Proiect de cercetare – Administrație publică, Sociologie, UB, 2016

Participarea cetăţenilor în deciziile

publice
“Opinia publică este a doua conştiinţă!”
William R. Alger

Studenţi:
Călborean Cătălina
Dăsculțu Roxana Nicoleta
Sociologie, Anul 2, Seria 1, Grupa 2

București
2016
 1. Introducere

Această cercetare propune analiza participării cetăţenilor la deciziile publice. Obiectivele

acestei lucrări sunt importanța implicării şi participarea cetăţenilor în luarea deciziilor publice cu
privire la sistemul de vot, informarea cetăţenilor şi dezbaterea problemelor cotidiene. Am ales
această temă deoarece participarea publică joacă un rol foarte important în buna funcţionare a
societăţii, se bazează în principal pe consultarea cetăţenilor şi exprimarea opiniilor acestora în
luarea unor decizi importante. În principal, rezultatele acestor decizii îi pot afecta atât în mod
direct cât şi indirect.

2. Întrebări de cercetare

1. Cât de importantă este implicarea cetăţenilor în luarea deciziilor publice?

2. Sunt importante părerile cetăţenilor cu privire la deciziile publice?

3. Cât de mulţumiţi sunt cetăţenii de rolul dat în activităţile de luare a deciziilor publice?

3. Cadrul teoretic

Participarea publică se referă la implicarea atât subiectivă (prin atitudini, aspiraţii,

cunoştinţe, anticipări, convingeri), cât şi obiectivă (prin interacţiuni şi acţiuni), şi integrarea într-
un sistem de relaţii sociale (Vlasceanu, 1998: 414).
„Participarea cetăţenească este procesul prin care preocupările, nevoile şi valorile
cetăţenilor sunt încorporate procesului administraţiei publice locale de luare a deciziilor. Există
două direcţii de comunicare (între cetăţeni şi administraţie), cu scopul general de îmbunătăţire a
deciziilor (administraţiei publice locale) susţinute de către cetăţeni” (Creighton, 1992: 21).
2
 Conform lui Murgescu şi Dumitrică (2009) în toate ţările democratice această încredere
se realizează prin transparență din partea celor aleşi, onestitate şi prin oportunitatea oferită
cetăţenilor de a juca un rol important în procesul guvernării, în activitatea de zi cu zi.
Esenţa participării cetăţeneşti este o comunicare bidirecţională, de la administraţie la cetăţeni
precum şi de la cetăţeni către administraţie. Acest lucru înseamnă ca reprezentanţii administraţiei
trebuie să acorde o importanţă reală modului în care administraţia furnizează informaţii
publicului despre operaţiunile şi planurile ei.
În acest fel cetăţenii îşi cunosc drepturile şi pot acţiona asupra unei instituţii în rezolvarea
unor problem cu care se confrunta comunitatea.
Conform teoriei date de Rowe şi Frewer (2000) din punct de vedere tradiţional, aspectele
tehnice ar trebui să fie lăsate în mâinile experţilor şi oamenilor de ştiinţă.
“The reasons for the rase in interest in public participation in technical policy matters are
bound to be diverse but may generally be considered to derive from either a recognition of basic
human rights regarding democracy and procedural justice (e.G., Laird 1993; Perhac 1998) or
simply from a practical recognition that implementing unpopular policies may result în
widespread protest and reduced trust in governing bodies (e.G., Kasperson, Golding, and Tuler
1992)” (apud Rowe, Frewer 2000:5).
Pentru buna funcţionare a societăţii şi pentru o bună colaborare între administraţia locală
şi cetăţeni este nevoie de accesul cetăţenilor la informaţii, iar acest lucru îl observăm în
următorul citat: “criterion of resource accessibility: Public participants should have access to the
appropriate resources to enable them to successfully fulfill their brief. “(Rowe, Frewer, 2000: 15)
Moffet (1996) este de părere că participarea publică ar trebui să echilibreze dorinţa de a
promova legitimitate şi de a sprijini deciziile prioritare.
Mai jos putem observa faptul că participarea cetăţenilor în luarea unei decizii implică
costuri mult mai mari decât dacă decizia este luată de administraţia locală: “many discussions of
the value of public participation leave out a large barrier—cost. Although comparative costs have
not been subject to close scrutiny, the low end of the per-decision cost of citizen-participation
groups is arguably more expensive than the decision making of a single agency administrator,
even if the citizen participants’ time costs are ignored. A single administrator, technically trained
and politically astute enough to recognize the probable consequences of has or her decision, may

3
come to the same decision that the community group chose—and it may take him or her one
month of work, one day, or even just one hour of consideration” (Irvin, Stansbury, 2004: 58).
În continuare vom vorbi despre informarea digitală a cetățenior. Advocacy-ul este o
formă digitală de folosire a informaţiei, în cadrul căreia cetăţenii sunt informaţi şi se pot mobiliza
în rezolvarea unei probleme comune. Scopul advocacy-ului digital este de a anima susţinătorii
pentru a acţiona şi a se implica în rezolvarea problemei. Cele mai folosite instrumente ale
advocacy-ului sunt: facebook-ul, blog-uri, website-uri, email-uri sau twitter-ul (Preda et all,
2015).

4. Stadiul actual al cercetării în România

În ultimii ani, participarea publică este un subiect foarte dezbătut în Romania deoarece
s-a creat un context care facilitează accesul cetăţenilor la informaţiile publice şi s-au creat
programe care au ca obiective creşterea participării cetăţenilor şi implicarea în activităţile
administraţiei publice (Câmpan, 2007).
Conform legii nr. 52/2003, “Legea transparenţei decizionale, se aplică „autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi altor instituţii publice care
utilizează resurse financiare publice” (Preda et all, 2015: 9). Aceasta este o normă care conferă
României o lege care se adresează în mod evident consultării publice, şi este printre puţinele tari
care poate oferi această consultare.
Potrivit lui Preda (2015) începând cu anul 2000 apar şi în România elemente de legislaţie
şi un cadru instituţional care reglementează procesele de consultare publică. Etapele participării
publice depind în principal de interacţiunea dintre cetăţeni şi autoritate, dar şi de subiectul de
dezbatere. Cele mai importante niveluri sunt: informarea, consultarea şi participarea.
Primul nivel, informarea, reprezintă cel mai important nivel al participării publice, iar
aceasta normă permite cetăţenilor să cunoască informaţiile necesare despre instituţii adresate
publicului.
Consultarea publicului constă în implicarea cetăţenilor din proprie iniţiativă în rezolvarea unor
decizii publice sau din invitaţia unor instituţii, în urma cărora se vor lua decizile finale.

4
Cel de-al treilea nivel, participarea activă, se referă la faptul că cetăţenii au o poziţie mai
importantă, adică devin parteneri atunci când vor fi luate unele decizii în politică publică.
Cetăţenii îşi pot spune propria opinie şi să aducă noi soluţii sau strategii pentru a obţine
obiectivele unor politici publice.
Participarea cetăţenească presupune anumite costuri şi beneficii. În ceea ce priveşte
priveşte partea administraţiei, aceasta implică următoarele costuri: timp, resurese bugetare,
creativitate, energie şi dorinţa politică şi curaj. La celălalt pol, se află beneficiile participării
cetăţeneşti, acestea fiind similare atât pentru administraţia publică locală cât şi pentru cetăţeni.
Participarea cetățenilor se bazează pe necesitatea consultării cetăţenilor şi exprimarea de
către aceştia a opiniilor cu privire la deciziile care se adopta la diferite nivele şi de care aceştia
pot fi afectaţi în mod direct sau indirect.
În continuare vom enumera câteva dintre beneficiile participării cetăţeneşti: restabileşte şi
construieşte încredere între administraţia publică locală şi cetăţeni; ajustă administraţia locală să
devină şi sa rămână transparentă în procesul guvernării; permite fiecărui cetăţean să aibă acces la
informaţii cu privire la problemele ce trebuie să fie rezolvate; încurajează dezbaterile fata în faţă,
astfel încât cetăţenii pot auzi direct punctul de vedere diferit; direcţionează comunitatea către o
decizie responsabilă, cu suport politic; conduce comunitatea către consens şi nu către conflict;
prin colaborare, administraţia locală şi cetăţenii sunt capabili să facă demersuri creative în
abordarea problemelor şi oportunităţilor (Preda et all, 2015).

5. Metodologie

Metoda de cercetare utilizată este cea triangulară, iar în această cercetare am utilizat atât
tehnici cantitative (chestionarul, analiza secundară de date), cât şi calitative (interviul).
Una dintre tehnicile folosite pentru culegerea datelor este interviul. „Interviul de cercetare
este o tehnică de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor verbale de la indivizi şi
grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor
socioumane. Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri ca
şi chestionarul” (Chelcea, 2001: 267).

5
 Cu ajutorul interviurilor vom putea afla mai multe detalii despre părerea oamenilor cu
privire la implicarea şi participarea cetăţenilor în deciziile publice. Interviurile vor fi
semistructurate întrucât dorim să aflăm cât mai multe detalii despre ceea ce cred oamenii şi,
astfel, să putem adăuga alte întrebări în funcţie de persoana respectivă.
Cea de-a doua tehnică folosită în această cercetare este chestionarul, acesta fiind
administrat online. Subiecţii vor trebui să răspundă unor întrebări deschise, închise dar şi mixte
pe o perioadă de 10- 15 minute. „Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică şi, corespunzător,
un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual, imagini
grafice, ordonate logic şi psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau
prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris.” (Chelcea, 2001: 177).
În ceea ce priveşte tipul de întrebări utilizate în chestionar, acestea sunt: închise, deschise,
mixte, fiind vorba de un chestionar mixt. În cadrul întrebărilor închise le-am folosit pe cele cu
următoarele tipuri de răspuns: (Da/Nu/Nu ştiu/Nu răspund), scalate - cu şapte trepte, şi cu
răspunsuri în evantai – mai multe răspunsuri din care subiectul reţine una sau două care se
potrivesc modului sau de a fi, a gândi.
Ultima tehnică de cercetare utilizată este analiza secundară a datelor despre participarea
publică ale organizaţiei non-guvernamentale CeRe (Resource Center for Public Participantion).
Chelcea (2001) consideră că definiţia analizei secundare propusă de Gremy (1989: 54)
“exploatarea datelor în vederea unui obiectiv sau pentru o problematică diferite de ceea ce a
condus la producerea acestor date sau utilizarea unor metode diferite de cele folosite anterior”,
corespunde cel mai bine specificului acesteia şi aplicării ei în cercetările sociologice
contemporane, în cadrul cărora ocupă un loc central.

6
 6. Concluzii

În urma analizei pe care am dezbătut-o, participarea publică joacă un rol foarte important
în luarea deciziilor în cadrul unei instituţii, deoarece cetăţenii vor fi informaţi în privinţa
problemelor care ar putea să îi afecteze, dar uneori cetăţenii sunt cei care cunosc mai bine
problemele şi ar putea să aibă o soluţie mult mai bună pentru rezolvarea unor probleme, acestea
ducând la o mai bună funcţionare a societăţii.
Buna funcţionare a societăţii se poate realiza mult mai bine dacă cetăţenii vor fi
informaţi, le va fi pusă la dispoziţie consultanta şi implicit vor fi luate în considerare opiniile
acestora în luarea deciziilor finale a unei probleme. Implicarea cetăţenilor trebuie, în primul rând,
să fie bine stăpânită, cetăţenii să îşi recunoască şi să înţeleagă statutul pe care îl deţin atât în
luarea unor decizii ale instituţiilor dar şi în momentul alegerilor prin vot.
De asemenea pentru ca cetăţenii să îşi înţeleagă statutul şi să îndeplinească anumite
criterii trebuie să fie instruiţi de către instituţiile de care aparţin şi să le fie oferite informaţii
concrete asupra problemelor. Aşadar, interesele participării publice în cadrul luării unor decizii
reprezintă nevoile sau problemele tuturor membrilor participanţi, cu scopul de a influenţa decizia
finală.

7
7. Bibliografie

 Chelcea, S. (2001). Interviul ca tehnică de cercetare ştiinţifică, în Chelcea, S. (2001).

Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative. Bucureşti,
Economică.
 Chelcea, S. (2001). Chestionarul în cercetarea sociologică, în Chelcea, S. (2001).
Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative. Bucureşti,
Economica.
 Chelcea, S. (2001). Analiza secundară şi arhivarea cercetărilor sociologice empirice, în
Chelcea, S. (2001). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative.
Bucureşti, Economică.
 Câmpan, B. (2007). Participarea publică în mediul rural – parteneriat intre ONG-uri şi
autorităţile publice locale, Cluj-Napoca, Universitatea "Babeş-Bolyai".
 Creighton, J. L. (1992). Involving citizens în community decision making: A guidebook.
Washington, DC, Program for Community Problem Solving.
 Irvin, R., Stansbury, J. (2004). Citizen participation in decision making: Is it worth the
effort?, în Irvin, R., Stansbury, J. (2004). Public Administration Review, 64 (1), 55-63.
 Moffet, J. 1996. Environmental priority setting based on comparative risk and public
input. Canadian Public Administration, 39 (3), 362-85.
 Murgescu, D., Dumitrica, C. (2009). Participarea cetăţeneasca – mijloc de implicare a
ceteanului în procesul decisional, în Sfera politicii.
 Preda, O., Olteanu, S., Presadă, F. (2015). Există participare publică în România?
Participarea publică între legislaţie şi eficienţă, Buzău, Tipogrup Press.
 Rowe, G., Frewer, L. (2000). Public participation methods: a framework for evaluation,
în Rowe, G., Frewer, L. (2000). Science, Technology & Human Values, Sage publications
Inc, 25 (1), 2-29.
 Participarea cetăţeneasca. [Online]. Disponibil la:
http://www.ancic.ro/files/Proiecte%20Programe/2002-
%20Dezvoltarea%20retelei%20nationale%20a%20Centrelor%20de%20informatii%20pe
/Participarea%20cetateneasca.pdf [Accesat la data de: 3.02.2016].