Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
V. EVOLUŢIONISM
1. Unitatea şi diversitatea lumii vii.
2. Evoluţie şi dovezi ale evoluţiei (definiţia evoluţiei, exemple de dovezi directe şi indirecte).
3. Factori ai evoluţiei (ereditatea, variabilitatea, suprapopulaţia, lupta pentru existenţă, selecţia).
4. Specia ca unitate a evoluţiei.
Reproducerea este una din trăsăturile esenţiale ale fiinţelor vii. Prin această funcţie,
populaţiile şi speciile au capacitatea de a supravieţui şi de a transmite generaţiilor următoare
zestrea lor genetică numită genofond.
Viaţa se manifestă într-o varietate extremă de forme, de la cele mai simple bacterii, până
la cele mai complexe organisme pluricelulare, unele de talie uriaşă cum sunt balenele din regnul
animal sau arborele Sequoia din regnul vegetal. Varietatea mare a organismelor vii exprimă
biodiversitatea, o trăsătură esenţială pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii în ecosistemele
naturale.
1
noi tipuri de habitate şi specii. Cele cinci regiuni biogeografice sunt: continentală (53%), alpină
(23%), stepică (17%), panonică (6%) şi pontică (1%) (Fig 1).
Ariile protejate, prin valoarea lor naturală şi gradul redus al intervenţiei umane pe
teritoriul lor, sunt cele mai bune exemple şi modele pentru biodiversitatea ecosistemelor naturale.
La nivel european, România deţine cel mai diversificat patrimoniu natural, însă suprafaţa totală a
ariilor protejate (7%) este încă mult sub media Uniunii Europene de 15%.
Reducerea biodiversităţii este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă
omenirea în prezent. Tot mai multe specii ale biodiversităţii dispar sau sunt pe cale de dispariţie,
iar altele sunt considerate deja specii rare. Speciile de animale, plante, păsări aflate într-o
asemenea situaţie sunt supuse unui regim juridic aparte şi sunt decretate specii protejate sau chiar
monumente ale naturii. Automat, acestea au o altă soartă, în sensul că ele nu se mai află în
circutul activ şi nu mai pot fi surse de hrană, ci au doar valoare de patrimoniu. Pe acestea le vom
regăsi doar in rezervaţii naturale, parcuri naturale, grădini botanice sau altfel de arii protejate.
Pentru a conştientiza pericolul care ne pândeşte pe viitor trebuie să înţelegem care este
rolul biodiversităţii în existenţa noastră. Biodiversitatea ne asigură hrana, apa şi aerul care ne sunt
indispensabile.
2
4. Argumentaţi de ce biodiversitatea reprezintă un factor de echilibru şi stabilitate într-un
ecosistem.
5. Apreciaţi biodiversitatea într-un parc pe baza analizei frecvenţei şi dominanţei speciilor
de plante şi animale din biocenoză.
Dovezile indirecte:
· Dovezile biogeografiei pornesc de la faptul că răspândirea plantelor şi animalelor este
consecinţa anumitor legităţi naturale. Fiecare specie ocupă un anumit areal. Analiza
acestuia dezvăluie realitatea şi acţiunea evoluţiei. În acest sens oferim exemplul
stejarului. În zona europeană cu climă temperată de la Oceanul Atlantic până la munţii
Ural creşte o anumită specie de stejar cu o anumită formă a frunzelor. La răsărit de munţii
Ural stejarul nu mai este întâlnit. El apare în Extremul Orient fiind reprezentat de o altă
specie ce are o altă conformaţie a frunzelor. Asemănarea izbitoare dintre cele două specii
situate la distanţă foarte mare una de cealaltă are la bază o singură explicaţie:descendenţa
dintr-un strămoş comun care în trecutul geologic ocupa un areal întins din Europa până în
Extremul Orient. Înaintarea calotei arctice de gheaţă din nord spre sud a fragmentat a
vechiul areal al stejarului în două fragmente:unul în Europa şi altul în Extremul Orient
(fig.1).În fiecare fragment au rămas populaţii care au permanentizat caracterele ancestrale
ale stejarului ceea ce explică asemănarea dintre specia europeană şi cea din Extremul
Orient. Datorită izolării şi condiţiilor de mediu diferite,în fiecare fragment de areal au
apărut transformări care au dus la diversificarea descendenţilor în două specii distincte de
stejar. Această explicaţie evoluţionistă este raţională şi plauzibilă.
3
· Dovezile sistematicii vegetale şi animale stabilesc înrudirea dintre organisme pornind de
la existenţa unor trăsături comune organismelor alcătuind veritabili arbori genealogici.
De exemplu arborele genealogic al mamiferelor (fig.2)are la bază insectivorele primitive
răspândite astăzi în Asia de Sud - Est. Ele au proprietăţi comune cu carnivorele, dar şi cu
primatele. Asemănarea este rezultatul unei descendenţe comune dintr-un strămoş care
reunea în organizarea sa caractere de insectivor şi primat. Altfel, anumite asemănări între
pisică,maimuţă şi cârtiţă ar fi de neînţeles.
4
Fig.3 Conformaţia membrelor anterioare la diferite vertebrate:1-pentadactil
primitiv;2-om;3-broască ţestoasă marină;4-delfin;5-cârtiţă;6-pinguin; 7-cal;8-reptilă
zburătoare;9-pasăre;10-liliac
5
intermediară între reptile şi păsări. Spre deosebire de păsările propriu-zise , avea coadă de
reptilă, adică coloana vertebrală se prelungea în coadă, fălcile erau prevăzute cu dinţi,dar,
ca şi păsările actuale , avea corpul acoperit cu pene şi membrele anterioare transformate
în aripi (fig5).
Dovezile directe sunt furnizate de observaţiile şi datele experimentale ale geneticii. În acest sens
putem exemplifica:
· experienţele de laborator cu populaţii de microorganisme şi de drosofile transformate
ireversibil sub acţiunea unor substanţe chimice mutagene şi a radiaţiilor;
· experienţele cu plante de coada şoricelului provenind din regiunile înalte ale munţilor
cultivate pe malul mării au adoptat înfăţişarea potrivită condiţiilor de la cota zero;
· evoluţia la nivelul populaţiilor urmărită la fluturele Biston betularia (fig.6)din Anglia
care în mai puţin de 100 de ani formele închise la culoare au devenit majoritare –
fenomen corelat cu industrializarea masivă ce a întunecat peisajul. În aceste condiţii
noi formele deschise la culoare erau uşor descoperite de păsările răpitoare pe când
cele închise erau avantajate.
6
Factorii darwinişti ai evoluţiei
Factorii darwinişti ai evoluţiei sunt:
1. Ereditatea
2. Variabilitatea
3. Suprapopulaţia
4. Lupta pentru existenţă
5. Selecţia naturală
1. Ereditatea
Ce este ereditatea?
Definiţie: Ereditatea este proprietatea organismelor de a avea informaţie genetică, pe baza
căreia sunt transmise de la ascendenţi la descendenţi caractere morfologice, fiziologice,
biochimice şi comportamentale.
Ereditatea este, în concepţia lui Charles Darwin, un factor esenţial al evoluţiei. Darwin
considera transmiterea ereditară a oricărui caracter drept o regulă, iar netransmiterea ereditară
drept o excepţie. În cursul generaţiilor, variaţiile utile se acumulează şi se dezvoltă încât
caracterele dobândite pot deveni ereditare. Aceasta a fost pentru acea vreme o observaţie
empirică, deoarece Darwin nu cunoştea bazele genetice ale fenomenului eredităţii.
· De exemplu:
2. Variabilitatea
Ce este variabilitatea?
Definiţie: Variabilitatea este proprietatea organismelor de a se deosebi unele de altele prin
însuşiri ereditare şi neereditare, astfel încât să nu existe copii identice.
Pornind tot de la experienţa creşterii animalelor şi plantelor, Darwin a sesizat că indivizii
din cadrul unei specii sau chiar al unei rase de animale sau soi de plante diferă uneori între ei,
mult mai pregnant chiar decât indivizii din două specii diferite.
· De exemplu:
a) Crescătorii de porumbei ştiu că nu există doi porumbei identici. Pentru un privitor
nepregătit, porumbeii pot fi confundaţi uşor unul cu altul.
b) Pentru o persoană obişnuită, toate lalelele de aceeaşi culoare dintr-un câmp sunt la fel.
Dar cultivatorii olandezi de lalele, cei mai experimentaţi din lume, disting într-un câmp de
lalele de aceeaşi culoare, numeroase variaţii.
c) Variabilitatea este uşor de observat dacă urmărim forma ciocului la păsări, dungile
zebrelor, cochilia melcilor.
d) Pentru un orăşean, toate oile dintr-o turmă sunt la fel, dar nu şi pentru un cioban.
7
Variabilitatea
organismelor
2. Variaţii nedefinite – care sunt reacţii neuniforme la condiţiile de mediu ale indivizilor
dintr-o specie, din aceeaşi descendenţă.
· De exemplu:
a) În aceleaşi condiţii de mediu, plantele cresc şi se dezvoltă diferit.
b) La musculiţele de oţet, în acelaşi lot, în aceeaşi cultură, apar reacţii variate faţă de
temperatură.
3. Suprapopulaţia
Ce este suprapopulaţia?
Definiţie: Suprapopulaţia reprezintă creşterea excesivă a numărului de indivizi.
În cele mai multe cazuri este evidentă tendinţa de înmulţire în proporţie geometrică a
indivizilor unei specii, pe când resursele de mediu rămân aceleaşi. Apare astfel fenomenul de
suprapopulaţie. Tendinţa de înmulţire nelimitată a organismelor vine în contradicţie cu
capacitatea limitată de suport a vieţii pe care o posedă Pământul.
· De exemplu:
a) La plante se produc mai mulţi indivizi decât rezerva de substanţe nutritive şi cantitatea
8
de lumină solară incidentă ce cade pe suprafaţa terestră.
b) La animale se nasc mai mulţi indivizi decât disponibilităţile de hrană şi de spaţiu din
ecosistem.
1. Lupta intraspecifică
- se desfăşoară între indivizii aceleaşi specii, având rolul cel
mai important în evoluţie;
- se bazează pe aplicarea drastică a principiului
supravieţuirii celui mai apt. Între indivizii care aparţin aceleaşi
specii, deoarece prezintă aceleaşi cerinţe faţă de mediu, lupta
pentru existenţă este mult mai acerbă decât între indivizii care
aparţin altor specii;
- acest tip de luptă pentru existenţă întăreşte specia prin
înlăturarea indivizilor slabi, cu diferite anomalii ereditare,
neadaptabili.
· De exemplu: doi lupi înfometaţi se bat cu adevărat între ei
pe viaţă şi pe moarte pentru hrană.
2. Lupta interspecifică
- constituie un factor limitativ în înmulţirea, răspândirea şi
transformarea speciilor, afectând indivizii în toate etapele vieţii
lor.
9
De ce nu pot supravieţui toate variaţiile individuale?
De ce trebuie să aibă loc o competiţie pentru supravieţuire?
Răspunsul lui Darwin a fost unul simplu şi clar.
· Majoritatea speciilor produc atât de mulţi urmaşi încât, dacă ar supravieţui toţi, ar acoperi
repede întreg Pământul. Dacă o plantă anuală ar produce numai 10 seminţe şi dacă ar
germina toate şi ar produce la rîndul lor câte 10 urmaşi şi aşa mai departe, după 10 ani ar
atinge impresionanta cifră de 100 de miliarde.
· Pornind de la o pereche de elefanţi - animale care se înmulţesc foarte lent - în 750 de ani
(ceea ce nu este prea mult pentru specia elefant care există de multe milioane de ani) ar
rezulta 19 milioane de descendenţi. Cu alte cuvinte, Pământul de mult ar fi fost cotropit de
aceste animale.
· O păpădie dacă ar produce numai 100 de seminţe anual (în realitate ea produce mai multe)
şi toate aceste seminţe ar da plante care la rândul lor s-ar înmulţi, în 10 ani numai păpădiile
ar acoperi o suprafaţă de 15 ori mai mare decât suprafaţa tuturor continentelor.
5. Selecţia naturală
Ce este selecţia naturală?
Definiţie: reprezintă ansamblul de mecanisme ce acţionează în direcţia creşterii continue a
gradului de adaptare a populaţiilor la condiţiile de mediu pentru supravieţuirea organismului
care este variaţia mai aptă. Variaţia care a supravieţuit produce cu precumpănire urmaşi,
populaţia din generaţia următoare fiind astfel purtătoare a caracterelor respective. După mai
multe generaţii, variaţia poate deveni o specie nouă.
Pentru specie, variaţiile individuale pot fi:
1. Variaţii dăunătoare pentru supravieţuirea speciei, caz în care sunt eliminate.
· De exemplu: printre musculiţele de oţet apar mutaţii patologice ce duc la formarea unor
indivizi fără ochi sau cu aripi rudimentare. Aceste organisme sunt eliminate, deoarece ar
avea ca efect stingerea speciei, făcând-o inaptă pentru în lupta pentru existenţă.
Musculiţa de oţet normală Musculiţa de oţet fără ochi Musculiţa de oţet cu aripi
rudimentare
10
aptere) sunt variaţii dăunătoare, ce
nu pot supravieţui.
EVALUARE
IV. Documentaţi-vă asupra vieţii şi operei lui Charles Darwin şi alcătuiţi un eseu cu
tema:
" Darwin şi darwinismul (teoria darwinistă)".
11
TEORIA SINTETICĂ MODERNĂ A EVOLUŢIEI
2. Dimensiunea populaţiei
Un număr suficient de mare de indivizi face ca populaţia să fie variată şi diversificată
genetic.
· De exemplu:
a) La populaţiile foarte mici: la zimbru, variabilitatea fiind foarte redusă, şansele de a
evolua sunt minime.
b) La populaţiile mari: la gândacul-de-Colorado, pornind de la 3-4 exemplare care au
pătruns accidental în Europa, s-a ajuns la o adevărată invazie pe continent.
c) La populaţiile foarte mari: la unii peşti oceanici, populaţiile sunt surprinzător de
uniforme, deoarece mutaţiile nu au şanse de afirmare şi rămân ascunse, ceea ce înseamnă
absenţa evoluţiei.
12
Zimbru gândacul-de-Colorado Peşti oceanici
3. Fluxul genic
Migraţia ierbivorelor
4. Deriva genetică
O populaţie poate evolua pe baza întâmplării, a unei eliminări, respectiv, supravieţuiri
diferenţiate a organismelor, cauzată de întâmplare, nu de evoluţie.
· De exemplu:
Vulpea polară are două forme:
- forma normală, cu blană cafenie vara şi albă
iarna;
- forma mutantă, cu blană cafenie vara şi albastră
iarna.
Nici una din forme nu are avantaj selectiv, deoarece în
timp de foamete pier masiv indivizi din ambele forme.
Dacă supravieţuieşte una dintre ele, aceasta este dintr-
o întâmplare, şi nu ca fiind forma „cea mai aptă”. Vulpea polară
5. Selecţia intrapopulaţională
În populaţie, supravieţuieşte variaţia (mutaţia) cea mai aptă, cea mai bine dotată, spre
deosebire de formele nevaloroase care sunt eliminate.
· De exemplu: când asupra populaţiilor de insecte, ciuperci, bacterii acţionează substanţe
chimice foarte toxice, populaţia nu este distrusă în totalitate. Variaţiile sensibile mor
primele, apoi cele mai puţin rezistente, dar variaţiile cele mai rezistente (circa 1 % din
populaţie) suportă acţiunea factorului distructiv, supravieţuind astfel „cel mai apt”.
13
Migraţia
Populaţia se schimbă atunci când trece dintr-un loc în altul, pătrunde în medii noi sau se
amestecă cu indivizi din alte populaţii ale speciei.
· De exemplu: la migraţia păsărilor, în cartierele de iernare, se întâlnesc indivizi din mai
multe populaţii, provenind din puncte geografice diferite.
Izolarea geografică şi ecologică
Se datorează existenţei sau apariţiei, la un moment dat, a unor bariere geografice care duc
la fragmentarea arealului unei specii. Populaţiile izolate în acest fel, aflându-se în condiţii mai
mult sau mai puţin diferite, evoluează pe căi proprii. O mutaţie, dacă se separă de populaţia
ancestrală, are mai multe şanse de evoluţie.
· De exemplu: Australia s-a desprins din continentul Gondwana când mamiferele
placentare încă nu erau dezvoltate. De aceea, Australia a adăpostit dintre mamifere doar
monotremele şi marsupialele, placentarele neavând cum să mai pătrundă peste braţele
adânci de mare. Astfel, în fauna continentului australian marsupialele s-au diversificat
excepţional şi au ocupat toate mediile vitale.
Zona ecologică
Trecerea unei specii dintr-o zonă ecologică în alta (exemplu de la uscat la apă) produce
transformări evolutive importante.
· De exemplu:
Carnivorele ancestrale au fost animale
terestre, dar o anumită specie a trecut la viaţa
acvatică, unde a rămas până astăzi.
Este vorba de cetacee (exemplu balena) şi
pinipede (exemplu foca, morsa) care au ocupat o
altă zonă ecologică decât rudele lor rămase pe
uscat, suferind transformări anatomo-fiziologice
profunde.
Paleontologii au descoperit fosilele
corespunzătoare, care au avut membre inferioare,
inclusiv cele 5 specii ale căror schelete sunt arătate
în imaginea alăturată.
14
Structura biocenozei
Biocenozele pot fi de două tipuri: biocenoze în curs de formare şi biocenoze stabilizate.
· De exemplu:
a) la limita dintre uscat şi ocean, în fluvii, unde biocenoza este în curs de formare, cu
condiţii instabile, evoluţia este creatoare şi produce noi tipuri de organizare.
b) în recifele de corali sau în pădurile ecuatoriale, unde biocenoza este stabilizată, cu
structură bine conturată, fără perturbări profunde, evoluţia este stabilizatoare.
ÎN CONCLUZIE:
· factorii genetici şi ecologici ai evoluţiei contribuie la ieşirea mutaţiei pe arena evoluţiei şi
la fixarea noului;
· evoluţia este orientată de selecţie;
· selecţia transformă avalanşa de mutaţii întâmplătoare într-un proces dinamic;
· teoria sintetică modernă a evoluţiei confirmă mecanismul darwinist al evoluţiei, pe care îl
completează şi îmbogăţeşte cu ajutorul geneticii.
EVALUARE
15
Specia – unitate a evoluţiei
Este bine cunoscut faptul că fiecare individ biologic aparţine unei specii, cu alte cuvinte,
nu pot exista organisme vii care să nu facă parte dintr-o specie sau alta.
În sensul acesta, specia reprezintă o formă de organizare a indivizilor.
Exemple
MĂCEŞ URS BRUN OM
UNITĂŢI
SISTEMATICE
(TAXONI)
Specia
Ce este specia?
Definiţie:
· Specia cuprinde ansamblul tuturor indivizilor asemănători din punct de vedere morfologic,
anatomic, fiziologic, ecologic, genetic şi comportamental, care provin din strămoşi comuni şi
care se pot încrucişa liber între ei, producând descendenţi fertili.
· Specia este unitatea taxonomică fundamentală a lumii vii.
Aceste grupuri de indivizi care aparţin aceleiaşi specii şi trăiesc mai mult
sau mai puţin izolate unele de altele poartă numele de populaţii.
16
2. Ce dimensiune Mărimea teritoriului poate să fie extrem de variată, de exemplu:
are teritoriul -un vas de laborator pentru o populaţie de bacterii;
ocupat de o -apa unui izvor pentru o populaţie de alge;
populaţie? -continente întregi pentru molidul din taigaua siberiană, Europa şi
America de Nord;
-vaste întinderi oceanice pentru populaţiile de balene sau de peşti.
3. Cum se Capacitatea de înmulţire în cadrul speciei este de sine stătătoare datorită
realizează unei izolări reproductive: organismele unei specii nu se reproduc decât în
înmulţirea cadrul speciei, având ascendenţă şi descendenţă comune.
indivizilor dintr-o Izolarea reproductivă reprezintă principalul criteriu de delimitare a unei
specie? specii şi este menţinută prin intermediul unor bariere de natură geografică,
ecologică, etologică, morfofiziologică etc.).
4. Există diferenţe Speciile se delimitează unele de altele prin anumite caracteristici:
între indivizii din -morfologice, anatomice, fiziologice, biochimice, ecologice, dar mai ales
două specii reproductive etc.
diferite?
17
10. Care este legea Legea caracteristică speciei este selecţia naturală.
caracteristică
speciei?
11. Ce legătură Specia nu este numai o etapă a evoluţiei, dar şi rezultatul evoluţiei.
există între specie · Ca etapă a evoluţiei, specia este o unitate instabilă, dinamică, în
şi evoluţie? necontenită transformare evolutivă.
· Ca rezultat al evoluţiei, specia este o unitate cu tendinţe de stabilitate,
de adaptare desăvârşită la mediul în care se trăieşte.
Specia este unitatea fundamentală în evoluţie.
· Pentru animale
18
Speciaţia
Ce este speciaţia?
Definiţie:
· Speciaţia cuprinde fenomenele evolutive elementare prin care apare o specie nouă.
Există două tipuri principale de speciaţie, care nu se exclud reciproc:
1. Speciaţie alopatrică:
- o populaţie ancestrală este împărţită printr-o barieră geografică;
- indivizii din cele două grupuri sunt izolaţi;
- cele două forme pot deveni strămoşii unor specii noi.
Exemple:
· platanul european este izolat de cel american, deşi în grădini
botanice pot apărea hibrizi viabili şi fertili;
· castorii europeni şi nord-americani, ca şi zimbrii şi bizonii
sunt, de asemenea, izolaţi spaţial.
2. Speciaţie simpatrică
- nu are loc izolarea geografică a indivizilor;
- apare o micropopulaţie în populaţia iniţială;
- dacă micropopulaţia se izolează reproductiv, se poate forma o
specie nouă.
Exemplu:
· poliploizii la plante şi la animale, apăruţi spontan în natură,
de regulă nu se pot încrucişa cu formele diploide din care
provin.
EVALUARE
III. Daţi exemple de specii care au rămas în urmă pe arena evolutivă, de specii care s-au format
prin speciaţie alopatrică (geografică), de specii care au dispărut şi de specii pe cale de dispariţie.
19
BIBLIOGRAFIE
1. Gavrilă, L., Ardelean, A., Dăbală, I., Soran, V., 1994, Evoluţionism, Editura Mirton, Arad
Mohan, Gh., Ardelean, A., şi colab., 1997, Sinteze biologice, Editura All, Bucureşti
2. Ene, S., Brebenel, G., Sandu, Gh., Iancu, E., 2002, Biologie. Manual pentru clasa a XII-a,
Editura Gimnasium, Târgovişte
3. Raicu, P., Stugren, B., Duma, D., Mărăscu, F., Coman, N., 1999, Biologie. Manual pentru
clasa a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
4. Campbell, N., Reece, J., 2008, Biology Eighth Edition, Pearson International Edition
20