Îndumnezeirea în cadrul familiei

În gândirea Sfântului Ioan Gură de Aur

Student:
Anul: III
Grupa 3
 I. Introducere
Termenul de indumnezeire (theosis) a fost atribuit sfintilor, adica acelor oameni care
participa la indumnezeire, sau, mai bine zis, care "sufera indumnezeirea". Este acea stare pe care o
traieste omul patruns de energiile divine.
In limbajul eclesiastic termenul de indumnezeire nu a fost folosit de la inceput, iar in Sfanta
Scriptura a purtat diverse denumiri (de exemplu: "dupa asemanarea lui Dumnezeu"; " Si a zis
Dumnezeu "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea noastra"" (Facere I, 26).
Un alt termen este desavarsirea. In multe locuri in Sfanta Scriptura exista terenul
"desavarsit", ca sa arate pe omul despatimit ajuns la comuniunea si unirea cu Dumnezeu. insusi
Mantuitorul Iisus Hristos a spus: "Fiti dar voi desavarsiti precum si Tatal vostru cel ceresc
desavarsit este " (Matei V, 48).
Un alt termen folosit in Sfanta Scriptura este acela de sfintenie. Sfantul Apostol Pavel
indeamna totdeauna pe crestini, in epistolele sale, la sfintenie: "Avand deci aceste fagaduinte,
iubitilor, sa ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desavarsind sfintenia in frica
lui Dumnezeu" (I Corinteni VII, 1).
Toti acesti termeni si toate aceste numiri legate cu termenul indumnezeire nu fac altceva
decat sa exprime faptul ca omul, prin fire, este legat de Dumnezeu si are un dor de Dumnezeu,
cautand sa participe la dumnezeire si sa devina fiu al lui Dumnezeu dupa har.
Viaţa de familie este un subiect despre care s-a scris mult. Problemele care apar în cadrul
acestei celule de bază a societăţii sunt din ce în ce mai variate şi mai complexe.
Pe cât de importantă este persoana umană ca existenţă, ca viaţă, pe atât de fundamentală
este şi problema familiei. În ultimul timp familiile tinere se confruntă pe plan social cu foarte
multe probleme. Acest lucru se vede limpede în toate statisticile care arată că tinerii amână să se
căsătorească sau cei care au făcut pasul căsătoriei, ajung în pragul divorţului. Justificarea acestei
situaţii stă în faptul că tinerii nu au posibilitatea unei perspective de viitor în care să poată obţine
o locuinţă şi un serviciu care să le asigure traiul de zi cu zi. Factorul economic devine un motiv
de amânare a căsătoriei, iar acest lucru distruge viaţa de familie înainte de a o începe.
Cu toate că stabilitatea, siguranta, liniştea şi fericirea unei familii nu ar trebui să fie
periclitate de nici un factor economic sau de altă natură, suferinţa apare ca depărtare de

2
Dumnezeu, din lipsa rugăciunii, atunci când credem că noi rezolvăm tot, că putem şi că suntem
capabili, fără să lăsăm lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, în familiile noastre. Nu putem
identifica ce nu merge în viaţa noastră de familie, dar suntem conştienţi că situaţia e gravă.1
O viaţă echilibrată nu vine de la sine, ci din căutare şi perseverenţă în acest sens. Întrucât
„căsnicie perfectă” nu există, nu încerc să mă amăgesc cu acest lucru, însă dacă nu căutăm
siguranţa şi liniştea familiei, slabe şanse să avem parte de armonie în căsnicie: „Deci, dacă nu
sunteţi bine lămuriţi de la început către bine, foarte uşor vă treziţi în greşeli de convieţuire, devin
apoi mulţimi de necazuri şi de nenorociri de care nu vă poate scăpa nimeni”.2
Viaţa de familie a inceput din Rai prin binecuvantarea lui Dumnezeu: „Creşteţi şi vă
inmulţiţi şi umpleţi pămantul şi-l stăpaniţi” (Facere 1, 28). Pe parcursul intregii Sfintei
Scripturi profeţia adamică referitoare la intemeierea familiei cum că „de aceea va lăsa omul pe
tatăl său şi pe mama sa şi vor fi amandoi un trup” se repetă : Facere 2:24, Matei 19:5, Marcu
10:7, 8 şi Efeseni 5:31
Prin cădere, relaţia dintre bărbat şi femeie s-a deteriorat, iar actul fizic dintre soţi este
insoţit permanent de o poftă excesivă. Sfantul Ioan Gură de Aur spune că inainte de cădere era
o stare feciorelnică, iar pentru inmulţirea neamului omenesc nu era strict necesară căsătoria,
intrucat nu a fost nevoie de aceasta in cazul aducerii la existenţă a lui Adam şi a Evei sau a
ingerilor: „Spune-mi te rog, Adam a fost născut prin căsătorie? Eva a fost născută din durerile
de naştere ale altei femei?... milioane de milioane de ingeri slujesc lui Dumnezeu, mii de
arhangheli stau inaintea lui; şi nici unul din ei nu există datorită căsătoriei, naşterilor, durerilor
naşterii şi a zămislirii. Prin urmare Dumnezeu ar fi inmulţit cu atat mai mult pe oameni fără să
fi fost nevoia de căsătorie, aşa cum a făcut cei dintai oameni, din care se trag toţi oamenii”. 3
Dumnezeu a ingăduit viaţa conjugală ca tămăduire impotriva a două rele provocate de păcatul

1
Dr. Phil McGraw, Familia mai presus de orice. Ghidul dumneavoastră pas cu pas pentru crearea unei
familii fenomenale, traducere din limba engleză de Olga-Cristina Manolache, Editura Curtea Veche,
Bucuresti, 2007, p.99
2
Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri. (Despre legile şi
fărădelegile familiei creştine), Editura Credinţa strămoşească, 2003, p. 27-28.
3
Despre feciorie, 14, Migne, P. G., vol XLVIII, col. 544 apud Magistrand Pr. Marin Branişte, Concepţia
Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie în „Studii teologice”, 1-2, seria II-a, ian-feb., anul IX, 1957, p.
128.

3
strămoşesc: neinfranarea poftei trupeşti şi dispariţia neamului omenesc, ai cărui protopărinţi, ca
urmare a neascultării, trebuiau să moară.4
Hristos „la plinirea vremii” înalţă şi sfinţeşte taina căsătoriei: „N-aţi citit că Cel Care i-a
zidit dintru început, bărbat şi femeie i-a făcut?” (Matei 19,4), iar ca urmare firească în
exprimarea pe care însuşi Adam o făcuse, spune: „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe
mama sa, şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Matei 19,5) concluzionând că
„ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă!” (Matei 19,6).
Sfântul Ioan Gura de Aur numeşte casatoria « taina dragostei ».Ea infaţiseaza firea
fundamentala a omului,cea dupa chipul dumnezeiesc, tocmai fiindca noi oamenii credem in
Dumnezeu care este Treimea si suntem ziditi dupa chipul Sau treimic.
Perechile casatorite, nu mai putin decat monahii, pot ajunge la plinatatea indumnezeirii in
Hristos, theosis.5
« Primeste cununile lor in imparatia Ta ». Telul suprem al casatoriei este ca sotul si sotia
sa se ajute unul pe altul sa intre in imparatia cerurilor. Prin dragostea lor reciproca si partasia
vietii,amandoi—impreuna cu copii lor, daca Dumnezeu le-a dat urmasi—sunt chemati a se
aduce unul pe altul mai aproape de Hristos. Ca unire vesnica intre doua personalitati unice si
vesnice, Taina Nuntii nu are alt scop decat acesta.
II. Biserica din casa
Relaţia cu Dumnezeu e permanentă, e vie, iar faptul că o familie petrece majortatea
timpului acasă, acest loc e foarte important pentru mantuirea noastră. Aici are loc concretizarea
lucrurilor care au luat naştere in biserică intrucat „familia trebuie să devină locul unde membrii
ei să se lumineze cu Cuvantul lui Dumnezeu prin citirea Evangheliei şi a Sfintei Scripturi şi
după putinţă şi prin iniţierea in scrierile Sfinţilor Părinţi şi a randuielilor bisericeşti”. 6
Kat’oikon ekklesia („Biserica de acasă”), după cum ii plăcea Sfantului Pavel să o numească
(Romani 16,5; I Corinteni 16,19; Coloseni 4,15), cu alte cuvinte in loc să fie un simplu contract

4
Magistrand Pr. Marin Branişte, Concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie în „Studii
teologice”, 1-2, seria II-a, ian-feb., anul IX, 1957, p. 128.
5
David şi Mary Ford, Căsătoria, cale spre sfinţenie. Vieţile sfinţilor căsătoriţi, ediţia a doua, traducere din
limba engleză de Constantin Făgeţan, ,Editura Sophia, Bucureşti, 2007 p.6
6
Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Cornea,, Editura Sophia,
Bucureşti 2006, p. 6.

4
civil sau angajament temporar făcut de dragul statului şi al unei ordini străvechi, căsătoria
sfinţeşte bărbatul şi femeia pentru Dumnezeu şi unul pentru celălalt.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „nu există între un bărbat şi o femeie nici o altă
legătură la fel de strânsă precum e cea dintre soţ şi soţie, dacă aceştia sunt uniţi după cuviinţă”.7
Iar ca să înţelegem şi mai bine relaţia dintre soţ şi soţie trebuie să vedem sensibilitatea cu care
trebuie să privim persoana pe care am ales-o pentru a urca la cer. „Deci, preocuparea bărbatului
trebuie să fie despătimirea femeii şi a femeii despătimirea bărbatului. Astfel nu există dragoste
între ei. Privirea fiecăruia nu trebuie să fie orientată spre sine, ci spre celălalt. Atunci căsătoria
oferă un cadru de adevărată mucenicie. Fiecare în căsătorie devine mucenic de bună voie nu
atât răbdând neajunsurile celuilalt, cât sârguindu-se să se dezbare de atenţia la egoismul său şi
să se preocupe de mântuirea (nu de patimile!) celuilalt”. 8 Legătura dintre soţi este una atat de
puternică incat atunci „cand vezi vreo desfranată care te ispiteşte, spune-i: « Nu este trupul
meu,ci al femeii ». Aceasta şi femeia să le spună către cei care vor să-i sape intreaga ei
inţelepciune: » Nu este trupul meu ci al bărbatului »”.9
Taina căsătoriei presupune o legătură mult mai profundă decat inţelegem noi:
„Comuniunea şi unirea soţilor reflectă realmente unirea mistică a lui Hristos cu Biserica. In
taina căsătoriei, cei doi, prin unirea lor, constituie unul indisolubil, precum in unirea mistică a
lui Hristos cu Biserica”.10
Viaţa noastră în Hristos depinde în funcţie de cât de angajaţi suntem în viaţa Bisericii.
Rugăciunea, postul, spovedania şi împărtăşania sunt indispensabile din acest punct de vedere.
Ca familie trebuie să avem un program comun şi zilnic de rugăciune, care trebuie să reverse
bucurie peste toţi membrii familiei.

III. Toti sunt chemati la sfintenie

7
Pr. John Mack, Ghid pentru dobândirea armoniei în familie, traducere din limba engleză de Doina Rigoti,
Bucureşti, Editura Sophia, 2005, p. 10.
8
Sfântul Ioan Gură de aur, Cuvântări despre viaţa de familie, traducere pr. Marcel Hancheş, Editura
Învierea, Timişoara, 2005, p.59.
9
Ibidem, p.63.
10
La Efeseni, Omilia 20, 4, PG 62, 140. apud Ieromonah Teofan Mada, Familia creştină la Sf. Ioan
Gura de Aur, Editura Agnos, Sibiu, 2008, p. 19.

5
 O idee gresita pe care oamenii si-o fac uneori este aceea ca numai monahii sunt chemati
la sfintenie. Insa Predania spune limpede ca toti au aceasta chemare. Ca argument cat se poate
de puternic il citam pe Sf Ioan Gura de Aur : « negresit ca te amagesti singur si te inseli cu totul
cugetand ca unele se cer celui din lume si altele calugarului. Deosebirea este ca unul este
casatorit ,iar celalalt nu; in toate celelalte vor da seama depotriva…Caci toti oamenii trebuie
sa ajunga la aceeasi tinta. Tocmai aceasta arunca in neoranduiala : cugetul ca numai
calugarului i se cere sa vadeasca o mai mare desarvarsire,pe cand celorlalti le este ingaduit sa
traiasca cu usuratate. Dar lucrul acesta nu este adevarat! Nu este defel! Mai curand, spune
Pavel, aceeasi filozofie se cere tuturor »11
Sf Ioan Gura de Aur nu numai ca ii cheama pe toti oamenii la sfintenie, fie ca sunt
casatoriti sau monahi, ci si din Scripturi pilde de sfinti casatoriti ce au ajuns la aceasta
stare : “Vrei oare sa aduc pilde de barbati ale caror vieti au fost chipuri ale virtutii, chiar daca
au trait in lume ?...Voi zice de sfintii barbati ai Vechiului Legamant. Cati dintre ei, femei si
copii avand, cu nimic mai prejos decat marii nevoitori ?” .12Iar ca pilde din Noul Legamant el
da adeseori pe Sfintii Acvila si Priscila (13 februarie) insotitorii casatoriti ai Sfantului
Pavel :“Caci este cu putinta ca si cel aflat in starea casatoriei sa fie vrednic de minunare si ales.
Vezi dar cum acestia, in acea stare aflandu-se, preacinstiti s-au facut, chiar daca indeletnicirea
lor era departe de a fi pretuita caci erau facatori de corturi. Insa virtutea lor a acoperit toate,
facandu-i mai straluciti decat soarele. Si nici negotul lor, nici casnicia lor nu le-au adus vreo
vatamare, ci dragostea pe care le-a cerut-o Hristos, pe aceea o au aratat” 13. Astfel el poate
ajunge la concluzia ca « intr-adevar casnicia e o mica Biserica. Deci este cu putinta sa-i
intrecem pe toti ceilalti facandu-ne buni soti si sotii.
Pentru ca sa devina cale spre sfintenie, familia trebuie sa implice o crestere
duhovniceasca.

11
Sf Ioan Gura de Aur, Impotriva celor ce defaima viata monahiceasca, III,14 apud David şi Mary Ford,
op.cit, p. 41.
12
Cuv.21 la Efeseni apud David şi Mary Ford, op.cit, p. 42.

13
Ibidem,p 43.

6
 IV. Adancirea vietii duhovnicesti
Principala cale de cultivare a unei cresteri sanatoase si de tratare a problemelor ce apar
este adancirea vietii noastre duhovnicesti. Aceasta inseamna a–L iubi si a–L urma pe Hristos,
Sfanta Sa Biserica si Sfanta Scriptura ce marturiseste pentru El.
Cum pot deci cei casatoriti sa–si adanceasca viata duhovniceasca?
Sfantul Ioan Gura de Aur ne arata cateva cai de sporire duhovniceasca in familie, carora
voiesc sa le acord o atentie speciala :
1. Rugaciunea
Familia în calitate de biserică din casă, trebuie să stabilească o rugăciune comună, în care
membrii familiei să se roage unul pentru celălalt. Această rugăciunea comună a familiei se
naşte din rugăciunile comune ale părinţilor şi din obişnuirea copiilor cu ele.
Sfantul Ioan Hrisostom spune perechilor casatorite din parohia sa : “ Rugaciuni laolalta
sa se faca de voi. Fiecare sa mearga la biserica ; si (din intelesul) celor ce se graiesc si se citesc
acolo, si barbatul sa ceara de la femeie acasa partea, si aceea de la barbat ”14.
2. Intrajutorarea si bunul exemplu
Intrajutorarea intre sot si sotie poate fi si ea de mare ajutor in cresterea duhovniceasca a
amandurora. Asa cum sugereaza Sfantul Parinte enoriasilor sai, poate exista o « intrecere »
prieteneasca in aceasta privinta-si, de fapt, in toate aspectele vietii crestinesti : “Dar si acasa,
barbatul sa aude aceste lucruri (despre virtute) de la femeia sa, iar femeia de la barbat. Fie intre
toti oarecare intrecere intru straduinta de a fi intaiul intru plinirea acestei randuieli”15.
Chiar daca sotii se pot ajuta unul pe altul intru mantuire prin cuvinte de incurajare
reciproca, inca mai multa inraurire o are pilda vietii lor : « infatisarea unei inalte filosofii si a
indelungii-rabdari, sfidarea necazurilor casatoriei si hotararea de a implini aceasta indatorire de
la inceput pina la sfarsit- aceasta inseamna a face sa se mantuiasca sufletul sotului »16.

14
Sf Ioan Hrisostom ,Sfaturi catre miri, trad. Pr D.Fecioru,Ed.Institului Biblic Bucuresti,1942,p 3.
15
Cuv 5 Despre statui apud David şi Mary Ford, op.cit, p.49.
16
Despre feciorie, XLVII, 2, SC, VOL 125 p 264 apud David şi Mary Ford, op.cit, p.49.

7
 3. Milostenia
Sfantul Ioan afirma : « si daca dai saracilor, nu dispretui a te da insuti pe tine lor. Ca nu
saracilor dai, ci lui Hristos Insusi. Si cine e atat de ticalos ca sa dispretuiasca a deschide bratele
sale lui Hristos ? »17.
4. Citirea Scripturilor
Celor care se scuza ca au familie si nu au timp sa citesca Sfantul Ioan Hrisostom le
raspunde :“Ei bine scuza asta va pierde, ca socotiti ca numai calugarilor li se cuvine sa citesca
dumnezeiestile Scripturi, cand de fapt voi aveti cu mult mai multa nevoie de ele decat
calugarii, pentru ca voi traiti in lume, voi va raniti in fiecare zi, si de aceea voi aveti mai cu
seama nevoie de leacul Sfintelor Scripturi. Prin urmare a socoti de prisos citirea Sfintelor
Scripturi este cu mult mai rau decat a nu le citi. Astfel de ganduri sunt ganduri dracesti”18
5. Curatia in casatorie
Tot ca manifestare a soţilor in cadrul familiei este şi unirea conjugală. Relaţia trupească
dintre bărbat şi femeie, deşi binecuvatată are consecinţe negative atunci cand iese din randuiala
bisericii. Desfăşurandu-se in cadrul randuielilor bisericii este un lucru curat, un lucru
binecuvantat, are o stare de normalitate, de sănătate. Dacă această relaţie se desfăşoară fară
binecuvantare, in afara randuielilor bisericii cunoaşte o stare de cădere.
Dumnezeu a lasat atractia fizica intre barbat si femeie, pentru ca ea sa exprime, mai
presus de orice, insotirea dintre ei si sa duca la savarsirea acesteia, indiferent daca din ea vor
rezulta sau nu prunci : “Pruncii sunt o punte care il leaga pe tata de mama astfel incat cei trei
devin una….dar sa presupunem ca nu au nici un copil: atunci cei doi nu mai sunt una? Ba da,
odata ce impreunarea lor se rasfrange asupra relatiei lor trupesti si cei doi devin una, aidoma
parfumului amestecat cu pomada .”19
Dorinta trupeasca,buna in sine, poate fi folosita gresit uneori : « Prin urmare, desfranatul
nu este singurul spurcat, ci altii, mai mult decat acesta, cu osebire cel care comite adulter. Dar
amandoi sunt spurcati nu din cauza impreunarii trupesti, pentru ca potrivit unui astfel de

17
Ibidem , p.50.
18
Sf Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, Scrieri partea treia, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1994, p.
35.
19
Omilia XII la Coloseni, PG 62.388C apud David C.Ford, Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan
Gura de Aur, trad. Luminita Niculescu, Ed.Sofia, Bucuresti, p.94.

8
rationament, ar insemna ca cel care traieste cu femeia lui este un spurcat, ci din cauza
nelegiurii si neinfranarii lor »20.
Regula de aur constă în evitarea extremelor: nici abuzul din partea unuia, nici refuzul din
partea celuilalt. Dar să nu se creadă că între cele două extreme totul este îngăduit.
În cadrul căsătoriei, relaţia trupească trebuie să fie firească, echilibrată şi nu trebuie
privită habotnic, la extrem din nici un punct de vedere. Pentru o comuniune în parametrii
sănătoşi trebuie să existe un demers ascetic, o înfrânare atunci când e cazul, însă să fie
înţeleasă unanim. Sfântul Ioan Gură de Aur de arată cum trebuie să privim relaţia trupească din
cadrul căsătoriei: «Nu vă lipsiţi unul de altul decât din buna înţelegere» (Corinteni 7,5).
- Ce înseamnă de fapt aceasta?
- Să nu se înfrâneze femeia dacă barbatul nu vrea, nici bărbatul dacă femeia nu doreşte
- Cum aşa?
- Fiindcă mari rele se nasc din infranarea aceasta. Căci şi adulterele şi desfranările şi
răsturnarea caselor adesea de aici se fac. Fiindcă dacă avand femeiile lor, desfranează, cu mult
mai mult dacă ii lipseşti de această mangaiere. Şi bine a zis: —Să nu vă lipsiţi! –numind-o aici
lipsire şi mai sus datorie- ca să arate tăria stăpanirii [unuia asupra celuilalt]. Căci a se infrana
fiecare fără să vrea amandoi inseamnă a se lipsi. Iar dacă e de bunăvoie, nu mai este [lipsire].
Că dacă m-ai indupleca să iei ceva de la mine nu o numesc lipsire. Iar cel ce ia fără voia mea şi
fiind eu silit, mă lipseşte”21.
Unitatea soţilor şi a intregii familii stă in angajarea lor intr-o viaţă duhovnicescă şi
dăruire totală a unuia in faţa celuilalt. Dumnezeu doreşte ca să ne impărtăşim intru totul unul
cu celălalt. Aşa cum mantuirea, din perspectivă ortodoxă, semnifică impărtăşirea a tot ceea ce
sunt eu, cu ceea ce este Dumnezeu, astfel, şi căsătoria, din perspectivă ortodoxă, inseamnă
impărtăşirea a tot ceea ce sunt eu cu tot ceea ce este soţia mea. Căsătoria nu este doar unirea a
două trupuri in timpul actului sexual, ci şi unirea a două voinţe, a două inimi şi a două vieţi”22.

V. Problemele aparute datorita pierderii sensului crestin al familiei

20
Ibidem, p. 95.
21
Sf Ioan Gura de Aur, Cuvântări despre viaţa de familie...p.63-64.
22
Pr. John Mack, op. cit., p.60.

9
 1. Neajunsurile familiei si problema financiara
Situaţia financiară devine un subiect important in generarea de tensiuni in familie, iar
pe măsură ce nevoile materiale nu sunt implinite, acestea cresc.
In plină criză financiară acest subiect trage un semnal de alarmă şi e nevoie de
inţelepciune şi răbdare pentru a trece peste această perioadă fără ca să ne afecteze unitatea
familiei. Gestionarea banilor trebuie să fie echilibrată, iar aici se ridică serios problema
deoarece se constată o lipsă de echilibru in acest sens.
Sfantul Ioan Gură de Aur spune că „femeia este centrul de greutate al unui cămin. De
pacea ei lăuntrică atarnă bunul mers al familiei. Ea trebuie să fie ca o sugativă ce absoarbe
neregulile celorlalţi, pentru ca apoi să le topească in adancul rugăciunii şi dragostei sale
jertfitoare. Azi, in general, femeia este incisivă, de multe ori prea cutezătoare, şi acest lucru se
vede in starea generală a familiilor. Soţia, ca şi soţul, aleargă după bani şi comfort. Amandoi
sunt ca două pietre, şi cand se ciocnesc ies scantei care aprind toată casa.”23.
Dreapta chivernisire a banilor aduce liniştea familiei, pe când problemele de familie
apar de la o proastă gestionare a banilor. Cineva din familie chiverniseşte mai bine banii şi
rostul lor în casă, poate fi soţul, poate fi soţia, asta contează prea puţin. Important este ca să nu
fie împiedicat să facă acest lucru. De obicei femeia este cea care ştie cel mai bine ce este
nevoie în casă, iar ca bărbat este neapărată nevoie să purtăm responsabilitatea şi recunoştinţa
faţă de efortul ei în bunul mers al casei. Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază acest lucru: „ Am
arătat că nu mici faceri de bine ne fac ele nouă. Dar dacă vrem să le rasplătim, în cele
duhovniceşti să fim noi mai presus de ele. Fiindcă nu este cu putinţă să le dăm ceva pe măsură
în cele trupeşti. Şi ce? Ziceţi că voi aduceţi mulţi bani? Însă ea îi păzeşte. Dă-i ca răsplătire
purtarea de grijă, şi aşa te achiţi. De ce? Pentru că mulţi au dobândit multe, însă, fiindcă nu au
avut femeie să păzească, au pierdut toate”.24

2. Gelozia

23
Sf Ioan Gura de Aur, op. cit. ,p. 81.

24
Ibidem, p. 37.

10
 O problemă pe cat de importantă, pe atat de frecventă in viaţa de familie este gelozia care
stă strans legată de infidelitatea dintre soţi. Atat gelozia cat şi infidelitatea aduc suferinţă in
egală măsură, şi suficientă să tulbure intreaga familie.
Sfântul Ioan Gură de Aur condamnă aspru adulterul indiferent de persoana cu care îl
săvârşeşti şi arată faptul că prin asta te dispreţuieşti pe tine în primul rând şi pe cea/cel care
savărşeşte acest păcat împreună cu tine: „Fie că ai avut legături trupeşti cu împărăteasa, fie cu
sluga ta din casă, păcatul este acelaşi. De ce? Pentru că prin asemenea faptă nu ai neîndreptăţit
atâta pe acea femeie pe cât te-ai neîndreptăţit pe tine însuţi. Tu eşti cel care singur te-ai
murdărit, tu în acelaşi timp ai defăimat şi pe Dumnezeu. pentru că, având relaţii cu femei
străine, fie ele măritate, fie nemritate, pentru tine este preadesfrânare, căci ai trecut pe lângă
femeia ta. De aceea Dumnezeu fiindcă L-ai defăimat, căci nu dispreţuieşti atâta pe acea femeie,
pe cât dispreţuieşti pe Dumnezeu Care vede totul”.25
Sfantul Ioan Gură de Aur spune ca relatiile au nevoie să fie alintate de gesturi zilnice de
afecţiune care să intărească relaţia Nu-ţi striga niciodată (soţia) doar pe nume, ci insoţeşte-l pe
acesta cu cuvinte de alint, de cinstire, cu multă dragoste... Prefer-o pe ea inaintea celorlalţi in
orice imprejurare, atat pentru frumuseţea, cat şi pentru discernămantul ei, şi laud-o ”26.
3. Violenta in familie
Consider că cea mai gravă situaţie şi greu de remediat este atunci cand familia se
confruntă cu această problemă: violenţa. Din păcate, violenţa este o formă de manifestare tot
mai frecventă in familia contemporană. Consecinţele pot duce la situaţii de neimaginat, iar
josnicia acestui lucru o exprimă foarte limpede Sfantul Ioan Gură de Aur: „Şi către voi,
bărbaţilor, aceea spun. Să nu aveţi un asemenea păcat care să vă silească să vă loviţi femeia.
Dar ce zic de femeie? Nici pe o slujnică nu-i este ingăduit barbatului liber să o lovească sau să-
şi pună mainile pe ea. Iar dacă a lovi o roabă este ocară mare pentru un bărbat, cu mult mai
mult să-ţi intindă mana asupra celei libere”27

VI. Iubirea si indumnezeirea familiei

25
Sfantul Ioan Gură de Aur, Om I Tes, V, trad. cit., p. 214; PG LXII, 425, apud Pr. Dr. Constantin Mihoc,
Taina căsătoriei şi familia creştină în învăţăturile marilor Părinţi ai Bisericii din secolul IV, Editura
Teofania, Sibiu,2002, p. 167.
26
Pr. John Mack,op. cit., p. 51.
27
Sf Ioan Gura de Aur, op. cit., p.56.

11
 Sfantul Ioan Gură de Aur ne arată esenţa care ţine unită familia ce se conduce după
Duhul lui Dumnezeu: „un lucru ce intrece orice avuţie, căci nici un lucru (afară de bunătăţiile
cele cereşti) nu este mai de preţ decat a fi iubit de soţie şi a o iubi pe ea”28.
Nici o căsătorie nu e perfectă şi nici o lună de miere nu durează pană la sfarşit. In lumea
reală nu există « şi au trăit fericiţi pană la adanci bătraneţi ». Este nevoie de foarte multă muncă
pentru a avea o căsnicie reuşită... Crucea se impodobeşte cu flori. Crucea – crucea care este in
căsnicia voastră şi care este căsnicia voastră –va inflori cu viaţă cerească dacă o imbrăţişaţi, o
sărutaţi şi o purtaţi şi nu fugiţi de ea, incercand să vă luaţi alta”29.
Sfantul Ioan Gură de Aur de indeamnă ca să ne exprimăm dragostea faţă de soţul sau
soţia noastră liber şi să nu avem reţineri in privinţa asta: „Nu-ţi striga niciodată (soţia) doar pe
nume, ci insoţeşte-l pe acesta cu cuvinte de alint, de cinstire, cu multă dragoste... Prefer-o pe ea
inaintea celorlalţi in orice imprejurare, atat pentru frumuseţea, cat şi pentru discernămantul ei,
şi laud-o »30
Tot Sfantul Ioan Gură de Aur ne arată o dragoste adevărată faţă de soţie şi cum trebuie să
ne raportăm la ea: „vrei ca soţia să ţi se supună aşa cum Biserica se supune lui Hristos? Atunci
să ai faţă de ea aceeaşi purtare de grijă precum Hristos are faţă de Biserică. Da, chiar de ar
trebui să-ţi dai viaţa pentru ea; da, şi de ar fi să fii tăiat in bucăţi de zeci de mii de ori; da, şi de
ai indura şi ai trece prin orice suferinţă, orice ar fi nu da inapoi”31.
Viaţa duhovnicească a familiei este foarte importantă. Atunci cand ea lipseşte problemele
apar şi sporesc pe măsura dezechilibrului in care suntem. Este neapărată nevoie ca să ne
imbisericim familia, să mergem regulat la biserică, să fim mădulare vii. Este foarte important
mediul in care ne invartim şi ne formăm: „şi după cum in cazul mancării voma dată afară dă
seama de felul bucatelor infulecate, aşa-i şi cu puterea cuvintelor: mulţi dintre oameni, cu ce fel
de cuvinte se hrănesc, de acelaşi fel şi dau afară. Dacă mergi la teatru şi asculţi cantece
defranate, intru totul astfel de cuvinte vei grăi către aproapele. Dacă vii la Biserică şi te vei
impărtăşi de auziri duhovniceşti, asemenea iţi vor fi şi graiurile”32.

28
Cuvantul 49 la Fapte, NPNF 1, XI, p. 296 apud David şi Mary Ford, Căsătoria, cale spre sfinţenie...,p.21
29
Pr. John Mack, op. cit., p. 22-23.
30
Ibidem, p.51.
31
Ibidem, p.85.
32
Sfantul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale. Omilii la căsătorie, traducere din limba greacă veche Pr.
Marcel Hancheş, , Editura Oastea Domnului, Sibiu,, 2006, p. 6.

12
 Siguranţa şi liniştea familiei stă in dorinţa şi in interesul nostru de a face şi a obţine ce e
mai bine pentru familia noastră. In funcţie de disponibilitatea noastră de face ceea ce se cuvine
pentru a avea o familie echilibrată şi serioasă, trebuie să căutăm calea Bisericii şi să trăim in
Duhul lui Dumnezeu.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfanta Scriptura, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1999.

13
2. Sfantul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale. Omilii la căsătorie, traducere de Pr.
Marcel Hancheş, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2006.
3. Idem, Cuvântări despre viaţa de familie, traducere de pr. Marcel Hancheş, Editura
Învierea, Timişoara, 2005.
4. Idem,Omilii la Matei, Scrieri partea treia, traducere de Pr. D. Fecioru, Editura
IBMBOR, Bucuresti, 1994.
5. Idem ,Sfaturi catre miri, traducere de Pr D.Fecioru, Editura Institului Biblic
Bucuresti,1942.
6. Branişte, Magistrand Pr. Marin, Concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur despre
familie în „Studii teologice”, 1-2, seria II-a, ian-feb., anul IX, 1957.
7. Ford, David şi Mary, Căsătoria, cale spre sfinţenie. Vieţile sfinţilor căsătoriţi,
traducere de Constantin Făgeţan ,Editura Sophia, Bucureşti, 2007 .
8. Ford, David, Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur, traducere
de Luminita Niculescu, Editura Sophia, Bucuresti, 2007.
9. Kaleda, Pr. Prof. Gleb, Biserica din casă, traducere de Lucia Cornea,, Editura
Sophia, Bucureşti 2006.
10. Mack, Pr. John, Ghid pentru dobândirea armoniei în familie, traducere de Doina
Rigoti, Bucureşti, Editura Sophia, 2005.
11. Mada, Ieromonah Teofan, Familia creştină la Sf. Ioan Gura de Aur, Editura
Agnos, Sibiu, 2008.
12. McGraw, Dr. Phil, Familia mai presus de orice. Ghidul dumneavoastră pas cu
pas pentru crearea unei familii fenomenale, traducere de Olga-Cristina Manolache ,
Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007.
13. Mihoc, Pr. Dr. Constantin, Taina căsătoriei şi familia creştină în învăţăturile
marilor Părinţi ai Bisericii din secolul IV, Editura Teofania, Sibiu, 2002.
14. Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Tinerii, familia şi copiii născuţi în
lanţuri. (Despre legile şifărădelegile familiei creştine), Editura Credinţa
strămoşească, 2003.

14
15