Cursuri Neuropsihofiziologie PDF

NEUROPSIHOFIZIOLOGIE
Tematica cursului:
C1. Relatia psihic creier. Neuronul si celulele gliale

C2. Sinapsa si biochimia
C3: Principalele segmente ale sistemului nervos central (SNC): maduva spinarii si trunchiul cerebral
C4: Cerebelul si diencefalul
C5: Teleencefalul (emisferele cerebrale)
C6: Psihopatologia lobului frontal si a lobului parietal
C7: Psihopatologia lobului temporal si a lobului occipital
C8: Tehnici de investigare a activitatii cerebrale- electroencefalograma, tomografia, RMN
C9: Aspecte de principiu in aparitia tulburarilor de tip cortical
C10: Mecanismele neurofiziologice ale perceptiei, atentiei si memoriei
C11: Mecanismele neurofiziologice ale emotiei, inteligentei si gandirii
C12 : Mecanismele neurofiziologice ale limbajului - afazii
1
Daniela Androanche, Lucia Avasan, Iulian Chear, Mandalina Nitoi, Adrian Sima
C1. Introducere in neuropsihofiziologie.
Obiectivele si scopul cursului:
1. Relatia psihic-creier
2. Baza anatomica a SNC=neuronul
 Insusirea si explorarea cadrului conceptual
 Abordarea raportului psihic-creier ca raportare adecvata a psihicului la datele anatomiei si
studierea creierului din perspectivele psihologiei.
Chiar daca definim in sens restrins sau larg neuropsihofiziologia, principalul obiect de studiu al
acesteia este raportul psihic-creier.
Pincipala abordare epistemologica rezida in elucidarea pe baza experimentelor si clinicii a naturii si
esentei raportului psihic-creier in jurul caruia in istoria gandirii stiintifice si filosofice au exist diferite
controverse de-a lungul timpului.
Psihoneurofiziologia studiaza, de asemenea, baza neurofiziologica a tuturor proceselor psihice ale
comportamentului si limbajului.
Modul de abordare si solutionare a problemelor raportului psihic-creier a fost conditionat atat de
evolutia reprezentarilor cat si a testelor psihologice, dar si de perfectionarea tehnicilor si metodelor de
investigare si de descriere anatomica a sistemului nervos.
Studierea raportului psihic-creier nu a fost posibila cat timp creierul era studiat ca unitate de sine
statatoare fara a tine cont de perspectiva psihologica sau psihicul era studiat in sine fara o raportare
adecvata la datele anatomiei, fiziologiei, neurologiei si neurochirurgiei.
Ca urmare, neuropsihofiziologia studiaza raportul psihic-creier sub toate aspectele sale si in toata
complexitatea sa, trebuind sa utilizeze si sa decanteze datele experimentale si clinice oferite de studiile pe
om si pe animale.
Neuropsihofiziologia nu este doar o disciplina experimentala ci si una functionala. Nu pot sa
inteleg functia pana ce nu parcurg fiziologia.
Sistemul nervos:
 Etimologic denumirea provine din lat. sistema nervosu

 Coordoneaza activitatea organelor, musculara,
 Primeste si prelucreaza , integreaza la nivel superior, prin intermediul organelor de simt informatii
si elaboreaza reactii de raspuns
 Initiaza actiuni
 Este unic in ce priveste imensa gama de mecanisme de comanda si control
 Are rol important in mentinerea homeostaziei (echilibrului intern) si primeste milioane de biti de
informatie de la diferitele organe de simt
 Integreaza informatiile si le prelucreaza pentru a determina raspunsul adecvat din partea
organismului
Structura generala:
= 3 compartimente principale
 Compartimentul senzorial = receptorii senzoriali
2
 Compartimentul motor = muschii efectori si glandele secretorii
 Compartimentul asociativ-integrativ
Elementul principal si esential al sistemului nervos este tesutul nervos, alcatuit din neuroni
interconectati prin axoni si dendrite, si celule gliale care sustin activitatea neuronilor, dar nu participa la
prelucrarea informatiei.
Sistemul nervos este format din  SNC = sistemul nervos central si

 SNP = sistenul nervos periferic
1. Sistemul nervos central SNC
SNC este responsabil de prelucrarea informatiei obtinute de la receptori si de genererea de raspunsuri.
SNC este alcatuit din
 MADUVA SPINARII – protejata de coloana vertebrala

 ENCEFAL - protejat de cutia craniana
2. Sistemul nervos periferic
SNP este format din neuroni si nervi din afara SNC, care se gasesc la nivelul membrelor superioare si
inferioare si al organelor interne.
SNP are doua componente:
 SNP somatic si
 SNP vegetativ
2.1. SNP somatic este asociat cu
 controlul voluntar al miscarilor prin actiunea muschilor scheletici si

 receptia stimulilor externi: chimici, termici, mecanici
- este format din fibre aferente si eferente
 Aferente = afera (aduc) informatia (marile sisteme ale sintezei ascendente – caile sensibilitatii
prin maduva spinarii)
 Eferente = nervii motori, fibre eferente (marile sisteme descendente – muschii scheletici,
responsabili pentru miscarea voluntara, controlata a fiecarui segment de corp, sublimata in
praxie – adaptarea miscarii la specificul situatiei)
2.2. SNP vegetativ este autonom, gestioneaza activitatea inconstienta a diferitelor organe
interne: respiratie, activitatea cardiaca, digestia, dilatarea si constrictia pupilelor,etc
SNP are la randul lui 2 componente cu activitate antagonica si reflexa:

 SNP Simpatic si
 SNP Parasimpatic
3
Activitatea SNP vegetativ se realizeaza prin actul reflex, procesul fiziologic de raspuns la un stimul
care actioneaza asupra unui camp receptor prin care sistemul nervos raspunde activ si adecvat la stimulii
veniti din mediul intern.
Substratul anatomic al actului reflex este arcul reflex, alcatuit din:
 receptor
 cale aferenta
 centrul nervos (situat la diferite niveluri)
 calea eferenta (duce raspunsul de comanda, reglare/autoreglare) si
 efectorul.
NEURONUL (celula nervoasa)
= impreuna cu prelungirile ei reprezinta unitatea anatomica functionala si trofica a sistemului

nervos.
= singura celula dotata cu proprietatea de a conduce influxul nervos iar dimensiunile celulei
variaza intre 2µ – 134µ (microni).
Ca si celelalte celule ale corpului, neuronul urmeaza acelasi tipar somatic, fiind format din nucleu,
citoplasma si membrana.
Din punct de vedere structural, un neuron tipic are 4 regiuni cu functii diferite:
 corpul celular
 dendritele
 axonul, si
 terminatiile presinaptice
Nucleul:
 Este inconjurat de o membrana dubla, nucleolema sau neurilema, care contine cromozomi si
material genetic compus din catene de acid dezoxiribonucleic (AND) si acid ribonucleic (ARN)-
46 de cromozomi. Fiecare regiune de ADN care produce o molecula functionala de ARN
constituie o gena , unitatea ereditatii , care determina aparitia unui caracter.
 Cel mai important element celular, dupa dezvoltarea completa a sistemului nervos, nucleul
neuronului nu sufera mitoze ( nu se divide) => neuronul matur este incapabil de reproducere.
 Neurilema permite comunicarea intre interiorul si exteriorul nucleului prin intermediul porilor.
Citoplasma:
- Contine organite generale sau comune tuturor celulelor si organite specifice neuronului.
Organitele generale
= mitocondrii – produc energie ,
= lizozomi – raspanditi in dendrite, au enzime hidrolitice care actioneaza asupra proteinelor,
hidratilor de carbon si acizilor nucleici pe care ii dezintegreaza
4
= aparatul Golgi, situat langa nucleu, primeste de la reticulul endoplasmatic proteine si lipide pe
care le distribuie trebuintelor celulare – adica elaboreaza continutul veziculelor sinaptice
= centrioli – se gasesc numai la neuronii tineri (viata intrauterina) si care se divid in viata
intrauterina.
1. Organite specifice neuronului
 Corpusculii Nissl, cu activitate de sinteza a proteinelor protoplasmatice ce servesc la refacerea

celulei
 Neurofibrile - grupuri de fascicule care patrund in dendrite si axon
 Neurotubuli – transporta constituenti in procesul de crestere
 Pigment galben
 Pigment melanic
 Enzime
 Metale: Zn – predominant in hipocamp; Cu – locus coeruleus; Fe – in substanta neagra;
Aproximativ 75% din masa Sistemului Nervos este alcatuita din celule nervoase, dintre care 35%
celule nervoase si 40% celule nevroglice(mai poarta numele de celule gliale), 15% din masa creierului este
reprezentata de masa intermediara necelulara (lichid extracelular), iar 10% de reteaua vasculara.
Membrana neuronala:
= partea externa a neuronului

= formatiunea cea mai specializata, fiind polarizata, incarcata electric
= din punct de vedere structural membrana este semipermeabila, permitand trecerea diferitelor
particule incarcate electric, ioni, dinspre exterior spre interior si invers.
= Polarizarea  distributia inegala a concentratiei ionilor, deci o polaritate diferita a interiorului
celulei fata de exterior, fapt de mare importanta pentru funcitonarea celulei nervoase.
Concentratia diferita de ioni in interiorul si exteriorul celulei determina o diferenta de potential si

se numeste stare polarizata, iar distributia inegala a ionilor de o parte si de alta a membranei este data de
prezenta porilor sau a canalelor ionice, de la nivelul membranei, precum si a permeabilitatii selective a
membranei neuronale pentru diferiti ioni, cum sunt cei de Na+, K+, Cl-, Ca++. Permeabilitatea selectiva
consta in faptul ca porii membranei se eschid si permit trecerea dintr-o parte in cealalalta a ionilor doar in
anumite conditii.
Calea cea mai simpla care permite micilor molecule solubile in apa sa traverseze membrana dintr-
o parte in cealalalta este cea a canalelor proteice ce formeaza pori aposi ce permit miscarea moleculelor
hidrosolubile.
Cei mai importanti ioni cu rol in polarizarea membranei sunt K+, Na+, Cl-, Ca++.
Prin urmare, in stare de repaus exista concentratii diferite ale acestor ioni de o parte si de alta a
membrane, ceea ce determina o stare polarizata cu o diferenta de potential de -65mV (potential de
repaus)
Valorile potentialului de repaus sunt de aproximativ:

 -50mV pentru celuele usor excitabile ca neuronii vegetativi,
 -70mV pentru neuronii din SNC si
5
 -90mV pentru fibrele musculaturii striate.
Pe masura ce potentialul transmembranar scade catre valoarea de +55mV, apare o crestere exploziva
a permeabilitatii membranei, ceea ce permite ionilor de sodiu si clor sa intre in interiorul neuronului iar
ionilor de potasiu, sa iasa. Acest schimb rapid permite potentialului de membrana sa se deplaseze de la -
65mV la +55mV in aproximativ ½ milisecunda, fapt ce creeaza potentialul de actiune.
Dupa ce potentialul de actiune atinge aceasta valoare, de +55mV, acesta scade rapid la -65mV,
intorcandu-se la valoarea de repaus.
Impreuna cu o scurta perioada refractara in care membrana neuronului este inactiva, intreaga
secventa dureaza 4 milisecunde. Cele mai importante dispozitive antrenate sunt canalele membranare
(ionice) si pompele ionice.
In concluzie, orice factor care determina o crestere brusca a permeabilitatii membranei pentru ionii
de sodiu de la exterior spre interior, produce o secventa rapida de modificare a potentialului de
membrana, secventa care se numeste potential de actiune sau de polarizare. Aceasta modificare dureaza
foarte putin, dupa care, potentialul de membrana se intoarce la potentialul de repaus.
6
In lipsa Na+ nu avem excitatie. Pierderile masive de electroliti sunt extrem de grave – la copiii mici poate
sa apara decesul.
Structura membranei neuronale permite si propagarea potentialului de actiune (influx nervos) din punctul
in care a luat nastere de-a lungul neuronului. Rata maxima de transmisie a influxului nervos este de 250
impulsuri/secunda. Potentialele de actiune sunt de regula initiate in dendrite si sunt conduse spre corpul
celular si apoi axoni.
Viteza de conducere/propagare a influxului nervos variaza pentru fiecare fibra in parte intre 0,5 m/s si
170 m/s. Viteza este mai mare in fibrele mielinice, iar fibrele aferente fusurilor musculare conduc influxul
nervos cu o viteza de 75 m/s, in timp ce in fibrele responsabile pentru sensibilitate viteza este de 11 m/s.
Nervii micsti contin toate tipurile de fibre nervoase.
Prelungirile neuronului: axon si dendrite
Un neuron are de regula mai multe dendrite si un singur axon.
Dendritele:
= Scurte, arborizate, impreuna cu membrana neuronului reprezinta principala suprafata receptiva

a neuronului.
Axonul:
= ia nastere dintr-o usoara ridicatura a corpului celular si este de obicei o prelungire unica, de
dimesniuni variabile (cel mai lung axon se gaseste la nivelul nervului sciatic: 80cm – 90m) si desi
apare ca fibra unica, poate da multiple ramuri fine.
= Axonii mai mari, ai nervilor periferici sunt inchisi intr-o teaca de mielina, numita teaca Schwann,
iar din loc in loc apar strangulatiile Ranvier.
= Aproape de terminatie axonul se divide in ramuri fine care contin umflaturi specializate, numite
butoni terminali, sau terminatii presinaptice.
= Cu ajutorul butonilor terminali neuronul transmite informatia suprafetei receptive, respectiv
dendritei sau corpului celular al unui alt neuron.
Celulele care transmit informatia aferent se numesc presinaptice, cele care o preaiau –
postsinaptice
Grupurile de fibre mielinizate apar de culoare alba si formeaza substanta alba a sistemului nervos,
iar cele nemielinizate, impreuna cu corpul celular, corespund substantei cenusii.
Numarul neuronilor este de 5x109 din care aproximativ 14 miliarde sunt in cortexul cerebral.
Neuronii, in lipsa oxigenului, sufera o serie de modificari structurale ireversibile
7
Proprietatile neuronilor:
 Excitabilitatea
 Conductibilitatea
 Labilitatea = raspund la un numar de stimuli in unitatea de timp
Casificarea neuronilor
A. Dupa diferentele structurale, ale numarului si formei proceselor neuronale, = 3 grupe:
 Neuroni unipolari – o singura fibra nervoasa ce se extinde de la corpul celular si poate da

nastere mai multor ramificatii; la scurta distanta de corpul celular aceasta fibra se divide in 2
ramuri: una = dendrita, cealalalta = axon care intra in maduva spinarii sau creier;
 Acest tip de celule predomina la nevertebrate si in sistemul nervos vegetativ.
 Neuroni bipolari = soma (corpul celulei) este ovoida, da nastere la 2 fibre nervoase, una
periferica, dendrita, alta centrala, axonul, care duce informatia catre SNC ; se afla in partile
specializate ale ochilor, nasului si urechii sau in ganglionii spinali, cu rol de a transmite
informatii legate de tact si presiune.
 Neuroni multipolari = SN vertebral( corpul medular anterior); cu un axon si un numar mare de
dendrite.
8
B. Din punctul de vedere al diferentelor functionale:
 Neuroni motori – specializati in transmiterea impulsurilor de comanda si control de la creier la

maduva spinarii , la efectorii musculari sau glandulari. Gruparea lor formeaza marile sisteme
eferente. Sunt specializati in elaborarea mesajelor de comanda si control si de raspuns la
stimulii din mediul intern sau extern.
 Neuroni senzitivi – aferenti transporta informatia de la periferie catre creier sau maduva
spinarii si pot avea in varf dendrite terminale specializate, iar alteori, dendritele lor sunt
asociate cu celulele receptoare localizate in piele sau in diferite organe. Sunt specializati in
receptarea informatiilor din afara sistemului nervos. Gruparea lor formeaza marile sisteme ale
sintezei aferente.
 Neuroni intercalari sau de asociatie = interneuronii sunt localizati in interiorul creierului sau
maduvei spinarii si stabilesc legatura intre neuronii motori si cei senzitivi.
C2. Celulele gliale
Corpul celulelor nervoase si axonii sunt inconjurati de celule gliale. Acestea se afla intr-o proportie
de 10 pana la 50 de ori mai mare decat neuronii din sitemul nervos central. Celulele gliale nu proceseaza
informatia dar au numeroase roluri :
 servesc ca element de suport si sustinere al neuronilor,
 separa unele grupuri neuronale de altele
 doua tipuri de celule gliale ( oligodentrocitele din SNC si celule Schwan din SNP) formeaza
mielina care este o patura izolatoare ce acopera neuronii cei mai mari
 rol fagocitar inlaturand resturile neuronilor distrusi
 tamponeza concentratia ionilor de potasiu din spatiul extracelular si
 inlatura transmitatorii chimici eliberati in timpul transmisiei sinaptice
 rolul de protectie si nutritiv pentru celule nervoase
La nivelul SN al vertebratelor exista doua tipuri de nevroglii:

I. microglia - fagocite care se mobilizeza dupa traumatisme, infectii si alte boli
II. macroglia - se compune din 3 tipuri de celule :
a) Astrocitele
 cele mai numeroase, cele mai enigmatice,
 situate intre tesutul nervos si vasele sangvine, iar altele fac contact cu vasele sangvine,
aceasta structura etansa formeaza bariera hematopoetica care are rolul de a stopa
patrunderea substantelor toxice in sange
 adera si inlatura din regiunea sinaptica anumiti neurotransmitatori, rol nutritiv, rol de a
inaluta detritusurile neuronale ( resturi )
 permeabilitatea inalta pentru potasiu, tamponand excesul acestuia in timpul
transmiterii sinaptice, sunt responsabile si de formarea diferitelor cicatrici ca urmare a
agresiunilor asupra sistemului nervos.
b) Oligodendrocitele
 asezate in siruri de-a lungul fibrelor nervose
 rol in formarea mielinei si mentinerea intergritatii neuronale
9
mielinizare la nivelul creierului si a maduvei spinarii ( Teaca de mielina protejeza
neuronul, respectiv axonii neuronali).
c) Ependimul - celule epiteliale care formeaza o membrana care acopera partile specializate ale
creierului si ventriculii cerebrali
Sinapsa si biochimia cerebrala
Sinapsa neuronala
Neuronii nu sunt interconectati fizic intre ei, legaturile interneuronale sunt alcatuite din elemente
receptoare si elementele executive realizeaza si se prin intermediul sinapsei, un mecanism complex
(denumirea de sinapsa a fost data in 1997 de Foster si Sherrington).
Neuronii nu se afla in contact direct, ci exista un spatiu, numit fanta sau spatiu sinaptic, iar pentru
ca impusul sa-si continue drumul de-a lungul caii sau fibrei nervoase ei trebuie sa parcurga acest spatiu.
Cercetarile histologice au aratat ca la locul de contat terminatiile celulare prezinta proeminente de
diferite forme si marimi, forme inelare, veziculare si picioruse, denumite generic butoni sinaptici cu un
diametru intre 0,5 - 2 microni si care realizeaza o suprafata de contact de aprox 2-4 microni.
Practic sinapsa poate fi
denumita ca fiind jonctiunea
functionala dintre doi sau mai
multi neuroni si care reprezinta o
bariera fata de potentialul de
actiune care se propaga catre
terminalul axonal sau presinaptic.
Din punct de vedere structural
sinapsa e alcatuita din:
 membrana presinaptica cu
vezicule caracteristice, cu un
diametru 300-400 amgstromi
denumite vezicule
presinaptice
 membrana postsinaptica
situata in fata membranei
presinaptice.
 fanta -spatiul sinaptic ( spatiul
dintre membrane )
In fiecare buton terminal s-au

evidentiat doua structuri
importante pentru functionarea
excitatorie sau inhibitorie a
sinapsei:
1) vezicule care contin substante
neurotransmitatoare si care
10
odata eliberate inhiba sau excita neuronul postsinaptic
2) mitocondriile care furnizeaza adenozin trifosfat (ATP) care asigura energia sintezei
neurotrasmitatorului.
Transmitere sinaptica la nivelul sistemului nervos
Se efectueaza printr-o succesiune de neuroni sub forma de impuls nervos.

Cu ocazia transmiterii interneuronale apare posibilitatea blocarii, schimbarea transminterii unui impuls
singular in stimulii repetivi sau integrarii intr-un semnal complex. Toate aceste mecanisme apartin functiei
sinaptice.
La nivelul unui neuron impulsul trece de la dendrite catre corpul celular apoi catre axon si terminatiile
acestuia.
Prin urmare sinapsele sunt tramsmisia dinspre neuronul care secreta neutrasmitatorul (neuron
presinaptic) spre neuronul asupra caruia actioneaza transmiterea (neuronul postsinaptic).
Principiul conducerii intr-un singur sens prin sinapsele chimice, face ca sinapsa sa fie indreptata catre un
scop specific in vedere executarii cu exactitate a miliardelor de functii motorii, senzoriale, mnezice, de
gandire etc.
Procesul de transmitere se numeste transmitere sinaptica. Se desfasoara:

 cand potential de actiune ajunge in regiunea presinaptica
 prin stimulare, produce migrarea unor vezicule din terminalul presinaptic catre membrama
neuronala cu care apoi se uneste si ulterior isi goleste continutul vezicular chimic in fanta
sinaptica.
Neuronul difuzeaza neurotransmitatori in fanta sinaptica, unde se combina cu receptorii sprecifici, de la

nivelul membranei postsinaptice. Aceste molecule ale neurotransmitorului avand o configuratie care se
adapteaza perfect configuratiei spatiale a moleculei receptoare.
Interactiunea dintre neurotransmitator si receptor dureaza foarte putin si produce o schimbare in
permeabilitatea membranei, producandu-se astfel potentialul de actiune. Combinarea unei singure
molecule cu un singur receptor nu e suficienta pentru depolarizarea completa a membranei postsinaptice
si in acest caz impusul nu poate tranversa bariera sinaptica iar informatia se pierde.
Pentru producere transmisiei sinaptice este necesar sa ajunga in terminalul presinaptic impulsuri suficient
de intense care sa stimuleaze eliberarea unei cantitati suficiente de neurotransmitator.
Dupa combinarea cantitatii respective cu receptorii postsinaptici, membrana postsinaptica se
depolarizeaza permitand potentialului de actiune sa treaca de-a lungul neuronului postsinaptic.
Prin urmare functia mecanismului postsinaptic este aceea de a elimina informatiile nerelevante si de a
realiza transmiterea impusurilor doar la excitatia cu intensitate de prag. Prin acest mecanism evitandu-se
suprasolicitarea sinaptica.
Astfel se poate spune ca frecventa impusurilor din neuronul presinaptic nu coreleaza mereu cu frecventa
impulsurilor din neuronul postsinaptic. Transmiterea impulsurilor sinaptice ale sistemului nervos se face
atat electric cat si chimic. Cu toate ca majoritatea sinapselor utilizeaza transmitatori chimici unele dintre
acestea utilizeza calea pur electrica.
Cu microscopul s-a demonstrat ca sinaplele chimice si electrice au morfologie diferita.
La nivelul sinapselor electrice canalele ionice conecteza citosplasma celulelor presinaptice si
postsinaptice.
11
Sinapsele chimice - ele sunt separate prin fanta sau spatiul sinaptic.
La nivelul sinapselor electrice agentul transmitator este ionic, iar la nivelul sinapselor chimice agentul
transmitator este molecula de neurotransmitator adica agentul chimic.
Sinapsele chimice mediaza actiuni inhibitorii, excitatorii si sunt implicate in majoritatea
comportamnetelor complexe.
In creier sinapsele electrice nu sunt caracteristice si sunt mai putin comune, ele nu au actiuni inhibitorii
sau excitatorii au o viteza de conducere mai rapida si actiune stereotipa.
Sinapsele chimice fiind mai complexe ele sunt mai flexibile si rezista la modificari mari fovorizand
plasticitatea pentru memorie, invatare, miscare, si alte functii cerebrale.
Clasificare:
1) Dupa natura terminatiilor sinaptice :
 Sinapse axosomatice - frecvente in maduva spinarii si ganglionii spinali,
 Sinapse axodendritice – frecvente in scoarta cerebrala
 Sinapse dendrodendritice
 Sinapse axoaxonale
2) Dupa mecanismul de transfer

 Sinapse electrice
 Sinapse chimice
3) Dupa efectul produs la nivelul neuronului receptor:

 Sinapse excitatorii
 Sinapse inhibitorii
 Sinapse senzoriale receptoare
 Sinapse efectoare (efectorii) reprezentate de cele vegetative sau motorii la nivelul
glandelor si muschilor
La nivelul SNC avem sinapse chimice.
Biochimia cerebrala
In sistemul nervos sunt produse numeroase substante neurotransmitatoare fiecare neuron

eliberand unua sau mai multe dintre aceste substante.
In contrast cu cercetarea activitatii electrice a sistemului nervos studiile biochimice au inceput mult mai
tarziu.
Un pas decisiv a fost realizat in 1900 de catre scoala engleza. S-a constanat ca stimularea electrica a
nervilor autonomi si a glandelor produce modificari caracteristice de tipul tahicardiei ( marirea frecventei
cardiace) si hipertensiunii arteriale, modificari provenite prin injectarea extractului de glanda adrenala.
Lucararile lui Dale si a colaboratorilor 1930 au demonstrat ca acetilcolina este o substanta
neurotramitoare atat la nivelul ganglionilor autonomi vegetativi cat si la niveleul joctiunii dintre nervul si
muchiul scheletic.
12
Neurotrasmitaorul este o subatanta fabricata de celula nervoasa care eliberata in spatiul sinaptic
ca raspuns la o stimulare are efect specific, asupra altei celule. La nivelul sistemului nervos central
aceasta celula este reprezenata de neuron iar la perifierie poate fi reprezenata si de o celula secretorie.
Prin urmare creierul poseda atat neuroni cat si neurotramnitatori astfel incat orice structura orice
compartiment are la baza atat un substrat anatomic cat si unul biochimic, astfel caile anatomice cerebrale
interconectate sunt definite nu numai de structura lor anatomica ci si de transmitatorii lor sinaptici.
Neurotransmitatorii se pot imparti in 2 grupe :

a) cu molecula mica si actiune rapida implicati in majoritatea raspunsurilor prompte ale sistemului
nervos - transmit semnalele senzoriale spre centrii nervosi sau a celor motorii spre efector.
Substanatele neurotransmitatoare cu molecula mica sunt putine, 8 tipuri, 8 substante, toate
sunt amine si 7 aminoacizi sau derivati ai aminoacizilor :
 acetilcolina ( stimuleaza contractia muschilor scheletici)
 monoaminele sau aminele biogenice
 dopamina,
 norepinefrina ( noradrenalina )
 epinefrina (adrenalina)
 serotonina,
 histamina.
Aminoacizi: acidul gama amino butiric sau gaba si glicina sunt inhibitori, glutamatul si acidul
aspartic sunt excitatori.
Aceste substante sunt sintetizate in citoplasma butonilor sinaptici si inmagazinate in veziculele
sinaptice, butonii terminali.
Cand un potential de actiune ajunge in regiunea presinaptica el stimuleaza un numar de vezicule
pentru a migra si a se reuni cu membrana neuronala propriuzisa a celulei care delimiteaza sinapsa
si prin deschiderea canalelor respective (ionice) elibereaza neurotransmitatorii in spatiul sinaptic.
Dupa ce potential de actiune a trecut, restul moleculelor de neurotransmitatori sunt distruse de
enzimele prezente la aceste nivel, iar altele sunt transportate din nou la nivelul butonului sinaptic.
b) un numar mare de neuropeptide care sunt moleule mari cu actiune lenta, sunt reprezentate de
peptidele opioide enkefaline, endorfine, dinorfine . Neurohipofizare: vasopresina, oxitocina,
tahichine reprezentate de substanta P, K, etc secretine, insuline, somatostatine, gastrine.
Acetilcolina ACH
 este parasimpatico-mimetic
 singura subtanta transmitatoare, cu greutate moleculara mica, care nu este nici aminoacid si nici
derivat al acestuia
 localizare: este secretata de neuronii care se gasesc la nivelul multiplelor arii cerebrale dar in mod
specific de ariile piramidale mari din cortexul cerebral motor, in ganglionii bazali la nivelul
neuronilor motori ce inerveaza muschii scheletici, neuronii preganglionari din SNV parasimpatic si
unii neuroni postganglionari din SNV simpatic.
 actiunea centrala a activitatii colinergice se manifesta asupra trezirii activitatii corticale si
comportamentale si in prelucrarea stimulilor aferenti. Trezirea corticala este produsa de
13
eliberarea acetilcolinei iar stimularea cailor reticulate mareste activitate cailor colinergice
ascendente prin eliberare crescuta de acetilcolina.
 ACH are efecte parasimpatico-mimetice in doze mici - efecte muscarinice si de facilitare a
transmiterii sinaptice centrale si periferice sau nicotinice.
 in doze mari efecte excitante cat si deprimante insotite de blocaj sinaptic tranzitoriu.
 de cele mai multe ori aceste sinapse au efect excitator dar si inhibitor pe unele terminatii
parasimpatice, de exemplu inhibitia cordului de catre nervii vagi.
 exista 2 sisteme colinergice majore :
-unul reticulat ascendent, o continuare a formatiunii reticulate din trunchiul cerebral
-unul limbic situat pe hipocamp
Antagonistii ACH sunt atropina si scopolamina care inrautatesc capacitatea de a diferenta stimulii
luminosi de cei auditivi. Receptorii specifici sunt cei muscarinici si nicotinici.
Din punct de vedere patologic o maladie grava - mistenia gravis data de reducerea catitatii de acetilcolina,
prin reducerea numarului receptorilor colinergici la nivelul sinapsei nervi - muschi.
Anul 1900 - a fost descrisa de neurologi acesata maladie si cacteristicile clinice. Boala autoimuna in care
se produc anticorpi impotrva receptorilor nicotinici diminuand tranmiterea sinaptica si diminuand forta
musculara.
In 1996 a fost izolata din venin de sarpe o alfabungarotoxina care duce la paralizie prin lezarea ireversibila
a receptorilor colinergici de pe placa terminala. Studiile experimentele au aratat ca blocajul cu toxina
botulinica se asociaza cu afectarea eliberarii de acetilcolina.
In ultimii ani s-a acordat o atentie deosebita pentru relatia intre aceticolina cerebrala si dementa, un
simptom cheie fiind amnezia. Studiile post mortem au demonstrat o pierdere semnificativa a sintezei
acetilcolinei.
C3. Dopamina
Tirozina este convertită în L-dihidroxifenilalanină sau L-dopa, această enzimă joacă un rol important dar
limitat în sinteza dopaminei și norepinefrinei.
Până în prezent s-a stabilit că dopamina (DA) prezintă trei căi majore :
 Nigrostriată, care pornește din substanța neagră a m ezencefalului și ajunge la corpul striat din
ganglionii bazali si nucleul amigdaloid.
 Mezolimbică – pronește de la corpii celulari din apropierea substanței negre și se termină în
tuberculul olfactiv al sistemului limbic. Terminațiile dopaminergice corticale sunt extensii ale
acestei căi.
 Calea tuberoinfundibulată este o colecție hipotalamică densă de corpi celulari dopaminici ,
implicați în controlul glandei pituitare, această cale este independentă de celelalte doua. Acest
sistem inhibă eliberarea de prolactină din lobul anterior al glandei pituitare.
Agoniștii dopaminergici ( antagoniștii sunt substanțele cu efect contrar celui al substanței de referință , iar
agoniștii potențează, au același efect cu substanța de referință) sunt amfetamina și apomorfina, care
reduc nivelul prolactinei.
Medicamentele care blochează dopamina, în mod analog, determină creșterea prolactinei. S-a stabilit ca
dopamina este implicată in boala Parkinson, astfel, la decedații cu această boală s-a găsit o degenerare a
substanței negre, a striatului și implicit, a căilor care conțin dopamină. Tractul nigrostriat este reprezentat
bilateral. Majoritatea medicamentelor antischizofrenice sunt antagoniști ai dopaminei.
14
Astfel, tratamentele prelungite cu neuroleptice in schizofrenie produc efecte extrapiramidale
caracteristice bolii parkinson, efecte care nu apar la toate neurolepticele. De ex: tioridazina dă efecte
extrapiramidale mai mici.
Explicația constă în faptul că intercțiunea DA-acetilcolină se află în circuitul extrapiramidal. Astfel, axonii
dopaminergici care provin din substanța neagră formează sinapse în striat pe neuronii colinergici.
Dopamina eliberată de terminațiile presinaptice are o acțiune inhibitorie asupra sinapselor colinergice
(încărcate cu acetilcolină).
În boala Parkinson, sau in cazul blocării dopaminei de neuroleptice sau alte substanțe s e diminuează
activitatea căii nigrostriate, neuronii colinergici nemaifiind inhibați și se declanșează o simptomatologie
extrapiramidală datorată neuronilor colinergici supraactivi din striat, mai ales din nucleul caudal.
Calea nigrostriată este implicată și în alte comportamente cum ar fi : alimentația și băutul (foame și sete).
Efectele neurolepticelor de blocare a dopaminei pot fi ameliorate prin administrarea de medicamente
anticolinergice de tipul L-dopa.
Lezarea căii mezolimbice duce la pierderea inhibării gândirii si la dominarea experientei conștiente la
creșterea fluxului ideatic și fantez ist.
Noradrenaliza (Norepinefrina)
Neurotransmițător postganglionar, al neuronilor simpatici, iar în SNC este neurotransmițătorul utilizat de

către celulele nervoase localizate in corpus (locus) coeruleus – nucleu al trunchiului cerebral.
15
Există două căi adrenergice majore:
1. ventrală (anterioară) – cu origine bulbară si pontină ce urcă în creier și inervează regiunea

mezencefalică și formațiunea reticulată, iar de la acest nivel ajunge în hipotalamus și inervează toți
nucleii de la acest nivel
2. dorsală – cu originea in locus coeruleus care, pe măsura trecerii spre diencefal dă ramificații
talamice și hipotalamice (talamencefal = diencefal+talamus)
Acțiune:
- Hormon suprarenal care produce vasoconstricție și crește implicit tensiunea arterială

(hipertensiune), mediază excitația – demonstrat cu ajutorul amfetaminelor, care au efect de
stimulare a noradrenalinei (agonistică).
- Rol important în învățare și selectarea stimulilor importanți. Neuronii secretori de noradrenalină
din locus coeruleus din punte, trimit fibre nervoase controlând activitatea globală în general și
tonusul muscular.
Adrenalina (Epinefrina)
Hormon al suprarenalei și mediator simpatic. Determină efecte similare noradrenalinei și efecte

excitatorii asupra simpaticului (SNVS)- vasoconstricție, stimularea inimii, bronhodilatație si are r ol
important în metabolism, stimulând catabolismul, glicogenoliza si hiperglicemia.
Serotonina (5-HT, 5-Hidroxitriptamina)
Este sintetizată la nivelul rafeului median al trunchiului cerebral, cu proiecții spre mezencefal și multiple
arii nervoase spre hipotalamus si coarnele posterioare ale măduvei spinării.
Calea ascendentă a serotoninei inervează formațiunea reticulată mezencefalică, hipotalamusul, striatu l,
amigdala, hipocampul, septul și cortexul cerebral.
Corelatele comportamentale ale acestui transmițător au fost mai puțin studiate datorită lipsei
substanțelor sau medicamentelor care determina creșteri sau scăderi ale 5 -HT.
Un efect al creșterii nivelului de serotonină hipotalamică constă în diminuarea ratei alimentare , cele mai
populare medicamente pentru slăbire (benzedrina si fenfluramina - ponderas) acționează prin intermediul
mecanismelor hipotalamice (creierul vegetativ – centrii foamei, setei, etc.).
În 1969 s-a observat apariția unui grad de insomnie care a fost direct proporțională cu diminuarea
serotoninei. Serotonina mediază inhibiția comportamentală astfel că diminuarea acesteia duce la
creșterea acțiunilor comportamentale manifestate prin hi peractivitate și hiperagresivitate.
Gray în 1982 sugerează ca sistemul serotonic ascendent joacă un rol important în trăirea fricii și anxietății
accentuând inhibiția comportamentală. Consecințele creșterii serotoninei sunt mai putin studiate si mai
putin clare, variatii mici ale serotoninei au efecte minore, in timp ce cresterile mari duc la un sindrom
comportamental specific, manifestat prin tremur de repaus al capului si al membrelor anterioare și
mișcări lente ale corpului in stare mobila.
Serotonina actioneaza ca inhibitor al cailor de transmitere a durerii la nivelul maduvei spinarii si se
presupune ca are rol in controlul dispozitiei psihice.
Un rol important în depresie îl joacă serotonina. Practic depresia este favorizată și cauzată de
imposibilitatea transmiterii în sinapse a serotoninei, determinând stari depresive si tendință de suicid.
Tratamentul cu fluoxetina reduce efectul acestei boli.
16
O cantitate redusă de serotonină a fost observată la pacieniți cu stări depresive și care au manifestat
tendințe de suicid.
Pentru o mai bună observație a acestui fenomen s-au administrat unor subiecți sănătoși inhibitori ai
serotoninei și a fost determinată artificial o stare depresivă a acestora.
Studiile genetice au pus în evidență și ele, rolul serotoninei în depresie. A fost examinată din perspectivă
genetică relația dintre gena transportatoare a serotoninei și apariția depresiei, acțiune care a fost mediată
și ameliorată prin antidepresive.
La unii subiecți au fost identificate gene care reprezentau de fapt copii ale genei transportatoare de
serotonină (gena alelă) aceasta fiind principala cauză pentru care unii indivizi sunt mai predispuși in a
dezvolta depresii decât ceilalți.
Deasemenea, disfuncțiile motorii, lapsusurile și apatia sunt asociate depresiei. S-a observat deasemenea
ca 5-hidroximetanina joacă rol important în activitatea motorie, memorie si reținerea informației
senzorial-perceptive.
Căile colinergice, serotonenrgice, dopaminergice, adrenalinergice sunt magistrale majore ale
neurotransmițătorilor, materializate prin axoni lungi. Deasemenea, aceste substan țe sunt secretate de
anumiți neuroni specifici.
În contrast, grupul aminoacizilor sunt constituenți celulari universali.Acțiunea lor este mai puțin clară și nu
sunt organizați în căi cu axoni lungi. Din distribuția și acțiunea lor farmacologică s-a dedus că au mai mult
o funcție modulatoare asupra altor neuroni.
Dintre aminoacizi, glicina, glutamatul și aspartatul sunt 3 dintre cei 20 de aminoacizi comuni încorporați în
proteina tuturor celulelor.
Glutamatul și asp artatul sunt produșii ciclului Krebs. Sunt secretați de terminațiile presinaptice din
numeroase căi senzoriale și în multe arii corticale. Are un rol excitator. Aspartanul are deasemenea un rol
nesigur.
Glicina este sintetizată din serină la nivelul sinapselor medulare și acționează ca inhibitor.
GABA sau acidul gama-amino-butiric este sintetizat din glutamat , este prezent în concentrație mare în
SNC, dar și în pancreas și glanda adrenală. Are deasemenea rol in hibitor și este secretat de terminațiile
din măduva spinării, cerebel (în special celulele Purkinje și cele cu coșuleț), ganglionii bazali, hip ocamp,
ariile corticale. Probe convingătoare atestă faptul că medicamentele anxioase (valiumul, de ex) au ca
efect facilitarea transmiterii acidului gama-amino-butiric. Acidul gama alfa, beta si gama dispune de 3
domenii funcționale. Receptorii alfa și beta se leagă de barbiturice, în timp ce receptorii gama se leagă de
benzodiazepine.
Peptidele opioide, spre deosebire de neurotransmițătorii cu moleculă mică și acțiune rapidă - peptidele
neuroactive, provin din procesul de secreție proteică și se caracterizează prin molecule mari și acțiune
lentă.
S-a sugerat că există neruotransmițători endogeni similari cu morfina. Plecând de la această ipoteză, Cube
si Kosterlitz, în 1975 au identificat două peptide morfinomimetice, în țesutul cerebral, pe care le-au
denumit enchefaline.
Ulterior au fost descoperite endorfinele cerebrale, iar Golstein și colaboratorii, în jurul anului 1979 au
izolat din hipofiză și din țesutul nervos porcin o a treia grupă de peptide opioide, dinorfinele.
17
Enkefalinele:
Prin afirmarea lor specifică pentru receptorii opiacei, seamănă cu morfina dar efectul lor analgezic a fost
greu de determinat, datorită faptului că sunt scindați rapid. S -a demonstrat că există o strânsă legătură
între terminațiile enkefalice și modularea impulsurilor nociceptive.
Enkefalina este stocată în terminațiile presinaptice, iar în condiții corespunzătoare ea este e liberată în
sinapsă, unde acționează asupra receptorilor opiacei (postsinaptici).
Aceasta pare să fie baza analgeziei naturale.
În anumite condiții sistemul poate deveni supraactiv, lucru demonstrat de soldații care continuă să lupte
în condițiile în care prezintă răni severe.
Există, deasemenea, diferențe individuale în privița susceptibilității durerii, explicate prin densitatea pe
care o prezinta aceste căi. Acupunctura poate stimula sistemul opioid endgen, propriu organismului, iar
naloxona, blochează analgezia indusă prin hipnoză.
Deasemenea, s-a sugerat că sistemul endogen opiat, joacă un rol important în funcționarea normală a
căilor de recompensare din creier.
Endorfinele
Termenul este derivat din endogen si morfină, se utilizează pentru a desemna unele peptide secretate de
creier, cu acțiune opioidă.
Aceste substanțe au fost relevate odată cu desocoperirea în creierul vertebratelor a receptorilor opiacei,
care pot recepta aceste substanțe, prezenți în terminațiile presinaptice.
Spre deosebire de enkefaline, endorfinele au o localizare mai limitată și în funcție de zona în care se
găsesc, ele sunt stocate fie ca atare, fie sub formă acetilata inactivă.
S-a presupus că endorfinele ar favoriza eliberarea hormonului diuretic, al celui de creștere și al
prolactinei. În general au un rol în menținerea unui comportament normal, avand o distribuție
heterogenă, concentrația cea mai mare – în ariile legate de perceperea durerii si de comportamentul
emoțional.
Alterarea mecanismului care reglează homeostazia beta-endrofinelor produce semne și simptome de
boală mintală.
Substanță antagonistă cu înaltă specificitate p entru receptorii opioizi, naloxona (tratamentul dependenței
de heroină) nu a dus la nicio ameliorare clinică a schizofrenicilor.
Injectarea endorfinelor în lichidul cefalorahidian afecteaza numeroase procese fiziologice si
comportamentale.
Beta-endorfina dă o marcantă stare catatonică, numita stare de inhibiție rigidă, sau imobilitate rigidă
beta-endorfinică. Catatonia este un simptom al schizofreniei - stare imobilă a pacientului pe o perioadă
de la cateva minute la câteva zile.
Dinorfinele
A treia familie de peptide opioide endogene. Cea mai mare concentrație se găsește în hipotalamus și în
hipofiză (lobul posterior al hipofizei)
Cele 3 sisteme opioide, enkefalinele, endorfinele, și dinorfinele, nu sunt complet separate.
Precursorii lor pot genera peptide diferite dar și identice, funcție de structura nervoasă sau glandulară dar
și de rolul pe care îl îndeplinesc.
18
Distribuția cerebro-spinală a peptidelor opioide este diferită si dublata de prezența receptorilor opioizi
care asigură efecte inhibitorii asupra durerii si asupra reacțiilor somatovegetative și endocrine produse de
stres.
C4: Principalele segmente ale sistemului nervos central (SNC): maduva spinarii si trunchiul cerebral
Noțiuni introductive
În evoluția ontogenetică are loc formarea sistemului nervos din ectoderm, forma primară fiind
reprezentată de tubul neural. Delimtările cele mai semnificative sunt considerate cele rezultate din
diferențierile anatomo-histologice și funcționale apărute în evoluția embriogenetică.
Astfel, se produce o primă delimitare între porțiunea posterioară a tubului neural, din care se va constitui
măduva spinării și porțiunea anterioară vezicu lară.
În faza finală a embriogenezei, din această veziculă primară vor rezulta cele cinci forma țiuni mari care, de
jos în sus, sunt următoarele:
 Din mielencefal se dezvoltă bulbul rahidian;

19
 Din metencefal, respectiv din porţiunea anterioară a acestuia, se dezvoltă structurile punţii
(puntea lui Varoli), iar din porţiunea posterioară se dezvolta cerebelul;
 Mezencefalul – din porţiunea anterioră se dezvoltă pedunculii cerebrali, iar din cea posterioară,
tuberculii cvadrigemeni.
 Diencefalul din care se dezvoltă talamencefalul (compus din talamus, epitalamus, subtalamus şi
metatalamus) şi hipotalamusul;
 Telencefalul din care se vor dezvolta emisferele cerebrale.
Ventriculii cerebrali
În interiorul encefalului există patru cavitaţi situate în continuarea canalului ependimar numite ventriculi.
Ei se formează în cursul dezvoltării embrionare prin dilatarea canalului ependimar. La adulţi, aceşti
ventriculi conţin lichid cefalorahidian (LCR) şi comunică cu canalul ependimar.
Ventriculul I si II sunt numiţi ventriculi laterali, situaţi în interiorul emisferelor cerebrale, fiind separaţi de
o membrană numită septum pellucidum .
Ventriculul al III-lea este situat la nivelul diencefalului.
Ventriculul al IV – lea, este situat între trunchiul cerebral şi cerebel.
Trunchiul cerebral formează podişul ventriculului al IV-lea, iar cerebelul, tavanul acestei cavităţi.
Ventriculul III comunică cu ventriculul IV prin apeductul lui Sylvius, iar cu ventriculii I şi II, prin orificiile
interventriculare ale lui Monroe.
Maduva spinării
Din punct de vedere filogenetic este segmentul cel mai vechi al SNC, adăpostită de canalul vertebral, are
ca limită superioară un plan orizontal care trece pe marginea superioară a arcului posterior al atlasului ,
iar ca limită inferioară un plan orizontal care trece prin discul separator dintre prima si a 2-a vertebră
lombară.
Lungimea măduvei spinării este de aprox. 43 cm la femeie şi 45 cm la barbaţi, ea nu ocupă în întregime

lugimea şi lărgimea canalului vertebral.
Meningele
Măduva este separată de pereţii osoşi ai cananlului vertebral printr-un spaţiu perimedular. Meningele
spinal este cuprins între peretele osos şi duramater, un spatiu subdural.
Măduva spinării are următoarele regiuni:
- cervicală
- toracică
- lombară
- coccigiană
- sacrală
20
Nevraxul este invelit de 3 membrane care formeaza meningele. Partea din jurul maduvei spinării se
numeşte meninge rahidian. Aceste membrane sunt dispuse dinspre exterior spre interior, in urmatoarea
ordine: duramater, arahnoida, şi piamater.
Duramater rahidiană este o membrană fibroasă foarte rezistentă care captuşeşte canalul rahidian şi
separă pereţii canalului rahidian printr-un strat de ţesut gras.
Arahnoida este o lamă conjunctivă formată din celule epiteliale care trimite spre piamater trabecule
conjunctive (prelungiri) spre piamater . Între duramater şi arahnoidă se află un spaţiu numit subdural.
Piamater este o membrană internă care aderă intim la suprafaţa medulară urmărind relieful ei şi este o
membrană fibrovasculară conţinând vase ce hrănesc substanţa nervoasă.
În lungul măduvei spinării sunt două şanţuri care împart măduva în 2 jumătăţi simetrice – şanţul median
ventral şi şanţul medial dorsal.
Ca şi configuraţie externă, măduva spinării are aspectul unui cilindru turtit antero-posterior, iar în dreptul
regiunilor cervicale C3, C4, dorsala 1 şi 2 şi lombară, măduva prezintă 2 regiuni mai voluminoase,
intumescenţa cervicală şi intumescenţa lombară, ce corespund plexurilor brahial şi lombar.
Intumescenţa lombară se termină cu conul medular care se continuă cu filum terminale - segment
rudimentar al măuvei spinării. Filum terminale prezintă un segment superior care este format din cele 3
membrane meningeale, având pe faţa laterală câteva fascicule de fibre nervoase care reprezintă
rădăcinile nervilor spinali.
Din punct de vedere structural, măduva spinării este alcatuită din substanţa albă şi substanţa cenuşie, iar
din punct de vedere al particularităţilor pe care le prezintă modul de dispunere al celor 2 substanţe, cea
cenuşie este dispusă la interior, sub forma literei H sau fluture, având un caracter compact si substanţa
albă este situată la exterior.
Substanţa cenuşie este aşezată în regiunea centrală şi reprezintă o îngrămădire de neuroni care pot fi
grupaţi in 3 categorii: neuroni radiculari, intercalari şi coordonali.
21
Neuronii radiculari sunt neuroni motori, cu axoni mari, care intră în alcătuirea nervilor spinali.
Neruonii intercalari au dimensiuni variabile, axonii lor raman in substanţa cenuşie şi sunt în legatură cu
dendritele neuronilor radiculari, sunt neuroni de asociaţie.
Neuronii coordonali au axoni care
părăsesc substanţa cenuşie şi formează dendrite diferite şi cordoanele de substanţă albă.
Substanţa albă a măduvei spinării este formată dintr-un complex de fibre, în majoritate mielinice (culoarea albă),
care sunt dispuse în cordoane. Unele dintre aceste fibre îşi au originea în interiorul măduvei şi se numesc
endogene, iar altele îşi au originea în neuronii din afara măduvei spinării şi se numesc fibre exogene.
Fibrele lungi, de proiecţie, ies din măduvă şi ajung la diferite segmente ale encefalului.
Nervii rahidieni (spinali)
Sunt 31 de perechi .
Un nerv rahidian porneşte din măduvă prin 2 rădăcini: ventrală şi dorsală , ambele formeaza nervul
rahidian (spinal).
22
Fiziologia maduvei spinarii
Activitatea măuvei spinării este esenţială în ansamblul activităţii organismului şi în comparaţie cu scoarţa
cerebrală, măduva spinării este considerată segment de transmisie a informaţiilor.
Funcţia de conducere este asigurată de fibrele care alcătuiesc substanţa albă a măduvei spinării, fibre
(fascicule) grupate în cordoane: anterioare, posterioare şi laterale (spre deosebire de substanţa cenuşie
care formează coarne laterale)
Functia de conducere este realizata de fibrele cu traseu ascendent si descendent:
Fibrele cu traseu ascendent:- iau naştere din ramurile lungi care au pătruns în măduvă prin rădăcinile
posterioare ale nervilor spinali şi sunt căi senzitive ; căile senzitive au 3 neuroni pe traseul lor: primul se
află în afara SNC (protoneuronul), respectiv în ganglionul spinal, al 2-lea neuron se află fie în măduva
spinării, fie în bulb, iar al 3-lea neuron, se alfă, pentru toate tipurile de sensibilitate, in talamus.
Axonul acestui ultim neuron ajunge la scoarţa cerebrală, de partea opusă părţii de unde a pornit excitaţia.
Caile senzitive sunt urmatoarele:
Pentru sensibilitatea termică şi dureoasă şi pentru sensibiltatea tactilă grosieră- fasciulele spino-talamic
lateral şi fasciulele spino-talamic anterior.
Pentru sensnibilitatea tactilă fină sau epicritică şi proprioceptivă conştientă, avem fasciculele spinobulbar
Goll şi Burdach.
Pentru sensibilitatea proprioceptivă inconştientă – fasciculele spinocerebelos direct şi spinocerebelos

încrucişat Gowers si Flesching.
Acestea sunt căi sensitive ascendente.
Funcţia de conducere se realizează şi prin căi descendente, motorii, care conduc impulsuri nervoase
motorii din diferitele etaje ale encefalului spre efectori. Prin aceste căi descendente sunt conduse
impulsurile conştiente voluntare, prin fasciculele corticospinal sau piramidal direct şi corticospinal sau
piramidal încrucişat (Se încrucişează la nivelul bulbului în decusaţia piramidală - pleacă din aria 4 a lobului
frontal, conduc comenzi voluntare către efectori).
Fibrele extrapiramidale conduc impulsuri motorii inconştiente, involuntare – reprezentate de:

fasciculele rubrospinal, cu originea în nucleul roşu – transmit impulsurile statokinetice şi ortostatice,
fascicolul tectospinal cu originea în tuberculii cvadrigemeni prin care se transmit comenzi pentru
musculatura gâtului realizează actele reflexe necondiţionate iar fascicolul vestibulospinal – axoni ai
neuronilor vestibulari din bulb transmite informaţii legate de echilibru.
Fasciculul olivospinal pleacă din olivele bulbare şi transmite impulsuri de comandă prin nervii
somatoradiculari. Fascicolul reticulospinal, cu originea în substanţa reticulată din trunchiul cerebral,
transmite impulsuri de reglare a amplitudinii reflexelor medulare.
Măduva spinării este într-o strânsă conexiune cu celelalte formaţiuni : bulb, punte, mezencefal, până la
scoarţa cerebrală.
23
Funcţia reflexă a măduvei spinării:
Pe lângă cea de conducere, măduva spinării realizează şi o importantă funcţie de centru reflex şi de
coordonare a acestor centri.
Reflexele medulare sunt de 2 tipuri: somatice şi vegetative.
 Reflexele somatice sunt, la rândul lor, funcţie de numărul de neuroni care participă la arcul reflex:
monosinaptice – simple, cele mai rapide şi
 Polisnaptice (de ex. reflexul rotulian şi ahilean) - formate din unul sau mai mulţi neuroni intercalari
(ex. reflexul de flexie).
 Reflexele vegetative sunt reflexele sudorale, de vasodilataţie locală, de vasoconstriciţe, reflexe
digestive, reflexe de micţiune, defecaţie si sexuale. (Mictiunea si defecatia – sfincter intern,
involuntar, inconstient, si un sfincter, extern, voluntar – centrii corticali superiori = deschidere
voluntara)
Sunt 7 segmente cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale şi 1 coccigian
Greutatea măduvei spinării este de aprox. 30 g iar diametrul de aprox. 1 cm.
Trunchiul cerebral
Este compus din:
 bulbul rahidian (medula oblongata)

 puntea (protuberanta lui Varolio)
 pedunculii cerebrali
24
Bulbul rahidian
Această formaţiune se află situată deasupra şi în continuarea măduvei spinării.
Superior ajunge până la nivelul punţii lui Varolio, având ca limită pe faţa anterioară un şanţ cu direcţie
transversală – şanţul bulbo-pontin, unde se află originea aparentă a perechii a VI-a de nervi cranieni.
Pe linia mediană a bulbului se află o încrucişare de fibre = decusaţia priamidală.
Ca formă, bulbul are aspect de trunchi de con, cu următoarele dimensiuni: lungime = 3 cm, lăţime = 2 cm
iar baza mică se află în continuarea măduvei, iar baza mare către punte.
Bulbul prezinta 2 feţe: o faţă anterioară, unde se disting 2 cordoane nervoase, piramidele bulbare
anterioare, care conţin fibre corticospinale (motilitatea voluntară), care, în cea mai mare parte (80%) trec
din partea dreaptă în cea stângă şi invers, formând decusaţia piramidală.
Fibrele neîncrucişate (20%) trec direct în cordonul medular anterior unde formează tractul cortico-spinal
sau piramidal anterior direct (motilitatea voluntară).
Pe această faţă, în partea sa superioară se găseşte o umflătură ovalară albicioasă, de 1,3 cm, şi alta de 5
mm, care are un nucleu de substanţă cenuşie numit oliva bulbară. Pe părţile laterale ale acestor piramide
îşi au originea diferiţi nervi cranieni.
Faţa posterioară (dorsală) are o structură diferită, în porţiunile inferioară şi superioară. Se delimitează
astfel o suprafaţă triunghiulară, cu vârful în jos, suprafaţă care ia parte la formarea planşeului
ventriculului IV , care reprezintă o lărgire a canalului ependimar. În partea inferioară a ventriculului IV se
află o bandă de substanţă cenuşie, numită obex.
Faţa laterală prezintă prelungirile cordoanelor laterale ale măduvei spinării şi nervii cranieni – originea lor
aparentă.
Structura bulbului
Asemănarea anatomică şi structurală a bulbului cu măduva spinării, se evidenţiază şi în modul de

dispunere a substanţelor cenuşie şi albă. Spre deosebire de măduva spinării, datorită încrucişării piramiale
şi a căilor ascendente senzitive, substanţa cenuşie este fragmentată în mai mulţi nuclei, formaţi prin
fragmentarea coarnelor anterioare iau nastere nucleii motori, respectiv a cornelor posterioare iau
nastere nucleii senzitivi si a coarnelor laterale iau nastere nucleii sensitivi.
Nucleii rezultaţi din fragmentare sunt nuclei echivalenţi, omologi coarnelor de subtanţă cenuşie din
măduva spinării.
Nucleii motori sunt:
- Hipoglos XII
- Glosofaringian IX
- Vag X
- Spinal XI
Nucleii senzitivi sunt:
25
- Nucleul solitar
- Glosofaringian IX
- O parte din nucleul senzitiv al trigemenului (V)
- Vestibular cu aferente senzitive de la acusticovestibular VIII
- Nucleii cohleari cu aferenţe senzitive de la nervii acusticovestibulari VII
Nucleii vegetativi:
- Nucleul solitar inferior - trimite fibre eferente visceromotorii sau secretorii către glandele salivare
şi parotide prin nervul glosofaringian (IX)
- Nucleul dorsal al vagului (X) de la care pornesc fibre visceromotorii către cord, plămâni şi organele
abdominale.
Nucleii proprii bulbului – nucleul Goll situat în pirmaida bulbară posterioară şi nucleul Burdach
(cuneiform) sau cuneat sau restiform. În aceşti nuclei se găseşte deutro-neuronuii pentru sensibilitatea
proprioceptivă conştientă.
C5 Bulbul rahidian (continuare), Puntea, Mezencefalul
Axonii acestor neuroni realizeaza incrucisarea primiforma dupa care se plaseaza pe fata dorsala a fibrelor
piramidale formand lemnisculul median sau banda (panglica) lui Reil mediana care ajunge pana in
talamus.
Nucleul olivar-oliva bulbara este o formatiune cenusie cu lungime de 1,4 cm si o latime de 6.7 mm si o
grosime de 2-3 mm. Nucleul care se ataseaza sistemului extrapiramidal participa la realizarea miscarilor
involuntare si semiautomate.
Importanta este conexiunea acestui nucleu (olivo-bulbar) cu cerebelul, cu nucleul rosu, corpii striati si
maduva spinarii (tine de sistemul extrapiramidal).
Nucleul vegetativ bulbar apartine parasimpaticului cranian si se gaseste anexat nucleilor nervului
glosofaringian IX si nervului vag X. Acest nucleu este nucleul salivator inferior si din el pornesc fibre care
intra in alcatuirea nervului glosofaringian si timpani terminal prin nervul mic pietros in ganglionul otic.
Al doilea nucleu parasimpatic se afla la originea vagului-nucleul cardiopneumoenteric, acesta da

prelungiri vagului care se distribuie cordului, plamanului, si tubului digestiv pana la unghiul splenic.
In acest bulb intra si substanta reticulata bulbara alcatuita din celule motorii vegetative si de asociatie
concentrate in nucleul lui Roller si nucleii laterali.
Acest sistem al substantei reticulate formeaza un subsistem functional unitar cu cel din mezencefal si
similar acestuia si anume substanta reticulata a trunchiului cerebral cu rol important in dinamica
activitatii psihice si tonusul acesteia.
Substanta alba a bulbului este formata din fibre mielinice grupate sub forma de tracturi. Fibrele
respective se pot grupa in doua clase. O primă clasă se referă la fibrele de trecere prin bulb (tracturi
ascendente şi descendente), iar a doua clasă cuprinde fibrele proprii bulbului cu origini la acst nivel.
Fibrele de trecere ascendente (fascicolul lui Goll, Burdach, tractul spinocerebelos dorsal şi ventral, tractul
26
spinotalamic anterior si latral) care provin din maduva spinarii. Fibrele de trecere descendente sunt
formate din tractul corticospinal lateral şi anterior, tracturile extrapiramidale rubrospinal, tectospinal,
olivospinal, reticulospinal si vestibulospinal. Fibrele de asociaţie alcătuesc fasciculul longitudinal medial.
Fibrele proprii bulbului sunt descrise sub forma diferitelor grupări cum ar fi corpii restiformi (format din
fibre olivocerebeloase şi din fibrele
tractului spinocerebelos dorsal),
juxtarestiformi (format din fibrele
descendente ale radăcinii vestibulare şi
ale nervului acusticovestibular) şi fibrele
arcuate interne si externe.
Funcţiile bulbului
Bulbul are urmatoarele funcţii:

a) Funcţia decentr de integrare reflexă
b) Funcţia de conducere
c) Funcţia de reglare
a) Ca centru reflex, bulbul joacă un rol

important în comanda şi controlul
activităţii principalelor organe interne. La
nivelul lui se găsesc centrii respiratori,
cardiaci, vasomotori, digestivi (salivaţia,
deglutiţia, suptul). Aici sunt si centrii unor
reacţii de apărare (strănut, tuse, clipit,
vomă) şi centrii de reglare a tonusului
muscular.
Particularităţile centrilor bulbari:

automatismul (cu independenţă funcţială)
şi autoexcitabilitatea (pe baza
modificărilor chimice ale sângelui care
ajung la ei ).
b) Funcţia de conducere constă în

mijlocirea transmiterii informaţiei între
zonele receptoare şi centrii superiori ai
integrării aferente (senzoriale ) pe de-o
parte, şi centrii de comandă (motori) pe
de altă parte. Bulbul e traversat de fibre
ascendente şi descendente.
c) Funcţia de reglare a tonusului şi

dinamicii psihice se realizează cu
precădere prin intermediul substanţei reticulate.
27
Puntea
În procesul embriogenetic, din metencefal se dezvoltă două formațiuni: puntea și cerebelul. Puntea apare
si la mamifere dar forma cea mai dezvoltata se regaseste la om.
Se poate observa un paralelism între gradul de dezvoltare al scoarței cerebrale, al punții, și al

formațiunilor neocerebeloase.
Dpdv al formei, puntea are un aspect cuboid, cu o înălțime de 26 mm și o grosime de 25 mm si 35 mm

latime.
Este dispusă transversal, deasupra bulbului, întinzându-se de la o emisferă cerebeloasă la alta.
Prezintă:
- O față anteri oară străbatută pe linia mediana de șanțul bazilar , în interiorul căruia se situează
trunchiul arterial bazilar iar pe marginile șanțului se reliefează doua umflături reprezentate de
piramidele pontine (prelungiri ale piramidelor bulbare);
- o față posterioară cu formă triunghiulara, acoperită de cerebel, și constituie jumătatea superioară
a podișului ventriculului al 4-lea.
Puntea se află în continuarea bulbului, cu care o structură asemănătoare.
Prezintă doua fețe laterale care se continuă cu pedunculii ce rebeloși mijlocii si doua margini, superioara si
inferioara.
Puntea este delimitată prin cele doua margini, in sus de mezencefal, prin șanțul pontopeduncular și in jos
de bulb, prin șanțul bulbopontin.
În structura internă – dispoziția celor două tipuri de substanță este asemănătoare cu a bulbului: în
interior, sub formă de insule și nuclei, se află substanța cenușie, iar la exterior, dominantă este substanța
albă.
În gorsimea punții se disting două segmente:
1- Anterior, numit picior și

2- Posterior, numit calotă.
Pe linia mediană se observă o încrucișare de fibre numita rafeu. Acesta împarte puntea în 2 jumătăți
simetrice.
Dpdv structural piciorul este alcătuit din substanță albă care este formată din 2 tipuri de fibre:
- longitudinale, corticopontine și corticos pinale, care pornesc din scoarța cerebrală și se termină în
nucleul punții sau merg spre bulb și măduva spinării și
- fibre transversale, care pornesc din nucleii punții , se încrucișează pe linia mediană și se termină în
pedunculii cerebeloși mijlocii sau tracturile pontocerebeloase.
Substanța cenușie a piciorului este formată din nuclei sau insule de la care pornesc unele fibre
transversale și la care se termină unele fibrecorticale(fibrele corticopontine).
Calota este formata din 3 tipuri de fibre.

28
Substanța albă este formată din fibre ascendente, care vin de la cornul posterior al măduvei spinării, adică
zona somato-senzitivă, de la nucleii Goll și Burdach și de la nucleii nervilor cerebrali și merg spre nucleii
subcorticali, talamus și tectum.
Este alcatuită din fibre specific pontine – fibrele cortico-pontino-cerebeloase - și fibre descendente, care
vin de la scoarța cerebreală și cerebel – fibre cortico-spinale, cortico-nucleare și fibrele cortico-pontine,
care se termină la nivelul nucleilor pontini, și pornesc de la cei 4 lobi cerebrali: tractul ponto-temporo-
parieto-occipital și se termina in nucleii pontini.
Celelalte căi descendente formeaza tractul olivo-rubro-tecto-reticulo-spinal:
- Fibrele reticulare , care intră în compoziția intracerebrală a d iferiților nervi cranieni și
- fibrele arcuate interne și externe, anterioare și posterioare, care pleacă din nucleii senzitivi, și trec în
partea opusă.
Corpul trapezoid
Este o formațiune specifică punții, situat intre picior si calotă, format din fibre transversale, pornite din
nucleul cohlear, care, încrucișând linia mediană, trece de partea opusă formând lemniscul lateral.
Corpul trapezoid reprezintă o partea a fibrelor auditive.
Fasciculul longitudinal medial are fibre ascendente si descendente și da torită legaturilor sale cu toți
nucleii nervilor oculomotori, acest fascicul este o cale importantă legată de mișcările de orientare a
ochilor, capului și gâtului.
Lemniscul medial sau panglica Reil este un fascicul vast, format din fibre ascendente și descendente, care
pornesc de la nucleii senzitivi și ajung în talamus și tectum.
El are o poziție pontină centrală, iar pe partea laterală se adaugă fibrele acustice căpătând denumirea de
lemnisc lateral.
Substanța cenușie a calotei este reprezentată de nucl eii unor nervi cranieni motori, senzitivi, vegetativi și
formațiuni proprii punții.
În punte își au originea perechile V. VI. VII de nervi cranieni
Substanța reticulată este situată în partea mijlocie a punții și se compune din fibre și celule așezate
dezordonat, formând o substanță care se deosebește de cea albă și de cea cenușie și în care se disting
nuclei mai mici.
Parțial, aceste fibre sunt organizate în tracturi motorii, ascendente și descendente, reticulo -spinal, spino-
reticular, rubro-reticulat, și reticulo-reticulat.
Fiziologia puntii:
A. Funcția de conducere
- Fibrele care asigură transferul informațiilor în sens ascendent și descendent
B. Funcția reflexă
- Ca și la maduvă, prin reflexe somatice și vegetative.
29
- Somatice: masticație, mimica feței (contracția mușchilor feței), mișcările de lateralitate a globilor
oculari și tonusul muscular
- Vegeative: lacrimal, sudoripar, sebaceu, salivar, audio-palpebral si audio-oculogir.
Mezencefalul
Este situat intre punte si un plan care uneste comisura posterioara a creierului cu marginea posterioara a
corpilor mamilari.
Este alcătuit din pedunculii cerebrali si coliculii sau tuberculii cvadrigemeni. Porneste din protuberanta,
adica din punte si patrunde in emisferele cerebrale, avand o fata anterioara, una posterioara si doua fete
laterale.
Fata anterioara (bazala) este singura accesibila vederii, intre pedunculii cerebrali se afla o scobitura
triunghiulara, cu baza in sus, spre corpii mamilari, numită fosă interpedunculară, sau intercrurală.
În profunzimea acesteia se găseste substața perforată, străbătută de vase sanguine, iar lateral, este
mărginită de picioarele pedunculilor cerebrali.
Fața posterioară este invizibilă la adult, fiind acoperită d e cortul cerebelului și de lobii occipitali.
Pe această față se găsește lama cvadrigeminală, a tectului mezencefalic, cu cele 4 proeminențe rotunde,
numite tuberculii sau coliculii cvadrigemeni, care se împart în coliculii cvadrigemeni superiori sau
anteriori, și coliculii cvadrigemeni inferiori sau posteriori.
Bratele coliculilor cvadrigemeni superiori ajung la corpii geniculați, laterali, iar brațele coliculilor
cvadigemeni inferiori ajung la corpii geniculati mediani.
Limita superioară este dată de talamus și epitalamus, iar cea inferioara este data de varful medular
inferior al cerebelului si pedunculii cerebelosi superiori.
Fetele laterale corespund tegmentului mezencefalic si piciorului peduncular, iar intre picior si tegment se
intinde santul lateral al mezencefalului.
În secțiune transversală mezencefalul este alcătuit din 3 etaje suprapuse
- etajul situat posterior de apeductul cerebral, numit tectum

- etajul mijlociu, care continuă tegmentul pontin și se numște tegment sau calotă
- etajul anterior, format din picioarele pedunculilor cerebrali.
Dpdv structural, din mezencefal se dezvoltă 2 formațiuni structurale principale, picioarele pedunculilor
cerebrali si tegmentul sau calota, si tuberculii sau coliculii cvadrigemeni sau tectum.
Pedunculii cerebrali: limita dintre tegment și pedunculi este dată de substanța neagră, picioarele
pedunculilor sunt alcatuite exclusiv din substanta albă, cu fibre lungi, descendente, și fibre geniculate,
care leagă scoarța cu nucleii nervilor cranieni.
Tractul cortico-pontin, compus din fibre frontopontine , temporopontine si occipitopontine fac sinapsă în
nucleii pontini, după care ajung în cerebel.
30
Tegmentul mezencefalic sau calota, reprezintă etajul mijlociu al mezencefalului, format din subst albă și
cenușie. Subst cenușie este formată din subst cenușie centrală periapeductala, grupată in jurul
apeductului, cu diferentieri nucleare si mase nucleare specificie mezencefalului. Printre acestea sunt:
- Nucleul trohlearului
- Nucleul rosu Stilling
- Subst neagra – locus niger – cea mai mare masa de subtanta nucleara, are forma de semiluna, iar
neuronii acestui nucleu se incarca cu pigment melanic incepand inca de la varsta e 4 ani. Activ
substantei negre este controlată de nucleii de bază și de scoarta cerebrala.
Toate formațiunile car e alcatuiesc nucleul melanic al creierului mijlociu, impreuna cu nucleul dorsal al
vagului, locus ceruleus, se incadreaza in sistemul nigro-striat și prezinta leziuni evidente in cazul
parkinsonismului encefalic.
Din conexiunile pe care le are locus niger, deriva rolul important al acestei formatiuni in integrarea
impulsurilor senzoriale si reglarea miscarilor fine.
Nucleul rosu
Este cel mai mare nucleu dupa locus niger si este situat in partea superioară a tegmentului mezencefalic,
ddesupraa substantei negre avand forma ovalară și culoare cărămizie, dat incarcarii cu fier si a bogatei
vascularizarii.
Dpdv functional are rol important in distributia functionala normala a tonusului muscular.
Separarea prin sectiune sau lezare a segmentului rosu de segmentele bulbare si de maduva duce la
intensificarea exagerata a tonusului muscular, stare numita rigiditate, sau decerebrare.
Acet lucru dovedeste rolul inhibitor al nucleului rosu, asupra centrilor bulbari si medulari.
Nucleul trohlearului
Este aclatuit in neuroni motori si inerveaza un singur muschi
Nucleul oculomotorului III este situat in segmentul anterior al apeductului central.
Prin tectul mezencefalic, nucleii motori ai globului ocular se leaga functional de calea optico-auditiva, etc.
Nucleul interstitial Cajal, este situat in formatiunea reticulata a tegmentului si prin conexiunile sale cu
nucleii oculo-mototori, si nucleul interstitial, este considerat centrul subcortical ptr miscarile verticale si
rotatorii ale globului ocular. Lezarea sa produce nistagmus vertical si paralizia de verticalitate.
In substanta cenusie a tegmentului sunt si alti centri mai putin importanti, cum ar fi nucleul intercrural,
nucleul dorsal al tegmentului, substanta reticulata.
Substanta alba a tegmentului –
Printre nucleii substantei cenusii exista manunchiuri de fibre nervoase care au originea in talamus si
hipotalamus, in etajul inferior al nebraxului sau in centrii mezencefalici. Exista fascicule ascendente, care
sunt reprezentate de lemniscul medial, lemnisul lateral , fasciculul longitudinal , tractul cerebelo-
31
tegmental, dar si fascicule descendente, reprezentate de tracturile rubrospinal, tectospinal si tractul
central al tegmentului.
Tectul (acoperișul mezencefalului)
Ocupa treimea dorsala, este situat posterior fata de apeductul cerebral si tegment.
Este format din lama trigeminala cu 2 tuberculi (coliculi) cvadrigemeni superiori si inferiori (cate 2).
Tuberculii cvadrigemeni superiori se situeaza in partea anterioara a lamei cvadrigeminale, si structural, se

caracterizeaza printr-o alternare a straturilor de substanta alba cu cele de substanta cenusie:
- Stratul zonal
- Stratul cenusiu superficial
- Stratul optic (medular superficial)
- Stratul cenusiu mijlociu
- Stratul medular mijlociu
- Stratul cenusiu profund
Intre cei 2 colicul (tuberculi) se afla comisura coliculilor superiori, iar deasupra ei se gaseste comisura
posterioara a creierului.
Bratele coliculilor superiori ajung la coliculii geniculati laterali. Coliculii superiori sunt formati din fibre
derivate din calea optica - tractul geniculo-tectal.
Coliculii cvadrigemeni superiori primesc aferente de la corpul genicular lateral scoarta cerebrala, ariile 18-
19, maduva spinarii, precum si fibre din tracturile vestibulo-spinal, reticular si.....
Dau eferente catre tractul tecto-nuclear ale carui fibre se distribuie catre nucleul oculo-motor III, catre
nucleul facial VII, accesoriu XI, si catre tractul tecto-spinal, ale carui fibre se distribuie catre nucleii motori
din maduva spinarii.
Rolul functional al foliculilor cvadrigemeni superiori consta in reglarea automata a miscarilor oculare si a
celor implicate in miscarile de orientare, la stimuli vizuali, si a fixarii obiectului in zona de perceptibilitate
optima. De aceea se mai numesc si optici.
Tuberculii-coliculii- cvadrigemeni inferiori – situati sub cei superiori, au forma ovala si sunt putin mai mici.
Structural, ei se compun din subst cenusie, dispusa in interior sub forma unui ganglion central, si din
substanta alba dispusa la exterior, alcatuind stratul zonal.
La nivelul coliculului cvadrigemen inferior se termina o parte din fibrele auditive, ale lemniscului lateral,
(de aceea se mai numesc si coliculi auditivi). Intre cei 2 coliculi se afla comisura coliculilor inferiori.
Coliculii inferiori dau fibre eferente catre corpul geniculat medial, tuberculul inferior, superior, punte,
bulb si maduva spinarii.
Fibrele tractului tecto-bulbar si tecto-spinal pleaca din coliculii superiori si inerveaza nucleii motori ai
globului ocular, precum si moto-neuronii din maduva spinarii.
Cu ajutorul fibrelor destinate nucleului facial, se realizeaza reflexul de clipire.

32
Functional, tuberculii cvadrigemeni inferiori sau acustici, se leaga de realizarea reflexelor motorii,
neconditionate, la stimuli auditivi, si a reflexului de orientare care precede si faciliteaza perceptia
auditiva.
Formatiunile mezencefalice indeplinesc functii importante in distribuirea tonusului muscular si in relizarea

reflexelor de orientare si redresare.
Cerebelul
Este portiunea cea mai voluminoasa a mezencefalului, este un important centru integrativ, al impulsurilor
stato-motrice, si al coordonarii si dozarii diferitelor miscari voluntare si reflexe.
Primeste aferente din aproape intreaga zona receptoare a organelor de simt care inregistreaza cele 2
insusiri fundamentale: gravitatia si inertia.
Suprapunerea conexiunilor vestibulare proproioceptive si corticale impune o diviziune ontofilogenetica a

cerebelului in portiuni arhicerebeloase, paleocerebeloase si neocerebeloase.
Arhicerebelul – conectat cu nucleii vestibulari si constituit din:
- Lobul flocul nodular

- Lobul nodulos ca formatiune vermiana
Paleocerebelul – este conectat cu maduva spinarii si este constituit din lobul central si patrulater anterior.
Neocerebelul este formatiunea cea mai voluminoasa si cea mai nou aparuta dpdv filogenetic, fiind
conectat cu scoarta cerebrala. Este alcatuit din lobii: patrulater posterior semilunar posterior, semilunar
inferior, gracilis, si diventer. La omul adult aceste limite nu sunt nete.
Cerebelul imita oarecum creierul mare, cu care prezinta o serie de asemanari si deosebiri
Asemanari:
- cerebelul este lipsit de emergenta nervilor cranieni

- La suprafata cerebelul are un strate de subst cenusie – scoarta cerebeloasa
- In interior, are o masa voluminoasa de substanta alba in mijlocul careia se afla o serie de nuclei
cenusii subcorticali (nuclei proprii cerebelului)
- Dispune de functia de proiectie, de conexiuni cortico-subcorticale, si de reprezentari corticale ale
periferiei.
Deosebiri:
- Are circumvolutii mult mai inguste si mai ordonate, aproape paralele, fata de creierul mare
- Scoarta cerebeloasa are o structura aproape uniforma
- La nivelul scoartei cerebrale elementul cel mai caracteristic este celula piramidala, Bets, in timp ce
in cerebel celula caracteristica este Purkinje
Greutatea cerebelului este de aprox 130 g constituind a 8-a parte din greutatea creierului, 1/6 este vizibila
la suprafata, iar suprafata lui este de aprox 1000 cm 2
33
Cerebelul poate fi impartit in 3 portiuni: Vermisul, Emisferele cerebeloase, legate de bulb punte si
mezencefal si cei 3 pedunculi cerebelosi.
1. Vermisul
- Portiune mediana cu un diametru de 4 cm, si o latime de 1 cm, are circumvolutii inelare care ii dau
aspect de vierme (de aici numele)
- Subdiviziuni:
o Lingula
o Lobul central
o Culmen
o Declir
o Falium (lama subtire)
o Tuber
o Piramis
o Uvula
o nodulus
2. Emisferele cerebeloase (pereche)
- brazdate de santuri adanci – aprox 5-6 mm, care impart emisfera in lobi si lobuli
3. lobii si lobulii – unitatea morfofunctionala
Structura interna a cerebelului:
Cerebelul este alcatuit de substanta alba in interior si de cea cenusie la exterior .
Substanta cenusie (scoarta cerebeloasa) are o organizare stratificata si este alcatuita din 3 straturi, care,
de la exterior spre interior sunt:
a. stratul molecular – alcatuit din neuroni stelati, sau celule in cosulet, si din multe fibre
nervoase.
b. stratul ganglionar – alcatuit din celulele lui Purkinje (aprox 30 milioane), cu aspect de para,
cu baza catre stratul molecular, asezate intr-un singur rand. Dendritele celulelor Purkinje
sunt situate in stratul molecular, iar axonii lor ajung la nucleii cerebelosi si vestibular
lateral, avand rol inhibitor. Axonii celulelor in cosulet sunt organizati si dau ramificatii catre
axonii celulelor lui Purkinje realizand astfel aprox 20.000 de contacte sinaptice.
c. stratul granular – format din corpul celulelor Golgi , din dendrite sub forma de gheare si
axoni indreptati in sus, divizati sub forma literei T , care fac sinapsa cu dendritele celulelor
Purkinje, cu celulele stelate si cele in cosulet.
Substanta alba este formata din fibre mielinice, de asociatie, comisurale, si de proiectie.
Fibrele de asociatie – transmit informatia in interiorul aceleiasi emisfere cerebeloase, sau de la scoarta la
nucleii cerebelosi profunzi
Fibrele comisurale – transmit informatia in zone simetrice dinc ele 2 emisfere,
Fibrele de proiectie – pot comunica si interactiona cu celelalte formatiuni din sistemul nervos central.
in subtanta alba exista 4 tipuri de nuclei, alcatuiti din subtanta cenusie, dispusi pereche, atat in vermis cat
si in emisferele cerebeloase - nuclei proprii cerebelului:
34
- nucleii fastigiali – situati in vermis, de o parte si de alta a liniei mediane, in acoperisul ventriculului
IV. Au legatura cu tectum, cu nucleii vestibulari, cu substanta reticulata, si cu maduva spinarii.
Primesc fibre din scoarta cerebeloasa a vermisului.
- nucleii globulari – situati in emisferele cerebeloase, stanga si dreapta, lateral fata de cei fastigiali si
primesc fibre din scoarta cerebeloasa de langa vermis.
- Nuceii emboliformi – asezati posterior de nucleii globulari, primesc fibre de la scoarta cerebeloasa
din vermis
- Nucleii dintatati – formatiuni neocerebloase, cei mai mari, lateral de nucleii globulari, primesc
fibre de la scoarta neocerebeloasa si paleocerebeloasa, si de aici pornesc fibre catre nucleul rosu ,
talamus, globus palidus
Pedunculii cerebelosi
Legaturile exterioare ale cerebelului se realizeaza prin intermediul pedunculilor cerebelosi reprezentati
de: pedunculii cerebelosi inferiori, mijlocii si superiori
Pedunculii cerebelosi inferiori (corpii restiformi) leaga cerebelul de maduva si bulb prin:
Fibrele aferente:
- fasciculul spinocerebelos direct sau Flesching, care permite transmiterea rapida catre
paleocerebel a informatiei despre pozitia corpului in spatiu in timpul miscarii
- fibrele olivocerebeloase
- fibrele reticulocerebeloase
- fibrele din nucleii Goll si Burdach
- fibrele din fasciculul vestibulo-cerebelos
- fibrele nervilor cranieni V, IX si X.
Fibrele eferente:
- fascilulul cerebelovestibular
- fasciculul cerebeloolivar
Pedunculii cerebelosi mijlocii:
- cei mai mari,
- leaga cerebelul de punte;
- au in alcatuire fibre ponotcerebeloase, care fac parte din circuitul cortico-ponto- cerebelos. Din nucleii
pontini pleaca fibrele ponto-cerebeloase, care ajung la neocerebel, prin pedunculul cerebelos mijlociu.
Pedunculii cerebelosi superiori:
- Fibre eferente care pleaca din maduva, trunchiul cerebral, talamus, scoarta cerebrala
- Fibre aferente care vin de la maduva, trunchi cerebral si scoarta.
Rolul cerebelului consta in reglarea fazica si tonica a diferitelor grupe musculare, atat in repaus cat si in
activitate, in pastrarea echilibrului in coordonarea miscarilor si pastrarea pozitiei corpului
Cerebelul este veriga esentiala in feedbackul kinestezico-motor:

35
- moduleaza sau faciliteaza transmiterea catre scoarta cerebrala a impulsurilor proprioceptive vestibulare
si tactile
- centru integrativ important intre zona receptoare si cea motorie, asigura sinergia atat in miostatica cat si
in miodinamica, integreaza toate miscarile legate de miscare si postura
Studiile anatomice, fiziologice si imagistice sugereaza ca cerebelul participa la organizarea functiilor de

ordin inalt, astfel studiile facute de Sherman pe 20 de pacienti cu leziuni cerebeloase au confirmat
existenta modificarilor functiilor neurologice si mentale. Modificari comportamentale au fost puse in
evidenta la pacientii care prezentau leziuni la nivelul lobului posterior al cerebelului si la pacientii cu
leziuni la nivelul vermisului.
Aceste modificari se caracterizeaza prinafectarea:
- functiei executive de planificare
- mobilitatea fluentei verbale
- memoriei de lucru si a rationamentului abstract.
- tulburari in cunoasterea spatiala, in care poate fi inclusa si memoria spatiala,
- tulburari de personalitate, cu tocirea afectului, si un comportament dezinhibat necorespunzator.
- Deficite de vorbire, manifestate prin agramatism, si disprozodie (intonarea cuvintelor).
Leziunile lobului anterior al cerebelului produc modificari minore in excutarea functiilor spatio-vizuale.
Constelatia acestor deficite se datoreaza disruptiei modularii cerebeloase date de afectarea circuitelor
neuronale care leaga regiunea prefrontala , parietala posterioara, temporala superioara s cortexul limbic,
de cerebel.
Diencefalul
Se compune din 2 formatiuni:
1. Talamencefal – reprez de talamus, metatalmus, epitalamus

2. Hipotalamus
Comisura posterioara separa talamusul de mezencefal
Talamusul (corpul optic)
Topografie:
Pe fetele laterale, e situat in partea posterioara a ventriculului III ,
Lateral e delimitat de bratul posterior al capsulei interne, corpul si coada nucleului caudat,
Fata inferioara – separata de partea terminala a pedunculilor cerebrali prin regiunea subtalamica
Extremitatea anterioara – este mai mica decat cea posterioara si este inconjurata de capul nucleului
caudat si partial de stalpii anteriori ai trigonului cerebral.
36
Extremitatea posterioara – mai voluminoasa si mai rotunjita , inconjurat de de stalpii posteriori ai
trigonului crebral.
Pe partea interioara apar cei 2 corpi geniculati ai metatalamusului
Talamuslu prezinta la exterior un strat subtire de substanta alba iar in interior aglomerari de substanta
cenusie.
Lama medulara interna imparte substanta cenusie in 5 grupe nucleare: anterioara, posterioara, externa,
interna si intralaminara.
In functie de legatura talamusului cu segmentele inferioare sau scoarta, nucleii talamici se impart in
- Nuclei de transmisie
- Nuclei de asociatie
Dpdv functional talamusul este un mare centru senzitiv subcortical, el reprezinta o statie de intrerupere
obligatorie ptr caile tuturor formelor de sensibilitate in drumul lor catre scoarta cerebrala , zona
superioara de integrare a informatiei.
De la aceasta regula exista o singura abatere: caile olfactive – acestea se proiecteaza in cortex direct, fara
a trece prin talamus.
Nu toate fibrele eferente au destinatie corticala, unele se termina in nucleii cenusii subcorticali (exista
nuclei cu proiectie corticala si nuclei cu proiectie subcorticala).
Exista deasemenea nuclei de asociatie, care fac legatura cu celelalte etaje din afara diencefalului -primesc
aferente de la aceste formaituni.
Intre nucleii talamici si nucleii subcorticali exista conexiuni numai intr-o singura directie, in directie
talamo-nucleara
Caile mari ascendente se termina in nucleii cu proiectie corticala. Aceste cai transmit colaterale si spre
nucleii cu proiectie subcorticala, impresionand atat scoarta cat si nucleii bazali.
Talamusul reprezinta practic o statie-releu pe traseul caii senzitive , este sediul ultimului neuron al
lantului ascendent al analizatorilor, care leaga un nucleu de scoarta cerebrala.
Consideratii clinice
Leziunile talamice produc urmatoarele tulburari neurologice (sindromul talamic):
- tulburari de sensibilitate contralaterale – hemianestezie, sau hemianalgezie, ptr toate tipurie de

sensibilitate. Sensibilitatea superficiala poate sa nu fie afectata serios, deoarece ea este
reprezentata bilateral
- durerea de tip central – simptomul caracteristic. Caracter de arsura, poate iradia, in tot
hemicorpul opus.
- Miscarile involuntare apar sub forma unui tremur intentional datorita lezarii nucleilor laterl ventral
si al aferentelor lui.
- Ataxia – se observa la membrele inferioare, depinde de intensitatea tulburarii sensibilitatii
profunde
37
- Tulburari de gust
- Tulburari de vorbire – pot aparea prin lezarea cortexului si conexiunilor cu talamusul stang, cel
drept fiind legat mai mult de performantele neverbale.
Nucleii talamici intralaminari – par a fi implicati in atentia selectiva legata de zonele neocorticale si de
sistemul limbic.
- Tulburarile mnezice (memorie) – observate in leziunile unilaterale ale nucleului ventrolateral al

talamusului. Scade capacitatea de a retine informatii noi.
- Tulburari ale emotiei – talamusul intervine ca factor modulator al proceselor afective
- Dementa talamica – tulburare grava si profunda a functiilor intelectuale manifestata prin apatie,
indiferenta, uneori fenomene de agitatie, scaderea performantelor intelectuale, diminuarea
vorbirii spontane, tulburari de memorie , dezorientare temporospatiala. Se datoreaza leziunilor
bilaterale ale conexiunilor talamo-corticale si ale circuitelor hipo-campo-talamo-cingulare.
Talamusul drept este in legatura cu functia vizuo-spatiala si somestezica, ce se dezvolta in perioada

initiala a invatarii.
C7 01.04
Metatalamusul:
- e alcatuit din cei 2 corpi geniculati, mediali si laterali
- corpii geniculati laterali se leaga de tuberculii cvadrigemeni superiori, la nivelul lor terminandu-se
tractusurile optice ale caror eferente ajung la scoarta occipitala, formand radiatiile optice
- corpii geniculati mediali se leaga de tuberculii cvadrigemeni inferiori , la nivelul lor facand sinapsa caile
auditive din lemniscul medial; de la aceste formatiuni pornesc radiatiile acustice care ajung la ariile
auditive primare din prima circumvolutie auditiva, respectiv girusul Heschl
Subtalamusul:
- e reprezentat de frontiera diencefalo- mezencefalica compusa din nucleul subtalamic, zona incerta si campul lui
Forel
- e o statie de legatura pt caile extrapiramidale cu corpii striati
- distructia partii centrale a nucleului subtalamic provoaca dischinezii la nivelul membrelor inferioare, iar distructia
partii caudale, determina dischinezii la nivelul membrelor superioare
Epitalamusul:
- e compus din glanda epifiza/ pineala cu necleii habenulari interni si externi si aparatul habenular
- aceste formatiuni primesc fibre de la caile olfactive si coordoneaza miscarile capului si gatului in raport cu stimuli
olfactivi
- epifiza are aspectul unui con de brad, de unde are numele de glanda pineala si este situata deasupra tuberculilor
cvadrigemeni anteriori, unde se leaga de habenule, sub recesul pineal se afla comisura posterioara iar sub ea se
gaseste apeductul lui Sylvius
- epifiza involueaza dupa varsta de 7 ani, iar dupa 14 se calcifica. Este o glanda endocrina cu rol important in
dezvoltarea sexuala
- hormonul pineal unanim recunoascut este melatonina, al carei precursor este serotonina, iar la om, activitatea
acestei glande influenteaza ritmul circadian( alternanta zi-noapte) prin modificarea plasmatica a melatoninei
38
Hipotalamusul:
- reprezinta partea ventrala a diencefalului care formeaza planseul ventriculului trei
- e singura portiune a diencefalului care apare la suprafata
- e delimitat de chiasma optica, de tractusurile optice si de spatiul perforat posterior, in care apar tuberculii
mamilari( reprezinta portiunea mamilara a hipotalamusului)
- zona bombata, dinaintea tuberculilor mamilari se numeste tuber cinereum, de care se prinde tija pituitara a
hipofizei
Hipofiza/ glanda pituitara:
- e o glanda cu secretie interna, legata de hipotalamus atat topographic cat si functional
Nucleii hipotalamici se gasesc dispusi in apropierea ventriculului 3 si sunt impartiti in 4 grupuri: anterior, medial,
lateral si posterior
- grupele medial si lateral sunt simetrice astfel incat apar 6 grupe nucleare
Conexiunile hipotalamusului
Hipotalamusul este un important centru vegetativ nervos in legatura cu aparatul organo-vegetativ
- este o veriga intermediara intre talamus si scoarta cerebrala pe de o parte si cu sistemul vegetative pe
de alta parte
- are un rol coordonator asupra unor sectoare ale vietii vegetative ca: circualtia, termoreglarea, digestia,
excretia si in coordonarea activitatii endocrine prin intermediul hipofizei
Funtiile hipotalamusului
- s-a relevat faptul ca are rol in controlul central al SNV, al functiilor vegetative si al celor endocrine
- e cel mai important centru subcortical de reglare a activitatii simpatice si parasimpatice in vederea
supravietuirii optime
- activ parasimpatica e elaborata de regiunile hipotalamice anterioara si medial. Stimularea acestor

regiuni determinand bradicardie, vasodilatatie periferica, cresterea tonusului tubului digestiv, scaderea
tensiunii arteriale si cresterea aciditatii sucului gastric.
- activitatea simpatica e legata de hipotalamusul lateral si posterior. Stimularea acestor portiuni duce la
intensificarea activitatii somatice si metabolice caracteristice stersului emotional, starilor de fuga si a
agresivitatii; se exprima prin dilatatia pupilelor, tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, piloerectie si
inhibitia peristaltismului intestinal si al tonusului muscular al vezicii si intestinului
- dupa Hess ar exista o zona trofogena antero laterala a carei excitari produce somn, si o zona
dinamogena, mediala si posterioara
- hipotalamusul are rol in reglarea activitatii SNV, reglarea sistemului cardio vascular, termoreglare,
reglarea foamei optico-hipofizar, determina diabetul insipid= diabet fara cresterea glicemiei, caracterizat
prin triada poliurie, polifagie, polidipsie (diabetul insipid apare ca urmare a distrugerii nuleilor supraoptici,
a tractului supraopticohipofizar sau a intrgii neurohipofize).
Functia endocrina
39
- majoriatea hormonilor glandei pituitare anterioare, sunt controlati de neurohormonii peptidici ai hipotalamusului.
Din grupa acestor substante hipotalamice care stimuleaza eliberarea neurohormonilor sunt: tireotropina,
corticotropina, gonadotropina, hormonul luteinizant
- toti acesti hormoni regleaza hipofiza anterioara iar hipotalamusul regleaza si activitatea metabolica,
repectiv metabolismul glucidic, protidic, lipidic,, functia de reproducere, memoria, datorita legaturilor
hipotalamusului cu sistemul limbic si elementele figuarte ale sangelui
- memoria se pierde ca urmare a leziunilor corpilor mamilari, hipocampul fiind important in memoria de
scurta durata
- pacientii cu leziuni ventro-mediale ale hipotalamusului prezinta tulburari ale inteligentei, pana la
dementa si delir
- apar si tulburari in zona sferei emotionale, furia, agresivitatea si teama reprezinta cele mai comune
tulburari comportamentale care apar in cazul leziunilor hipotalamice ventro-mediale; ele apar si in
anumite stari de normalitate in momentul in care exista un stimul de amenintare sau de restrangere a
hranei
- telencefalul are un rol important in reglarea acestui comportament
- stimularea reginuii hipotalamusului posterior provoaca stari de groaza
- in situatii normale, hipotalamusul determina un comportament adecvat, influetand intensificarea
fiecarui act comportamental
C5. Telencefalul
- la om, reprezinta segmentul cel mai pronuntat si cel mai evoluat, al SNC
- e compus din 2 emisfere cerebrale, delimitate de fisura interemisferica
- anatomic, emisferele sunt unite prin corpul calos= o banda masiva de substanta alba si comisura alba,
anterioara si posterioara
- in componenta emisferelor cerebrale intra formatiuni cu structura si functii diferite. In interior gasim
ventriculii laterali care trimit prelungiri catre lobul frontal, parietal, temporal si occipital
- masa propriu zisa a emisferelor cerebrale e alcatuita din sistemul limbic, corpii striati, substanta alba si
substanta cenusie sau scoarta cerebrala
Sistemul limbic:
- din punct de vedere filogenetic e cel mai vechi segment al emisferelor cerebrale
- la om are forma unui inel, alcatuit din test cortical primitiv, in structura caruia intra structuri limbice si
paralimbice
*structurile limbice sunt reprez de hipocamp, amigdala, striatul limbic (constituit din tractusurile
dopaminergice mezolimbice si nucleul acubens), nuclei talamici nespecifici, hipotalamus, corpii piriformi,
septum, aria tegmentala a mezencefalului si fornixul
* structurile paralimbice sunt girusul parahipocampic, girusul cingulat, polul temporal, insula, cortexul
orbito-frontal caudal
- hipocampul este implicat in achizitionarea datelor noi de memorie, in functia endocrina, in emotie si in
functia autonoma
- functia principala se refera la memorie
- desi hipocampul are numeroase sisteme aferente, el are un singur sistem eferent= fornixul, are se
termina in corpii mamilari ai hipocampului
- amigdala e implicata in memorie si emotie
40
- amigdala are numeroase aferente si eferente
- rolul cel mai important este generarea afectului
- contribuie la medierea cailor limbice finale comune somatomotorii si visceromotorii
- ganglionii bazali au rol important in fuctia motorie si in coordonarea miscarilor extrapiramidale
- talamusul este foarte complex din punct de vedere anatomic si functioneaza ca o statie releu pentru
caile nervoase senzitive
- sistemul limbic se caracterizeaza printr-o bogata retea de conexiuni, primind impulsuri de la
hipotalamus, nucleii talamici, iar o parte din informatiile senzoriale primite de la sistemul limbic sunt de
natura olfactiva
- sistemul limbic actioneaza ca o solutie tampon intre lumea externa si cea interna, eferentele sale ajung
in arii inalt specializate ale cortexului cerebral, dar si in partile instinctuale ale sistemului nervos din
trunchiul cerebral inferior, maduva spinarii si SNV
- McClean sustine importanta hipocampului in acest mecanism
- sistemul limbic al lobului temporal isi exercita rolul functional in principal prin proiectiile directe catre
diencefal, mezencefal si maduva spinrii
- lobul frontal reprezinta nivelul cel mai inalt de integrare a functiilor autonome
- aceste arii corticale ( insula, portiuni din lobul temporal si parietal) sunt si ele incluse in sistemul limbic
- in mod tarditional, sistemul limbic are rol important legat de memorie si emotii, dar si efecte asupra
unor functii considerate a fi asociate cu reactiile de supravietuire a speciei
- ariile din jurul sistemului limbic= paralimbice, au structuri histologice complexe, existand la om 5 strucuri
majore: cortexul orbitofrontal caudal, insula, polul temporal, girusul parahipocampic si cortexul cingular,
ele formand un inel sau limbus in jurul creierului, la baza
- ariile limbice – septul, amigdala, cortexul piriform, hipotalamusul, hipocampul, nucleii talamici
nespecifici, aria tegmentala mezencefalica, striatul limbic, au rol de integrare a impulsurilor olfactive, de
reglare a functiilor vegetative( respiratorii, circulatorii, digestive, sexuale), de reglare a starilor emotional-
afective si in reglarea atentiei
-unele component ale sistemului limbic sunt incluse in mecenismele motorii.
Corpii striati/ nucleii bazali:
- in cadrul emisferelor cerebrale, substanta cenusie nu e dispusa numai la exterior formand scoarta
cerebrala, ci si in interior, formand un grup de nuclei cunoscuti sub numele de corpii striati sau nuclei
bazali
- ei sunt situati la baza emisferelor cerebrale si sunt reprezentati de nucleul lenticular si nucleul caudat
- nucleul lenticular e al doilea component din corpii striati, e asezat in plina substanta alba a emisferelor
cerebrale, la suprafata corespunde groapei silviene si insulei si are forma de lentila biconvexa; e format
din putamen(lateral) si globus pallidus (medial)
- e separat de talamus prin capsula interna
- globus pallidus are legatura cu necleii motori situati caudal cum ar fi nucleul rosu si oliva bulbara de la
care pleaca fibre catre maduva
- din punct de vedere functional, corpii striati sunt implicati in distribuirea si modularea excitatiilor
corticale expediate diferitelor grupe de muschi, in coordonarea miscarilor involuntare si in franarea
activitatii motorii de la nivelul etajelor inferioare
- nucleul caudat se gaseste pe partea superlaterala a talamusului, are forma de virgula, alcatuit din cap,
corp si coada si se termina in nucleul amigdalian din lobul temporal
41
- corpul e separat de nucleul lentiform prin bratul anterior al capsulei interne
- acesti nuclei, fiind situati pe traiectul cailor extrapiramidale, receptioneaza impulsuri de la hipotalamus,
de la aria premotorie, de aici fiind trimise impulsuri catre nucleul rosu, substanta neagra, substanta
reticulata si nucleii nespecifici ai talamusului
- cercetarile noi au pus in evidenta faptul ca circuitele care se formeaza la nivelul nucleilor bazali au rol in
invatare, iar lezarea lor produce tulburari ale dinamicii miscarilor si o diminuare a capacitatii de invatare
Substanta alba a emisferelor cerebrale se numeste si centrul oval – ea umple tot spatiul dintre scoarta
cerebrala, corpi striati si diencefal
- e alcatuita din 3 tipuri de fibre: de proiectie, comisurale si de asociere

- fibrele de proiectie leaga zonele coricale cu corpii striati, talamus, cerebel, trunchiul cerebral si maduva
spinarii; unele sunt ascendente, iar cele descendente transimt informatii de comanda si control; ele
formeaza magistralele senzorio-motorii ale nevraxului
- fibrele comisurale asigura legatura anatomica si functionala a celor 2 emisfere facand posibila
coordonarea activitatii integrativ reflexe; se grupeaza in 5 fascicule: corpul calos, comisura alba
anterioara, posterioara, fornixul sau trigonul cerebral (situat sub corpul calos si leaga cornul lui Ammon cu
corpii mamilari) si lama septului pelucid care leaga corpul calos de fornix
- fibrele de asociatie leaga diferitele zone ale aceleiasi emisfere
Capsula interna este alcatuita din fibre care vin din pedunculul cerebral catre scoarta sau care pleaca de
la acest nivel catre etajele subcorticale; e alcatiuta dintr-un brat anterior si unul posterior
- bratul anterior se contiuna cu substanta alba a lobului frontal, cel posterior se afla intre talamus si
nucleul lentiform
Scoarta cerebrala a emisferelor cerebrale:
- din punct de vedere filogenetic e formatiunea cea mai noua

- la om reprezinta organul suprem al functiilor de comanda si control a organismului
- suprafata sa e de aprox 2000 cm2 iar in structura sa intra arpox 18 miliarde de neuroni
- in cortex intalnim neuroni, nevroglie, vase sanguine si fibre nervoase
- din punct de vedere al distribuitiei neuronilor, in scoarta intalnim 3 regiuni: una slab stratificata numita
allocortex, este in hipocamp sau in cornul lui Ammon si in cortexul olfactiv, acest tip alcatuit din 1-2
straturi, e diferit de tipul obisnuit cu 6 starturi si corespunde structurilor vechi filogenetice
- celelalte 2 tipuri sunt mult mai stratificate, din ele fac parte *izocortexul, in care straturile sunt
dezvoltate in mod egal, acopera cea mai mare partea emisferelor la om si corespunde cortexului de
asociatie; *ideocortexul reprezinta zona stratificata in care stratul 4 este fie dezvoltat intens fie absent, el
corespunde ariilor primare din clasificarea functionala. Cortexurile primare ca cel vizual, auditiv si
somestezic au abundenta de cellule granulare in stratul 4. Cortexul motor primar aria 4, nu are celule
granulare si nici stratul 4, ci doar celule enorme Betz care se gasesc in startul 5
- cortexul ideotipic si cel izotipic apartin structurilor noi sau neocorticale dpdv filogenetic
- intre allo si izocortex au fost individualizate si forme de trecere numite periallocortex si proizocortex
care formeaza o centura paralimbica cu 3 portiuni principale: girusul parahipocampic, insula,
circumvolutia cingulara
42
- in structura allocortexului avem un strat extern sau granular format din neuroni mici cu functie
senzoriala si un strat piramidal cu neurni mari si mijlocii cu functie motorie
- in structura izocortexului sunt 6 straturi:
1. zonal sau molecular, alcatuit mai ales din nevroglie cu rol protector pentru straturile profunde si
terminatiile nervoase
2. granular este extern, alcatuit din celule mici, cu forme diferite, fiind legat de prelucrarea informatiilor
senzoriale transmise de nucleii talamici
3. stratul piramidal extern e alcatuit din neuroni piramidali mijlocii
4. stratul granular intern este alcatuit din celule ovoide mici cu dendrite scurte si bogat ramificate
5. stratul piramidal intern este alcatuit din neuroni piramidali giganti alcatuiesc caile piramidale prin care
se transmit mesajele de comanda si control pentru miscarile volutare
6. stratul fusiform sau polimorf, format din celule fusiforme granulare si triunghiulare
Sub raport functional;
- straturile granulare integreaza informatii primite de la periferie denumite senzoriognostice
- straturile piramiale realizeaza integrarea plurimodala a informatiei si de integrare a programelor de tip
finalist a impulsurilor de comanda si control
Ariile corticale- nu toata scoarta are structura asemanatoare, exista variatii stratigrafice, de grosime, de
volum
- prin urmare exista diferente structurale, aceste zone au fost numite campuri corticale sau arii corticale
- astfel, Brodman a descris peste 50 de arii iar Economo in jur de 100
- dupa predominanta paturilor celulare din structura lor, unele arii au functie efectorie, iar altele
receptorie
- celulele din straturile I, II si III se gasesc in aproape toata scoarta si sunt straturi de asociatie, astfel in
lobul frontal gasim ariile 4 si 6 situate pe circumvolutiile frontale ascendente
- in circumvolutia frontala a treia, se gasesc ariile 44 si 45 legate de coordonarea miscarilor in raport cu
limbajului articulat
- in lobul parietal se gaseste aria 3 unde se termina aferentele pentru tact, termice si dureroase iar
inapoia ariei 3, se gasesc ariile 1, 2 si 5 si 7, legate de activitatea senzoriala complexa
- in lobul temporal, pe circumvolutiile transverse Heschl se gaseste aria auditiva primara 41, 42, si aria
auditiva secundara 22
- la nivelul lobului occipital pe ambele buze ale scinzurii calcarine se afla aria vizuala primara 17, unde
ajung informatiile plecate de la nivelul retinei
Emisferele cerebrale:
- creierul e format din 2 emisfere cerebrale, dreapta si stanga
- greutatea la 6 ani atinge aprox 85% din greutatea creierului adult, care la barbati e ~ 1380g, la femei
~1250g
- sunt strabatute de santul interemisferic sau santul sagital, in profunzimea caruia se gaseste corpul calos
43
44
45
46
Film hipotalamus, epitalamus…si alte filme de prezentare a creierului
http://www.youtube.com/watch?v=k2u6g0k1ej0
http://www.youtube.com/watch?v=D1zkVBHPh5c&list=PL61BE6AFA6D4ACD4B
47
C 8 08.04.2013
Fiecare emisfera prezinta o fata laterala, una mediala si o margine superioara. Marginea superioara
separa fata laterala de cea mediala si este o curba de la polul frontal la cel occipital.
Marginea laterala tine de la polul frontal la cel occipital separa fata laterala de cea inferioara iar marginea
mediala separa fata inferioara de cea mediala.
FATA SUPERIOARA A EMISFEREI CEREBRALE
Suprafata exterioara a emisferelor cerebrale este brazdata de santuri ce separa anumite regiuni in
circumvolutiuni. Santurile delimiteaza campuri largi a caror structura histologica este in stransa legatura
cu functiile pe care le indeplinesc. Reprezinta legaturi si limite intre diferite zone functionale ale
creierului.
Cele mai importante santuri sunt santul lateral Sylvius si santul central Rolando.
Suprafata exterioara a emisferelor cerebrale este divizata in lobi sau scizuri, aceste santuri numindu-se
interlobare.
In interiorul fiecarui lob gasim santuri mai reduse ca adancime care delimiteaza o circumvolutie de alta,
in cadrul aceluiasi bulb. Ele se numesc santuri intergirale. Circumvolutia se mai numeste si girus.
48
FATA INFERIOARA A EMISFERELOR CEREBRALE
Fata inferioara a emisferelor cerebrale se sprijina pe etajul orbital si temporal iar posterior pe cortul
cerebelului. Este divizata de santul Sylvius in doua parti ce pleaca din unghiul lateral al spatiului prefrontal
anterior, dupa care se indreapta spre marginea laterala.
Se disting astfel o patrime anterioara presylviana si trei patrimi posteriore, retrosylviene.
Patrimea anterioara sau lobul orbitar, este asezat pe tavanul orbitei. El are un sant orbitar median ce
incepe in unghiul anterior al spatiului perforat anterior. In fata acestui sant se gaseste bulbul olfactiv
continuat de tractul olfactiv.
Un alt sant orbitar se afla catre exterior iar aceste santuri impart lobul orbitar in trei parti:
 Circumvolutia orbitara mediala numita girus rectus. Aceasta se afla intre fisura interemisferica si
santul olfactiv
 Circumvolutia orbitara laterala. Este situata in fata santului orbitar lateral si se continua cu
circumvolutia frontala a treia
 Circumvolutia orbitala mijlocie situata intre cele doua santuri
Partea retrosilviană a feţei inferioare se numeşte lobul temporooccipital. Aceasta are două şanţuri cu
direcţie anteroposterioară numite şanţuri temporooccipitale lateral şi medial. Ele delimitează
circumvoluţiile temporooccipitală laterală (între cele două şanţuri) şi circumvoluţia temporooccipitală
medială (între şanţul temporooccipital medial şi marginea medială a hemisferei).
Circumvolutia temporo-occipital laterala este numita si lobul fusiform

Circumvolutia temporo-occipital mediala sau hipocampu are o portiune anterioara mare iar in partea
posterioara trimite un pliu catre corpul calos, realizand marea circumvolutie limbica a lui Broca.
Posterior, scizura hipocampica se intinde pana la scizura calcarina.
FATA LATERALA A EMISFERELOR CEREBRALE
Fata laterala a emisferelor cerebrale este cea mai importanta datorita centrilor corticali prezenti aici. Se
situeaza intre marginea superioara si cea laterala a emisferei.
Aceasta fata are trei santuri care o divid in patru lobi:
 Scizura Sylvius sau santul lateral. Acesta este cel mai mare sant iar substanta corticala din spatele
lui formeaza lobul insulei. In profunzimea ei se gaseste corpul striat si claustrul. Anterior, el
delimiteaza lobul orbitar de cel temporal.
 Scizura Rolando sau santul central incepe din spatiul dintre prelungirea ascendenta si ramura
posterioara a santului Sylvius si se termina in spatele marginii superioare. Superior si inferior se
afla cate o cuta de anastomoza ce leaga circumvolutia dinaintea santului central cu cea din spate.
Pliul superior poarta numele de lobul paracentral iar pliul inferior de operculul rolandic.
 Scizura perpendiculara externa este cel mai simplu sant al fetei laterale. Ea separa lobul parietal
de cel occipital numai in portiunea superioara.
49
Cele trei santuri impart fata laterala a emisferei in patru lobi:
1. LOBUL FRONTAL
2. LOBUL TEMPORAL
3. LOBUL PARIETAL
4. LOBUL INSULEI
LOBUL FRONTAL este situat inaintea santului central delimitat in partea de sus de marginea superioara iar
jos de marginea inferioara a emisferei.
Fata laterala are doua santuri anteroposteriore: santul frontal superior si santul frontal inferior. Ele se
bifurca in fata santului central si formeaza santul precentral.
Aceste trei santuri delimiteaza patru circumvolutiuni frontale: circumvolutia F1 intre marginea superioara
si santul frontal superior, circumvolutia F2 Intre cele doua santuri, circumvolutia F3 sau cea a lui Broca
(situata sub santul frontal posterior stang la dreptaci) si circumvolutia F4 sau frontala ascendenta,
prerolandica sau precentrala intre santul precentral si cel central. In aceasta zona se afla celulele
piramidale Betz ce formeaza tracturile piramidale (fibrele corticospinale) ce conduc motricitatea
voluntara..
LOBUL TEMPORAL este situat in partea mijlocie si inferiora a fetei laterale a emisferei si este delimitat in
sus de santul sylvian iar in jos de fata laterala a emisferei.
Fata laterala este impartita de doua santuri in trei circumvolutiuni:

 Circumvolutia temporala T1. Aceasta se continua cu lobul parietal si la acest nivel se afla zona
Hershel cu centrii auditivi primari
 Circumvolutia temporala T2 care se continua cu pliul curb
 Circumvolutia temporala T3 care se continua si spre lobul occipital.
LOBUL PARIETAL este situat deasupra santului sylvian si inapoia santului central. Aici gasim un sant
important intraparietal.
Circumvolutiunile parietale sunt:

 Circumvolutiunea parietala ascendenta
 Circumvolutiunea parietala superioara
 Circumvolutiunea parietala inferioara
Prima este prerolandiana si joaca un rol important pentru ca aici se afla centrul sensibilitatii generale.
A doua are directie anteroposterioara si este cuprinsa intre marginea superioara a emisferei cerebrale si
santul intraparietal.
Cea de-a treia se gaseste in spatele si dedesubtul santului intraparietal. In extremitatea acesteia se
gaseste pliul curb in care intra girus supramarginalis, pliul curb (girus angularis) si extremitatea partiala a
circumvolutiunii temporale T2.
Toate acestea formeaza pliul curb (lobul pliului curb).
LOBUL INSULEI este situat in profunzimea santului lateral, este inconjurat de un sant circular si cateva
santuri scurte.
50
LOBUL OCCIPITAL reprezentat de portiunea de pe fata laterala a emisferei cerebrale, este impartit in trei
circumvolutiuni:
 Circumvolutia occipitala I paralela cu marginea superioara
 Circumvolutia occipitala II cuprinsa intre cele doua santuri occipitale
 Circumvolutia occipitala III cuprinsa intre santul occipital inferior si marginea externa a
emisferei.
FATA MEDIALA SAU INTERNA A EMISFERELOR CEREBRALE
Aceasta fata a emisferelor cerebrale este separata de fata similara a celeilalte emisfere prin coasa
creierului mare. In profunzimea acesteia se gaseste corpul calos.
Santurile fetei mediale sunt trei:

 Scizura calosomarginala
 Scizura perpendiculara interna
 Scizura calcarina
Scizurile de mai sus impart fata mediala a emisferei in doi lobuli si doua circumvolutiuni.
Prima circumvolutiune este cea a corpului calos si se numeste girus cinguli. A doua este circumvolutiunea
frontala interna.
Lobulii fetei mediale ai emisferei cerebrale sunt cuneusul si precuneusul. Primul are forma triunghiulara
iar celalalt patrulatera.
FORMATIUNILE INTEREMISFERICE
CORPUL CALOS este o larga comisura intre cele doua emisfere a carei lungime ajunge pana la 8-10 cm,
latimea 1 cm.anterior si 2 cm. Posterior si grosimea de 1 cm.. Are o fata superioara convexa, doua margini
laterale si doua extremitati.
Fata superioara este acoperita de o lama de substanta cenusie numita indusium griseum.
Pe fata inferioara se insereaza septum pellucidum.
Extremitatea anterioara sau genunchiul corpului calos se opreste cu trei centimetri inaintea lobului
frontal.
Extremitatea posterioara se mai numeste si spleniumul corpului calos.
Corpul calos este format din fibre ce leaga cortexul celor doua emisfere cerebrale.
FORNIXUL SAU TRIGONUL CEREBRAL este o lama de substanta alba triunghiulara pe sectiune,asezata sub
corpul calos si deasupra talamusului si ventriculului III. Anterior, fornixul se departeaza de corpul calos si
aici se plaseaza septum pellucidum. Aceasta lama separa ventriculii laterali.
Fornixul are doua fete, doua margini si trei unghiuri.

Fata superioara vine in raport cu corpul calos si formeaza o parte din ventriculul lateral.
Fata inferioara vine in raport cu ventriculul III iar prin intermediul lui, cu nucleii talamici.
Fornixul are doua tipuri de fibre: fibre longitudinale si transversale ce asigura legatura de la o margine la
cealalta.
51
Mai prezinta trei unghiuri: unul anterior si doua posterioare.
Comisura alba posterioara, formatiune emisferica, formata dintr-un fascicul de fibre ce leaga un lob de
altul, trece prin ventriculul III si leaga intre ei bulbii olfactivi.
METODE SI TEHNICI DE INVESTIGARE A ANATOMIEI SI FIZIOLOGIEI SISTEMULUI NERVOS
Intre gradul de cunoastere a anatomiei creierului si gradul lui de functionare exista o legatura indisolubila
iar pentru lamurirea problemelor ce se pun in legatura cu anatomia si fiziologia lui, se impune aplicarea
unor metode de studiu din ce in ce mai perfectionate.
METODE SI TEHNICI FIZIOLOGICE
Cele doua forme de transmitere a informatiei (electrica si chimica), ofera doua seturi de investigari:
 Stimularea si inregistrarea electrica

 Stimularea si inregistrarea chimica
STIMULAREA SI INREGISTRAREA ELECTRICA
Aceasta tehnica de investigare presupune ca prin stimularea electrica si prin mimarea activitatii naturale a
creierului sa se inregistreze datele de operare ale acestuia.
Metodele folosite sunt:
 STIMULAREA LOCALIZATA cand se folosesc electrozi cu un singur fir si tehnica electrozilor

implantati ce dau date importante legate de fiziologia creierului.
 STIMULAREA PRIN UNDE RADIO si controlul fizic de la distanta a activitatii creierului precum si
studiile asupra comportamentului pun in evidenta specializarea functionala ale diferitelor zone ale
creierului.
Explorarea diferitelor zone corticale si subcorticale ce apartin sistemului extrapiramidal, sistemului limbic
si diencefalic, a dus la inregistrarea comportamentelor senzoriomotorii si a starilor afectiv emotionale.
Potentialele evocate sunt sarcini electrice, evocate de un stimul luminos sau auditiv, ele sunt preluate de
cortex si cu ajutorul electrozilor pot fi inregistrate aceste manifestari.
- EEG (ELECTROENCEFALOGRAMA) are o larga aplicare in medicina, atat ca metoda de cercetare cat
si ca metoda de investigare si de explorare functionala. Datele pe care le da aceasta metoda
neinvaziva au o valoare diagnostica relativa pentru ca este lipsita de specificitate. Avantajele
acestui tip de examinare constau in faptul ca timpul de investigare e scurt, nu e invaziva, nu
prezinta efecte adverse, nu produce senzatii neplacute si nu are contraindicatii, spre deosebire de
tomografia computerizata de exemplu.
EEG-ul, asa cum se inregistreaza in mod obisnuit, se realizeaza prin diseminarea electrozilor pe suprafata
scalpului si reflecta activitatea corticala, adica activitatea milioanelor de neuroni si apare in doua variante:
sincronizata si desincronizata.
Prima varianta are o forma ondulatorie caracteristica, repetata, care poate fi identificata prin unde/s. La
subiectii relaxati, EEG-ul este dominat de undele alfa si delta.
RITMUL ALFA are o frecventa de intre 8 si 12 cicli/s si o amplitudine ce variaza intre 25 si 100 microV.
52
O asimetrie de amplitudine ce depaseste cu 50% pe o parte fata de cealalta parte trebuie considerata
patologica.
Uneori, amplitudinea ritmului alfa este mai scazuta pe emisferul dominant (stang la dreptaci).
Amplitudinea undelor creste si descreste avand aspect de fusuri, cu durata de 1-3 s. Undele alfa se
inregistreaza numai in conditii de repaus psihosenzorial. Subiectul sta relaxat, cu ochii inchisi, in liniste
deplina.
Orice stimul luminos, auditiv, efortul de atentie sau activitatea psihica produce disparitia undelor alfa,
reactie numita reactie de oprire.
Ritmul alfa releva fie stari fiziologice (ex: somnul si imaturitatea cerebrala), fie stari ce insotesc o
patologie cerebrala determinata de coma, encefalite, hipertensiune intracraniana.
RITMUL DELTA este constituit din unde cu o frecventa de 0,5-3 cicli/s si o amplitudine de 50-100 microV.
Pe EEG a adultului, in conditii de veghe, nu se inregistreaza in mod normal banda delta.
Ritmul delta poate fi monomorf sau polimorf.
Ritmul monomorf este alcatuit din oscilatii cu contur regulat, sinusoidal, cu o frecventa de 0,5-3 cicli/s si
amplitudinea de 100 microV. El denota perturbari ale activitatii subcorticale.
Ritmul polimorf are un contur si o frecventa neregulate cu o amplitudine mai mica de 100 microV. Ritmul
acesta releva tulburari din activitatea bioelectrica a cortexului cerebral provocate de procese patologice
superficiale.
RITMUL BETA este constituit din unde cu frecventa intre 15-25 cicli/s si amplitudinea de 10-30 microV.
Sunt unde foarte neregulate, dispersate printre ritmurile alfa, fiind mascate de acestea, de aceea numai
prin suprimarea ritmului alfa pot fi puse in evidenta.
Incidenta maxima a acestui ritm la nivelul regiunilor frontale si temporale dar mai ales la nivelul celei
rolandice, determina punerea in evidenta a unei patologii la acest nivel.
In timpul reactiei de oprire, ritmul beta se inregistreaza si la nivelul regiunii occipitale. In comparatie cu
ritmul alfa, ritmul beta este mai putin labil si nu este influentat de un asa mare numar de stimuli
psihosenzoriali.
Excitatiile tactile duc la disparitia undelor beta, fenomen asemanator reactiei de oprire a undelor alfa la
actiunea stimulilor luminosi.
EEG-ul desincronizat nu are o activitate dominanta sau caracteristica ci consta in activari electrice
neregulate. O inregistrare puternic desincronizata este caracteristica reactiei de trezire, de alerta si de
somn cu vise.
Anumite tipare EEG pot fi inregistrate si la nivelul structurilor subcorticale. Caracteristic pentru ritmul
beta este acela ca este un ritm de activitate, spre deosebire de ritmul alfa ce este un ritm de somn iar
undele delta nu apar la adultul sanatos.
RITMUL TETA este alcatuit din unde cu frecvente de 4-7 cicli/s si amplitudini de 30-70 microV.
Ritmul teta reprezinta ritmul dominant pe traseul EEG al copilului in jurul varstei de patru ani iar la adult
domina EEG-ul in primele faze ale somnului. Acest fapt denota ca ritmul teta inregistreaza activitatea
subcorticala.
Paroxismele de unde teta pe mai multe derivatii apar in cazul proceselor patologice situate in structuri
cerebrale profunde.
Pe un EEG normal, undele teta nu trebuie sa depaseasca 10-15% din totalul undelor.
53
La un adult normal, in stare de veghe si cu excitanti psihosenzoriali suprimati, ritmul alfa si beta constituie
90% din totalul oscilatiilor inregistrate. Apar si diferente inregistrate la EEG cu alfa sau beta ca ritm
dominant.
Starile emotive se insotesc de artefacte musculare foarte pronuntate sau fenomene vasomotorii ce
determina artefacte de asemenea.
In starile de excitatii corticale sunt dominante ritmurile beta rapide iar in starile de inhibitii corticale sunt
dominante ritmurile alfa.
EEG-ul din timpul somnului difera dupa cele cinci stadii:
- Stadiul A corespunde perioadei de relaxare ce precede somnolenta si EEG-ul este caracterizat de

un ritm alfa lent prin sectoare de unde teta si chiar liniste electrica
- Stadiul B corespunde stadiului de adormire, in aceasta faza traseul se aplatizeaza si se
inregistreaza sporadic unde lente
- Stadiul C corespunde somnului superficial si pe EEG apar bufee de unde rapide; aceste unde sunt
grupate in fusuri si se deosebesc de undele obisnuite alfa pentru ca au amplitudinea mai mare.
- Stadiul D corespunde fazei de somn usor si apar si undele lente alfa in afara de cele de la stadiul C,
dar cu amplitudine mult mai mare pana la 300 microV
- Stadiul E corespunde fazei de somn profund, pe EEG, in locul fusurilor rapide, apar unde lente din
ritmul alfa si rare unde de tip teta. Aici EEG-ul are aspect uniform si omogen iar somnul indus de
hipnotice are aceleasi caracteristici ca si cel natural.
Exista mai multe forme de somn: somnul lent si somnul rapid sau paradoxal.
Somnul rapid este reprezentat in medie de 18-20% din faza totala a somnului si apare mai ales spre
dimineata. In esenta, acesta se caracterizeaza printr-o activitate electrica desincronizata, atat la nivel
cortical cat si diencefalic, prin aparitia activitatii musculare pe electromiograma (EMG), prin miscarea
globilor oculari, prin vibratii ale ploapelor, hipertensiune arteriala, bradicardie sau tahicardie,o respiratie
neregulata data de hiper sau hipoventilatie.
Psihopatologia lobului frontal si a lobului parietal

(C9 22.04.2021)
PSIHOPATOLOGIA LOBULUI FRONTAL
Problema locului si rolului lobului frontal in anasamblul mecanismelor psihice a fost si continua sa fie
controversata.
S-a creat o situatie paradoxala, deoarece aceasta regiune intinsa a emisferelor cerebrale a permis sa se
determine primele zone precis delimitate ca specializare si functionare (ex Zona Broca) iar pe de alta
parte, explorarile cu stimulare electrica, au pus in evidneta existenta altor zone , numite zone mute ale
creierului. Astfel, pana in urma cu cateva decenii, rolul lobilor frontali era redus cu precadere la integrarea
miscarilor voluntare si a vorbirii. Treptat insa, s-a conturat ideea ca lobul frontal nu este o formatiune
omogena nici d.p.d.v. functional, nici citoarhitectonic.
54
Gravitatea deficitelor care apar la acest nivel, depind de intinderea leziunii. Leziunile pe o singura parte a
emisferei produc tulburari neinsemnate, spre deosebire de cele bilaterale care produc tulburari evidente.
Acest lucru arata ca in segementul anterior al creierului, fenomenul de dublare a functiilor este mai
puternic decat in segmentul posterior.
Un alt criteriu este faptul ca un focar patologic, cu cat este situat mai posterior si mai profund, cu atat
produce tulburari mai severe, si mai individualizate
Un alt criteriu, in cazul leziunilor unilarerale este localizarea, tulburarile au un caracter mai pronuntat
atunci cand focarul este situat in emisfera dominanta.
Dincolo de cauzele care produc o tulburare la acest nivel, este importanta localizarea, profunzimea,
pozitia, anterior, posterior si nu in ultimul rand, emisfera – dominanta sau subdominanta.
S-a incercat o clasificare a tulburarilor care apar la acest nivel, si din aceasta perspectiva, exista tulburari
moleculare si tulburari molare.
Tulburarile de tip molar sunt acele destructurari care nu contin sau nu ating continutul unui singur proces
psihic anume, ci, organziarea de ansamblu a comportamentului. Astfel, se produce o disociere intre cei 4
vectori care definesc comportamentul:
1. Vectorul propensiv = ansamblul motivelor care imping la actiune

2. Vectorul instrumental = ansamblul capacitatilor reale de care dispune subiectul ptr performarea
unei sarcini
3. Vectorul evaluativ = feedbackul de la rezultatul actiunii la mecanismul central de comanda care
face posibila autoreglarea
4. Vectorul circumstantial = reprezentat de ansamblul conditiilor restrictive si permisive, care
determina paramentrii externi ai actiunii
Disociere – comportamentul nu mai este in concordanta cu realitatea obiectiva
Tulburarile de tip molecular sunt acelea care vizeaza o anumita dimensiune sau proces psihic sau verigi
ale unui proces psihic. Ex. motricitate, articularea cuvintelor, sau: segmente
Tulburarile de tip molecular sunt:
1. Tulburari ale sintezei eferente

2. Tulburari ale vorbirii
3. Tulburari ale proceselor de cunoastere (perceptie, atentie, mnezice)
4. T ulburari afectiv-emotionale
1. Tulburarile sintezei eferente, manifestate prin deficite motorii : la nivelul lobului frontal, in aria IV,
in circumvolutia frontala ascentdenta se situeaza capatul cortical al analizatorului kinestezic. Aici
are loc integrarea modelului informational intern al schemei corporale, ca organziare dinamic-
kinestezica (homunculus motor)
In cadrul acestei scheme este reprezentat fiecare segment de corp, osteomuscular, la o adresa si
un nr de cod precis, corespunzator importantei segmentului respectiv in realizarea miscarilor –
centrul praxiei – Aeasta face posibila constientizarea fiecarei miscari, strict diferentiata, a fiecarui
55
segment de corp, si producerea independenta prin comenzi centrale corticale si voluntare. La
acest nivel, exista centri specializati in declansarea miscarilor voluntare – aici se formeaza fibrele
corticospinale sau piramidale care conduc motilitatea voluntara.
Leziunile localizate la nivelul acestor zone vor afecta in primul rand posibilitatea de efectuare a
miscarilor voluntare, intentionate, cu un segment sau altul al corpului. In formele clinice slabe, in
care se pastreaza posibilitatea efectuarii unor miscari, fenomenul poarta numele de hemipareza.
O a 2-a grupa de tulburari ale sintezei eferente, o reprezinta afectarea sintezei eferente prin
tulburari numite apraxii.
La nivelul ariilor VI si VIII se inchide feedbackul kinestezic, mecanism de optimizare, de ajustare a

activitatii motorii, adica un mecanism de imbunatatire a caracteristicilor motorii: directia,
amplitudinea, traiectoria, flexibilitatea, viteza, etc.
Leziunile situate la acest nivel in ariile premotorii, secundare, 6 si 8 produc tulburari care se refera
la finetea actului motor – aceste leziuni se numesc apraxii.
2. Tulburarile de vorbire se manifesta prin 3 forme: afazia motorie, perturbarea fluxului si dinamicii
vorbirii, afectarea rolului reglator al cuvantului in cadrul comportamentului verbal.
Leziunile de la acest nivel determina afazia motorie sau afazia Broca – la nivelul piciorului celei de-
a 3-a circumvolutii a frontalei ascendente (lanivelul centrului vorbirii) produce afazia motorie sau
afazia Broca. Perturbarea fluxului, ritmului, tempoului si dinamicii vorbirii, este produsa de
tulburari: vorbirea e sacadata, lispsita de expresivitate, modulatie, cu omitere de sunete.
Este afectat rolului reglator al cuvantului – bolnavul, ca urmare a leziunii ariilor propriu-zise si de
leziuni la niv zonelor anterioare ale lobului frontal din emisfera dominanta, retine instructiunile
verbale si comenzile, dar nu le poate integra.
Acest fenomen se numeste disocierea limbajului de actiune, se manifesta prin perseveratii

(omisiuni) si atitudini impulsive.
3. Tulburarile proceselor de cunoastere. In leziunile intinse ale lobilor prefrontali apar tulburari ale
structurilor si capacitatilor cognitive care vizeaza perceptia, memoria, si gandirea. Tulburarile
perceptiei sau perceptive, vizeaza reducerea campului vizual, reducerea selectivitatii si mobilitatii
perceptive, reducerea activismului in explorarea stimuluilui/stimulilor, prin dezorganizarea
strategiilor de inspectie, a verbalizarii, prin dezorganizarea, practic, a actiunilor perceptive.
Astfel bolnavii cu leziuni prefrontale obtin prefromante slabe la testele perceptive. Aceste
tulburari ale perceptiei sunt de regula secundare, ele manifestandu-se .....................
Tulburarile de gandire din cadrul sindromului frontal ating diferite grade de dificultate, fiind de tip
atat primar cat si secundar.
Printre cele mai semnificative sunt alterarile structurii categoriale sau conceptuale si operationale.
Se vb de o destramarea a piramidei notiunilor, ca urmarea a blocarii operatiilor de abstraactizare
si generalizare. Astfel, bolnavii nu pot interpreta aforisme maxime, proverbe, nu sesizeaza
inadvertentele si absurditatile unor judecati, nu pot formula ipoteze, nu pot face deductii, nu pot
face predictii. Astfel, bolnavii coboara la un nivel intuitiv concret, orientandu-se dupa informatii de
56
suprafata fara a areusi sa depaseasca limitele perceptive ale unei situatii. Astfel, pacientul ramane
la un nivel intuitiv concret, pierzindu-si discursivitatea si coerenta logica.
Tulburarile de gandire atrag tulburari si in sfera limbajului.
Tulburarile de memorie se instaleaza ca urmare a leziunilor de la niv lobului frontal, localiz antero-
inferior.
Cel mai serios afectata este ecforarea sau reactualizarea si memoria imediata.
Cand suprafata de intindere a leziunii este foarte mare, este total compromisa atat ecforarea cat si
memoria de lunga durata, aceste tulburari pot merge pana la amnezii.
4. Tulburarile sferei afectiv-emotionale.

Tulburarile de ordin afectiv se caracterizeaza prin ingustarea registrului trairilor emotionale, se
produce o regresie a intregii vieti psihice, coborarea ei la un nivel slab diferential (al starilor
afective), o disociere intre continutul si sensul trairii, si semnificatia stimulului.
Astfel, trairile bolnavului devin nespecifice, desfasurandu-se in sine, detasat de sarcinile si scopul
activitatii. Cel mai usor se destructureaza nivelul trairilor superioare conditionate socio-cultural.
Bolnavul manifesta indiferenta, placiditate, exacerbarea, exagerarea tendintelor narcisiste, de
supraevaluare, de autoadulare, euforie, exaltare afectiva nemotivata, Bolnavul manifesta lipsa
simtului autocritic dezinhibitia comportamentelor instinctive: alimentar, sexual, manifestate prin
bulimie, incontinenta, etc
Instabilitatea afectiva = trecerea brusca de la ras la plans, de la veselie la depresie fara un motiv
obiectiv.
Serios dezorganizata apare si sfera motivationala. Primul segment afectat este cel proiectiv
prospectiv, reprezentat de idealuri, aspiratii si absenta liniei de perspectiva. Astfel, sfera de
insertie a bolnavului in realitatea sociala se ingusteaza, prin dezorganziarea intereselor de
cunoastere a celor estetice, distractive, etc
Astfel, bolnavul nu simte imboldul interior de a se implica in desfasurarea unor evenimente, si nici
curiozitatea, atat de a afla cat si de a fi la curent cu evenimentele din jurul sau.
Pot fi afectate si alterate in sens hipo sau hiper, instinctele si structurile motivationale primare,
biologice, astfel, poate aparea somnolenta, cu tulburari ale starii de constienta.
Ansamblul acestor tulburari poarta numele moria.
Astfel, comportamentul isi pierde caracterul adecvat, selectiv, devenind din multe p.d.v. bizar,
stupid, bolnavul trece de la ras la plans, de la veselie la tristete, are un comportament dezordonat
, atat in cadrul familial cat si in activitate. Astfel, bolnavii cu sindrom frontal sunt handicapati in
relatiile lor, in adecvarea propriilor atitudini, opinii, actiuni. Relatiile lor interpersonale devin lipsite
de selectivitate si finalitate, puternic dezorganziat fiind si sistemul raspunderilor si indatoririlor
familiale.
Tulburarile vegetative – termice, pilomotorii, vaso-digestive – alterari la nivelurilor ariilor 49, 10,
11, 12, 13, 14, are arii care contin proiectii corticale vegetative.
57
PSIHOPATOLOGIA LOBUL PARIETAL
Ca si lobul frontal, lobul parietal e caracterizat de organziare complexa, heterogena, legata atat de
sensibilitate cat si de praxii si gnozii .
Sensibilitatea – proiectarea capatului analizatorului senzitiv, in ariile parietale 3, 1, 2 din parietala

ascendenta = ariile sesnibilitatii primare, si ariile 5 si 7 ca arii secundare.
Capurile 39 si 40 au conexiuni cu lobul frontal, occipital, temporal, si au rol in integrarea

aferentelor, care permit formarea imaginii corporale, la nivelul emisferei subdominante (dreapta).
In cazul emisferei dominante, aceste campuri mentin praxia si functia limbajului. Lobul parietal
este astfel centru de convergenta a informatiei de la toate modalitatile senzoriale, si de
transformare a diferitelor coduri-imagine: vizuale, auditive, tactile, proprioceptive, in constructe
mintale de ordin superior. In interactiune cu lobul frontal, lobul parietal alcatuieste mecanismul
principal de integrare a proceselor cognitive superioare: reprezentarea, imaginatia si gandirea.
Tulburarile produse de leziuni la ac niv sunt complexe, depind de localizarea, profunzimea si

intinderea lor si constau in:
Tulburarea de sensibilitate, tulburarea ale orientarii in spatiu si a constructivitatii obiectuale, ale

operatiilor logico-gramaticale, tulburari ale operatiilor de calcul (sindromul acalculiei) si tulburari
ataxice, de echilibru, vestibulare, vizuale, de gust si trofice.
- Tulburarile de sensibiliate: apar contra-lateral, la fel ca si cele voluntare, in cazul lezarii

parietale ascendente (campurile 3, 1, 2 unde este capatul cortical al analizei somestezice) si
unde se definesc procesele senzoriale, de prelucrare a excitatiilor senzoriale.
Prin intermediul acestor modalitati obtinem informatii despre cele mai importante insusiri ale
obiecteleor: duritate, forma, volum, asperitate,
Lezarea acestor zone produc tulburari ale sensibilitatii si perceptiei cutanato-tactile, in

jumtatea opusa de corp, = hemihipoestezie
In cazul leziunilor iritative pot apare crize jacksoniene senzitive, localizate sau extinse.
Tulburarile care afecteaza ariile 5 si 7 - adica sensibilitatea epicritica si discriminatorie - in acest

caz, bolnavul desi simte si realizeaza senzatia de atingere si apasare, nu poate recunoaste
figura trasata pe suprafata pielii, nu poate discrimina. Deasemenea, nu poate localiza cu
precizie atingerea = alloestezie. Leziunile de la acest nivel determna tulburari in sfera
recunoasterii obiectelor dupa pipait = astereognozie, desi pe cale vizuala le identifica. Nu rec
formele = amorfognozie, nu poate descrie un obiect fara sa-l poata vedea (asimbolie tactila),
nu recunoaste textura si aspectul suprafetelor – ahilognozie
Agnozia tactila sau astereognozia are la baza modificari psihofiziologice complexe, ale
sensibilitatii, care constau in cresterea pragului senzorial, pierderea experientei tactile, si a
operatiilor logice de comparare, combinare = ingustarea atentiei, cu destramarea complexului
informational tactilo-perceptiv.
58
Acest asnamblu de tulburari duce la destramarea sau tulburarea severa a capacitatii de
localizare a segmentelor corpului, fenomen numit asomatognozie. Aceasta tulburare difera
dupa localizarea leziunii la nivelul lobului parietal dominant, sau subdominant.
In cazul leziunilor parietalei drepte, tulburarile apar in hemicorpul stang, bolnavul nu-si
recunoaste parti ale corpului din partea stanga.
Aceste fenomene sunt instotite de anozoagnozie = bolnavul ignora deficitul, anozodiaforie =

indiferenta fata de boala, agnozomenie, = bolnavul nu-si recunoaste apartenenta membrelor
de partea stanga, si halucinatiile kinestetice.
Toate aceste simptome ce par ca urmare a leziunilor parietale a ariilor 39 si 40, pot fi incadrate
in Sindromul Anton Babinsky, iar in cadrul leziunilor parietalei stangi, a ariilor 39 si 40, si a
gilusului angular, apare Sindromul Gerstmann, caracterizat printr-o triada simptomatologica.
Astfel bolnavul nu poate determina pozitia in spatiu, se manifesta prin agnozie digitala –
imposibilitatea de a alege sau a denumi un deget, indiscriminabilitate dreapta stanga = le
confunda, Acalculie si agrafie pura.
Este o tulburare bilaterala – autotopo agnozie
In general triada sindromului Gerstmann .
Psihopatologia lobilor parietali (Curs 10 22.04.2013)
TULBURAREA ORIENTĂRII ÎN SPAȚIU

Orientarea în spațiu este o caracteristică fundamentală si esentiala pt desfașurarea optimă a
comportamentului, a activitatii și a adaptarii noastre la mediul inconjurator. Ea are la baza mecanisme si
procese psihofiziologice complexe.
Leziunile angulare si supramarginale realizeaza un sindrom caracterizat prin tulburari în perceptia

spatiului vizual. In aceste situatii bolnavul nu poate determina pozitia sa in spatiu, pozitia spatiului in
relatie cu el insusi, a obiectelor care vin in relatie cu el, si nu poate aprecia dimensiunile obiectului.
Orientarea presupune perceperea, diferentierea si evaluarea dimensiunilor obiectelor dupa forma

marime si volum. Acest lucru se realizeaza pe baza celor 3 modalitati senzoriale ale perceptiei: tactila,
kinestezica si vizuala. Orientarea presupune si evaluarea distantei dintre obiecte, a.i. se realizeaza o harta
mintala a spatiului, in cadrul careia sunt plasate atat obiectele cat si raporturile dintre ele.
Aceste date presupun participarea mecanismelor integrative care se realizeaza la nivelul lobului parietal.
Deasemenea, orientarea in spatiu are si o caracterisitca conceptuala, bazata pe extragerea si

generalizarea proprietatii obiectelor, dupa forma simetrie si proportionalitate. Prin intermediul acesteia
se realizeaza operatiile mentala discursiva si anticipativa (operatii ale gandirii), cu determinarile generale
ale spatiului.
Leziunile parietale superioare duc la dezorganizarea componentelor mintale ale orientarii in spatiu si a
conceptelor spatiale. Prin urmare bolnavii intampina serioase dificultati in reglarea comportamentului
locomotor, in concordanta cu aceste coordonate spatiale. Prezinta confuzii si ratari in tentativele lor de
orientare si de plasare in ambianta obisnuita.
59
Lezarea circumvolutiilor postcentrale dau tulburari in perceptia tactilokinestezica a spatiului. Daca
leziunea este la nivelul parietalei posterioare bolnavii esueaza curent in producerea unor harti mintale,
alcatuirea unor schite de locatii, prezinta dificultati in recompunerea obiectelor din partile componente
prezentate, construirea figurilor geometrice, a literelor si a cifrelor.
Praxia constructiva , praxia ideomotorie, praxia de imbracare, si schemele logico operationale de

vehiculare a simbolisticii spatiale sunt afectate.
TULBURAREA OPERATIILOR LOGICO-GRAMATICALE

Devine evidenta in leziunile regiunilor inferioare ale parietalului, respectiv ariile 39, 40 din parietala stanga,
asociate cu cele ale lobului temporal.
Ele se concretizeaza prin fenomene de agramatism, manifestate atat morfologic cat si sintactic, agrafie in
producerea careia intervine agnozia digitala, si dezorientarea dreapta-stanga (ca si la sindromul
Gestmann).
Semnificativa este afazia semnatica, in care bolnavul prezintă dificultati in a denumi obiectele. Ea are la
baza disfunctia mecanismului de asociere intre imaginea obiectului vazut si semnul lui verbal stocat in
memoria de lunga durata.
TULBURAREA SEMNIFICATIEI DE CALCUL SI SINDROMUL ACALCULIEI
In leziunile lobului parietal asociate cu leziuni ale lobului occipital apar dificultati majore de calcul care au
legatura cu reprezentarile spatiale.
Dezorganizarea sintezelor spatiale, provenind din leziunile parietale, duc esi la afectarea capacitatii de
calcul. Bolnavii nu pot face nici operatii aritmetice simple, indiferent de gradul de pregatire profesionala.
Intrucat orice calcul se circumscrie unor coordonate spatiale, destramarea acestora face imposibila
realizarea oricaror calcule.
Destramarea relatiilor matematice conjugate cu dezorganziarea structurilor seriale ale numerelor,

caracterizeaza acalculia parietala.
TULBURARILE ATAXICE, DE ECHILIBRU, VIZUALE, OCULOMOTORII DE GUST SI TROFICE
Apar deasemenea in cazul leziunilor de la nivelul lobului parietal
TULBURARILE DE ECHILIBRU SI VESTIBULARE
Se manifestă prin tulburari ataxice (mersul de om beat, diferit de ataxia cerebeloasa) apare ca urmare a
tulburarii sensibilității profunde de interceptare a fibrelor cortico -ponto cerebeloase, sau a fibrelor
cerebelo-talamo-corticale.
Tulburarile vestibulare se datoreaza faptului ca lobul parietal are un rol important in integrarea
supravestibulara. Ele pot fi paroxistice senzoriale (care pot fi pur vestibulare sau optico-vestibulare) , si
permanente.
TULBURĂRILE VIZUALE
Se manifestă sub formă de hemianoxie omonimă contro-laterală. Debuteaza cu deficit in cadranul inferior (4
cadrane ale campului vizual).
60
TULBURĂRILE DE GUST
Apar ori de cate ori leziunea intereseaza partea posterioara a opelculului Rolandi.
TULBURĂRILE TROFICE
Pot interesa muschii (amiotrofii), tegumentele (edeme, vezicule sau hipersudoratie), fanerele (unghii striate,
sfaramicioase, caderea parului, mai ales de pe brate).
Regiunile limbii, laringelui si faringelui au reprezentare bilaterala, pe amble emisfere, reprezentarea in

cadrul homuncusulului senzitiv, fiind situata cu capul in jos la nivelul lobului parietal si este
disproportionata ca intindere a reprezentarii creierului . Din acest motiv durerile la nivelul capului au o
perceptie si grad de traire mult mai intense. Acest homunuculus senzitiv (reprezentand harta a corpului)
are omolog homunculus motor la nivelul lobului frontal, in ariile primare IV, VI, VIII (zona unde e situata
inchiderea feedbackului motor).
Deasemenea, sensibilitatea vezicii urinare si a regiunilor rectale si genitale este localizata in portinuea
inferioara si mediana a girusului postcentral.
Regiunile fetei, trunchiului, si ale segmentelor proximale ale trunchiului, sunt conectate cu cele de partea
opusa (sensibilitatea este controlaterala), prin intermediul fibrelor comisurale care strabat corpul calos.
PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI TEMPORAL
Lobul temporal reprezinta o zona heterogena atat sub raport structural cat si functional.
Din punt de vedere structural, histologic, aici intalnim structuri filogenetice vechi, respectiv alocortex, cu
organizare mai simpla, dar si regiuni foilogenetice mai noi, neocortex.
Diversitate anatomostructurala va produce o diversitate si in sfera functionala a acestui lob.
S-a demosntrat ca alocortexul, prin hipocamp si amigdala coordoneaza functii viscerale, participa la reactii
fundamentale afectiv-emotionale si motivationale, regleaza functia oroalimentara, si cea sexuala, si are
un rol important in memoria de fixare a evenimentelor.
Neortexul termporal, zona mai nou aparuta, reprezinta capatul cortiacal al analizatorilor acustic si
vestibular, aici avand proiectia fiecare cohlee (din ureche fibrele nervoase se proiecteaza pe ambele
emisfere cerebrale prin fibre acustice homo si heterolaterale).
Deasemenea, aceste formatiuni temporale au un rol important in limbaj si integrarea diferitelor procese
psihice.
Partea mai veche a alocortexului este zona de integrare a instinctelor. Partea mai noua – neocortex –
zona temporala , are un rol important in integrarea diferitelor procese psihice, mai ales in limbaj.
Clasificarea tulburarilor zonelor temporale:
1. Tulburarile receptiei auditive – difera dupa cum sunt leziunile :

a. iritative – nu este distrusa masa de substanta cerebrala
- halucinatii auditive de tipul acuferelor: vâjâituri, pocnituri, tiuituri (nu cele tranzitorii) , si
- halucinatiile auditive, pot merge de la simple la complexe (compozitii, melodii, s.a.m.d.)
61
b. sau distructive
- afectarea receptiei auditive difera ca profunzime, dupa localizarea concreta a leziunii, dupa
intinderea ei, si dupa afectarea uni sau bilaterala
- la acest nivel se afla ariile primare 41 si 42 si ariile secundare 22
- datorita proiectiei bilaterale a cailor auditive, lezarea unui singur lob temporal nu produce
tulburari evidente de auz, ci cel mult o moderata hipoacuzie la urechea opusa.
- O incidenta mai mica in clinica au leziunile bilaterale care conduc la surditatea corticala
(centrala).
Surditatea corticala
O leziune la nivelul ariilor nervoase primare produce surditatea corticala, cea mai grava tulburare ce
intereseaza analizatorul auditiv.
Se produce cand sunt afectate ariile 41 si 42 Brodman din circumvoluriile Hesher, bilateral (in ambele
emisfere).
Este suprimata total capacitatea de a avea senzatii auditive, tradusa prin pierderea auzului.
- Daca leziunile se produc la nivelul ariilor auditive secundare 22 , tulburarea are o incidenta mai
frecventa in clinica, producandu-se agnozia acustica, afazia senzoriala (Vernike) amuzia, si afazia
amnestica.
a. Agnozia acustica
Tulburarea functiei calificate a analizatorului auditiv de a diferentia evalua si identifica sunetele verbale si
muzicale, auzul, ca functie psihofiziologica, fiind conservat in limite aproximativ normale.
In procesul invatarii si elaborarii auzului verbal si muzical se constituie coduri specifice de comparare si
evaluare a semnificatiei si functiei pe care sunetele particulare o au in cadrul seriilor logice structurate a
cuvintelor si melodiilor. Destramarea acestor coduri, din agnozia acustica, atrage dupa sine si tulburarea
procesului sintezei verbale de rang superior a cuvintelor si propozitiilor. Asemenea tulburari se
inregistreaza sau apar in cadrul leziunilor la nivelul ariilor secundare ale auzului.
Astfel intregul complex al deficitelor care alcatuiesc sindromul afaziei senzoriale temporale are la baza
destramarea schemelor functionale ale auzului fonematic.
b. Afazia senzoriala
Se poate delimita in cadrul ei 2 grupe de tulburari:

1 – tulburări ce tin de latura sonora a limbajului
2 – tulburări care tin de latura semantica a limbajului
1. Tulburările care tin de latura sonora constau in incapacitatea de a desicrimina sunete si de a le releva
si a le identifica, incapacitatea de a identifica fonemele in cadrul cuvintelor, imposibilitatea de a
pronunta corect sunete verbale, fenomenul numit parafazie (dificultatea sau imposibilitatea de a
efectua corect analiza componentei acustice a cuvintelor prezentate oral sau scris).
62
Bolnavii scriu fie cu foarte multe greseli: substituiri, omisiuni, dublari de litere, fie înșiră pur si simplu
grupuri de litere si cuvinte la intamplare, pe care nu le pot desprinde, nici integra intr-un tot unitar.
Afazia Vernike senzoriala – limbajul isi pierde semantica si gramatica. Bolnavul emite un amalgam de
cuvinte, vorbește mult, prost si far rost , într-o salata de cuvinte ce dovedește absenta integrarii. Face
confuzie intre cuvinte apropiate ca sunete.
2. Tulburarile care vizează latura semantica. In aceste tulburari are loc reducerea si pierderea capacitatii
de intelegere a limbajului, a continutului informational al cuvintelor si propozitiilor, destramarea
conturului, ceea ce duce la abolirea adresabilitatii obiectuale. In cel mai bun caz semnifica ția nu se
pierde in totalitate, dar devine vaga, slab definita, extinzandu-se asupra intregului mesaj.
Legat de alterarea laturii semantice a limbajului, in afazia senzoriala este alterata si memoria verbala,
avand loc o dezorganziare sistemica in interiorul careia cuvintele isi pierd caracterul combinatoriu cu
determinatii semantice specifice.
Fara asemenea conexiuni este imposbil sa operam cu semnificatia cuvintelor detasate de obiectele pe
care le desemneaza, iar functia de abstractizare si gernealizare a limbajului este aproape nula.
Prin urmare, intelegerea adecvata a limbajului celor din jur si a propriului limbaj presupune o buna
functionare si a memoriei verbale sistemice, integrata de conexiuni logico-gramaticale.
Leziunile lobului temporal provoaca si dezorganizari in sistemul structurilor verbale astfel ca
sindromul afaziei senzoriale se coreleaza si se conditioneaza reciproc, tulburarea structurii interne a
cuvintelor si cele ale memoriei verbale se interconditioneaza atat sub aspectul fixarii cat si sub cel al
reactualizarii.
Bolnavul are tulburări atat in memorarea cat si in reproducerea chiar si a unui numar mic (3-5) de
cuvinte.
Amuzia
Amuzia este dată de tulburarea functiei de integrare a structurilor muzicale, manifestată prin
dezorganziarea auzului muzical. Această tulburare este mai pregnanta cand leziunile se localizează la
nivelul ariei 22 din emisfera subdominanta.
Afazia senzoriala nu este insotita de amuzie, nici invers.
In cazul amuziei alterarea codului indicilor de discriminare, identificare a inaltimii cuvintelor, a raportului
dintre inaltime si linia melodica, conduce la imposibilitatea bolnavului de a sorta sunetele dupa inaltime,
de a le recunoaste identitatea melodica, a unor secvente sonore, și nici sa le reproduca.
Auzul se transforma intr-o sonoritate vag-difuza, lipsita de contur, din care bolnavul nu poate extrage nici
ideea, nici emotia, aude doar un zgomot de fond.
Afazia amnestică
Este o tulburare ce apare în cazul afectării segmentelor inferioare si mediale ale regiunii temporale – ariile
21 si 37 - provocând afazia amnestica, afazia transcorticala senzoriala si afazia nespecifica.
Principalul caracter este acela că auzul fonematic ramâne mai mult sau mai putin conservat.
63
Acești bolnavi se descurca bine in sarcinile de discriminare si identificare a sunetelor, fonemelor, silabelor,
dificultaitle apar in sarcinile de memorare a seriilor verbale, si in reproducerea seriilor de sunete.
Repetitiile nu ajuta in fixarea lor. Bolnavul incearca depășirea acestui deficit prin perseveratii, confabulatii
– inventeaza alte cuvinte si inlocuieste, prin reproducerea unor cuvinte care nu au legatura cu cele din
serie.
Deasemnea, obtin performante mai slabe in memorarea propozitiilor simple.
Tulburarea caracteristica este modificarea ordinii de reproducere a cuvintelor: bolnavii inteleg relativ bine
semnificatiile cuvintelor, totusi apar tulburari in realizarea sensului de ansamblu al discursului cat si in
raportarea obiectuala a unor cuvinte.
Tulburări in recunoasterea vizuala
Leziunile temporale inferioare provoacă tulbrări in procesul integrarii percepțiilor vizuale complexe si....
Kluver si Bussy, 1938 , constata ca ablatia lobului temporal determina un sindrom caracterizat prin
tulburarea in invatarea si memorarea sarcinilor vizuale, prin exagerarea tendintei de a duce totul la gura
(tendintei orale), prin indeferenta (placiditate), si hipersexualitate (dezinhibitie a sexualitatii).
Rezulta de aici ca lobul temporal participa prin regiunile sale medio-inferioare la folosirea si integrarea
informatiei vizuale si comportamental- instrumentale si la elaborarea (invatarea) unor patternuri noi, in
raport cu noile solutii.
Emisfera stanga joaca un rol important in recunoasterea si reglarea comportamentului in raport cu
stimulii vizuali obisnuiti, cotidieni, iar emisfera dreapta, (subdominanta pentru dreptaci), se dovedeste a fi
direct implicata in discriminarea si recunoașterea stimuilor vizuali mai putin obisnuiti.
Tulburări ale sferei afectiv-motivationale
Leziunile temporalei inferioare conduc la tulburări ale afectivitatii si motivatiei.
Tulburările afective se manifestă prin scaderea tonusului afectiv, emotional, reducerea agresivitatii si
intensificarea emotiilor de spaima si de frica. Astfel, apar sau se manif tristete, teama de moarte
iminenta, si sentimentul singuratatii.
Tulburări ale altor funcții psihice
Leziunile temporale stangi produc tulburări in sfera memoriei si reproducerii materialului verbal simbolic
Leziunile temporale drepte produc tulburări severe ale proceselor de recunoastere.
Lobectomiile temporale bilaterale – cu implicarea hipocampului – produc tulburări ale proceselor mnezice
de durata.
Leziunile hipocampice bilaterale determină cel mai mare deficit de memorie
Lobectomiile temporale drepte produc un efect mai putin sever decat cele localizate în partea stanga (la
dreptaci)
Bolnavii cu leziuni in temporala dominanta (stanga la dreptaci) si afazie senzoriala, desi pastreaza in mare
masura capacitatea de apstractizare si generalizare, nu reusesc sa efectueze serii succesive de operatii si
prezinta diferențe în realizarea sarcinilor si rezolvarea lor, in ordonarea logica a unor imagini si in sarcinile
care presupun calcul mintal.
64
In cadrul lezinilor temporale drepte apar tulburări semnificative in rezolvarea tipurilor de situatii
problematice care reclamă operarea cu concepte figurate, cu scheme si relatiile spatiale.
Aceste tulburări se accentueaza atunci cand leziunile temporalei drepte se asociaza cu leziuni la nivelul
lobilor parietali si occipitali.
Tulburările vestibulare, apărute in cadrul lez la niv l temporali – t si in ac sfera – de echilibru: fie tranzitorii
fie permanente, cu diminuari bruste, de scurta durata, a tonusului muscular.
Se manifesta prin vertij, permanent sau paroxistic, cu senzatie de rotire sau deplasare in plan vertical.
Tulburările olfactive
Se manifesta prin hiposmii, parosmii, (scadere a capacității de a detecta mirosurile sau cresterea)
halucinatii olfactive – epilepsia temporala.
Tulburările gustative
Sunt tulburări care apar foarte rar, sub forma de halucinatii, insotite uneori de miscari oromasticatorii
inconstiente, care se manifestă in epilepsia temporala.
Tulburarea ritmului somn-veghe

Este insotita fie de hipersomnii, uneori de tip narcoleptic, alteori cu aspect de mutism akinetic (mai rar).
Epilepsia temporala
Tip de tulburare important, se manifestă in leziuni la nivelul lobilor temporali
Apar halucinatii ce intereseaza toate zonele senzoriale.
Simptomele paroxistice: sunt extrem de polimorfe, datorita particularitatilor morfo-functionale ale lobului
temporal. Pot consta in:
- halucinații auditive, simple si complexe – de la simple vâjaituri, pana la voci, compozitii muzicale
- halucinații vizuale complexe
- Stari de vis cu alterarea constiintei, visuri referitoare la lumea exterioara
- Tulburări paroxistice de vorbire
Bolnavul traieste ca in vis, scene din viata sa anterioara sau crede ca este in alta localitate, deseori are
halucintatii vizuale si uneori olfactive, alteori halucinatii vestibulare, stari depresive, anxietate, euforie,
automatisme simple, care se manifestă prin miscari de sugere, masticatie, pana la acte motorii complexe,
care presupun deplasarea chiar pe distante foarte mari, fara sa fie constient de aceste manifestari – in
timpul crizei epileptice.
Bolnavul nu-si aminteste - amnezie retrograda a faptelor – apar si manifestări paroxistice ca transpiratiile,
cresterea respiratiei, a frecventei cardiace, manifestări critice erotice.
FIZIOPATOLOGIA LOBULUI OCCIPITAL
Lobul occipital reprezinta a zecea parte din volumul total al creierului si cuprinde campuri arhitectonice ce
se dispun concentric in jurul scizurii calcarine. Pe langa aria 17 la care vin aferente de la corpul geniculat
extern homolateral prin radiatiile optice.
Aria 17 cuprinde nucleul analizorului vizual de integrare primara a capacitatii vizuale.
Ariile 18 (peristriata) si 19 (prestriata) se gasesc in jurul ariei 17 si sunt arii secundare sau asociative.
65
Campul 19 are conexiuni cu campurile 17 si 18 homo si contralateral precum si cu ariile prefrontale 6 si 8.
Aceste arii prin integrarea secundara, obiectuala si sintactica au rol in organizarea imaginii optice, in
sintetizarea perceptiilor si recunoasterea vizuala. La acest nivel se realizeaza si integrarea de tip
propozitional discursiv, constand in perceperea relatiilor dintre obiecte.
Impreuna cu ceilalti 3 lobi, frontal, parietal si temporal; lobul occipital participa la integrarea si realizarea
modalitatilor superioare de codificarie informatiilor cum este integrarea semnelor grafice din limbajul
scris. Leziunile localizate la acest nivel determina tulburari de camp vizual cand leziunea se afla la aria 17
sau sindrom psihovizual cand leziunea se afla la ariile 18 si 19, care iau forma unor tulburari agnozice,
iluzii sau halucinatii.
Din perspectiva psihoneurologiei contemporane, sensibilitatea modala inalt specializata ca cea vizuala,
este o functie integrata atat la nivel cortical cat si subcortical.
Astfel, leziuni la nivelul verigilor analizatorului vizual determina tulburari in sfera vizuala.
In veriga corticala, tulburarile de sensibilitate vizuala se realizeaza atunci cand leziunile se afla la nivelul
nucleului analizatorului, aria 17.
In functie de intinderea leziunii, de situarea ei uni sau bilaterala, apar grade diferite ale tulburariI de camp
vizual.
TULBURARI DE CAMP VIZUAL
1. Leziunile partiale duc la ingustarea sau fragmentarea campului vizual. Aferentele cele mai
importante vin de la corpul geniculat lateral prin intermediul radiatiilor optice si se proiecteaza din
partea superioara a retinei, campul vizual al retinei.
In partea posterioara a ariei 17 se proiecteaza majoritatea fibrelor musculare, astfel la nivelul buzei
inferioare a scizurii calcarine, sosesc informatii din partea superioara a retinei, deci campul vizual
superior.
2. Lezarea occipitala bilaterala provoaca o hemianoxie bilaterala homonima, cu conservarea vederii

centrale.
3. Lezarea unei singure buze a scizurii calcarine determina o tulburare a campului vizual in toate cele
4 arii ale cadranului.
4. Cecitatea corticala este rar intalnita datorita faptului ca leziunea trebuie sa cuprinda intreaga arie
centrala. Se manifesta prin: pierderea vederii totale, bolnavul nu distinge nici forma, nici culorile,
reflexele de clipire la amenintare sunt abolite, pupilele si reflexele pupilare precum si papila
nervului optic sunt normale.
5. Halucinatiile – reducerea acuitatii vizuale la bolnavi cu leziuni in aria primara. Se produce o
reducere a conturului obiectelor, diminuarea contrastului dintre forma si fond, ceea ce face dificila
orientare in spatiu.
6. Tulburari majore in distingerea si recunoasterea obiectelor – tulburarea sensibilitatii cromatice.
7. Tulburarea sensibilitatii luminoase - nu se poate face distinctia intre lumina si intuneric ( functia
de baza filogenetica cea mai veche). Afectarea ei apare ca un deficit major – leziuni la nivelul ariei
17.
66
8. Tulburari ale perceptiei obiectuale – perceptia vizuala este una dintre formele cele mai complexe,
cea mai bogata din punct de vedere informational.
9. Tulburari ale integralitatii si structuralitatii – apar datorita leziunilor de la nivelul lobului occipital,
ariile 18 si 19. Leziunea unilaterala va produce o dezintegrare primara unilaterala a perceptiei.
10. Extinderea leziunii asupra zonei simetrice contralaterale duce la distrugerea structurii optice, adica
agnozie optica. In cazuri grave, bolnavul nu recunoaste nici cele mai simple culori. Agnozia pentru
culori este definita ca o tulburare in identificarea culorilor in lipsa unei discromatopsii, degradari
intelectuale sau afazii.
11. Agnozia spatiala se manifesta prin tulburari de perceptie, reprezentari si intelegere a spatiului.
12. Tulburari ale perceptiei formei, dimensiunilor si miscarii obiectelor. Forma, marimea si miscarea
sunt insusiri particulare si pot suferi in conditii normale modificari, determinand iluzii.
Iluziile (fiziologice sau patologice) si halucinatiile vizuale sunt cele mai frecvente tulburari –
metamorfopsii.
In cazul lor, pot fi subdivizate in 7 categorii:

1. Denaturari ale marimii si formei obiectelor (macropsie si micropsie) sau par alungite, ascutite,
ovalare etc (dupa o singura dimensiune).
2. Oblicizarea liniilor sau a dimensiunilor verticale sau orizontale
3. Inversiunile- vedem ca in oglinda
4. Alterarea conturului obiectelor
5. Denaturarea culorilor obiectelor – acromatopsie
6. Fragmentarea conturului obiectelor
7. Tulburarea perceptiei miscarilor
si se mai adauga:
 teleopsia (obiectele sunt percepute mai indepartate si mai mici)
 pelopsia (obiectele sunt percepute mai mari si mai aproape)
 pierderea vederii stereoscopice (nu se vad in spatiu)
 perseveratiile (vedere multipla)
 poliopsia (se percep obiectele in mai multe pozitii si ipostaze)
13. Tulburari optico-geometrice – sindromul Balint
Apare in leziunile occipitale si cuprinde 3 simptome:
 Paralizia psihica a privirii

 Ataxia optica
 Inatentia vizuala
Paralizia psihica a privirii se caracterizeaza prin dezorganizarea programelor executive ale miscarilor
oculare voluntare: explorare, inspectie a campului vizual extern cu conservarea mobilitatii oculare reflxe.
Determina tulburari serioase de perceptie, apreciere a distantelor si reducerea campului vizual pana la
cuprinderea unui singur obiect.
Privirea bolnavului vagabondeaza la intamplare si se fixeaza asupre unui singur obiect.
Ataxia optica inseamna pertubarea coordonarii optico-manuale si in dificultatea bolnavului in a apuca

obiectele pe care le fixeaza cu privirea.
67
Inatentia optica – bolnavul e atent doar pe axa fixarii privirii.
Aceste simptome ce alcatuiesc sindromul Balint pun in evidenta rolul elementelor oculo-motorii in
perceptia obiectelor care indeplineste 2 functii: de inspectie si de explorare a obiectelor.
14. Cecitatea psihica consta in imposibilitatea recunoasterii obiectelor si utilizarii lor, obiecte pe care
bolnavul le percepe dar nu le poate desemna. Acest fapt e determinat de leziuni la nivelul
emisferei subdominante si se manifesta in special in perceperea fizionomiei. Astfel, persoane
familiare bolnavului devin pentru el straine. Bolnavul poate reproduce un obiect dupa un model
dar nu din memorie.
Este afectat mecanismul de proiectare sau aplicare a in formatiilor pe baza paternurilor sau
informatiilor mnezice.
C12. Tulburari de tip cortical
Dezvoltarea functiilor psihice superioare este legata la om de dezvoltarea scoartei cerebrale. La om

localizarea este absoluta, neexistand nicio functie reflexa care sa nu fie controlata si coordonata de
scoarta cerebrala.
Prin urmare, realizarea proceselor psihice nu poate fi conceputa in afara scoartei cerebrale. Ea reprezinta
nivelul integrativ cel mai inalt, unde se desavarseste prelucrarea semnalelor informationale care provin
atat din mediul intern cat si din mediul extern organismului. La nivelul scoartei cerebrale se elaboreaza
procesele de finete, perceptii, reprezentari, scheme, concept, aspiratii, trairi emotionale, scopuri, etc.
Se realizeaza tot aici analiza critica a rezultatelor obtinute si modalitati de perfectionare, optimizare a
activitatii, practic, scoarta cerebrala este sediul unui mecanism informational care asigura asimilarea de
catre individ, in cursul dezvoltarii ontogenetice, a experien ței socioculturale. (retelele neuronale ale unui
copil de 5 ani sunt mai mari decat o intreaga retea de internet datorita micro, macro climatului
sociocultural). Scoarta cerebrala este organul care face posibila socializarea si umanizarea in planul
psihocomportamental a individului.
Prin urmare, afectiuni, difuze sau in focar, sau leziuni la nivelul scoartei cerebrale produc tulburari severe
ale unor procese psihice superioare, prin urmare, ale calitatii comportamentului specific uman.
In analiza tulburarilor de tip cortical se impun urmatoarele principii:
1. Localizarea si întinderea leziunii. Esentiala in introducerea unei tulburari psihocomportamentale

este nu numai localizarea ci si intinderea leziunii. Localizarea va determina modalitatea tulburarii
(de limbaj, gandire) iar intinderea ei se refera la gravitatea tulburarii.
2. Orice leziune, oricat de localizata sau circumscrisa ar fi, provoaca 2 tipuri de tulburari: primare =
afectarea zonei propriuzise care participa direct la integrarea functiei afectate, si secundare =
intreruperea unor circuite de suprimare a zonelor vecine sau a celor mai indepartate.
Leziunile la nivel cortical pot provoca tulburari psihocomportamentale specifice si nespecifice. Tulburrile
specifice unei anumite arii se refera la functii sezoriale, perceptive, de limbaj, motorii, iar cele nespecifice
sunt cele care se grupeaza in cadrul anumitor sindroame , se refera la agnozii, apraxii si afazii, amuzii,
asimbolii.
Apraxiile reunesc tulburarile capacitatii de a performa in mod adecvat activitatile motorii complexe
subordonate unei intentii sau unui scop. Pentru indeplinirea unei sarcini sau atingerea unui obiectiv este
68
necesara elaborarea unui model actional motor adecvat si derularea lui dupa o schema logica . Aceste
programe includ miscari particulare ale diferitelor grupe de muschi, si fiecare miscare secventiala devine
subordonata schemei de ansamblu a actiunii ce trebuie performata. Astfel, cand se da comanda de
executie trebuie activat programul de ansamblu si nu doar secventele izolate ale acestuia.
Apraxia apare ca o dezorganizare a acestei scheme, ca o consecinta a dezorganizarii acestei scheme

logice de executie, fara a manifesta un deficit motor (fara a fi vorba de o paralizie). Bolnavul nu este in
stare sa realizeze actiunile cerute in vederea atingerii unui obiectiv sau unui scop. Dificultatea majora nu
consta in efectuarea miscarilor in general, ci in selectarea si insiruirea logica a acestora in timpul
executiei, spre deosebire de o pareza sau paralizie unde exista o incapacitate totala sau partiala de a
executa o activitate motoriei.
Se produce deci o perturbare in selectarea secventelor logice in timpul executiei, in conformitate cu

cerinta acelei activitati.
Pentru a se produce o apraxie este uneori necesara existenta a 2 sau mai multe leziuni localizate bilateral
(pe amble emisfere). Deseori o leziune chiar daca e localizata in zona principala nu produce asemenea
sindroame.
In general se disting 3 tipuri de apraxii: apraxia ideatorie, apraxia ideomotorie si apraxia motorie .
Apraxia ideatorie = imposibilitatea de a executa o serie de miscari complexe in vederea indeplinirii unui
act pentru ca bolnavul nu poseda formula miscarilor pe care trebuie sa le execute.
Apraxia ideomotorie = este de obicei unilaterala, bolnavul poseda schema miscarilor, poate executa
fiecare miscare in parte din cadrul formulei respective, dar nu poate indeplini actul ordonat, in seria logica
de desfasurare a actiunii.
Apraxia motorie = inhibitie a initiativei motorii fara ca muschii respectivi sa fie paralizati. Se pastreaza
miscarile fixate prin obisnuinta, a bea, a manca, etc. Aici intra si lipsa coordonarii muschilor buzei, limbii,
laringelui in vederea obtinerii limbajului articulat.
Regiunea care produce apraxie se intinde din regiunea parietala pana la cea frontala, astfel a) si b) se
produc mai ales cand leziunea apare la nivel parietal; c) se produce cand leziunea are loc la nivelul
piciorului frontalei 2 si 3
Apraxia constructiva = lezarea lobilor parietali si circumvolutiile invecinate din lobul occipital. Bolnavul
pierde capacitatea de a construi fiuguri geometrice din diferite segmente.
Apraxia de imbracare = imposibilitatea de a aplica asupra propriului corp formula spatiala de imbracare –
leziune la nivelul parietooccipital subdominant – emisfera dreapta la dreptaci.
Agrafia este o forma de apraxie constructiva si este produsa de leziuni la nivelul frontalei 2.
Agnoziile sunt produse de afectiuni sau leziuni ale sistemelor sintezei aferente si mecanismul memoriei
obiectuale = nerecunoastere unor obiecte. Se caracterizeaza prin dificultatea pana la imposibilitatea
bolnavului de a recunoaste obiecte externe sau parti ale propriului corp , in ciuda faptului ca functia
sensibilitatii specifice este pastrata si structura de ansamblu a intelectului este bine conservata. In
agnozie este compromisa activitatea integrativa nu a zonelor de proiectie primara, ci a celor asociative
secundare. Astfel, nerecunoasterea poate avea la baza o destramare sau o blocare a modelelor
69
informationale individuale sau generlizate ale obiectelor la nivelul memoriei de lunga durata, precum si
disfunctii la nivel interpretativ. Prin urmare agnoziile nu sunt generate in exclusivitate de leziuni ale
cortexului cerebral. Daca imaginea psihica a obiectului perceput este rezultatul activitatii unitare a
intregului sistem aferent si eferent, atunci lezarea oricarei verigi componente a acestui sistem poate avea
ca efect pierderea capacitatii de recunoastere a obiectelor percepute (de exemplu nu recunoaste
obiectule dupa pipait desi vizual le recunoaste).
AFAZIILE
Afazia subsumeaza ansamblul tulburarilor sistemului general al limbajului, ale posibilitatii de a exprima
gandirea in cuvinte sau propozitii sau de a intelege, de a recepta ideile altora, exprimate in cuvinte sau
propozitii, produse de leziuni localizate la nivelul scoartei cerebrale cu conservarea intacta a aparatelor de
executie sau periferice – aparatul orofaringian : laringe, glota, buze, etc – Vom face o distinctie intre afazii
si alte tulburari de limbaj, de cauza sau origine periferica – o leziune la nivelul corzilor vocale poate duce
pana la disfonii, afonii, etc., care nu tin de leziuni la nivelul scoartei cerebrale, ci la nivelul aparatului
periferic. Afaziile au origine la nivel cerebral.
Limbajul este o functie complexa cu organizare sistemica, presupunand interactiunea coordonata a mai
multor verigi: executie, decodificare, engramare, combinare, etc. In cazul leziunilor cerebrale pot fi
afectate partial sau total cateva verigi. In virtutea caracterului sau sistemic, afectarea chiar a unei singure
verigi are repercursiuni negative asupra limbajului in ansamblu.
Una din cele mai acceptate clasificari (taxonomii) ale afaziei este urmatoarea: Afazia broca sau motorie
sau expresiva; afazia vernike sau senzoriala sau receptive; afazia globala; afazia de conducere; anomia;
afazia transcorticala motorie; afazia transcorticala senzitiva; afazia sindromului de izolare a vorbirii.
Afazia transcorticala, sau afazia Broca, are ca tulburare dominanta dezorganizarea functiei articulatorii. In
cazuri grave, bolnavul nu poate emite sau scrie niciun cuvant. In afazia motorie cronica pacientii prezinta
leziuni care se extind dincolo de aria Broca (aria vorbirii articulate la nivelul piciorului celei de a 3 a
circumvolutii frontale ascendente). Ariile implicate sunt: portiunea posterioară a piciorului 3 şi porţiunea
inferioară a circumvoluţiei centrale.
Afazia Vernike – cu deficit cognitiv, consta in tulburarea severa a capacitatii de decodare semantica a
cuvantului auzit. Deci o tulburare in intelegerea limbajului vorbit, scris si citit. Pacientii cu asemenea
afazie substituie sunetele, le inverseaza, cuvintele apar fonetic denaturate – parafazii (inlocuirea unui
cuvânt cu altul apropiat, dpdv al pronuntiei dar cu sens diferit - ex: rață in loc de față) – agramatisme,
greseli, vorbeste mult si prost, pana la ”salata de cuvinte”, spre deosebire de afazicul Broca, care nu poate
articula. Ariile in care apare – leziunea posterioara a primelor 2 circumvolutii temporale ale girusului
angular si supramarginal si ariei 37.
Afazia anomica = dificultatea generala de a denumi obiecte in prezenta intelegerii auditive intacte, a
exprimarii gramaticale corecte, a articularii conservate bune si a fluentei – cea mai usoara forma de
afazie, reprezentand de multe ori punctul terminal al recuperarii in cazul unor afazii.
Afazia globala = leziuni extinse care cuprind aria Broca si Vernike cu efect prost asupra pronosticului.
Pacientul are o vorbire seriala sau automata, si in general, aceasta afazie apare ca urmare a leziunilor
cerebrale extinse pe ambele emisfere. De ex: la copii poate fi recuperata, dar in cazul unui infarct cerebral
este ireversibila.
70
Afazia de conducere = cand exista o intrerupere a cailor de comunicare dintre ariile Broca si Vernike –
sindrom caracterizat prin limbaj spontan aproape normal, cu rare greseli parafazice si performante
cognitive bune. In momentul in care pacientul este pus sa repete cuvintele, el va repeta la fel ca in afazia
Vernike, inlocuind unele sunete. Leziunile sunt situate in operculul parietal posterior cu afectearea
fsciculului arcuat, si afectarea insulei.
Pacientii care nu inteleg limbajul examinatorului prezinta ecolalie sau afazie transcorticala senzitiva.
Studiile acutale au stabilit ca acest tip de afazie se intalneste la pacientii cu accidente vasculare cerebrale
ischemice, leziunea fiind cu preponderenta la nivelul liniei de demarcatie dintre lobul temporal si cel
occipital, fara afectarea ariei Vernike propriu-zise. Apare deci in cazul leziunilor ischemice ale teritoriului
arterei cerebrale posterioare fara a afecta aria Vernike.
Afazia transcorticală senzitivă apare deci în cazul lezării prin ischemie sau alte cauze ale teritoriului arterei
cerebrale posterioare de la nivelul joncţiunii temporooccipitale stângi la dreptaci, fără afectarea ariei
Wernicke.
Afazia transcorticala motorie = vorbire non-fluenta, repetitie intacta , afectarea intelegerii auditive, si
tendinta de a persevera, de a repeta, si de a susbstitui sunetele si cuvintele. Aceasta simptomatologie
apare la pacientii cu leziuni tumorale sau vasculare ischemice situate la nivelul ariei suplimentare. Apar ca
urmare a ocluziilor ramurei arterei cerebrale anterioare mai ales cand este afectata fata interna a lobului
frontal. Afectarea bilaterala a arborelui vascular duce la abulie (= suprimarea vointei). Pacientul devine
inert, fara dorinta de a misca, pana la mutismul akinetic (refuzul de a vorbi si a se misca)
In cazul leziunilor mixte, atat posterioare cat si frontale, cand se asociaza cu cea motorie, se produce
sindromul de izolare a ariei vorbirii. Aceasta situatie neobisnuita apare in intoxicatiile cu monoxid de
carbon, in care, leziunile cerebrale pot produce izolarea ariei vorbirii. Bolnavul nu e capabil sa inteleaga,
nici sa vorbeasc, ci doar sa repete automat unele cuvinte fara a le intelege sensul.
Amuziile sunt legate de structurile obiective ale muzicii: de receptie si de expresie.

Amuzia expresiva – bolnavul nu poate reproduce melodiile cunoscute.
Amuzia de receptie – leziuni temporalei Ia stangaci, iar Amuiza expresiva – leziuni frontale si temporale
drepte.
Amuzia senzoriala sau de receptie – sunetele apar lipsite de identitate si intr-un flux nestructurat.
Asimboliile – alterari ale functiilor de simbolizare, in care sunt incluse alterarea operatiilor de decodificare
a semnificatiei semnelor si alterarea operatiilor de combinare a semnelor in vederea obtinerii unei
structuri informationale, cu caracter generalizat abstract. Sunt alterate operatiile de calcul, de
categorizare, si de elaborare a constantelor mintale. Trebuie considerate ca tulburari ale structurilor
cognitive superioare, fiind afectata vorbirea. Sunt urmarea lezunilor unor zone diferite din lobii parietali,
temporali, frontali, nu se subscriu unei functii psihice particulare, ci au caracter difuz. Se exprima prin
simptome ca: reducerea tonusului psihic (apatie) scaderea capacitatii de concentrare si de lucru,
incetinirea ritmului si tempoului proceselor mintale si a reactiilor motorii externe, scaderea capacitatii de
invatare, scaderea potentialului intelectual general cu reducerea initiativei cu dezorganizare
autocontrolului si autoreglarii comportamentului.
DIFERENTIEREA SI SPECIALIZAREA INTEREMISFERICA
71
Una dintre directiile principale prin care s-a realizat cresterea capacitatii informationale si adaptative a
creierului este multiplicarea nivelelor integrative pe verticala si multiplicarea functiilor pe orizontala.
Pe baza investigatiilor psihologice, electrofiziologice si neurochirurgicale s-a formulat concluzia privind

dominanta emisferica : o anumita functie apare integrata in mai mare masura in emisfera dominanta, pe
cand alte functii sunt integrate in cealalta emisfera, subdominanta sau nedominanta.
Statistic, la om dominanta este emisfera stanga iar subdominanta dreapta. Indicatorii primari ai
dominantei emisferice sunt dati de gradul de asimetrie functionala a celor 2 maini, a celor 2 picioare si a
celor 2 ochi.
Se disting 3 situatii posibile:
1. Dominanta mainii drepte, a piciorului drept a ochiului drept – reglate de emisfera stanga,
dominanta
2. Dominanta mainii stangi a piciorului stang si ochiului stang – emisfera dreapta e dominanta
3. Relativa echivalenta functionala intre mana dreapta si stanga, etc ceea ce semnifica o slaba
asimetrie functionala intre cele 2 emisfere = ambidextri
Statistic, cea mai frecventa, peste 80% din populatie – dominanta emisferei stangi. Cea mai putin
frecventa este echivalenta functionala.
Dintre functiile mai puternic lateralizate , dupa efectul leziunilor emisferice unilaterale
- Praxia manuala
- Praxia membrelor inferioare
- Limbajul
- Functiile de generalizare, abstractizare, simbolizare
Problema aflata incentrul cerecetarii – controversa:
a. daca lateralizarea si efectul de dominanta sunt predeterminate sau sunt dobandite in ontogeneza
b. cat de accentuata si transanta trebuie considerata aceasta specializare.
Exista o ipoteza in lumina principiilor economiei si redundantei in organziarea structural-functionala a

creierului: asimetria functionala interemisferica este o realitate necesara, in acelasi timp orice conexiune,
reflex conditionata noua este dublata, reprezentata si integrata in ambele emisfere (asimetria nu trebuie
absolutizata) = cele 2 emisfere interactioneaza si se completeaza reciproc in realizarea si integrarea
sistemului comportamental. Afectarea acestei interactiuni si izolarea celor 2 emisfere are ca efect
destramarea unitatii comportamentale si confuzia.
Observatiile asupra bolbnavilor cu leziuni de corp calos (interemisferic) duc la concluzia ca intregul
comportament se desfasoara ca si cum cele 2 emisfere sunt separate, independente de unde rezulta rolul
conexiunilor interemisferice in sistematizarea, utilizarea in comportament a structurilor imagistico-
intuitive si a celor formal abstracte. Putem vorbi, astfel, de structuri cognitiv rationale, structuri
automatizate si voluntare care au un rol extrem de important si care sunt rezultatul conexiunilor
interemisferice. Prin urmare, limbajul, avand o organziare unidimensionala, ce presupune o retea
neuronala larga si o schema logico-gramaticala operationala untiara, la nivelul lui sunt incluse zone din
72
toti lobii cerebrali. Astfel, pentru realizarea perceptiei limbajului oral sunt solicitate zonele auditive din
lobul temporal.
2. Actul vorbirii , punerea in functie a aparatelor motorii si conectarea cu schemele articulatorii reclama
zonele motorii din lobul frontal in special din circumvolutia a 3-a , zona Broca. Leziunile la acest nivel
afecteaza in primul rand capacitatea de a produce limbajul oral.
3. Actul citirii, reclama participarea zonelor primare integrative si asociative din lobul occipital si a celor
motorii din lobul frontal, cu al celor auditive, in lobul temporal. Tulburarea citirii poate fi provocata fie de
lezuni la nivel motor fie la nivel auditiv, sau...
4. Constructiile semantice complexe confera limbajului functia generalizatoare, reclama participarea unor
zone asociative de ordin superior situate la intersectia traseelor de comunicare.
Configuratia mecanismelor neurofiziologice nu este predeterminata ci se formeaza in cursul ontogenezei,

specializarea diferitelor zone ale creierului este rezultatul invatarii si exercitiului, fiind mai pronuntata la
copii decat la adulti.
Lateralizarea in ceea ce priveste integrarea structurior limbajului este relativa, nu se poate sustine ca
limbajul se integreaza la nivelul emisferei dominante. Ambele emisfere conlucreaza in procesul de
formare a sistemului limbajului si in realizarea actului si diferitelor laturi sau verigi ale comunciarii, ceea
ce se poate totusi afirma este faptul ca ambele emisfere nu au acelasi rol: emisfera dominanta realizeaza
structurile verbale mai complexe, discursive, bazate pe transformari si combinatii, deductive si
transductive, iar cea subdominanta performeaza integrari mai simple, sprijinte mai mult pe imagine si
experienta (constructiva).
73

Cursuri Neuropsihofiziologie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Neuropsihofiziologie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NEUROPSIHOFIZIOLOGIE

C1. Relatia psihic creier. Neuronul si celulele gliale

Obiectivele si scopul cursului:

 Etimologic denumirea provine din lat. sistema nervosu

Sistemul nervos este format din  SNC = sistemul nervos central si

1. Sistemul nervos central SNC

SNC este responsabil de prelucrarea informatiei obtinute de la receptori si de genererea de raspunsuri.

SNC este alcatuit din

 MADUVA SPINARII – protejata de coloana vertebrala

2. Sistemul nervos periferic

SNP are doua componente:

2.1. SNP somatic este asociat cu

 controlul voluntar al miscarilor prin actiunea muschilor scheletici si

- este format din fibre aferente si eferente

SNP are la randul lui 2 componente cu activitate antagonica si reflexa:

Substratul anatomic al actului reflex este arcul reflex, alcatuit din:

NEURONUL (celula nervoasa)

= impreuna cu prelungirile ei reprezinta unitatea anatomica functionala si trofica a sistemului

1. Organite specifice neuronului

 Corpusculii Nissl, cu activitate de sinteza a proteinelor protoplasmatice ce servesc la refacerea

= partea externa a neuronului

Concentratia diferita de ioni in interiorul si exteriorul celulei determina o diferenta de potential si

Valorile potentialului de repaus sunt de aproximativ:

Nervii micsti contin toate tipurile de fibre nervoase.

Prelungirile neuronului: axon si dendrite

Un neuron are de regula mai multe dendrite si un singur axon.

= Scurte, arborizate, impreuna cu membrana neuronului reprezinta principala suprafata receptiva

A. Dupa diferentele structurale, ale numarului si formei proceselor neuronale, = 3 grupe:

 Neuroni unipolari – o singura fibra nervoasa ce se extinde de la corpul celular si poate da

 Neuroni motori – specializati in transmiterea impulsurilor de comanda si control de la creier la

C2. Celulele gliale

La nivelul SN al vertebratelor exista doua tipuri de nevroglii:

Sinapsa si biochimia cerebrala

In fiecare buton terminal s-au

Transmitere sinaptica la nivelul sistemului nervos

Se efectueaza printr-o succesiune de neuroni sub forma de impuls nervos.

Procesul de transmitere se numeste transmitere sinaptica. Se desfasoara:

Neuronul difuzeaza neurotransmitatori in fanta sinaptica, unde se combina cu receptorii sprecifici, de la

2) Dupa mecanismul de transfer

3) Dupa efectul produs la nivelul neuronului receptor:

La nivelul SNC avem sinapse chimice.

In sistemul nervos sunt produse numeroase substante neurotransmitatoare fiecare neuron

Neurotransmitatorii se pot imparti in 2 grupe :

Neurotransmițător postganglionar, al neuronilor simpatici, iar în SNC este neurotransmițătorul utilizat de

1. ventrală (anterioară) – cu origine bulbară si pontină ce urcă în creier și inervează regiunea

- Hormon suprarenal care produce vasoconstricție și crește implicit tensiunea arterială

Hormon al suprarenalei și mediator simpatic. Determină efecte similare noradrenalinei și efecte

Serotonina (5-HT, 5-Hidroxitriptamina)

 Din mielencefal se dezvoltă bulbul rahidian;

Ventriculul al III-lea este situat la nivelul diencefalului.

Ventriculul al IV – lea, este situat între trunchiul cerebral şi cerebel.

Lungimea măduvei spinării este de aprox. 43 cm la femeie şi 45 cm la barbaţi, ea nu ocupă în întregime

Măduva spinării are următoarele regiuni:

Neuronii coordonali au axoni care

părăsesc substanţa cenuşie şi formează dendrite diferite şi cordoanele de substanţă albă.

Nervii rahidieni (spinali)

Functia de conducere este realizata de fibrele cu traseu ascendent si descendent:

Caile senzitive sunt urmatoarele:

Pentru sensibilitatea proprioceptivă inconştientă – fasciculele spinocerebelos direct şi spinocerebelos

Acestea sunt căi sensitive ascendente.

Fibrele extrapiramidale conduc impulsuri motorii inconştiente, involuntare – reprezentate de:

Reflexele medulare sunt de 2 tipuri: somatice şi vegetative.

Sunt 7 segmente cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale şi 1 coccigian