Rolul didascaliilor/indicatiilor scenice/notatiilor autorului

Termenul aparţine operelor dramatice: autorul îşi exprimă, între paranteze,

părerile asupra felului cum se deplasează personajele în scenă, mimică, intonaţie,
asupra decorului, costumaţiei, luminii. Indicaţiile scenice transmit iniţial
preferinţele scriitorului şi fac legătura, peste veacuri, între aceste preferinţe şi felul
cum este montată piesa de teatru.

Aceste indicaţii se adresează, de regulă, în special actorilor şi regizorului, dar

servesc şi cititorului în lectura textului dramatic. Indicaţiile scenice nu se citesc,
asemenea replicilor, cu voce tare, ci se urmează. în anumite montări moderne,
regizorul se abate câteodată de la indicaţiile scenice ale autorului, sau le
interpretează într-un mod personal, dar, în general, aceste devieri nu sunt
benefice.