Sunteți pe pagina 1din 42

PROPOZIȚII SUBORDONATE

Propoziția predicativă

Propoziția predicativă (PR) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția
sintactică de nume predicativ al unei propoziții regente; arată însușirea sau caracteristica subiectului
din propoziția regentă, prin intermediul unui verb copulativ.

El este darnic. (darnic – nume predicativ)


El este1/ cum sunt oamenii buni la suflet.2/ (P2 ‒ PR)

Ocupația elevului este învățătura. (învățătura)


Ocupația elevului este1/ să învețe2/. (P2 ‒ PR)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții predicative.

Întrebări și recunoaștere

Identificarea subordonatei predicative nu se face cu ajutorul întrebărilor, așa cum se face în cazul
numelui predicativ. Predicativa poate fi recunoscută după conținut și după faptul că ocupă
locul imediat după verbul copulativ din regentă.
Adevărul este1/ că nu am știut.2/ (P2 ‒ PR imediat după verbul copulativ “este”)

Termeni regenți

Predicativa nu are elemente determinate în propoziția regentă, de felul cum au celelalte propoziții
subordonate. Ea spune ceva despre subiect prin intermediul verbului copulativ. Prin urmare, ea
“determină” un verb copulativ, care reprezintă predicatul nominal incomplet al regentei. Exemple
de verbe copulative: a fi, a deveni, a se face (= a deveni), a ajunge (= a deveni), a ieși (= a
deveni), a părea, a rămâne (= a deveni), a se naște, a însemna (≠ a scrie, a nota, a face
semn) etc.

Verbul copulativ “determinat” poate fi la moduri personale și la moduri nepersonale.

modul indicativ
Decizia lui este1/ să plece.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

modul infinitiv
A deveni1/ ce dorești2/ necesită multă școală.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

1
modul supin
Nu e greu de devenit1/ ce ți-ai propus.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

modul gerunziu
Rămânând1/ cum era,2/ nu a convins pe nimeni.1/ (P1 ‒ PR; P2 ‒ PPr)

Ca mijlocitor al predicativei cu subiectul putem avea și interjecția (copulă) iată.


Iată1/ ceea ce ne trebuie.2/ (echivalentă cu Cartea de română este1/ ceea ce ne trebuie.2/)

Elemente relaționale

Propoziția predicativă este introdusă în frază prin următoarele elemente de relație (relatori):

conjuncții subordonatoare: că, să, ca ... să, dacă, de (= dacă)


Prietenul meu se face1/ că nu mă cunoaște.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

locuțiuni conjuncționale subordonatoare: ca și când, ca și cum, după cum, de parcă


Viață este1/ după cum și-o face omul.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

pronume relative sau adjective pronominale relative: cine, care, ce, cât, cel ce
Problema este1/ cine a fost de serviciu.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte: oricine, orice, oricare, oricât
Melodia este1/ pentru oricine o ascultă.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

adverbe relative: cum, cât, unde, când, încotro


Clasa a rămas1/ cum o știam.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

adverbe nehotărâte compuse cu ori-: oricum, oricât


Viața poate deveni1/ oricum dorim noi.2/

Corelative în regentă

Existența corelativelor în regentă pentru propoziția predicativă este încă un subiect de dezbatere
între specialiști. În manualele școlare se menționează că această subordonată nu are corelative. Alți
specialiști consideră că există situații în care această subordonată prezintă corelative. Mai jos,
prezentăm astfel de situații.

– elementul corelativ și, ca adverb de mod de întărire, lipsit de funcție sintactică, folosit în aforisme,
în fraze brahilogice:

2
Cum e turcul1/ e și pistolul.2/ – echivalentă cu:
Și pistolul e1/ cum e turcul.2/

! Prin adăugarea în regentă a corelativului așa (adverb de mod), subordonata devine circumstanțială
de mod:
Cum e turcul,1/ așa e și pistolul.2/
Așa e și pistolul,1/ cum e turcul.2/

– elemente corelative pronume demonstrative cu valoare adverbială aceasta, aceea, folosite în


propoziții anticipate sau reluate
Întrebarea este aceasta,1/ când ne vedem.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)
! În manualele școlare aceste subordonate sunt considerate propoziții atributive.
! De remercat că există o relație apozitivă între propoziții, fapt care impune folosirea virgulei.

Confuzii cu alte subordonate

Predicativa poate fi confundată cu următoarele subordonate:

atributivă
Dorința lui este1/ să călătorească.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

! Prin înlăturarea verbului copulativ, aceasta devine atributivă:


Dorința1/ să stea2/ este a lui.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ AT)

completivă directă
Ea a devenit1/ ce a dorit.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

circumstanțială de mod
Cărțile sunt1/ cum le vrei tu.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PR)

Topica

Predicativa stă de regulă după verbul copulativ al regentei. Atunci când vorbitorul vrea să
sublinieze mesajul din predicativă, poate sta și înaintea regentei.

Mașina e1/ cum e șoferul.2/


Cum e șoferul1/ e și mașina.2/
Cum e turcul1/ e și pistolul.2/

3
! În situațiile în care predicativa stă înaintea regentei, pot apărea în regentă corelative, care fac
dificilă identificarea predicativelor.
Unde ai dispărut,1/ aceasta e problema.2/ (P1 ‒ PR; P2 ‒ PPr)

Propoziția anterioară este echivalentă cu:


Problema este1/ unde ai dispărut.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ PP)

Punctuația

Predicativă nu se desparte prin virgulă de regenta ei.

Propoziția subiectivă

Propoziția subiectivă (SB) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția sintactică
de subiect al propoziției regente.

Harnicul ajunge departe. (harnicul ‒ subiect; cine ajunge?)


Cine este harnic1/ ajunge departe.2/ (P1 ‒ SB; cine ajunge?)

Fapta nu contează. (fapta ‒ subiect; ce nu contează?)


Ce ai văzut1/ nu contează.2/ (P1 ‒ SB; ce nu contează?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții subiective.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări pentru propoziția subiectivă

cine? ce? care?

Prima întrebare, cine?, se adresează unui subiect reprezentat de o ființă, autor al acțiunii, iar a
doua, ce?, unui subiect reprezentat de un lucru, care nu este autorul acțiunii.

Cine se trezește de dimineață1/ ajunge departe.2/ (cine ajunge departe? El, harnicul)
E greu1/ să faci asta.2/ (ce e greu? a face, de făcut)

! Un indiciu important în identificarea subiectivei este lipsa subiectului din regentă, subordonata
îndeplinind acest rol.

Termenii regenți

Propoziția subiectivă are ca elemente determinate în propoziția regentă următoarele:

4
verb personal
Primește notă mare1/cine răspunde bine2/. (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

verb predicativ impersonal: este, trebuie, înseamnă, urmează, caută, merită


Trebuie1/ să mergem la școală.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB; ce trebuie? să mergem la școală)
Merită1/ să încerci.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB; ce merită? să încerci)

verb impersonal sau locuțiuni verbale + pronume personal în dativ: îmi place, îmi displace, îmi
vine, îmi convine, îmi arde; îmi trece prin minte, îmi vine în minte, îmi dă prin gând, îmi face
plăcere, îmi prinde bine
Îmi place1/ să desenez.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

verb impersonal + pronume personal în acuzativ: mă doare, mă privește, mă bucură, mă


întristează, mă supără, mă miră, mă interesează, mă neliniștește, mă preocupă
Mă doare1/ ce mi-ai zis.2/(P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

verb reflexiv impersonal și locuțiune verbală: se zice, se spune, se știe, se poate, se pare, se
întâmplă, se vede, se aude, se cuvine, se crede, se cade, se bănuiește, se comentează, se discută, se
zvonește, se bagă de seamă etc
Se zice1/ că mâine va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

verbe la diateza pasivă cu valoare impersonală: e știut, e dat, e lăsat, e permis, e interzis, e
recomandat, e sortit, e admis, e apreciat
Este apreciat de toți1/ cel ce arată dragoste față de semeni.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

expresie verbală impersonală, cu funcția de predicat nominal: e bine, e rău, e adevărat, cert, e
frumos, e urât, e posibil, e imposibil, e important, e probabil, e sigur, e interesant, e necesar, e
plăcut, e neplăcut, e ușor, e lesne, e greu, e dificil, e drept , e recomandabil, e scris, e sortit, e
totuna; e cu supărare, e fără importanță, e fără însemnătate, e cu putință, e peste putință, e cu
neputință, e de mirare, e tot la fel, e de dorit, e de invidiat, e de neconceput, e de neînțeles, e de ne
imaginat etc
E de neînțeles1/ ce-mi spui.2/ (ce e de neînțeles? ce-mi spui)
E bine1/ că am învățat aseară.2/ (ce e bine? că am învățat aseară)

! Uneori, din aceste expresii lipsește verbul copulativ a fi:


Bine1/ că am învățat aseară.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

adverb sau locuțiune adverbială predicativă (urmate de conjuncțiile că, să): poate, pesemne,
probabil, firește, desigur, bineînțeles, negreșit, tocmai, mai-mai; adevărat, bine, destul, evident,
5
posibil, probabil, sigur; fără îndoială, fără tăgadă, fără discuție, fără doar și poate, cu siguranță,
cu certitudine, de bună seamă
Probabil1/ că va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Fără îndoială1/ că au ajuns mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

verb la mod nepersonal: infinitiv sau gerunziu


A te preocupa1/ ce se întâmplă în societate2/ este o atitudine civică.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Trebuind1/ să citești,1/ ai ratat meciul de fotbal.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

Elemente relaționale

Subiectivă se introduce în frază prin următoarele:

conjuncții subordonatoare: să, că, ca...să, dacă, de (=dacă)


E foarte rău1/ că ai lipsit de la ore.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum de, decât să, cum că)


Nu vă ramâne1/ decât să studiați suplimentar acasă.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Se discută la televizor1/ cum că ar începe războiul.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

pronume relativ sau adjective pronominale relative: cine, care, ce, cât, cel ce
Cine este cuminte1/primește cadouri.2/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr)

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte: oricine, orice, oricare, oricât
Oricine ascultă la ore1/ învață mai ușor acasă.2/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr)

adverbe relative: unde, când, cât, cum, încotro, oriunde


Nu se știe1/ când a venit.2/

Modurile

Propozițiile subiective se construiesc cu toate modurile personale afară de imperativ. Cele mai
folosite moduri folosite sunt: indicativul, conjunctivul, condițional-optativul și prezumtivul.

modul indicativ
Se știe1/ că au eșuat lamentabil.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

modul conjunctiv
Trebuie1/ să facem zilnic exerciții fizice.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

6
modul condițional-optativ
Se vede1/ că ar veni iarna mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

modul prezumtivul
Pesemne1/ că vor fi dormind încă.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

Confuzii cu alte subordonate

predicativa
Subiectiva poate fi confundată cu predicativa atunci când verbul impersonale, în situații diferite,
este copulativ.
Rămâne1/ să stabilim detaliile.2/ (a rămâne ≠ a deveni; P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

atributiva
Când în regentă există un predicat nominal format din verb copulativ și nume predicativ exprimat
prin substantiv în nominativ, subiectiva poate fi confundată cu o atributivă.
Nu e om1/ cine nu-și ține cuvântul.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

completiva directă
Subiectiva poate fi confundată cu completiva directa atunci când termenul regent este o formă
impersonală a unui verb personal precedat de un pronume cu formă neaccentuată.
Îmi displace1/ cum te uiți la mine.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

condițională
Atunci când subiectiva este introdusă prin conjuncția dacă, iar termenul regent este un verb
copulativ impersonal (a însemna, a fi), urmat de o subordonată predicativă.
Dacă știe1/ înseamnă2/ că a învățat.3/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr; P3-PR)

circumstanțială
Când sunt introduse prin adverbele relative (unde când, cum încotro, cât), subiectivele pot fi
confundate cu circumstanțiale (de mod, de timp, de loc).
E important1/ unde vom dormi.2/

Topica

Atunci când răspunde la întrebarea cine? stă în fața regentei, iar când răspunde la
întrebarea ce? stă după regentă.
Cine citește mult1/ are vocabularul bogat2/.
Important e1/ ce înțelegi în clasă.2/

7
Propoziția subiectivă poate fi și intercalată.
La teste1/ cine a învățat2/ ia note mari.1/

Punctuația

De regulă, propoziția subiectivă nu se desparte prin virgulă de regentă. Excepții sunt situațiile în
care, prin virgulă, se aduce o clarificare frazei sau atunci când subiectiva este reluată în regentă
prin pronume demonstrativ.

Cine va învăța, acela va ști. (cine va ști? cine va învăța ‒ SB; cine va ști? acela ‒ S)

Propoziția atributivă

Propoziția atributivă (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția sintactică
de atribut pe lângă un substantiv, pronume, numeral din propoziția regentă.

Am văzut filmul recomandat. (recomandat ‒ atribut; care film?)


Am văzut filmul1/ ce mi l-ai recomandat2/. (P2 ‒ AT; care film?)

Sper să reușiți voi înșivă. (înșivă ‒ atribut adjectival; care voi?)


Sper să reușiți voi1/ care insistați mai mult. 2/ (P2 ‒ AT; care voi?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții atributive.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

care? ce fel de? cât? câți? câte? al cui? a cui? ai cui? ale cui?

Termeni regenți

Propoziția atributivă determină următoarele:

substantiv
Ea este profesoara1/ care m-a lăudat.2/ (care profesoară?)

pronume
Aceia1/care chiulesc2/ nu vor ști.1/(care aceia?)

numeral
În clasă au rămas cei trei1/ care nu joacă fotbal.2/ (care trei?)

8
Elemente relaționale

Atributiva se introduce în frază prin următoarele:

pronume relativ (care, ce, cine, cât, câtă, câți, câte)


Mașina1/ care mă așteaptă2/ e a tatălui meu.1/

adverbe relative (unde, cum, cât, când)


Locul1/ unde vom merge în excursie2/ încă nu-l știm1/.

conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, până, de)


Eu am plăcerea1/ să te invit.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (de să, până să, până ce, așa cum)

Perioada1/ până să mă întorc la școală2/ mi s-a părut lungă.1/

Topica

Subordonata atributivă stă totdeauna după termenul regent, iar de multe ori imediat după aceasta.
Din acest motiv, de multe ori, atributiva este intercalată în regentă.

Eu am un frate1/ cum nu e altul pe lume.2/ (P2 ‒ AT, se află după regenta P1)
Mașina1/ pe care-o lăsăm în urmă2/ are pană.1/ (P2 ‒ AT, se află intercalată în regenta P1)

Felurile atributivelor

Subordonatele atributive pot fi izolate sau neizolate.

Propoziția atributivă izolată

Atributivele izolate (explicative) nu exprimă un lucru absolut necesar, aduce o explicație


suplimentară .
M-am întâlnit cu Corina,1/ pe care nu o mai întâlnisem de ceva vreme.2/

Propoziția atributivă neizolată

Atributivele neizolate (determinative) exprimă ceva necesar pentru a identific sau califica termenul
regent.
Poveste1/ pe care am auzit-o2/ m-a impresionat foarte tare.1/

Punctuația

9
Ca regulă generală, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă, atunci când exprimă ceva
necesar în identificarea sau calificarea substantivului determinat.

Am primit știrea1/ că bunica mea este bolnavă.2/


Mașina1/ cu care am venit2/ avea scaune încălzite.1/

Atunci când aduce o explicație suplimentară, propoziția subordonată atributivă se desparte prin
virgulă de regentă.

Am pierdut cartea de română,1/ a cărei copertă e ruptă.2/


După un meci greu,1/ care ne-a extenuat,2/ am plecat la vestiar.1/

Propoziția completivă directă

Propoziția completivă directă (CD) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția
de complement direct pe lângă cuvântul determinat din regentă.

Întrebări

pe cine? ce?

Citește-mi o poveste. (o poveste ‒ complement direct; ce să citești?)


Citește-mi1/ orice dorești.2/(P2 ‒ CT; ce să citești?)

A învățat a socoti. (a socoti ‒ complement direct; ce a învățat?)


A învățat1/ să socotească.2/ (P2 ‒ CT; ce a învățat?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții completive directe.

Termeni regenți

Completiva directă determină următoarele:

verb tranzitiv
Vreau1/ să merg la film.2/ (ce vreau?)

locuțiune verbală
N-am băgat de seamă1/ că a venit seara.2/ (ce n-am băgat de seamă?)

interjecție cu valoare de verb predicativ (uite, poftim, iată, iacă, iaca, iacătă)
Iată1/ unde am ajuns din cauza ta.2/
10
Elemente relaționale

Completiva directă se introduce în frază prin următoarele:

pronume relative sau adjective pronominale relative (care, cine , ce, cât, cel, ce)
Ea ne-a povestit1/ ce film a văzut.2/

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (oricare, orice, oricât)


Ascult cu atenție1/ pe oricine îmi dă sfaturi.2/

adverbe relative (unde, cum, cânt, cât, încotro)


Voi n-ați știut1/când veți veni.2/

conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de)


Au decis1/ ca fiecare cadou să fie împachetat.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum că, cum de, precum că)


Au aflat de la televizor1/ cum că va veni vreme rea.2/

Confuzii cu alte subordonate

Subordonata completivă directă poate fi confundată cu propoziția subiectivă.


Știu1/ că mâine va plouă.2/ (P2 ‒ CD; “eu” știu ‒ subiect subînțeles, el face acțiunea; ce știu?)
Se știe1/ că mâine va ploua.2/ (P2 ‒ SB; nu are subiect; ce se știe?)

Topica

De obicei, propoziția completiva directă stă după regentă. Atunci când vorbitorul vrea să insiste
asupra mesajului, completiva directă stă înaintea regentei.

Ce ai aflat acum,1/ eu am aflat de ieri.2/


Cum am cântat,1/ mi-a spus profesoara la final.2/

Propoziția completivă poate fi intercalată în regentă, atunci când determină un verb la mod
nepersonal aflat înaintea regentei.

Văzând1/ că mașina a plecat,2/ o apucă pe jos.1/

Punctuația

Atunci când stă după regentă, propoziția completivă directă nu se desparte prin virgulă. Când este
intercalată virgula este pusă după propoziția completivă directă.

11
Presimțind1/ că sfârșitul e aproape,2/ a recunoscut tot.1/

Atunci când completiva directă se află înaintea regentei, se desparte, de obicei, prin virgulă.
Că nu mai puteam alerga,1/ am simțit imediat.2/

Propoziția completivă indirectă

Propoziția completivă indirectă (CI) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția
sintactică de complement indirect pe lângă cuvântul determinat din regentă.

Mă gândesc la plecarea la mare. (la plecarea ‒ complement indirect; la ce mă gândesc?)


Mă gândesc1/ să plec la mare.2/ (P2 ‒ CI; la ce mă gândesc?)

Profesoara pune note ascultaților. (ascultaților ‒ complement indirect; cui pune?)


Profesoara pune note1/ cui a răspuns.2/ (P2 ‒ CI; cui pune?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții completive indirect.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

cui? despre cine? despre ce? de cine? de ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? împotriva c

Termeni regenți

Propoziția completivă indirectă determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală


Mă gândesc1/ la ce voi mânca acasă.2/ (la ce mă gândesc?)

adjectiv
Sunt fericită1/ că ești mama mea. 2/

adverb
E bine1/ de cine are părinți.2/ (de cine e bine?)

interjecție
E vai1/ de cine nu-și ascultă părinții!2/

Elemente relaționale

Propoziția completivă indirectă se introduce în frază prin următoarele:

12
pronume relativ sau adjective pronominale relative (cine, ce, care, cât)
Mă gândeam1/ cui să-i cer bani.2/ (la ce mă gândeam?)

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (oricine, orice, oricât, oricât)
Se bucură1/ de oricine îl felicită.2/ (de cine se bucură?)

adverbe relative (unde, cum, când, cât, încotro)


Nu și-a dat seama1/ unde vrei să ajungi.2/ (de ce nu și-a dat seama?)

conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de)


M-am gândit1/ dacă să mai vin.2/ (la ce m-am gândit?)

Topica

Completiva indirectă stă de obicei după regentă , dar atunci când vorbitorul vrea să scoată în
evidență conținutul ei, stă înaintea regentei.

De ce ți-e frică,1/ nu scapi.2/


Să-ți tot repet,1/ m-am plictisit.2/

Completiva indirectă poate fi intercalată în regentă, uneori cu tot cu subordonata ei.

Încredințat1/ că nu mai vine,2/ a plecat1/. (P1 ‒ regentă; P2 ‒ CI)


A povestit1/ oricui a dorit2/ să asculte3/ verzi și uscate.1/ (P1 ‒ regentă; P2 ‒ CI; P3 ‒ CD,
subordonată a P2)

Punctuația

Subordonata completivă indirectă așezată după regenta nu se desparte prin virgulă. Când se află
înaintea regentei se desparte de regulă prin virgulă.

Nu-mi dau seama1/ cum ajuns acolo.2/


Cum a ajuns acolo,1/ nu-mi du seama.2/

Propoziția completivă de agent

Propoziția completivă de agent (CAG) este propoziția subordonată care îndeplinește


în frază funcția sintactică a unui complement de agent pe lângă cuvântul determinat din regență,
arătând de către cine este săvârșită acțiunea din regentă.

A fost sfătuit de părinți. (de părinți ‒ complement de agent; de cine a fost sfătuit?)
A fost sfătuit1/ de cine trebuie.2/ (P2 ‒ CAG; de cine a fost sfătuit?)
13
Am fost îndrumat1/ de cunoscătorul munților.2/ (de cunoscătorul ‒ complement de agent; de către
cine am fost îndrumat?)
Am fost îndrumat1/ de cel ce cunoaște munții.2/ (P2 ‒ CAG; de către cine am fost îndrumat?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții completive de agent.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

de către cine? de către ce? de cine? de ce?

Termeni regenți

Propoziția completivă de agent determină următoarele:

verb la diateza pasivă – mod personal


A fost văzut1/ de cine era acolo.2/ (de cine a fost văzut?)

verb la diateza pasivă – mod nepersonal (participiu sau supin)


Geamul spart1/ de cine a venit ultimul2/ a fost înlocuit.1/ (de cine spart?)

verb pasiv reflexiv


O măsurătoare corectă nu s-a efectuat1/ de cine a fost numit.2/ (de cine nu s-a efectuat?)

adjectiv derivat cu sufixul – bil


A adoptat o poziție inabordabilă1/ de oricine ar fi încercat.2/ (inabordabilă de cine?)

Elemente relaționale

Propoziția completivă de agent se introduce în frază prin următoarele:

pronume relative (care, cine, ce + prepoziția de sau de către)


El a fost apreciat1/ de cine l-a cunoscut.2/ (de cine a fost apreciat?)

pronume nehotărâte (oricine, oricare + prepoziția de sau de către)


Teatrul este frecventat1/ de către oricine iubește teatrul.2/ (de către cine este frecventat?)

Confuzii cu alte subordonate

O propoziție subiectivă poate fi transformată într-o subordonată completivă de agent , iar


complementul direct al verbului tranzitiv devine subiect.

14
Cine fură astăzi un ou1/ mâine va fura un bou.2/ (P1 ‒ SB; cine va fura?; un bou ‒ CD )
Mâine va fi furat un bou1/ de către cine fură astăzi un ou.2/ (P2 ‒ CAG; de către cine va fi furat?; un
bou ‒ S)

Topica

În general, completiva de agent stă după elementul regent. Când se dorește sublinierea acesteia,
poate sta înaintea regentei.
De cel ce face curat1/ au fost certați elevii.2/ (de cine au fost certați?)

Completivele de agent pot fi și intercalate în regentă.


Aplaudați1/ de oricine era în sală2/ actori au revenit.1/ (de cine aplaudați?)

Punctuația

Completiva de agent nu se desparte prin virgulă de propoziția regentă.

Propoziția circumstanțială de loc

Propoziția circumstanțială de loc (CL) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază rolul
unui complement circumstanțial de loc și arată locul unde se desfășoară acțiunea sau se manifestă
însușirea.

A plecat la magazin. (la magazin ‒ complement circumstanțial de loc; unde a plecat?)


A plecat1/ unde a fost trimis.2/ (P2 ‒ CL; unde a plecat?)

Oriunde îmi vorbește. (oriunde ‒ complement circumstanțial de loc; unde îmi vorbește?)
Oriunde mă vede,1/ îmi vorbește.2/ (P1 ‒ CL; unde îmi vorbește?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale de loc.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

unde? de unde? până unde? încotro?

Termeni regenți

Propoziția circumstanțială de loc determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală


Găsești locuri frumoase1/ oriunde mergi.2/ (unde găsești?)
15
interjecție
Hai1/ unde ne-am cunoscut.2/ (hai unde?)

adjectiv

Mulțumit1/ oriunde doarme,2/ copilul a ațipit imediat.1/ (mulțumit unde?)

adverb
Pretutindeni1/ unde plouă,2/ iarba crește mare.1/ (pretutindeni unde?)

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială de loc se introduce în frază prin următoarele:

pronume relative sau adjective pronominale relative (care, cine, ce, cât, cui)
Am plecat1/ spre cine m-a strigat.2/ (unde am plecat?)

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (oricine, oricare, orice, oricât)
Merg1/ la oricine vreau.2/ (unde merg?)

adverbe relative cu sau fără prepoziție (unde, încotro, dincotro, oriîncotro, oriunde, orișiunde, cât)
Am făcut popas1/ unde am dorit eu.2/ (unde am făcut?)
! Am umblat1/ cât e lumea de mare.2/ (cât – pe tot globul)

Confuzii cu alte subordonate

Subordonata circumstanțială de loc poate fi confundată cu o completivă indirectă sau cu


o concesivă.
Am plecat1/ către cine mă strigă.2/ (P2 ‒ CL; unde am plecat? către Ioana care mă strigă)
M-am adresat1/ către cine venise.2/ (P2 ‒ CI; cui m-am adresat? lui Ioana m-am adresat)

Găsești același lucru1/ oriunde te duci.2/ (P2 ‒ CL; unde găsești?)


Tot același lucru găsești1/ oriunde te-ai duce.2/ (P2 ‒ CV; în ciuda cărui fapt găsești același lucru?)

Topica

Circumstanțiala de loc sta de obicei după regentă. Poate sta și înaintea regentei, atunci când se
dorește o accentuare a mesajului circumstanțialei de loc.

Vai de picioare1/ unde nu-i cap.2/


Unde nu-i cap,1/ vai de picioare.2/

Punctuația
16
Atunci când stă după regentă, propoziția circumstanțială de loc nu se desparte prin virgulă. Atunci
când stă înaintea regentei, poate fi despărțită prin virgulă, iar dacă are element corelativ, virgula
este obligatorie.

Acolo mergem,1/ unde ne-au chemat.2/

Propoziția circumstanțială de timp

Propoziția circumstanțială de timp sau circumstanțială temporală (CT) este propoziția


subordonată care îndeplinește în frază funcția de complement circumstanțial de timp, arătând timpul
când se petrece acțiunea din propoziția regentă.

Am mâncat dimineață. (dimineață ‒ complement circumstanțial de timp; când am mâncat?)


Am mâncat1/ când m-am trezit.2/(P2 ‒ CT; când am mâncat?)

Îl cunosc de copil. (de copil ‒ complement circumstanțial de timp; de când îl cunosc?)


Îl cunosc1/ de când era copil.2/ (P2 ‒ CT; de când îl cunosc?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale de timp.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

când? de când? până când? cât timp?

Clasificarea circumstanțialelor de timp

În funcție de desfășurarea acțiunii din regentă raportat la momentul desfășurării acțiunii din
subordonată, temporalele se împart în:

temporale de anterioritatea
Am ajuns la școală1/ înainte ca profesoara să sosească .2/

temporale de posteritatea
Am plecat de la școală1/ după ce am terminat orele.2/

temporale de simultaneitatea
Am mâncat1/ în timp ce mă uitam la televizor.2/

Termeni regenți

Propoziția circumstanțială de timp determină următoarele:


17
verb sau locuțiune verbală
Beau apă1/ când mi-e sete.2/ (când beau?)

expresie verbală
E frumos1/ când e soare.2/

interjecție predicativă
Hai1/ când te strig.2/

adjectiv
Fericită1/ când a ieșit din examen,2/ a plecat spre mare.1/

adverb
Ieri1/ când l-am sunat,2/ nu era acasă.1/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială de timp se introduce în frază prin următoarele:

adverbe relative (când, ce, cât – “cât timp”, cum – “îndată ce”)
Când a fost strigat,1/ s-a ridicat în picioare.2/

adverbe nehotărâte (oricând, orișicând, oricât)


O poți asculta1/ oricând dorești.2/ (când o poți asculta?)

conjuncții (până, până nu, dacă, de, că)


A așteptat1/ până s-a plictisit.2/

locuțiuni conjuncționale (înainte ca … să, îndată ce, imediat ce, după ce, pe dată ce, în timp ce, câtă
vreme, cât timp, ori de câte ori)
Câtă vreme nu-ți faci lecțiile1/ nu te joci.2/ (cât timp nu te joci?)

pronume relative sau adjective pronominale relative


Am ajuns la școală1/ înaintea cui m-a așteptat.2/

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte


Ne vedem1/ la orice oră dorești.2/

Topica

Circumstanțiala de timp poate sta după regentă.


M-a ajutat Corina1/ cât am stat la ea.2/
18
Circumstanțiala de timp poate sta și înaintea regentei.
Când am venit acasă,1/ tu deja ai plecat.2/

Circumstanțiala de timp poate fi intercalată în propoziția regentă.


A spus1/ că2/ de când e el3/ n-a citit carte mai bună.2/ (P2 ‒ CD, P3 ‒ CT)

Punctuația

Când se află după regentă, temporala nu se desparte prin virgulă. Atunci când se află înaintea
regentei se desparte prin virgulă, iar când este intercalată se izolează prin virgule.

Când dorește,1/ merge să se plimbe.2/


La anul,1/ când vei fi plecat,2/ îți va fi dor de noi.1/

Propoziția circumstanțială de mod

Propoziția circumstanțială de mod (CM) este propoziția subordonată care îndeplinește


în frazăfuncția sintactică de complement circumstanțial de mod, arătând cum se desfășoară o
acțiune sau se prezintă o însușire din regentă.

Un copil citește în clasa I greu. (greu ‒ complement circumstanțial de mod; cum citește?)
Un copil citește în clasa I 1/ cum poate2/. (P2 ‒ CM; cum citește?)

Este mai înalt decât tine. (decât tine ‒ complement circumstanțial de mod; cât mai înalt? )
Este mai înalt1/ decât ești tu2/. P2 ‒ CT; (P2 ‒ CM; cât mai înalt?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale de mod.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

cum? în ce fel? în ce mod? în ce chip? cât? cât de?

Clasificarea modalelor

După felul în care este prezentat modul (felul), circumstanțialele de mod se împart în propriu-zise,
comparative, comparative condiționale, de măsură progresive.

Propoziția circumstanțială de mod propriu-zisă

– exprimă conformitatea calitativă și se introduce prin adverbele cum, precum sau locuțiuni
conjuncționale după cum; în regentă poate prezenta corelativul așa sau astfel)
19
Învață așa1/ cum poate.2/ (cum învață?)
A făcut1/ după cum l-a dus capul.2/

– explică și subliniază o calificare cu autorul unui adjectiv sau adverb și se introduce prin
adverbul cumsau pronumele relativ ce
Sărac1/ cum e,2/ n-a cumpărat nimic.1/
De deștept1/ ce e2/ a luat notă mică la test.1/

– conformitatea cantitativă are ca elemente introductive adverbul cât, care poate fi însoțit de
prepozițiile după, din sau pronumele câte, care poate fi însoțit de prepozițiile din, după (poate
prezenta corelativul atât)
A fost notat1/ după cât a scris.2/
Scrie atât1/ cât poate.2/
Examenele1/ câte au fost2/ nu m-au speriat1.

– propoziția statică în care se desfășoară acțiunea din regentă este introdusă prin adverbul cu
cât(prezintă corelativul cu atât)
Învață cu atât mai mult1/ cu cât dorește rezultate mai bune.2/

– lipsa unei acțiuni secundare însoțitoare a acțiunii din regentă este realizată cu ajutorul locuțiunii
conjuncționale fără (ca) să, să nu
Citește1/ fără să se gândească la text.2/
Nu așteaptă ea1/ să nu se ducă acolo.2/

Propoziția circumstanțială de mod comparativă

Circumstanțiala de mod comparativă reprezintă al doilea termen al unei comparați de egalitate sau
de inegalitate. După acest criteriu aceste propoziții se împart în:

– comparative de egalitate – exprimă o comparație calitativă și se introduc prin adverbe (cum,


precum, după cum) sau o comparație cantitativă și se introduc prin adverbe (cât, cu cât, pe cât),
locuțiuni conjuncționale (după cum, cu cât, pe cât), pronume și adjective relative, precum și
pronume și adjective nehotărâte
Cum înveți,1/ așa vei ști.2/
Câinele meu a crescut într-o lună1/ cât cresc alți câini în șase.2/
Se poartă1/ după cum a fost învățat.2/
Ea a scris la fel de bine1/ ca și cine a luat zece.2/

20
– comparative de inegalitate – se introduc prin adverbe (decât, din cât), locuțiuni conjuncționale (de
cum, pe lângă ce, fața de ce/cum), pronume sau adjectiv nehotărât (oricât pe), relativ (cât) și apar
când în regentă există un adverb sau adjectiv la gradul comparativ de superioritate ori inferioritate,
un numeral adverbial sau un adverb de genul altfel
Citește mai bine1/ decât știam.2/
Pe cât de greu a fost la urcare1/ pe atât de ușor a fost la coborâre.2/

Propoziția circumstanțială de mod comparativă condițională

Comparativa conditională mai este numită și ireală sau ipotetică și exprimă comparația cu o acțiune
presupusă. Se introduce prin locuțiuni conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă.
Cântă1/ ca și cum ar urla.2/

Propoziția circumstanțială de mod de măsura progresivă

Modala de măsură progresivă arată cum o acțiune din regentă progresează calitativ sau cantitativ, la
fel cu acțiunea din subordonată. Se introduce prin cu cât și poate avea și corelativul cu atât.
Cu cât citea mai mult,1/ cu atât găsea cititul mai util.2/

Termeni regenți

Circumstanțiala de mod determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală


Conduce mașina1/ cum a învățat.2/

adjectiv
Ea este frumoasă1/ cum o știi.2/

adverb
Sare mai departe1/ decât sari tu.2/

interjecție
Hai1/ cât poți de urgent.2/

Elemente relaționale

Circumstanțiala de mod se introduce în frază prin următoarele:

adverbe relative (cum, precum, cât, ce (=cum) ); pot fi precedate de prepoziții


Cum îți așterni,1/ așa dormi.2/

21
adverbe nehotărâte (oricum, orișicum, oricât, orișicât)
Te ajută1/ oricum dorești.2/

conjuncții subordonatoare (decât, parcă)


Ieri am alergat mai mult1/ decât am alergat vreodată.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (după cum, așa cum, așa precum, astfel cum, fără sa, fără
ca să, după cât, atât cât, cu cât, din cât, pe cât; de cum (=decât), decât să, după cum, așa cum, față
de cum, întocmai cum, față de cât; ca și cum, ca și când, de parcă, cu chip să, sub motiv că, sub
pretext că, pe măsură ce)
Fulgii plutesc în aer1/ de parcă ar dansa.2/

Topica

Circumstanțiala de mod poate sta după regentă, înaintea ei sau poate fi intercalată în regentă.

Punctuația

Se desparte prin virgulă când se află după regentă, iar circumstanța exprimată nu este esențială sau
când este explicația unui complement circumstanțial de mod.

Când se află înaintea regentei, se desparte prin virgulă dacă regenta are un corelativ.

În situația în care este intercalată se desparte prin virgulă dacă se află înainte predicatului.

Propoziția circumstanțială de cauză

Propoziția circumstanțială de cauză sau cauzala (CZ) este propoziția subordonată care
îndeplinește în frază rolul unui complement circumstanțial de cauză, arătând cauza acțiunii sau
însușirii din regentă.

Am mâncat un măr de foame. (de foame ‒ complement circumstanțial de cauză; din ce cauză am
mâncat?)
Am mâncat un măr1/ deoarece mi-e foame.2/(P2 ‒ CZ; din ce cauză am mâncat?)

Ea a murit de bătrânețe. (de bătrânețe ‒ complement circumstanțial de cauză; din ce cauză a murit?)
A murit1/ din cauză că era bătrână.2/(P2 ‒ CZ; din ce cauză a murit?)

! Acțiunea verbului din subordonata de cauză este anterioară acțiunii exprimate de verbul din
regentă. Acțiunea exprimată în regentă este efectul acțiunii din cauzală.
Deoarece îl cunosc,1/ am încredere în el.2/ (P1 ‒ cauzală → cauză; P2 → efect)

22
O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale de cauză.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

din ce cauză? din ce pricină?

Clasificarea cauzalelor

În funcție de cum este exprimată cauza, ca o cauză pur și simplu sau ca argument, cauzalele se
împart în: cauzale propriu-zise și cauzale argumentative.

Propoziția cauzală propriu-zisă

– exprima o cauză directă și este introdusă prin conjuncțiile că, căci, cum, deoarece, fiindcă,
întrucât, dacă, unde și prin locuțiuni conjuncționale de vreme ce, din cauză că, din pricină că,
pentru că, de bine ce. Uneori poate fi introdusă și prin pronume relative cu prepoziții (de, din,
pentru).
Te-am ajutat1/ fiindcă m-ai rugat.2/

– exprimă o cauză indirectă, nu exprimă cauza acțiunii din regentă și are de obicei o regentă
interogativă sau enunțiativă imperativ; este introdusă doar prin elemente conjuncționale (cele de
mai sus, mai puțin cum, din cauză că, din pricina că); cele mai frecvente elemente introductive: că
(+doar), că (+pasămite), că (+abia)
Unde pleci,1/ că abia ai venit.2/

Propoziția cauzală argumentativă

– exprimă o cauză indirectă (sunt o subspecie a cauzalelor care exprimă o cauză indirectă) și arată
motivul pentru care vorbitorului i se pare necesară acțiunea din regentă (regenta fiind o propoziție
interogativă sau exclamativă); sunt introduse prin dacă, de vreme ce, când, câtă vreme, de, din
moment ce, o dată ce.
De vreme ce te-am rugat1/ să vii2/ de ce nu ești aici?1/

Termeni regenți

Propoziția circumstanțială de cauză determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală


A venit1/ pentru că nu l-am sunat.2/
23
adjectiv
Era tristă,1/ din cauză că luase notă mică.2/

interjecție
Balonul poc!1/ din cauza că a fost înțepat.2/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială de cauză se introduce în frază prin următoarele:

conjuncții subordonatoare (deoarece, fiindcă, întrucât, căci, dacă (=pentru că), de, că (= pentru că))
Nu mănâncă1/ deoarece nu are ce.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (din cauză că, din pricină că, din moment ce, de vreme ce,
de bine că, pentru că, câtă vreme, o dată ce)
N-a venit la spectacol,1/ pentru că n-a avut bilet.2/

adverbe relative cu valoare de conjuncție subordonatoare (unde, când, cum (=pentru că))
Cum era sfârșit,1/ s-a dus la culcare.2/

pronumele relativ (ce, cât) + prepoziții


Nu am plecat1/ de ce credeți voi.2/
E supărat1/ de câte a văzut.2/

Topica

Circumstanțiala de cauză poate sta înainte sau după regentă. Atunci când sunt introduse
prin cum stau înaintea regentei, iar când sunt introduse prin că și căci se află după regentă.
Nu știu,1/ pentru că nu am învățat.1/
Pentru că nu am învățat,1/ nu știu.2/

Propoziția cauzală poate fi și intercalată în regentă.


Cred1/ că2/ dacă nu asculți de părinți,3/ bine nu ajungi.2/

Punctuația

De regulă, subordonatele circumstanțiale cauzale se despart de regentă prin virgulă, indiferent dacă
se află înainte sau după acestea. Virgula este obligatorie atunci când cauzala este introdusă
prin cum, precum și cele care au un corelativ în regentă sau când cauzala este intercalată.
Ea,1/ fiindcă a adormit,2/ nu a mers la școală.1/

24
Propoziția circumstanțială de scop

Propoziția circumstanțială de scop sau finală (CS) este propoziția subordonată care îndeplinește
în frază rolul unui complement circumstanțial de scop, arătând scopul acțiunii din regentă.

Maria s-a dus la magazin după fructe. (după fructe ‒ complement circumstanțial de scop; cu ce scop
s-a dus?)
Maria s-a dus la magazin1/ ca să cumpere fructe.2/ (P2 ‒ CS; cu ce scop s-a dus?)

Au învățat mult în vederea testelor. (în vederea testelor ‒ cu ce scop au învățat?)


Au învățat mult1/ ca să știe la teste.2/ (P2 ‒ CS; cu ce scop au învățat?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale de scop.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

cu ce scop? în ce scop?

Termeni regenți

Propoziția circumstanțială de scop determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală


A mers la tribunal1/ ca să i se facă dreptate.2/

interjecție
Hai mai repede1/ ca să ajungem la timp.2/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială de scop se introduce în frază prin următoarele:

conjuncții subordonatoare (să, ca să, ca … să, de (= ca să, să))


Se chinuie1/ să-i învețe pe toți colegii lui.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (pentru ca să, pentru ca … să, că doar, că doar de, doar de,
să nu cumva să, ca nu cumva să)
Am oprit la un popas1/ pentru ca să ne odihnim.2/

25
adverbul doar sau doar-doar
Se ținea după fusta ei,1/ doar va primi ceva.2/

pronume relativ + prepoziție


A plecat 1/ după ce avea de luat.2/

Confuzii cu alte subordonate

Subordonata circumstanțială de scop poate fi confundată cu propoziția circumstanțială de cauză.

Atât propoziția circumstanțială de scop, cât și cauzala, exprimă o motivare a acțiunii din regentă.
Deosebirea dintre cele două constă în felul acțiunii: cauzala prezintă o acțiune reală, care se
întâmplă înaintea acțiunii din regentă, iar propoziția finală exprimă o acțiune realizabilă, care
urmează să se îndeplinească după acțiunea din regentă.

Pentru a nu le confunda, trebuie ținut cont de următoarele aspecte:

– în fraza cu circumstanțiala de scop, indiferent de locul ei, ordinea acțiunilor este: acțiune din
regentă→ acțiunea din finală

Merg la școală1/ să-mi cunosc colegii.2/


Să-mi cunosc colegii,1/ merg la școală.2/

– în fraza cu circumstanțiala de cauză, ordinea acțiunilor este: acțiune din cauzală → acțiune din
regentă

Pentru că știu orașul1/ voi fi ghidul vostru. 2/

– subordonata circumstanțială de scop se construiește cu moduri care exprimă acțiuni nerealizate,


dar realizabile (conjunctiv sau imperativ); ! circumstanțiala de cauză nu se construiește niciodată cu
verbe la aceste moduri

Se ambiționează1/ să ia premiul întâi.2/


Du-te 1/ de te spală.2/

– circumstanțiala de scop este introdusă prin conjuncțiile să, ca să, ca ... să(pentru modul
conjunctiv) sau de(pentru modul imperativ); ! cauzala nu se introduce niciodată prin aceste
conjuncții.

Topica propoziției circumstanțiale de scop

26
De obicei, circumstanțialele de scop stau după propozițiile regente, dar pot sta și înaintea acestora.
Finala poate fi și intercalată în propoziția regentă.

Punctuația propoziției circumstanțiale de scop

De regulă, când stau după regente, circumstanțialele de scop nu se despart prin virgulă de regente.
Când stau înaintea acestora, se despart prin virgulă.
Am plecat1/ să cumpăr mere.2/
Ca să-ți dau bani,2/ de aceea te-am chemat.2/

Propoziția circumstanțială condițională

Propoziția circumstanțială condițională (CȚ) este propoziția subordonată care îndeplinește


în frazărolul unui complement circumstanțial condițional, arătând care este condiția sau ipoteza
îndeplinirii unei acțiuni sau a unei însușiri din regentă.

În eventualitatea ploii stăm acasă. (în eventualitatea ‒ complement circumstanțial condițional; cu ce


condiție stăm?)
În caz că plouă, stăm acasă. (P2 ‒ CȚ; cu ce condiție stăm?)

În locul ei, aș fi rămas. (în locul ‒ complement circumstanțial condițional; cu ce condiție aș fi


rămas?)
Dacă aș fi fost în locul ei, aș fi rămas. (P2 ‒ CȚ; cu ce condiție aș fi rămas?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale condiționale.

 Punctuația

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

cu ce condiție?

Termeni regenți

Propoziția circumstanțială condițională determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală


Dacă e totul pregătit,1/ merg și eu în excursie.2/

27
adjectiv
Bocancii sunt recomandabili,1/ în caz că urci pe munte.2/
Ea este o elevă bună1/ dacă o ajuți.2/

interjecție
Hai cum mine1/ dacă ai timp.2/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială condițională se introduce în frază prin următoarele:

conjuncții subordonatoare (dacă, de, să, când (=dacă))


Dacă dorești,1/ vino la mine.2/
Când ar acționa așa,1/ ar face o greșeală.2/
(! Când va mami acționa așa,1/ va face o mare greșeală.2/ P1 ‒ circumstanțială temporală)

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (în caz că, în caz de, în caz dacă, de unde)
În caz că e furtună,1/ ne adăpostim.2/

pronume relativ + locuțiunea prepozițională în locul (este folosit foarte rar)


În locul cui a spart geamul,1/ eu aș recunoaște.2/

prin juxtapunere
Ai carte,1/ ai parte.2/ (ai carte = dacă ai carte)

Topica

Subordonata circumstanțială condițională poate sta atât înaintea regentei, cât și după
aceasta. Numaiînainte regentei stau conditionalele introduse prin de unde și cele juxtapuse.

Punctuația

De regulă, circumstanțiala condițională se desparte pin virgulă. Depinde de cât de mult se află
conditionala în legătură cu regenta.

Eu plec1/ dacă vine și el.2/


Eu plec,2/ dacă așa spui.3/

Conditionalele juxtapuse se despart întotdeauna prin virgulă, dar și condiționalele care depind de o
regenta care prezintă corelativ.

Propoziția circumstanțială concesivă


28
Propoziția circumstanțială concesivă (CV) este propoziția subordonată care îndeplinește
în frazărolul unui complement circumstanțial concesiv, arătând împrejurarea care ar putea împiedica
realizarea acțiunii regentă, dar nu o împiedică.

În ciuda răcelii, am ieșit afară. (în ciuda răcelii ‒ complement circumstanțial concesiv; în ciuda
cărui fapt am ieșit?)
Deși eram răcit,1/ am ieșit afară.2/ (P2 ‒ CV; în ciuda cărui fapt am ieșit?)

Cu toată insistența mea, n-a acceptat cadoul. (cu toată insistența ‒ complement circumstanțial
concesiv; în ciuda cărui fapt n-a acceptat?)
Cu toată că am insistat,1/ n-a acceptat cadoul.2/ (P2 ‒ CV; în ciuda cărui fapt n-a acceptat?)

! Există situații când verbul a fi nu este exprimat în concesivă. Aceste propoziții nu trebuie
confundate cu complemente concesive. Conjuncția subordonatoare deși este indicatorul
subordonatei concesive.
Deși primăvară,1/ e încă frig.2/

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale concesive.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

în ciuda cărui fapt? în pofida cărui fapt?

Clasificarea concesivelor

În funcție de natura piedicii care se opune realizării acțiunii din regentă, reală sau presupusă,
concesivele se împart în concesive propriu-zise și concesive ipotetice (sau condiționale).

Propoziția circumstanțială concesivă propriu-zisă

În circumstanțiala concesivă propriu-zisă, un fapt real ar putea împiedica desfășurarea acțiunii din
regentă.

– se introduce prin conjuncții subordonatoare (deși, că, dacă, de), locuțiuni conjuncționale
subordonatoare (cu toate că, chit că, măcar că, fără să, fără ca … să), pronume și adjective
nehotărâte compuse cu ori- (oricare, oricine; oricât, oricâtă, oricâți, oricâte), adverbe relative (cât),
adverbe nehotărâte compuse cu ori- (oricând, oriunde, oriîncotro, oricum, oricât)

Propoziția circumstanțială concesivă ipotetică


29
În circumstanțiala concesivă ipotetică (sau condițională), un fapt ipotetic (presupus) ar putea
împiedica desfășurarea acțiunii din regentă.

– se introduce prin conjuncții subordonatoare (dacă, de, să), locuțiuni conjuncționale


subordonatoare (chiar dacă, chiar de, chiar să, măcar de, măcar să, măcar dacă, și de, și dacă, nici
de, nici dacă)

Termeni regenți

Propoziția concesivă determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală


El iubește marea,1/ cu toate că locuiește la munte.2/

adjectiv
Copacul a crescut frumos,1/ deși nu l-am udat prea mult.2/

interjecție
Hai,1/ deși nu ești pe lista invitaților.2/

Elemente relaționale

Propoziția concesivă se introduce în frază prin următoarele:

conjuncții subordonatoare (că, dacă, de, să, deși, batăr, măcar)


Dacă ar porni acum,1/ tot nu ar ajunge.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cu toate că, chit că, măcar că, chiar că, chiar de, chiar să,
chiar dacă, măcar că, măcar de, măcar să, și dacă, și de, fără (ca) să, când dimpotrivă, să și)
Chit că nimeni nu s-a oferit voluntar,1/ până la urmă a fost ales cineva.2/

pronume relative sau adjective pronominale relative, precedate de adjectivul indiferent


Indiferent ce i-ai spune,1/ tot nu se liniștește.2/
Indiferent ce sfaturi i-ai da,1/ tot nu se calmează.2/

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (orice, oricât, oricine)


Orice ar face,1/ tot n-o acceptă.2/

adverbe relative sau nehotărâte (cât, cum, unde, oricât, oricum, oriunde)
Oricât îi vorbesc de calm,1/ nu-l pot potoli.2/

Topica
30
Propozițiile concesive stau, de regulă, înaintea regentei. Când se insistă asupra regentei, concesiva
stă după aceasta.
Cu toate că-i este foame,1/ nu mănâncă.2/
Nu a comentat,1/ deși a fost apostrofat pe nedrept.2/

Concesivele juxtapuse sunt așezate numai înaintea regentei.


Meargă el,1/ eu nu merg.2/

Concesivele introduse prin că și de sunt totdeauna intercalate.


El,1/ că-i la grădiniță,2/ și tot înțelege.1/

Punctuația

Propozițiile circumstanțiale concesive se desparte de regulă prin virgulă, indiferent de locul pe care-
l ocupă față de regentă. Excepție fac concesivele introduse prin nici dacă, la care virgula poate lipsi.
Nu merg1/ nici dacă mă implori.2/

Propoziția circumstanțială consecutivă

Propoziția circumstanțială consecutivă (CNS) este propoziția subordonată care îndeplinește


în frază funcția sintactică de complement circumstanțial consecutiv, arătând consecința (urmarea) și
măsura intensității a unei acțiuni, însușirea ori măsura cantității a termenului regent.

E prea deștept pentru a nu pricepe gluma. (pentru a nu pricepe ‒ complement circumstanțial


consecutiv; care e urmarea faptului că e deștept?)
E prea deștept1/ ca să nu înțeleagă gluma.2/ (P2 ‒ CNS; care e urmarea faptului că e deștept?)

Mănâncă de speriat. (de speriat ‒ complement circumstanțial consecutiv; care e urmarea faptului că
mănâncă?)
Mănâncă atâta,1/ încât te sperie.2/ (P2 ‒ CNS; care e urmarea faptului că mănâncă atâta?)

! Conjuncția încât și locuțiunile conjuncționale alcătuite cu această conjuncție (vezi mai jos
locuțiunile) introduc numai propoziții consecutive. Acesta este și un mijloc de verificare a sensului
consecutiv a celorlalte conjuncții și implicit a propoziției consecutive.

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale consecutive.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

31
care este urmarea faptului că?

Termeni regenți

Propoziția circumstanțială consecutivă determină următoarele:

verb sau locuțiune verbale


Mă grăbeam1/ încât nu te-am văzut.2/

adjectiv
Face o mâncare rea1/ de nu o poți mânca.2/

adverbul
Alerga atât de repede,1/ încât nu o puteai ajunge.2/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială consecutivă se introduce în frază prin următoarele:

conjuncții subordonatoare (încât, că (= încât), ca, de, să, ca să, încât să, de să, decât să, cât (= încât),
decât (= încât))
A mers până într-atât,1/ încât îl strângeau încălțările.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (pentru ca să, cât să, așa că, astfel că, așa încât, astfel încât)
E prea leneș,2/ pentru ca să învețe tot.2/

Confuzii cu alte subordonate

Propoziția consecutivă poate fi confundată cu o circumstanțiala de mod . Propoziția de mai jos deși
răspunde la întrebarea cât? (cât de săracă era?) nu este circumstanțială de mod. Pentru verificare, se
înlocuiește conjuncția de cu încât și se adaugă un corelator (atât, așa) în regentă.

Ea era săracă1/ de n-avea după ce bea apă.2/


Ea era atât de săracă1/ încât n-avea după ce bea apă.2/

Propoziția consecutivă poate fi confundată cu o propoziție atributivă. Se verifică prin înlocuirea


conjuncției și adăugarea unui corelator (atât, așa) .
A făcut un scandal,1/ de s-a strâns lumea ca la circ.2/
A făcut un așa scandal,1/ încât s-a strâns lumea ca la circ.2/

Topica

32
Circumstanțiala consecutivă stă întotdeauna după regentă.

Punctuația

Circumstanțiala consecutivă se desparte prin virgulă. Excepție fac consecutivele introduse prin să și
care au corelativul prea și cele introduse prin de, așezate imediat după predicatul regentei.
A urlat1/ de ne-am speriat.2/

Propoziția circumstanțială instrumentală

Propoziția circumstanțială instrumentală (CInstr) este propoziția subordonată care îndeplinește


în frază rolul unui complement circumstanțial instrumental, arătând instrumentul (mijlocul) cu care
se relizează o acțiune sau se manifestă însușirea.

Scrie cu orice. (cu orice ‒ complement circumstanțial instrumental; cu ce scrie?)


Scrie1/ cu ce vrei.2/ (P2 ‒ CInstr; cu ce să scrii?)

Desenează cu creioanele primite cadou. (cu creioanele ‒ complement circumstanțial instrumental;


cu ce desenează?)
Desenează1/ cu ce a primit cadou.2/ (P2 ‒ CInstr; cu ce desenează?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale instrumentale.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

cu cine? cu ce? prin cine? prin ce? datorită cui? grație cui? mulțumită cui? cu ajutorul cui? prin intermediul cu
cui? fără cine? fără ce?

! Identificare subordonatei instrumentale depinde și de conținutul semantic (înțelesul) al propoziției


subordonate, nu doar de identificare elementelor introductive.

Termeni regenți

Propoziția circumstanțială instrumentală determină următoarele:

verb sau locuțiune verbală


A scris1/ cu ce a vrut.2/

interjecție
Hai acasă1/ cu ceea ce poți.2/

33
adjectiv
Învingătoare1/ prin ceea ce a făcut portarul,2/ echipa României s-a calificat.1/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială instrumentală se introduce în frază prin următoarele:

pronume relative sau adjective pronominale relative + prepoziții (cu, datorită, din, după, fără, în, la,
prin)
Trimit banii1/ prin cine se nimerește.2/

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte


Scriu lecția1/ cu orice pix găsesc.2/

conjuncții (că, de) și locuțiuni conjuncționale (fără (ca) să)


A salutat1/ fără să-și scoată pălăria.2/

Confuzii cu alte subordonate

Circumstanțială instrumentală poate fi confundată cu circumstanțiala sociativă sau cu completiva


indirectă deoarece au înțeles apropiat și răspund la întrebări precum: de ce? din ce? cu ce?

! Verificarea se face observând înțelesul propoziției. Instrumentala arată mijlocul prin care face
acțiunea, sociativul cu cine se face acțiunea, indirectă persoana interesată de acțiune sau obiectul
acțiunii.
Construiește1/ cu ce poate.2/ (P2 ‒ CInstr; cu ce construiește? )
Construiește1/ cu cine poate.2/ (P2 ‒ CSoc; cu cine construiește?)
Construiește1/ pentru cine poate.2/ (P2 ‒CI; pentru cine construiește?)

Topica

Subordonata circumstanțială instrumentală stă, de regulă, după propoziția regentă, dar atunci când
accentul cade pe ea, instrumentala poate sta și înaintea regentei.
Cu ce avem1/ ne hrănim.2/
Prin cine aduce cărțile1/ vom obține și culegerile.2/

Instrumentalele conjuncționale stau numai după regentă.

Punctuația

34
Circumstanțiala instrumentală nu se desparte prin virgula de regentă, chiar dacă stă înaintea
regentei.

Propoziția circumstanțială sociativă

Propoziția circumstanțială sociativă (CSoc) este propoziția propoziția subordonată care


înlocuiește în frază un complement circumstanțial sociativ, arătând un lucru (ființă) care participă
(asociază) la efectuarea unei acțiuni sau la suportarea efectelor ei împreună cu subiectul sau
complementul direct al regentei.

A venit cu cel cunoscut. (cu cel cunoscut ‒ complement circumstanțial sociativ; împreună cu cine a
venit?)
A venit1/ cu cine îl cunoaște.2/ (P2 ‒ CSoc; împreună cu cine a venit?)

Au plecat la mare cu toți banii câștigați. (cu toți banii ‒ complement circumstanțial sociativ; cu ce
au plecat?)
Au plecat la mare1/ cu câți bani au câștigat.2/ (P2 ‒ CSoc; cu ce au plecat?)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple propoziții circumstanțiale sociative.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

împreună cu cine? împreună cu ce? fără cine? fără ce?

Sociativa poate fi identificată ușor, deoarece arată cine însoțește subiectul sau ce însoțește obiectul
din regentă. De regulă, însoțirea este marcată prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale cu,
împreună cu, laolaltă cu (cu cine?) sau pentru aspecte negative cu prepoziția fără.
Joacă fotbal1/ cu cine vrea.2/
A venit la școală1/ cu ce avea pe el.2/

Termeni regenți

Propoziția circumstanțială sociativă are ca elemente determinate în propoziția regentă următoarele:

verb sau locuțiune verbală


S-a întors1/ împreună cu cine a venit.2/

35
interjecție
Hai1/ cu cine vrei.2/

adjectiv
Grădina poate fi cultivată1/ cu tot ce dorești.2/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială sociativă se introduce în frază prin următoarele:

pronume relative sau adjective pronominale relative (cine, ce, care, câți, câte) + prepoziții (cu, fără)
sau locuțiuni prepoziționale (împreună cu, cu tot cu, laolaltă cu, dimpreună cu)
A plecat1/ cu cine l-a chemat.2/

pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (oricine, oricare, oricâți, oricâte) +
prepoziții (cu, fără) sau locuțiuni prepoziționale (împreună cu, cu tot cu, laolaltă cu, dimpreună cu)
A dansat1/ împreună cu oricine a invitat-o.2/

adverbele cât, oricât


Au plecat1/ cu cât aveau la ei.2/

Modurile

Subordonata sociativă se construiește cel mai des cu modul indicativ, dar se poate alcătui și cu
modurile conditional-optativ sau prezumtiv, mai puțin conjunctiv sau imperativ.
Ar merge1/ cu oricine ar vrea.2/
S-o fi întors1/ cu cine o fi fost prezent.2/

Corelative în regentă

Sociativa poate fi anticipată sau reluată prin intermediul pronumelor demonstrative acela, aceea sau
pronumelor nehotărâte tot, atât însoțite de propoziția cu.
Cu cine a vrut,1/ cu acela a călătorit.2/

Confuzii cu alte subordonate

Subordonata sociativă se poate confunda cu circumstanțiala instrumentală, circumstanțiala


temporalăsau completiva indirectă.

! Trebuie acordată o atenție sporită înțelesului comunicării pentru a identifica cine sau ce însoțește
persoana care face acțiunea din regentă.

36
Scrie1/ cu ce are.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ CInstr)
Vine1/ cu ce are.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ CSoc)

A venit1/ odată cu cine plecase primul.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ CT)


A venit1/ împreună cu cine plecase primul.2/(P1 ‒ PPr; P2 ‒ CSoc)

E politicos1/ cu oricine merită.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ CI)


Călătorește1/ cu oricine dorește.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ CSoc)

Topica

De regulă, propoziția sociativă stă după regentă. În situațiile în care se dorește sublinierea
informațiilor din subordonată, sociativa poate sta și înaintea regentei.
Cu cine s-a întâlnit1/ a și plecat.2/

Punctuația

În cele mai multe situații, subordonata sociativă nu se desparte prin virgulă. Atunci când se desparte
prin virgulă este prezent un corelativ.
Cu cine a dorit,1/ cu acela a plecat.2/

Propoziția circumstanțială de relație

Propoziția circumstanțială de relație (CR) este propoziția subordonată care îndeplinește


în frazărolul unui complement circumstanțial de relație și arată la ce se referă sau se limitează o
acțiune din regentă sau din ce punct de vedere este emisă comunicarea.

Pentru un salariat, chestiunea banilor e rezolvată. (pentru un salariat ‒ complement circumstanțial


de relație)
Pentru cine are salariu,1/ chestiunea banilor e rezolvată.2/ (P1 ‒ CR)

De citit, a citit mereu. (de citit ‒ complement circumstanțial de relație)


Să citească,1/ a citit mereu.2/ (P1 ‒ CR)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale de relație.

Întrebări și recunoaștere

Întrebări

în ce privință? din ce punct de vedere?

37
Termeni regenți

Propoziția circumstanțială de relație are ca elemente determinate în propoziția regentă următoarele:

verb sau locuțiune verbală


În ceea ce o interesează,1/ ea nu poate face mai mult.2/

adjectiv
Cartea este interesantă1/ în ce ține de resursele bibliografice folosite.2/

adverb
Pentru ceea ce urmărești1/ ar fi bine să fii pregătit.2/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială de relație se introduce în frază prin următoarele:

pronume relative care, cine, ce, cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce însoțite de prepozițiile în, la,
pentrusau locuțiunile conjuncționale cât despre, cât pentru, cât privește, cu privire la, din partea, în
legătura cu, în privința, referitor la, relativ la

Nu-i nimic nelegal1/ în ceea ce te preocupă.2/

pronume nehotărâte oricare, oricine, orice însoțite de însoțite de prepozițiile în, la, pentru sau
locuțiunile conjuncționale cât despre, cât pentru, cât privește, cu privire la, din partea, în legătura
cu, în privința, referitor la, relativ la și pronumele nehotărât câte însoțit de prepozițiile din, după, pe

Referitor la orice se spune2/ are ceva de adăugat.2/

adverbul relativ cât însoțit de prepozițiile în, întru, cu


Ne apreciază1/ în cât ne promovează peste tot.2/

conjuncții subordonatoare că, dacă, de, să, ca să


Să deranjeze pe cineva,1/ n-a deranjat.2/

Modurile

Subordonata de relație se construiește cel mai frecvent cu modul indicativ, dar poate fi alcătuită cu
condițional-optativul, conjunctivul sau prezumtivul.

modul indicativ
În ceea ce o privește,1/ a făcut totul.2/

38
modul condițional-optativ
Cât despre ce-ar face ea,1/ nu mă pronunț.2/

modul conjunctiv
S-au înțeles1/ în legătură cu ce să spună.2/

modul prezumtiv
Că va fi citit,1/ va fi citit.2/

Confuzii cu alte subordonate

Circumstanțiala de relație poate fi confundată cu completiva indirectă. Ca metode de a discerne


între cele două propoziții, putem enumera: completiva indirectă nu se desparte niciodată prin
virgulă, circumstanțiala de relație se desparte de regulă prin virgulă; completiva indirectă reprezintă
obiectul sau persoana vizată de acțiunea regentei, în schimb, circumstanțiala de relație restrânge
acțiunea sau caracteristica din regentă; contragerea.

Vorbeau1/ despre ceea ce se întâmplase.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ CR)


Se temeau1/ de ceea ce se întâmplase.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ CI)

Topica

Subordonata de relație poate sta înainte sau după regentă, deși există o preferință pentru a fi așezate
înaintea regentei. Cele introduse prin conjuncții stau doar înaintea regentei.

Punctuația

Circumstanțiala de relație nu se desparte prin virgulă când se află după propoziția regentă. Se
desparte atunci când se află înaintea regentei.

Propoziția circumstanțială opozițională

Propoziția circumstanțială opozițională (CO) este propoziția subordonată care înlocuiește


în frazăun complement circumstanțial opozițional, arată opoziția față de regentă sau față de o parte a
ei.

În loc de povești, citește reviste științifice. (în loc de povești ‒ complement circumstanțial
opozițional)
În loc să citească povești,1/ citește reviste științifice.2/ (P1 ‒ CO)

O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale opoziționale.

39
Întrebări și recunoaștere

Întrebări

în loc de ce? în loc de cine? în loc de câți? în loc de câte? în locul cui?

Chiar dacă în anumite situații pot fi formulate întrebări, prin care poate fi aflată circumstanțiala
opozițională, cea mai sigură identificare a acestei subordonate este din context, nu prin întrebări.
Contextul este cel care scoate în evidență opoziția de conținut dintre regentă și circumstanțiala
opozițională.

În mod specific, subordonata opozițională este introdusa prin locuțiunea conjuncțională


subordonatoare în loc să, iar acest fapt poate fi un mijloc de a recunoaște această subordonata. În
anumite situații, nu în toate, se poate încerca înlocuirea elementului relațional cu locuțiunea
menționată anterior.
Vino cu noi,1/ decât să stai singur.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ CO)
Vino cu noi,1/ în loc să să stai singur.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒CO)

Aflarea circumstanțialei din context se bazează pe identificarea opoziției dintre regentă și


circumstanțială. În această evaluare este util de știut că termenul căruia i se opune circumstanțiala
opozițională poate fi:

subiectul regentei
În loc să meargă ea,1/ ai mers tu.2/

numele predicativ
Unde până ieri era necunoscută,1/ astăzi a devenit vedetă.2/

elementul predicativ suplimentar


În loc să fie manager,1/ a fost avansat director.2/

un atribut din regentă


A rezolvat două exerciții,1/ în loc să rezolve mai multe.2/

un complement din regentă


În loc să ajungă marți,1/ a ajuns miercuri.2/

Termeni regenți

40
Propoziția circumstanțială opozițională are ca elemente determinate în propoziția regentă
următoarele:

verb sau locuțiune verbală


A plecat,1/ în loc să mai rămână cu noi.2/

interjecție
Hai la școală,1/ decât sa stai în pat.2/
Hai mai bine afară,1/ decât să stai în casă.2/

adjectiv
El este calm,1/ în timp ce tu ești agitat.2/

Elemente relaționale

Propoziția circumstanțială opozițională se introduce în frază prin următoarele:

conjuncții subordonatoare dacă, ca să, unde (= dacă), când (=în timp ce, pe câtă vreme)
Dacă vorbele tale mă liniștesc,1/ tăcerea lui mă contrariază.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare în loc să, fără ca să, decât să (= în loc să), în timp ce, în
vreme ce (= pe câtă vreme), pe câtă vreme, pe când (= pe câtă vreme), de unde (= dacă), câtă vreme,
pentru ca să
În loc să mergeți voi,1/ au mers ei.2/

pronume relative cine, ce, câți, câte, cel ce, cei ce, ceea ce, cele ce sau adjective relative +
adverbul decât sau locuțiunea prepozițională în loc de
Au venit alții1/ decât cine trebuia.2/

Clasificare după elementele relaționale

În funcție de relatori și de ideea exprimată, circumstanțialele opoziționale se împart în:

– opoziționale false condiționale (introduse prin dacă, iar în regentă cu


corelativele apoi, dimpotrivă, în schimb, din contra)
Dacă situația de acum este dificilă,1/ cea de mai înainte a fost o joacă.2/

– opoziționale false temporale (introduse prin când, câtă vreme, în timp ce, în vreme ce, iar în
regentă cu corelativele dimpotrivă, din contra)
Pe când ea citește toată ziua,1/ sora ei, dimpotrivă, este nepăsătoare.2/

41
– opoziționale false locale (introduse prin unde, de unde, iar în regentă cu corelativele apoi, în
schimb)
De unde până mai ieri era politicos,1/ acum în schimb este obraznic.2/

– opoziționale false finale (introduse prin ca să, pentru ca să)


Am scăpat de unii profesori severi,1/ ca să dăm peste alții și mai severi.2/

– opoziționale false modale (introduse prin fără să sau conjuncții, pronume și adjective relative,
adverbe precedate de adverbul decât)
A călătorit cu altceva1/ decât cu ce i-am sus eu.2/

– opoziționale propriu-zise (introduse prin în loc să, pronume relative precedate de în loc
de, decât, adjective pronominale relative, adverbe relative)
În loc să învețe,1/ se joacă toată ziua.2/

Corelative în regentă

În cazul circumstanțialelor opoziționale, corelativele sunt facultative. Cele mai întâlnite


sunt: apoi, dimpotrivă, din contră, în schimbul (potrivite pentru elementele joncționale dacă, de
unde), mai bine, mai degrabă, mai mult (pentru elementele joncționale decât, decât să).

Modurile

De obicei, circumstanțiala opozițională se construiește cu modul indicativ, dar poate fi construită cu


modul conjunctiv, conditional-optativ sau prezumtiv.

Topica

Topica opoziționalelor diferă în funcție de tipul acestora, astfel:


– stau după regentă cele false finale, false modale, false temporale
– stau înaintea regentei cele false condiționale, false locale
– celelalte, de regulă stau înaintea regentei, dar pot sta și după regentă

Punctuația

De regulă, subordonata opozițională se desparte prin virgulă. Virgula lipsește doar atunci când
opoziționalele sunt false modale comparative.

42