CONCEPTE FUNDAMENTELE PENTRU PREVENIREA EXPLOZIILOR ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR

IN MEDII CU ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE

Dr. ing. Mihaela PĂRĂIAN

Dr. ing. Emilian GHICIOI
Dr. ing. Niculina VĂTAVU
Dr. ing. Florin PĂUN
Dr. ing. Adrian JURCA
Dr. ing. Leonard LUPU
Drd. ing . Dan GABOR

Riscurile de explozie pot să apară în toate activităţile în care sunt implicate substanţe
inflamabile. Acestea pot include multe din materiile prime, produse intermediare, produse finale şi
deşeuri din procesul obişnuit de producţie.
Practic toate ramurile sunt afectate, pentru că pericolele de la atmosferele explozive apar
într-o gamă largă de procese şi operaţii. Sunt date exemple în tabelul 1[Sursa ’’Ghid facultativ de
bună practică pentru implementarea Directivei 1999/92/EC asupra cerinţelor minime de
îmbunătăţire a protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi riscurilor provenite de la
atmosferele explozive. ( Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European
Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for improving the safety
and health protection of workers potentially at risk from explosive atmospheres, European
Commission, DG Employment and Social Affairs, Brussels, April 2003.)’’]
Tabelul 1.

Ramura Pericolul de explozie

Industria chimică Gaze, lichide şi materiale solide inflamabile sunt

transformate şi procesate în diferite procese din
industria chimică. Aceste procese pot da naştere
la amestecuri explozive.

Operaţii de La operaţiile de nivelare pot apărea gaze

nivelare şi inflamabile. Sunt necesare măsuri tehnice precise
inginerie civilă pentru a evita emisiile necontrolate de gaze şi
posibilele aprinderi. Gazele inflamabile emise din
diferite surse se pot acumula în locuri slab
ventilate ( tunele, beciuri etc.)

Companii de Bulgării de cărbune, care nu sunt explozivi în

generare a amestec cu aerul, pot fi transformaţi în timpul
energiei electrice proceselor de transport, mărunţire sau uscare,
într-un cărbune capabil să formeze amestecuri
explozive praf/aer.

Companii de Când apele reziduale sunt tratate în instalaţii de

eliminare a purificare, gazele generate pot forma amestecuri
deşeurilor explozive gaz/aer.
Furnizori de gaze Amestecuri explozive gaz/aer se pot forma când
naturale este emis gazul natural, de exemplu datorita
scurgerilor.

Industria Prelucrarea lemnului generează praf de lemn.

prelucrătoare a Acesta poate forma amestecuri explozive
lemnului praf/aer, de exemplu în filtre sau silozuri.

Operaţiuni de Pulberile în exces generate în zona de vopsire şi

vopsire prin vaporii de solvenţi emişi pot da naştere
pulverizare atmosferelor explozive atunci când sunt în
amestec cu aerul

Agricultură In unele ferme funcţionează instalaţii de

producere a biogazului. Pot apărea amestecuri
explozive biogaz/aer dacă există emisii de gaze,
de exemplu prin scurgeri.

Operaţii de Când se dă formă metalelor pot fi produse prafuri

prelucrare a explozive de metale în timpul tratării suprafeţelor
metalelor (polizare). Aceasta se aplică în special metalelor
uşoare. Aceste prafuri metalice pot da naştere
pericolului de explozie în colectoarele de praf.

Industria Pot apărea prafuri explozive în timpul

alimentară transportului şi depozitării cerealelor, zahărului
etc. Dacă acestea sunt ehaustate şi colectate
prin filtrare, pot apărea atmosfere explozive în
filtru.

Industria Deseori sunt utilizate alcooluri ca solvenţi în

farmaceutică producţia de produse farmaceutice. De
asemenea, pot fi utilizate materiale auxiliare şi
agenţi care pot da naştere exploziilor de prafuri
cum este de exemplu lactoza.
 Rafinării Hidrocarburile manipulate în rafinării sunt toate
inflamabile şi în funcţie de punctul lor de
inflamabilitate, pot da naştere atmosferelor explozive
chiar la temperatura ambiantă. Aria din jurul
instalaţiei de prelucrare este considerată în general
ca loc în care pot apărea atmosfere explozive.

Operaţii de Prelucrarea deşeurilor în cadrul reciclării poate da

reciclare naştere riscurilor de explozie, de exemplu de la
bidoane sau alte recipiente de gaze şi/sau lichide
inflamabile care nu au fost golite complet sau de la
prafuri de hârtie sau materiale plastice

Intrucât exploziile pot provoca pierderi umane şi daune materiale incomensurabile

evaluarea riscului de explozii si stabilirea masurilor adecvate de reducere a acestuia la nivele
acceptabile conform normlor si standardelor in vigoare capătă o importanţă deosebită pentru
securitatea si sanatatea oamenilor si bunurilor.
Un element esential in evaluarea riscului de explozii in locurile de munca unde pot sa apara
atmosfere explozive il constituie instalatiile si echipamentele individuale de protectie (EIP) care
trebuie sa fie proiectate, fabricate, instalate si intretinute astfel incat sa nu poata genera surse
de aprindere. Cerintele de perevenire si protectie a exploziilor sunt reglementate in norme si
standarde specifice, iar o buna parte a evaluarii riscului de explozii se refera la evaluarea
conformitatii echipamentelor / instalatiilor cu cerintele respective.
În general, evaluarea conformităţii produselor cu cerinte specificate este o activitate
care poate fi efectuata de o primă, secundă sau terţă parte şi poate fi reglementată sau
nereglementată prin norme şi standarde specifice.
In domeniul protectiei Ex exista doua Directive Europene , aşazise Directive ATEx, care
reglementează punerea pe piaţa europeană a produselor destinate folosirii în atmosfere
potential explozive si respectiv utilizarea lor în condiţii de siguranţă, după cum urmează:

Directive 2014/34/EU relating to HG 245 /2016 privind stabilirea

equipment and protective
systems intended for use in
potentially explosive
atmospheres. OJ No. L 96/351,
29.3.2014 (inlocuieste Directiva
94/9/EC)
transpusa in condiţiilor pentru punerea la
legisatia dispoziţie pe piaţă a echipamentelor
şi sistemelor de protecţie destinate
utilizării în atmosfere potenţial
explozive (inlocuieste HG
752/2004+ HG461/2006)
si

Directive 1999/92/EC on HG 1058 /2006 privind cerintele

minimum requirements for
improving the safety and health
protection of workers potentially
at risk from explosive
atmospheres OJ No. L 023 , 2000-
01-28
(Directiva ATEX 137; ATEX 118a)
minime pentru îmbunatatirea
transpusa in
securitatii si protectia sanatatii
legisatia
nationala lucratorilor care pot fi expusi unui
potential risc datorat atmosferelor
explosive
 ATEX este acronimul de la “ATmosphere EXplosive”. O atmosfera exploziva este
un amestec de substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau praf cu aerul, în
condiţii atmosferice în care, după ce s-a produs aprinderea, combustia se răspândeşte în
întregul amestec nears. [Pct. 3.17 din SREN 1127-1; Directiva ATEX 2014/34/EU, Capitolul I,
articolul 1].
Pentru ca o atmosfera exploziva sa existe substanta inflamabila trebuie sa fie prezenta
in anumite concentratii. Daca concentratia este prea mica (amestec sarac) sau prea mare
(amestec bogat) nu apare nici o explozie; de fapt poate aparea o reactie de combustie slaba
dar nu o reactie in tot amestecul. Astfel, explozia poate sa apara numai in prezenta unei surse
de aprindere si cand concentratia este in domeniul de explozivitate al substantei, respectiv
intre limita inferioara de explozivitate (LEL – lower explosive limit) si limita superioara de
explozivitate (UEL -upper explosive limit). Limitele de explozivitate depind de presiune si de
procentul de oxigen din aer.
Mecanismul producerii exploziilor de gaze, vapori sau ceturi inflamabile /aer poate fi
simbilizat prin binecunoscutul triunghi al exploziei din care se observa ca explozia poate
surveni ori de câte ori sunt îndeplinite simultan trei condiţii:
 prezenţa carburantului (gaze, vapori, prafuri /pulberi, ceţuri combustibile);
 prezenţa comburantului (oxigen, substanţe oxidante);
 sursa de iniţiere eficientă pentru asigurarea activării moleculelor în vederea iniţierii
şi propagării reacţiei de ardere rapidă.

Substanta
inflamabila
oxidant

Sursa de aprindere

Explozia de praf are caracteristici diferte fata de explozia de gaz si poate fi, în anumite
cazuri, mult mai devastatoare. Dacă, de exemplu, un curent de aer învolburează un strat de
praf , într-un spaţiu mic, praful împreună cu oxigenul formează un amestec combustibil praf /
aer. Daca acest amestec este iniţiat de catre o sursă de iniţiere se declanşează o explozie .
Forţa exploziei învolburează mai mult praf in aer care este la randul sau initiat s.a.m.d.
Noile concepte de prevenire si protecţie la explozie dezvoltă noi strategii de prevenire
a propagării exploziilor sau limitare a efectelor exploziilor, ceea ce impune luarea in
considerare a aspectelor legate de închiderea (limitarea, restrangerea, delimitarea,
capsularea) amestecului exploziv. De asemenea, trebuie luate in considerare si aspectele
legate de faptul ca pentru a putea considera un praf ca fiind combustibil, el trebuie sa fie
 explozibil – sa fie în suspensie în aer, să aibă o distribuţie a marimii particulelor capabilă să
propage arderea şi o concentraţie in limitele de explozivitate.
Astfel se poate defini pentagonul exploziei prin adiţionarea la triunghiul exploziei a
aspectelor legate amestecul sau dispersia substanţelor combustibile si oxidantului, precum şi
cele referitoare la inchiderea amestecului.

Formarea Structuri
amestecului inchise

Substanta
Oxidant combustibila

Sursa de aprindere
Această reprezentare da o imagine clară a condiţiilor de explozie si permite
identificarea unor măsuri inginereşti de securitate pentru proiectarea, fabricarea,
montarea si intretinerea instalatiilor in scopul prevenirii formarii atmosferei explozive,
prevenirii surselor de aprindere sau pentru reducerea efectelor eventualelor explozii
cu ajutorul sistemelor protectoare.

PRINCIPIILE PREVENIRII EXPLOZIEI ŞI PROTECŢIEI IMPOTRIVA EXPLOZIEI

Principii fundamentale

Necesitatea coincidenţei atmosferei explozive şi a unei surse de aprindere eficiente şi

efectele anticipate ale unei explozii, conduc imediat la principiile de bază ale prevenirii şi protecţiei
împotriva exploziei, în următoarea ordine:

a) Prevenirea:

- evitarea sau reducerea atmosferelor explozive; acest obiectiv poate fi atins, în

principal, prin modificarea, fie a concentraţiei substanţei inflamabile, la o valoare care
să se afle în afara domeniului de explozie, fie a concentraţiei de oxigen, la o valoare
sub concentraţia limită de oxigen (LOC);
- evitarea tuturor surselor de aprindere eficiente posibile;

b) Protecţia: oprirea exploziei şi/sau limitarea domeniului de explozie la o extindere

acceptabilă, prin măsuri de protecţie, de exemplu, prin izolare, suprimare şi limitare constructivă.
Spre deosebire de cele două măsuri descrise mai sus, aici se acceptă apariţia unei explozii.

Reducerea riscului poate fi realizată prin aplicarea numai a unuia din principiile de
prevenire şi de protecţie de mai sus. De asemenea, se poate aplica şi o combinaţie între aceste
principii.
Întotdeauna prima opţiune ar fi evitarea unei atmosfere explozive.
 În practicã, în majoritatea cazurilor în care se utilizeazã materiale inflamabile, este dificil sã
se garanteze cã nu va apãrea niciodatã o atmosferã explozivã gazoasã. De asemenea, poate fi
dificil sã se garanteze cã echipamentul nu va genera niciodatã o sursã de aprindere. De aceea,
când prezenţa unei atmosfere explozive gazoase este foarte probabilã, se va recurge la utilizarea
unor echipamente cu o probabilitate scãzutã de a genera o sursã de aprindere. Dimpotrivã, dacã
probabilitatea prezenţei unei atmosfere gazoase este scãzutã, se vor putea utiliza echipamente
construite dupã standarde mai puţin riguroase.
Deci , cerinta de prevenire a exploziilor poate fi exprimata astfel : probabilitatea ca o sursa de
aprindere sa apara in acelasi timp cu o atmosfera exploziva sa fie minima. Rezulta ca se stabilesc
cerinte specifice pentru echipamente si sisteme protectoare pentru domenii de utilizare specifice.
Pentru aplicarea acestui principiu, ariile periculoase Ex neminiere sunt clasificate în zone
in functie de probabilitatea si durata aparitiei atmosferei explozive ( zonele 0, 1 şi 2 pentru gaze si
20, 21, 22 pentru prafuri combustibile in aer), iar echipamentele sunt impărţite in categorii in
functie de nivelul de protecte asigurat prin evitarea surselor de initiere in timpul operarii normale,
in timpul defectiunilor previzibile sau in timpul rarelor defectiuni.

Clasificarea ariior periculoase Ex in zone se face de care angajatori/utilzatori / proprietari

dupa metode recunoscute, fiind recomandta utilizarea cerintelor SR EN 60079-10-1:2009 pentru
atmosfere explozive gazoase si SR EN 60079-10-2:2010 pentru atmosfere explozive de praf
combustibil
Cum nu exista o regula exacta referitoare la prezenta atmosferei explozive (durata si
probabilitate ) in raport cu zonele clasificate Ex (0,1,2), pot fi luate in considerare datele din tabelul
de mai jos.
Probabilitatra si durata atmosferei explozive

Clasificarea ariei Probabilitatea , P Durata , t

periculoase (zona) [an-1] [ore /an]
0 P > 10-1 > 1000 h / an
1 10-1 > P > 10-3 10 ÷ 1000 h / an
2 10-3 > P > 10-5 < 10 h / an

NOTA : Cantitatea de atmosferă explozivă este importanta pentru a se stabili daca este pericol de
explozie sau nu. Evaluarea prezenţei unei atmosfere explozive într-o cantitate periculoasă depinde
de efectele posibile ale exploziei. Experienţa a demonstrat că un volum de 10 dm 3 atmosferă
explozivă conectată este întotdeauna periculoasă.

Evaporarea unor cantităţi chiar mici de lichide inflamabile (cum este propanul lichefiat)
poate da naştere unor mari cantităţi de vapori inflamabili. Notă - un litru de propan lichid,
când se transformă în gaz şi se diluează în aer la limita inferioară de explozie va da
naştere a 13.000 litri de atmosferă explozivă4

44
Din broşura ISSA "Explozii de gaze", Secţiunea Internaţională pentru Prevenirea Pericolelor Profesionale
în Industria Chimică, Asociaţia Internaţională de Securitate Socială (ISSA), Heidelberg, Germania
Praful depus daca este involburat poate forma un nor de praf exploziv chiar daca stratul are o
grosime mică. Un strat de praf cu grosimea de 1 mm cu greutatea volumetrică de 500 kg/m3 va
genera un nor cu concentraţia medie de 100 g/m3 dacă stratul este dispersat într-o încăpere cu
înălţimea de 5 m. Dispersia parţială până la o inaltime de 1 m va da o concentratie de 500 g/m3
(Eckhoff).

strat de 1 mm de praf cu

100 g/m3
500 g/m3
greutatea volumetrică

5m
500 kg/m3
1m

C=Pbulk⋅h /H
unde:
C concentraţia prafului în nor
Pbulk greutatea volumetrică a prafului
h grosimea stratului de praf
H înălţimea norului de praf din încăpere

Echipamentele din domeniul ATEx sunt clasificate pe grupe si categorii astfel :

Grupa de explozie Categoria

echipamentului
Grupa I M1
minerit M2

Grupa II(A, B, C) 1
gaze suprafata
2

1
Grupa III (A, B, C)
prafuri si fibre 2
3

Noile reglementari au introdus termenul de nivel de protectie al echipamentului - EPL

(Equipment Protection Level) : Ga, Gb, Gc pentru echipamentele destinate folosirii in
atmosfere potential explosive generate de gaze si Da, Db, Dc pentru echipamentele destinate
folosirii in atmosphere potential explosive generate de prafuri combustibile in aer) echivalente
categoriilor 0,1,2.

Pornind de la principiile de protectie la explozie enuntate mai sus, in tabelul de mai jos sunt
sintetizate cerintele pentru ehipamente functie de utilizarea destinata.
 ZONA Prezenta atmosferei Evitarea Nivel de Grupa II EPL
explozive surselor de initiere protectie CATEGORIA
cerut  

  Infrecventa sau numai In timpul      

2 pe o perioada scurta operarii normale NORMAL 3 Gc
de timp
    De asemenea,      
1 Probabil sa apara in timpul defectiunilor INALT 2 Gb
previzibile
(un singur defect)
  Continuu, De asemenea ,      
0 pentru perioade lungi, in timpul rarelor defectiuni FOARTE 1 Ga
sau frecvent (doua defecte INALT
independente)
UTILIZATORI PRODUCATORI
Directiva 1999/92/EC Directiva 2014/34/EU
(HG 1058/2006) (HG 245/2016).

Pana de curand atat echipamentele pentru atmosfere explozive generate de de gaze cat si
cele de prafuri combustibile erau incluse in Grupa II. Noile reglementari europene / standarde
specifice au clasificat echipamentele pentru medii cu praf combustibil in Grupa a III –a

ZONA Grupa III EPL

CATEGORIA

22 3 Dc

21 2 Db

20 1 Da
Domeniul de utilizare Nivelul de protectie

PREVENIREA ATMOSFERELOR EXPLOZIVE PERICULOASE

Parametrii proceselor
-          Utilizarea de înlocuitori ai substanţelor inflamabile
-          Limitarea concentraţiilor
-          Inertizarea
-          Prevenirea sau limitarea formării de atmosfere explozive în vecinătatea instalaţiei
 
Proiectarea şi construcţia echipamentelor, sistemelor protectoare şi componentelor
-          Reducerea degajărilor de substanţe inflamabile
-          Diluţia prin ventilaţie

EVITAREA SURSELOR DE APRINDERE

o suprafete fierbinti
 o flăcări şi gaze fierbinţi
o scântei generate mecanic
o cureţi electrici vagabonzi, protecţie catodică la coroziune
o electricitate statică
o descarcari atmosferice (traznete)
o câmpuri electromagnetice în domeniul frecvenţelor între 9 kHz şi 300 GHz
o radiaţie electromagnetică în domeniul frecvenţelor între 300 GHz şi 3106 GHz sau
lungimi de undă de la 1000 µm până la 0,1 µm (spectrul optic)
o radiaţie de ionizare
o ultrasunete
o compresiune adiabatică, unde de şoc, curgeri de gaze
o reacţii chimice

MICŞORAREA EFECTELOR EXPLOZIILOR – SISTEME PROTECTOARE

o concepţie rezistentă la presiune;

o eliberarea presiunii exploziei;
o suprimarea exploziei;
o prevenirea propagării flăcării şi exploziei.
 CARACTERISTICILE SUBSTANTELOR INFLAMABILE CARE POT GENERA O
ATMOSFERA EXPLOZIVA

Pericolul de explozie este legat de materialele şi substanţele prelucrate, utilizate sau

degajate de echipamente, sisteme de protecţie şi componente şi de materialele utilizate pentru
construcţia echipamentelor, sistemelor de protecţie şi componentelor.
Pentru identificarea pericolului de explozie trebuie cunoscute proprietăţile de material şi
caracteristicile de securitate.
Caracteristicile de securitate care descriu proprietăţile de securitate relevante ale
substanţelor inflamabile sunt :

a) punctul de inflamabilitate (flash point) (a se vedea EN 15794);

b) limitele de explozie (LEL lower explosion limit, UEL upper explosion limit) (a se vedea EN
1839, EN 14034-3 şi EN 14756);
c) concentraţia limită de oxigen (LOC limiting oxygen concentration) (a se vedea EN 14034-4 şi
EN 14756);
d) presiunea maximă de explozie (pmax maximum explosion pressure), (a se vedea EN 14034-1,
EN 14034-4 şi EN 15967);
e) viteza de creştere maximă a presiunii de explozie (dp/dtmax maximum rate of explosion
pressure rise) (a se vedea EN 14034-2, EN 14491 şi EN 15967);
f) interstiţiul experimental maxim de securitate (MESG maximum experimental safe gap) (a se
vedea EN 60079-1);
g) energia minimă de aprindere (MIG minimum ignition energy) (a se vedea EN 13821);
h) temperatura minimă de aprindere a unei atmosfere explozive (minimum ignition temperature
of an explosive atmosphere) (a se vedea EN 14522 şi EN 50281-2-1);
i) temperatura minimă de aprindere a unui strat de praf (minimum ignition temperature of a dust
layer) (a se vedea EN 50281-2-1).

NOTĂ – Este necesar să se tina cont de faptul că asemenea caracteristici de securitate nu sunt constante, ci
depind, de exemplu, de tehnicile utilizate pentru măsurarea lor. De asemenea, pentru prafuri, datele de
securitate din tabele reprezintă numai un ghid, deoarece valorile depind de dimensiunea şi de forma
particulelor, conţinutul de umiditate şi prezenţa aditivilor, chiar şi în concentraţii infime. Pentru o aplicaţie
specifică, se recomandă să fie încercate eşantioane din praful prezent în echipamente şi datele obţinute să
fie utilizate la identificarea pericolului.
Punctul de inflamabilitate , limitele de explozivitate si concentraţia limită de oxigen definesc
proprietăţile de combustie ale substantelor inflamabile. Deoarece nu materialul în sine este cel
care reprezintă pericolul potenţial de explozie, ci contactul acestuia cu aerul sau amestecul lui cu
aerul, trebuie să fie determinate proprietăţile amestecului substanţei inflamabile cu aerul. Aceste
proprietăţi furnizează informaţii despre comportarea la ardere a unei substanţe şi dacă aceasta
poate da naştere la foc sau la explozii.
Presiunea maximă de explozie , viteza de creştere maximă a presiunii de explozie si
interstiţiul experimental maxim de securitate definesc comportarea la explozie .
Pentru identificarea pericolelor de aprindere trebuie să se determine proprietăţile de
aprindere ale unei atmosfere explozive si anume : energia minimă de aprindere, temperatura
minimă de aprindere a unei atmosfere explozive si temperatura minimă de aprindere a unui strat
de praf .

Punctul de inflamabilitate (flash point) este caracteristic lichidelor inflamabile si reprezinta

temperatura minimă la care, în condiţii de încercare specifice, un lichid emană suficient gaz
combustibil sau vapori combustibili capabili să se aprindă imediat în prezenţa unei surse de
aprindere eficiente .

Limitele de explozie
 Pentru fiecare substanta exista o limita inferioara de explozie "Lower Explosive Limit"
(LEL) si olimita superioara de explozie "Upper Explosive Limit" (UEL) si numai amestecurile
aflate in aceste limite pot fi initiate.
Pentru hidrocarburi in aer aceste lim sunt aproximativ intre 1 % si 15 % volum. Substantele
cu limite mai largi de explozie ca de exemplu hidrogenul , acetilena, disulfura de carbon sunt cazuri
particulare de pericol. Ventilatia este o cale de a reduce amestecul mai jos de limita inf de
explozie facandu-l incapabil de aprindere .
NOTA 1 – Unele substanţe instabile din punct de vedere chimic, de exemplu, acetilena şi oxidul de
etilenă, pot suferi reacţii exoterme chiar şi în absenţa oxigenului şi au o limită de explozie
superioară de 100 %.
La prafuri limita inferioara de explozie este aproximativ intre 20 si 60 g/mc aer , iar limita
superioara de explozie este intre 2 si 6 kg/mc aer. Limitele de explozie pentru prafuri nu au
aceeaşi semnificaţie ca acelea pentru gaze şi vapori. De obicei, norii de praf nu sunt omogeni.
Concentraţia de praf poate fluctua mult din cauza depunerii prafului şi dispersiei în atmosferă.
Întotdeauna, trebuie să se ia în considerare posibila formare a atmosferelor explozive, atunci când
sunt prezente depuneri de praf combustibil.

Gazul combustibil Limita inferioara de Limita superioara de

explozivitate explozivitate
(LEL - Lower Explosive Limit) (UEL - Upper Explosive Limit)

Disulfura de carbon 1,3 50

Monoxid de carbon 12 75
Etan 3 1,4
Ahidrogen 4 75
Metan 5 15
Propan 2,1 10,1
toluen 1,27 6,75

Concentratia limita de oxigen (LOC- Limiting Oxygen Concentrations) reprezinta

concentraţia maximă de oxigen dintr-un amestec de substanţă inflamabilă, aer şi un gaz inert în
care nu se produce o explozie, determinată în condiţii de încercare specificate .
Un gaz inert este un gaz care nu este inflamabil si cu continut mic sau deloc de oxigen, ca
de Ex: azotul, gazele de adrere, aburii, dixidul de carbon sa
Adaugarea de astfel de gaze in instalatii reduce concentratia de oxigen procedeul fiind
numit inertizare. La inertizarea cu azot , LOC este de 10 % vol oxigen pentru amestecuri de
metan , 8 % pentru etilena si 3 % pentru hidrogen.
Atmosfera inertizata poate deveni din nou exploziva daca se adauga aer. In plus trebuie
avut in vedere ca aceasta masura de protectie la explozie prezinta un potential pericol pentru
personal intrucat se poate reduce concentratia de oxigen in aerul inspirat din jurul instalatiilor
inertizate.

Presiune maximă de explozie (pmax) este presiunea maximă care se produce într-un
recipient închis, în timpul exploziei unei atmosfere explozive, determinată în condiţii de încercare
specificate (a se vedea EN 14034-1, EN 14034-4 şi EN 15967).
 Viteză maximă de creştere în presiune a exploziei ( (dp/dt) max) reprezinta valoarea
maximă a creşterii presiunii pe unitatea de timp, într-un recipient închis, în timpul exploziei unei
atmosfere determinate, în condiţii de încercare specificate(a se vedea EN 14034-2, EN 14491 şi
EN 15967) .
Presiune maximă de explozie (pmax) si viteza maximă de creştere în presiune a exploziei
sunt doi parametri importanti pentru dimensionarea instalatiilor si sistemelor protectoare.

Interstiţiul experimental maxim de securitate (MESG maximum experimental safe gap)

este interstiţiul maxim al îmbinării între cele două părţi ale camerei interne a aparaturii de încercare
care, atunci când se aprinde amestecul de gaz din interior şi în condiţii specificate, împiedică
aprinderea amestecului de gaz din exterior, printr-o îmbinare de 25 mm lungime, pentru toate
concentraţiile încercate de gaze sau vapori în aer. MESG este o proprietate a amestecului
respectiv de gaz (a se vedea EN 60079-1).
Acest parametru este folosit pentru realizarea echipamentelor cu tip de protectie capsulare
antideflagranta si a opritoarelor de flacari.

Energia minimă de aprindere (MIG minimum ignition energy) este cea mai redusă energie
care este suficientă, pentru a produce aprinderea atmosferei explozive cea mai uşor inflamabilă, în
condiţiile de încercare specificate (a se vedea EN 13821)
Pentru cele mai multe gaze si vapori MIE este cuprinsa intre 0,1 mJ si 0,3 mJ ( Metan :
0,24 mJ; Hidrogen : 0,019 mJ)
Pentru praf domeniul MIE este de la sub 1 mJ la peste 10 J.

Exista o clasificare a substantelor in functie de energia minima de aprindere:

MIE  10 mJ Inflamabilitate normală

3 mJ < MIE < 10 mJ Foarte inflamabile
MIE < 3 mJ Extrem de inflamabile

Temperatura minimă de aprindere a unei atmosfere explozive (minimum ignition

temperature of an explosive atmosphere) este cea mai scăzută temperatură a unei suprafeţe
încălzite la care, în condiţii specifice de încercare, se produce aprinderea unei atmosfere explozive

Pentru gaze si vapori EN 14522 defineste temperatură de autoaprindereTi ca cea mai

scăzută temperatură (a unei suprafeţe fierbinţi) la care în condiţii de încercare specificate se
produce o aprindere a gazului inflamabil sau a vaporilor inflamabili în amestec cu aerul sau cu
aer/gaz inert.
Pentru praf temperatura minimă de aprindere a unui nor de praf se defineste ca
temperatura cea mai scăzută a peretelui interior fierbinte al unui cuptor, la care are loc aprinderea
unui nor de praf în aerul din interiorul acestui cuptor (a se vedea EN 50281-2-1:1998)

Temperatura minimă de aprindere a unui strat de praf este temperatura cea mai
scăzută a unei suprafeţe fierbinţi la care se produce aprinderea unui strat de praf, cu grosime
specificată, depus pe această suprafaţă fierbinte (a se vedea EN 50281-2-1).

Datorită gamei largi de procese din industrie, aprinderea straturilor de praf poate depinde
de condiţile locale. Această metodă de încercare nu este în mod necesar reprezentativă pentru
toate condiţiile industriale, în care poate fi necesar să se ţină cont de factori precum prezenţa unor
straturi groase de praf şi repartiţia temperaturii în mediul înconjurător.
Temperatura de aprindere a substantelor inflamabile este deosebit de importanta pentru
selectarea echipamentelor / instalatiilor destinate folosirii in atmosfere potential explozive generate
de gaze si vapori inflamabili in functie de clasele de temperatura ale acestora.
Clasa de temperature a aparaturii Temperatura maxima de suprafata a Temperatura de aprindere a
electrice aparaturii gazelor sau vaporilor
T1 4500C >4500C
T2 3000C >3000C
T3 2000C >2000C
T4 1350C >1350C
T5 1000C >1000C
T6 850C >850C

T1 T2 T3 T4 T5 T6
I metan
IIA acetonă etanol gazolină acetil
etan i-amil acetat motorină aldehidă
etil acetat n-butan comb.aeronave eter etilic
amoniac n-butil alcool uleiuri carburante/
benzen (pur) uleiuri de încălzire
acid acetic n-hexan
monoxid de carbon
metan
metanol
propan
toluen
IIB gaz de cărbune etilenă
(gaze de oraş)
IIC hidrogen acetilenă acetilină hidrogen
bisulfura de carbon

La selectarea echipamnetelor pentru praf trebuie sa se tina seama atat de temperatura

minimă de aprindere a norului de praf cat si de temperatura minimă de aprindere a stratului de
praf.
De asemenea , alte caracteristici pot fi utile pentru proiectarea si utilizarea echipamentelor
si sistemelor protectoare /instalatiilor sigure care se pot afla in atmosfere potential explozive sau
pot contine in interior o atmosfera exploziva, cum sunt : constanta specifică a prafului - Kst (indicele
de explozie) si conductivitatea electrica a prafului, …

Constanta specifică a prafului - Kst (indicele de explozie) este caracteristica independentă

1/ 3
de volum care este calculată folosind ecuaţia cubică : (dp/dt ) max⋅V =const .=K st =K max . In
functie de valoarea determinata praful poate fi clasificat în următoarele clase:

Constanta specifică a prafului - Caracteristica

KSt [m*bar/s]
Kst (indicele de explozie)
St 0 0 Fara explozie

St 1 > 0 ÷ 200 Explozie moderata/slaba

St 2 > 200 ÷ 300 Explozie puternica

St 3 > 300 Explozie foarte puternica

Conductivitatea electrica a prafului se determina conform EN 50281-1-1:1998 .

SR EN 13237 defineste Praful conductiv astfel : praf, fibre sau particule antrenate a căror
rezistivitate electrică este egală sau mai mică de 103  m
 Parametrii de explozivitate ai prafului combustibil sunt necesari pentru stabilirea măsurilor de
prevenire şi protecţie la explozie:

Măsuri de prevenire/protecţie Parametri necesari

Prevenirea prafurilor combustibile
Limitarea concentraţiilor
Prevenirea surselor de aprindere
Proiectarea rezistentă la explozie
Descărcarea exploziilor
Suprimarea exploziilor
Combustibilitate, explozivitatea
Limitele de explozivitate - LEL
Energia minimă de aprindere, temperatura de
aprindere în nor si in strat
Suprapresiunea maximă de explozie - pmax
Valoarea KSt , suprapresiunea maximă de explozie
Valoarea KSt , suprapresiunea maximă de explozie

In tabelul de mai jos sunt exemplificate proprietăţile de explozie ale prafurilor din agricultură

Tipul MIT MIE LEL Presiunea Kst Clasa de

prafului Temperatura Energia Limita de maximă de Rata maximă de risc de
minimă de minimă de explozivitate explozie creştere a presiunii explozie
aprindere a norului aprindere
mJ
°F °C Oz/Ft3 g/m3 psig bar psi/sec bar·m/sec
Alfalfa 860 460 320 0,1 100 66 4,55 1100 25 slab
Cacao 788 420 100 0,045 45 65 4,50 1200 28 slab
Porumb 752 400 40 0,045 45 95 6,55 6000 137 slab
Ştiuleţi de 752 400 40 0,030 30 110 7,6 5000 115 slab
porumb
Amidon de 716 380 20 0,040 40 115 7,9 9000 206 puternic
porumb
Scame de 968 520 192 0,500 500 48 3,3 150 3,5 slab
bumbac
Seminţe de 878 470 60 0,050 50 104 7,2 3000 69 slab
bumbac
Cereale 806 430 30 0,055 55 115 7,9 5500 126 slab
amestecate
Orez 824 440 40 0,45 45 93 6,4 3600 82 slab
Zahăr 662 350 30 0,035 35 91 6,3 5000 115 slab
Tutun 788 420 - - - 7 0,5 200 4,5 slab
Grâu 896 480 60 0,055 55 103 7,1 3600 82 slab
Făină de 716 380 50 0,050 50 95 6,55 3700 85 slab
grâu

NOTA : Substantele pot fi caracterizate din punct de vedere al inflamabilitatii in functie de

indicele de combustibilitate.

Inflamabilitate Combustibilitate
BZ
Neinflamabil BZ 1
Flacără localizată, stinsă rapid BZ 2
Ardere sau mocnire localizată, fără extindere BZ 3
Extinderea flăcărilor mocnite BZ 4
Extinderea flăcărilor deschise BZ 5
Aprindere în întregime BZ 6