Marcello Mastroianni

Unul dintre cei mai valoroşi actori de film italieni este Marcello Mastroianni, născut în
localitatea Fontana Liri, regiunea Frosinone, pe 28 septembrie 1924. Iniţial urmează o şcoală
industrială, apoi se implică în teatrul universitar. Ca actor de film de lungmetraj debutează 1947,
în filmul lui Riccardo Freda, I miserabili (Mizerabilii). În teatru, Luchino Visconti îl îndrumă
spre mari succese, iar în cinematografie, Luciano Emmer. Consacrarea internaţională i-o aduce
rolul gazetarului Marcello Rubini din capodopera felliniană La dolce vita (1960), unde a creat
un personaj expresiv şi contradictoriu, cinic şi amar. Urmează încă două roluri remarcabile,
acela al scriitorului Giovanni Pontano, dintr-o altă capodoperă, de data aceasta a
lui Michelangelo Antonioni, La Notte (Noaptea), 1961, şi acela al regizorului Guido Anselmi
din altă capodoperă, 8 1/2 (1963), a lui Federico Fellini. Aceste roluri sunt precedate de rolul
distins cu Premiul Nastro d'Argento din filmulLe Notti bianche (Nopţi albe), 1957, în regia
lui Luchino Visconti. Este nominalizat la Oscar obţine premiile BAFTA şi Globul de Aur pentru
rolul lui Ferdinando Cefalu din strălucita comedie amară a lui Pietro Germi Divorzio
all'italiana (Divorţ în stil italian), 1961, premiu pentru Cea mai bună comedie, Cannes. În 1965
obţine un alt premiu important, pentru Cea mai bună interpretare masculină, San Sebastian,
pentru rolul protagonistului din filmul lui Mario Monicelli, Casanova '70 . De reţinut şi rolul
Arthur Meursault din filmul lui Luchino Visconti, Lo straniero (Străinul), 1967.

O prezenţă masculină deosebit de plăcută, stimulativă, vitalist şi generos, cu simţul umorului, al

ironiei şi al autoironiei – argument al inteligenţei –, Marcello Mastroianni posedă un registru
dramatic impresionant, de la comic la dramatic şi tragic. Aşa se explică marea diversitate a
rolurilor interpretate, precum şi numărul impresionant de regizori de care a fost solicitat şi cu
care a lucrat, fiecare solicitându-i mereu altceva, dar el rămânând în esenţă acelaşi. A interpretat
peste 160 de roluri.

Pentru prodigioasa, diversa şi valoroasa activitate de actor de film, a fost distins în 1986 cu
premiul David di Donatello, Oscarul italian, iar în 1988 cu premiul Persona, premiu ce se acordă
din 1987 cu prilejul Zilelor Visconti. Un loc aparte ocupă Premiul pentru interpretare, Cannes,
pentru rolul din filmul lui Nikita Mihalkov, Oci ciornie (Ochi negri), 1987, pentru că este legat
de rolul pe care l-a interpretat în stagiunea 1987-1988, în piesaPianina mecanică a lui A.P.
Cehov, tot în regia lui Nikita Mihalkov, de care îl leagă o frumoasă prietenie.

În viaţa particulară, ca şi pe platou, uneori, Marcello Mastroianni a fost un Dor Juan. Şi-a părăsit
soţia, Flora, ea însăşi actriţă, în favoarea pasiunii pentru actriţa franceză Catherine Deneuve, cu
care a avut o fată, actuala actriţă de film Chiara Mastroianni; au apărut amândoi în filmul
lui Robert Altman, Pret-a-Porter (1994), alături de o altă foarte apropiată actriţă, Sophia Loren.
Mărturisea către sfârşitul vieţii: „Am o meserie privilegiată... La vârsta mea ai puţine distracţii...
Nu sunt în mod special bucuros că am 70 de ani, dar, ca să spun drept, nu-mi prea pasă”.