Rosia Scufita

Sunt Rosia Scufita, vesela fetita,

Ca ma duc cu de-ale gurii
La bunica-n mijlocul padurii.
Am in cosulet bucate,
Dar nu vi le dau pe toate.
Cant mereu, ma veselesc,
Lumea-ntreaga o iubesc.
Pe carare tot mergand,
Am intalnit lupul flamand.
Iar sfatul mamei l-am uitat,
Si greseala m-a costat.

Scufița Roșie avea cinci ai,

Și părul blond, obrajii dolofani,
Și-avea în coș, pentru bunica ei,
Vreo patru mere și plăcinte, trei,
Și, tropa-trop, cu cei doi papucași,
Credeți, cumva, că-i era frică? Aș!
Prin codrii de puteai să dai cu tunul,
Norocul ei, că lupul era unul!

Port scufiță roșioară/ Și un coș la subsuoară/ Merg la buna cu fuguța/ Că-i bolnavă, sărăcuța!/ Pe cărarea
cea umbroasă/ Va fi lupul rău dar lasă/ Vânătorul iscusit/ Ne va salva negreșit!

Scufita Rosie-n padure

Venise sa culeagă mure
Văzând o lupu-și zise, lasa
Ca în curând o sa se rataceasca
Si-ntradevar, greși cărarea
Ba o cuprinse si-nserarea
Dar licurici, lovi cu amnarul
Și își aprinse felinarul
_Hai, nu mai plânge, nu i nimica
Te duc eu iute, la bunica.

Eu sunt fetiță / Și am scufiță/ M-a trimis mămica/Cu coşul la bunica/ Să-i duc mâncare în coşul
mare/ Plăcinte, lapte şi cozonac.
Numai bune de mancat!