CIUMA ÎN BANAT An I, seria C

Grupa 18

Jitărescu Alexandra
 CIUMA ÎN BANAT

Ciuma, pesta sau "moartea neagra", dupa cum mai este numită, s-a extins cel mai mult în Europa, în
secolul XIV, când tătarii au adus-o pe litoralul Mării Negre. În acea perioadă, boala a omorât aproximativ 25
milioane de oameni.

Una dintre marile epidemii de ciumă s-a răspândit prin Banat și, implicit, prin Timișoara în perioada
1509-1511.O altă epidemie este cea din 1533 din Banat, Transilvania și Țara Româneasca.

În septembrie 1553 o altă epidemie de ciumă în Transilvania și țara Românească, deci, implicit și în
Banat.

În 1603, în lunile noiembrie și decembrie, când la Timișoara se aflau 12000 de turci și tătari a răbufnit
din nou ciuma. În 1731, ciuma a făcut la Timișoara 1361 de victime. Epidemia a debutat în februarie și a
cuprins întreg Banatul, fiind adusă de trupele imperiale austriece. Printre morții timișoreni s-au numărat și șase
primari. Dat fiind faptul că cimitirele erau pline, morții se ardeau.

Anul 1738 a fost pentru timișoreni un an fatal. Turcii erau deja la Orșova, în burg ajungeau vești despre
epidemia de ciumă din Transilvania, adusă în Banat de un regiment de infanterie. În martie, molima se
răspândea la civili. Comisia sanitară, instituită de administrație, a izolat bolnavii de cei sănătoși. S-au amenajat
spitale în 13 case turcești, aflate în apropierea actualelor cimitire orășenești. În iunie s-a dat dispoziție ca
trupurile ciumaților morți să fie arse. Aceasta întrucât, din cauza solului mlăștinos, trupurile nu puteau fi
îngropate prea adânc. La sfârșitul lunii august, numărul bolnavilor de ciumă din spitale era de 497, iar al celor
convalescenți, 63. Au murit și trei călugări iezuiți, iar superiorul lor a fost dus în Iazaret, fiind și el bolnav de
ciumă. „În 29 septembrie – scrie Preyer – colegiul a fost închis și cei rămași înăuntru au fost aprovizionați cu
alimente prin fereastra de la stradă”.

La începutul lui 1739, ciuma era în regres. Pe 28 martie, a fost îngropat ultimul bolnav de ciumă. Pe 15
mai au fost eliberați ultimii contaminați din carantină. Singura problemă era că în provincie epidemia nu se
stinsese, drept pentru care începând din 1740, la Timișoara a fost carantină pentru contaminați. Pe 15 mai s-a
facut prima procesiune la capela Rosalia, sub drapelul ciumei, donat de magistratul german. Pe cele două laturi
ale unui zid al capelei a fost pusă câte o inscripție. Pe una scria: „Senatul și poporul orașului Timișoara
mulțumesc cu legământ solemn și evlavios Domnului, prin a cărui infinită miliostenie ciuma s-a stins.
Protectorul sfânt al Banatului, Sf. Ioan de Nepomuk, a intervenit și i-a ajutat patriei periclitate de evenimentele
potrivnice.” Ciuma a încetat la sfârșitul aceluiași an. Pe 12 noiembrie, a fost sfințită piatra de temelie a statuii
ciumei.
 În 1762, istoricii spun că în Timișoara au fost sistate muzica de dans și petrecerile din pricina unei noi
epidemii de ciumă. Pe 8 iunie 1763, la primăria timișoreană s-a desfășurat o ședință festivă ca mulțumire pentru
încetarea epidemiei.

La marea molimă de ciumă din 1738-1739 din Timișoara au pierit o șesime din locuitorii orașului.În
memoria victimelor e înălțat în Piața Domului romano-catolic(azi, Piața Unirii) Monumentul Sfintei Treimi.
Aceasta a fost prima mare molimă de ciumă, a doua fiind cea din 1762-1763.

Mii de morţi în aşezările bănăţene

Pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea, informaţiile sunt contradictorii. Unii spun că ultima
epidemie de ciumă ar fi fost înregistrată în 1830, în timp ce alţii relatează că molima ar fi dăinuit până
aproape de mijlocul secolului. Nu este clar dacă în această perioadă a bântuit ciuma sau holera, însă
victimele erau la fel de numeroase. În 1831 şi 1836 ciuma ar fi fost cea care a bântuit la Bulgăruş iar între
anii 1832 şi 1836 tot această boală ar fi ucis mai mulţi locuitori la Deta. Tot în acei ani, ciuma e
menţionată la Lovrin, Lugoj şi Liebling. Nici holera nu a ocolit Banatul, ea făcând victime în aceeaşi
perioadă, ba chiar şi mai târziu. Molima este semnalată la Iecea Mare, la Jimbolia, unde a cosit peste
1.000 de vieţi, la Belotinţ, unde la un număr de 248 de case au fost 250 de victime. La Lugoj au murit
160 de români şi 60 de germani, la Sânmihaiu German 70 de săteni, la Becicherecu Mic 132 de localnici
iar la Silagiu, peste 300. Şi la Berecuţa, holera a cosit cea mai mare parte a populaţiei. Nici Timişoara nu
a fost ocolită, molima răspândind frică şi spaimă în rândul locuitorilor. În 1831 s-au înregistrat 1.361 de
morţi iar în anul următor, 1.028.

Găleata cu oţet, măsură de dezinfectare

Imperiul Austriac a înfiinţat regimente de graniţă, pentru ca „să se păzească cordonul sănătăţii
nestrămutat”. În carantinele austriece curăţenia se făcea „după rânduiala de ciumă de la anul 1737”. Erau
mai multe carantine şi rastele. Acestea din urmă erau folosite pentru comerţ şi constau în două bariere
acoperite dar foarte apropiate, care despărţeau comercianţii. La mijloc, între bariere, se găsea o găleată
cu oţet în care se aruncau monedele iar vânzătorul le scotea din găleata de dezinfectare.

Monumentul Calvarului

Cei care trec prin Grabaţ, un sat care ţine de comuna Lenauheim, pot vedea la marginea acestuia,
lângă cimitir, o movilă la baza căreia se află o capelă iar deasupra ei, mai multe cruci. Satul a fost
întemeiat în 1764 cu colonişti şvabi şi sub movilă au fost îngropaţi 175 de morţi răpuşi de epidemia de
holeră din 1836, care a durat şapte săptămâni. Povestea celor petrecute atunci s-a transmis din generaţie
în generaţie şi bătrânii satului încă o mai ştiu. Se spune că morţii au fost duşi la groapa comună cu o
căruţă căptuşită cu tablă şi îngropaţi în var nestins, la mare adâncime, pentru a se împiedica răspândirea
bolii.

Deasupra movilei s-a ridicat ulterior aşa-numitul „monument al calvarului”, care a fost lăsat în
paragină, deşi este unul din monumentele istorice ale judeţului. La baza movilei se află o capelă iar
deasupra uşii a fost pusă o placă în 1936, când s-a împlinit un veac de la epidemie. Deasupra movilei se
aflau trei monumente din piatră, făcute probabil de meşteri pietrari locali dar de o execuţie artistică
remarcabilă, care, după părerea istoricilor de artă, pare să indice o colonizare târzie dintr-o zonă în care
s-a păstrat o foarte puternică tradiţie medievală, cu influenţe romanice.

Ansamblul iniţial nu se mai păstrează în întregime. Crucea de la mijloc a dispărut şi a fost înlocuită
cu una de tablă, de dată mult mai recentă, pe care se află Iisus crucificat. O singură cruce, care îl
reprezintă pe unul din tâlharii răstigniţi alături de Iisus, se mai păstrează întreagă. Din cea aflată în partea
stângă, pe soclu se mai află doar un fragment, partea de sus desprinzându-se în urma cutremurului de la
începutul anilor ’90. Astăzi, monumentul şi semnificaţia lui sunt aproape date uitării. Biserica romano-
catolică din Grabaţ, construită în 1780, este şi ea una din cele mai vechi biserici din Timiş.

1738-1740: doi ani negri pentru Timișoara, anii în care orașul a fost decimat de ciuma adusă între
zidurile cetății de un regiment din Transilvania, aflat în drum spre frontul turcesc. Acum, în 2016, tinerii de la
Peregrinii au scos la lumină așa-numitul descântec al ciumei, păstrat într-o gravură și adaptat pe muzica unui
cântec vechi, cu autor anonim, din folclorul european. Vechea incantație poate fi acum ascultată din nou, însă
fără încărcătura sa magică și, deopotrivă, înspăimântătoare. Cântecul Peregrinilor se numește „Dr. Schnabel” și
spune povestea doctorului ciumei, temutul mascat cu cioc de pasăre, singurul care putea pătrunde în casele
celor atinși de boală. Versurile descântecului sunt într-un limbaj macaronic – jumătate latin, jumătate german –
folosit mai degrabă în textele magice. Imaginile din videoclip sunt preluate din documente păstrate în
Biblioteca Județeană Timiș, inclusiv din volumul „Istoria Ciumei din Banatul Timișoarei”, de Anton von
Hammer, tipărit la Timișoara în 1839. Peregrinii sunt, în prezent, trupa de muzică istorică a Muzeului Național
al Banatului.
Bibliografie
http://debanat.ro/2016/08/peregrinii-spun-povestea-ciumei-care-e-istoria-doctorului-cu-cioc-de-pasare-
video_170011.html．[Interactiv]7 august 2016．

http://tminro.timisoara2021.ro/epidemiile-de-ciuma-si-holera-din-timisoara/．[Interactiv]17 iulie 2015．

http://www.banaterra.eu/romana/dusmanii-invizibili-ai-omenirii-au-facut-prapad-timisoara-si-banat．[Interactiv]26
decembrie 2008．

http://www.cjtimis.ro/judetul-timis/cronologia-judetului-timis/1500-1606.html．[Interactiv]

http://www.cjtimis.ro/judetul-timis/unitati-administrativ-teritoriale/municipiul-timisoara.html．[Interactiv]

http://www.pressalert.ro/2014/12/ciuma-si-holera-bolile-care-au-decimat-banatul-de-pusta-cum-aplicau-austriecii-
metoda-galeata-cu-otet-si-ce-monument-putin-cunoscut-exista-foto/．[Interactiv]13 decembrie 2014．