CURS 1

PREZENTAREA GENERALĂ A INSTALAŢIILOR DE

ÎNCĂLZIRE

1.Noţiuni generale de confort

Noţiunea generală de “confort” este legată de asigurarea condiţiilor de mediu

necesare desfăşurării optime a vieţii fiziologice şi psihice a omului. Senzaţia de confort
dintr-o încăpere este determinată, în general, de lipsa senzaţiei de cald sau de rece
(confortul termic), de compoziţia chimică a aerului respirat (puritatea aerului), de
luminozitatea realizată pentru desfăşurarea normală a activităţii, de nivelul de zgomot,
precum şi de alte condiţii de mediu care să satisfacă exigenţele estetice ale omului
(mobilier, decoraţiuni interioare, colorit, etc.).
Dintre toţi aceşti factori de confort, confortul termic prezintă o importanţă deosebită
pentru proiectarea şi realizarea instalaţiilor de încălzire.
Puritatea aerului din încăperi este determinată de compoziţia chimică, de existenţa
în mai mare sau mică măsură a unor substanţe nocive (gaze şi vapori nocivi, praf). Dată
fiind prezenţa oamenilor care degajă bioxid de carbon, sau a proceselor tehnologice însoţite
de degajări de diferite noxe, concentraţia acestora în aerul încăperii poate creşte peste cea
admisă, periclitând sănătatea oamenilor sau constituind surse de pericol de explozie sau
incendiu. Majoritatea sistemelor de încălzire nu pot asigura puritatea aerului în încăperi.
Astfel, la sistemele prevăzute cu corpuri de încălzire având temperatura suprafeţei cuprinsă
între 85-900C, se produce uscarea şi divizarea particolelor de praf care se răspândesc în
aerul încăperii prin curenţii de convecţie.
Pentru asigurarea menţinerii puriţăţii aerului interior este necesar ca nocivităţile să
fie diluate prin introducerea în încăpere a aerului curat (proaspăt) preluat din atmosfera
exterioară; rezultă deci că instalaţiile de ventilare pot asigura puritatea aerului din încăperi,
iar dintre sistemele de încălzire numai încălzirea cu aer cald combinată cu ventilarea pot
asigura şi puritatea aerului.

1.1 Schimbul de căldură dintre om şi mediul înconjurător

Corpul omenesc trebuie menţinut continuu la o temperatură constantă, în jurul

valorii de 370C, în care scop, căldura internă QM trebuie evacuată în mediul înconjurător.
Datorită reacţiilor chimice din organism se produce căldura care este preluată de sânge şi
transportată la suprafaţa pielii, de unde este eliminată în exterior prin convecţie, radiaţie,
conducţie şi prin respiraţie şi evaporare.
Acest mecanism poate fi exprimat prin relaţia de bilanţ termic al corpului omenesc:

QM=Qcv + Qr + Qc + Ql = constant

unde:
QM reprezintă căldura internă a corpului omenesc;
Qcv , Qr , Qc – debitele de căldură cedate de om mediului ambiant prin convecţie,
radiaţie şi conducţie;
Ql – debitul de căldură latentă.
Se observă că pentru acelaşi individ (după vârstă şi sex), la aceeaşi
intensitate a activităţii fizice şi în aceleaşi condiţii de mediu, căldura internă este constantă.
Dacă raportul care există la un moment dat între căldura datorată arderilor
interne şi pierderile de căldură ale mediului ambiant se modifică, poate apărea senzaţia de
cald, senzaţia de confort sau cea de rece (frig).
Corpul uman dispune de un sistem termoregulator care intră în funcţiune în
momentul în care echilibrul termic între om şi mediu se perturbă. Sistemul termoregulator
are posibilităţi limitate, astfel încât omul trebuie să asigure restebilirea echilibrului termic şi
prin alte măsuri (îmbrăcăminte adecvată, încălzirea încăperilor de locuit sau în care îşi
desfăşoară activitatea).
 Conform ecuaţiei clasice, factorii care determină confortul termic sunt cei
care influenţează schimbul de căldură între om şi mediul înconjurător, şi anume:
 temperatura aerului din încăpere – ti –
 viteza curenţilor de aer – vi –
 temperatura medie de radiaţie - mr –
 umiditatea relativă a aerului - i-
Un progres remarcabil în ceea ce priveşte aprecierea globală a confortului termic îl
constituie utilizarea ecuaţiei stabilită de P.O.FANGER, care are la bază balanţa termică a
organismului uman, formulată pe principiul egalităţii între căldura produsă de organism şi
căldura cedată ambianţei:

S = M  W  R  C  K – E - RES

unde
S reprezintă căldura acumulată de organism;
M – căldura produsă prin metabolism;
W – căldura produsă prin sau pentru efectuarea unui lucru mecanic;
R, C, K – căldura schimbată cu ambianţa prin radiaţie, convecţie sau conducţie;
E, RES – căldura cedată prin evaporare şi respiraţie.
Considerând cazul frecvent al oamenilor îmbrăcaţi, balanţa termică poate fi
pusă şi sub forma dublei ecuaţii:

M  W – E - RES = Kîmb =  R  C

unde
Kîmb reprezintă căldura ce trece prin îmbrăcăminte
Semnele “+” sau “-“ arată aportul, respectiv pierderea de căldură spre şi de
la corpul uman.
Dubla ecuaţie are la bază egalitatea, respectiv pierderea prin efortul fizic şi
cea prin evaporare şi respiraţie şi, pe de altă parte, căldura primită sau cedată
îmbrăcăminţii, respectiv mediului ambiant prin radiaţie şi convecţie. Se neglijează căldura
schimbată prin conducţie, fiind nesemnificativă faţă de căldura totală schimbată de corpul
uman cu mediul înconjurător.
Este de menţionat faptul că, prin aplicarea ecuaţiei lui FANGER, în
comparaţie cu ecuaţia clasică, se mai definesc încă doi factori de confort:
1. tipul activităţii depuse;
2. rezistenţa termică a îmbrăcăminţii (Rcl).
Cu câtva timp în urmă se practica recomandarea aşa numitelor “zone de
confort”. Actualmente, se propune să se renunţe la această noţiune deoarece zona de
confort diferă de la o persoană la alta, şi să se introducă noţiunea de “punct de confort” care
reprezintă temperatura la care cel mai mic număr de persoane din grupul de subiecţi
experimentaţi (5) va manifesta insatisfacţie.
În urma experimentărilor făcute pe grupuri de subiecţi mixte (în părţi egale
femei şi bărbaţi), s-a putut constata că:
 se poate vorbi de o adaptare la mediu, dar oamenii preferă aproximativ
aceleaşi condiţii de confort în orice punct de pe glob;
 atât bărbaţii cât şi femeile preferă aproape aceleaşi condiţii de climat;
 ritmul senzorial şi cotidian influenţează nesemnificativ temperatura de
confort;
 culoarea poate crea o anumită senzaţie psihologică de cald (roşu, galben) sau
rece (albastru), fără a putea ajunge la economie de energie;
Atingerea parametrilor care să conducă la un confort termic este de multe ori
dificilă şi costisitoare (mr) fiind cel mai greu de realizat. De aceea, studierea acestui
domeniu oferă largi posibilităţi de studiere şi cercetare.
STAS 13149 – 1993 care are la bază prevederile standardului internaţional ISO
7730, adaptate condiţiilor specifice din România, stabileşte condiţiile de confort obligatorii
pentru proiectarea din punct de vedere termotehnic al clădirilor.
2.Noţiuni generale despre instalaţiile de încălzire

În tehnica modernă a construcţiilor, crearea microclimatului interior de

confort necesar desfăşurării vieţii şi activităţii umane, se realizează, în principal, cu ajutorul
elementelor de închidere a spaţiilor respective şi a instalaţiilor.
Diversitatea instalaţiilor şi volumul deosebit de mare al informaţiilor
tehnico-ştiinţifice legate de ele, a determinat divizarea lor pe discipline de specialitate
disticte, cum sunt:
 Instalaţii de încălzire;
 Instalaţii de ventilare şi climatizare;
 Instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare;
 Instalaţii de gaze combustibile;
 Instalaţii electrice,
 Instalaţii de automatizare, etc.
Colaborarea dintre arhitect, inginerul constructor şi inginerul de instalaţii este
absolut obligatorie atât în activitatea de concepţie cât şi în cea de proiectare, cercetare,
execuţie, întreţinere şi modernizare a construcţiilor.

2.1 Instalaţii de încălzire

Instalaţiile de încălzire cuprind sisteme de încălzire, de preparare apă caldă

menajeră pentru consum menajer şi tehnologic şi reţelele termice exterioare.
Sisteme de încălzire
Marea diversitate a tipurilor de construcţii cu structuri şi destinaţii diferite a generat,
în timp, o mare diversitate a sistemelor de încălzire, adoptarea uneia sau alteia dintre ele
făcându-se după criterii de eficienţă şi economicitate.
După locul de producere a căldurii, în tehnica actuală a încălzirilor, acestea se
clasifică în următoarele două sisteme:
1. Încălzire locală
2. Încălzire centrală
 La rândul lor, fiecare dintre acestea pot fi întâlnite într-o gamă largă de
sisteme, clasificate după o serie de alte criterii, specifice fiecăruia.
Încălzirea locală se recomandă a fi folosită la clădirile puţin înalte, clădiri
de locuit individuale, monumente istorice, lăcaşe de cult etc..
Încălzirea centrală este adoptată ca sistem de încălzire pentru:
 clădirile de locuit sau cele publice cu mai mult de 4 nivele;
 creşele sau grădiniţele de copii;
 spitale;
 dispensarele şi casele de naşteri cu mai mult de 50 de locuri şi care au mai
mult de două nivele etc.
Sistemul de încălzire în care căldura este produsă în locul ei de utilizare, poartă
denumirea de încălzire locală. La noi în ţară, cele mai răspândite mijloace de încălzire în
sistem local sunt:
- sobele cu sau fără acumulare de căldură;
- aparatele de încălzire locală cu gaze;
- încălzirea locală electrică, etc.
Sistemele de încălzire la care căldura necesară pentru a încălzi o clădire sau
un grup de clădiri este produsă centralizat, într-o sursă comună de căldură, de unde este
transportată spre locurile de consum printr-o reţea de conducte şi accesorii poartă
denumirea de încălzire centrală. Transportul căldurii de la sursa comună de producere a ei
spre locurile de utilizare se face prin intermediul unui fluid încălzitor, care, uzual, poartă
denumirea de agent termic sau agent termogen.
După natura acestuia, sistemele de încălzire centrală , se clasifică în:
 instalaţii de încălzire cu apă caldă (având temperatura apei până la 950C)
 instalaţii de încălzire cu apă fierbinte (având temperatura apei peste 1000C)
 instalaţii de încălzire cu abur de joasă presiune (p 0,7 bar – 0,7 kgf/cm2)
 instalaţii de încălzire cu abur de medie presiune (p 0,7 bar – 7 bar )
 instalaţii de încălzire cu abur în subpresiune (vacuum), având presiunea mai
mică decât presiunea atmosferică
 instalaţii de încălzire cu aer cald (cu temperatura aerului până la 700C)
3.Calculul necesarului de căldură al clădirilor

3.1 Noţiuni generale

Un deziderat major al proiectării şi realizării clădirilor este acela de a asigura
consumuri reduse de energie în exploatare. Din punct de vedere constructiv, anvelopa
clădirii contribuie în mod determinant la realizarea acestei exigenţe. Cu alte cuvinte, în
funcţie de proprietăţile termotehnice ale materialelor care compun anvelopa, transferurile
de căldură în şi dinspre exterior – funcţie de anotimp – sunt limitate la valori acceptabile.
În contextul realizării performanţelor energetice ale unei clădiri, este oportun
ca specialiştii care contribuie la proiectarea clădirilor, să cunoască aspecte legate de:
 Calculul necesarului de căldură pentru încălzirea locuinţelor;
 Determinarea coeficientului global de izolare termică.
Pentru orice încăpere reală schimbul de căldură cu exteriorul se produce în regim
nestaţionar din cauza variaţiei temperaturii aerului exterior, variaţiei vitezei şi direcţiei
vîntului, precum şi datorită întreruperilor de funcţionare ale instalaţiei de încălzire. În
proiectare, calculul necesarului de căldură pentru încălzire se efectuează însă prin metode
rapide, folosindu-se relaţii corespunzătoare regimului staţionar, afectate de o serie de
corecţii (adaosuri prin care se ţine seama de variaţia factorilor exteriori).
Pierderile de căldură ale unei încăperi către mediul exterior se pot produce fie către
atmosfera liberă, fie către încăperi vecine sau către sol.
Clădirile au destinaţii, forme şi caracteristici constructive diferite, iar pentru
stabilirea caracteristicilor tehnice ale echipamentelor de încălzire este necesar să se
calculeze necesarul de căldură care exprimă cantitatea de energie termică cedată de fiecare
încăpere în mediul înconjurător.
Metoda de calcul a necesarului de căldură pentru încălzire este reglementată
prin SR 1907/1-1997 (care deocamdată se foloseşte in paralel cu acelasi standard, dar din
2014) şi se aplică tuturor tipurilor de clădiri civile şi industriale, excepţie făcând:
-încăperile amplasate subteran;
-spaţiile închise limitate de elementele de construcţii lipsite practic de masivitate
termică;
 - construcţiile sau încăperile încălzite rar, pe perioade scurte de timp;
-construcţiile cu instalaţii de încălzire locală, având efecte pe zone limitate;
- construcţii cu instalaţii de încălzire prin radiaţie.

3.2 Condiţii convenţionale de calcul

 Temperatura exterioară convenţională de calcul te

Aceasta se stabileşte în diferite ţări pe baza unor metode care pot fi
clasificate în felul următor:
Metode bazate pe formule empirice:

(1)

unde,
tmv reprezintă temperatura medie a lunii de vîrf (ianuarie) înregistrată în localitatea
respectivă de-a lungul unei perioade de 25 de ani [0C];
tm - temperatura minimă absolută înregistrată în localitatea respectivă, în aceeaşi
perioadă [oC].
b) Metode bazate pe înregistrări statistice ale temperaturilor exterioare
În ţările în care se utilizează aceaste metode se efectuează mediile temperaturilor
minime absolute anuale, pentru un număr mare de ani. Aceasta duce la valori prea coborîte
pentru te , întrucît temperaturile au o frecvenţă de apariţie de scurtă durată (de exemplu o
oră pe an).
c) Metode bazate pe media duratelor anuale ale temperaturilor scăzute
În Franţa, se adoptă ca temperatură exterioară de calcul, minima de 5 ori pe an,
corespunzătoare unor măsurători effectuate pe o perioadă de aproximativ 30 de ani.
Tot din această categorie face parte şi metoda americană care stabileşte temperature
de calcul astfel încît aceasta să nu fie mai scăzută cu mai mult de 2,5% decît temperaturile
medii zilnice din perioada decembrie-martie.
 d) Metode bazate pe calcule termotehnice privind amortizarea oscilaţiilor
temperaturilor exterioare în elementele de construcţie.
Prin SR 1907-1997 se adoptă ca temperaturi exterioare convenţionale de calcul
pentru încălzire aceleaşi valori folosite pentru calculul termotehnic al elementelor de
construcţie.
La baza metodei de stabilire a temperaturii exterioare de calcul s-a avut în vedere
limitarea oscilaţiilor temperaturii pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie ca
urmare a oscilaţiei temperaturii exterioare, corespunzătoare unei anumite durate.

 Temperatura încăperilor învecinate

Aceasta se stabileşte în funcţie de destinaţia acestora, dacă sunt încălzite, sau

calculînd bilanţul termic al spaţiului respective cu relaţia:

(2)
sau
(3)

din care rezultă temperature încăperii

(4)

în care,
k1, k2, ..., kn sunt coeficienţii globali de transmitere a căldurii pentru aceleaşi
elemente de construcţie [W/m20C],
S1, S2, ..., Sn – suprafeţele elementelor de construcţie prin care se transmite căldura,
de la, sau către încăperea considerată [m2],
 t1,t2, ..., tn – temperaturile interioare pentru încăperile vecine cu încăperea
considerată [0C].

 Temperatura interioară de calcul

Această temperatură este necesară pentru asigurarea confortului termic în
încăpere şi depinde de destinaţia încăperii. Aceste valori sunt date în tabelul 1 şi sunt
preluate din SR 1907/2-1997.
Tabel 1

Categoria clădirii şi destinaţia încăperilor Temperatura ti [0C]

1.Locuinţe
Camere de locuit şi holuri 20
Vestibuluri 18
Camere pentru baie şi duşuri 22
Bucătării 18
Closete în cadrul apartamentului 18
Closete în afara apartamentului 15
Scări şi coridoare exterioare apartamentului 10
Intrări (tamburi) 10
Spălătorii şi călcătorii 15
Uscătorii la blocuri de locuinţe 25
Garaje sub locuinţe 10
2.Clădiri administrative şi anexe sociale din întreprinderi industriale
Birouri 20
Săli de conferinţe şi festivităţi 18
Săli de aşteptare 16
Biblioteci, camere de lectură 20
Biblioteci, depozite de cărti 15
Holuri, vestibuluri, garderobe 15
Camera portarului 20
Scări, coridoare 15
Grup sanitar( closete, pişoare) 15
Vestiare 22
Camere de dezbrăcare şi duşuri 22
Spălătoare fără dezbrăcare 20
Arhive cu personal 18
Arhive, depozite de cărţi 10
Centrale telefonice, staţii de radioficare 20
Bufete 20
Cabinete medicale 22
 Intrări( tambure) 12
Cabinete de toaletă pentru femei 20
Încăperi pentru alăptare 22
3.Clădiri culturale
Săli de adunare 18
Săli de expoziţie 18
Săli de conferinţe 18
Birouri 20
Biblioteci, camere de lectură, de audiţie 20
Depozite de cărţi 10
Depozite pentru personal 18
Săli de şah şi alte jocuri similare 20
Săli de biliard şi tenis de masă 18
Fumoare 18
Holuri, vestibuluri, garderobe 18
Intrări (tambure) 12
Camere de dezbrăcare şi duşuri 22
Grup sanitar (closete, pişoare) 15
Bufete 18
Scări, coridoare 18
4.Şcoli şi facultăţi
Clase 18
Cancelarii, birouri 20
Laboratoare 18
Amfiteatre, săli de conferinţă 18
Biblioteci, săli de lectură 20
Biblioteci, săli de lectură 20
Săli de disecţie 16
Ateliere 18
Holuri, săli de recreaţie, fumoare 18
Coridoare, scări 18
Vestibuluri, garderobe 15
Intrări, tambure 12
Grup sanitar (closete, pişoare) 15
Duşuri, camere de dezbrăcare 22
Săli de educaţie fizică 18
Cabinete medicale 22
Bufete 18
Bucătării 15
Cabina portarului 20
5.Creşe şi grădiniţe de copii
Camere de primire 20
Camere de joc în creşe 22
 Dormitoare 20
Camere de joc în grădiniţe 20
Săli de mese 20
Camere de lucru şi de citire 20
Camere de personal şi secretariat 20
Băi şi duşuri pentru copii 24
Toalete, closete pt copii, şi camere de oale 20
de noapte
Closete pentru personal 18
Vestibuluri, coridoare, holuri, scări 18
Intrări(tambure) 12
Cabinete medicale 24
Camere de izolare 22
Camere pentru rufe curate 16
Depozite pentru saci de dormit 16
Camere pentru rufe murdare 8
Bucătării 15
Anexe bucătării preparare, spălare vase 18
Spălătorii, călcătorii 15
6.Hoteluri şi cămine
Camere 20
Holuri 18
Băi şi duşuri 22
Vestibuluri, garderobe 18
Coridoare şi scări 18
Closete 15
Birouri 20
Săli de lectură, săli de şah 20
Săli de biliard şi tenis de masă 18
Restaurante, cofetării, frizerii 18
Bucătării, oficii 15
Intrări (tambure) 12
Magazii(depozite) 18
Ateliere 18
Spălătorii, călcătorii 15
7.Spitale, clini, maternităţi
Rezerve sau saloane pentru bolnavi (adulţi şi 22
copii)
Rezerve sau saloane pentru chirurgie 22…24
Camere sau saloane pentru sugari 24
Camere sau saloane pentru lehuze 24
Coridoare interioare 20
Fişiere, holuri, scări, garderobe, vestibuluri 18
 Intrări (tambure) 12
Grup sanitar (closet, pişoar) 20
Cabinete medicale în policlinici şi 22
dispensare
Săli de aşteptare 20
Săli de disecţie 20
Săli de pregătire operaţie şi naştere 22…25
Săli de operaţie şi naştere 25
Săli pentru masaje 20…22
Camere de personal, camere de gardă 20
Electroterapie, Roentgen 22
Radioterapie 24
Băi, duşuri şi camere de dezbrăcare 24
Spălătoare 15
Săli de autopsie 16
Morgă 5
Camere pentru rufe curate 8
8.Teatre şi cinematografe
Săli de cinematograf 18
Săli de teatru, scena şi fosa orchestrei 20
Fumoare, bufete 18
Vestibuluri, garderobe, scări 15
Hol de intrare şi ghişee încălzite 15
Săli de aşteptare la cinematografe 12
Intrări (tambure) 12
Casă, birouri 20
Grup sanitar (closet, pişoare) 15
Cabina actorilor 20
Spălătoare, duşuri pentru actori 22
Depozit de costume 12
Depozit de decoruri 10
Cabina de proiecţie 18
Camera de acumulatori 10
9.Băi publice
Băi şi duşuri 22
Băi de abur 40
Băi de aer cald 50
Băi de aer fierbinte 60
Săli de odihnă după baie, săli şi scări de 22
trecere
Camere de dezbrăcare, îmbrăcare şi vestiar 22
0
Hale pentru bazine de înot 22…28 (cu 2 C peste temp. apei din bazin)
Vestibuluri, săli de aşteptare 18
 Closete 18
Intrări (tambure) 12
Cabinete medicale, săli de masaje 22
Camere de personal 20
Frizerii 20
Restaurante, bufete, garderobe 20
Ateliere 15
Depozit de rufe curate 16
Depozit de rufe murdare 8
10. Magazine, restaurante, cantine
Magazine diverse nealimentare, cosmetică 18
Magazine pentru alimente 15
Săli de mese 18
Birouri 20
Depozit de alimente 5
Depozit de mărfuri nealimentare 10
Garderobe 15
Bucătării 15
Încăperi pentru prpararea cărnii şi a 15
zarzavatului
Încăperi pentru spălat vase 15
11.Spălătorioi mecanice de rufe
Săli de maşini de spălat 15
Săli de maşini de uscat şi de călcat cu aburi 15
Săli pentru dezinfectare 15
Încăperi pentru preparat rufe 18
Încăperi pentru depozitat rufe murdare 8
Încăperi pentru primit rufe murdare 15
Încăperi pentru rufe curate 16
Încăperii pentru uscătorii 24
12.Diverse încăperi
Muzee în funcţie de specificul exponatelor
Gări-Holuri 15
-săli de aşteptare 15
-case de bilete, birouri 20
-restaurante 18
-camera mamei şi a copilului 20
-magazine diverse 18
Garaje pentru parcări auto 5
Garaje pentru parcări şi reparaţii auto 10
Săli şi hale pentru competiţii sportive 18
0
Săli şi hale pentru bazine de înot 22…28( cu 2 C peste temp. apei din bazin)
Observaţii:

1.Temperatura de calcul este valabilă în cazul încălzirii încăperii, dar încălzirea ei

este facultativă.
2.Temperaturile indicate sunt valabile în ipoteza nefuncţionării utilajului tehnologic.
Pentru calculul necesarului de căldură al încăperilor învecinate, utilajul se consideră în
funcţiune şi temperatura interioară considerată este de 20…220C .
3.Teperatura indicată este valabilă şi pentru băile din anexele sociale ale
întreprinderilor industriale.
4.Pentru magazine şi depozite special (blănuri, mobile, etc.) temperaturile se
stabilesc după necesităţi. În cazul încăperilor pentru care tabelul indică două valori ale
temperaturii, temperatura interioară de calcul se alege în funcţie de tipul încălzirii, existenţa
sau absenţa curenţilor de aer, felul îmbrăcămintei ocupanţilor, condiţiile de folosire a
încăperilor.
5.Temperatura interioară convenţională pentru casa scării (încălzită sau nu) care nu
se ia în calculul necesarului de căldură al altor încăperi este de 100C.

3.3 Calculul necesarului de căldură (conform SR 1907/1)

Necesarul de căldură pentru încălzire Q al unei încăperi se calculează cu relaţia:

Q= QT(1+∑A/100) + Qi [W] (5)

în care:
-QT este fluxul termic cedat prin transmisie, considerat în regim staţionar,
corespunzător diferenţei de temperatură între interiorul şi exteriorul elementelor de
construcţii care delimitează încăperea [W];
-Qi - sarcina termică pentru încălzirea aerului rece pătruns în interior de la
temperatura exterioară la temperatura interioară [W];
-∑A - suma adaosurilor afectate fluxului termic cedat prin transmisie [%].
 Necesarul de căldură global al unei încăperi se majorează sau se micşorează cu
debitul de căldură absorbit sau cedat de diverse procese cu caracter permanent dacă aceasta
depăşeşte 5% din Q.

3.3.1 Fluxul termic cedat prin transmisie QT

Pierderile de căldură au loc atât prin elementele de construcţii în contact cu aerul pe

ambele feţe Qe cât şi prin sol Qs.

QT =Qe+Qs [W] (6)

 Fluxul termic prin transmisie Qe

Acesta se calculează cu relaţia:

[W] (7)

în care,
- m este coeficientul de masivitate termică al elementelor de construcţii exterioare,
conform STAS 6472;
- S aria suprafeţei fiecărui element de construcţii [m2];
- ti- temperatura interioară convenţională de calcul, conform SR 1907 [0C];
-te temperatura spaţiilor exterioare încăperii considerate [0C], care se ia după caz:
temperatura convenţională a aerului exterior sau temperatura interioară convenţională de
calcul pentru încăperile alăturate;
-Ros′ rezistenţa termică a elementului de construcţii considerat, stabilită conform
Normativului C107/3-2005 [m2•K/W];
-CM coeficient de corecţie a fluxului termic
 Coeficientul de masivitate m este dependent de indicele de inerţie termică D
al elementului de construcţii. Valoarea este dată de în tabelul 5.2 sau se poate calcula şi cu
relaţia

m= 1,225-0,05D (8)

Pentru elementele de construcţii lipsite de inerţie termică, cu D<1 (uşi,

ferestre, etc), coeficientul de masivitate termică are valoarea cea mai mare m=1,2 iar pentru
elementele de construcţii interioare (pereţi şi planşee interioare , etc.), coeficientul m=1,
conform [B1].
Tabel 2

D 1 1,1…2 2,1…3 3,1…4 4,1…5 5,1…6 6,1…7

m 1,2 1,15 1,1 1,05 1 0,95 0,90

Suprafaţa de calcul S a elementului de construcţii se determină luând în considerare

următoarele dimensiuni:
-pentru planşee şi pereţi: lungimea şi lăţimea încăperii, măsurate între axele de
simetrie ale elementelor de construcţie ce o delimitează şi înălţimea nivelului măsurat între
pardoselile finite; din aria astfel obţinută se scade aria golurilor suprafeţelor neinerţiate (uşi,
ferestre, luminatoare etc.);
-pentru suprafeţele neinerţiate, se consideră dimensiunile golurilor din zidărie.
Temperaturile convenţionale te ale aerului exterior pentru principalele localităţi din
România sunt date în tabelul 3, conform standardului SR 1907/1-1997.
Temperaturile convenţionale te ale aerului din încăperile neîncălzite şi în rosturile de
dilatare ale clădirilor de locuinţe, administrative şi social culturale sunt date în tabelul 4,
conform.

Tabel 3

Localitatea te [0C] Localitatea te [0C]

Alba Iulia -18 Lugoj -12
Alexandria -15 Miercurea Ciuc -21
 Arad -15 Oradea -15
Bacău -18 Petroşani -18
Baia Mare -18 Piatra Neamţ -18
Baraolt -21 Piteşti -15
Beclean -21 Ploieşti -15
Beiuş -18 Reghin -21
Bistriţa -21 Reşiţa -12
Bârlad -18 Râmnicu Vâlcea -15
Blaj -18 Roman -18
Botoşani -18 Satu Mare -18
Braşov -21 Sfântu Gheorghe -12
Brăila -15 Sibiu -18
Bucureşti -15 Sighişoara -18
Buzău -15 Sinaia -18
Călăraşi -15 Sângiorgiu de Pădure -21
Ceahlău -21 Slatina -15
Câmpulung Muscel -18 Slobozia -15
Cluj-Napoca -18 Sovata -21
Constanţa -12 Suceava -21
Craiova -15 Tecuci -21
Cristuru Secuiesc -21 Timişoara -15
Deva -15 Târgovişte -15
Făgăraş -21 Târgu Jiu -15
Focşani -18 Târgu Mureş -21
Galaţi -18 Târgu Ocna -18
Gheorghieni -21 Tulcea -15
Giurgiu -15 Drobeta-Turnu -12
Severin
Huedin -18 Vaslui -18
Hunedoara -15 Vatra Dornei -21
Iaşi -18 Zalău -15

Tabel 4

Temperatura Viteza Rezistenţa termică a

Nr. Felul exteroară vântului elementelor de construcţii
0
crt. încăperii [ C] de exterioare [m2•K/W]
calcul
[m/s] ≤0,40 0,41…0,65 0,66…1,0
-21 16
1. Rosturi de -18 17
 dilatare -15 17
închise -12 18
8 0
5 4
-21 4,5 5
4 6
8 1
5 5
Rosturi de 4,5 6
2 dilatare -18 4 7
deschise 8 2
(protejate 5 6
de tablă) 4,5 7
4 8
-15 8 4
5 7
-12 4,5 8
4 9
8 8 9 11
-21 5 9 11 12
4,5 9 11 12
Încăperi 4 9 11 12
neîncălzite 8 9 10 12
3 înconjurate 5 10 12 13
în cea mai -18 4,5 10 12 13
mare parte 4 10 12 13
de încăperi 8 10 11 13
încălzite 5 11 12 14
4,5 11 12 14
-15 4 11 12 14
8 11 12 13
5 12 13 14
-12 4,5 12 13 14
4 12 13 14
-21 8 -7 -6 4
5 -5 -4 7
4,5 -5 -3 7
4 -4 -2 8
Încăperi 8 -5 -4 5
4 neîncălzite -18 5 -3 -3 8
avînd 4,5 -3 -2 8
majoritatea 4 -3 -1 9
pereţilor 8 -3 -2 6
 exteriori -15 5 -2 -1 9
4,5 -2 0 9
4 -1 0 10
8 -1 0 7
-12 5 0 1 10
4,5 0 2 10
4 1 2 11
-21 -19 -14 -11
5 Poduri -18 -16 -12 -9
situate -15 -13 -10 -7
direct sub -12 -10 -8 -5
acoperiş
-21 10
6 Pivniţe şi -18 11
subsoluri -15 12
tehnice -12 13
complet
sub nivelul
solului
-21 7
7 Pivniţe şi -18 8
subsoluri -15 9
tehnice -12 10
parţial
deasupra
solului

În cazul în care este necesară cunoaşterea temperaturii te a unei încăperi neîncălzite

aceasta se poate calcula cu relaţia:

(9)

în care,
- ti este temperaturile interioare convenţionale ale încăperilor sau spaţiilor
învecinate [0C]
-Sj este aria suprafeţelor care delimitează încăperea [m2];
 -Rj – rezistenţele termice ale elementelor de construcţii ale încăperii [m2 •K/W]
Coeficientul de corecţie CM a fluxului termic se stabileşte în funcţie de
capacitatea termică specifică a elementelor de construcţii interioare ale construcţiei m pi ,
astfel:
-pentru mpi≤ 400 kg/m2 , CM= 1,0
-pentru mpi≥ 400 kg/m2 , CM= 0,94.
Capacitatea termică specifică a construcţiei mpi se determină pentru întreaga
construcţie cu relaţia:

mpi = 0,9 (Mpi/S) (10)

în care:
- Mpi este masa tuturor elementelor de construcţii interioare (pereţi interiori, planşee
între etaje, elemente de tâmplărie în interior); nu se ia în calcul masa elementelor de
construcţii perimetrale (pereţi exteriori, ferestre, uşi, acoperiş, planşeu peste subsol
neîncălzit, pereţi către casa scării, pereţi care despart spaţii încălzite de spaţii neîncălzite)
[kg];
- S- suprafaţa perimetrală a construcţiei prin care se produce disipare de flux termic
(pereţi exteriori, ferestre, uşi, pereţi spre casa scării, planşeu spre pod, acoperişuri de tip
terasă etc.) [m2].

 Fluxul termic cedat prin sol Qs

Se calculează cu relaţia:

[W] (11)

în care,
 Sp este suprafaţa cumulată a pardoselii şi a pereţilor aflaţi sub nivelul solului, carte
se calculează cu relaţia:

Sp = Spd + p•h [m2] (12)

-Spd este suprafaţa pardoselii [m2] ;

-p lungimea conturului pereţilor în contact cu solul [m] ;
-h- cota pardoselii sub nivelul solului [m];
-Sc este aria unei benzi cu lăţimea de 1 m situată de-a lungul conturului
exterior al suprafeţei Sp [m2];
-Scj aria unei benzi cu lăţimea de 1m situată de-a lungul conturului care
corespunde spaţiului învecinat care are temperatura ti [m2];
-Rp – rezistenţa termică cumulată a pardoselii şi a stratului de sol cuprins
între pardoseală şi pânza de apă freatică care se determină cu relaţia:

[m2•K/W] (13)

unde,
-δi este grosimea straturilor luate în considerare [m];
-λi- conductivitatea termică a materialului din care este alcătuit stratul
luat în considerare [ W/m•K];
-Rbc- rezistenţa termică a benzii de contur la trecerea căldurii prin pardoseală şi sol
către aerul exterior [m2•K/W], a cărei valoare este dată în tabelul 5, conform;
Tabel 5

Adâncimea de Grosimea Valoare Rbc

îngropare a fundaţiei Adâncimea pânzei de apă freatică H [m]
pardoselii h [m] g [m] ≤4 6 8 ≥10
0,20 0,600 0,520 0,475 0,445
0,25 0,634 0,546 0,496 0,464
0,30 0,668 0,570 0,517 0,481
0,35 0,700 0,600 0,536 0,498
0,40 0,735 0,622 0,555 0,513
 0,0 0,45 0,768 0,645 0,574 0,530
0,50 0,802 0,665 0,593 0,547
0,55 0,835 0,693 0,614 0,565
0,60 0,868 0,717 0,633 0,581
0,65 0,902 0,742 0,652 0,600
0,70 0,935 0.767 0,672 0,615
0,75 0,970 0,781 0,692 0,632
0,80 1,00 0,815 0,712 0,650
0,20 0,390 0,352 0,329 0,314
0,25 0,410 0,370 0,340 0,328
0,30 0,431 0,388 0,355 0,340
0,35 0,450 0,399 0,370 0,351
0,40 0,470 0,415 0,383 0,365
0,45 0,490 0,430 0,398 0,377
1,0 0,50 0,509 0,445 0,410 0,386
0,55 0,528 0,460 0,425 0,400
0,60 0,548 0,475 0,437 0,414
0,65 0,568 0,490 0,451 0,425
0,70 0,587 0,505 0,465 0,438
0,75 0,607 0,520 0,480 0,450
0,80 0,627 0,535 0,494 0,463
0,20 0,360 0,315 0,293 0,278
0,25 0,378 0,329 0,304 0,289
0,30 0,396 0,341 0,315 0,298
0,35 0,413 0,354 0,326 0,308
0,40 0,430 0,367 0,337 0,318
0,45 0,448 0,380 0,347 0,327
2,0 0,50 0,465 0,392 0,357 0,336
0,55 0,482 0,415 0,370 0,346
0,60 0,500 0,424 0,380 0,356
0,65 0,516 0,432 0,391 0,365
0,70 0,534 0,445 0,402 0,375
0,75 0,551 0,457 0,414 0,385
0,80 0,568 0,470 0,425 0,395

-tf- temperatura solului (apei freatice), considerată +10 0C pentru toate zonele
climatice ale ţării;
-tej- temperatura interioară convenţională de calcul pentru încăperile alăturate [0C];
-ms- coeficientul de masivitate termică al solului, care se determină din graficul din
figura 1, în funcţie de adâncimea pânzei de apă freatică H şi adâncimea h de îngropare a
pardoselii;
 Fig. 1 Variaţia coeficientului de masivitate termică ms

-ns- coeficientul de corecţie care ţine seama de conductivitatea termică a solului şi

cota pardoselii h sub nivelul terenului, care se determină din graficul din figura 2.

Fig. 2 Variaţia coeficientului de corecţie ns

 În relaţia 11, în cazul în care diferenţa de tempereatură ti-tf<0, primul termen
al relaţiei se neglijează.

3.3.2 Adaosuri la pierderile de căldură ∑A

Aceasta afectează fluxul termic cedat prin transmisie QT cu scopul de a realiza

aceleaşi condiţii în încăperi, indiferent de orientarea lor şi gradul de izolare termică
(elemente de construcţii cu rezistenţa termică redusă).

a) Adaosul pentru orientare – A0

Acesta se aplică în scopul diferenţierii necesarului de căldură al încăperilor

diferit expuse radiaţiei solare şi afectează numai fluxul termic cedat prin elementele de
construcţii a încăperilor cu pereţi exteriori şi are valorile date în tabelul 6, în conformitate
cu SR 1907/1-1997.

Tabel 6

Orientare S N
N S E,V
A0 [%] - +
+5 -5 0

Pentru încăperi cu mai multe elemente de construcţii exterioare, adaosul A0 se

stabileşte corespunzător elementului de construcţii cu orientarea cea mai defavorabilă.
 b) Adaosul pentru compensarea efectului suprafeţelor reci – Ac

Se utilizează în scopul corectării bilanţului termic al corpului omenesc în încăperile

în care elementele de construcţii cu rezistenţă la transfer termic redusă, favorizează
intensificarea cedării de căldură a corpului prin radiaţie.
Acest adaos afectează numai fluxul termic prin elementele de construcţii ale
încăperilor a căror rezistenţă termică Rm≤10m2•K/W. Rezistenţa Rm se calculează cu
relaţia:

[m2•K/W] (14)

unde
ST este aria suprafeţei totale a încăperii (reprezentând suma tuturor suprafeţelor
delimitatoare [m2];
Valorile adaosului Ac sunt date în graficul din figura 3.

Fig..3 Valorile adaosului Ac

Adaosul Ac se acordă tuturor încăperilor cu excepţia:

 - depozitelor, casei scării etc., precum şi încăperilor prin care oamenii trec sau
staţionează (săli de expoziţie) purtând îmbrăcăminte de stradă;
- încăperilor de producţie cu specific de muncă medie, cu locuri de muncă
nestaţionare sau cu specific de muncă grea.
De asemenea , pentru încăperi de producţie cu specific de muncă uşoară sau medie,
cu locuri de muncă staţionare, adaosul Ac se prevede numai în cazul în care locurile de
muncă sunt situate la o distanţă mai mică de 5m de suprafeţele vitrate exterioare.

3.3.3 Debitul de căldură pentru încălzirea aerului infiltrat Qi

Sarcina termică Qi pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetaneităţile uşilor şi

ferestrelor şi a aerului pătruns la deschiderea acestora se determină ca valoare maximă între
sarcinile termice Qi1 şi Qi2, în care:
 Qi1 este sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanşităţile
uşilor şi ferestrelor determinată în funcţie de numărul de schimburi orare de aer necesar în
încăpere din condiţia de confort fiziologic, cu relaţia:

Qi1=[naoCMVρcp(ti-te)+Qu](1+Ac) [W] (15)

 Qi2 este sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanşeităţile
uşilor şi ferestrelor dependentă de viteza de calcul a vântului

Qi2={CM[E∑(Li)v4/3(ti-te)]+Qu}•(1+Ac) [W] (16)

Semnificaţia termenilor din relaţiile de mai sus este:

- nao - numărul de schimburi orare de aer necesar în încăpere în condiţii de confort
fiziologic;
Pentru nao se recomandă următoarele valori:
-pentru clădiri de locuit şi similar lor:
camere de locuit nao = 0,792[m3•h-1/m3 ]
 bucătării nao = 1,19 [m3•h-1/m3 ]
băi nao = 1,0 [m3•h-1/m3 ]

-pentru şcoli, grădiniţe, creşe, spitale:

nao•V= 25Np [m3/h] (17)

-V este volumul încăperii [m3 ];

- Np - numărul de persoane;
-cp - căldura masică a aerului la presiune constantă [J/kg•K];
-ρ - densitatea aerului [kg/ m3];
-E- factor de corecţie dependent de înălţimea clădirii; are valoarea 1 pentru încăperi
din clădiri cu mai puţin de 12 niveluri, iar pentru clădiri cu 12 sau mai multe niveluri
valorile factorului E sunt date în tabelul 5.7, conform
-i- coeficientul de infiltraţie al aerului prin rosturi; se determină în funcţie de:
-materialele din care sunt executate uşile şi ferestrele;
-raportul Se/Si unde Se reprezintă aria totală a elementelor mobile ale uşilor şi
ferestrelor exterioare, iar Si aria uşilor şi ferestrelor interioare ale încăperii;
-gradul de impermeabilitate al clădirii.
Prin “clădiri greu permeabile” se înţeleg clădirile sau compartimentele de clădire la
care, datorită existenţei pereţilor despărţitori fără goluri, ieşirea aerului infiltrat prin rosturi
se face numai prin casa scării sau printr-un coridor central (clădiri de locuit cu simplă
orientare, apartamente de colţ care nu au faţade diametral opuse, compartimente de hale
fără comunicaţie cu restul clădirilor).
Tabel 7

Numărul de niveluri ale clădirii

Etajul 12 15 18 20 25
P 1,18 1,23 1,265 1,295 1,34
1 1,14 1,20 1,230 1,265 1,315
2 1,12 1,17 1,20 1,23 1,285
3 1,09 1,15 1,175 1,20 1,285
 4 1,07 1,13 1,155 1,18 1,23
5 1,04 1,08 1,12 1,15 1,21
6 1,02 1,08 1,12 1,15 1,20
7 1,00 1,06 1,11 1,13 1,185
8 1,00 1,04 1,09 1,11 1,19
9 1,00 1,01 1,065 1,09 1,15
11 1,00 1,00 1,01 1,03 1,11
12 1,00 1,00 1,00 1,00 1,08
13 1,00 1,00 1,00 1,00 1,05
14 1,00 1,00 1,00 1,00 1,02
Peste 14 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

Prin “clădiri permeabile” se înţeleg clădirile sau compartimentele de clădiri care

datorită absenţei pereţilor despărţitori sau existenţei pereţilor despărţitori cu goluri sau a
casei scării cu uşi exterioare, spre încăperea tubului de gunoi, ieşirea aerului infiltrat se face
prin rosturile uşilor şi ferestrelor plasate în alte faţade (săli cu mai multe faţade, etc.)
Pentru elementele mobile (ferestre, uşi etc.) amplasate chiar la colţul clădirii
la ultimul etaj, valorile din tabelul 7 se majorează cu 1,2.
- L- lungimea rosturilor elementelor de construcţii mobile din faţadele supuse
acţiunii vântului.
La stabilirea valorii lungimii L se au în vedere următoarele situaţii (fig.4)
privind amplasarea elementelor mobile:
- pe un perete exterior L=∑l1 ( lungimea rosturilor este egală cu lungimea
tuturor rosturilor elementelor mobile =∑l1 de pe peretele exterior).
- pe doi pereţi alăturaţi L=∑l1 + ∑l2 ;
- pe doi pereţi exteriori opuşi L =max(∑l1 ;∑l2);
- pe mai mulţi pereţi exteriori L= max(∑l1+∑l2 ; ∑l2 +∑l3).
 Fig. 4 Poziţia elementelor mobile în ansamblul încăperii:
a-pe un perete exterior; b- pe doi pereţi exteriori alăturaţi; c -pe doi pereţi exteriori
opuşi; d -pe mai mulţi pereţi exteriori

Rostul format de două elemente mobile se ia în calcul o singură dată.; în cazul uşilor
şi ferestrelor duble rostul se măsoară pentru un singur rând.
v- viteza de calcul a vântului stabilită în funcţie de zona eoliană în care se găseşte
localitatea respectivă şi de amplasamentul clădirii faţă de localitate.
Vitezele de calcul ale vântului sunt valabile pentru altitudini sub 1100m. Pentru
clădiri amplasate la altitudini mai mari, vitezele vântului se stabilesc pe baza datelor
meteorologice privitoare la concomitenţa vântului cu temperaturi scăzute, astfel încât
necesarul de căldură rezultat să nu fie depăşit în mai mult de 10…20 ore/an. De asemenea,
pentru toate nivelurile situate deasupra nivelului 12 al clădirilor înalte din curpinsul
oraşelor, vitezele de calcul ale vântului sunt cele corespunzătoare clădirilor amplasate în
afara localităţilor.
 Qu - sarcina termică pentru încălzirea aerului pătruns la deschiderea uşilor
exterioare (la intrarea în clădire) se calculează cu relaţia:

Qu= 0,36•Su•n•(ti-te)•CM [W] (18)

unde,
- Su este aria uşilor exterioare care se deschid [m2];
- n -numărul deschiderilor uşilor exterioare într-o oră, care depinde de
specificul clădirii.
Sarcina termică Qu se ia în considerare numai în cazul încăperilor cu uşi care se
deschid frecvent (magazine, holuri la săli de spectacole etc.) şi care nu sunt prevăzute cu
sasuri sau perdele elastice.