Sunteți pe pagina 1din 3

Saliva, marker al consumului

de droguri
INTRODUCERE
Lucrarea de faţă îsi propune să abordeze un subiect de actualitate în
România – determinarea consumului de droguri în rândul tinerilor, dar
spre deosebire de cercetările efectuate până acum, aceasta se axează,
în principal, pe folosirea salivei ca modalitate noninvazivă de diagnostic.
În prezent, tentaţia drogurilor înregistrează un trend ascendent, în
special în rândul adolescenţilor, iar tendinţa de scădere a vârstei la care
tinerii încep să consume stupefiante este alarmantă şi greu de controlat
şi combătut.
O reflecţie asupra informaţiilor disponibile la ora actuală, arată că
poliabuzul de droguri şi medicamente influenţează în mod nefavorabil
elaborarea unui diagnostic de certitudine şi a unui plan de tratament
corect pentru patologii variate, inclusiv cele din sfera oro- maxilo- facială.
Prezenta lucrare lansează semnale de alarmă tuturor consumatorilor de
aşa–zise „droguri tolerate” legal – alcool, tutun şi cafeină – ale căror
efecte nocive asupra întregului organism, deşi bine cunoscute, nu duc la
micşorarea în mod evident a consumului şi dependentei.
Riscul pe care îl implică utilizarea drogurilor a fost accentuat într-o
manieră spectaculoasă de propagarea infecţiei cu HIV pentru cei care îşi
administrează droguri prin injectare şi împart între ei acele şi seringile
contaminate.
Drogurile de diverse tipuri au fost consumate dintotdeauna de adulţi.
Însă de câteva decenii folosirea lor este asociată cu negativismul tinerilor
care se răzvrătesc împotriva ordinii stabilite şi sunt în căutare de
experienţe "exotice". Deşi aceste fenomene implică în general un număr
relativ restrâns de persoane sau anumite zone geografice, de semnalat
este faptul că vârsta medie a toxicomanilor a scăzut, iar politoxicomania
a devenit obişnuinţă.
Gradul de noutate al temei alese, este reprezentat de cercetările în curs
de desfăşurare, care au ca scop definitivarea aplicaţiilor diagnostice şi
terapeutice ale salivei.
CONSIDERAŢII TEORETICE
DROGURILE
Terminologie şi clasificare
În sensul larg al cuvântului, prin „drog” se înţelege orice substanţă
utilizată in terapeutică, datorită unor proprietăţi curative, dar al cărei efect
este uneori incert si nociv pentru organismul uman. Totodată, vorbirea
curentă desemnează prin „droguri” produsele si substanţele stupefiante
sau toxice, definite ca atare si prohibite de legislatiile naţionale şi
internaţionale. În sens strict farmaceutic, drogul este materia primă de
origine vegetală, animală sau minerală, ce serveşte la prepararea
anumitor medicamente. Tot in sens farmaceutic, „stupefiantele” sunt
definite ca substanţe care inhibă centrii nervosi, producând o stare de
inerţie fizică şi psihică. La rândul ei, OMS include in categoria drogurilor,
orice substanţă chimică absorbită de organism, care generează
schimbări in starea emoţională, în comportamentul şi funcţionarea
acestuia. Observăm însa că in definiţia dată de OMS sunt incluse o
multitudine de substanţe, nu toate dintre acestea putând fi considerate
stupefiante, in adevăratul sens al cuvântului. Pornind de la
considerentele arătate, termenul de „drog” trebuie înteles in sensul de
„stupefiant”, „produs sau substanţă stupefiantă sau toxică”, „substanţă
psihotropă”. (6,7,8)
Testarea pentru dopaj a devenit foarte răspândită în industria sportului. Anumite școli, în
special cele publice au început să aplice testarea în rândul elevilor și, mai nou, există
companii ce fabrică teste folosite de către părinți pentru a-și testa copii.

Există mai multe tipuri de teste, însă cel mai răspândit este testul de urină. Testele de
salivă sau sânge detectează doar drogul consumat în ultimele 24 ore, iar analizele de
sânge fiind scumpe, sunt făcute foarte rar. Un examen de urină arată toate drogurile
administrate în ultimele 4 zile, astfel că pentru a vedea dacă o persoană este sub
influența drogurilor un test de salivă sau urină este suficient.

Urmele de substanțelor dispar repede din sânge, urină sau salivă, însă rămân în
structura firului de păr permanent. Analiza firului de păr poate da informații despre
drogurile administrate în ultimele 3 luni sau chiar mai mult. În cazul unei angajări pentru
depistarea existenței un istoric în consumul de droguri, în cazul unui tratament de
dezintoxicare analizele pe firele de păr sunt cele mai utile. Acestea sunt mai dificil de
realizat și nu sunt la fel de exacte ca cele de urină dacă nu sunt realizate în laboratoare
profesioniste. Drogurile trebuie să fi fost consumate de cel puțin 3 sau 4 ori pentru a ieși
la analize.

În cazul analizelor de urină perioadele de depistare sunt:

 pentru alcool 12-24 ore;


 amfetamine 2-3 zile;
 buprenorfină 2-3 zile;
 canabis 2-7 zile până la o lună în cazul celor ce consumă regulat;
 cocaină 12 ore – 3 zile;
 diazepam 1-2 zile;
 ecstasy 2-4 zile;
 heroină 1-2 zile;
 LSD 2-3 zile;
 metadonă 2 zile;
 temazepam 1-2 zile (sau mai mult în cazul injectării).

Există situații în care testele pot da rezultat fals positiv sau fals negativ, în cazul în care
s-au administrat anumite medicamente înainte de testare. De exemplu, anumite
medicamente pentru tratarea răcelii pot duce la un test pozitiv pentru opioizi sau
amfetamine.