O seară în familie

Scenetă de Vladimir Helmis

Personajele:

Cezar – licean, în jur de 16 ani

Tatăl – 40-50 de ani, un om cu principii

Mama - casnică

Motto:

If you must rebel, rebel against those who are not so easily
hurt. Parents are too close a target; the range is such that
you can’t miss.

Joseph Brodsky
 Scena 1

(În apartamentul familiei Stănescu. Sufragerie de lux, cu canapele de piele. Aspect curat. MAMA
stă pe canapea și răsfoiește niște reviste. Intră din dreapta Cezar, venind de afară, grăbit.)

MAMA Ai venit prea devreme, nu e gata masa.

CEZAR Mamă, am și eu o cămașă curată?

MAMA Uită-te în dulap și să vezi.

CEZAR Dacă mă uitam , nu te mai întrebam.

MAMA Și eu ce pot să fac decât să mă uit în dulapul tău?

CEZAR Parca ai spălat rufe azi.

MAMA Tu nu porți cămăși deci nu am spălat așa ceva.

CEZAR Of (iese din scenă)

MAMA (vorbește cu el înspre culise) Și de când te-ai apucat tu să porți cămăși? Unde
te duci?

CEZAR (din culise) Mă duc la un film cu Lia.

MAMA Ia un tricou.

CEZAR Mersi, așa știam și eu.

MAMA La ce film te duci?

CEZAR Nu mai știu titlul, e despre toleranță ceva.

MAMA Despre ce?

CEZAR (strigă din culise) Toleranță. Ceva cu oamenii diferiți de noi și cum îi
acceptăm noi și etc.

MAMA (un timp se gândește) Taică-tu știe că ieși în oraș?

CEZAR (intră cu tricoul schimbat pe el) Nu i-am spus încă.

MAMA Știi bine cât ține el să cinăm toți trei seara. Nu poți să te duci și tu în altă zi la
film?

CEZAR Nu se poate, mamă. Ăsta e film din festival. Se dă o dată și doar azi. E
bun tricoul ăsta?

MAMA Pentru ce? Spălat pe jos?

CEZAR Pentru film de festival.

MAMA Dacă festivalul ăla nu se cheamă Oscar, tricoul ăsta e perfect.

CEZAR E un festival despre toleranță. Ar face bine să îmi tolereze tricoul, că

altul n-am.

MAMA Ce tolerează ăia la festival acolo?

1
CEZAR Oamenii altfel.

MAMA Adică?

CEZAR Păi… (ezită) oamenii gay, printre altele.

MAMA Și filmul ăsta e despre ei cumva?

CEZAR nu. E despre două tipe care s-au căsătorit și au copii.

MAMA două femei adică?

CEZAR Da.

MAMA Mai bine nu îi zici lui taică-tu unde de te duci.

CEZAR Adică să îl mint?

MAMA Nu. Doar nu îi dai toate detaliile. Adică dacă vrei să mai ajungi la filmul ăsta.

CEZAR Mai bine plec acum și îi zici tu după aia?

MAMA Ce îi zic?

CEZAR că sunt la film și nu știi ce film e ăla?

MAMA Bine. Dar eu zic să pleci imediat, într-un moment o să apară și taică-tu.

Scena 2

(intră tatăl , obosit, vine de la muncă, aruncă cheile de la mașină pe masă. E îmbrăcat la costum, dar
fără cravată, cu diplomat în mână)

TATA când mâncăm?

MAMA Într-o oră.

CEZAR (ezitant) Atunci eu... am plecat.

TATA Nu iei masa cu noi?

CEZAR Am... treabă în oraș.

TATA Ce treabă?

CEZAR (cuvintele îi ies din gură ca scoase cu cleștele) Mă duc la un film.

TATA Aia nu e treabă. E distracție. Poți să stai să mănânci cu noi măcar din când în când.
Ne mai prefacem și noi că suntem o familie….

CEZAR Mă așteaptă cineva.... Am promis.

TATA Și lecțiile?

CEZAR Nu avem lecții pentru mâine.

2
TATA Și ce film e ăla?

CEZAR nu mai știu titlul. E ceva cu toleranță.

TATA Și unde te duci să îl vezi?

CEZAR Nu e la cinema... e un film de festival.

TATA Bun, unde?

CEZAR La muzeul țăranului român.

TATA Hmm. Un film la muzeu. N-am mai auzit. Ăsta e? (a văzut programul lăsat de băiat
pe masă. Îl ridică și îl citește. S-a făcut negru la față) Ce festival zici tu că e ăsta?

CEZAR Festivalul toleranței.

TATA (îi arată programul) Aici nu scrie nimic de toleranță. Scrie Luna istoriei LGBT. Vrei să
îmi explici ce înseamnă asta?

CEZAR (dă din umeri) E... tot toleranță.

TATA față de ce?

CEZAR Scrie acolo. LGBT.

TATA Adică?

CEZAR Oameni diferiți.

TATA (izbucnește) Adică poponari! Te duci să vezi un film despre poponari!

MAMA (către TATĂ) Mihai, te rog, controlează-ți limbajul.

TATA (face eforturi să fie calm) Bun, controlăm limbajul. Că pe copil oricum nu mai putem.
Te duci să vezi un film despre ăia pe invers. (către MAMA) E bine așa? E decent
limbajul?

CEZAR Tată, dar mi s-a spus că e un film decent. Nici măcar nu e cu băieți pe
invers, e cu fete.

TATA (ironic) vai, ce m-am liniștit. Acum gata, nu mai am nici o obiecție.

CEZAR Dar e despre toleranță, nu arată nimic.

TATA Arată destul! știu ei ce să arate! Am văzut scandalul la televizor cu profesoara aia. În
loc să le predea copiilor carte, le bagă în cap tot felul de prostii. Că suntem toți
diferiți și vai ce bine e așa! Vai ce ne place diferența asta, e chiar normal! Și voi
credeți, că sunteți mici, și după aia nu vă mai scoatem nici cu cleștele ideile alea.
Știu eu ce vor ei cu toleranța aia! Întâi îi tolerăm, pe urmă ei încep să iasă în
public, pe urmă ei sunt ăia normalii și tu ești dus cu pluta că nu ești ca ei. Am mai
văzut tactica asta!

CEZAR (se uită în pământ. Mereu când vorbește cu tatăl lui se uită în pământ)
Vorbești despre un film pe care nu îl cunoști.

TATA Păi ce, tu l-ai văzut?

3
CEZAR Nu. Dar vreau să îi dau măcar o șansă.

TATA Șansă la ce? Nici nu știu de ce mai purtăm discuția asta. Nu te duci nicăieri!

CEZAR dar, tată, am promis...

TATA Cui ai promis?

CEZAR Cuiva.

TATA Acest "cuiva" are nume?

CEZAR O fată.

TATA Bun. Măcar e o fată.

CEZAR (privire mirată)

TATA După câte vă bagă ăștia în cap, mă bucur că nu te duci la film cu un băiat.

CEZAR (oftează) deci ce îi spun? Că nu mă lasă tata?

TATA Da. Exact asta îi spui.

CEZAR Cum să îi spun așa ceva unei fete? Ce o să creadă despre mine, că sunt
bebeluș?

TATA (se gândește un timp) Bine. Uite cum facem. O inviți aici, luăm masa în familie, o
cunoaștem și noi. Și ne uităm la televizor la ce film vrei tu.

CEZAR (deși e mâhnit, ideea îl amuză) Aici, cu voi?

TATA Da, ce-are?

CEZAR Nu vorbești serios.

TATA Îți e rușine cu noi?

CEZAR Tu când erai tânăr, ieșeai cu fetele în casă la părinți?

TATA Nu. Dar tata era alt gen de om. Mult mai puțin înțelegător decât mine.

CEZAR Și asta ar trebui să mă bucure?

TATA Da. Vorbesc serios acuma. Eu nu te-am bătut niciodată, nici măcar o palmă nu ți-am
dat. Bunică-tu în schimb mă cotonogea săptămânal. Chiar ai avut noroc că am
ajuns un om normal la cap și nu semăn cu tata.

CEZAR Nu cred că a fost noroc. Așa trebuie să fie orice părinte normal.

TATA Da, într-o țară normală. Dar aici nu ești în Normalistan, băiete. Ești în România și aici
se bate la copii ca la fasole. Dacă ai noroc să fii unul din aia cu părinți normali la
cap, te bucuri și dai acatiste, nu te revolți că nu te lasă la filme.

CEZAR Tată, ție ți-e frică că am să ajung pe invers dacă mă duc la filmul ăla?

TATA Hai să nu despicăm firul acuma. Am închis discuția. Nu te duci acolo pentru că zic
eu.

CEZAR Dar vreau să înțeleg.

4
TATA Ești prea mic să înțelegi.

CEZAR Dar nu mai sunt copil. Mâine poimâine o să plec la facultate, probabil
în alt oraș, poate altă țară. Și acolo nu o să mă poți controla pas cu pas. Deci dacă
nu îmi explici acum de ce nu e bine să mă duc la filme din astea, nu o să am nici un
motiv să nu mă duc atunci.

TATA Atunci o să fii mare și o să înțelegi tu mai bine.

CEZAR Tată, mâine poimâine vine ziua aia. Ori sunt mare acum, ori nu o să fiu
atunci. Într-o zi tot o să trebuiască să îmi explici.

TATA Nu trebuie să îți explic eu. Întreabă-l pe profesorul tău de religie ce părere are el
despre oamenii ăștia… altfel. Că eu nu știu destulă teologie să îți explic, dar el
sigur știe.

CEZAR Aaa, deci e cu dumnezeu. Dumnezeu nu îi suportă pe ăia altfel. Tare

sensibil mai e dumnezeu ăsta dacă îl deranjează ceva atât de mic! Nu îl deranjează
războaiele și foametea, dar când cineva e pe invers, gata, ăsta trebuie pedepsit!

TATA Tu să nu hulești în casa asta! Nu am crescut un copil ateu!

CEZAR Dar ce ai crescut tată?

TATA Un străin se pare...

CEZAR Vreau să știu motivele tale. Nu proful de religie e tatăl meu. Zi-mi
măcar un motiv!

TATA În casa mea nu trebuie să dau explicații. Și cât timp ești în casa mea și mănânci
pâinea mea, nu îți datorez eu explicații.

CEZAR Cum o să aflu adevărul dacă nimeni nu vrea să vorbească cu mine

despre asta? Doar mi se interzic chestii fără să înțeleg de ce!

TATA (se gândește un timp) Ia stai jos să vorbim. Cu ce ești încălțat acum?

CEZAR (se uită uimit la propriile picioare) cu converșii mei.

TATA Ai tăi. Bun. Ce ai în mână acum?

CEZAR (la fel de nedumerit) telefonul meu.

TATA Iphone, adică.

CEZAR Da, Iphone. De ce mă întrebi? Ca să îmi scoți ochii că tu mi-ai

cumpărat astea?

TATA Nu. Deși, dacă te gândești, chiar eu ți-am cumpărat tot ce e pe tine. Dar nu contează
acum. Dacă mă duc mâine la tine la liceu și mă uit la colegii tăi, câți dintre ei o să
aibă iphoane și converși?

CEZAR Nu știu.

TATA Nu vreau un număr exact. Zi un procent acolo.

CEZAR nu știu sigur. 70%?

5
TATA 70% deci.

CEZAR Poate. Nu știu.

TATA Părinți bogați. Bun. Acum poți să îmi răspunzi tu la o întrebare? De ce sunteți voi
toți la fel? De ce vreți voi fix aceleași chestii mereu? Că le număr pe degete: apple,
converse, nike, adidas, sony.

CEZAR pentru că…. (se gândește un timp ) sunt cele mai bune.

TATA Deci sunteți niște copii cu gusturi bune care apreciază lucrurile de calitate. Ei, uite,
aici mi se blochează mie mintea. Rahaturile astea pe care am dat o grămadă de
bani, telefonul tău, ipadul, mac book-ul, converșii, blugii tăi, tricourile, căștile alea
de fițe, toate sunt fix la fel de bune ca alea fără marcă pe ele. și știi un secret?
Toată lumea știe asta. Toată lumea în afară de voi. Că pentru voi brandul
contează. Să aibă sigla aia altfel nu e bun! Cineva v-a spălat pe creier și acum nu
mai gândiți nici cât un bob de mac. Nu vă puneți probleme. Nu folosiți materia aia
cenușie! Tu știai că ipadul e mai bun decât orice altă tabletă înainte măcar să
încerci vreuna! M-am dus cu tine la magazin și ți-am zis: hai să le testăm și pe
astea! Dar tu nu, te-ai dus întins la ipad. Aia voiai. Că aia aveau colegii și să nu
rămâi tu de căruță. Au testat colegii pentru tine probabil. Cu converșii la fel. Niște
jafuri de gumari cu pânză în care intră apă la prima ploaie. Dar toți aveau la școală,
nu era să rămâi tu ultimul sărăntoc din clasă. Și ți-am luat. Dar mă turba motivul.
Nu ți-i luam pentru că îți plăceau ție, îi luam pentru că le plăceau colegilor tăi!

CEZAR (cu nasul în pământ) Ba îmi plăceau și mie.

TATA Tare mă îndoiesc! A naibii coincidență cum îți place fix ce le place celorlalți 99% din
liceul tău. Fix la ce se face reclamă peste tot. Dar tu ești un gânditor independent.
și eu trebuie să am încredere în tine că o să te duci la un film de propagandă,
pentru că asta e, să o spunem pe bune, și o să ieși de acolo cu păreri neutre și o să
judeci singurel cu capul tău, asta după ce aflu că te duci cu colegii tăi. și nici ei nu o
să te influențeze deloc. Așa cum te-au influențat până acuma. Pe scurt, nu te las la
film pentru că nu am încredere în gândirea ta. Nu m-ai convins până acuma că
gândești cu capul tău, deci nu o să risc acuma să îi las pe alții să te spele pe creier.
Ți-a ajuns explicația asta?

CEZAR Nu.

TATA Atunci eu mă spăl pe mâini și m-am lămurit.

CEZAR Tată, când aveai vârsta mea ai fugit de acasă. Mereu te mândrești cu
asta.

TATA Da, pentru că bunică-tu mă snopea în bătaie, nu îmi lua converși.

CEZAR OK, dar atunci când ai fugit nu erai un copil iar tatăl tău omul matur cu
experiență?

TATA Era un bețiv cu experiență la bătut. Ce-i cu el?

CEZAR Păi nu vezi că tu, când aveai vârsta mea, credeai că tu aveai dreptate
deși el era mai bătrân? Și acum încă mai crezi asta.

6
TATA Am fugit de acasă și m-am întreținut singur. Am lucrat pe șantier, căram roabele cu
ciment. Mi-am plătit singur studiile și mi-am făcut singur drumul în viață. Deci da,
gândeam cu capul meu pe vremea aia.

CEZAR Atunci de ce nu crezi că și eu pot gândi singur?

TATA Nu te-ai lovit de nici o greutate până acum. Nu ai habar ce înseamnă să te întreții
singur, să nu îți pice banii din cer. Nici nu bănuiești cum te transformă lipsurile și
suferința. Dar vrei să tolerezi!

CEZAR Dacă aș pleca și eu de acasă m-ai lua în serios?

TATA Poftim?

MAMA (panicată) Mâncarea e pe masă și terminați odată cu discuția asta!

(băiatului îi sună telefonul. Îl închide)

TATA Nu, dacă tot am început-o… Deci ai fi în stare să pleci de acasă pentru că nu te las la
un film?

CEZAR Nu pentru film. Pentru că eu sunt un nimeni în fața ta. Orice spun eu
nu contează, că sunt un spălat pe creier. Asta ai zis, nu?

TATA Nu ești încă atât de deștept pe cât crezi tu. Doar asta am zis.

CEZAR OK, dar vreau să devin deștept, așa ca tine când ai fugit de acasă. Deci
trebuie să fug și eu.

MAMA Nu pleci nicăieri! Mihai, lasă-l la film.

TATA (foarte calm) Nu se duce la nici un film. Acum învățăm și tehnici de șantaj
emoțional? O sperii pe maică-ta pentru că știi că ea te crede?

CEZAR Nu sperii pe nimeni, am vorbit foarte serios.

TATA Nu ai habar cum e să fugi de acasă. Vorbești din vise. Unde ai să te duci?

CEZAR La gară. Acolo se duc toți care fug de acasă, nu?

TATA Câte ore te ține bateria la laptop?

CEZAR 6 ore. De ce?

TATA Deci peste 6 ore vii înapoi acasă? Te așteptăm cu masa?

CEZAR Tată, tu glumești, dar eu vorbesc foarte serios!

TATA Și eu vorbesc serios. Din câte știu eu, la gară nu au prize.

CEZAR Și?

TATA Păi cum ai să trăiești tu fără laptop? Telefonul vrea și el la încărcat. Nu mai zic de
ipad. Tu nu ești în stare să trăiești 10 minute fără facebook, și vrei să te cred că o să
poți sta măcar o oră în gară? La gară au net?

CEZAR Am 3g la telefon.

TATA Pe care îl plătesc eu! și pot să anulez chiar azi abonamentul. Dacă vrei să fugi de

7
 acasă, atunci fugi de tot. Nu îmi lăsa mie facturi de plată în urmă. (pauză ) Haide la
masă.

CEZAR (stă în picioare) Nu.

TATA Poftim?

CEZAR Am zis nu. Eu nu mai mănânc cu voi la masă.

TATA Asta e o pedeapsă pentru noi cumva? (iar sună telefonul băiatului) De ce nu
răspunzi? Colegii tăi probabil au nevoie de tine. Să mergeți la film să fiți spălați pe
creier în colectiv. Că singur nu s-ar duce unul. (pauză) Nu răspunzi? Păcat.
Prietenii tăi au mare nevoie de tine. (pauză) Știi, dacă erau așa de buni prieteni, te
puteai duce la unul din ei să te găzduiască pentru că taică-tu e un tiran care te
oprimă. Dar nu, tu nu ai prieteni. Sau asta nu e prietenie adevărată, ci naiba știe
ce. Virtual! Pe facebook! Nu mai pot ei de dragul tău pe facebook, vai, Cezar, orice
ai zice noi dăm like. Like, like, like! La mulți ani, Cezar, că e ziua ta! Dacă nu era
facebook nu știam și ne durea în cot, dar nu contează. Dar ia cere-i unuia din ăștia
să te găzduiască la el acasă că te-ai certat cu taică-tu! Ai măcar un singur prieten
care ar face asta pentru tine?

CEZAR (a plecat nasul în jos) Nu știu. Nu cred.

TATA când am fugit eu de acasă de la tata, am avut unde să merg. Nu m-am dus la gară ca
toți vagabonzii. Aveam un coleg de bancă și ăla mi-a zis: vino la mine că părinții nu
se supără. Și m-au ținut părinții lui pe mâncare două luni până m-am angajat pe
un șantier. Erau oameni săraci, dar nu m-ar fi dat afară pentru că țineau la fiul lor.
Erau alte vremuri. Tu nu îți dai seama că nu ai unde să te duci? Vrei la gară cu
aurolacii? Nu reziști acolo nici o oră. Așa că nu mai sta în picioare și vino la masă.

(se așază la masă, MAMA le pune supă în farfurii)

(tăcere)

CEZAR Mamă, tu mă lași la film?

TATA Gata! Am încheiat discuția asta. Nu contează dacă te lasă ea, că nu te las eu.

MAMA Serios? Adică eu nu am nici un cuvânt în casa asta?

TATA Ai toate cuvintele din lume. Dar copilul ăsta îl creștem amândoi, împreună. Hai să
mâncăm.

(TATA ia telecomanda și dă drumul la TV. La televizor se aude crainica la știri. Dacă recuzita nu
permite, se poate folosi un radio. )

Un grup de naționaliști ortodocși a blocat, în această seară, o proiecție de film pe o temă LGBT
(Lesbian-Gay-Bisexual-Trans), la Muzeul Țăranului Român, intonând imnul național și făcând remarci
homofobe. Protestul celor aproximativ 50 de persoane a avut loc în sala unde urma să se proiecteze
un film despre o familie formată din două lesbiene, "The kids are allright", în cadrul evenimentului
organizat de asociația ACCEPT. Reportera noastră Alexandra este la fața locului. Alexandra, ce se
întâmplă?

- Bună seara, Andreea. Mă aflu aici împreună cu câțiva oameni care au întrerupt proiecția
filmului de la Muzeul Țăranului Român. Îmi puteți spune de ce ați întrerupt filmul?

8
- Ăsta este muzeul țăranului român dragă domnișoară. Al țăranului. Român! Ce are a face asta
cu poponarii? Noi suntem revoltați că în această clădire simbol creștin al suferinței neamului nostru
se poate da o asemenea mizerie. E ca un scuipat pe memoria creștină a neamului nostru.

- Jandarmii se află la ușă dar nu au intervenit. Vorbim acum cu șeful jandarmeriei, domnul....

(TATA oprește sonorul la TV. Se uită cu toții în continuare la imagini fascinați.)

TATA Nu e mai bine că nu te-am lăsat să mergi acolo? Acum veneai bătut acasă...

CEZAR Deci m-ai protejat de bătaie? De unde știai că o să se întâmple asta?

TATA Normal că nu știam. Dar zi și tu, nu e mai bine că ești aici cu noi?

CEZAR Poate că nu.

TATA Cum adică? Voiai bătaie?

CEZAR Nu știu. Poate că...

TATA Ce? Poate că ce?

CEZAR Mă gândesc acum… pentru unele idei merită să iei bătaie. Aș fi

câștigat măcar niște respect...

TATA Crezi că te respectam dacă te băteai pentru drepturile unora pe invers?

CEZAR Pentru dreptul la liberă exprimare. Același drept pe care tu nu mi-l

recunoști acum. Dacă veneam acuma acoperit de sânge….

TATA Tu crezi că m-aș fi bucurat să te văd bătut?

CEZAR Nu știu. Te-ai fi bucurat?

TATA Cum poți să crezi așa ceva?

CEZAR Nu știu. Mă gândesc acum… nu prea știu care e diferența între tine și
ultrașii ăia. Adică și tu gândești la fel. Cine nu e ca noi să tacă. Să plece. Să moară.
Nu cumva să existe altceva decât oglinzi în jurul nostru! Nu cumva să fie cineva
diferit că faceți infarct!

TATA Nu sunt ca ăia! Și dacă tu nu mă cunoști destul cât să înțelegi asta…

CEZAR Da, tu nu oprești filme, tu doar nu lași lumea să le vadă. Subtilă

diferență!

TATA Nu îl las pe fiul meu să vadă o porcărie!

CEZAR Toată lumea e fiul cuiva! Dacă toți tații ar fi ca tine, pe lumea asta nu
ar mai fi loc de spus adevărul.

TATA Ce adevăr? Ai înnebunit? Ce au poponarii cu adevărul?

CEZAR că ei există! Fie că îți place ție sau nu, fie că aprobi asta sau nu. Și au
voie să respire. Și nu ai voie să îi disprețuiești doar pentru că tu te-ai născut altfel.
Sunt fiul tău dar sunt altfel decât tine așa cum și tu ești diferit de bunicul. Ți-ar fi

9
 plăcut atât de mult să semeni cu bunicul? Să mă bați și tu așa cum te bătea el?

TATA Era altă situație! De câte ori să îți zic?

CEZAR Ba fix la fel! Pentru tine bunicul era din comuna primitivă, pe vremea
când oamenii gândeau mai simplu și nu înțelegeau că nu au drept de viață și de
moarte asupra copiilor lor. Acum tu te crezi mai evoluat pentru că nu mă bați. Vrei
să îmi controlezi doar gândurile! Uite, sunt și eu la fel ca tine, nici eu nu vreau să
semăn cu tatăl meu!

TATA Nu mă mai compara într-una cu taică-miu!

CEZAR Ești la fel ca ăia de au năvălit peste un film pentru că mureau de frică.
Și tu mureai de frică: cum să existe ceva pe pământ cu care tu nu ești de acord?

TATA Gata! Am încheiat discuția asta.

(Cezar se ridică de la masă iese din scenă și vine cu un rucsac)

TATA Unde te duci acum? Stai jos la masă!

CEZAR (aruncă haine în rucsac. Variantă: își face bagajul off-stage si vorbește din
culise) Îmi fac bagajele.

TATA De ce?

CEZAR Mă duc în tabără la mare!

TATA Lasă rucsacul ăla din spinare și hai să discutăm.

CEZAR A! Acum vrei să discuți?

TATA Spune-mi de ce mai vrei să pleci acum. Nu mai e nici un film la care să te duci!

CEZAR Nu mai e vorba de nici un film.

TATA Dar?

CEZAR Din principiu!

TATA Fiul meu are principii! Ia să vedem. Ce principii ai tu? Bănuiesc că nu alea cu care am
încercat să te educ eu.

MAMA Mihai, încetează! Cezar, te roagă mama, lasă jos rucsacul ăla…

CEZAR Nu are rost să îți explic. Tu nu ai cum să înțelegi.

TATA Haide să ne amuzăm totuși. Încearcă.

CEZAR Adineauri mă uitam la televizor la oamenii ăia care au năvălit acolo, la muzeu, și au
oprit filmul. Mă uitam mai ales la fețele lor. Păreau oameni normali, cum am mai
văzut alții pe stradă. Nu erau îmbrăcați în piei de animale și veniți din peșteră. Și
atunci m-a lovit ideea că ăia sunt cu toții tații cuiva! Sunt unchii, frații, verișorii
cuiva. Dar copiii lor nu le-au explicat că e rău ce fac ei. Nici unul nu s-a dus la taică-

10
 su să îi zică: "tată, te rog, vino în prezent. Lumea nu e cum vrei tu să fie, evoluează
mai repede decât bănuiești. Și dacă există oameni care nu îți plac ție, atunci te
rog, tată, nu te duce peste ei. Lasă-i să trăiască în greșeala lor, dacă tu crezi că e o
greșeală, pentru că toți suntem imperfecți." Dar copiii lor au tăcut, s-au dus la
școală, și-au făcut lecțiile, că asta se aștepta de la ei. Dar înainte de a fi un copil
ascultător, mai ai o datorie: trebuie să spui adevărul. Și dacă părinții tăi greșesc,
trebuie să îi tragi de mânecă și să le-o spui. Dacă nu le explici ce greșesc, atunci e
vina ta directă – pentru că tu știai. Acum plec de acasă pentru că și tu ești ca
oamenii ăia. Iar eu nu sunt ca tine. Dacă rămân în casa asta înseamnă că aprob ce
au făcut ăia. E ca și cum m-aș fi dus cu ei să opresc filmul.

TATA Dar eu nu am fost acolo! Ești nebun? Nu am oprit eu nenorocirea aia de film!

CEZAR Dar ești de acord cu ei. Și tu crezi că merita oprit! Spune drept!

TATA Era un gunoi de film care otrăvea mințile tinerilor și nu e o tragedie că l-au oprit.

CEZAR Ei uite, eu nu am apucat să mă otrăvesc de la un film. Dacă nu plec

acum din casa asta, am să ajung și eu ca tine. Poate când o să fiu mare o să merg
și eu să năvălesc peste ăia care nu gândesc ca mine. Dar asta, tată, nu am voie să
ajung. Într-o zi, peste ani, când oamenii ca tine o să fie niște dinozauri ciudați,
când toleranța nu o să mai fie o plantă exotică, atunci ai să înțelegi de ce am
plecat. Tu nu i-ai spus bunicului de ce ai fugit din casa lui. L-ai lăsat toată viața să
creadă că a fost un părinte bun. Eu îți spun acuma, nu vreau să te menajez.

TATA Dacă pleci acum, nu te mai întorci în casa asta niciodată, să fie clar.

CEZAR Cine crezi că ar vrea să se mai întoarcă aici?

MAMA (țipă) Cezar, stai. (către TATA) Voi doi ați înnebunit?

TATA Vorbește cu fi-tu, nu cu mine.

MAMA Cezar, tu chiar vrei să pleci de acasă?

CEZAR Da.

TATA Șantaj emoțional…

MAMA Te rog să taci acum. Ai vorbit destul. Cezar, te rog mult de tot, nu face asta.

CEZAR Nu pot altfel. Dacă nu plec acum mă sufoc. În casa asta nu se poate
gândi!

MAMA Ascultă-mă puțin și pe urmă faci ce vrei. Ai spus că și noi suntem ca ăia de la
televizor, că ți-e rușine cu noi, am înțeles corect?

CEZAR Nu. Doar de tata vorbeam.

MAMA Atunci cu mine ce faci?

CEZAR Nu înțeleg.

MAMA Pe mine de ce mă pedepsești așa plecând? cum o să mai trăiesc eu după

asta? te-ai gândit?

11
CEZAR Nu știu.

TATA Dar lasă-l dragă să plece! se întoarce peste 6 ore cu nasul în pământ. te asigur eu.

MAMA Nu se mai întoarce. Îl umilești și după aia îmi zici să îl aștept cu masa?

TATA Nu am vrut să îl umilesc.

MAMA Atunci lasă-mă pe mine să descurc mizeria asta în care ne-ai băgat! și te rog
să nu mă mai întrerupi. (către băiat) Cezar, îți e rușine cu părinții tăi?

CEZAR Poate că da…

MAMA Dar tot tu spuneai că e vina copiilor că părinții lor sunt așa, plini de ură sau
mai știu eu cum.

CEZAR Da.

MAMA Și dacă pleci acum, ce o să schimbi cu asta? Tot tu o să fii vinovat.

CEZAR De ce?

MAMA Pentru că ne-ai lăsat în ignoranța noastră. Ai plecat în loc să ne explici cu ce

greșim.

CEZAR Dar v-am explicat azi!

MAMA Nu ajunge, băiatul meu. Știi bine că nu înveți pe nimeni ceva într-o oră.
Trebuie să stai aici să ne explici zilnic cu ce greșim. Altfel ne lași în întuneric și da,
chiar o să fie vina ta.

CEZAR Dar tata nu mă lasă să explic!

MAMA O să te lase într-o zi. Poate chiar mâine, dacă ai răbdare cu noi. O să stăm
aici, în fiecare seară în jurul mesei, și o să discutăm calm. Și tu o să ne zici cu ce
greșim noi, și noi o să îți spunem ce gândim. Pentru că și noi vrem să te convingem
de ceva.

CEZAR Dar tata nu înțelege!

MAMA Nu încă. Dar, știi? Nici eu nu înțeleg prea bine cu ce au greșit oamenii aceia
care au oprit filmul. Oi fi și eu din comuna primitivă, mai știi?

CEZAR Nu vorbi așa, mamă.

MAMA Nu poți să știi totul dinainte. Nici tu și nici noi. Dacă tu pleci pentru că
suntem prea proști ca să ne explici zilnic, atunci nici tu nu ești așa de inteligent pe
cât te crezi. Nici tu nu vrei să te lași convins de alții, așa cum nici tatăl tău nu vrea.
Ești căpos ca el. (zâmbește) Nu poți să fii doar tu singurul om inteligent de pe
lume. Trebuie să accepți că mai sunt și alții deștepți pe lume și, poate, doar poate,
și tu ai putea greși. Asta cred că se numește toleranță. Ce zici? Crezi că poți să ne
asculți și să încerci să înțelegi ce avem și noi de zis?

CEZAR Chiar dacă rămân, o să mă lase tata să spun tot ce am de zis?

MAMA Da. Nu o să te mai jignească nimeni în casa asta cât sunt eu aici.

12
TATA Dar eu nu voiam să jignesc pe nimeni!

MAMA Nimeni nu voia. E vina mea că v-am lăsat să ajungeți aici. Dar acum gata. (Îi
ia rucsacul din mână lui Cezar) Treci la masă că se răcește supa.

(se așeză la masă. mănâncă toți în tăcere)

CEZAR Mâine la cinematecă e alt film. Tot așa, despre toleranță. Mă lăsați să
merg?

TATA (a încremenit cu lingura de supă în aer. se stăpânește) Mai vedem.

MAMA Mergem toți trei.

TATA (se uită uimit la ea): Am zis că mai discutăm.

MAMA Nu. mergem toți trei să ne lămurim odată ce e cu filmele astea. Discutăm
după film, dacă vrei. (tăcere) Cine vrea desert?

TATA și CEZAR (simultan) Eu!

(Cortina)

Terminat la 1.01.2014

Revizuit la 18.01.2014

13