Revistă bibliografică "Scriitori născuți în

luna mai"
Vine, vine luna mai,
Se preface tot in rai.
Cum incep caldurile, 
Infrunzesc padurile… (I. Onu)

În ultima lună de primăvară s-au născut următorii scriitori:

Niccolo Machiavelli (3 mai 1489, Florența)  a fost un diplomat, funcționar

public, filozof, om politic și scriitor italian. Ca scriitor este cunoscut prin
opera c, Principele (1513), în care descrie metodele prin care un principe poate dobândi
și menține puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a
tiraniei și despotismului unor conducător este bazat pe credința lui Machiavelli că un
suveran nu este constrâns de normele etice tradiționale. Machiavelli credea că aceste
reguli pot fi descoperite, prin deducție, din practicile politice ale vremii, ca și ale
perioadelor anterioare. Alte opere: Belfagor, La mandragola („Mătrăguna„), Sette libri
dell’arte della guerra („Șapte cărți despre arta războiului”) etc. A murit în anul 1527. 
Fragment din Principele
…”Unii oameni ar putea să se întrebe cum este oare posibil ca Agatocle, și alții
asemenea lui să fi putut, după atâtea trădări și cruzimi, să mai trăiască multă vreme și
fără primejdie în țara lor și să se apere de dușmanii lor”…
Henryk Sienkiewicz ( 5 mai 1846 Polonia) a fost un romancier și nuvelist polonez, unul
dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru
Literatură în 1905. În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveția,
împreună cu Ignacy Paderewski, Comitetul de ajutorare a victimelor războiului
din Polonia. Opera care l-a marcat ca scriitor este Quo Vadis, dar pe lângă ea mai are
alte opere ce merită a fi citite:  (Prin foc și sabie),  (Familia Połaniecki), (Pe țărmul
însorit) etc. Moare la 15 noiembrie 1916 la Vevey, Elveția. Osemintele i-au fost aduse în
patrie în 1924
Fragment din opera Quo Vadis:
…”Orice sac își găsește peticul, dar astăzi am cugetat și așa prea mult, asta mă
sfârșește. În schimb, îți promit că mâine mă voi gândi la dragostea ta, și Petronius n-ar
mai fi Petronius dacă n-ar găsi o soluție.”… 

Rabindranath Tagore (6 mai 1861, Calcuta). a fost un scriitor și filosof indian din

provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului șiProfetul Indiei moderne, laureat
al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.Tagore a fost un scriitor bilingv,
exprimându-se atât în limba bengali cât și în limba engleză, în care și-a tradus unele
opere concepute în bengali. Moștenirea literară a lui Tagore cuprinde peste 100 de
povestiri, 50 de volume de versuri, 12 romane, articole publicistice, lucrări filosifice,
eseuri. S-a stins din viață la  7 august 1941.
Fragment din Grădinarul

…”– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând
viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea
este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile
durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca
apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.”…

Lucian Blaga ( (n. 9 mai 1895, Lancrăm, Sibiu). a fost un filozof, poet, dramaturg,

traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate
impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada
respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în
universalitate. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei
fabuloase absențe a cuvântului”,  viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un
vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta
de patru ani. 
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric, dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei-căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze
şi morminte.”

Mihail Bulgakov (15 mai 1891) –  romancier și dramaturg sovietic de

origine ucraineană.În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să
colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura
moscovită “Nedra” îi publică nuvelele Diavoliada și Ouăle fatale. În revista “Rossia”
apare primul său roman, Garda Albă.  În 1928 începe întâia schiță a
romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise
piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) și Cabala bigoților (1930) și nu se
mai publică nimic din proza sa.
Fragment din cartea Scene moscovite
…”M-a lăsat fără nici un răspuns. A zâmbit timid și a plecat. Și din nou au început să
sufle-n țignale, să fluture, să alerge de colo-colo. În cele din urmă, au decuplat
vagoanele cu beteșuguri. Iar noi, în acest mod, am acumulat o întârziere de vreo două
ceasuri și jumătate.”…

Honore de Balzac (20 mai 1799) – romancier, critic literar, eseist, jurnalist și

scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în
domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Primul succes
al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a
fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă
colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. 

Fragment din Moș Goriot

…”Temniţa nu merge fără temnicer ; una fără alta nu pot fiînchipuite. Buhă iala gălbejită
a acestei femei mărunte este produsul vieţii acesteia, după cum tifosul este consecinţa
emanaţiilor dintr-un spital. Juponul ei de lînă tricotată , mai lung decît fusta croită dintr-o
rochiemai veche şi ale cărui scame curg prin găurile stofei mîncate de vreme, reprezintă
parcă, luaţi la un loc,salonul, sala de mîncare
şi grădiniţa, vesteşte înfăţişarea cuhnei şi parcă-ţi spune cam cum trebuie să arate
clienţii pensiunii.”…

Hector Malot (20 mai 1830) – a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi. A
scris mai multe romane dar este cunoscut mai ales pentru romanul „Singur pe lume„. 
Fragment din cartea Singur pe lume:
…”Ajunserăm curând la pădurice şi, după ce lăsarăm traistele jos, ne aşezarăm pe
iarba care începea să încolţească şi prin care bănuţii răsăreau ici şi colo; Sufleţel,
scăpat din lanţ, se repezi într-unui din copaci, scuturându-i crengile pe rând, de parcă ar
fi vrut să scuture nuci, în vreme ce câinii mai cuminţi şi mai osteniţi, se culcară în cerc în
jurul nostru.”…

Tudor Arghezi (21 mai 1880, București) a fost un scriitor român cunoscut pentru

contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului.
 Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis – vechiul nume
al Argeșului. Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936,
la egalitate cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie.
În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este distins cu numeroase titluri
și premii, iar în anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder.

Fragement din poezia Lumina lină

„Cum te găsești, ușoara zburătoare,
Zăcând aici, pe-o margine de drum,
Și nu dormind într-un polen de floare,
Învăluită-n aur și parfum?”…