UNIREA PRINCIPATELOR

ROMANE
oglindita in literatura
La 24 ianuarie 1859 , cu 162 de ani in urma ,s-a implinit –ca o incununare a unei lupte
darze, necurmate – un deziderat secular al poporului roman : Unirea Principatelor.
Literatura contemporana Unirii Principatelor - "Unirea cea Mica" - din 24
Ianuarie 1859, de o abundenta revelatoare, a devenit ecoul involburarilor din
care avea sa se plamadeasca Romania Moderna. Desfasurarea lucrarilor
Divanurilor ad-hoc, actiunea de propaganda a unionistilor, Unirea Moldovei cu
Tara Romaneasca prin dubla alegere ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza (5
ianuarie - Moldova, 24 ianuarie - Tara Romaneasca), apoi sirul faptelor
politice care, in 1864, duce la forme instituite complete, in fine, figura lui
Cuza-Voda, in care Unirea dobindea personificarea ei atit de populara, au
inspirat deopotriva pe prozatorii, poetii, dramaturgii si oratorii vremii si ai
epocii urmatoare: M. Kogalniceanu, V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, C. Negri,
I.H. Radulescu, C. Negruzzi, G. Sion, C. Bolliac, D. Bolintineanu, G. Baronzi,
D. Rallet, Al. Donici, T. Porfiru, C.D. Aricescu, G. Creteanu, G.H. Grandea, G.
Tautu, I.C. Fundescu, D. Dascalescu, J. Popfiu, I.A. Lepadatu si multi altii,
care scriu pagini vibrind de entuziasm si speranta, in consens cu poporul
roman ce-si vedea concretizat, in parte, marele ideal si-si putea atinti privirea
catre deplina lui implinire. 
 Hai sa dam mâna cu mâna
Cei cu inima româna,
Ecoul agitatiei publice pentru Unire este prins cu adevarata si puternica Sa-nvârtim hora fratiei
emotie de Vasile Alecsandri (1821-1890), care da la iveala pagini de Pe pamântul României!

inspiratie patriotica de mare rasunet: "Hora Unirii" (1856), "Moldova in Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
1857" etc. Cea dintii creatie poetica ocupa un loc aparte in recolta lirica Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!
dedicata grandiosului eveniment istoric. In apelul la Unire adresat
tuturor romanilor, acestia sint prezentati infratiti, avind aceeasi identitate Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
de origine, de idealuri si un destin unic. In versuri simple, cu formulari Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!
lapidare, directe si elemente de folclor, "Hora Unirii" a corespuns intr-
atita simtamintelor si nevoilor romanilor din toate teritoriile de limba Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
romana, incit a fost de indata raspindita, insusita si transformata intr-un Unde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!
real imn al luptei pentru Unire, si apoi al bucuriei visului implinit.
Amândoi suntem de-o mama,
Versurile poeziei, puse pe muzica, au intrat in cartea de aur a simtirii De-o faptura si de-o seama,
nationale romanesti, inaltind Unirii un adevarat monument. Cealalta Ca doi brazi într-o tulpina,
Ca doi ochi într-o lumina.
poezie, "Moldova in 1857" - o dezvaluire violenta a celor care se
Amândoi avem un nume,
impotriveau Unirii, culminind, in final, cu un blestem viguros - are o mare Amândoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
vioiciune ritmica (alternari de trohei, amfibrahi si coriambi): "In zadar vor În noi doi un suflet bate!
in orbire/ Cereasca lege a-mpotrivi./ Cerul voieste a ta marire,/ Si tu,
Vin' la Milcov cu grabire
Moldova, mare vei fi!".  Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Si sa vada sfântul soare

Într-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe câmpia româneasca!

Grigore Alexandrescu (1810-1885) sprijina ideea Unirii
prin oda "Unirea Principatelor (dedicata viitorilor deputati ai
Romaniei)". Poezia este publicata in martie 1857, in
momentul pregatirii alegerilor pentru Divanul ad-hoc, dupa
ce pomeneste de existenta celor doua steme unite pe
zidurile bisericii Stela din Tirgoviste in chip de simbol al
Unirii, dupa ce evoca figuri voievodale, da pilde deputatilor
ce vor fi alesi pentru a pastra "marea cauza.
Unirea principatelor
Grigore Alexandrescu
Pe antice monumente am vazut ades sculptate
Acvila ce poarta crucea, zimbr ul tarii-nvecinate,
Sub o mana, o coroana, intrunite figurand;
Si in vechea capitala, o mareata manastire,
Dupa lupte sangeroase monument de infratire,
De-al Moldovei domn cladita, sta trecutul atestand.
Ce spun aste suvenire? ele-arata ca-altadata,
Inainte-acelor lupte, in vechimea departata,
Fii ai Romei cei eterne, acesti popoli au fost frati
C-ale lor restristi cumplite au izvor in despartire,
Ca la raul ce-i apasa nu pot s-afle lecuire,
Decat numai in unirea catre care sunt chemati.
Caci de urile interne mult a profitat strainul;
Caci in suflete si-n inimi el a infiltrat veninul,
Ce corumpe, ce ineaca tot instinctul generos;
Caci slabiti prin moliciune, umiliti prin apasare,
In furtune si in intrigi balotati fara-ncetare,
Am uitat noi vechea cale si trecutul glorios.
………………………………………………….
George Sion (1822-1892) - care participase la
evenimentele revolutionare din 1848, in Moldova -
desfasoara si el o vie activitate propagandistica in versuri
simple si cu rasunet mobilizator in epoca. Scrie oda "La
Unire": "Acum, frati, timpul soseste/ Catre lume s-aratam,/
Ca al nostru neam traieste/ Si ca viata meritam". Aceeasi
idee se mentine si in "Marsul Unirii": "Spuneti Europei voi
ce doriti,/ Soarta romana va sta in mina:/ De voi atirna
romani sa fiti!". Iar cind in 1857 Divanurile ad-hoc s-au
intrunit la Iasi si la Bucuresti si hotarasc Unirea
Principatelor, Sion fixeaza momentul in "Triumful de la 7-9
octombrie 1857", aducind un ecou al entuziasmului public
din capitala Moldovei, cu multimile revarsate pe strazi in
vesminte de sarbatoare, cu clocotul clopotelor de la
biserici, cu horele inlantuite in toate pietele: "Salta, salta,
Romanie!/ Visul tau s-a implinit./ Salta, salta, veselie!/
Soarta ta s-a hotarit".
Alimentata de evenimentele politice si sociale ale momentului este si poezia "Unirea" de C.D.
Aricescu (1823-1886): "Salut a ta ivire, o, stea mult asteptata!/ Pe orizontul dacic de grosi nori
coplesit// Traiasca, frati, Unirea! Unirea e puterea;/ Puterea e marirea; marirea, propasirea./ Unirea e
viata, lumina si averea;/ Unirea e libertatea. Unirea e fericirea!".
George Baronzi (1828-1896) isi exprima increderea in puterea Unirii
in poezia "Providenta" si canta in "Fat-Frumos" pe Alexandru Ioan
Cuza la venirea lui in fruntea celor doua tari. La proclamarea lui
Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, fruntasul revolutionarilor
moldoveni, Mihail Kogalniceanu (1817-1891), a rostit una din paginile
cele mai frumoase ale oratoriei sale - o adresare concisa, calduroasa,
inflacarata, incurajatoare si plina de demnitate. Perfectul echilibru al
alocutiunii, emotia lui retinuta si mindria manifestata in sirul verbelor
la imperativ, sunind insa atit de uman si de cuviincios in vorbirea lui
Kogalniceanu, indica discursul drept unul din cele mai remarcabile din
cite a pronuntat oratorul: "Maria Ta! (...) Prin inaltarea Ta pe tronul lui
Stefan cel Mare, s-a reinaltat insasi nationalitatea romana. (...) O,
Doamne! mare si frumoasa-ti este misiunea! (...) Fa ca legea sa
inlocuiasca arbitrariul, fa ca legea sa fie tare, iar Tu, Maria Ta, ca
Domn, fii bun si blind, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai
toti domnii trecuti au fost nepasatori sau rai. (...)". 
 Prin tot ce a facut in cei sapte ani de
domnie (domn al Principatelor Unite:
1859-1862 si al Romaniei 1862-1866),
Alexandru Ioan Cuza a intrat in hronic ca
un sef de stat care a intruchipat un fapt
epocal: Unirea din 1859 cu sirul de
reforme. In poezia "Mariei sale Domnului
Alexandru Ioan I", Grigore Alexandrescu
saluta sosirea lui Cuza la Bucuresti in
ziua de 8 februarie 1859, aclamind dubla
alegere a acestuia ca domn al Moldovei
si Munteniei: "Timp dorit, zi de sperante,/
Fiu al tarii, salutare!/ Romania investita
(invesmintata)/ In vesminte de serbare,/
Iti doreste, iti ureaza/ De mari fapte viata
plina/ Si se-nchina stelei tale/ Ce straluce
de lumina". 
Dimitrie Bolintineanu (1826-1872) se apropie cu mare simpatie de noul domn. Din productia poetica consacrata
Unirii, mai interesanta are scrierea "La Unire", in care intilnim accente grave, pe alocuri imagini puternice si, in
genere, un sentiment optimist: "Un rau, iesind din sinul sorgintii ce-l varsa,/ E mic, dar cit se scura, cit trece printre
vai,/ Se umfla, se lateste, si mare se revarsa./ Asa si tu vei creste cu timpul, o, Unire!". 
Este semnificativ si ecoul pe care personalitatea si actiunea lui A.I. Cuza le-au lasat in constiinta scriitorilor veniti
mai tirziu. Imprejurarile social-politice in care s-a infaptuit maretul act istoric si figura celui care l-a intrupat domnind
cu atita iubire pentru popor, isi gasesc reflexul in naratiunile "Mos Ion Roata" (1880) si "Ion Roata si Voda Cuza"
(1882) ale neintrecutului povestitor Ion Creanga (1839 -1889), „Ocaua lui Cuza”, dupa Ion Creanga. Ion Luca
Caragiale (1852-1912) a relatat in proza "Peste cincizeci de ani", amintiri ale vizitei lui Cuza Voda la Ploiesti, cu
prilejul deschiderii anului scolar. 
“ Nu poate fi fericire fara libertate, nu poate fi libertate fara putere si noi romanii nu vom putea fi puternici pana cand
nu ne vom uni cu toii intr-unul si acelasi corp politic.” – Nicolae Balcescu ( 1819 – 1852 istoric, scriitor, revolutionar
roman) 
Nicolae Balcescu –sufletul fierbinte si mintea agera de la 1848- va
milita intreaga sa zbuciumata viata pentru dreptatea sociala,unitate
nationala si independenta.
 Material realizat de
bibliotecar Pasparuga Cerasela
Liceul Tehnologic ,,Vasile Sav’’ Roman