1.

CONCEPTE FUNDAMENTELE PENTRU PREVENIREA

EXPLOZIILOR ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR ÎN
MEDII CU ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE

Riscurile de explozie pot să apară în toate activităţile în care sunt

implicate substanţe inflamabile. Acestea pot include multe din materiile
prime, produse intermediare, produse finale şi deşeuri din procesul obişnuit
de producţie.
Practic toate ramurile sunt afectate, pentru că pericolele de la
atmosferele explozive apar într-o gamă largă de procese şi operaţii. Sunt
date exemple în tabelul 1 [Sursa ’’Ghid facultativ de bună practică pentru
implementarea Directivei 1999/92/EC asupra cerinţelor minime de
îmbunătăţire a protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi
riscurilor provenite de la atmosferele explozive. (Non-binding Guide of
Good Practice for implementing of the European Parliament and Council
Directive 1999/92/EC on minimum requirements for improving the safety
and health protection of workers potentially at risk from explosive
atmospheres, European Commission, DG Employment and Social Affairs,
Brussels, April 2003.)’’]

Tabelul 1

Ramura Pericolul de explozie

Industria Gaze, lichide şi materiale solide
chimică inflamabile sunt transformate şi
procesate în diferite procese din
industria chimică. Aceste procese
pot da naştere la amestecuri
explozive.

Operaţii de La operaţiile de nivelare pot

nivelare şi apărea gaze inflamabile. Sunt
inginerie civilă necesare măsuri tehnice precise
pentru a evita emisiile
necontrolate de gaze şi posibilele
aprinderi. Gazele inflamabile
emise din diferite surse se pot
acumula în locuri slab ventilate
(tunele, beciuri etc.)

5
Companii de Bulgării de cărbune, care nu sunt
generare a explozivi în amestec cu aerul, pot
energiei fi transformaţi în timpul proceselor
electrice de transport, mărunţire sau
uscare, într-un cărbune capabil să
formeze amestecuri explozive
praf/aer.

Companii de Când apele reziduale sunt tratate

eliminare a în instalaţii de purificare, gazele
deşeurilor generate pot forma amestecuri
explozive gaz/aer.

Furnizori de Amestecuri explozive gaz/aer se

gaze naturale pot forma când este emis gazul
natural, de exemplu datorita
scurgerilor.

Industria Prelucrarea lemnului generează

prelucrătoare praf de lemn. Acesta poate forma
a lemnului amestecuri explozive praf/aer, de
exemplu în filtre sau silozuri.

Operaţiuni de Pulberile în exces generate în

vopsire prin zona de vopsire şi vaporii de
pulverizare solvenţi emişi pot da naştere
atmosferelor explozive atunci când
sunt în amestec cu aerul

Agricultură In unele ferme funcţionează

instalaţii de producere a
biogazului. Pot apărea amestecuri
explozive biogaz/aer dacă există
emisii de gaze, de exemplu prin
scurgeri.

Operaţii de Când se dă formă metalelor pot fi

prelucrare a produse prafuri explozive de
metalelor metale în timpul tratării
suprafeţelor (polizare). Aceasta se
aplică în special metalelor uşoare.
Aceste prafuri metalice pot da
naştere pericolului de explozie în
colectoarele de praf.

6
 Industria Pot apărea prafuri explozive în
alimentară timpul transportului şi depozitării
cerealelor, zahărului etc. Dacă
acestea sunt ehaustate şi
colectate prin filtrare, pot apărea
atmosfere explozive în filtru.

Industria Deseori sunt utilizate alcooluri ca

farmaceutică solvenţi în producţia de produse
farmaceutice. De asemenea, pot fi
utilizate materiale auxiliare şi
agenţi care pot da naştere
exploziilor de prafuri cum este de
exemplu lactoza.

Rafinării Hidrocarburile manipulate în

rafinării sunt toate inflamabile şi în
funcţie de punctul lor de
inflamabilitate, pot da naştere
atmosferelor explozive chiar la
temperatura ambiantă. Aria din
jurul instalaţiei de prelucrare este
considerată în general ca loc în
care pot apărea atmosfere
explozive.

Operaţii de Prelucrarea deşeurilor în cadrul

reciclare reciclării poate da naştere
riscurilor de explozie, de exemplu
de la bidoane sau alte recipiente
de gaze şi/sau lichide inflamabile
care nu au fost golite complet sau
de la prafuri de hârtie sau
materiale plastice

Întrucât exploziile pot provoca pierderi umane şi daune materiale

incomensurabile evaluarea riscului de explozii si stabilirea masurilor
adecvate de reducere a acestuia la nivele acceptabile conform normelor si
standardelor in vigoare capătă o importanţă deosebită pentru securitatea si
sănătatea oamenilor si bunurilor.
Un element esenţial in evaluarea riscului de explozii in locurile de
munca unde pot sa apară atmosfere explozive îl constituie instalaţiile si
echipamentele individuale de protecţie (EIP) care trebuie sa fie proiectate,
fabricate, instalate şi întreținute astfel încât sa nu poată genera surse de
aprindere. Cerinţele de prevenire si protecţie a exploziilor sunt reglementate
in norme si standarde specifice, iar o buna parte a evaluării riscului de
7
explozii se refera la evaluarea conformităţii echipamentelor / instalaţiilor cu
cerinţele respective.
În general, evaluarea conformităţii produselor cu cerinţe specificate
este o activitate care poate fi efectuata de o primă, secundă sau terţă parte
şi poate fi reglementată sau nereglementată prin norme şi standarde
specifice.
În domeniul protecţiei Ex există doua Directive Europene, aşa-zise
Directive ATEx, care reglementează punerea pe piaţa europeană a
produselor destinate folosirii în atmosfere potenţial explozive si respectiv
utilizarea lor în condiţii de siguranţă, după cum urmează.

Directive
Directive94/9/EC
94/9/EC HG 752 /2004 privind
concerning
concerningequipment
equipment transpusa
in legisatia stabilirea condiţiilor pentru
and
andprotective
protectivesystems
systems
nationala introducerea pe piaţă a
intended
intendedfor
foruse
useinin echipamentelor si
potentially
potentiallyexplosive
explosive sistemelor protectoare
atmospheres.
atmospheres.OJ OJNo.No.LL destinate utilizării în
100,
100,1994-04-19
1994-04-19 atmosfere potenţial
(Directiva
(DirectivaATEX
ATEX95;
95; explozive + HG461/2006
ATEX
ATEX100a)
100a) pentru modificarea HG
şi 752/2004

Directive 1999/92/EC on Transpu

minimum requirements
for improving the safety
and health protection of
workers potentially at risk
from explosive
atmospheres OJ No. L
023 , 2000-01-28
(Directiva ATEX 137;
ATEX 118a)
sa in HG 1058 /2006 privind
legisatia cerintele minime pentru
national îmbunatatirea securitatii si
a
protectia sanatatii
lucratorilor care pot fi
expuşi unui potenţial risc
Figura 1 datorat atmosferelor
explozive

ATEX este acronimul de la “ATmosphere EXplosive”. O atmosferă

exploziva este un amestec de substanţe inflamabile sub formă de gaze,
vapori, ceaţă sau praf cu aerul, în condiţii atmosferice în care, după ce s-a
produs aprinderea, combustia se răspândeşte în întregul amestec nears.
[Pct. 3.17 din SREN 1127-1; Directiva 94/9/CE, Capitolul I, articolul 1].
Pentru ca o atmosfera exploziva sa existe substanţa inflamabila
trebuie sa fie prezenta in anumite concentraţii. Daca concentraţia este prea
mica (amestec sărac) sau prea mare (amestec bogat) nu apare nici o
explozie; de fapt poate apărea o reacţie de combustie slaba dar nu o reacţie
in tot amestecul. Astfel, explozia poate sa apară numai in prezenta unei
surse de aprindere si când concentraţia este in domeniul de explozivitate al
substanţei, respectiv intre limita inferioara de explozivitate (LEL – lower

8
explosive limit) si limita superioara de explozivitate (UEL - upper explosive
limit). Limitele de explozivitate depind de presiune si de procentul de oxigen
din aer.
Mecanismul producerii exploziilor de gaze, vapori sau ceţuri
inflamabile /aer poate fi simbolizat prin binecunoscutul triunghi al exploziei
din care se observa ca explozia poate surveni ori de câte ori sunt îndeplinite
simultan trei condiţii:
 prezenţa carburantului (gaze, vapori, prafuri /pulberi, ceţuri
combustibile);
 prezenţa comburantului (oxigen, substanţe oxidante);
 sursa de iniţiere eficientă pentru asigurarea activării moleculelor în
vederea iniţierii şi propagării reacţiei de ardere rapidă.

Substanţă
inflamabila
oxidant

Sursa de aprindere

Figura 2

Explozia de praf are caracteristici diferite fata de explozia de gaz si

poate fi, în anumite cazuri, mult mai devastatoare. Dacă, de exemplu, un
curent de aer învolburează un strat de praf, într-un spaţiu mic, praful
împreună cu oxigenul formează un amestec combustibil praf / aer. Daca
acest amestec este iniţiat de către o sursă de iniţiere se declanşează o
explozie. Forţa exploziei învolburează mai mult praf in aer care este la
rândul sau iniţiat s.a.m.d.
Noile concepte de prevenire si protecţie la explozie dezvoltă noi
strategii de prevenire a propagării exploziilor sau limitare a efectelor
exploziilor, ceea ce impune luarea in considerare a aspectelor legate de
închiderea (limitarea, restrângerea, delimitarea, capsularea) amestecului
exploziv. De asemenea, trebuie luate in considerare si aspectele legate de
faptul ca pentru a putea considera un praf ca fiind combustibil, el trebuie sa
fie explozibil – sa fie în suspensie în aer, să aibă o distribuţie a mărimii
particulelor capabilă să propage arderea şi o concentraţie in limitele de
explozivitate.
Astfel se poate defini pentagonul exploziei prin adiţionarea la triunghiul
exploziei a aspectelor legate amestecul sau dispersia substanţelor

9
combustibile si oxidantului, precum şi cele referitoare la închiderea
amestecului.

Formarea Structuri
amestecului închise

Oxidant Substanţă
combustibila

Sursă de aprindere

Figura 3

Această reprezentare da o imagine clară a condiţiilor de explozie si

permite identificarea unor măsuri inginereşti de securitate pentru
proiectarea, fabricarea, montarea si întreţinerea instalaţiilor în scopul
prevenirii formarii atmosferei explozive, prevenirii surselor de aprindere sau
pentru reducerea efectelor eventualelor explozii cu ajutorul sistemelor
protectoare.

PRINCIPIILE PREVENIRII EXPLOZIEI ŞI PROTECŢIEI ÎMPOTRIVA

EXPLOZIEI

Principii fundamentale
Necesitatea coincidenţei atmosferei explozive şi a unei surse de
aprindere eficiente şi efectele anticipate ale unei explozii, conduc imediat la
principiile de bază ale prevenirii şi protecţiei împotriva exploziei, în
următoarea ordine:
a) Prevenirea:
- evitarea sau reducerea atmosferelor explozive; acest obiectiv
poate fi atins, în principal, prin modificarea, fie a concentraţiei
substanţei inflamabile, la o valoare care să se afle în afara
domeniului de explozie, fie a concentraţiei de oxigen, la o valoare
sub concentraţia limită de oxigen (LOC);
- evitarea tuturor surselor de aprindere eficiente posibile;
b) Protecţia: oprirea exploziei şi/sau limitarea domeniului de explozie
la o extindere acceptabilă, prin măsuri de protecţie, de exemplu, prin
izolare, suprimare şi limitare constructivă. Spre deosebire de cele două
măsuri descrise mai sus, aici se acceptă apariţia unei explozii.

10
 Reducerea riscului poate fi realizată prin aplicarea numai a unuia din
principiile de prevenire şi de protecţie de mai sus. De asemenea, se poate
aplica şi o combinaţie între aceste principii.
Întotdeauna prima opţiune ar fi evitarea unei atmosfere explozive.
În practică, în majoritatea cazurilor în care se utilizează materiale
inflamabile, este dificil să se garanteze că nu va apărea niciodată o
atmosferă explozivă gazoasă. De asemenea, poate fi dificil să se garanteze
că echipamentul nu va genera niciodată o sursă de aprindere. De aceea,
când prezenţa unei atmosfere explozive gazoase este foarte probabilă, se
va recurge la utilizarea unor echipamente cu o probabilitate scăzută de a
genera o sursă de aprindere. Dimpotrivă, dacă probabilitatea prezenţei unei
atmosfere gazoase este scăzută, se vor putea utiliza echipamente
construite după standarde mai puţin riguroase.
Deci cerinţa de prevenire a exploziilor poate fi exprimata astfel :
probabilitatea ca o sursa de aprindere să apară in acelaşi timp cu o
atmosfera explozivă să fie minima. Rezulta ca se stabilesc cerinţe specifice
pentru echipamente si sisteme protectoare pentru domenii de utilizare
specifice.
Pentru aplicarea acestui principiu, ariile periculoase Ex neminiere
sunt clasificate în zone in funcţie de probabilitatea si durata apariţiei
atmosferei explozive ( zonele 0, 1 şi 2 pentru gaze si 20, 21, 22 pentru
prafuri combustibile in aer), iar echipamentele sunt împărţite in categorii in
funcţie de nivelul de protecţie asigurat prin evitarea surselor de iniţiere in
timpul operării normale, in timpul defecţiunilor previzibile sau in timpul
rarelor defecţiuni.
Clasificarea ariilor periculoase Ex in zone se face de care
angajatori/utilizatori / proprietari după metode recunoscute, fiind
recomandată utilizarea cerinţelor SR EN 60079-10-1:2009 pentru
atmosfere explozive gazoase si SR EN 60079-10-2:2010 pentru atmosfere
explozive de praf combustibil
Cum nu exista o regula exacta referitoare la prezenta atmosferei
explozive (durata si probabilitate ) in raport cu zonele clasificate Ex (0,1,2),
pot fi luate in considerare datele din tabelul de mai jos.

Tabelul 2 - Probabilitatea si durata atmosferei explozive

Clasificarea ariei Probabilitatea , P Durata , t

periculoase (zona) [an-1] [ore /an]

0 P > 10-1 > 1000 h / an

1 10 > P > 10-3
-1
10 ÷ 1000 h / an
2 10-3 > P > 10-5 < 10 h / an

NOTA : Cantitatea de atmosferă explozivă este importanta pentru a se stabili

daca este pericol de explozie sau nu. Evaluarea prezenţei unei atmosfere
explozive într-o cantitate periculoasă depinde de efectele posibile ale exploziei.

11
Experienţa a demonstrat că un volum de 10 dm 3 atmosferă explozivă conectată
este întotdeauna periculoasă.
Evaporarea unor cantităţi chiar mici de lichide inflamabile (cum este
propanul lichefiat) poate da naştere unor mari cantităţi de vapori inflamabili.

NOTĂ - un litru de propan lichid, când se transformă în gaz şi se diluează în aer

la limita inferioară de explozie va da naştere a 13.000 litri de atmosferă
explozivă4.

Figura 4

Praful depus daca este învolburat poate forma un nor de praf

exploziv chiar daca stratul are o grosime mică. Un strat de praf cu
grosimea de 1 mm cu greutatea volumetrică de 500 kg/m 3 va genera un nor
cu concentraţia medie de 100 g/m 3 dacă stratul este dispersat într-o
încăpere cu înălţimea de 5 m. Dispersia parţială până la o înălţime de 1 m
va da o concentraţie de 500 g/m3 (Eckhoff).

Tabelul 3

strat de 1 mm de
praf cu greutatea
100 g/m3
volumetrică 100 g/m3
500 kg/m3 1m

C  Pbulk  h / H
unde:
C concentraţia prafului în nor, Pbulk greutatea volumetrică a prafului
h grosimea stratului de praf, H înălţimea norului de praf din încăpere

Echipamentele din domeniul ATEx sunt clasificate pe grupe si

categorii astfel:

4
Din broşura ISSA "Explozii de gaze", Secţiunea Internaţională pentru Prevenirea
Pericolelor Profesionale în Industria Chimică, Asociaţia Internaţională de Securitate
Socială (ISSA), Heidelberg, Germania
12
 Tabelul 4

Grupa de explozie Categoria

echipamentului
Grupa I - minerit M1
M2
1
Grupa II(A, B, C) 2
gaze suprafaţă
3
1
Grupa III (A, B, C) 2
prafuri şi fibre 3

Noile reglementări au introdus termenul de nivel de protecţie al

echipamentului EPL (Equipment Protection Level): Ga, Gb, Gc pentru
echipamentele destinate folosirii in atmosfere potenţial explosive generate
de gaze si Da, Db, Dc pentru echipamentele destinate folosirii in atmosfere
potenţial explozive generate de prafuri combustibile in aer) echivalente
categoriilor 0,1,2.
Pornind de la principiile de protecţie la explozie enunţate mai sus, in
tabelul de mai jos sunt sintetizate cerinţele pentru echipamente funcţie de
utilizarea destinată.
Tabelul 5

ZONA Prezenta Evitarea Nivel de Grupa II EPL

atmosferei surselor de protecţie CATEGORIA
explozive iniţiere cerut
Infrecvenţa sau In timpul
2 numai pe o operării normale NORMAL 3 Gc
perioada scurta
de timp
De asemenea,
1 Probabil sa in timpul ÎNALT 2 Gb
apară defecţiunilor
previzibile
(un singur defect)

Continuu, De asemenea ,
0 pentru perioade in timpul rarelor FOARTE 1 Ga
lungi, defecţiuni ÎNALT
sau frecvent (doua defecte
independente)
UTILIZATORI PRODUCĂTORI
13
 ZONA Prezenta Evitarea Nivel de Grupa II EPL
atmosferei surselor de protecţie CATEGORIA
explozive iniţiere cerut
Directiva 1999/92/EC Directiva 94/9/EC
(HG 1058/2006) (HG 752/2004, HG 461/2006).

Pană de curând atât echipamentele pentru atmosfere explozive

generate de gaze cat si cele de prafuri combustibile erau incluse in Grupa
II. Noile reglementari europene / standarde specifice au clasificat
echipamentele pentru medii cu praf combustibil in Grupa a III-a.

Tabelul 6

ZONA Grupa III EPL

CATEGORIA
22 3 Dc
21 2 Db
20 1 Da
Domeniul de utilizare Nivelul de protecţie

PREVENIREA ATMOSFERELOR EXPLOZIVE PERICULOASE

Parametrii proceselor
- Utilizarea de înlocuitori ai substanţelor inflamabile
- Limitarea concentraţiilor
- Inertizarea
- Prevenirea sau limitarea formării de atmosfere explozive în
vecinătatea instalaţiei

Proiectarea şi construcţia echipamentelor, sistemelor protectoare

şi componentelor
- Reducerea degajărilor de substanţe inflamabile
- Diluţia prin ventilaţie

EVITAREA SURSELOR DE APRINDERE

o suprafeţe fierbinţi
o flăcări şi gaze fierbinţi
o scântei generate mecanic
o cureţi electrici vagabonzi, protecţie catodică la coroziune
o electricitate statică
o descărcări atmosferice (trăsnete)
o câmpuri electromagnetice în domeniul frecvenţelor între 9 kHz şi
300 GHz
o radiaţie electromagnetică în domeniul frecvenţelor între 300 GHz şi
3106GHz sau lungimi de undă de la 1000 µm până la 0,1 µm
(spectrul optic)
14
 o radiaţie de ionizare
o ultrasunete
o compresiune adiabatică, unde de şoc, curgeri de gaze
o reacţii chimice

Figura 5

MICŞORAREA EFECTELOR EXPLOZIILOR – SISTEME

PROTECTOARE

o concepţie rezistentă la presiune;

o eliberarea presiunii exploziei;
o suprimarea exploziei;
o prevenirea propagării flăcării şi exploziei.

CARACTERISTICILE SUBSTANŢELOR INFLAMABILE CARE POT

GENERA O ATMOSFERA EXPLOZIVĂ

Pericolul de explozie este legat de materialele şi substanţele

prelucrate, utilizate sau degajate de echipamente, sisteme de protecţie şi
componente şi de materialele utilizate pentru construcţia echipamentelor,
sistemelor de protecţie şi componentelor.
Pentru identificarea pericolului de explozie trebuie cunoscute
proprietăţile de material şi caracteristicile de securitate.
Caracteristicile de securitate care descriu proprietăţile de securitate
relevante ale substanţelor inflamabile sunt:

a) punctul de inflamabilitate (flash point) (a se vedea EN 15794);

b) limitele de explozie (LEL lower explosion limit, UEL upper
explosion limit) (a se vedea EN 1839, EN 14034-3 şi EN 14756);

15
 c) concentraţia limită de oxigen (LOC limiting oxygen concentration)
(a se vedea EN 14034-4 şi EN 14756);
d) presiunea maximă de explozie (pmax maximum explosion pressure),
(a se vedea EN 14034-1, EN 14034-4 şi EN 15967);
e) viteza de creştere maximă a presiunii de explozie (dp/dtmax
maximum rate of explosion pressure rise) (a se vedea EN 14034-2,
EN 14491 şi EN 15967);
f) interstiţiul experimental maxim de securitate (MESG maximum
experimental safe gap) (a se vedea EN 60079-1);
g) energia minimă de aprindere (MIG minimum ignition energy) (a se
vedea EN 13821);
h) temperatura minimă de aprindere a unei atmosfere explozive
(minimum ignition temperature of an explosive atmosphere) (a se
vedea EN 14522 şi EN 50281-2-1);
i) temperatura minimă de aprindere a unui strat de praf (minimum
ignition temperature of a dust layer) (a se vedea EN 50281-2-1).

NOTĂ – Este necesar să se tina cont de faptul că asemenea caracteristici de

securitate nu sunt constante, ci depind, de exemplu, de tehnicile utilizate pentru
măsurarea lor. De asemenea, pentru prafuri, datele de securitate din tabele
reprezintă numai un ghid, deoarece valorile depind de dimensiunea şi de forma
particulelor, conţinutul de umiditate şi prezenţa aditivilor, chiar şi în concentraţii
infime. Pentru o aplicaţie specifică, se recomandă să fie încercate eşantioane
din praful prezent în echipamente şi datele obţinute să fie utilizate la
identificarea pericolului.

Punctul de inflamabilitate, limitele de explozivitate si concentraţia

limită de oxigen definesc proprietăţile de combustie ale substanţelor
inflamabile. Deoarece nu materialul în sine este cel care reprezintă pericolul
potenţial de explozie, ci contactul acestuia cu aerul sau amestecul lui cu
aerul, trebuie să fie determinate proprietăţile amestecului substanţei
inflamabile cu aerul. Aceste proprietăţi furnizează informaţii despre
comportarea la ardere a unei substanţe şi dacă aceasta poate da naştere la
foc sau la explozii.
Presiunea maximă de explozie , viteza de creştere maximă a
presiunii de explozie si interstiţiul experimental maxim de securitate
definesc comportarea la explozie.
Pentru identificarea pericolelor de aprindere trebuie să se determine
proprietăţile de aprindere ale unei atmosfere explozive si anume : energia
minimă de aprindere, temperatura minimă de aprindere a unei atmosfere
explozive si temperatura minimă de aprindere a unui strat de praf .

Punctul de inflamabilitate (flash point) este caracteristic lichidelor

inflamabile si reprezintă temperatura minimă la care, în condiţii de încercare
specifice, un lichid emană suficient gaz combustibil sau vapori combustibili
capabili să se aprindă imediat în prezenţa unei surse de aprindere eficiente.

16
 Limitele de explozie

Pentru fiecare substanţa exista o limita inferioara de explozie

"Lower Explosive Limit" (LEL) si limita superioară de explozie "Upper
Explosive Limit" (UEL) si numai amestecurile aflate in aceste limite pot fi
initiate.
Pentru hidrocarburi in aer aceste limite sunt aproximativ intre 1 % si
15 % volum. Substanţele cu limite mai largi de explozie ca de exemplu
hidrogenul, acetilena, disulfura de carbon sunt cazuri particulare de pericol.
Ventilaţia este o cale de a reduce amestecul mai jos de limita inferioară de
explozie făcându-l incapabil de aprindere.

NOTA 1 – Unele substanţe instabile din punct de vedere chimic, de exemplu,

acetilena şi oxidul de etilenă, pot suferi reacţii exoterme chiar şi în absenţa
oxigenului şi au o limită de explozie superioară de 100 %.

La prafuri limita inferioara de explozie este aproximativ intre 20 si 60

g/mc aer, iar limita superioara de explozie este intre 2 si 6 kg/mc aer.
Limitele de explozie pentru prafuri nu au aceeaşi semnificaţie ca acelea
pentru gaze şi vapori. De obicei, norii de praf nu sunt omogeni.
Concentraţia de praf poate fluctua mult din cauza depunerii prafului şi
dispersiei în atmosferă. Întotdeauna, trebuie să se ia în considerare posibila
formare a atmosferelor explozive, atunci când sunt prezente depuneri de
praf combustibil.

Tabelul 7

Gazul combustibil Limita inferioara de Limita superioara de

explozivitate explozivitate
(LEL - Lower (UEL - Upper
Explosive Limit) Explosive Limit)
Disulfura de carbon 1,3 50
Monoxid de carbon 12 75
Etan 3 1,4
Ahidrogen 4 75
Metan 5 15
Propan 2,1 10,1
toluen 1,27 6,75

Concentraţia limita de oxigen (LOC- Limiting Oxygen

Concentrations) reprezintă concentraţia maximă de oxigen dintr-un amestec
de substanţă inflamabilă, aer şi un gaz inert în care nu se produce o
explozie, determinată în condiţii de încercare specificate .
Un gaz inert este un gaz care nu este inflamabil si cu conţinut mic
sau deloc de oxigen, ca de Ex: azotul, gazele de ardere, aburii, dioxidul de
carbon etc. Adăugarea de astfel de gaze in instalaţii reduce concentraţia de
17
oxigen procedeul fiind numit inertizare. La inertizarea cu azot , LOC este
de 10 % vol oxigen pentru amestecuri de metan, 8 % pentru etilena si 3 %
pentru hidrogen.
Atmosfera inertizată poate deveni din nou exploziva daca se adaugă
aer. In plus trebuie avut in vedere ca aceasta măsură de protecţie la
explozie prezintă un potenţial pericol pentru personal întrucât se poate
reduce concentraţia de oxigen in aerul inspirat din jurul instalaţiilor
inertizate.
Presiune maximă de explozie (pmax) este presiunea maximă care
se produce într-un recipient închis, în timpul exploziei unei atmosfere
explozive, determinată în condiţii de încercare specificate (a se vedea EN
14034-1, EN 14034-4 şi EN 15967).
Viteză maximă de creştere în presiune a exploziei ( (dp/dt) max)
reprezintă valoarea maximă a creşterii presiunii pe unitatea de timp, într-un
recipient închis, în timpul exploziei unei atmosfere determinate, în condiţii
de încercare specificate(a se vedea EN 14034-2, EN 14491 şi EN 15967) .
Presiune maximă de explozie (pmax) si viteza maximă de creştere în
presiune a exploziei sunt doi parametri importanţi pentru dimensionarea
instalaţiilor si sistemelor protectoare.
Interstiţiul experimental maxim de securitate (MESG maximum
experimental safe gap) este interstiţiul maxim al îmbinării între cele două
părţi ale camerei interne a aparaturii de încercare care, atunci când se
aprinde amestecul de gaz din interior şi în condiţii specificate, împiedică
aprinderea amestecului de gaz din exterior, printr-o îmbinare de 25 mm
lungime, pentru toate concentraţiile încercate de gaze sau vapori în aer.
MESG este o proprietate a amestecului respectiv de gaz (a se vedea EN
60079-1).
Acest parametru este folosit pentru realizarea echipamentelor cu tip
de protecţie capsulare antideflagranta si a opritoarelor de flăcări.
Energia minimă de aprindere (MIG minimum ignition energy) este
cea mai redusă energie care este suficientă, pentru a produce aprinderea
atmosferei explozive cea mai uşor inflamabilă, în condiţiile de încercare
specificate (a se vedea EN 13821)
Pentru cele mai multe gaze si vapori MIE este cuprinsa intre 0,1 mJ
si 0,3 mJ ( Metan :
0,24 mJ; Hidrogen : 0,019 mJ)
Pentru praf domeniul MIE este de la sub 1 mJ la peste 10 J.
Exista o clasificare a substanţelor in funcţie de energia minimă de
aprindere.

Tabelul 8

MIE  10 mJ Inflamabilitate normală

3 mJ < MIE < 10 mJ Foarte inflamabile
MIE < 3 mJ Extrem de inflamabile

18
 Temperatura minimă de aprindere a unei atmosfere explozive
(minimum ignition temperature of an explosive atmosphere) este cea mai
scăzută temperatură a unei suprafeţe încălzite la care, în condiţii specifice
de încercare, se produce aprinderea unei atmosfere explozive
Pentru gaze si vapori EN 14522 defineşte temperatură de
autoaprindere Ti ca cea mai scăzută temperatură (a unei suprafeţe
fierbinţi) la care în condiţii de încercare specificate se produce o aprindere a
gazului inflamabil sau a vaporilor inflamabili în amestec cu aerul sau cu
aer/gaz inert.
Pentru praf temperatura minimă de aprindere a unui nor de praf
se defineşte ca temperatura cea mai scăzută a peretelui interior fierbinte al
unui cuptor, la care are loc aprinderea unui nor de praf în aerul din interiorul
acestui cuptor (a se vedea EN 50281-2-1:1998)
Temperatura minimă de aprindere a unui strat de praf este
temperatura cea mai scăzută a unei suprafeţe fierbinţi la care se produce
aprinderea unui strat de praf, cu grosime specificată, depus pe această
suprafaţă fierbinte (a se vedea EN 50281-2-1).
Datorită gamei largi de procese din industrie, aprinderea straturilor
de praf poate depinde de condiţiile locale. Această metodă de încercare nu
este în mod necesar reprezentativă pentru toate condiţiile industriale, în
care poate fi necesar să se ţină cont de factori precum prezenţa unor
straturi groase de praf şi repartiţia temperaturii în mediul înconjurător.
Temperatura de aprindere a substanţelor inflamabile este deosebit
de importanta pentru selectarea echipamentelor / instalaţiilor destinate
folosirii in atmosfere potenţial explozive generate de gaze si vapori
inflamabili in funcţie de clasele de temperatura ale acestora.
Tabelul 9

Clasa de temperatură Temperatura maxima de Temperatura de

a aparaturii electrice suprafaţă a aparaturii aprindere a gazelor
sau vaporilor
T1 4500C >4500C
T2 3000C >3000C
T3 2000C >2000C
T4 1350C >1350C
T5 1000C >1000C
T6 850C >850C
Tabelul 10

T1 T2 T3 T4 T5 T6
I metan
IIA acetonă etanol gazolină acetil
etan i-amil motorină aldehidă
etil acetat acetat comb.aeronave eter etilic
amoniac n-butan uleiuri
benzen n-butil carburante/

19
 (pur) alcool uleiuri de
acid acetic încălzire
monoxid de n-hexan
carbon
metan
metanol
propan
toluen
IIB gaz de etilenă
cărbune
(gaze de
oraş)
IIC hidrogen acetilenă acetilină
hidrogen
bisulfura de
carbon

La selectarea echipamentelor pentru praf trebuie sa se tina seama

atât de temperatura minimă de aprindere a norului de praf cat si de
temperatura minimă de aprindere a stratului de praf.

De asemenea , alte caracteristici pot fi utile pentru proiectarea si

utilizarea echipamentelor si sistemelor protectoare /instalaţiilor sigure care
se pot afla in atmosfere potenţial explozive sau pot conţine in interior o
atmosfera explozivă, cum sunt: constanta specifică a prafului K st (indicele
de explozie) şi conductivitatea electrica a prafului.

Constanta specifică a prafului - K st (indicele de explozie) este

caracteristica independentă de volum care este calculată folosind ecuaţia
cubică de mai jos.

(dp / dt ) max  V 1 / 3  const.  K st  K max .

În funcţie de valoarea determinata praful poate fi clasificat în

următoarele clase:

Tabelul 11

Constanta specifică a Caracteristica

prafului - Kst (indicele de KSt [m*bar/s]
explozie)
St 0 0 Fra explozie
St 1 > 0 ÷ 200 Explozie moderată/slabă
St 2 > 200 ÷ 300 Explozie puternica
St 3 > 300 Explozie foarte puternica
20
 Conductivitatea electrica a prafului se determină conform EN
50281-1-1:1998.

SR EN 13237 defineşte Praful conductiv astfel: praf, fibre sau

particule antrenate a căror rezistivitate electrică este egală sau mai mică de
103  m

Parametrii de explozivitate ai prafului combustibil sunt necesari

pentru stabilirea măsurilor de prevenire şi protecţie la explozie:

Tabelul 12

Măsuri de prevenire / protecţie Parametri necesari

Prevenirea prafurilor Combustibilitate, explozivitatea

combustibile Limitele de explozivitate - LEL
Limitarea concentraţiilor Energia minimă de aprindere,
Prevenirea surselor de aprindere temperatura de
aprindere în nor si in strat

Proiectarea rezistentă la Suprapresiunea maximă de explozie -

explozie pmax
Descărcarea exploziilor Valoarea KSt ,
Suprimarea exploziilor suprapresiunea maximă de explozie
Valoarea KSt ,
suprapresiunea maximă de explozie

În tabelul de mai jos sunt exemplificate proprietăţile de explozie ale

prafurilor din agricultură.

Tabelul 13

Tipul MIT MIE LEL Presiunea Kst Clasa

prafului Temperatu- Energia Nivelul de maximă de Rata maximă de de risc
ra minimă minimă explozivitate explozie creştere a de ex-
de aprindere de presiunii plozie
a norului aprinder
°F °C e Oz/Ft g/m psig bar psi/ bar·m/
mJ 3 3
sec sec

Alfalfa 860 460 320 0,1 100 66 4,55 1100 25 slab

21
 Tipul MIT MIE LEL Presiunea Kst Clasa
prafului Temperatu- Energia Nivelul de maximă de Rata maximă de de risc
ra minimă minimă explozivitate explozie creştere a de ex-
de aprindere de presiunii plozie
a norului aprinder
°F °C e Oz/Ft g/m psig bar psi/ bar·m/
mJ 3 3
sec sec
Cacao 788 420 100 0,045 45 65 4,50 1200 28 slab
Porumb 752 400 40 0,045 45 95 6,55 6000 137 slab
Ştiuleţi 752 400 40 0,030 30 110 7,6 5000 115 slab
de
porumb
Amidon 716 380 20 0,040 40 115 7,9 9000 206 puterni
de c
porumb
Scame 968 520 192 0,500 500 48 3,3 150 3,5 slab
de
bumbac
Seminţe 878 470 60 0,050 50 104 7,2 3000 69 slab
de
bumbac
Cereale 806 430 30 0,055 55 115 7,9 5500 126 slab
amestec
ate
Orez 824 440 40 0,45 45 93 6,4 3600 82 slab
Zahăr 662 350 30 0,035 35 91 6,3 5000 115 slab
Tutun 788 420 - - - 7 0,5 200 4,5 slab
Grâu 896 480 60 0,055 55 103 7,1 3600 82 slab
Făină de 716 380 50 0,050 50 95 6,55 3700 85 slab
grâu

NOTA - Substanţele pot fi caracterizate din punct de vedere al inflamabilităţii în

funcţie de indicele de combustibilitate.

Tabelul 14

Inflamabilitate Combustibilitate
BZ
Neinflamabil BZ 1
Flacără localizată, stinsă rapid BZ 2
Ardere sau mocnire localizată, fără extindere BZ 3
Extinderea flăcărilor mocnite BZ 4
Extinderea flăcărilor deschise BZ 5
Aprindere în întregime BZ 6

Bibliografie:

1. Directiva1999/92/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 16 Dec

1999 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi
securităţii muncitorilor aflaţi în potenţial risc de atmosferă explozivă
2. Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European
Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for
improving the safety and health protection of workers potentially at risk from
explosive atmospheres, European Commission, DG Employment and Social
Affairs, Brussels, April 2003
22
3. Directiva 94/9/EC a Parlamentului European şi Consiliului din 23 martie
1994 privind evaluarea legilor statelor membre referitoare la echipamente şi
sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive

4. ATEX-Guidelines: Guidelines on the Application of Council Directive

94/9/EC of 23 March 1994 on the approximation of the laws of the Member
States concerning equipment and protective systems intended for use in
potentially explosive atmospheres. European Commission, 1st Edition, 2000
+ 2nd Edition 2005

5. Hotărârea de Guvern nr. 1058/09.08.2006 privind cerinţele minime pentru

îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi
unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive

6. Hotărârea de Guvern nr. 752 / 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru

introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate
utilizării în atmosfere potenţial explozive; HG 461 /2006 pentru modificarea
Hotărârii Guvernului nr.752/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate
utilizării în atmosfere potenţial explozive

23