Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
ŞCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINŢI”
Doctorand
IORGULESCU (OPREA) MONICA-ADRIANA
BUCUREŞTI
2015
1
CUPRINS
Introducere........................................................................................................................................... 4
1.Consideraţii generale....................................................................................................................... 6
1.1.Repere teoretice şi metodologice............................................................................................... 6
1.2.Câteva repere privind cunoaşterea anterioară a regiunii……………………………………… 9
2.Aşezarea geografică a regiunii şi importanţa condiţiilor fizico-geografice în evoluţia şi
dezvoltarea aşezărilor umane............................................................................................................. 11
2.1.Aşezarea geografică…………………………………………………………………………... 11
2.2.Elemente de ordin geologic........................................................................................................ 12
2.3.Relieful - cadru al aşezărilor umane............................................................................................ 15
2.3.1.Caracteristici morfografice şi morfometrice…………………………………………….. 15
2.3.2.Procesele geomorfologice actuale şi degradarea terenurilor.............................................. 24
2.4. Particularităţile climatice........................................................................................................... 28
2.4.1.Temperatura aerului……………………………………………………………………... 29
2.4.2.Precipitaţiile atmosferice………………………………………………………………… 31
2.4.3.Regionarea climatică…………………………………………………………………….. 33
2.5.Resursele de apă......................................................................................................................... 33
2.5.1.Apele de suprafaţă.............................................................................................................. 33
2.5.2.Apele subterane.................................................................................................................. 35
2.6.Potenţialul biopedogeografic...................................................................................................... 36
2.6.1.Vegetaţia............................................................................................................................. 36
2.6.2.Solurile............................................................................................................................. .. 37
3.Populaţia, componentă dinamică a spaţiului geografic................................................................ 44
3.1.Dinamica populaţiei................................................................................................................... 44
3.1.1. Evoluţia numerică a populaţiei.......................................................................................... 44
3.1.2. Mişcarea naturală.............................................................................................................. 48
3.1.3. Mobiltitatea teritorială a populaţiei.................................................................................. 59
3.1.4. Bilanţul demografic general.............................................................................................. 65
3.1.5. Ritmul mediu anual de creştere a populaţiei..................................................................... 67
3.2. Densitatea şi răspândirea geografică a populaţiei..................................................................... 71
3.3. Structuri geodemografice.......................................................................................................... 74
3.3.1. Structura pe grupe de vârstă şi genuri (sexe).................................................................... 75
3.3.2. Aspecte privind structura social-economică..................................................................... 81
3.3.3. Structura pe medii a populaţiei.......................................................................................... 84
3.3.4. Structura populaţiei după starea civilă.............................................................................. 85
3.3.5. Structura etnică şi confesională........................................................................................ 87
4.Aşezările umane - forme ale concentrării populării...................................................................... 89
2
4.1.Vechimea aşezărilor................................................................................................................... 89
4.2.Distribuţia spaţială a aşezărilor şi dispersia acestora. Raporturile cu formele de relief.......... 96
4.2.1.Distribuţia altitudinală a aşezărilor.................................................................................... 98
4.2.2.Dispersia aşezărilor............................................................................................................ 99
4.2.3.Raporturile cu formele de relief......................................................................................... 101
4.3.Mărimea şi evoluţia demografică a aşezărilor........................................................................... 103
4.4.Structura internă a aşezărilor...................................................................................................... 108
4.5.Funcţiile aşezărilor..................................................................................................................... 113
4.6.Fondul de locuinţe şi dotările edilitare...................................................................................... 117
4.6.1.Fondul de locuinţe, suprafaţa locuibilă, confortul locuirii................................................. 117
4.6.2.Alimentarea cu apă. Sistemul de canalizare...................................................................... 119
4.6.3.Alimentarea cu gaze naturale şi cu energie electrică........................................................ 122
4.6.4.Managementul deşeurilor................................................................................................... 123
4.6.5.Infrastructura rutieră şi feroviară....................................................................................... 123
4.7.Reţeaua şcolară şi nivelul de educaţie....................................................................................... 126
4.7.1.Câteva informaţii istorice.................................................................................................. 126
4.7.2.Situaţia actuală................................................................................................................... 127
4.8.Reţeaua sanitară şi nivelul asistenţei medicale......................................................................... 141
4.8.1.O privire în trecut............................................................................................................... 141
4.8.2.Situaţia actuală........................................................................................................... ........ 142
5.Activităţile economice……….......................................................................................................... 149
5.1.Resursele funciare şi activităţile agricole................................................................................... 149
5.1.1.Resursele funciare.............................................................................................................. 149
5.1.2.Activităţile agricole............................................................................................................ 152
5.2.Impactul antropic rezultat în urma utilizării terenurilor şi evaluarea acestuia......................... 162
5.3.Activităţile industriale şi de construcţii................................................................................ 169
5.4.Posibilităţile de dezvoltare a turismului..................................................................................... 172
6.Elemente privind dezvoltarea regiunii........................................................................................... 178
6.1.Ierarhizarea aşezărilor……….………………………………………………………………... 178
6.2.Principalele obiective urmărite.....................………………………………………………….. 181
6.2.1.Analiza oraşului Urlaţi....................................................................................................... 182
6.2.2.Analiza aşezărilor rurale...................................................................................................... 184
Bibliografie............................................................................................................................. .............. 186
3
INTRODUCERE
1. CONSIDERAŢII GENERALE
4
În acest ţinut am identificat numeroase şi interesante probleme în alcătuirea lui
ca sistem geografic, deoarece ansamblul relaţiilor dintre componentele naturale a
înregistrat modificări profunde generate de dezvoltarea de-a lungul timpului a reţelei de
aşezări umane, care include 18 comune şi oraşul Urlaţi. Aşa cum arătau Ianoş şi Heller
(2006) una dintre realităţile esenţiale, care domină spaţiul şi asigură condiţiile absolut
necesare transformării lui în teritoriu este aşezarea umană. Teritoriul pe care se află
aşezările umane se individualizează prin componentele cadrului natural şi deci prin
potenţialul acestora, dar şi prin factorii de natură economico-socială în care au luat
naştere şi se dezvoltă aceste aşezări (Cucu, 2000).
Dintre metodele pe care le-am folosit se numără: observaţia şi descrierea
geografică, cuantificarea diverşilor parametri, evidenţa statistică şi prelucrarea
statistico-matematică a informaţiei şi reprezentarea grafică şi cartografică. Utilizarea
S.I.G. ne-a uşurat demersul de realizare a materialelor cartografice şi ne-a deschis noi
posibilităţi de interpretare a acestora. Materialele cartografice se constituie în sinteze ale
textului, care scot în evidenţă într-un mod limpede diversa problematică abordată. De-a
lungul lucrării, pe parcursul diferitelor capitole şi subcapitole, au fost oferite repere
metodologice în legătură cu analizele efectuate.
În mod evident în acest subcapitol nu vor fi incluse toate lucrările care fac
referire la regiunea studiată, încercând doar să conturăm o serie de repere legate de
studierea acestui spaţiu geografic. Lista bibliografică de la sfârşitul lucrării oferă o
imagine mult mai completă asupra acestor preocupări. În primul rând trebuie amintite
lucrările de sinteză referitoare la cunoaşterea întregului teritoriu al ţării, pornind de la
cele mai vechi spre cele mai recente. Despre Subcarpaţii Curburii în ansamblu, dar şi
despre Subcarpaţii Prahovei şi ai Buzăului s-au scris diverse lucrări cu implicare atât în
analiza unor probleme de geografie fizică şi umană cât şi în identificarea modificărilor
antropice aduse peisajului natural. Între acestea se remarcă studiile referitoare la relief,
dar şi cele cu privire la problemele de geografie a populaţiei şi aşezărilor umane. Cu
toate acestea bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat ca entitate geografică nu a
beneficiat de aceeaşi atenţie din partea geografilor, mai ales în ceea ce priveşte aşezările
umane.
5
2. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ A REGIUNII ŞI IMPORTANŢA
CONDIŢIILOR FIZICO-GEOGRAFICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
DEZVOLTAREA AŞEZĂRILOR UMANE
Luând în considerare
acest aspect reiese că cea
mai mare parte din acest
bazin este inclusă în
Subcarpaţii Buzăului,
sectorul cu cea mai mare
complexitate. Doar parţial
Dealul Bucovelului şi
Depresiunea Podeni se
înscriu în cadrul
Subcarpaţilor Teleajenului
(ca subunitate estică a
Subcarpaţilor Prahovei). Din
cadrul Subcarpaţilor
Buzăului sunt cuprinse (în
totalitate sau parţial) în
bazinul subcarpatic al
Cricovului Sărat mai multe
dealuri (Matiţei, Lazuri, Salcia, Lapoş-Ciolanu, Istriţa, Cepturei, Cornetului) şi
depresiuni (Sărari, Şoimari, Apostolache, Sângeru, Salcia, Lapoş etc.).
6
Având în vedere caracterul studiului şi pentru a putea beneficia de date statistice,
raportările s-au realizat la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, ale căror limite nu
coincid întotdeauna cu cele fizico-geografice.
De aceea, suprafaţa teritoriului studiat (595 km2) depăşeşte cu aproximativ 15%
suprafaţa bazinului hidrografic al râului Cricovul Sărat, delimitarea exactă a spaţiului
fiind realizată prin urmărirea limitelor administrative ale celor 19 localităţi, 18 comune
(Apostolache, Ariceştii Zeletin, Bălţeşti, Cărbuneşti, Chiojdeanca, Cislău, Gornet,
Gornet Cricov, Iordăcheanu, Lapoş, Păcureţi, Podenii Noi, Predeal Sărari, Salcia,
Sângeru, Surani, Şoimari, Tătaru) şi oraşul Urlaţi (figura 2.2).
Lungimea maximă a regiunii este de 35 km şi este atinsă între extremitatea
sudică spaţiului administrativ al oraşului Urlaţi (care se suprapune pe o suprafaţă redusă
Glacisului Istriţei) şi cea nordică a comunei Cislău, iar lăţimea maximă este de 33 km
fiind atinsă între extremitatea vestică a comunei Gornet şi cea estică a comunei Lapoş.
Din punct de vedere al încadrării administrative la nivelul ţării, regiunea studiată se află
inclusă în cea mai mare parte în judeţul Prahova, doar comuna Cislău făcând parte din
judeţul Buzău.
Cea mai mare parte a regiunii cercetate, aşa cum am mai precizat, aparţine
Subcarpaţilor Buzăului, relieful fiind alcătuit preponderent din formaţiuni de molasă
neogenă, doar în partea de nord-vest, în arealul Dealurilor Lazuri, se întâlnesc depozite
paleogene care includ marne, argile şi fliş de vârstă paleocenă şi fliş grezos-şistos, fliş
bituminos cu gresii de Kliwa şi depozite conglomeratice de vârstă oligocenă (figura
2.3). Aceste fâşii de fliş paleogen aparţin pintenilor de Homorâciu şi de Văleni
(Geografia României, IV, 1992).
Bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat dispune şi de o serie de resurse de
subsol: - hidrocarburi la Apostolache, Cărbuneşti, Gornet, Iordăcheanu, Matiţa
(Păcureţi), Păcureţi, Podenii Vechi (Bălţeşti), Surani, Şoimari, Urlaţi; - cărbune (lignit)
pe teritoriul administrativ al oraşului Urlaţi; - sare la Predeal Sărari etc.; - nisip
bituminos la Matiţa (Păcureţi); - calcar la Tătaru (figura 2.4); - tufuri dacitice vulcanice
la Apostolache; - argile la Urlaţi (http://www.cjph.ro/Prahova oportunităţi de afaceri).
7
2.3. RELIEFUL - CADRU AL AŞEZĂRILOR UMANE
Cea mai mare parte a regiunii cercetate aparţine Subcarpaţilor Curburii, doar în
extremitatea sudică dealurile subcarpatice intră în contact cu Glacisul Istriţei pe o
suprafaţă care reprezintă aproximativ 2% din total. Având în vedere că relieful
reprezintă cadrul apariţiei şi dezvoltării aşezărilor umane şi al desfăşurării activităţilor
social-economice, prin parametrii săi morfometrici influenţând modul de utilizare a
terenurilor, s-au realizat unui set de hărţi geomorfometrice (hipsometrică, a declivităţii
versanţilor, a expoziţiei versanţilor şi a energiei de relief) în programul ArcGis 9.3.
Această etapă a presupus trecerea în format vectorial a tuturor informaţiilor topografice
(curbe de nivel, cote), preluate din harta topografică a României, scara 1:25000 din
1981.
8
Figura 2.6. Harta hipsometrică
9
pot duce la degradarea solurilor şi în stabilirea modului de utilizare a terenurilor.
Plecând de la aceste considerente au fost stabilite 5 categori de pante. La nivel de
unitate administrativ-teritorială (tabelul 2.2), terenurile cu declivităţi sub 70 cu
favorabilitate mai mare pentru practicarea lucrărilor agricole mecanizate se găsesc fie în
limitele administrative ale localităţilor din Depresiunea Podeni (Bălţeşti, 65,41% şi
Podenii Noi, 61,09%) fie ale celor care se găsesc în partea sudică a culoarului de vale al
Cricovului Sărat (Urlaţi, 65,38% şi Iordăcheanu, 54,98%). Pe de altă parte comunele
situate în arealul dealurilor înalte din nord, au o pondere mare a terenurilor cu potenţial
morfodinamic mare, cu pante peste 150. Spre exemplu în comunele Salcia şi
Chiojdeanca (din Dealurile Salciei) ponderea acestor terenuri este de 46,87% şi
respectiv 41,54%.
Orientarea versanţilor. Reprezintă un aspect însemnat asociat geodeclivităţii
pentru că influenţează modul de distribuire a energiei solare. Terenurile care primesc o
cantitate mai mare de energie solară, fiind favorabile diferitelor culturi agricole,
livezilor şi plantaţiilor cu viţă de vie, însumează (introducând aici terenurile însorite şi
semiînsorite, dar şi pe cele cvasiorizontale) o suprafaţă de 61,61% din întreaga regiune,
cea mai mare reprezentativitate având-o în unităţile administrativ-teritoriale Bălţeşti
(62,62%), Podenii Noi (60,07%) şi Urlaţi (58,23%).
Energia de relief. De acest parametru morfometric al reliefului se leagă
diferenţierile dintre versanţii generaţiilor de văi în ceea ce priveşte potenţialul
morfodinamic. Valorile înregistrate de adâncimea fragmentării reliefului sunt cuprinse
între 0 şi 274 m. Pentru a observa mai bine diferenţierile regionale au fost stabilite şase
categorii de energie de relief (0-50 m, 50-100 m, 100-150 m, 150-200 m, 200-250 m şi
250-274 m). Prima categorie este specifică Depresiunii Podeni, culoarului de vale al
Cricovului Sărat, în aval de localitatea Priseaca, Depresiunii Cislău, Depresiunii
Pătârlagele şi Glacisului Istriţei şi are o pondere de 11,16%. Celei de a doua categorii îi
revine un procent de 15,30% şi o răspândire predominantă în Dealurile Bucovelului, dar
şi în unele sectoare depresionare (Nişcov, Sângeru, Apostolache, Sărari).
10
reliefului, reflectată de fizionomia versanţilor şi albiilor de râu şi de dinamica actuală a
acestora, fiind într-un stadiu de intensificare a fragmentării, sedimentele cu rezistenţă
diferită impunând diferenţieri în procesele de modelare a versanţilor (Geografia
României, IV, 1992).
Pe de altă parte, lăsarea treptată în stare de părăsire (paragină, pârloagă) a unor
terenuri la care accesibilitatea era mai dificilă şi/sau cu productivitate mai redusă, fie în
perioada colectivizării agriculturii (Bălteanu, 1983) fie după anul 1991 (după aplicarea
Legii 18/1991) din cauza situaţiei materiale precare a proprietarilor şi imposibilităţii
acestora de a le utiliza corespunzător şi deci în lipsa unor lucrări uzuale de amenajare şi
de întreţinere (rigole de drenaj, fascinaje, plantarea cu arbuşti a apexurilor ravenelor,
agroterase) a dus la intensificarea degradării acestora, prin procese de eroziune în
suprafaţă şi în adâncime (figurile 2.10, 2.11), alunecări de teren (figurile 2.12, 2.13) şi
curgeri noroioase, într-un ritm alert (Bălteanu, 1983) care nu se manifestă pe terenurile
utilizate corespunzător sau pe cele aflate în
regim natural (împădurite).
11
(mai ales în partea superioară) cu construcţii grele, prezenţa unei reţele dese de drumuri
şi conducte, săpăturile efectuate la baza versanţilor pentru preluarea de materiale,
defrişările masive, reprezintă unele dintre cazele antropice care favorizează apariţia
alunecărilor de teren.
Pe lângă acestea, pentru comunele amintite, s-au efectuat şi hărţi ale hazardului
la alunecări de teren, identificându-se astfel arealele cu potenţial (mediu, mediu spre
mare şi mare) de producere a unor astfel de procese. În anul 2015 pe baza acestor
documentaţii, arealele cu alunecări identificate au fost declarate areale de risc. Riscul
fiind în legătură cu hazardul şi vulnerabilitatea comunităţilor umane (capacitatea
acestora de a reacţiona la hazard).
Figura 2.13. Alunecare de teren la intrarea (dinspre Cislău) în localitatea Buda Crăciuneşti, pe
versantul drept al văii Cricovul Sărat
12
capitole de acest gen, în care este abordată şi această regiune a Subcarpaţilor Curburii
(Atlas R.S. România, 1972-1979, Geografia României, I, 1983, Geografia României,
IV, 1992, România. Spaţiu, Societate, Mediu, 2005, Clima României, 2008, Atlasul
Agricol al României, 2010).
2.4.1.Temperatura aerului
Valorile medii anuale ale precipitaţiilor sunt cuprinse între 562 şi 700 mm
(tabelul 2.6). Valorile sub 575 mm (figura 2.17) sunt în partea de sud, în Glacisul
Istriţei, iar valorile peste 675 m sunt legate de dealurile înalte din nord, cu altitudini
peste 600 m. Restul teritoriului se află între aceste valori ale precipitaţiilor medii anuale.
Diferenţierile spaţio-temporale în regimul precipitaţiilor sunt legate în primul rând de
convecţia dinamică şi termică şi de altitudinea, orientarea formelor majore de relief.
13
apropiere), în depresiuni favorizează topirea zăpezii şi micşorarea efectului îngheţurilor
şi brumelor şi la o scădere a volumului precipitaţiilor cu aproximativ 100 mm (550-700
mm) (România. Spaţiu. Societate. Mediu, 2005). Acestea sunt condiţii care favorizează
pe versanţii însoriţi şi semiînsoriţi, în special ai dealurilor din jumătatea sudică a
regiunii, practicarea viticulturii cu remarcabile rezultate.
14
Se deosebesc două tipuri de regim hidric, unul în partea nord-vestică, ceva mai
la nord de confluenţa râurilor Matiţa şi Lopatna şi altul în restul teritoriului. Primul tip
prezintă ape mari un timp mai lung, apele mari fiind primăvara dar sunt şi viituri vara şi
iarna. Al doilea tip (apele mari au o durată mai redusă) are apele mari primăvara-iarna,
dar sunt şi viituri vara. Prezenţa unor debite mari de iarnă este legată de topirea zăpezii
(Chendeş, 2011) ca urmare a efectelor de foehn. În schimb toamna sunt caracteristice
intervale cu scurgere minimă, cauzate de climatul mai uscat, cu frecvente secete la
finele verii şi începutul toamnei. Rezervele de apă cele mai mici sunt în septembrie-
noiembrie (Chendeş, 2011) (figura 2.18).
15
Din punct de vedere zonal, condiţiile naturale, sunt prielnice dezvoltării
pădurilor de foioase (figura 2.19): - de gorun (Qercus petraea, Q. dalechampii, Q
polycarpa) şi căruia i se asociază şi alte specii (carpenul, alături de jugastru, ulm,
mojdrean, tei, stejar), formând păduri cu caracter de şleau; aceste păduri sunt dominante
în partea centrală şi sudică a regiunii şi au o productivitate mijlocie; - şi păduri de fag
sau de fag cu carpen, tot cu o productivitate mijlocie, predominant în partea nordică a
regiunii, în arealul dealurilor mai înalte (Lazuri, Salcia, Lapoş-Ciolanu). Activităţile
umane au dus la reducerea terenurilor cu pădure şi la apariţia unor pajişti secundare şi a
terenurilor cultivate. Despre aceste aspecte vom discuta pe larg într-un capitol următor,
referitor la modul de utilizare a terenurilor.
2.6.2. Solurile
16
subtipul de sol, textura solului, materialul parental, regimul hidric, regimul salin,
volumul edafic, gradul în care solul este afectat de procese de denudaţie. Dintre acestea,
în cadrul teritoriului analizat au fost identificate un număr de 10 grupe ecologice de
soluri. Cu ajutorul programului ArcGis 9.3. s-a realizat şi o hartă a distribuţiei grupelor
ecologice de soluri în cadrul bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat (figura 2.22). De
asemenea, s-au calculat ponderile diferitelor grupe ecologice de soluri, atât la nivelul
întregului teritoriu cercetat, dar şi la nivelul celor 19 unităţi administrativ-teritoriale
(tabelul 2.9).
Acest proces a fost analizat pentru intervalul de timp 1912 – 2012. Am utilizat
datele furnizate de recensămintele populaţiei din anii 1912, 1930, 1941, 1948, 1956,
1966, 1977, 1992, 2002 şi 2011. Pentru întreaga regiune, în ultima sută de ani (1912-
2011), evoluţia numărului total de locuitori este una progresivă în ansamblu, dar există
şi unele oscilaţii pe etape. Astfel, între 1912 şi 2011 numărul total de locuitori a crescut
cu 6310, rata totală de creştere înregistrând o valoare de 12,05%. Creşterea este
semnificativă la nivel urban (oraşul Urlaţi), 123,18% (tabelul 3.1.) şi foarte redusă în
mediul rural (1,03%). La nivel de comune, 11 dintre ele (Apostolache, Ariceştii Zeletin,
Cărbuneşti, Chiojdeanca, Gornet Cricov, Lapoş, Păcureţi, Predeal Sărari, Salcia, Surani,
Tătaru) au avut rate de creştere negative (se detaşează Tătaru cu – 60,01%, Chiojdeanca
17
cu – 41,97%, Ariceştii Zeletin cu – 32,6%, Cărbuneşti cu – 21,32%, Predeal Sărari cu
20,89%) în timp ce pentru alte 7 ele sunt pozitive (Bălţeşti, Cislău, Gornet, Iordăcheanu,
Podenii Noi, Sângeru, Şoimari), valorile cele mai ridicate fiind în Iordăcheanu
(55,21%), Sângeru (38,58%), Bălţeşti (31,52%), Podenii Noi (29,57%). Astfel, se
observă că populaţia a sporit în comunele care gravitează spre culoarul de vale al râului
Cricovul Sărat (figura 3.1.).
18
Figura 3.2. Rata medie a natalităţii (1990-2013)
19
Figura 3.5. Bilanţul natural al populaţiei (1990-2013)
20
locuitori. Această diferenţiere între cele două medii de locuire este indicată în egală
măsură şi de valoarea bilanţului natural. La nivel de comune se observă că valoarea
medie cea mai ridicată (figura 3.7.) este înregistrată în Sângeru (118,43%), ceea ce
indică o tendinţă moderată de creştere a numărului populaţiei.
Bilanţul demografic
migratoriu a avut o valoare medie
(pentru perioada 1990-2012)
negativă, pentru bazinul subcarpatic
al Cricovului Sărat în ansamblu (-
4,85‰), dar şi la nivel teritorial, excepţie făcând doar comuna Bălţeşti (0,56‰), cu o
valoare pozitivă, dar scăzută (figura 3.10.). Se mai remarcă Cislăul cu o valoare medie
care indică un deficit migratoriu, dar totuşi redus (-0,62‰). Pe medii de locuire valoarea
de ansamblu a fost tot negativă şi anume, -5,00‰ în mediul rural şi -4,17‰ în mediul
rural (oraşul Urlaţi).
21
3.1.4. Bilanţul demografic general
Figura 3.14. Raporturile dintre natalitate, mortalitate, imigrări şi emigrări. Valorile medii (1990-2012)
Un alt aspect care trebuie menţionat este cel legat de raporturile dintre valorile
natalităţii, mortalităţii, imigrărilor şi emigrărilor care duc la evidenţierea mai multor
modele de dinamică a populaţiei, aşa cum se conturează din analiza diagramei radiale
(figura 3.14.).
22
3.1.5. Ritmul mediu anual de creştere a populaţiei.
𝒏 𝑷𝒏
𝑹= √ −𝟏
𝑷𝒐
23
3.2. DENSITATEA ŞI RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A POPULAŢIEI
24
Tabelul 3.5. Proporţia grupelor mari de vârstă - 1966, 1992, 2011 (%)
Distribuţie teritorială 1966 (%) 1992 (%) 2011 (%)
0-14 ani 15-64 ani peste 65 ani 0-14 ani 15-64 ani peste 65 ani 0-14 ani 15-64 ani peste 65 ani
Apostolache T 34,8 54,4 10,8 19,7 65,6 14,7 18,0 61,6 20,4
M 43,1 47,1 9,9 20,5 67,8 11,7 17,5 64,7 17,8
F 28,9 59,6 11,4 18,8 63,5 17,7 18,5 58,6 22,9
Aricestii Zeletin T 37,9 52,2 9,8 15,6 65,4 18,9 16,3 55,5 28,2
M 46,7 43,2 9,8 16,4 68,8 14,8 16,7 62,1 21,2
F 31,2 59,0 9,7 14,9 62,1 23,1 16,0 49,1 34,9
Baltesti T 30,7 60,9 8,3 22,4 65 12,6 18,0 65,6 16,4
M 33,9 59,3 6,8 23,1 67,1 9,8 17,5 69,9 12,5
F 28,0 62,4 9,7 21,7 62,9 15,4 18,5 61,4 20,1
Carbunesti T 30,2 58,2 11,7 21,1 62,5 16,4 15,6 59,8 24,6
M 35,5 52,8 11,8 21,7 66,1 12,3 16,0 64,2 19,7
F 26,2 62,2 11,6 20,6 58,9 20,5 15,2 55,5 29,4
Chiojdeanca T 31,1 56,7 12,2 19,2 64,9 17,0 20,2 59,0 20,8
M 35,5 51,9 12,4 19,8 67,8 12,6 21,3 62,9 15,9
F 27,8 60,1 12,0 18,6 62 21,6 19,0 54,7 26,3
Cislau T 28,8 63,3 8,0 19,7 66,3 14,0 16,1 63,7 20,2
M 30,9 62,5 6,6 20 68,7 11,3 16,6 66,3 17,1
F 26,7 64,0 9,3 19,4 63,8 16,8 15,7 61,2 23,1
Gornet T 31,9 60,0 8,0 19,5 67,4 13,1 14,3 66,8 18,9
M 32,5 61,2 6,3 20,6 69,7 9,7 13,6 71,3 15,1
F 31,4 58,8 9,6 18,3 64,9 16,8 15,1 62,2 22,7
Gornet-Cricov T 30,2 58,1 11,6 18,1 66,2 15,7 15,1 62,8 22,1
M 34,7 54,7 10,5 18 69,5 12,5 16,6 66,0 17,4
F 26,5 61,0 12,5 18,1 63 18,9 13,6 59,6 26,8
Iordacheanu T 33,0 60,4 6,6 23,7 64,6 11,6 19,3 65,8 15,0
M 36,4 58,3 5,3 24,2 67 8,8 19,5 69,3 11,2
F 30,0 62,2 7,7 23,3 62,2 14,5 19,0 62,2 18,8
T 34,8 56,9 8,4 19,0 63,9 17,1 16,1 57,4 26,5
Lapos M 38,2 54,1 7,8 20,7 66,3 12,9 17,1 62,2 20,7
F 31,9 59,2 8,8 17,3 61,4 21,3 15,0 52,2 32,8
T 38,4 51,3 10,2 19,4 67,1 13,4 14,3 63,7 22,1
Pacureti M 48,8 40,8 10,3 19,7 71,2 9,1 15,0 69,6 15,4
F 31,1 58,6 10,0 19,2 62,8 18 13,5 57,4 29,0
T 37,1 53,8 9,1 21,6 66,1 12,3 18,0 65,3 16,7
Podenii Noi M 46,3 44,6 9,1 21,9 68,7 9,5 18,4 68,6 13,1
F 30,6 60,2 9,1 21,3 63,6 15,2 17,7 61,9 20,4
T 31,6 57,6 10, 8 22,5 61,1 16,4 14,9 67,0 18,1
Predeal-Sarari M 34,9 56,7 8, 5 23,1 64,8 12,1 16,9 71,2 12,0
F 29,0 58,3 12,7 21,8 57,7 20,5 12,9 62,7 24,3
T 33,9 56,2 9,8 20,6 62,3 17,1 17,8 60,9 21,3
Salcia M 36,4 54,1 9,5 20,2 65,3 14,5 16,7 64,5 18,7
F 32,0 57,9 10,0 21 59,2 19,8 18,8 57,0 24,1
T 34,1 55,7 10,1 26,3 61 12,6 21,1 63,1 15,8
Sangeru M 39,4 50,9 9,7 27,3 62,9 9,8 20,9 66,3 12,8
F 29,7 59,7 10,5 25,4 59,2 15,5 21,4 59,8 18,8
T 36,2 52,5 11,3 24,8 61,4 13,8 18,4 63,0 18,6
Surani M 45,3 43,0 11,7 26,2 64,9 8,9 19,1 66,5 14,4
F 29,8 59,0 11,1 23,4 57,9 18,7 17,6 59,6 22,8
T 37,2 52,7 9,9 21,6 63,5 14,9 19,4 63,0 17,6
Soimari M 46,4 42,9 10,5 22,2 66,3 11,5 20,0 67,1 13,0
F 31,0 59,3 9,6 20,9 60,6 18,5 18,8 58,7 22,5
T 29,1 57,1 13,8 16,7 58,3 25,0 11,1 57,3 31,6
Tataru M 33,7 54,2 12,0 18,1 61,7 20,2 10,9 64,1 25,0
F 25,3 59,4 15,3 15,3 55 29,7 11,4 50,9 37,7
T 27,4 65,8 6,7 25,2 65,1 9,7 16,4 68,9 14,7
URLATI M 28,7 65,8 5,5 27 65,5 7,6 16,4 72,2 11,4
F 26,2 65,9 7,9 23,5 64,7 11,8 16,3 65,7 17,9
T 32,4 58,3 9,3 22,1 64,4 13,5 17,3 64,4 18,3
TOTAL
M 36,7 54,9 8,3 22,9 66,7 10,4 17,6 68,2 14,3
F 28,9 61,0 10,0 21,2 62,1 16,7 17,0 60,7 22,3
T 33,2 57,1 9,7 21,3 64,3 14,4 17,5 63,4 19,1
TOTAL RURAL
M 38,1 53,0 8,8 22 67 11 17,8 67,3 14,9
F 29,3 60,3 10,4 20,7 61,6 17,8 17,2 59,5 23,3
Unele dintre însuşirile demografice foarte însemnate sunt vârsta şi genul (sexul).
Componenţa pe grupe de vârstă, pe de o parte, reflectă modul în care mişcarea naturală
şi migraţia se manifestă, iar pe de altă parte, îşi exercită influenţa asupra acesor
25
fenomene demografice. De asemenea, cunoaşterea organizării populaţiei pe genuri este
utilă pentru definirea echilibrului între cele două subcolectivităţii (feminină şi
masculină), cu implicaţii profunde în viaţa social-economică.
Gruparea după vârstă. Modul de repartizare după grupe de vârstă a fost urmărit
utilizând atât intervalele cincinale uzuale (0 - 4 ani, 5 - 9 ani, 10 - 14 ani etc.) cât şi
grupările 0 - 14 ani (tineri), 15 - 64 ani (adulţi), 65 de ani şi peste (vârstnici). Studiul s-a
concentrat pe anii 1966, 1992 şi 2011. Analiza cronologică ne arată că la nivelul
întregului teritoriu grupa de vârstă tânără (0 - 14 ani) a scăzut ca pondere de la 32,4% în
1966 la 22,1% în 1992 şi 17,3% în 2011 (tabelul 3.5.). În paralel a crescut ponderea
populaţiei vârstnice (65 de ani şi peste) de la 9,3% în 1966 la 13,5% în 1992 şi la 18,3%
în 2011, aceasta dovedind un proces de îmbătrânire demografică a populaţiei totale
(Trebici, 1979).
26
În plus, la nivel general dar şi pentru majoritatea unităţilor administrativ-
teritoriale (exceptând 6 dintre ele), se poate identifica, între 1992 şi 2011 şi un proces de
îmbătrânire a “bătrânilor” (http://www.brasov.insse.ro/Proiectarea populaţiei judeţului
Braşov până în anul 2025), adică sporirea procentului celor foarte vârstnici (80 de ani şi
peste) din totalul celor vârstnici (figura 3.17.), acest proces fiind foarte acut în cazul
comunei Tătaru.
Pentru a surprinde mai bine fenomenul de îmbătrânire demografică a fost
calculat şi indicele de îmbătrânire a populaţiei ca raport (exprimat în procente) dintre
numărul locuitorilor în vârstă de cel puţin 60 de ani şi numărul celor cuprinşi între 0 şi
14 ani (Braghină, 2000). O primă observaţie pe care ne-o oferă analiza acestui indice
este aceea că valoarea lui creşte constant, din 1966 în 1992 şi din 1992 în 2011, atât la
nivelul întregii regiuni, cât şi la nivel teritorial de detaliu (figura 3.18). În 2011, valorile
cele mai mari (care se apropie de 200% sau depăşesc această valoare, ajungând până la
340,7% în comuna Tătaru) indicând intensificarea procesului de îmbătrânire a
populaţiei sunt proprii, în cea mai mare parte, comunelor aflate spre sectoarele
periferice ale regiunii, din nord (Ariceştii Zeletin, Cărbuneşti) şi est (Lapoş, Tătaru).
Acest fenomen poate fi surprins foarte bine şi din analiza piramidelor vârstelor realizate
pentru anul 2011, care în cazul comunelor Ariceştii Zeletin, Cărbuneşti şi Lapoş au o
formă aproape dreptunghiulară, iar în cazul comunei Tătaru este aproximativ ca un
clopot răsturnat (figura 3.19).
Un alt indicator care ne permite evaluarea sintetică a modificărilor apărute în
structura de vârstă şi deci, chiar şi a procesului de îmbătrânire a populaţiei este rata de
dependenţă demografică. Pentru a avea o imagine de referinţă menţionăm că valorile
calculate la nivel judeţean pentru anul 2011 sunt următoarele: 476,3‰ la nivelul
judeţului Prahova, 423,1‰ în mediul urban şi 531,4‰ în mediul rural din acest judeţ;
540,4‰ la nivelul judeţului Buzău, 394,0‰ în mediul urban şi 649,3‰ în mediul rural
din acest judeţ. Analizînd acest indicator în cadrul bazinului subcarpatic al Cricovului
Sărat (figura 3.20), observăm că în anul 2011 valorile obţinute pentru întreaga regiune
sunt mai mari decât cele existente la nivel judeţean.
Structura pe sexe. Ponderile pe sexe sunt influenţate de fenomenele de
supranatalitate şi supramortalitate ale populaţiei masculine pe durata vieţii, de migraţie,
de cauze economice (de ex. industrializarea) şi sociale (Braghină, 2000). Cunoaşterea
inegalităţilor dintre ponderile celor două sexe este foarte utilă acest aspect având
implicaţii demografice, economice şi sociale.
27
Pentru întreaga regiune ponderea populaţiei feminine scade de la valoarea de
55,0% existentă în 1966 la 49,8% în 1992, crescând apoi la 50,1% în 2011. Pe medii de
locuire situaţia este următoarea: - în anul 1966 populaţia feminină avea o participare de
51,8% în mediul urban şi de 55,6% în cel rural; în anul 1992 ponderea populaţiei
feminine scade faţă de perioada anterioară atât în mediul urban (50,2%), unde totuşi
femeile rămân majoritare, cât şi în cel rural (49,7%), unde scăderea este mai accentuată;
- în anul 2011 populaţia feminină era reprezentată cu o pondere de 51,0% în mediul
urban şi cu 49,9% în cel rural. Astfel că, în anii 1992 şi 2011 se poate observa o situaţie
destul de echilibrată în ambele medii, urban şi rural. Pentru a avea o imagine mai
completă a fost analizată, la nivelul întregului bazin subcarpatic al Cricovului Sărat,
structura pe sexe şi pentru grupele mari de vârstă.
În contextul analizei structurii pe sexe a populaţiei se poate calcula şi raportul
de masculinitate. Acest indice a fost calculat şi analizat pentru anii 1966, 1992 şi 2011.
Se desprind următoarele aspecte: - în anul 1966 raportul a fost subunitar având o valoare
de 81,7% pentru întreaga regiune, acelaşi lucru fiind specific şi fiecărei localităţi (figura
3.21); în anii următori, la nivel general, raportul devine aproape echilibrat, uşor
supraunitar în 1992 (100,6%) şi uşor subunitar în 2011 (99,6%); - în mediul urban, în
toţi cei trei ani studiaţi, valorile sunt subunitare, iar în mediul rural evoluează de la
valori subunitare în 1966 (79,9%) la valori supraunitare în anul 1992 (101,0%) şi la o
situaţie de echilibru (100,3%) în anul 2011; în anul 1966 toate comunele au valori
subunitare, în timp ce în 1992, 14 comune au valori supraunitare, iar în 2011 numărul
acestora scade la 9. Deşi analiza potenţialului demografic ar putea fi inserată şi la
capitolul referitor la mişcarea naturală a populaţiei considerăm că ea poate fi integrată şi
în cadrul acestei disertaţii asupra structurii pe grupe de vârstă şi sexe. Evoluţia
cronologică a acestui indice la nivelul întregii regiuni nu prezintă mari diferenţieri între
anii 1966 (44,5%), 1992 (42,5%) şi 2011 (44,1%).
28
3.3.2. Aspecte privind structura social-economică
Analiza noastră s-a axat pe calcularea gradului de înnoire a forţei de muncă, atât
la nivelul întregii regiuni cât şi pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, reperele
cronologice fiind anii 1966, 1992 şi 2011. Alături de acesta s-a analizat pentru anii 1966
şi 2011 rata de dependenţă economică, la fel, pentru întregul teritoriu, dar şi pentru toate
unităţile administrativ-teritoriale.
Pentru oraşul Urlaţi, cu o viaţă economică mai intensă şi mai diversă au fost
analizate, pentru anul 2011, şi alţi indicatori: rata de activitate, rata de activitate
masculină, rata de activitate feminină şi rata de masculinitate a populaţiei active. Primul
dintre aceştia s-a analizat şi pentru celelalte localităţi, dar şi la nivel general. O altă
analiză este aceea a şomajului, realizată pentru anul 2011 la nivelul întregii regiuni.
Gradul de înnoire a forţei de muncă a fost calculat ca raport dintre populaţia cu
vârstă între 15 - 29 ani şi cea cu vârstă între 30 - 44 ani (Braghină, 2000). În anul 1966
valorile obţinută arată un raport echilibrat (1) existent la nivelul de ansamblu al regiunii,
dar şi al mediilor de
locuire, urban (oraşul
Urlaţi) şi rural.
La nivelul comunelor,
valori subunitare s-au
înregistrat în Tătaru
(0,8) şi Cislău (0,9), valori de echilibru sunt în 8 comune (Bălţeşti, Cărbuneşti,
Chiojdeanca, Gornet Cricov, Iordăcheanu, Lapoş, Salcia, Sângeru), iar valori
supraunitare (1,1 - 1,2), care arată o bună posibilitate de înnoire a forţei de muncă, în 8
comune (Apostolache, Ariceştii Zeletin, Gornet, Podenii Noi, Şoimari şi Păcureţi,
Predeal Sărari, Surani, primele 5 cu o valoare de 1,1 şi ultimele 3 cu o valoare de 1,2).
În anul 1992 valorile sunt mai ridicate, fiind supraunitare atât la nivelul
întregului teritoriu (1,5), al oraşului Urlaţi (1,1) şi al mediului rural (1,7) în ansamblu,
cât şi la nivelul tuturor comunelor, unde sunt situate între 1,4 şi 2,4 (această valoare
29
maximă fiind atinsă în Ariceştii Zeletin, urmată de comunele Apostolache şi Salcia cu
2,0). Aceste valori ridicate sunt legate de politica pronatalistă de la sfârşitul celui de al
şaptelea deceniu al secolului al XX-lea.
În schimb, în anul 2011 valorile indicelui analizat sunt subunitare atât la nivelul
bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat (0,8) cât şi la nivelul tuturor localităţilor.
Valorile sunt cuprinse între 0,7 (Apostolache, Ariceştii Zeletin, Chiojdeanca, Gornet,
Salcia, Urlaţi) şi 0,9 (Cărbuneşti, Lapoş, Păcureţi, Podenii Noi, Sângeru, Tătaru).
Valoarea medie pentru spaţiul rural este de 0,8, valoare înregistrată şi în restul
comunelor care nu au fost menţionate anterior.
Rata de dependenţă economică este dată de raportul (exprimat în ‰) dintre
populaţia inactivă şi neocupată (şomerii - doar pentru anul 2011), luate împreună şi
populaţia activă ocupată
(Braghină, 2000).
La nivelul întregului
ţinut valoarea a crescut de la 1136,9‰ în 1966 la 1537,3‰ în 2011, valoarea aceasta
depăşind-o pe cea existentă la nivel naţional (1365,1‰) sau la nivelul judeţului Prahova
(1450,7‰), ca de altfel şi valorile existente în mediul urban (1566,0‰) şi în cel rural
(1531,1‰).
La nivelul comunelor (figura 3.23) numărul persoanelor dependente economic
raportate la 1000 de persoane active, ocupate este cuprins: - în anul 1966, între un
minim de 618,5‰ (Bălţeşti) şi un maxim 3566,7‰ (Surani); - în anul 2011 între
911,2‰ (Tătaru) şi
1954,7‰ (Iordăcheanu).
30
adică raportul (exprimat în procente) dintre populaţia activă şi populaţia totală are o
valoare de 44,5% (figura 3.24), doar cu puţin mai redusă decât cea existentă la nivel
judeţean (Buzău 45,3% şi Prahova 45,0%). De altfel valorile obţinute pentru întregul
ţinut (43,7%) şi pentru mediul rural în ansamblu (43,5%) sunt chiar mai reduse.
În oraşul Urlaţi, pentru completarea informaţiei oferite de acest indice s-au mai
calculat şi ratele de activitate masculină şi feminină, de asemenea exprimate
procentual, şi care relevă relaţia dintre populaţia activă şi populaţia totală a genului
respectiv. Analiza celor doi indici ne arată preponderenţa populaţiei active masculine
(54,4%) în raport cu cea feminină (35,1%). Pe lângă aceştia rata de masculinitate a
populaţiei active, ne arată aceeaşi preponderenţă a bărbaţilor în cadrul populaţiei active,
prin valoarea de 149,4%, care o depăşeşte pe cea existentă la nivel judeţean, atât în
judeţul Prahova (124,0%) cât şi în judeţul Buzău (137,6%). În anul 2011, ponderea
şomerilor în cadrul populaţiei active la nivelul întregului ţinut era de 9,9%, (figura 3.25)
mai mare decât la nivel naţional (7,3%) sau al judeţului Prahova (9,3%).
31
(23,0%) şi 2011 (21,9%) ponderea populaţiei urbane reducându-se (figura 3.26).
Valoarea existentă în anul 2011 fiind mult sub valorile de la nivel naţional (54,0%) şi
judeţean (38,6% în judeţul Buzău şi 49,1% în judeţul Prahova), ceea ce reflectă
ruralitatea accentuată a regiunii.
32
Sărat se remarcă, conform datelor de la Recensământul populaţiei din 2011, prin
omogenitate etnică (figura 3.28), ponderea celor de etnie română fiind de 93,6%.
Indicele de omogenitate etnică calculat după formula (Vert, 1995): Ioe = 10 - (Σm x Nm)
/ P , unde Σm este suma persoanelor din diferitele etnii, Nm este numărul minorităţilor,
iar P este populaţia totală. La nivelul întregii regiuni cercetate are o valoare de 9,33
situată între cele de la nivelul judeţului Buzău (9,04) şi Prahova (9,48), dar oricum mult
mai mare decât cea de la nivelul întregii ţări (7,82). Aceeaşi omogenitate se remarcă şi
din punct de vedere confesional, la nivelul întregii regiuni 95,2% dintre locuitori fiind
de religie creştină ortodoxă (existând doar 5 case de rugăciune neoprotestante, câte unul
în localităţile Cărbuneşti, Mireşu Mare, Poienile, Surani şi Urlaţi), depăşind astfel
ponderile de la nivelul judeţelor Buzău (93,9%) şi Prahova (93,2%).
Ţinutul cercetat şi-a valorizat potenţialul natural oferit habitatului prin apariţia
unor aşezări omeneşti din vremuri îndepărtate (Popescu, 1979). Pentru a reconstitui
tabloul acestora am apelat la informaţiile despre vestigiile arheologice incluse pe lista
monumentelor istorice (http://ran.cimec.ro/sel.asp. Ministerul Culturii. Repertoriul
arheologic naţional). Cu siguranţă că mai sunt şi alte mărturii ale trecutului care aşteaptă
să fie scoase la zi, pentru a întregii imaginea populării bazinului subcarpatic al
Cricovului Sărat.
Concluzia este că popularea spaţiului bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat a
început din timpuri vechi, a avut continuitate, reţeaua de aşezări existentă în prezent este
bine reprezentată, ocupând văile râurilor principale, depresiunile mai mari sau mai mici
şi chiar versanţii şi culmile masivelor deluroase. Apariţia şi dezvoltarea acestei reţele de
aşezări a fost condiţionată de factorii naturali, istorici, social-economici.
33
4.2. DISTRIBUŢIA SPAŢIALĂ A AŞEZĂRILOR ŞI DISPERSIA ACESTORA.
RAPORTURILE CU FORMELE DE RELIEF
34
areale depresionare mai coborâte - Depresiunea Podeni (în mare parte situată la
altitudini sub 200 m) (figura 4.2.). Altitudinea medie de habitat calculată pentru întreg
teritoriul analizat este de aproximativ 275 m.
Se poate observa că umanizarea spaţiului s-a produs pe toate treptele
hipsometrice. Evident, din punct de vedere altimetric, cel mai umanizat spaţiu este cel
aflat la altitudini de până în 300 m. În acest interval hipsometric găsindu-se (din punct
de vedere al altitudinii medii) 61 de localităţi. Alte 34 de localităţi au o altitudine medie
situată la peste 300 m. În ceea ce priveşte treapta hipsometrică înaltă, de peste 500 m, o
singură loclitate se înscrie cu altitudinea medie în acest interval. Este vorba, aşa cum am
mai arătat, de localitatea Salcia (527,5 m), dar un număr de alte 10 localităţi se dezvoltă,
ca altitudine maximă de habitat, la înălţimi de peste 500 m.
35
Referitor la distribuţia valorilor acestui indice în raport de condiţiile geografice
(altitudine, energie de relief) putem afirma că nu e există o corelaţie evidentă, deoarece
din valorile analizate anterior se poate observa că există valori mari ale indicelui şi în
Depresiunea Podeni şi în culoarul văii Cricovului Sărat, alături de unele comune din
arealele deluroase mai înalte (Predeal Sărari, Păcureţi, Gornet Cricov), după cum există
valori reduse ale acestui indice şi în comunele circumscrise dealurilor înalte. Totuşi
urmărind harta (figura 4.3.) cu distribuţia valorilor indicelui se poate vedea totuşi o
oarecare concentrare a valorilor mari în estul Depresiunii Podeni şi în sudul culoarului
de vale a Cricovului Sărat, unde aşezările s-au dispersat atât în arealele coborâte, pe
terasele râurilor, dar şi pe versanţi şi chiar pe interfluvii.
36
Română. Evident că există şi unele forme mixte, cum sunt cele care folosesc terasele şi
tăpşanele de racord cu versantul, dar pătrund şi pe versanţi sau în lungul văiugilor sau
cele de pe versanţi sau văiugi şi bazinete de recepţie torenţiale, care pătrund şi pe
inerfluvii .
37
4.4. STRUCTURA INTERNĂ A AŞEZĂRILOR
Tabelul 4.6. Distanţa medie dintre doi locuitori, Indicele de arealitate (1990, 2002, 2013)
Numărul şi densitatea Numărul
Distanţa medie dintre gospodăriilor pe mediu de
DISTRIBUŢIE Indicele de arealitate (ha)
doi locuitori (m) suprafaţa construită persoane pe
(gospădării/ha) o gospodărie
TERITORIALĂ
2011
1990 2002 2013 1990 2002 2013 2011
Număr Densitate
Apostolache 100,7 111,4 115,0 0,7 0,9 0,9 756 15,12 2,78
Ariceştii Zeletin 130,2 146,5 155,9 1,2 1,5 1,7 476 6,26 2,53
Bălţeşti 119,5 121,0 118,4 1,0 1,0 1,0 1217 9,98 2,74
Cărbuneşti 122,8 126,0 130,3 1,1 1,1 1,2 602 11,15 2,72
Chiojdeanca 144,8 158,2 162,2 1,5 1,7 1,8 570 3,99 3,02
Cislău 131,9 132,3 133,1 1,2 1,2 1,2 1665 10,03 2,83
Gornet 94,8 99,1 101,1 0,6 0,7 0,7 924 15,40 3,13
Gornet Cricov 116,0 122,2 131,2 0,9 1,0 1,2 813 5,61 2,77
Iordăcheanu 119,4 123,3 121,1 1,0 1,1 1,0 1481 10,28 3,39
Lapoş 148,4 173,0 183,9 1,5 2,1 2,4 434 9,23 2,76
Păcureţi 120,2 131,0 133,3 1,00 1,2 1,2 826 25,81 2,54
Podenii Noi 104,4 107,0 105,6 0,8 0,8 0,8 1538 11,31 3,08
Predeal Sărari 111,5 114,5 121,1 0,9 0,9 1,0 807 28,82 2,86
Salcia 138,7 159,7 171,7 1,3 1,8 2,1 408 4,04 2,84
Sângeru 101,0 103,5 102,3 0,7 0,7 0,7 1444 8,49 3,62
Surani 101,9 110,9 113,7 0,7 0,9 0,9 589 11,33 2,77
Şoimari 126,8 131,4 131,1 1,1 1,2 1,2 1077 15,61 2,74
Tătaru 136,4 151,8 170,5 1,3 1,6 2,0 400 6,67 2,4
urlaţi 71,6 73,1 74,6 0,4 0,4 0,4 3334 14,31 2,9
Total 111,6 116,6 118,5 0,9 0,9 1,0 19361 10,25 2,86
Total rural 118,5 124,49 126,3 1,0 1,1 1,1 16027 9,68 2,86
38
raport dintre suprafaţa teritoriului locuit şi numărul de locuitori (Vert, 1995), cu toate că
legătura lui directă cu structura internă a aşezărilor este mai redusă, totuşi ne dă indirect
posibilitatea evaluării potenţialului agricol şi a posibilităţii teritoriului administrativ de a
susţine un anumit grad de exploatare a resurselor funciare (Braghină, 2000).
Desigur că zonele rezidenţiale ale aşezărilor rurale nu ridică probleme speciale,
dar pentru o evaluare mai bună a acestora este nevoie şi de o analiză a gospodăriilor.
Analiza noastră a vizat densitatea gospodăriilor pe suprafaţa construită (gospodării/ha)
şi numărul mediu de persoane pe o gospodărie (datele au fost preluate din
Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2011).
În ceea ce priveşte oraşul Urlaţi, conform planului urbanistic general (PUG
2010), zonele funţionale sunt următoarele: - zona pentru locuinţe individuale (cu regim
mic de înălţime - parter şi P+2) se preconizează o creştere a suprafeţei de la 573,78 ha
(73,15%) la 718,51 ha (71,78%); - zona pentru locuinţe colective (parter+2-4); nu
există propuneri de extindere a suprafeţei de 6,50 ha, dar ponderea se va reduce de la
0,83% la 0,65% datorită creşterii suprafeţei intravilanului; - zona instituţiilor publice şi
a serviciilor; suprafaţa va creşte de la 29,70 ha (3,79%) la 72,80 ha (7,27%); - zona
unităţilor industriale şi a celor de depozitare; creşterea va fi de la 58,50 ha (7,46%) la
69,70 ha (6,96%); - zona unităţilor agrozootehnice; suprafaţa va rămâne aceeaşi, dar
ponderea se va modifica de la 4,72% la 3,70%; - zona construcţiilor aferente lucrărilor
tehnico-edilitare; suprafaţa va creşte de la 6 ha (0,76%) la 7 ha (0,70%); - zona căilor de
comunicaţie rutieră şi amenajărilor aferente; modificarea suprafeţei va fi de la 42,47 ha
(5,41 ha) la 47,50 ha (4,75 ha); - zona spaţiilor verzi, sportului şi agrementului; se
propune o creştere a suprafeţei, de la 12,20 ha (1,56%) la 28,25 ha (2,82 ha); - zona
gospodărie comunală, cimitire; suprafaţa nu se va schimba, dar ponderea se va modifica
de la 0,87% la 0,68%; - zona mixtă - locuinţe colective şi comerţ, instituţii publice şi
servicii.
39
Tabelul 4.7. Structura profesională a populaţiei active ocupate
Populaţia ocupată activă (%)
1966 2011
Localitate
Industrie + Industrie +
Agricultură Servicii Agricultură Servicii
Construcţii Construcţii
Apostolache 78,0 12,5 9,6 49,1 31,1 19,8
Ariceştii Zeletin 72,0 18,6 9,4 57,9 16,3 25,8
Bălţeşti 66,0 23,0 11,0 39,7 31,9 28,4
Cărbuneşti 54,8 31,9 13,3 58,8 20,7 20,4
Chiojdeanca 87,1 6,3 6,7 46,7 28,6 24,7
Cislău 70,6 15,2 14,2 59,2 16,5 24,3
Gornet 54,3 37,7 8,0 40,1 31,5 28,4
Gornet-Cricov 81,2 11,7 7,1 47,8 27,6 24,6
Iordăcheanu 69,5 23,8 6,7 34,0 34,4 31,6
Lapoş 94,0 2,1 3,9 66,6 19,3 14,1
Păcureţi 58,5 26,4 15,1 54,0 25,4 20,6
Podenii Noi 78,6 12,8 8,6 42,5 34,3 23,3
Predeal-Sărari 31,7 44,4 23,8 43,8 28,4 27,8
Salcia 93,1 2,7 4,2 54,9 24,8 20,3
Sângeru 89,7 3,7 6,6 50,5 23,9 25,7
Surani 56,0 28,6 15,5 51,5 25,3 23,3
Şoimari 64,5 17,7 17,8 52,8 23,8 23,4
Tătaru 89,1 4,5 6,4 72,2 8,5 19,3
Urlaţi 42,7 35,3 22,0 13,3 44,9 41,7
40
este de 39,7%, dar reprezintă valoarea cea mai mare în raport cu celelalte două sectoare
de activitate), Cărbuneşti, Chiojdeanca, Gornet, Gornet Cricov, Iordăcheanu (ponderea
populaţiei din agricultură este de 34,0% foarte apropiată de cea 34,4% din industrie şi
construcţii, dar în comună nu sunt obiective industriale ci doar firme de construcţii),
Păcureţi, Podenii Noi, Predeal Sărari, Salcia, Surani, Şoimari; - aşezări cu funcţii
agricole, de servicii şi industriale; prin analogie cu precedentele, dar în care populaţia
ocupată în sectorul terţiar o depăşeşte pe cea din industrie şi construcţii; doar în anul
2011 se conturează această situaţie, în comunele Ariceştii Zeletin, Cislău şi Sângeru; tot
aici am inclus şi două localităţi, Şoimari în 1966 şi Tătaru în 2011 din categoria celor cu
între 60 şi 80% populaţie activă ocupată în agricultură, dar în care populaţia din sectorul
terţiar o excede pe cea din industrie şi construcţii; - aşezări cu funcţii industriale,
agricole şi de servicii; cu activităţi industriale preponderente (între 40 şi 60% din
populaţia activă ocupată) şi activităţi agricole care le depăşesc pe cele de servicii; doar
localitatea Predeal Sărari în anul 1966 a avut această funcţie;- aşezări cu funcţii
industriale, de servicii şi agricole; cu activităţi industriale preponderente (între 40 şi
60% din populaţia activă ocupată) şi activităţi de servicii care le depăşesc pe cele
agricole; includem aici, pentru anul 2011, oraşul Urlaţi.
41
în Podenii Noi până la valori negative ale ratei de creştere, de - 8,6 în Chiojdeanca şi -
4,9 în Tătaru (tabelul 4.8.).
Cele mai multe locuinţe, 15,7% din fondul total de locuinţe al regiunii se află în
oraşul Urlaţi, dar aici o mare parte a lor se află în clădiri de tip bloc. La nivelul mediului
rural, ponderile cele mai mari se găsesc în Cislău (10,1%), Sângeru (9,4%), Podenii Noi
(9,2%), Iordăcheanu (8,1%) comune cu un număr mare de locuitori, unele cu bilanţ
natural pozitiv (Sângeru şi Iordăcheanu), iar cele mai mici în aşezările mai izolate cu un
număr resus de locuitori, Salcia (2,8%), Lapoş (3,0%), Tătaru (3,4%).
Suprafaţa locuibilă a crescut şi ea în perioada 1990 - 2013, cu o rată de 71,9% la
nivelul întregii regiuni. În mediul rural în ansamblu creşterea a fost mai mare (75,3%)
decât în cel urban (oraşul Urlaţi 57,6%), în care există mai multe limitări în privinţa
spaţiului, cu toate acestea, în mod evident, suprafaţa locuibilă din Urlaţi are cea mai
mare pondere (17,9%) din regiune în ansamblu. La nivelul mediului rural cele mai mari
ponderi le revin comunelor Cislău (11,7%) şi Sângeru (9,3%) care sunt şi foarte mari
din punct de vedere demografic.
42
altele noi, cu suprafeţe mai mari, ceea ce reprezintă o constantă (care reiese din analiza
cifrelor) pentru toate localităţile. Suprafaţa locativă medie pe locuitor, care ne indică şi
confortul locuirii (Braghină, 2000), prezintă variaţii între 11 şi 24 m2. În profil teritorial,
cele mai mari valori, de cel puţin 22 m2 se găsesc în comunele Ariceştii Zeletin şi
Tătaru (figura 4.10.), care au un număr redus de locuitori. Valorile între 18 şi 22 m 2 au
frecvenţa cea mai mare fiind prezente în 9 comune. Valori între 14 şi 18 m2 se găsesc în
comune în general mari, cu peste 3000 de locuitori (Bălţeşti, Gornet, Podenii Noi,
Sângeru) şi în oraşul Urlaţi, iar valori sub 14 m2 sunt în două comune, Iordăcheanu, care
are peste 5000 de locuitori şi Păcureţi. De asemenea, confortul locuirii poate fi apreciat
prin facilităţile pe care le au locuinţele: alimentarea cu apă (furnizată de o reţea publică
sau din surse proprii), instalaţie de canalizare (reţea publică sau sistem propriu),
instalaţie electric, încălzire centrală (termoficare sau centrală termică proprie), bucătărie
şi baie în locuinţă (tabelul 4.9.). Analizând datele statistice oferite de Recensământul din
2011, observăm că la nivelul întregii regiuni toate aceste dotări sunt sub valoarea medie
existentă în judeţele Prahova şi Buzău. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru oraşul
Urlaţi prin raportare la situaţia din mediul urban al judeţelor Prahova şi Buzău. În ceea
ce priveşte situaţia din mediul rural în ansamblu, dotările sunt sub nivelul celor din
mediul rural al judeţului Prahova, depăşind doar cu puţin (1%), în cazul alimentării cu
apă, nivelul existent în mediul rural al judeţului Buzău.
43
serii de timp – INSSE – Baze de date statistice) lungimea ei totală însuma 13,4 km,
extinderea acesteia fiind un punct însemnat în strategia de dezvoltare a oraşului. Dintre
comune, în anul 2013, singura care era înregistrată în baza de date statistice TEMPO
Online, era Cislăul, cu o reţea de canalizare în lungime de 0,8 km1.
2
Referitor la telecomunicaţii (telefonie fixă, TV prin cablu, internet, telefonie mobilă) menţionăm că firmele implicate sunt
Romtelecom, UPC, RDS-RCS, ORANGE, VODAFONE, COSMOTE, 2K TELECOM (http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-
2020ian2015.pdf).
3
S-au folosit următoarele surse de informare: Strategia de dezvoltare a judeţului Prahova, 2014-2020
(http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-2020ian2015.pdf); Strategia de dezvoltare a judeţului Buzău, 2007-2013
(http://www.cjbuzau.ro/strategie.htm).
44
pentru celelalte 16 unităţi administrativ teritoriale, deşeurile sunt recoltate selectiv doar
în 4 comune (Apostolache, Bălţeşti, Iordăcheanu, Podenii Noi). În Cislău, în perioada
2007-2013, era menţionat ca fiind în curs de implementare un sistem integrat de
gospodărire a deşeurilor, care include şi comuna Cislău (cu o staţie de transfer). În
Urlaţi există de asemenea un proiect (în perioada 2014-2020) de realizare a unei staţii de
transfer (capacitatea fiind de 14548 tone/an).
45
În ceea ce priveşte drumurile judeţene, reţeaua lor însumează o lungime de 177,4
km, din care 163,5 Km în judeţul Prahova (ceea ce înseamnă 14,3% din reţeaua de
drumuri judeţene a acestui judeţ, în condiţiile în care regiunea cercetată, exceptând
suprafaţa aferentă comunei Cislău din judeţul Buzău, reprezintă 11,3% din suprafaţa
judeţului Prahova) şi 13,9 km în judeţul Buzău. Prin Urlaţi trec drumurile judeţene DJ
102C şi DJ 102K (înlesneşte legătura cu Ceptura). Drumul judeţean DJ 102C este cel
mai important din regiune, făcând legătura, în lungul văii Cricovului (până la Buda
Crăciuneşti), prin localităţile Urlaţi şi Cislău, între DN 1B şi DN 10 şi are o lungime de
aproximativ 43,9 km (tabelul 4.12.). Pe teritoriul judeţului Prahova (pe care se află 77%
din lungimea sa totală) el este construit din asfalt tip beton (pe 17,9 km) şi îmbrăcăminţi
asfaltice (15,9 km). Starea lui de viabilitate, la sfârşitul anului 2013, era foarte bună
(Planul de dezvoltare durabilă a judeţului Prahova, 2015). Al doilea ca lungime (22,9
km) este DJ 100L care face legătura între DN 1A (de pe valea Teleajenului), prin
Ghiocel - Rahova - Nevesteasca- Străoşti - Jercălăi, cu DJ 102E. Acest drum este
construit pe o lungime de 6,8 km din asfalt tip beton şi pe 16,1 km din îmbrăcăminţi
asfaltice. La sfârşitul anului 2013, 46,5% din acest drum era într-o stare bună şi 53,5%
într-o stare mediocră (Planul de dezvoltare durabilă a judeţului Prahova, 2015). Se
adaugă o reţea de drumuri comunale şi forestiere.
În ceea ce priveşte infrastructura feroviară, un tronson de aproximativ 6,5 km, de
cale ferată simplă, cu ecartament normal, neelectrificată se află în partea de nord-est, pe
teritoriul comunei Cislău, paralel cu râul Buzău şi cu DN10, în rest, în regiune nu există
altă cale ferată. Se mai poate însă menţiona că oraşul Urlaţi se află la circa 6 km de
Halta Cricov, ceea ce înlesneşte transportul persoanelor şi al mărfurilor.
46
Cum Biserica Galbenă datează de la 1761, există posibilitatea ca pe lîngă aceasta
să se fi înfiripat învăţământul în Urlaţi (http://scoalaurlatiph.scoli.edu.ro). În celelalte
localităţi, şcolile au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi mai ales în
ultimele sale două-trei decenii (Lahovari et al., 1898-1902) (tabelul 4.13.).
Astfel că, la sfârşitul secolului al XIX lea şi începutul celui de al XX lea, în
teritoriul studiat, funcţionau 19 şcoli. Daca adunăm elevii care urmau cursurile acelor
şcoli împreună cu persoanele ştiutoare de carte, înregistrate în paginile lucrării „Marele
Dicţionar Geografic al României” (1898-1902), obţinem un total de 2254 persoane mai
mult sau mai puţin şcolite.
Transformările social-
economice din ultimele decenii au generat modificări şi în sistemul educaţional.
Acţiunea de reorganizare a sistemului naţional de educaţie şi reglementările legislative
din domeniul educaţiei au dus la restructurarea reţelei şcolare din România (Stanef,
2013).
Indicatorii folosiţi sunt următorii: - populaţia şcolară (totală – număr; totală –
dinamica%; ponderea şcolarilor (%) din numărul total de locuitori; ponderea şcolarilor
(%) pe niveluri de educaţie); - personalul didactic (ponderea personalului didactic (%)
pe niveluri de educaţie; numărul total de şcolari raportat la personalul didactic; numărul
de şcolari pe niveluri de educaţie raportat la personalul didactic); - numărul unităţilor
şcolare (numărul total de unităţi şcolare în anii 1992 şi 2013; numărul de unităţi şcolare
pe niveluri de educaţie în 1992 şi 2013); - numărul sălilor de clasă şi cabinetelor scolare
pe niveluri de educaţie (săli de clasă şi cabinete şcolare – număr total, 1993, 2013; săli
de clasă şi cabinete şcolare pe niveluri de educaţie, 2013; raportul dintre populaţia
47
şcolară totală şi numărul total de săli de clasă şi cabinete şcolare, în 1990 şi 2013); -
numărul PC-urilor (numărul total şi pe niveluri de educaţie, în 2013; numărul total
raportat la numărul de unităţi şcolare; numărul total şi pe niveluri de educaţie raportat la
numărul de elevi). Datele utilizate sunt preluate de la Institutul Naţional de Statistică
(TEMPO – Online serii de timp – INSSE – Baze de date statistice). Analiza a urmărit în
primul rând relevarea situaţiei existente în prezent (anul 2013). In plus, în funcţie de
anul din care anumiţi indicatori au început să fie înregistraţi, s-a realizat şi o analiză
diacronică pentru ultimele două decenii (în funcţie de începutul înregistrărilor diferiţilor
indicatori s-au ales ca perioadă de raportare a situaţiei actuale, anii 1992 şi 1993). Acolo
unde analiza se referă doar la prezent înseamnă că n-au fost realizate în trecut
înregistrări sau că acestea sunt relativ recente (2007 – numărul PC-urilor). În raport de
situaţie, analiza s-a efectuat atât la nivelul întregului areal studiat, cât şi la nivelul
unităţilor administrativ- teritoriale. S-au efectuat raportări la situaţia existentă la nivelul
judeţelor Prahova şi Buzău.
În finalul analizei efectuate am interpretat datele Recensământului Populaţiei
şi Locuinţelor din 2011, referitoare la nivelul de educaţie al populaţiei cu o vârstă egală
sau mai mare de 10 ani. Analiza s-a realizat în egală măsură atât pentru întreaga regiune
cât şi detaliat pe localităţi. S-au realizat comparaţii cu situaţia existentă în judeţele
Buzău şi Prahova, la nivel general, dar şi diferenţiat pentru mediile urban şi rural.
Indicatorii folosiţi sunt: - numărul persoanelor absolvente de învăţământ superior (total,
de licenţă, master şi doctorat); - numărul persoanelor absolvente de învăţământ
postliceal şi de maiştri; - numărul persoanelor absolvente de învăţământ secundar (total,
liceal, profesional şi de ucenici, gimnazial); - numărul persoanelor absolvente de
învăţământ primar; - numărul persoanelor fără şcoală absolvită (total, numărul
persoanelor fără şcoală absolvită care ştiu să scrie şi să citească, numărul persoanelor
fără şcoală absolvită care sunt analfabete, adică pot doar citi).
Populaţia şcolară. În general, populaţia şcolară, înregistrează o descreştere (cu
excepţia localităţilor Bălţeşti şi Chiojdeanca) (figurile 4.12., 4.13.). Aceasta este în
acord şi cu situaţia existentă la nivelul judeţelor Prahova (-24,45%) şi Buzău (-23,16%).
Urlaţiul deţine (în 2013) 23,87% (figura 4.14.) din totalul populaţiei şcolare, cu mult
peste media pe unităţi administrativ teritoriale (5,26%).
Personalul didactic. Analiza pe niveluri de educaţie scoate în evidenţă, la
nivelul bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat, o pondere relativ mai mare a
personalului didactic din învăţământul preşcolar (în primul rând în anul 1992, pentru ca
48
la nivelul anului 2013 situaţia să se apropie de cea la nivel judeţean) şi, mai ales, a
personalului didactic din învăţământul primar şi gimnazial, decât cea existentă la nivel
judeţean (tabelul 4.15.).
Unităţile şcolare. Analiza numărului total de unităţi şcolare (figura 4.18.)
reflectă scăderea accentuată a acestora, la nivelul tuturor unităţilor administrativ
teritoriale. La nivelul întregului teritoriu cercetat, în anul 1992 erau 125 de unităţi
şcolare, iar în prezent au rămas doar 22, ceea ce reprezintă doar 17,6% din numărul
iniţial. Această situaţie s-a înregistrat şi la nivel judeţean, unde numărul de unităţi
şcolare, în anul 2013, reprezintă 19,90% în judeţul Buzău şi 25,48% în judeţul Prahova,
comparativ cu cel din anul 1992. La
nivelul României valoarea obţinută
este de 31,97%.
49
Numărul PC-urilor. Acest indicator a început să fie înregistrat din anul 2007.
Analiza noastră se rezumă la situaţia actuală (2013). În şcolile din bazinul subcarpatic al
Cricovului Sărat se înregistrează un număr de 573 PC-uri. Dintre acestea 73,12%
aparţin învăţământului primar şi gimnazial, iar 26,88% celui liceal.
Gradul de educaţie al locuitorilor. Cercetarea indicatorilor privitori la gradul de
instruire al locuitorilor ne poate oferi multiple informaţii. Spre exemplu ar fi fost utilă,
dacă am fi beneficiat de date, şi o abordare pe grupe de vârstă. Nu dorim să realizăm un
studiu exhaustiv pentru aceată problemă însă considerăm utile elementele prezentate în
continuare.
Figura 4.28. Nivelul de educaţie al populaţiei, în judeţele Buzău şi Prahova, analiză de detaliu (2011)
50
4.29.) sunt obţinute prin raportare la numărul total al populaţiei cu vârstă de zece ani sau
mai mult.
Figura 4.30. Ponderea persoanelor
analfabete din totalul celor fără
şcoală absolvită (2011)
Observaţii interesante
pot fi obţinute şi dacă
raportăm numărul
persoanelor analfabete la
numărul total al celor care nu
au absolvit nici o şcoală (figura 4.30.). Astfel, pentru regiunea studiată rezultă în
ansamblu un procent de 44,05%, apropiat de valoare medie înregistrată la nivelul
judeţelor Buzău şi Prahova.
51
4.8.2. Situaţia actuală
Situaţia existentă după anul 1990 este mult mai diversă şi poate fi observată, în
primul rând, din analiza datelor oferite de Baza de date statistice TEMPO – Online–
INSSE. Am urmărit în primul rând surprinderea situaţiei actuale (anul 2013), dar şi
investigarea evoluţiei problemei în ultimele două decenii. Indicatorii urmăriţi sunt:
categoriile de unităţi sanitare (1995 – 2013); numărul de paturi din unităţile sanitare
(1990 – 2013); personalul medico-sanitar, pe categorii (1990 – 2013). Există şi unele
abordări la nivelul anului 2014.
Unităţi sanitare, număr de paturi. În arealul studiat au funcţionat două spitale,
Spitalul Urlaţi (în perioada 2007-2010 este înregistrat la centre se sănătate; de altfel la
închidere, în 2011 purta numele de Centrul de Sănătate Urlaţi) şi Centrul de Sănătate
Bălţeşti (în perioada 1995-2003 este înregistrat la spitale, iar între 2004 şi 2010 la centre
de sănătate). La 1 aprilie 2011 ele au fost închise de Guvern în cadrul acţiunii de
reorganizare a sistemului medical. Ulterior au existat discuţii referitoare la
redeschiderea acestor unităţi sanitare, care s-au materializat în cazul Spitalului Urlaţi,
care şi-a reluat activitatea la 1 iunie 2014, sub numele de Spitalul Orăşenesc Urlaţi. Deşi
datele despre unităţile sanitare nu sunt disponibile decât din anul 1995 avem
posibilitatea să analizăm situaţia începând din anul 1990, existând informaţii despre
numărul de paturi.
52
Serviciul de ambulanţă4. Localităţile din judeţul Prahova sunt deservite de două
substaţii, Urlaţi şi Bălţeşti. Comuna Cislău este în aria substaţiei Pătârlagele aflată la 10
km distanţă.
Concluzii. În încheierea acestei analize apreciem că asistenţa medical-sanitară, o
componentă esenţială a calităţii vieţii, s-a depreciat în ultimele decenii în regiunea
studiată. Diverşii indicatori examinaţi fiind la valori inferioare celor existente la nivelul
judeţelor Buzău şi Prahova, în care bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat este inclus.
5. ACTIVITĂŢILE ECONOMICE
4
Informaţiile au fost preluate de pe site-urile http://www.ambulantaprahova.ro/ şi http://www.sajbuzau.ro/
53
Tabelul 5.1. Raportul (%) dintre categoriile de terenuri (CLC, 2006) şi grupele ecologice de
soluri la nivelul UAT-urilor din bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat
Categorii de terenuri Grupe ecologice de soluri
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Total regiune A 1,59 12,17 19,92 4,85 5,54 0,66 43,17 10,36 1,51 0,23
P 0 11,80 53,44 2,85 9,12 2,28 19,45 1,06 0 0
C+N 1,99 7,75 12,34 3,75 6,02 0,90 46,45 19,85 0,95 *
Apostolache A 0 7,28 9,16 10,09 0,35 3,39 51,12 18,16 0 0
P 0 8,42 16,83 0 0 33,75 62,21 9,16 0 0
C+N 0 9,59 0,81 7,51 0 0 36,70 45,38 0 0
Ariceştii A 0 0 32,51 11,72 13,49 3,04 38,78 0,46 0 0
Zeletin P 0 0,71 41,06 0,60 45,10 1,81 10,99 0 0 0
C+N 0 0 15,55 10,07 8,23 0,72 64,15 1,29 0 0
Bălţeşti A 0 4,97 73,41 0 5,62 0 7,88 2,43 5,71 0
P 0 3,91 90,15 0 0,17 0 2,58 1,43 0 0
C+N 0 3,59 58,28 0 35,45 0 0 2,69 0 0
Cărbuneşti A 0 0 60,21 0,03 4,59 2,08 33,03 0,05 0 0
P 0 0 67,13 0,30 3,77 1,92 26,30 0,58 0 0
C+N 0 0 51,07 0 0 7,95 40,99 0 0 0
Chiojdeanca A 0 0 16,78 0 4,35 0 78,72 0,15 0 0
P 0 0 44,45 0 5,03 0,04 50,48 0 0 0
C+N 0 0 9,62 0 0,04 0 86,00 0 0 0
Cislău A 0 4,19 13,82 1,70 21,71 1,31 9,69 47,83 0 0
P 0 13,21 67,81 6,21 6,98 2,32 2,65 0,82 0 0
C+N 0 5,57 2,42 6,08 11,10 0 19,31 55,53 0 0
Gornet A 0 5,11 12,00 4,25 0,19 0 64,72 13,72 0 0
P 0 3,86 27,63 0 10,18 0 58,32 0 0 0
C+N 0 7,40 0,55 21,76 1,94 0 67,52 0,82 0 0
Gornet A 0 14,29 12,85 16,95 0 0 35,87 16,19 3,86 0
Cricov P 0 16,36 20,89 1,01 0 0 57,45 4,28 0 0
C+N 0 2,19 2,19 0 0 0 21,68 61,03 5,30 0
Iordăcheanu A 0 50,91 10,92 0 2,14 0 15,05 18,31 2,68 0
P 0 23,95 67,32 0 0,47 0 7,44 0,81 0 0
C+N 0 41,62 3,49 0 0 0 7,16 46,13 1,61 0
Lapoş A 0 8,19 32,41 11,71 2,52 0,07 38,41 6,69 0 0
P 0 21,79 49,00 3,38 4,66 11,14 8,42 1,61 0 0
C+N 0 0 3,14 2,79 0 0,44 86,01 7,62 0 0
Păcureţi A 0 7,99 11,23 4,59 0,17 0 76,02 0 0 0
P 0 30,89 24,54 1,52 4,81 0 38,25 0 0 0
C+N 0 5,94 4,44 5,28 0 0 84,34 0 0 0
Podenii Noi A 0 15,21 34,56 0,03 3,67 0 25,76 11,77 9,01 0
P 0 12,17 64,01 0 3,37 0 20,30 0,15 0 0
C+N 0 8,00 45,76 0 2,80 0 14,95 20,72 8,16 0
Predeal Sărari A 0 6,84 6,72 1,35 5,27 * 74,47 3,90 0 0
P 0 0,59 25,36 0,07 51,18 0,13 22,39 0,29 0 0
C+N 0 7,16 6,66 3,05 12,47 0 68,59 2,07 0 0
Salcia A 0 2,27 10,95 17,12 6,07 0 63,60 0 0 0
P 0 10,22 50,34 13,83 8,00 0 17,60 0 0 0
C+N 0 0 0,68 9,98 0,01 0 89,33 0 0 0
Sângeru A 0 6,66 27,81 14,01 0,65 0,80 36,12 13,95 0 0
P 0 16,93 45,91 6,11 7,46 0,55 21,05 2,00 0 0
C+N 0 1,10 15,37 8,16 1,13 2,13 45,92 26,18 0 0
Surani A 0 0,09 2,05 9,46 19,85 2,60 63,60 2,35 0 0
P 0 11,89 6,86 4,99 20,94 9,73 45,59 0 0 0
C+N 0 0 0 0 32,98 0 63,09 3,92 0 0
Şoimari A 0 2,54 24,59 3,55 28,66 0 39,91 0,75 0 0
P 0 2,52 47,78 4,42 19,15 0 26,13 0 0 0
C+N 0 0 13,03 0,76 4,37 0 76,21 5,63 0 0
Tătaru A 0 3,47 3,70 2,93 0 5,02 84,47 * 0 0
P 0 0 39,62 4,32 0 20,96 34,08 1,02 0 0
C+N 0 0 2,76 0 0 16,33 80,18 0,73 0 0
Urlaţi A 13,47 33,22 2,62 0 0,01 0 39,38 9,17 * 1,93
P 0 3,02 4,76 0 2,46 0 84,45 5,32 0 0
C+N 23,31 22,07 0,24 0 0,03 0 35,93 18,41 0 0,01
Categorii de terenuri: A-agricol; P-păduri; C + N-construcţii şi terenuri neproductive.
Grupele ecologice de soluri: 1-soluri cernoziomice; 2-soluri argilice; 3-soluri luvice; 4-soluri care au textură fină/argiloase; 5-soluri
brune eu-mezobazice (pe versanţi); 6-soluri care au volumul edafic redus; 7-soluri erodate; 8-soluri aluviale; 9-soluri afectate
puternic de exces de umiditate; 10-soluri sărăturate.
54
Metodologia folosită a vizat reclasificarea tipurilor de sol şi sintetizarea tipurilor
de sol în grupe ecologice de soluri, aspect abordat pe larg în partea de început a lucrării,
iar apoi s-a realizat reclasificarea categoriilor de terenuri. Categoriile de utilizare a
terenurilor identificate cu ajutorul bazei de date CLC 2006, au fost definite astfel: -
terenuri arabile; - terenuri predominant agricole în amestec cu vegetaţie naturală; - vii; -
livezi; - pajişti; - asociaţii de tufărişuri şi pajişti; - păduri; - terenuri construite; - terenuri
neproductive (figura 5.1.). Cu ajutorul programului ArcGis 9.3. s-a realizat o combinare
între grupele ecologice de soluri şi categoriile de utilizare a terenurilor din cadrul
bazinului subcarpatic al Cricovului Sărat. Astfel, s-au obţinut valori procentuale
referitoare la modul în care diferitele categorii de utilizare a terenurilor se suprapun pe
diferite grupe ecologice de soluri. Valorile procentuale obţinute au fost sintetizate în
tabelul 5.1. în trei categorii şi anume, terenuri agricole (52,0%), păduri (35,2%), terenuri
construite şi neproductive (12,8%). Acesta este un mod de analiză a potenţialului
natural care poate fi folosit în planificarea amenajării teritoriului la diferite niveluri
(intercomunal, judeţean, interjudeţean). Din această analiză (care o completează pe cea
de la capitolul dedicat învelişului edafic) se desprind o serie de concluzii: - existenţa
problemelor legate de eroziunea solurilor (35,28% soluri erodate); - suprapăşunatul şi
proasta gestiune a terenurilor cu vii şi livezi relevată de procentele ridicate de soluri
erodate (în general peste 50%) aferente acestor categorii de utilizare; spre exemplu, în
cazul asociaţiilor de tufărişuri şi pajişti (55,58% soluri erodate), scăderea potenţialului
productiv al terenului şi modul defectuos de gospodărire a acestuia a dus la extinderea
tufărişurilor (frecvent măceş, porumbar, păducel); - fiind o regiune subcarpatică,
solurile luvice sunt reprezentative (30,69 %) cu o fertilitate este scăzută spre moderată; -
40,96% din terenurile arabile se găsesc pe soluri cu potenţial productiv bun (soluri
cernoziomice, argilice, aluviale); însă, fiind o regiune colinară, ponderea generală a
acestor terenuri este redusă (13,19%).
Figura 5.4. Ponderea terenurilor arabile (%) din total agricol (1990, 2012)
56
Terenurile arabile ocupau în anul 1990 26,4% din totalul suprafeţei agricole din
bazinul subcarpatic al Cricovului Sărat. În anul 2012 suprafaţa ocupată de terenurile
arabile a crescut la 28,1% din totalul suprafeţei agricole. Raportat la unităţile teritorial
administrative, cele mai extinse terenuri arabile (peste 40%) se află în prezent în
comunele Podenii Noi (47,1%), Bălţeşti (45,9%), Iordăcheanu (45,6%), Gornet (41,1%)
(figura 5.4.). Păşunile şi fâneţele au ocupat în 1990, 54,1% din suprafaţa agricolă totală,
iar în 2012 ponderea acestora a crescut la 62,3%. În 2012, valoarea maximă se găseşte
în comuna Păcureţi, pajiştile ocupând 84,4% din suprafaţa agricolă totală. Următoarele
două locuri sunt ocupate de comunele Chiojdeanca (84,2%) şi Surani (83,6%). Pe locul
opus este oraşul Urlaţi cu 31,1% păşuni şi fâneţe.
Figura 5.6. Ponderea terenurilor cu păşuni şi fâneţe (%) din total agricol (1990, 2012)
57
Figura 5.8. Ponderea terenurilor cu vii (%) din total agricol (1990, 2012)
Figura 5.9. Ponderea terenurilor cu livezi (%) din total agricol (1990, 2012)
58
Analiza diacronică arată o scădere constantă a ponderii suprafeţelor ocupate de
vii (3,3%) şi de livezi (7,8%) (figura 5.10.) din totalul terenurilor agricole, în paralel cu
extinderea arealelor cu pajişti. Astfel, în 2012, terenurile ocupate de vii au reprezentat
doar 60,4% faţă de 1990 (deci, o scădere cu 39,6%).
Structura exploataţiilor agricole, efectivele de animale, mijloace de
producţie. Pentru realizarea acestui subcapitol am folosit datele oferite de
Recensământul General Agricol, 2010 (http://www.rga2010.djsct.ro/).
59
(tabelul 5.4.), iar comuna Cislău 10,9%. Pe al doilea loc, la mare distanţă se situează
porcinele cu o pondere de 5,4%, în cadrul acestora se detaşează localităţile Urlaţi
(26,8%) şi Cislău (11,8%) care împreună au 38,6% din efectivele regiunii
În privinţa maşinilor şi a echipamentelor, de diverse feluri, aflate în proprietate
(tabelul 5.5.) observăm că cele mai reprezentative la nivelul bazinului subcarpatic al
Cricovului Sărat sunt tractoarele şi plugurile pentru tractoare, cu ponderi de 33,9%
primele şi 22,7% secundele, aceste ponderi depăşindu-le şi pe cele de la nivel judeţean
(24,4% şi 20,9% în judeţul Buzău şi 25,2%, respectiv 18,9% în judeţul Prahova).
Menţionăm că acest subcapitol reia o serie de idei pe care le-am expus într-o
serie de materiale (Braghină, Oprea, Oprea, 2014; Oprea, Oprea, 2013) publicate
anterior5. Peisajul natural a suferit modificări în timp, prin intensificarea activităţilor
umane, cu repercusiuni asupra mediului (Ianăş, 2013). De-a lungul timpului pădurile de
foioase iniţiale au fost defrişate. Pentru a evalua impactul asupra mediului ca urmare a
modificărilor apărute în utilizarea terenurilor, au fost calculate o serie de indicatori
elementari: presiunea umana prin utilizarea terenurilor agricole, indicele de naturalitate,
indicele de transformare environmentală (a mediului).
Presiunea umană asupra mediului prin utilizarea terenurilor agricole creşte
odată cu creşterea suprafeţei agricole pe cap de locuitor (Pătroescu, Nicolae, 2010).
Deci, cu alte cuvinte, atunci când un număr mare de locuitori pot fi sprijiniţi printr-o
suprafaţă agricolă scăzută terenurile sun utilizate eficient. De aceea poate mai potrivită
ar fi formularea, pe care o propunem, de indice al eficienţei valorificării terenurilor
agricole de către comunităţile locale. Formula folosită este: P = S / N; P este presiunea
umană printr-o anumită clasă de utilizare şi ocupare a terenurilor; S este arealul ocupat
5
Braghină C., Oprea M. A., Oprea R. (2014), Land Use in the Sub-Carpathian Area of the Cricovul Sărat Basin. Assessment of the
Environmental Impact (in press), Journal of Settlements and Spatial Planning, http://jssp.reviste.ubbcluj.ro, Special Issue No. 3,
ISSN (Print): 2069-3419, ISSN (Online): 2248-2199, Edited by: the Centre for Research on Settlements and Urbanism, Published
by: Cluj University Press, p. 21-30.
Oprea R., Oprea M (2013), The human settlements in the Sub-Carpathian area of the Cricovul Sărat watershed (Curvature Sub-
Carpathians, România). Some aspects regarding the distribution of agricultural lands and the evolution of their utilization after
1990, 13 th International Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2013, 16-22 June, 2013, Albena, Bulgaria, Conference
Proceedings, vol. II, Environmental Economics, p. 301-308, ISBN 978-619-7105-05-6, ISSN 1314-2704, DOI: 10.5593/sgem 2013.
60
de clasa selectată (în hectare); N este numărul de locuitori. Pătru-Stupariu (2011), în
conformitate cu limitele prescrise de FAO propune patru tipuri de teritorii, în funcţie de
valorile indicatorului de presiune umană prin utilizarea terenurilor agricole. Potrivit
acestei clasificări, pentru diferitele unităţi administrativ-teritoriale din zona subcarpatică
a bazinului Cricovului Sărat, am identificat următoarele tipuri de peisaje agricole
(rurale) (figura 5.12.): - la limita de echilibru a componentelor naturale (până în 0,40); -
între echilibru moderat şi dezechilibru redus (0,41-1,0); - puternic dezechilibrate (1,1-
2,0).
61
România). Pentru presiunea umană prin utilizarea podgoriilor am obţinut 0,04 în 1990
și 0,03 în 2012 (0,01 pentru România în ambii ani). Pentru presiune umană prin
utilizarea livezilor am obţinut 0,06 în 1990 și 0,02 în 2012 (0,01 pentru România în
ambii ani). Deci, pe ansamblu, în zona subcarpatică a bazinului Cricovului Sărat,
presiunea umană prin utilizarea păşuni şi fâneţelor este cea mai reprezentativă.
62
indică dominanţa influenţei antropice, valorile mai mari de 1 indică dominanţa
elementelor naturale, iar valorile apropiate de 1 indică un echilibru fragil (Pătru-
Stupariu, 2011). Cislăul (1,50) şi Lapoşul (1,40) sunt unităţile administrativ-teritoriale
în care elementele naturale sunt dominate (figura 5.13.). În Ariceşti-Zeletin (1,03) şi
Iordăcheanu (0,96) valorile indică un echilibru fragil. Cel mai puternic impact uman
este în oraşul Urlaţi (0,05). La nivelul întregului teritoriu, valoarea a fost 0,54 în anul
2012.
Considerăm că analiza diacronică a utilizării terenurilor agricole, pe de o parte,
şi a indicelui de presiune umană prin utilizarea terenurilor, a indicelui de naturalitate şi a
indicelui de transformare a mediului, pe de altă parte, ne-au ajutat pentru a realiza o
imagine bună a stării mediului. Totodată am avut posibilitatea de a evalua calitatea
peisajelor din regiunea investigată, care este predominant rurală. Ionescu, Săhleanu şi
Bândiu (1989), consideră că în cazul în care valorile naturale scad sub 50% apar
retroacţiuni ecologice negative. Citând pe V. Giurgiu (1982), autorii menţionaţi mai sus
susţin că limita în care reversibilitatea este pierdută, pentru mediul temperat, este dată
de scăderea suprafeţei cu pădure sub o valoare minimă de 25%. Prin urmare, se poate
aprecia că la nivelul întregului teritoriu investigat gradul de împădurire (32,2%) este
aproape de punctul critic, fapt arătat si de indicele de naturalitate. Cu toate acestea,
valoarea indicelui de transformare environmentală ne permite să apreciem că la nivelul
bazinului hidrografic al Cricovului Sărat influenţa antropică este încă moderata. Acest
lucru se datorează caracterului rural al teritoriului cercetat şi extinderii arealelor ocupate
de păşuni şi fâneţe, care sunt dominante în structura terenurilor agricole. Aceste terenuri
pot fi considerate semi-naturale, deoarece covorul vegetal este în general format din
specii spontane, dar structura acestui covor vegetal este modificată într-o asemenea
măsură încât aparţine acum altui tip de vegetaţie (păşuni care au invadat un teren
împădurit anterior) (Ferrari et al., 2008). Un peisaj moderat echilibrat spre unul uşor
dezechilibrat este de asemenea evidenţiat şi de indicele de presiune umană prin
utilizarea terenurilor agricole.
Existenţa unor resurse naturale locale - hidrocarburi, lignit, sare, unele materiale
de construcţie, masa lemnoasă şi produse agricole - au constituit premisa apariţiei unor
activităţi legate în primul rând de exploatarea petrolului şi a gazelor de sondă, de
63
exploatarea lignitului şi a unora din domeniul prelucrării lemnului şi al industriei
alimentare.
6
Informaţiile sunt preluate din Gazeta de Urlaţi. Ziarul oraşului dintre vii, din mai 2013; http://www.urlati-
ph.ro/userfiles/file/Gazeta_de_Urlati/Gazeta-de-Urlati-mai-2013.pdf.
64
(cramă şi plantaţii viticole). În domeniul industriei alimentare (panificaţie, vinificaţie
mai activează şi alte firme). Prima investiţie importantă, după anul 1990, a fost făcută
de firma S.C. Oztasar S.R.L. Păuleşti, care activează în industria confecţiilor (în sistem
löhn). Această firmă a cumpărat vechea Filatură de Bumbac, în toamna anului 2008,
investiţia (1.500.000 €) fiind destinată reabilitării clădirilor, retehnologizării şi creeri de
locuri de muncă. În anul 2009, au urmat două investiţii green-field, realizate de Procter
& Gamble (25,2 ha) şi Plastipak (9 ha), realizându-se astfel Parcul Industrial Urlaţi
(35,06 ha), o extensie a Parcului Industrial Ploieşti. Procter & Gamble, în mod oficial, a
inaugurat noua fabrică (filială a Detergenţi S.A. Timişoara) în septembrie 2010. S.C.
Salt Confort S.R.L. şi-a mutat sediul, în anul 2010, în oraşul Urlaţi. Această firmă (cu
125 angajaţi) se ocupă de producţia de mobilier (produse de tapiţerie, saltele, canapele).
Toate aceste investiţii au dus la apariţia a sute de locuri de muncă şi au îmbunătăţit
substanţial viaţa economică şi socială a oraşului Urlaţi.
7
În parte, informaţiile din acest subcapitol reiau analiza realizată într-un material anterior, pe care l-am publicat; (2013) Posibilităţi
ale dezvoltării turistice în arealul oraşului Urlaţi (Judeţul Prahova), Monica Oprea, Terra, Editura CD Press, ISSN 0373-9570, p.
168-170.
65
în regiunea cercetată trece prin localităţile Iordăcheanu şi Urlaţi), iniţiat în anul 2004 de
către Consiliul Judeţean Prahova pentru dezvoltarea vititurismului.
67
la obârşiile Cricovului Sărat şi de pe valea Buzăului. În Cislău8 şi în împrejurimi se
remarcă ruinele fostei mănăstiri Cislău (secolele XVI-XVIII) din punctul Poiana Zidului
(la nord de Buda Crăciuneşti) şi bisericile monumente istorice (împreună cu clopotniţele
lor) Naşterea Maicii Domnului (1749; refaceri între 1829-1839) şi Înălţarea Domnului
(Buda Crăciuneşti; 1793). Alături de ele un alt obiectiv este herghelia Cislău (înfiinţată
în 1884) cu rasele de cai Pur sânge englez şi Gidran. În Lăpoşel (comuna Lapoş)
poate fi vizitată biserica Sf. M. Mc. Gheorghe (1823; monument istoric) şi ruinele
bisericii, din epoca medievală (1590) din punctul Poiana Domnului (Lapoş).
Principala concentrare de obiective turistice este legată de Urlaţi şi de
împrejurimile sale. Relieful deluros molcom, drumurile secundare cu trafic extrem de
redus care străbat viile, vizibilitatea largă spre câmpie sunt elemente de atractivitate în
practicarea cicloturismului. Astfel, existând posibilitatea îmbinării activităţilor turistice
în forme mixte cicloturism – turism cultural – vititurism. Deci o îmbinare între turismul
tematic (Drumul Vinului, turism cultural, vizite la obiective religioase, turism de
eveniment - hramuri, târguri) şi cel activ (cicloturism). Principalele posibilităţi de
cazare, reduse totuşi momentan, sunt legate de Conacul dintre vii (4 stele; 47 de locuri
de cazare şi centru de conferinţe modern cu circa 130 de locuri; în localitatea
componentă Valea Bobului) şi de Casa Colinelor (două stele; 22 de camere; oferă vizite
pentru degustări de vinuri la Crama Basilescu; în localitatea componentă Valea
Bobului)9.
68
ocupat de fiecare dintre cele 19 unităţi administrativ-teritoriale a fost introdus indicele
de dezvoltare10, indice sintetic rezultat din punerea împreună a 12 indicatori elementari,
aleşi pentru a reflecta toate sectoarele majore (demografic, economic, infrastructură
fizică şi socială, nivel de trai, mediu): numărul locuitorilor care revin unui medic; rata
creşterii populaţiei; soldul migratoriu; ponderea populaţiei agricole; mortalitatea
infantilă; ponderea populaţiei de vârstă peste 65 de ani; ponderea analfabeţilor;
procentul locuinţelor alimentate cu apă; ponderea locuinţelor cu baie în interior;
suprafaţa locuibilă; ponderea locuinţelor cu încălzire centrală; ponderea solurilor
erodate. Valorile reale ale indicatorilor amintiţi au fost standardizate şi puse într-o
matrice. Standardizarea s-a realizat prin metoda minim-maxim, după formula: Vs = (Vr -
Vm) / (VM - Vm), în care Vs este valoarea standardizată, Vr reprezintă valoarea reală, Vm
este valoarea minimă existentă în şir, iar VM este valoarea maximă. A urmat agregarea
ca scor Hull a acestor valori standardizate, în scopul de a obţine un indice care să indice
într-un mod sintetic gradul de dezvoltare (Id), prin următoarea formulă: Id = 50+14 (I1 +
I2 + ........+In)/n, în care I1, I2, ........ In, sunt indicatorii elementari, iar n, numărul lor (12).
10
Aspectele metodologice referitoare la această analiză au fost preluate din lucrarea Aşezările umane din dealurile piemontane
dintre Motru şi Gilort (Braghină, 2000; pg. 105-108).
11
Sursa valorilor standardizate sunt datele calculate în celelalte capitole.
69
dezvoltării, pe care am notat-o cu semnul minus (-). Astfel, stabilind semnele respective
pentru fiecare termen al formulei (acestea au fost trecute în subsolul tabelului în dreptul
fiecărui indicator) s-a determinat indicele de dezvoltare (tabelul 6.1.).
În profil teritorial valoarea maximă (51,66) este atinsă, în mod evident, în oraşul
Urlaţi, iar valoarea minimă (47,35) în comuna Sângeru, unde problemele mai
importante sunt legate de infrastructura fizică şi socială. În regiunea cercetată, în funcţie
de gradul de dezvoltare, au fost separate cinci categorii (figura 6.1.). În prima categorie
este inclus oraşul Urlaţi, alături de comunele Gornet (care se desfăşoară parţial în
Depresiunea Podeni, dar gravitează şi spre valea Teleajenului). Oraşul Urlaţi, este o
aşezare cu funcţii industriale, de servicii şi agricole, de importanţă locală (Geografia
României, II, 1984; http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-2020ian2015.pdf).
70
6.2. PRINCIPALELE OBIECTIVE URMĂRITE
12
Raportul Brundtland (1987); acesta a fost reafirmat la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (Rio de Janeiro,
1992), unde au fost fixate principiile Agendei 21.
13
http://www.cjph.ro/; http://www.cjbuzau.ro/; http://www.galvaleacricovului.ro/; http://galvaleabuzaului.ro/.
71
ales pentru localităţile componente) şi de servicii (care să presupună şi dezvoltarea
turismului). Dezvoltarea infrastructurii. Reabilitarea drumului judeţean DJ 102K ar fi
binevenită, întrucât acesta leagă oraşul Urlaţi de oraşul Mizil, printr-o serie de localităţi
situate la contactul dealurilor Cepturei şi Istriţei cu Câmpia Română, în arealul cu
podgorii, deci fiind o component importantă, printre altele, şi în practicarea turismului
uval (viticol). De altfel, la nivel judeţean se urmăreşte acest lucru (pe o lungime de
aproximativ 22 km). Apoi trebuie urmărită îmbunătăţirea accesibilităţii dintre oraşul
propriu-zis şi localităţile componente prin acţiuni de reparare, modernizare şi extindere
a diverselor drumuri locale care necesită astfel de lucrări. O altă direcţie este aceea de
reabiltare şi de extindere a a reţelei de distribuire a apei şi a celei de canalizare pentru
toate localităţile componente ale oraşului (în ultimul timp s-au realizat progrese majore
în acest sens). De asemenea este necesară extinderea reţelei de aprovizionare cu gaze;
în prezent, pe lângă zona centrală sunt alimentate şi cartierele Arioneştii Noi, Arioneştii
Vechi, Valea Pietrii, Valea Nucetului, Valea Bobului, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus şi
există un proiect pentru Jercălăi, dar mai rămân încă 7 localităţi fără această facilitate.
Promovarea şi dezvoltarea resursei umane. Atragerea unor investiţii noi care să asigure
apariţia unor locuri de muncă noi (şi deci reducerea şomajului; în anul 2011, ca procent
al şomerilor, oraşul Urlaţi ocupa al treilea loc alături de comuna Iordăcheanu între toate
localităţile din regiunea cercetată). Realizarea unui Centru expoziţional unde să fie
promovate produsele diferitelor firme locale14. Cu ocazia evenimentului Zilele Toamnei
se realizează acest lucru pentru producătorii agricoli. Ameliorarea mediului şi a
spaţiului rural15. În primul rând trebuie vizate măsuri care să promoveze sisteme
agricole durabile (plăţi pentru agro-mediu16, aplicarea unor metode potrivite cu protecţia
mediului, crearea unor sisteme de colectare a apelor uzate din zootehnie) şi reducerea
degradării solurilor (plantaţii forestiere pe terenurile ne-agricole). Un alt element
important este acela al unei bune gestiuni a deşeurilor. Dezvoltarea şi modernizarea
infrastructurii sanitare şi şcolare. În primul rând trebuie crescut numărul medicilor şi
al personalului sanitar mediu şi trebuie realizate condiţii pentru a asigura servicii de
14
Strategia şi planul de dezvoltare a oraşului Urlaţi, 2007-2013.
15
În Strategia şi planul de dezvoltare a oraşului Urlaţi, se apreciază că trebuie consiederată o prioritate dezvoltarea rurală,
valorizându-se cât mai multe tipuri de potenţial: zootehnia, producţia vegetalelor, piscicultura, apicultura, profesarea unor
meşteşuguri, practicarea turismului rural, agroturismului, turismului cultural. Nu trebuie să surprindă acest lucru având în vedere
caracterul rural al localităţilor componente ale oraşului.
16
Conform datelor din Registrul General Agricol (2010) nici o exploataţie agricolă din nici o localitate din regiunea analizată, deci
nici din oraşul Urlaţi nu a avut suprafaţă agricolă certificată ecologic sau aflată în conversie şi nici efective de animale crescute
ecologic.
72
asistenţă medicală în toate localităţile componente. În privinţa reţelei şcolare,
reabilitarea şi modernizarea unităţilor de învăţământ trebuie să fie o preocupare
permanentă17, în plus având în vedere concentrarea instituţiilor de învăţământ în zona
centrală a oraşului, înlesnirea accesului (optimizarea serviciului de transport şcolar)
copiilor din localităţile componente este necesară. Dezvoltarea turismului. Pentru
realizarea acestui lucru se pot menţiona următoarele soluţii: - o atentă inventariere şi o
analiza continuă a potenţialului turistic;
- reabilitarea tuturor resurselor turistice antropice şi păstrarea moştenirii culturale,
istorice, etnografice (legate mai ales de viticultură şi vinificaţie); - sprijinirea înfiinţării
unor pensiuni agro-turistice (la acest capitol deficienţa este maximă); - integrarea
obiectivelor într-un circuit (există Drumul Vinului, dar există şi alte variante care să
includă obiectivele din localităţile învecinate şi care ar trebui promovate); - promovarea
localităţii; un bun prilej este în cadul manifestării Zilele Toamnei, de la începutul lunii
octombrie, a cărei valenţă culturală ar trebui sporită, devenind astfel o estradă pentru
promovarea unor valori tradiţionale specifice văii Cricovului.
Aşa cum am specificat şi pentru analiza oraşului Urlaţi şi pentru mediul rural
analiza va fi una sintetică, concluzivă, ea bazându-se pe diversitatea elementelor
studiate în capitolele anterioare. Revigorarea comunitatilor rurale. Reprezintă un
proces polivalent care cuprinde mai multe domenii: cultură, tradiţii, aspecte economic-
sociale. Este necesar ca economia rurala să devină treptat una competitivă comercial,
agricultura devenind un domeniu active, de forţă, atrăgător (în special pentru tineri) şi
competiţional, toate acestea într-un context de infrastructură optimă (modernă), care în
unele sate este mai dezvoltată, iar în altele mai puţin18(drumuri, reţele de distribuire a
apei, de canalizare, de distribuire a gazelor), dar dezvoltarea şi reabilitarea acesteia
trebuie să reprezinte o constantă. De asemenea elemente foarte importante, ultimele
menţionate, dar în nici un caz cele de pe urmă, sunt asigurarea la un nivel optim a
asistenţei sanitare şi a accesului la şcolarizare19. Există o serie de idei, la nivel de
17
Reabilitarea unui corp al Şcolii generale „Cănuţă Ionescu” este în agenda autorităţilor; http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-
2020ian2015.pdf
18
A se vedea Capitolul 4.6.
19
A se vedea Capitolele 4.7 şi 4.8.
73
primării, menţionate în planul de dezvoltare a judeţului Prahova, 2014-20120
(http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-2020ian2015.pdf) care vin în întâmpinarea acestor
comandamente: Ariceştii Zeletin şi Cărbuneşti (reabilitarea căminelor culturale), Gornet
şi Tătaru (realizarea unor baze sportive), Gornet Cricov (program after school), Salcia
(construcţie nouă pentru grădiniţă), Valea Dulce (comuna Podenii Noi; construirea unui
centru medical), Surani şi Tătaru (reabilitarea dispensarelor). Protecţia şi ameliorarea
mediului înconjurator, păstrarea patrimoniului cultural. Printre măsuri se numără: -
identificarea unor măsuri de refacere a terenurilor degradate20 chiar cu mijloace locale şi
cu investiţii minime (gabioane, fascinaje, cleionaje etc.); - repararea diverselor clădiri
care sunt monumente (culturale, istorice) sau nu, dar pot fi martori ai unei imagini
tradiţionale; am identificat în regiune numeroase obiective care au căzut în ruină (figura
6.2.), atenţia acordată de autorităţi fiind minimă (în Chiojdeanca, primăria intenţionează
să înceapă o acţiune de reconstrucţie a bisericilor vechi, iar în Tătaru una de refacere a
schitului rupestru din punctul La Chilii); - iniţierea sau diversificarea şi amplificarea
unor activităţi cultural-artistice de bună calitate care să exprime valorile şi specificul
local şi regional (în comuna Gornet, primăria intenţionează să achiziţioneze o serie de
costume populare). Creşterea diversităţii şi competitivităţii economiei rurale.
Sprijinirea înfiinţări unei reţele de întreprinderi cu caracter privat, de mărime mică şi
mijlocie cu specific agroalimentar, meşteşugăresc sau mic industrial, de servicii,
inclusiv turistice care ar avea un rol economic-social major, un principal efect ar fi cel al
stabilizării localnicilor. Realizarea, recondiţionarea, înnoirea (cu instalaţii optime) a
infrastructurii din agricultură şi silvicultură (irigaţii, îmbunătăţiri funciare, procesare-
depozitare-distribuire a produselor agricole) şi implementarea permanentă a
programelor de consultanţă pentru agricultori. Menţionăm că există preocupări recente
(cel puţin teoretice) la nivel de primării în acest sens
(http://www.cjph.ro/plan_dezv2014-2020ian2015.pdf) în comunele: Ariceştii Zeletin
(reabilitarea Centrului pentru strângerea fructelor şi a legumelor); Chiojdeanca
(îmbunătăţiri funciare; aici 70,57% din soluri intră în grupa ecologică a celor erodate);
Surani (construirea centrului pentru colectarea şi valorificarea nucilor obţinute de pe
plantaţia care se va instala pe locul izlazului comunal); Tătaru (realizarea unei fabrici
unde să fie prelucrate fructele).
20
Pentru o serie de localităţi s-au realizat proiecte de realizare a hărţilor de risc la alunecări (www.siugrc-cjph.ro/harti_risc); a se
vedea subcapitolul 2.3.2.
74
BIBLIOGRAFIE
75
CHENDEŞ V. (2011), Resursele de apă din Subcarpaţii de la Curbură. Evaluări geospaţiale, Editura
Academiei Române, Bucureşti.
CONSTANTIN M. (2003), Dinamica actuală a versanţilor din Subcarpaţii Buzăului, dintre Buzău şi
Slănicul Buzăului, Teza de doctorat, I.G.A.R., Bucureşti.
CUCU V. (2000), Geografia aşezărilor rurale, Editura Domino, Târgovişte.
CUCU V., (2001), Geografia oraşului, Editura Fundaţiei Cultura Dimitrie Bolintineanu, Bucureşti.
CUCU V., BĂCĂNARU I. (1972), Geografia satului romanesc. Caractere geografice contemporane,vol.
Sociologia Militans, V, Sociologie geografică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
CUCU V., CÂNDEA M., NANCU D. (1987), Aşezările rurale în Subcarpaţii româneşti, AUB-Geogr.,
XXXVI.
CUCU V., CÂNDEA M., NANCU D. (1987), Fenomenul urban în Subcarpaţii româneşti, Terra, 4.
DUMITRAŞCU M. (2006), Modificări ale peisajului în Câmpia Olteniei, Editura Academiei Române,
Bucureşti.
ERDELI G., CÂNDEA M., BRAGHINĂ C., COSTACHIE S., ZAMFIR D. (1999), Dicţionar de
Geografie umană, Editura Corint, Bucureşti.
ERDELI G., CUCU V. (2007), România. Populaţie, Aşezări umane, Economie, Editura Transversal,
Bucureşti.
ERDELI G., DUMITRACHE L. (2001), Geografia populaţiei, Editura Corint, Bucureşti.
FLOREA N. (2003), Degradarea, protecţia şi ameliorarea solurilor şi terenurilor, Tiraj sponsorizat de
S.N.R.S.S., Bucureşti.
FLOREA N., MUNTEANU I. (2012), coordonatori, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor – SRTS,
MADR, ICPA, Editura SITECH, Craiova.
FU T.M. (2005). Unequal Primary Education Opportunities in Rural and Urban China. China
Perspectives, 60, 1-8.
GHINEA D. (1996), Enciclopedia Geografică a României, volumul I (A-G), 642 p., Editura
Enciclopedică, Bucureşti.
GHINEA D. (1997), Enciclopedia Geografică a României, volumul al II - lea (H-P), 379 p., Editura
Enciclopedică, Bucureşti.
GHINEA D. (1998), Enciclopedia geografică a României, vol. I, II, III, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
GHINEA D. (1998), Enciclopedia Geografică a României, volumul III (R-Z), 443 p., Editura
Enciclopedică, Bucureşti.
IANAŞ A. (2013), Landscape quality assessment in Almăj land rural system from the Mountainous Banat
(Romania), during the 1990-2010 period, Forum geografic, vol. XII, Issue 1, Editura Universitaria
Craiova, pp. 43-51.
IANOŞ I, HELLER W. (2006), Spaţiu, economie, şi sisteme de aşezări, Editura Tehnică, Bucureşti.
IANOŞ I., GURAN L. (1995), Comportamentul demografic recent al oraşelor României, S.C.G., t.XLII,
Bucureşti, p. 3-12.
IANOŞ I., HELLER W. (2006), Spaţiu, Economie şi Sisteme de aşezări, Editura Tehnică, Bucureşti.
IANOŞ I., TĂLÂNGĂ C, (1994), Oraşul şi sistemul urban românesc în condiţiile economiei de piaţă,
I.G.A.R., Bucureşti.
IAŢU C. (2002), Depresiunea Rădăuţilor – studiu de geografie umană, Editura Corson, Iaşi.
IELENICZ M. (1998), Sisteme de modelare a versanţilor în Subcarpaţii de Curbură şi impactul
manifestării lor asupra peisajului, Com. geogr., II, Bucureşti.
IELENICZ M., PĂTRU I., CLIUS M. (2005), Subcarpaţii României, Editura Universitară, Bucureşti.
IOAN C.A. (2004), Analiza învăţământului românesc relativ la datele recensământului din 18 martie
2002. Euroeconomica, 1(10), 42-43.
IONESCU A., SĂHLEANU V., BÂNDIU C. (1989), Protecţia mediului înconjurător şi educaţia
ecologică, Editura Ceres, Bucureşti, 216 pp, 1989.
IORGULESCU B. (1892), Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău, Stab.
grafic I. V. Socecu, Strada Berzei 59, București).
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (1898-1902), Marele Dicţionar Geografic al
României. Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, I-V, Stab. grafic J.V. SOCECO,
Bucureşti.
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul I, 1898, 768 p., Stab. grafic
J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul II, 1899, 800 p., Stab. grafic
J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
76
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul III, 1900, 767 p., Stab. grafic
J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul IV, 1901, 792 p., Stab.
grafic J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
LAHOVARI G.I., BRĂTIANU C.I., TOCILESCU G.C. (redactori), “Marele Dicţionar Geografic al
României” Alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul V, 1902, 809 p., Stab. grafic
J.V. SOCECO, Str. Berzei, 59, Bucureşti.
MANEA G. (2003), Naturalitate şi antropizare în Parcul Natural Porţile de Fier, Editura Universităţii
din Bucureşti.
MARUSZCZAK H. (1988), The transformation of natural environment during historical time, in Starkel
L. (editor), Transformation of geographical environment of Poland, Ossolineum Publisher, Warszawa, pp.
99-135.
MATEŞ Şt. (1971), Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX. Cercetări de demografie
istorică. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1971.
MUICĂ CRISTINA, ZĂVOIANU I., MUICĂ N. (1993), Landscape changes in the Buzău
Subcarpathians, Geographical International Seminars, 1, Geography and conservation, Proceedings of the
Second Romanian-British Seminars, I.G.A.R., Bucureşti.
MUICĂ N. (1987), Subcarpaţii dintre Teleajăn şi Slănicul Buzăului. Studiu geomorfologic, Teza de
doctorat, I.G.A.R., Bucureşti.
NANCU D. (1998), Geografia aşezărilor umane din Subcarpaţii Curburii, Teza de doctorat,
Universitatea din Bucureşti.
NANCU D. (2001), Tipuri de peisaje rurale în Subcarpaţii de la Curbură, Com. de Geogr., V, Editura
Universităţii, Bucureşti.
NANCU DANIELA, ALEXANDRU VALERIA (1993), Formarea reţelei de aşezări rurale din
Subcarpaţii de la Curbură-aspecte istorice şi toponimice, SCG-Geogr., XV.
NEAGU G. (2006), Polarization of access to education services. The role of the education system.
Quality of Life, XVII (1-2), 51-63.
NECŞULIU R. (2007), Gestiunea socială a parcurilor naturale din Romania. Studiu de caz Parcul
Natural Portile de Fier, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din Bucureşti.
NICULESCU GH. (1974), Subcarpaţii dintre Prahova şi Buzău. Caracterizare geomorfologică,
SCGGG-G, XXI, 1.
NICULESCU GH., VELCEA I. (1973), Judeţul Prahova, Editura Academiei, Bucureşti.
OPREA M. (2013), Posibilităţi ale dezvoltării turistice în arealul oraşului Urlaţi (Judeţul Prahova),
Terra, Editura CD Press, ISSN 0373-9570, p. 168-170.
OPREA R., OPREA M. (2013), The human settlements in the Sub-Carpathian area of the Cricovul Sărat
watershed (Curvature Sub-Carpathians, România). Some aspects regarding the distribution of
agricultural lands and the evolution of their utilization after 1990. SGEM 2013 Conference Proceedings,
II, Albena, 301-308. doi: 10.5593/SGEM2013/BES.V2/S21.040.
PAIU M. (2015), Analiza politicilor educaţionale din învăţământul general. Studiu de politici publice,
Institutul de Politici Publice, Tipografia Reclama, Chişinău, 50 pp.
PĂTROESCU M. (1996), Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău. Potenţial ecologic şi exploatare
biologică, Editura Corro, Bucureşti.
PĂTROESCU M. et al. (2000), Ierarhizarea peisajelor rurale din Câmpia Română funcţie de
vulnerabilitatea la degradare şi suportabilitate a presiunii umane [Hierarchy of the Romanian rural
landscapes depending on the vulnerability to degradation and supportability of human pressure],
Geographica Timisensis, vol. VIII-IX, 1999-2000, pp. 235-245.
PĂTRU-STUPARIU I. (2011), Peisaj şi gestiunea durabilă a teritoriului. Aplicaţii la Culoarul
transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele, Editura Universităţii din Bucureşti.
PAVEL S. (2005), Capitalul uman în dezvoltarea Regiunii V – Vest. Lucrările Seminarului Geografic
„Dimitrie Cantemir”, 25, 291-296.
PETRESCU-BURLOIU I. (1977), Subcarpatii Buzaului - Relatii geografice. Om-natură, Editura Litera,
Bucureşti.
PETRESCU-SAVA G.M. (fost Zagoritz Gh.) (1937), Târguri şi oraşe între Buzău, Târgovişte şi
Bucureşti, în desvoltare istorico-geografică, economică şi comercială, Ediţia a III – a completată, 110 p.,
Institutul de Arte Grafice ”Lupta”, Bucureşti.
PIETRZAK M. (1988), Development of settlement and farming from the Neolithic period to date in the
marginal zone of the Carpathian Foothills between the Raba and Uszwica rivers, Prace Geograficzne, no.
103, pp. 15-43.
77
POPESCU C. (1967), Aspecte ale geografiei populaţiei în zona subcarpatică cuprinsă între Teleajen şi
Buzău, AUB-Geogr., XVI,1.
POPESCU C. (1968), Morfologia aşezărilor rurale din Subcarpaţii Buzău-Teleajen, AUB-Geogr., XVII.
POPESCU C. (1969), Modul de grupare a aşezărilor omeneşti din zona subcarpatică dintre văile
Buzăului şi Telejeneului, Com. geogr., VIII.
POPESCU C. (1972), Geografia populaţiei şi a aşezărilor din zona subcarpatică dintre văile Buzăului şi
Teleajănului, Teza de doctorat, Universitatea din Craiova.
POPESCU C. (1978), Modificări antropice în peisajul natural al zonei subcarpatice din judeţele Prahova
şi Buzău, St. geogr., TUB.
POPESCU C. (1979), Studiu geografic al populaţiei şi aşezărilor din zona subcarpatică şi montană
dintre Buzău şi Teleajen, CMU, Bucureşti.
POPESCU C. (1981), Aprecieri geografice asupra factorilor de mediu, a populaţiei şi aşezărilor din zona
subcarpatică şi montană dintre Buzău şi Teleajen, AUB-Geogr., XXX.
POPP N. (1975), Echilibre şi dezechilibre în peisajul geografic al Subcarpaţilor româneşti, Lucr. şt. Inst.
ped. Oradea, Seria A, Oradea.
POSEA GR., IELENICZ M., POPESCU DIDA, POPESCU C. (1971), Judeţul Buzău, Editura Academiei,
Bucureşti.
POSEA, GR., BADEA, L. (1980), Harta geomorfologică a R.S.R, sc. 1:400.000, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
POSEA, GR., BADEA, L. (1984), R.S.România. Unităţile de relief (regionarea geomorfologică, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
RADU C., IONAŞCU C. (2008), A demographic analysis model of Romanian school population. Annals
of the University of Craiova – Economic Science Series, IV, 1711-1720.
STANEF M. R. (2013), Urban and rural educational system disparities in Romania. Theoretical and
Applied Economics, XX (1), 83-93.
STOICESCU N. (1970), Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, I - Ţara
Românească, vol. I-II, Editată de Mitropolia Olteniei.
SURD V. (2003), Geografia aşezărilor, Editura Presa Universitară Clujeană.
TREBICI V. (1979), Demografia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
TUDORAN P. (1983), Ţara Zarandului. Studiu geoecologic, Editura Academiei, Bucureşti.
TUDOSE C. (2005), Modelarea actuală în bazinul Cricovului Sărat. Cartografiere cu elemente de
aerofotointerpretare,Teza de doctorat, Universitatea din Bucureşti.
TUFESCU V. (1968), Subcarpaţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
ŢURLOIU F.R. (2008), Starea actuală a mediului în Subcarpaţii Buzăului dintre văile Teleajenului şi
Slănicul Buzăului, Teza de doctorat, Universitatea din Oradea.
VELCEA VALERIA, SAVU AL. (1982), Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor Româneşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
VLĂSCEANU GH., IANOŞ I. (1998), Oraşele din România, Casa editorială Odeon, Bucureşti.
ZAREA R., IONUŞ O. (2012), Land use changes in the Bâsca Chiojdului river basin and the assesment
of their environmental impact, Forum geografic, vol. XI, Issue 1, Editura Universitaria Craiova, pp. 36-
44.
ZĂVOIANU I. (coordonator) (1989), Potenţialul mediului din Subcarpaţii judeţului Buzău, I.G.A.R.,
Bucureşti.
*** (1972-1979), Atlasul Republicii Socialiste România, Editura Academiei, Bucureşti.
*** (1982), Enciclopedia geografică a României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
*** (1987), Metodologia elaborării studiilor pedologice, vol. I – III, I.C.P.A., Bucureşti.
*** (1992), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei, Bucureşti.
*** (2005), România. Spaţiu, Societate, Mediu, Editura Academiei Române, Bucureşti.
*** (2008), Clima României, Editura Academiei Române, Bucureşti.
*** (2010), Atlasul agricol al României, Editura Academiei Române, Bucureşti.
*** (2015), Planul de dezvoltare durabilă a judeţului Prahova în perioada 2014-2020, Consiliul Judeţean
Prahova.
***Direcţia judeţeană de statistică Buzău.
***Direcţia judeţeană de statistică Prahova.
***Education at a Glance (2011), OECD Indicators; www.oecd.org/edu/skills-beyond-
school/48631144.pdf.
***EEA-Corine Land Cover (2006), http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/clc-2006.
***http://scoalaurlatiph.scoli.edu.ro.
*** TEMPO – Online serii de timp – INSSE – Baze de date statistice, https://statistici.insse.ro.
***http://www.brasov.insse.ro/Proiectarea populaţiei judeţului Braşov până în anul 2025.
78
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. „Elaborarea hărţilor de risc natural şi a planurilor de risc detaliate
pentru alunecari de teren, pentru un număr de 12 teritorii administrative ale judeţului Prahova, respectiv
comunele Ariceştii Zeletin, Cărbuneşti, Chiojdeanca, Drajna, Izvoarele, Poseşti, Salcia, Sângeru, Surani,
Şoimari, Teişani şi Vâlcăneşti”.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. „Elaborarea hărţilor de risc natural şi a planurilor de risc detaliate
pentru alunecari de teren, pentru un număr de 12 teritorii administrative ale judeţului Prahova,
respectiv oraşul Vălenii de Munte şi comunele Adunaţi, Bătrâni, Călugăreni, Gura Vitioarei, Jugureni,
Lapoş, Poiana Câmpina, Predeal Sărari, Proviţa de Jos, Proviţa de Sus şi Talea”.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei Ariceştii
Zeletin, Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C
Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei
Cărbuneşti, Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C
Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei
Chiojdeanca, Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu,
S.C Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei Salcia,
Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C Transproiect
2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei
Sângeru, Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C
Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei Surani,
Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C Transproiect
2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Memoriu tehnic. Harta de risc la alunecări de teren a comunei Şoimari,
Beneficiar Consiliul Judeţean Prahova, Contract 16028/2013, Faza de proiectare: studiu, S.C Transproiect
2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Raport geotehnic comuna Lapoş, 2014, Beneficiar Consiliul Judeţean
Prahova, Contract 16875/2011, Faza de proiectare: studii de teren, S.C. Transproiect 2001 S.A.
***www.siugrc-cjph.ro/harti_risc. Raport geotehnic comuna Predeal Sărari, 2014, Beneficiar Consiliul
Judeţean Prahova, Contract 16875/2011, Faza de proiectare: studii de teren, S.C. Transproiect 2001 S.A.
***www.uppmr.ro/documente/Indicii.ecometrici, Mărunţelu N. et al. (2012), Indicii ecometrici,
instrumente moderne folosite pentru monitorizarea evoluției ecosistemelor, conservarea biodiversității şi
optimizarea conceptului de casă ecologică, PN II IN-CI-2012-1-0043 SOLMARC.
79