Adam Mickiewicz

În sufletul viitorului reprezentant al romantismului tendinţa creaţiei s-a contopit cu

tendinţa de a lupta pentru libertatea Poloniei. În opera sa A. Mickiewicz atribuie un rol
extraordinar faptului de a prezenta, în faţa întregii lumi, poporul său privat de viaţa
politică, poezia lui fiind ca organizator al conştiinţei naţionale, ca propagator a adevărului
filosofic şi moral.
Poetul s-a născut la 24 decembrie 1798, în satul Zaosie de lângă Novogrodec în familia
avocatului Nikolai Mickiewicz.
În 1815 s-a înscris la Univesitatea din Vilnius, pe atunci una dintre cele mai prestigioase
din Polonia
La terminarea Universităţii în 1819 fiind bursier al statului, scriitorul avea obligaţie să
lucreze ca profesor la Kowno (Kaunas). În această perioadă au fost scrise primele şi cele
mai cunoscute operi ale sale: “Cântecul filareţilor” şi “Oda tinereţii”.
În anul 1823 A. Mickiewicz, la fel ca şi colegii sai de universitate, este arestat şi întemniţat
în Mănăstirea Baziliană din Wilno pentru participare la activitatea unor “organizaţii
secrete”. Scriitorul se află în arest timp de o jumatate de an şi conform deciziei instanţei
judecătoreşti este exilat în adîncul Rusiei. La 24 octombrie 1924 părăseşte Lituania.
Perioada rusească a vieţii lui Mickiewicz se remarcă prin creşterea măiestriei poetice,
apariţia noilor opere şi stabilirea relaţiilor cu personalităţi notorii, în primul rând A.S.
Puşkin.
În anul 1825 A. Mickiewicz efectuează o călătorie de două luni în Crimeea. Impresiile în
urma acestei excursii au fost materializate în ciclul excelentelor “Sonete din Crimeea”
(1827). Precum perlele în colier aşa şi sonetele lui leagă dorul de plaiul natal, iar
frumuseţa ţării străine sporeşte acest dor.
În 1829 A. Mickiewicz părăseşte Rusia, călătoreşte prin Europa, vizitează Berlinul, Praga,
apoi Elveţia, Italia. La Weimar Mickiewicz face cunoştinţă cu marele poet Goethe.
A. Mickiewicz a considerat de datorie de a fi alături de participanţii răscoalei în anul 1830,
dar când a sosit la Dresdarevolta era în pragul agoniei şi în curînd s-a aflat despre căderea
Varşoviei.
La Dresda A. Mickiewicz scrie cea mai importantă creaţie a sa – partea a III-a operei
“Străbunii” (1832). Opera reflectă evenimentele anilor 1823-24, care au fost îndurate şi de
poet, redă urmărirea organizaţiilor politice poloneze de către autorităţile ţariste, sacrificiul
colegilor săi din Wilno care şi-au jertfit viaţa în lupta pentru libertatea Poloniei. A.
Mickiewicz ajunge la concluzia că şi înfrângerea are un rost, deoarece Polonia prin
exemplul suferinţei sale va ajuta la eliberarea altor popoare.
Din Dresda A. Mickiewicz se stabileşte la Paris, unde în 1834 iese de sub tipar “Pan
Tadeusz”. Sentimentul patriotic, care trece ca un fir roşu în creaţia poetului, ia o amploare
deosebită în această operă. Cuvântul ce iese de sub pana marelui maestru devine lumină şi
sunet, iar în faţa cititorilor se desfăşoară imagini vii ale povestirii.
Între anii 1839-1840 poetul locuieşte cu familia sa la Lausanne, unde
activează ca profesor la Academie. Dar peste puţin timp se întoarce la Paris, unde pe
parcursul a patru ani predă literatură slavă la College de France. În acelaş an A.
Mickiewicz să căsătoreşte cu Celina Szimanowska. În această perioadă A. Mickiewicz
ajunge la concluzia că cea mai importantă este activitatea practică, ea este adevărata
poezie şi ţînând cont de această convingere a sa, poetul înscrie luminoase pagini în istoria
democraţiei poloneze şi europene: ca luptător pentru libertatea Italiei, ca redactor şi
publicist al ziarului „Tribuna Popoarelor” propagă idealurile democraţiei.
Moartea îl surprinde la Constantinopol, unde în perioada Războiului Crimeii soseşte
pentru a întemeia Legiunea care ar fi luptat de partea turcilor.
Decesul survine la 26 noiembrie 1855. Corpul neânsufleţit al scriitorului este dus în Franţa
şi înmormîntat în Montmorency, iar în 1890 este reînhumat în vechiul castel al dinastiilor
regale poloneze Wawel în Cracovia.
Marele poet nu mai există, dar ne-a rămas ca moştenire spirituală geniala sa opera.
Creatia scriitorului
Primele volume de poezie îi apar în 1822 - 1823. Cea mai valoroasă creație a sa este
poemul Pan Tadeusz, dedicat Poloniei, pe care îl termină în 1832, pe când se afla la Paris.

Situația politică din Polonia secolului al XIX-lea este reflectată adesea în literatură, care,
odată cu a treia împărțire a uniunii statale polono-lituaniene, capătă avânt, fiind marcată de
un profund patriotism, mai ales între 1830-1850.

Edward Henry Lewinski Corwin caracterizează opera lui Mickiewicz ca fiind prometeică,
care „sensibilizează nu doar inimile poloneze”, la fel ca și alți barzi ai Poloniei precum
Zygmunt Krasiński și Juliusz Słowacki, iar George Brandes afirma că poeziile lui
Mickiewicz sunt „mai sănătoase” decât cele ale lui Byron, Shakespeare, Homer sau
Goethe.

În tinerețe, poetul a fost influențat de folclorul local, orașul natal Navahrudak aparținând
regiunii Hrodna din Belarus. După ce studiază la școala din Navahrudak, ajunge în
cercurile literare ale Universității din Vilnius. În 1823 țarul ordonă desființarea societății
secrete Filomații, iar Mickiewicz este arestat și exilat în Rusia.
În Crimeea compune celebrele sonete, iar în Franța, din cauza misticismului manifestat
prin apropierea de ideile lui Towianski, este interzis. Decide să renunțe la această influență
nefastă pe care Towianski o exercita asupra propriei identități și pleacă la Istanbul unde
iau naștere Cărțile Pelerinilor, considerate a fi "predicile lui Mickiewicz". Apar Konrad
Wallenrod, Pan Tadeusz și cea mai lungă poezie a sa, Grażyna, unde sunt descrise faptele
de vitejie ale căpeteniilor militare lituaniene împotriva cavalerilor teutoni. Sursă de
inspirație i-a fost Emilia Plater, o eroină a Revoluției din noiembrie 1830 ucisă în Lituania.
Alte poezii cunoscute sunt Farys, cu tematică orientală, odele despre Tinerețe ori cele
dedicate lui Joachim Lelewel, inițiatorul mișcării de eliberare poloneze de sub ocupația
rusă.
Fiul său, Władysław Mickiewicz, a publicat o lucrare în 4 volume intitulată „Vie d'Adam
Mickiewicz” („Viața lui Adam Mickiewicz”, Poznań, 1890–1895) și Adam Mickiewicz,
sa vie et son œuvre („Adam Mickiewicz: viața și opera”, Paris, 1888).
Volume în limba română:
Adam Mickiewicz de Mieczyslaw Iastrun (în românește de Const. Popescu și Titus Priboi
; traducerea versurilor de Romulus Vulpescu), Editura de Stat pentru literatură și artă
București, 1956
"Mickiewicz", traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959
Versuri alese - Adam Mickiewicz , editura Minerva 1978
Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Pasiunea romantică: Adam Mickiewicz (1798-1855), Juliusz Slowacki (1809-1849), de
Olga Zaicik, București, 1965
Mickiewicz a condus publicația Tribune des peuples.