Sunteți pe pagina 1din 97

TESTE

pentru examen final la Medicina legală și Drept medical

1. După cercetarea cadavrului la faţa locului medicul poate răspunde ofiţerului de urmărire
penală la toate întrebările enumerate mai jos, cu excepţia:
a) care este vechimea aproximativă a decesului?
b) care este cauza probabilă a decesului?
c) sunt la faţa locului urme asemănătoare cu sângele sau alte lichide biologice?
d) care este grupa sanguină a persoanei decedate?
e) ce leziuni corporale sunt pe cadavru?

2. La cadavrul cercetat la faţa locului s-au depistat lividităţi cadaverice roşii-aprinse, care la
digitopresiune dispar şi reapar imediat. Care este cauza probabilă a morţii şi stadiul de
evoluţie al lividităţilor cadaverice?
a) intoxicaţie cu acid azotic, stadiul de stază;
b) intoxicaţie cu CO, stadiul de stază;
c) intoxicaţie cu acid azotic, stadiul de imbibiţie;
d) intoxicaţie cu CO, stadiul de imbibiţie;
e) intoxicaţie cu CO, stadiul de hipostază.

3. Lividităţile cadaverice au o nuanţă gri-cafenie în moartea prin:


a) intoxicaţie cu etanol;
b) înec;
c) intoxicaţie cu CO;
d) spânzurare;
e) intoxicaţie cu nitriţi.

4. Generalizarea definitivă a rigidităţii cadaverice survine la:


a) 12 ore;
b) 24 ore;
c) 36 ore;
d) 48 ore;
e) 72 ore.

5. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, profunzimea canalului de rănire se


concretizează în?
a) faza statică;
b) faza dinamică;
c) experimentul de anchetă;
d) toate cele enumerate;
e) nici una dintre ele.

6. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, probele (urmele) biologice se prelevează?


a) în faza statică;
b) în faza dinamică;
c) la cercetarea suplimentară (la faţa locului);
d) în toate cele enumerate;
e) în nici una dintre ele.

7. Cine întocmește procesul-verbal de cercetare la faţa locului?


a) expertul medico-legal;
b) ofiţerul de urmărire penală;
1
c) expertul criminalist;
d) judecătorul;
e) inspectorul poliţiei criminale.

8. În timpul cercetării cadavrului la faţa locului se efectuează toate acţiunile, cu excepţia:


a) constatării decesului;
b) descrierii hainelor şi stării lor;
c) descrierii modificărilor cadaverice şi gradului lor de evoluţie;
d) concretizării profunzimii canalului de rănire;
e) cercetarea particularităţilor şi leziunilor părţilor anatomice ale corpului.

9. Ce preparat medical se introduce în camera anterioară a ochilor cadavrului în procesul


cercetării la faţa locului pentru estimarea vechimii morţii?
a) pilocarpină;
b) adrenalină;
c) cofeină;
d) lobelină;
e) camfor.

10. În procesul de cercetare a cadavrului la faţa locului pot fi implicaţi toţi specialiştii, cu
excepţia:
a) pediatrul;
b) chirurgul;
c) ginecologul;
d) igienistul;
e) farmacistul.

11. Reacţia idiomusculară se produce în muşchii scheletali ai cadavrului, în condiţiile


temperaturii camerei:
a) în limitele a 6-9 ore de la deces;
b) peste 24 ore;
c) peste a 2-a zi;
d) la a 3-a zi;
e) peste o săptămână de la deces.

12. Determinarea temperaturii corpului cadavrului în fosa axilară:


a) are importanţă pentru estimarea probabilă a vechimii morţii;
b) ajută la constatarea cauzei morţii;
c) nu are importanţă practică;
d) stabileşte condiţiile de aflare a cadavrului;
e) are importanţă pentru stabilirea schimbării poziţiei corpului.

13. Subdezvoltarea ţesutului celulo-adipos subcutanat constatată la cadavre:


a) grăbește răcirea cadaverică;
b) nu are influenţă asupra răcirii cadavrului;
c) reţine răcirea cadaverică;
d) accelerează instalarea rigidităţii cadaverice;
e) încetineşte evoluţia lividităţilor cadaverice.

14. Cercetarea locului faptei şi a cadavrului la faţa locului constituie:


a) o expertiză primară;
b) o cercetare de anchetă primară;
2
c) o reconstituire a faptei;
d) un experiment de anchetă;
e) expertiza suplimentară.

15. Perioada clinică a morţii poate dura:


a) 30 minute;
b) 5-7 minute;
c) pană la o oră;
d) pană la 2 ore;
e) 3 ore.

16. Examinarea cadavrului la faţa locului se efectuează cu concursul:


a) medicului legist;
b) farmacistului;
c) personalului cu studii medicale medii;
d) medicului de familie;
e) stomatologului.

17. Medicul legist exercită funcţia la faţa locului în baza:


a) propriei iniţiative;
b) indicaţiilor ofiţerului de urmărire penală;
c) cererii rudelor decedatului;
d) cererii medicului de familie;
e) indicaţiilor procurorului.

18. La faţa locului, medicul legist are sarcina de a:


a) întocmi procesul-verbal de cercetare a locului faptei;
b) ajuta în depistarea şi prelevarea corpurilor delicte;
c) ajuta în descrierea cadavrului;
d) transporta cadavrul în secţia tanatologică;
e) consulta anchetatorul în privința examinării cadavrului şi expertizării lui ulterioare.

19. În lipsa semnelor certe ale morţii, la faţa locului, medicul legist este obligat de a:
a) solicita ambulanţa;
b) preleva corpurile delicte;
c) descrie locul faptei;
d) solicita martorii asistenţi;
e) efectua măsurile de resuscitare.

20. Fazele cercetării cadavrului la faţa locului sunt:


a) repetată.
b) definitivă;
c) dinamică;
d) intermediară;
e) statică;

21. Semnele de constatare a decesului sunt:


a) probabile;
b) precoce;
c) certe;
d) tardive;
e) negative.
3
22. Semnele certe de stabilire a morţii la faţa locului sunt:
a) rigiditatea cadaverică;
b) lipsa respiraţiei;
c) lipsa cunoştinţei;
d) lividităţile cadaverice;
e) fenomenele cadaverice tardive.

23. Metodele de bază de stabilire a vechimii morţii la faţa locului sunt:


a) termometria cadavrului;
b) cercetarea activităţii enzimatice;
c) determinarea excitării electrice a muşchilor;
d) cercetarea lividităţilor cadaverice;
e) cercetarea biochimică a sângelui.

24. În favoarea modificării locului iniţial de aflare a cadavrului şi poziţiei lui vor indica:
a) semnele de târâre pe haine şi corp;
b) prezenţa sângelui pe haine;
c) necorespunderea localizării fenomenelor cadaverice precoce poziţiei cadavrului;
d) prezenţa sângelui pe tegumentele cadavrului;
e) tegumente cu aspect de "piele de gâscă".

25. Sarcinile de bază ale medicului legist la examinarea cadavrului la faţa locului sunt:
a) constatarea decesului;
b) descrierea cadavrului;
c) dezbrăcarea completă a cadavrului;
d) depistarea şi prelevarea urmelor și probelor biologice;
e) transportarea cadavrului în secţia tanatologică.

26. La examinarea cadavrului la faţa locului participă:


a) ofiţerul de urmărire penală;
b) medicul legist;
c) martorii asistenţi;
d) martorii oculari;
e) expertul criminalist.

27. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza statică?
a) cercetarea fenomenelor cadaverice;
b) descrierea poziţiei şi atitudinii cadavrului;
c) întocmirea procesului-verbal de examinare a locului faptei;
d) cercetarea leziunilor corporale;
e) prelevarea corpurilor delicte.

28. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza dinamică?
a) descrierea leziunilor corporale;
b) cercetarea fenomenelor cadaverice;
c) prelevarea corpurilor delicte;
d) descrierea poziţiei şi atitudinii cadavrului;
e) descrierea lojei cadavrului.

29. Ce documente se întocmesc la examinarea cadavrului la faţa locului?


a) procesul-verbal de cercetare la faţa locului;
4
b) raportul de expertiză a cadavrului;
c) ordonanţa privind expertiza medico-legală a cadavrului;
d) certificatul medical de deces;
e) concluzia consultativă pentru medicul de familie.

30. La examinarea cadavrelor persoanelor neidentificate la faţa locului, medicul legist trebuie
să:
a) descrie deplin hainele;
b) efectueze dactiloscopia;
c) stabilească vârsta aproximativă după exterior;
d) stabilească sexul decedatului;
e) stabilească tipul constituţional al defunctului.

31. Motivele examinării cadavrului la faţa locului sunt:


a) moartea violentă;
b) maladia oncologică la vârsta senilă;
c) suspectarea avortului criminal;
d) decesul în secţia de internare cu diagnosticul nestabilit;
e) depistarea cadavrului unui nou-născut neidentificat.

32. În cazul examinării cadavrului la faţa locului se permite:


a) fotografierea cadavrului;
b) dezbrăcarea şi deschiderea unor cavităţi ale cadavrului;
c) mişcarea cadavrului;
d) întocmirea schemelor, desenelor;
e) prelevarea corpurilor delicte.

33. În cadrul examinării cadavrului la faţa locului petele de sânge pot fi depistate pe:
a) hainele cadavrului;
b) corpurile delicte;
c) tegumentele cadavrului;
d) apă;
e) sol.

34. Pentru depistarea urmelor de sânge la faţa locului pot fi examinaţi:


a) victima;
b) persoana bănuită;
c) martorii oculari;
d) martorii asistenţi;
e) inculpatul.

35. În cazurile de precipitare, examenului extern la faţa locului vor fi supuse:


a) cadavrul şi hainele sale;
b) locul depistării cadavrului;
c) urmele de sânge în locul căderii corpului;
d) obiectele proeminente pe traiectoria căderii corpului;
e) obiectele personale ale rudelor victimei.

36. În cazul ciocnirii automobilului cu pietonul, pe hainele victimei pot fi depistate:


a) urme din vopseaua automobilului;
b) fragmente ale sticlei farurilor;
c) rupturi ale hainelor cu urme de sânge;
5
d) amprente ale părţilor proeminente inferioare ale automobilului;
e) desenul benzii de rulare a automobilului.

37. La examinarea locului faptei, în caz de leziuni prin arme de foc, pe cadavru pot fi
depistate:
a) factori suplimentari ai tragerii;
b) bura (buza);
c) proba Bokarius pozitivă;
d) fenomenul Vinogradov;
e) tubul de cartuş.

38. Pe cadavrul victimei decedate în rezultatul incendiului, la faţa locului pot fi depistate:
a) arsuri vitale;
b) spumă densă, perlată, stabilă în jurul gurii şi nasului;
c) arsuri termice ale mucoasei cavităţii bucale;
d) lividităţi cadaverice roşii-aprinse;
e) arsuri ale firelor de păr.

39. În cazul decesului prin spânzurare, la faţa locului în procesul-verbal este necesar a se
indica:
a) localizarea laţului;
b) rezultatul probei Bokarius;
c) localizarea nodului;
d) materialul laţului;
e) prezenţa semnului Amusat.

40. Urma de sânge produsă prin căderea picăturii pe o suprafaţă orizontală este:
a) prelingere;
b) frotiu;
c) pată;
d) ştersătură;
e) amprentă.

41. Depistarea elementelor figurate ale sângelui se stabileşte în baza:


a) metodei morfologice;
b) investigaţiei histo-chimice;
c) analizei spectrale;
d) reacţiei de precipitare;
e) metodei de absorbţie-eluţie.

42. Sângele de pe zăpadă se prelevează:


a) în eprubetă;
b) pe tifon;
c) pe cutia Petri;
d) pe vată;
e) pe hârtie.

43. Sângele de pe perete se recoltează:


a) pe tifon;
b) în eprubetă;
c) pe vată;
d) se rade pe hârtie curată;
6
e) pe cutia Petri.

44. Ce urme se produc la căderea sângelui în cantităţi mari pe o suprafaţă neabsorbantă?


a) pete;
b) împroșcături;
c) ştersături;
d) prelingeri;
e) băltoace.

45. Care obiect se referă la corp delict de origine biologică?


a) medicamentele;
b) toxicele;
c) sperma;
d) glontele;
e) banii.

46. Fiecare medic trebuie să poată face la faţa locului totul, cu excepţia:
a) a ajuta anchetatorul în depistarea, recoltarea şi ambalarea corpurilor delicte;
b) a descrie la faţa locului urmele de sânge, spermă, păr etc.;
c) a efectua cercetarea de laborator a corpurilor delicte;
d) a ajuta ofiţerul de urmărire penală la formularea întrebărilor necesare pentru
soluţionare în cadrul examinării corpurilor delicte;
e) a efectua la faţa locului diagnosticul probabil al urmelor de sânge.

47. Picătura căzută pe un plan oblic-vertical va forma:


a) pată;
b) împroșcătură;
c) ştersătură;
d) prelingere;
e) băltoacă.

48. Sângele de la cadavru se prelevează pentru expertiza biologică:


a) în flacon;
b) pe cutia Petri;
c) pe lama de sticlă;
d) pe tampon de vată;
e) prin toate metodele sus-indicate.

49. Metoda de diagnosticare probabilă a urmelor de sânge este:


a) metoda morfologică;
b) examenul spectral;
c) proba cu apă oxigenată;
d) metoda de adsorbţie-eluţie;
e) reacţia de precipitare.

50. La cercetarea petelor suspecte de spermă se soluţionează întrebările:


a) diagnosticul pozitiv de spermă;
b) raportul procentual al spermatozoizilor viabili;
c) apartenenţa de grup a spermei;
d) capacitatea de procreare;
e) apartenenţa de specie a spermei.

7
51. La cercetarea urmei de sânge pe haine se soluţionează întrebările:
a) diagnosticul pozitiv de sânge;
b) apartenenţa de specie a sângelui;
c) apartenenţa de grup a sângelui;
d) stabilirea locului de provenienţă a sângelui;
e) stabilirea volumului total al hemoragiei.

52. La descrierea petelor de sânge se indică:


a) forma;
b) dimensiunile;
c) densitatea;
d) culoarea;
e) grupa sanguină.

53. Urme de sânge sunt:


a) băltoacă;
b) pată;
c) împroşcătură;
d) prelingere;
e) echimoză.

54. Părul se prelevează la faţa locului cu:


a) cornţangul;
b) pensetă cu branşele de cauciuc,
c) pensetă cu branşele metalice;
d) degetele;
e) bisturiul.

55. În rezultatul examinării părului pot fi stabilite:


a) apartenenţa faţă de o persoană concretă;
b) provenienţa regională;
c) provenienţa de sex;
d) vechimea lezării părului;
e) prelucrarea chimică a părului.

56. În rezultatul căderii picăturilor de sânge pe o suprafaţă orizontală se pot forma:


a) pete cu contururi regulate;
b) ştersături;
c) băltoace;
d) pete cu margini zimţate şi cu stropi în jur;
e) amprente.

57. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, stadiul static include:


a) cercetarea modificărilor cadaverice
b) depistarea semnelor particulare ale cadavrului
c) recoltarea corpurilor delicte
d) deplasarea cadavrului
e) fotografierea cadavrului

58. Cercetarea locului faptei poate fi efectuată:


a) primar;
b) în comisie;
8
c) suplimentar;
d) personal;
e) repetat.

59. Particularităţile cercetării locului faptei în electrocutări sunt:


a) înlăturarea eventualei surse de curent;
b) necesitatea stabilirii locului de contact cu sursa;
c) examinarea microscopică a mărcii electrice;
d) cercetarea obiectelor metalice de pe cadavru;
e) descrierea tuturor obiectelor din încăpere.
60. În ce condiții acționează presiunea înaltă asupra organismului uman?
a) altitudine înaltă;
b) zbor la înălțimi mari;
c) submersii la adâncimi mari;
d) spaţiu închis;
e) schimbare bruscă a poziţiei corpului.

61. În ce condiții acționează presiunea joasă a asupra organismului uman?


a) altitudine înaltă;
b) lucrări subacvatice la adâncimi mari;
c) spaţiu închis;
d) fântâni adânci;
e) schimbarea bruscă a poziţiei corpului.

62. Boala chesonierilor apare în caz de:


a) trecere bruscă de la presiune joasă la cea normală;
b) trecere bruscă de la presiune înaltă la cea normală;
c) schimbarea bruscă a poziţiei corpului;
d) altitudine înaltă;
e) aflare în spaţii închise.

63. Ce leziuni se produc în barotraumă?


a) rupturi ale ţesutului pulmonar;
b) fracturi ale oaselor craniene;
c) leziuni ale aparatului auditiv;
d) fracturi deschise ale membrelor;
e) efect hidrodinamic.

64. Prin ce se manifestă acţiunea locală a temperaturilor joase?


a) degerături;
b) petele Vişnevski;
c) petele Fabrikantov;
d) poziţia "boxerului în gardă";
e) congelarea cadavrului.

65. Prin ce se manifestă acţiunea locală a temperaturilor înalte?


a) arsuri;
b) osteomielită;
c) escare;
d) marcă electrică;
e) pseudo-inelul de excoriaţie.

9
66. Unde sunt localizate petele Vişnevski?
a) pe mucoasa esofagului;
b) pe mucoasa gastrică;
c) sub pleură;
d) sub endocard;
e) pe mucoasa bazinetelor renale.

67. Unde se localizează petele Fabrikantov?


a) pe mucoasa gastrică;
b) pe mucoasa esofagului;
c) pe mucoasa intestinului subţire;
d) pe mucoasa calicelor şi bazinetelor;
e) sub pleură.

68. În ce condiții se produc petele Vişnevski?


a) arsuri;
b) hipotermie (refrigerare);
c) acţiunea presiunii înalte;
d) boala chesonierilor;
e) electrocuţie.

69. În ce condiții se produc petele Fabrikantov?


a) arsuri masive;
b) boala chesonierilor;
c) hipotermie (refrigerare);
d) acţiunea presiunii înalte;
e) electrocuţie.

70. La ce grad de gravitate se atribuie arsurile termice de gr. III-IV ale corpului, cu suprafaţa
mai mare de 15%?
a) vătămare uşoară;
b) vătămare medie, cu dereglarea sănătăţii de lungă durată;
c) vătămare gravă, periculoasă pentru viaţă;
d) vătămare medie, cu o incapacitate stabilă de muncă mai puţin de 1/3;
e) vătămare neînsemnată.

71. După ce criteriu morfologic se califică arsurile termice?


a) profunzimea lor;
b) suprafaţa combustiei;
c) profunzimea lezării tegumentelor şi suprafaţa combustiei;
d) categoria agentului vulnerant;
e) durata tratamentului.

72. Care dintre semne se atribuie la acțiunea vitală a flacării?


a) petele Vişnevski;
b) arsurile hainelor;
c) sângele fluid;
d) congestia venoasă a organelor interne;
e) arsurile mucoasei cavităţii bucale, laringelui şi traheii.

73. Care sunt tipurile acţiunii vitale a temperaturilor înalte?


a) îndelungată;
10
b) locală;
c) generală;
d) de scurtă durată;
e) superficială.

74. Ce agenţi sunt responsabili de apariţia arsurilor?


a) gazele incandescente;
b) obiectele incandescente;
c) flacăra;
d) lichidele fierbinţi;
e) toxicele distructive.

75. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul arsurilor de gr. II?


a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) organelor interne.

76. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul arsurilor de gr. IIIA şi IIIB?
a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) oaselor.

77. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul arsurilor de gr. IV?


a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) măduvei spinării.

78. Ce factori determină gravitatea vătămării corporale în arsuri?


a) profunzimea;
b) suprafaţă;
c) originea;
d) gradul arsurii;
e) tipul agentului termic.

79. Care sunt semnele aflării vitale în focarul incendiului?


a) funingine în căile respiratorii;
b) arsuri ale căilor respiratorii;
c) arsuri ale tegumentelor, cu modificări de reactivitate;
d) poziţia "boxerului în gardă";
e) pârlirea părului.

80. Cauzele morţii la persoanele decedate în focarul de incendiu pot fi:


a) intoxicaţie cu CO;
b) şocul septic;
c) toxemia combustională;
d) şocul hipovolemic-combustional;
11
e) şocul cardiogen.

81. Care sunt condiţiile mediului ambiant ce facilitează acţiunea temperaturilor joase?
a) vântul puternic;
b) caşexia;
c) starea de ebrietate;
d) încălțămintea strâmtă;
e) lipsa hainelor calde.

82. Care sunt stările organismului ce facilitează acţiunea temperaturilor joase?


a) adinamia;
b) ebrietatea alcoolică;
c) somnul;
d) contactul cu obiectele reci;
e) surmenajul.

83. Care dintre semnele enumerate demonstrează moartea prin hipotermie?


a) poziţia "embrionară";
b) degerăturile;
c) petele Vişnevski;
d) petele Fabrikantov;
e) congelarea cadavrului.

84. Care sunt etapele evolutive ale „bolii arşilor”?


a) şocul primar;
b) toxemia acută;
c) reconvalescenţă;
d) insuficienţa respiratorie;
e) septicotoxemia.

85. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul degerăturilor de gr. II?


a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) oaselor.

86. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul degerăturilor de gr. III?


a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) oaselor.

87. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul degerăturilor de gr. IV?


a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) ţesuturilor moi profunde;
e) organelor interne.

88. Cauzele morţii la persoanele decedate în rezultatul combustiilor pot fi:


12
a) şocul primar;
b) toxemia;
c) septicemia;
d) pneumonia;
e) aspiraţia.

89. Ce semn specific se observă în moartea prin fulgeraţie?


a) marca electrică;
b) figura de trăsnet;
c) excoriaţie;
d) plagă;
e) fractură.

90. Ce semn specific se observă în moartea prin electrocuţie?


a) marca electrică;
b) figura de trăsnet;
c) excoriaţie;
d) plagă;
e) fractură.

91. Ce factor determină primordial acţiunea curentului electric?


a) sexul victimei;
b) particularităţile individuale ale organismului;
c) intensitatea curentului;
d) prezenţa maladiilor preexistente;
e) surmenajul persoanei.

92. Care sunt tipurile de curent electric cu importanţă medico-legală?


a) static;
b) industrial;
c) tehnic;
d) atmosferic;
e) alternativ.

93. Ce factori externi favorizează acţiunea curentului electric?


a) umiditatea crescută a aerului;
b) umiditatea mâinilor, picioarelor;
c) umezirea pământului;
d) prezenţa substanţelor pulverulente în încăpere;
e) umiditatea hainelor, încălţămintei.

94. Care sunt materialele hainelor şi încălțămintei ce protejează împotriva acţiunii curentului
electric?
a) cauciucul;
b) bumbacul;
c) mătasea naturală;
d) lâna;
e) pielea naturală.

95. Ce consecințe poate avea curentul electric asupra organismului uman?


a) hemoragie;
b) fibrilaţia ventriculară;
13
c) spasmul coardelor vocale;
d) rupturi ale organelor interne;
e) convulsii tonice ale muşchilor scheletali.

96. Ce semne caracteristice denotă acţiunea curentului electric atmosferic?


a) "figura de trăsnet" pe tegumente;
b) lividităţi cadaverice difuze;
c) topirea obiectelor metalice ale hainelor;
d) edem pulmonar;
e) leziuni ale oaselor craniene cu carbonizare.

97. Cum acțiunea curentul electric asupra organismului uman?


a) mecanic;
b) luminiscent;
c) electrolitic;
d) termic;
e) psihologic.

98. Prin ce se manifestă efectul Joule al curentului electric asupra ţesuturilor?


a) distrofie;
b) necroză de coagulare;
c) marca electrică;
d) plăgi la locul ieşirii curentului electric;
e) sânge fluid.

99. Ce factori determină gradul de exprimare a arsurilor electrice?


a) durata contactului;
b) tensiunea curentului;
c) rezistenţa ţesuturilor biologice;
d) forma conductorului;
e) intensitatea curentului.

100. Poziţia „boxerului în gardă” este caracteristică pentru:


a) electrotraumă;
b) aflarea cadavrului în focarul de incendiu;
c) retenţia îndelungată în apă;
d) hipotermie;
e) boala chesonierilor.

101. Care sunt semnele interne specifice ale morții prin hipotermie?
a) petele cadaverice;
b) petele Tardieu;
c) petele Vișnevski;
d) edemul cerebral;
e) petele Fabrikantov.

102. Efectuarea expertizei medico-legale fără prezentarea ordonanţei anchetatorului:


a) este posibilă în majoritatea expertizelor;
b) nu este posibilă;
c) este posibilă doar ca excepţie;
d) ordonanţa va fi prezentată după efectuarea expertizei;
14
e) este posibilă cu acordul directorului Centrului de Medicină Legală.

103. Pentru prezentarea concluziilor false sau divulgarea datelor de urmărire penală
expertul poartă răspundere:
a) materială;
b) disciplinară;
c) contravenţională;
d) penală;
e) civilă.

104. Medicul legist prezintă concluziile din numele:


a) său;
b) Centrului de Medicină Legală;
c) secţiei tanatologie;
d) laboratorului;
e) Ministerului Sănătăţii.

105. Pentru concluziile prezentate medicul legist poartă răspundere:


a) colectivă;
b) personală;
c) nu poartă răspundere;
d) materială;
e) socială.

106. Medicul legist are dreptul:


a) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale;
b) a interoga martorii;
c) să participe, cu autorizarea anchetatorului, la acţiuni de urmărire penală;
d) să soluţioneze întrebarea referitor la culpabilitatea persoanei bănuite;
e) să facă demers în vederea solicitării unor materiale suplimentare.

107. Obligaţiile medicului legist sunt:


a) să consulte persoanele pe diverse probleme;
b) să formuleze concluzii argumentate şi obiective conform întrebărilor expuse;
c) să păstreze confidențialitatea datelor de urmărire penală;
d) să se prezinte la solicitarea ofiţerului, procurorului, judecătorului;
e) să efectueze cercetări ştiinţifice.

108. Drept obiecte ale expertizei medico-legale pot fi:


a) persoanele vii;
b) documentele medicale;
c) corpurile delicte de origine biologică;
d) locul depistării cadavrului;
e) cadavrele.

109. Formele expertizei medico-legale sunt:


a) primară;
b) suplimentară;
c) în comisie;
d) exhumare;
e) complexă.

15
110. Partea descriptivă a raportului de expertiză este semnată de:
a) procurorul care a dispus efectuarea expertizei;
b) expertul judiciar medico-legal;
c) martori asistenți;
d) martorii oculari;
e) autopsierul-infirmier.

111. Schema generală de efectuare a expertizei medico-legale include următoarele etape:


a) studierea ordonanţei procurorului;
b) aprecierea vinovăției bănuitului;
c) cercetarea obiectului expertizei;
d) analiza tuturor investigaţiilor efectuate;
e) elaborarea concluziilor expertale.

112. Concluziile medico-legale trebuie să fie:


a) depline;
b) bazate pe declaraţiile martorilor;
c) obiective;
d) bazate pe intuiția medicului legist;
e) argumentate.

113. Tipurile de materiale ilustrative anexate la raportul de expertiză medico-legală pot


fi:
a) desene-scheme;
b) planșe fotografice;
c) corpuri delicte – obiectul vulnerant;
d) ordonanța;
e) haine cu defecte de stofă.

114. Acţiunile de anchetă la care poate participa medicul legist sunt:


a) cercetarea locului faptei;
b) percheziţia;
c) efectuarea experimentului de anchetă;
d) cercetarea cadavrului la faţa locului;
e) achiziţia de control.

115. Expertiza medico-legală în baza documentelor cauzelor penale se dispune de către:


a) directorul instituției medico-sanitare;
b) ofițer de urmărire penală;
c) judecător;
d) directorul Centrului de Medicină Legală;
e) Ministerului sănătății.

116. Activitatea expertului medico-legal este reglementată de următoarele documente:


a) codul de procedură penală al RM;
b) codul penal al RM;
c) legea ocrotirii sănătăţii;
d) codul de procedură civilă;
e) decizia biroului avocaților.

117. La efectuarea expertizei, medicul legist semnează preîntâmpinarea despre


răspundere penală pentru:
16
a) divulgarea datelor de urmărire penală;
b) atitudine neglijentă faţă de obligaţiile sale;
c) concluzii care depăşesc competenţa expertizei medico-legale;
d) prezentarea cu bună știință a unor concluzii false;
e) efectuare necalitativă a expertizei.

118. Expertiza medico-legală se dispune în mod obligatoriu pentru constatarea:


a) cauzei decesului;
b) gradului de gravitate a vătămării integrității corporale;
c) culpabilității persoanei;
d) vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului;
e) stării fizice și psihice a bănuitului, învinuitului, inculpatului.

119. Rezultatele cercetărilor medico-legale se expun în:


a) „Certificat de vizită“;
b) „Extras-trimitere“;
c) „Raport de expertiză medico-legală“;
d) „Raport de studiere medico-legală“;
e) „Raport de descriere medico-legală“.

120. Care este actul de dispunere a expertizei medico-legale?


a) cererea dispusă de către părți din inițiativa proprie;
b) încheierea instanței de judecată;
c) extras-trimitere;
d) îndreptarea de la medicul curant;
e) ordonanța organului de urmărire penală.

121. După consecutivitatea efectuării cercetărilor, expertizele medico-legale pot fi


clasificate în:
a) primare;
b) repetate;
c) secundare;
d) inițiale;
e) nu se clasifică.

122. După volumul de cercetări, expertizele medico-legale se clasifică în:


a) de bază;
b) de rutină;
c) voluminoase;
d) nevoluminoase;
e) suplimentare.

123. După numărul de experţi participanți la cercetări, expertizele medico-legale pot fi


clasificate în:
a) individuale;
b) colective;
c) sociale;
d) în comisie;
e) nu se clasifică.

124. După complexitatea domeniilor medicale expertizele medico-legale pot fi:


a) complexe;
17
b) simple;
c) bispecializate;
d) monospecializate;
e) individuale.
125. În cadrul expertizei medico-legale a leziunilor prin armă de foc medicul legist
trebuie să soluţioneze toate întrebările, cu excepţia:
a) stabilirea originii balistice a leziunii;
b) stabilirea distanţei tragerii;
c) stabilirea direcţiei canalului de rănire;
d) stabilirea genului morţii violente;
e) stabilirea tipului armei de foc.

126. Care este cauza principală de producere a defectului de ţesut din regiunea orificiului
de intrare ?
a) mişcarea de rotaţie a glonţului în jurul axului său longitudinal;
b) masa considerabilă a proiectilului;
c) energia cinetică considerabilă a glonţului;
d) masa nesemnificativă a proiectilului;
e) deformarea glonţului în timpul penetrării ţesuturilor umane.

127. În care condiţii devine mai posibilă depistarea factorilor suplimentari ai tragerii în
jurul orificiului de intrare pe corpul victimei?
a) tragere de la distanţă apropiată prin obstacol;
b) tragere cu ţeava lipită neermetic;
c) tragere de la distanţă îndepărtată;
d) tragere de la distanţă apropiată din armă pneumatică;
e) tragere cu ţeava lipită ermetic.

128. Ce criterii permit stabilirea direcţiei tragerii din armă de foc?


a) microscopia canalului de rănire;
b) caracterul lezării oaselor plate;
c) caracterul leziunii transfixiante a vezicii urinare supraumplute;
d) caracterul lezării diafizelor oaselor tubulare mari;
e) toate semnele menţionate.

129. Care dintre armele enumerate nu se atribuie la cele de foc?


a) revolverul;
b) pistolul-automat;
c) puşcă de vânătoare;
d) arma pneumatică;
e) carabina.

130. Care este factorul traumatic de bază al împuşcăturii?


a) flacăra;
b) funinginea;
c) particulele de pulbere;
d) uleiul armei;
e) proiectilul.

131. Ce element nu face parte din componența cartuşului armei de vânătoare cu alice?
a) alicele;
b) capsa;
18
c) trăgaciul;
d) pulberea;
e) bura.

132. La factorii suplimentari ai tragerii se atribuie:


a) alicele;
b) mitraliile;
c) pulberea arsă incomplet;
d) gloanţele incendiare;
e) gloanţele trasoare.

133. La proiectile secundare se atribuie:


a) alicele;
b) pulberea arsă incomplet;
c) flacăra;
d) fragmentele din obstacolul penetrat;
e) glonţul.

134. În care consecutivitate urmează conţinutul cartuşului de vânătoare cu alice?


a) bura-pulberea-alicele-bura;
b) pulberea-bura-alicele-bura;
c) alicele-bura-pulberea-bura;
d) bura-pulberea-bura-alicele;
e) nu este o consecutivitate strictă.

135. La ce distanță de tragere se produce ștanţ-marca?


a) îndepărtată;
b) foarte îndepărtată;
c) apropiată;
d) cu ţeava lipită ermetic;
e) de la orice distanţă.

136. Inelele de excoriaţie şi ştergere din jurul plăgii balistice sunt caracteristice:
a) orificiului de ieşire;
b) orificiului de intrare;
c) orificiilor de intrare şi de ieşire;
d) aceste semne nu sunt caracteristice pentru leziuni balistice;
e) soluţionarea acestei întrebări nu reprezintă competenţa medicului legist.

137. Ce factor traumatic a împușcăturii generează rupturi suplimentare ale marginilor


orificiului de intrare la tragere cu ţeava lipită ermetic?
a) glonţul;
b) gura ţevii;
c) gazele;
d) efectul hidrodinamic;
e) gazele şi efectul hidrodinamic.

138. Mişcarea de rotaţie a glonţului în jurul axei sale longitudinale este condiţionată de:
a) construcţia glonţului;
b) acţiunea gazelor;
c) ghinturile ţevii;
d) energia cinetică;
19
e) toţi factorii menţionaţi.

139. Ce efecte produce scurtarea ţevii armei de foc?


a) mărirea distanţei de zbor a funinginii şi pulberii;
b) schimbarea traiectoriei de zbor a glonţului;
c) deformarea şi fragmentarea glonţului;
d) polimorfismul leziunilor balistice;
e) toate acţiunile menţionate.

140. Care sunt elementele constructive ale cartuşului de vânătoare?


a) tubul şi capsa;
b) pulberea;
c) bura;
d) alicele;
e) factorii suplimentari ai tragerii.

141. Care sunt semnele distincte ale orificiului de intrare la împușcarea din armă de foc
cu glonţ?
a) defectul de țesut;
b) forma alungită;
c) inelul de ştergere;
d) efectul hidrodinamic;
e) inelul de excoriaţie.

142. La tragere cu ţeava lipită ermetic se pot depista:


a) funingine pe tegumentele din jurul plăgii;
b) culoare roşie a sângelui şi muşchilor la nivelul canalului de rănire;
c) prezenţa factorilor suplimentari în canalul de rănire;
d) ştanţ-marcă;
e) fenomenul Vinogradov.

143. Care sunt mecanismele principale de acţiune a glonţului?


a) perforare;
b) termic;
c) cuneiform;
d) contuziv;
e) rupere.

144. Efectul hidrodinamic al glonţului se manifestă în cazul lezării:


a) cordului în diastolă;
b) scapulei;
c) pulmonilor;
d) vezicii urinare pline;
e) femurului.

145. Semnele orificiului de ieşire al plăgii împuşcate sunt:


a) inelul de ştergere;
b) forma de fisură;
c) defectul de țesut;
d) răsfrângerea marginilor plăgii în afară;
e) prezenţa factorilor suplimentari pe tegumentele din jurul plăgii.

20
146. În cazul expertizei cadavrului cu plăgi prin arme de foc medicul legist soluţionează
toate întrebările, cu excepţia:
a) stabilirea originii balistice a leziunilor;
b) stabilirea distanţei de tragere;
c) stabilirea genului morţii violente;
d) stabilirea intenţiei agresorului;
e) stabilirea direcţiei tragerii.

147. Determinarea direcţiei împuşcăturii este posibilă în baza:


a) microscopiei canalului de rănire;
b) caracterului lezării oaselor plate;
c) deformării şi fragmentării glonţului;
d) caracterului lezării oaselor tubulare;
e) prezenţei amprentei gurii ţevii (ştanţ-marcă).

148. La armele de foc se atribuie:


a) pistolul;
b) pistolul-automat;
c) puşca de vânătoare;
d) arma pneumatică;
e) arbaleta.

149. Identificați factorii suplimentari ai împuşcăturii:


a) flacăra;
b) funinginea;
c) bura;
d) glonţul;
e) particulele de pulbere.

150. Indicaţi care sunt distanţele tragerii din armele de foc:


a) cu ţeava lipită ermetic;
b) apropiată;
c) cu ţeava lipită neermetic;
d) îndepărtată;
e) intermediară.

151. La tragere din arma de foc de la distanţă îndepărtată pot fi depistate:


a) defect de țesut;
b) inel de excoriaţie;
c) funingine;
d) impregnare prin pulbere;
e) inel de ştergere.

152. Ce elemente sunt proprii leziunii balistice transfixiante?


a) orificiul de intrare;
b) canalul de rănire;
c) orificiul de ieşire;
d) depunerile de funingine pe tegumente;
e) pătrunderea particulelor de pulbere în ţesuturi.

153. Ce elemente sunt proprii leziunii balistice oarbe?


a) orificiul de intrare;
21
b) canalul de rănire;
c) orificiul de ieşire;
d) depunerile de funingine pe tegumente;
e) pătrunderea particulelor de pulbere în ţesuturi.

154. Care sunt semnele de bază ce denotă tragerea cu ţeava lipită ermetic?
a) rupturi ale tegumentelor în regiunea orificiului de intrare;
b) ştanţ-marca;
c) lipsa depunerilor de funingine în jurul orificiului de intrare;
d) depunere de funingine în jurul orificiului de intrare;
e) culoarea roşie a sângelui şi ţesuturilor din regiunea plăgii.

155. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în limita acțiunii compacte a
alicelor se depistează:
a) o plagă masivă oarbă;
b) funingine pe tegumente;
c) impregnare cu pulbere;
d) pârlirea firelor de păr;
e) multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici.

156. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în afara acțiunii compacte a
alicelor se depistează:
a) o plagă masivă oarbă;
b) funingine pe tegumente;
c) impregnare cu pulbere;
d) pârlirea firelor de păr;
e) multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici.

157. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în limita acțiunii relativ
compactă a alicelor se depistează:
a) plagă de dimensiuni mari și multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici în jur;
b) funingine pe tegumente;
c) impregnare cu pulbere;
d) pârlirea firelor de păr;
e) o plagă masivă oarbă.

158. În ce condiții se produce fenomenul Vinogradov?


a) viteză mare de zbor a glonţului;
b) prezenţa obstacolului;
c) prezenţa spaţiului liber între straturile hainelor;
d) lipsa hainelor;
e) prezenţa cel puţin a unui strat de haine.

159. În funcţie de lungimea ţevii, armele se clasifică în:


a) cu ţeava scurtă;
b) de construcţie proprie;
c) cu ţeava lungă;
d) cu ţeava mijlocie;
e) atipică.

160. Care sunt elementele constructive ale cartuşului armei de luptă?


a) glonţ;
22
b) bură;
c) capsă;
d) tub;
e) pulbere.

161. Prin ce se caracterizează orificiul de intrare produs prin acţiunea glonţului


incendiar?
a) dehiscenţa plăgii;
b) arsuri ale tegumentelor din jurul plăgii;
c) pârlirea firelor de păr din jurul plăgii;
d) rupturi ale tegumentelor;
e) inelul fals de excoriaţie.

162. Pentru leziunile produse la tragere din armă de construcţie proprie sunt
caracteristice:
a) plăgi oarbe;
b) polimorfism al orificiilor de intrare;
c) leziuni masive ale oaselor şi organelor interne;
d) fenomenul Vinogradov;
e) inelul fals de excoriaţie.

163. Care dintre factorii suplimentari ai tragerii posedă acţiune termică pronunţată?
a) glonţul;
b) flacăra;
c) gazele;
d) bura;
e) aerul preglonţial.

164. Ce canale de rănire pot fi produse prin arme de foc?


a) orb;
b) întrerupt;
c) cuneiform;
d) tangenţial;
e) penetrant în cavitate.

165. Plaga balistică transfixiantă se caracterizează prin:


a) fenomenul Vinogradov;
b) orificiu de intrare;
c) orificiu de ieşire;
d) canal de rănire;
e) lipsa factorilor suplimentari ai tragerii.

166. Plaga balistică oarbă se caracterizează prin:


a) lipsa factorilor suplimentari ai tragerii;
b) orificiu de intrare;
c) canal de rănire;
d) fenomenul Vinogradov;
e) arsuri ale tegumentelor din jurul plăgii.

167. În procesul examinării cadavrului cu plagă oarbă prin armă de foc glonţul se
extrage cu:
a) mâinile;
23
b) penseta cu branşe de cauciuc;
c) cornţangul;
d) bisturiul;
e) foarfecul.

168. Urmele căror factori suplimentari ai tragerii pot fi depistate pe haine?


a) flăcării;
b) particulelor de pulbere;
c) glonţului;
d) burei;
e) uleiului armei.

169. Care sunt modificările produse de factorii suplimentari ai împuşcăturii pe corpul


victimei?
a) inelul de excoriaţie;
b) arsuri pe tegumente;
c) impregnarea cu pulbere;
d) ştanţ-marca;
e) pârlirea firelor de păr.

170. Stabilirea direcţiei de tragere, la cercetarea cadavrelor aflate în stare de putrefacţie


avansată, este posibilă în baza:
a) leziunilor oaselor plate;
b) efectului hidrodinamic;
c) caracterului canalului de rănire în ţesuturile moi ale coapsei;
d) leziunilor oaselor tubulare mari;
e) depunerilor factorilor suplimentari ai tragerii pe pielea de pe marginile orificiului de
intrare.

171. În ce împrejurare din cele indicate se poate forma ștanţ-marca?


a) explozia armei de foc;
b) tragere de la distanţă îndepărtată;
c) tragere de la distanţă apropiată;
d) tragere cu ţeava lipită;
e) leziuni prin grenade.

172. Defectul de ţesut la nivelul orificiului de intrare este caracteristic pentru plaga:
a) tăiată;
b) înţepată;
c) despicată;
d) prin armă de foc;
e) înțepat-tăiată.

173. Zonele de tragere prin armă de foc cu alice sunt:


a) în limitele acțiunii compacte a alicelor;
b) dispersie uniformă a alicelor;
c) în limitele acțiunii relativ compacte a alicelor;
d) dispersie haotică a alicelor;
e) în afara limitei de acțiune compactă a alicelor.

174. Ce formă poate avea orificiul de intrare la împuşcături din armă de vânătoare cu
țeava lipită?
24
a) ovală;
b) rotundă;
c) stelată;
d) semilunară;
e) liniară.

175. Factorii traumatici ai exploziei sunt:


a) unda de detonaţie şi particulele substanţelor explozibile;
b) unda de şoc a mediului ambiant;
c) schijele şi elementele dispozitivului exploziv;
d) proiectilele secundare;
e) toţi factorii menţionaţi.

176. Ce acțiune posedă factorii suplimentari ai împuşcăturii?


a) mecanică;
b) termică;
c) chimică;
d) toxică;
e) sonoră.

177. Care sunt zonele canalului de rănire al plăgii balistice?


a) canalul de rănire propriu-zis;
b) zona de depunere a funinginii;
c) zona de contuzie a ţesuturilor;
d) zona de contuzie moleculară a ţesuturilor;
e) zona de contuzie lichidiană.

178. Ce criteriu stă la baza stabilirii distanței de tragere prin armele de foc cu alice?
a) numărul alicelor;
b) forma alicelor;
c) gradul de dispersie a alicelor;
d) numărul țevilor;
e) calibrul armei de foc.

179. Ce acțiune posedă schijele dispozitivului exploziv?


a) mecanică;
b) biologică;
c) fizică;
d) termică;
e) chimică.

180. Ce acțiune au unda de detonație și particulele substanțelor explozibile?


a) mecanică;
b) biologică;
c) psihică;
d) termică;
e) chimică.

181. Şanţul de spânzurare nu poate fi:


a) continuu;
b) discontinuu;
c) orizontal;
25
d) cu adâncime uniformă;
e) cu amprenta nodului.

182. În care asfixie mecanică se determină mărirea în volum a pulmonilor cu prezenţa


petelor hemoragice subpleurale pal-roşietice?
a) compresiune toraco-abdominală;
b) strangulare;
c) aspiraţie de mase vomitive;
d) spânzurare;
e) înec.

183. În care stadiu clinic al asfixiilor mecanice are loc compensarea insuficienţei de
oxigen?
a) preasfictic;
b) dispnee inspiratorie;
c) dispnee expiratorie;
d) respiraţie terminală;
e) agonal.

184. Din semnele general asfixice externe fac parte toate, cu excepţia:
a) cianoza feţei;
b) lividităţi cadaverice precoce, difuze;
c) rigiditatea cataleptică;
d) hemoragii punctiforme pe conjunctivă;
e) semne de defecaţie şi ejaculare.

185. La semnele general asfixice interne se atribuie următoarele, cu excepţia:


a) supraumplerea cu sânge a compartimentelor drepte ale inimii;
b) hemoragii punctiforme subpleurale;
c) venecongestia organelor interne;
d) hemoragii în mucoasa gastrică;
e) sângele fluid.

186. Care este semnul specific extern în spânzurare?


a) şanţul de spânzurare;
b) hemoragii în mușchiul sterno-cleido-mastoidian;
c) rupturi transversale ale intimei arterelor carotide;
d) hemoragii punctiforme subpleurale;
e) masca echimotică.

187. În ce formă de asfixie mecanică fractura osului hioid şi a cartilajelor laringiene se


produce mai frecvent?
a) spânzurare;
b) strangulare;
c) sugrumare;
d) obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine;
e) înec.

188. În ce scop se efectuează proba Bokarius?


a) stabilirea vitalităţii şanţului de spânzurare;
b) stabilirea localizării şanţului;
c) diferenţierea şanţului de spânzurare de cel de strangulare;
26
d) stabilirea tipului laţului;
e) stabilirea lăţimii şanţului.

189. Suicidul este imposibil prin:


a) spânzurare;
b) strangulare cu laţul;
c) sufocare;
d) obturare a căilor respiratorii cu corpuri străine;
e) sugrumare.

190. Ce leziuni corporale sunt caracteristice pentru sugrumare?


a) echimoze ovale şi excoriaţii semilunare pe coapse;
b) echimoze ovale şi excoriaţii semilunare pe gât;
c) semne de luptă şi autoapărare;
d) mască echimotică;
e) şanţ de strangulare.

191. Ce modificări morfologice sunt specifice asfixiei mecanice prin compresie toraco-
abdominală?
a) masca echimotică;
b) emfizemul pulmonar pronunţat;
c) amprentele costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor;
d) edemul pulmonar carminat;
e) fracturile osului hioid.

192. În înec se determină următoarele semne, cu excepţia:


a) petele Rasskazov-Lukomski-Paltauf;
b) semnul Kruşevski;
c) amprentele costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor;
d) edemul pulmonar carminat;
e) semnul Sveşnikov.

193. Care dintre fenomenele indicate nu este semn de retenţie a cadavrului în apă?
a) culoarea roză a tegumentelor;
b) căderea părului;
c) macerarea tegumentelor;
d) poziţia „boxerului în gardă”;
e) leziuni produse de raci, peşti, etc.

194. La ce grad de vătămare corporală se referă compresia organelor gatului, asociată cu


fenomene periculoase pentru viaţă?
a) uşoară;
b) gravă, periculoasă pentru viaţă;
c) medie, cu dereglarea sănătăţii de lungă durată;
d) medie, cu o incapacitate stabilă de muncă mai puţin de 1/3;
e) neînsemnată.

195. Ce probă se efectuează în cazul decesului prin spânzurare?


a) docimazia hidrostatică pulmonară;
b) Hoppe-Seyler;
c) Bokarius;
d) docimazia hidrostatică gastro-intestinală;
27
e) la pneumotorace.

196. În ce formă de asfixie mecanică se efectuează proba Bokarius?


a) înec;
b) sugrumare;
c) spânzurare;
d) compresie toraco-abdominală;
e) obturare a căilor respiratorii cu corpuri străine.

197. La efectuarea probei Bokarius se utilizează:


a) microscopul;
b) lamele de sticlă;
c) cutia Petri;
d) coloranţi specifici;
e) aparatul roentgenologic.

198. Care dintre petele indicate reprezintă semn al morții rapide?


a) Liarche;
b) Tardieu;
c) Fabrikantov;
d) Minakov;
e) Vişnevski.

199. În ce formă de asfixie mecanică se formează rupturi transversale ale intimii


arterelor carotide?
a) înec;
b) spânzurare;
c) strangulare;
d) sugrumare;
e) compresie toraco-abdominală.

200. În ce formă de asfixie mecanică apare lichid în sinusul osului sfenoidal?


a) spânzurare;
b) înec;
c) strangulare;
d) sugrumare;
e) compresie toraco-abdominală.

201. În ce formă de asfixie mecanică se constată spuma densă la nivelul orificiilor


nazale și bucal?
a) spânzurare;
b) înec;
c) strangulare;
d) sugrumare;
e) compresie toraco-abdominală.

202. Hemoragiile difuze în picioruşele muşchilor sterno-cleido-mastoidieni în locul


inserţiei pe claviculă şi stern se formează în:
a) înec;
b) spânzurare;
c) strangulare;
d) compresie toraco-abdominală;
28
e) sugrumare.

203. Echimozele ovale şi excoriaţiile semilunare în sugrumare sunt:


a) semne de luptă şi autoapărare;
b) semne specifice;
c) leziuni accidentale;
d) modificări postmortale;
e) leziuni prin cădere.

204. În ce formă de asfixie mecanică se întâlnește edemul carminat al plămânilor?


a) înec;
b) spânzurare;
c) compresie toraco-abdominală;
d) aspiraţia maselor vomitive;
e) sugrumare.

205. Şanţul orizontal, continuu, cu adâncime uniformă este caracteristic pentru:


a) spânzurare;
b) strangulare;
c) asfixie prin compresie;
d) luptă şi autoapărare;
e) leziuni accidentale.

206. Obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine reprezintă:


a) asfixie prin strangulare;
b) asfixie prin obturare;
c) asfixie prin compresie;
d) asfixie cu aer confinat;
e) anoxie de transport.

207. Care dintre semnele morţii prin compresie toraco-abdominală poate apărea
postmortem?
a) petele Tardieu;
b) masca echimotică;
c) edemul carminat al plămânilor;
d) petele Minakov;
e) edemul cerebral.

208. În cât timp survine decesul în asfixii mecanice?


a) 1-2 minute;
b) 5-6 minute;
c) 30 minute;
d) 10-15 minute;
e) 40-50 minute.

209. În asfixie mecanică prin înec pot fi depistate:


a) hemoragii sub endocard de formă alungită;
b) hemoragii punctiforme în mucoasa bazinetelor renale;
c) hemoragii punctiforme sub epicard;
d) hemoragii în mucoasa stomacului;
e) hemoragii subpleurale pal-roşii, fără limite certe.

29
210. Ce leziuni specifice demonstrează sugrumarea?
a) echimozele ovale pe gât;
b) petele Tardieu;
c) proba Bokarius pozitivă;
d) excoriaţiile semilunare pe gât;
e) venecongestia organelor interne.

211. Ce leziuni specifice demonstrează spânzurarea?


a) şanţul de spânzurare oblic-orizontal;
b) edemul pulmonar carminat;
c) rupturile transversale ale intimii arterelor carotide;
d) masca echimotică;
e) hemoragiile în mușchiul sterno-cleido-mastoidian.

212. Ce semne specifice pot fi depistate în compresia toraco-abdominală?


a) hemoragiile în mușchiul sterno-cleido-mastoidian;
b) edem pulmonar carminat;
c) rupturile transversale ale intimii arterelor carotide;
d) masca echimotică;
e) poziţia „boxerului în gardă”.

213. Ce semne se pot depista în strangularea cu laţul?


a) şanţ de strangulare orizontal;
b) edem pulmonar carminat;
c) mască echimotică;
d) „mâna spălătoresei”;
e) fracturi ale cartilajelor laringiene.

214. Semnele înecului sunt:


a) hemoragii în mucoasa bazinetelor renale;
b) lichid în sinusul osului sfenoidal;
c) amprentele costale pe suprafeţele postero-laterale ale pulmonilor;
d) masca echimotică;
e) spuma densă la nivelul orificiilor nazale și bucal.

215. În favoarea vitalităţii şanţului de spânzurare vor indica:


a) embolia eritrocitară şi lipidică a ganglionilor limfatici regionali;
b) direcţia orizontală a şanţului;
c) proba Bokarius pozitivă;
d) edemul pulmonar carminat;
e) emfizemul pulmonar acut.

216. În evoluţia clinică a asfixiilor mecanice se deosebesc următoarele stadii:


a) preasfixic;
b) dispnee inspiratorie;
c) dispnee expiratorie;
d) agonie;
e) respiraţie terminală.

217. Din semnele general asfixice externe fac parte:


a) cianoza pronunţată a feţei;
b) masca echimotică;
30
c) hemoragii subconjunctivale;
d) lividităţi cadaverice precoce şi extinse;
e) semne de defecare şi ejaculare.

218. Din semnele general asfixice interne fac parte:


a) venecongestia organelor interne;
b) sângele fluid;
c) edemul pulmonar carminat;
d) petele Tardieu;
e) masca echimotică.

219. Procesul evoluţiei asfixiilor se caracterizează prin:


a) scăderea concentraţiei oxigenului în ţesuturi;
b) producerea alcooldehidrogenazei;
c) formarea methemoglobinei;
d) acumularea bioxidului de carbon în ţesuturi;
e) formarea carboxihemoglobinei.

220. Tipurile asfixiilor mecanice:


a) prin strangulare;
b) prin comprimare;
c) spânzurare;
d) prin obturare;
e) înec.

221. Identificați particularităţile şanţului de spânzurare:


a) direcţie orizontală;
b) direcţie oblic-ascendentă;
c) continuu, adâncime uniformă;
d) discontinuu, adâncime neuniformă;
e) localizarea în 1/3 superioară a gâtului.

222. Identificați particularităţile şanţului de strangulare cu laţul:


a) direcţie orizontală;
b) direcţie oblic-ascendentă;
c) continuu, adâncime uniformă;
d) discontinuu, adâncime neuniformă;
e) localizarea în 1/3 medie a gâtului.

223. La ce nivel se produc leziunile în asfixiile mecanice prin sufocare cu obiecte moi?
a) tegumentele din jurul nasului şi gurii;
b) cartilajele laringiene;
c) epiglota;
d) mucoasa cavităţii bucale şi buzelor;
e) inelele traheii.

224. Mecanismele de formare a măştii echimotice sunt:


a) deplasarea mecanică a sângelui în sistemul venei cave superioare în rezultatul
compresiei toraco-abdominale;
b) diminuarea refluxului sanguin de la nivelul organelor toracelui şi abdomenului;
c) staza venoasă în sistemul venei cave superioare din cauza stopării funcţiei de
aspiraţie a cutiei toracice;
31
d) leziunile multiple ale organelor interne;
e) fracturile coastelor şi coloanei vertebrale.

225. La asfixiile mecanice prin obturare se referă:


a) compresiunea toraco-abdominală;
b) sufocarea;
c) obturarea căilor respiratorii cu lichide;
d) sugrumarea;
e) obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine.

226. Care pot fi variantele poziţionării corpului în spânzurare?


a) atârnare deplină;
b) atârnare cu suport parţial pe plante;
c) șezândă;
d) atipică;
e) în genunchi.

227. Identificați elementele şanţului de strangulare:


a) fundul;
b) hemoragiile subcutanate la nivelul şanţului;
c) marginile;
d) bureletul;
e) hemoragiile în țesuturile moi ale gâtului.

228. Care sunt tipurile de bază ale înecului?


a) aspirativ;
b) spastic;
c) adevărat;
d) mixt;
e) reflector.

229. Diagnosticul cert al înecului se bazează pe depistarea planctonului în:


a) ţesutul pulmonar;
b) lichidul sinusului sfenoidal;
c) rinichi;
d) măduva osoasă a oaselor tubulare mari;
e) sângele din cavităţile cordului.

230. Care poate fi localizarea nodului laţului pe gat în spânzurare?


a) joasă;
b) atipică;
c) înaltă;
d) tipică;
e) liberă.

231. Materialul de confecţionare a laţului în spânzurare poate fi:


a) moale;
b) unic;
c) dur;
d) semidur;
e) multiplu.

32
232. Mecanismul survenirii morţii în spânzurare se explică prin:
a) comprimarea vaselor magistrale ale gâtului;
b) tromboembolie;
c) redistribuirea sângelui în circuitul mic;
d) comprimarea nervului vag şi laringian superior;
e) rupturi ale intimei arterelor carotide.

233. Ce leziuni ale organelor gâtului demonstrează spânzurarea?


a) rupturile transversale ale intimei arterelor carotide comune;
b) fracturile inelelor traheii;
c) hemoragiile în sinusul carotidian;
d) fracturile osului hioid;
e) hemoragiile în muşchii sterno-cleido-mastoidieni.

234. Care sunt mecanismele survenirii morţii în compresia toraco-abdominală?


a) sufocarea;
b) leziunile mecanice grave;
c) embolia gazoasă;
d) asfixia;
e) lipsa oxigenului în aerul inspirat.

235. În caz de înec, pentru examenul de laborator se recoltează:


a) lichidul din sinusul osului sfenoidal;
b) mostre de lichid din bazinul cu apă;
c) mostre de păr;
d) rinichi;
e) măduva osoasă din oasele tubulare mari.

236. La semnele general asfixice nu se atribuie:


a) petele Tardieu;
b) sângele fluid;
c) petele Fabrikantov;
d) petele Vişnevski;
e) petele Rasskazov-Lukomski.

237. La semnele retenţiei cadavrului în apă se atribuie:


a) spumă albicioasă stabilă în căile respiratorii;
b) prezenţa planctonului în măduva osoasă;
c) hainele umede;
d) macerarea tegumentelor;
e) emfizemul pulmonar hiperhidric.

238. La asfixiile mecanice prin strangulare se referă:


a) spânzurarea;
b) înecul;
c) strangularea;
d) compresiunea toraco-abdominală;
e) obturarea căilor respiratorii cu corp străin.

239. Cum poate avea loc spânzurarea?


a) cu laţul;
b) doar la comprimarea suprafeţei posterioare a capului;
33
c) între scândurile gardului;
d) între ramurile copacilor;
e) prin comprimarea cutiei toracice.

240. Şanţul de strangulare se poate forma în compresiunea gâtului cu:


a) laţul;
b) mâinile;
c) obiecte contondente dure;
d) elementele hainelor (guler, fular);
e) obiectele ascuţite.

241. În spânzurare, bureletul cutanat se produce în cazul:


a) şanţului unic;
b) şanţului dublu;
c) şanţului triplu;
d) şanţului multiplu;
e) compresiei cu obiect contondent de formă alungită.

242. Ce caracteristici ai şanţului de strangulare trebuie descrise?


a) direcţia;
b) lăţimea;
c) adâncimea;
d) culoarea;
e) fracturile cartilajului tiroid.

243. Şanţul de strangulare poate fi confundat cu:


a) defectele produse de insecte postmortem;
b) benzile produse prin compresia gulerului hainei;
c) modificările cadaverice tardive;
d) cutele tegumentare naturale;
e) semne de luptă şi autoapărare.

244. Ce leziuni se pot forma ca rezultat al lovirii părţilor corpului de obiectele


înconjurătoare în spânzurare?
a) rupturi renale;
b) echimoze;
c) plăgi contuze;
d) fracturi ale vertebrelor toracale;
e) excoriaţii.

245. Sub acțiunea cârei forțe se strânge laţul în jurul gâtului în cazul strangulării?
a) greutatea parţială a corpului;
b) mâinile proprii;
c) greutatea întregului corp;
d) forţa exterioară;
e) spontan.

246. Şanţul de spânzurare se deosebeşte de cel de strangulare prin:


a) direcţie oblic-ascendentă;
b) adâncime neuniformă;
c) culoare;
d) lăţime;
34
e) pergamentare.

247. Ce semne de luptă şi autoapărare pot fi depistate în strangularea cu laţul?


a) excoriaţii pe mâini;
b) hemoragii în muşchii sterno-cleido-mastoidieni;
c) excoriaţii şi echimoze pe torace;
d) echimoze pe faţă;
e) edem pulmonar carminat.

248. În ce circumstanțe se poate dezvolta asfixia prin compresie toraco-abdominală?


a) comprimarea toracelui de către caroseria unui autocamion răsturnat;
b) comprimarea toracelui şi abdomenului de către un bloc de beton armat;
c) căderea pe cap a unui bloc de beton armat;
d) comprimarea îndelungată a membrelor inferioare;
e) comprimarea toracelui şi abdomenului de către un copac tăiat.

249. În sufocare cu obiecte moi se pot depista:


a) masca echimotică;
b) excoriaţii pe mucoasa buzelor;
c) prezenţa penelor, firelor de aţe în orificiile nazale, laringe, trahee;
d) fractura osului hioid;
e) echimoze pe tegumentele din jurul orificiilor bucal şi nazale.

250. Moartea prin obturarea lumenului căilor respiratorii se poate instala în rezultatul:
a) pătrunderii în laringe a obiectelor eterogene-compacte;
b) compresiei toracelui;
c) închiderii lumenului traheii cu cheaguri sanguine;
d) spânzurării;
e) umplerii traheii şi bronşiilor cu substanţe pulverulente.

251. În asfixia prin obturarea căilor respiratorii cu obiecte compacte se pot depista:
a) nisip;
b) fragmente din proteze dentare;
c) căluş;
d) fragmente de alimente nemasticate;
e) făină.

252. În asfixiile prin obturarea căilor respiratorii la copii cu substanţe pulverulente se


pot depista:
a) monede;
b) nisip;
c) făină;
d) grâu;
e) nasturi.

253. Înecul poate fi:


a) drept cauză a morţii patologice;
b) suicid;
c) accident;
d) drept cauză a morţii subite;
e) omucidere.
35
254. Asfixia prin compresia toraco-abdominală poate fi:
a) omucidere;
b) drept cauză a morţii subite;
c) accident;
d) suicid;
e) drept cauză a morţii patologice.

255. Asfixia prin spânzurare poate fi:


a) drept cauză a morţii patologice;
b) accident;
c) suicid;
d) drept cauză a morţii subite;
e) omucidere.

256. Ce varietăți poate avea planctonul?


a) pseudoplancton;
b) fitoplancton;
c) sub aspectul unor raci mici;
d) zooplancton;
e) sub aspectul resturilor de plante.

257. Modificările postmortem la cadavrele extrase din apă se prezintă sub formă de:
a) amprente costale pe suprafeţele postero-laterale ale pulmonilor;
b) leziuni produse de raci şi peşti;
c) leziuni produse în timpul căutării şi extragerii cadavrului din apă;
d) leziuni produse de păsări acvatice;
e) prezenţa planctonului în sinusul osului sfenoidal.

258. În ce caz se depistează masca echimotică?


a) sindromului morţii subite la copil;
b) moarte rapidă;
c) compresiune toraco-abdominală;
d) traumă cranio-cerebrală deschisă;
e) moarte subită.

259. Planctonul poate fi depistat în sânge şi rinichi în caz de:


a) spânzurare;
b) compresie toraco-abdominală;
c) retenţie a cadavrului în apă;
d) înec;
e) asfixie mecanică prin obturarea cailor respiratorii cu corp străin.

260. Pe ce suprafață a gâtului este situată amprenta nodului latului la spânzurare tipică?
a) anterioară;
b) posterioară;
c) lateral stânga;
d) lateral dreapta;
e) nu se determină.

261. Unice corpuri străine mici se determină în căile respiratorii în cazul morții prin:
a) spânzurare;
36
b) strangulare cu latul;
c) sufocare;
d) înec;
e) sugrumare.

262. Care este mecanismul formării edemului carminat?


a) lipsa stării agonale;
b) suprasaturarea sângelui cu oxigen;
c) concentrația sporită a monoxidului de carbon în sânge;
d) dereglări ale circulației sanguine;
e) întreprinderea măsurilor de resuscitare.

263. În medicina legală, drept nou-născut este considerat pruncul care a trăit după
naştere:
a) mai mult de 24 ore;
b) pană la 24 ore;
c) 3 zile;
d) 1 săptămână;
e) 28 zile.

264. În cât timp de la naștere are loc dispariţia bosei sero-sanguine?


a) 10 ore;
b) 20 ore;
c) 2-3 zile;
d) 10 zile;
e) 1 lună.

265. Care este masa corpului unui nou-născut la termen?


a) 2 kg;
b) 3,5 kg;
c) 500 gr;
d) 1000 gr;
e) 1500 gr.

266. Fătul născut la termen se consideră în baza:


a) taliei de 35 cm;
b) termenului aflării în uterul matern de 10 luni obstetricale;
c) termenului aflării în uterul matern de 8 luni obstetricale;
d) masei corpului de 2 kg;
e) circumferinţei capului de 25cm.

267. Fătul născut matur se consideră în baza:


a) taliei de 40 cm;
b) termenului aflării în uterul matern de 8 luni obstetricale;
c) gradului dezvoltării fizice la momentul naşterii;
d) lungimii corpului 25cm;
e) circumferinţei capului 20cm.

268. Care este lungimea corpului nou-născutului la termen?


a) pană la 50cm;
b) 50-55cm;
c) 35-40cm;
37
d) 70cm;
e) pană la 35cm.

269. Ce reprezintă viabilitatea nou-născutului?


a) gradul dezvoltării fizice a fătului la momentul naşterii;
b) posibilitatea continuării vieţii în afara organismului matern;
c) imposibilitatea continuării vieţii în afara organismului matern;
d) masa mai mică de 1000 gr;
e) lungimea corpului până la 35 cm.

270. Probele docimaziei hidrostatice pulmonare şi gastro-intestinale se efectuează pentru


estimarea:
a) vieţii extrauterine;
b) duratei vieţii intrauterine;
c) viabilităţii fătului;
d) pruncuciderii;
e) cauzei morţii.

271. Care este lungimea cordonului ombilical al fătului la termen de 10 luni obstetricale?
a) 35cm;
b) 40cm;
c) 50cm;
d) 20cm;
e) 15cm.

272. Pruncuciderea este o noţiune:


a) medicală;
b) juridică;
c) habituală;
d) biologică;
e) socială.

273. La ce termen de la naşterea pruncului în jurul cordonului ombilical se formează


inelul de demarcare?
a) peste 1-2 ore;
b) peste 24 ore;
c) peste 3 zile;
d) la a 7-a zi;
e) imediat după naştere.

274. Din punct de vedere medico-legal pruncuciderea reprezintă omorârea pruncului:


a) de propria lui mamă sau tată pană la naştere;
b) de propriul lui tată în timpul naşterii;
c) de propria lui mamă peste o săptămână de la naştere;
d) de propria lui mamă la naştere sau imediat după naștere;
e) de propriul lui tată peste o săptămână de la naştere;

275. Ce stare caracterizează nucleele Beclard cu cca.10 mm în diametru?


a) prunc neviabil;
b) prunc născut mort;
c) prunc născut viu;
d) prunc născut matur;
38
e) nou-născut prematur

276. Cum se interpretează agenezia ambilor rinichi la un prunc?


a) prunc născut la termen;
b) nou-născut;
c) prunc născut mort;
d) pruncucidere;
e) prunc neviabil.

277. Despre ce indică pulmonii neexpansionaţi de consistenţă cărnoasă?


a) prunc neviabil;
b) prunc născut la termen;
c) nou-născut;
d) prunc născut mort;
e) prunc viabil.

278. Despre ce indică cordonul ombilical proaspăt, umed, fără inel de demarcare?
a) pruncucidere;
b) prunc neviabil;
c) prunc născut la termen;
d) nou-născut;
e) prunc viabil.

279. Ce criteriu stă la baza determinării duratei vieţii intrauterine a fătului?


a) lungimea fătului;
b) masa placentei;
c) gradul de umplere a tractului gastro-intestinal cu aer;
d) dimensiunile placentei;
e) gradul de aerare a pulmonilor.

280. Nucleele de osificare Beclard se cercetează pentru stabilirea:


a) cauzei morţii;
b) vechimii morţii;
c) diagnosticului pozitiv de nou-născut;
d) maturităţii;
e) viabilităţii.

281. Diagnosticul pozitiv de nou-născut se stabileşte în baza prezenţei:


a) bosei sero-sanguine;
b) vernix caseosa (sebum);
c) orificiului oval neobliterat;
d) cordonului ombilical fără inel de demarcare;
e) nucleelor de osificare Beclard.

282. Moartea violentă a fătului şi nou-născutului poate surveni:


a) pană la naştere;
b) în timpul naşterii;
c) după naştere;
d) din cauza patologiilor materne;
e) din cauza patologiei fătului.

283. Ce maladii ale mamei pot cauza moartea subită a fătului pană la naştere?
39
a) lipsa rinichilor la făt;
b) infecţie cronică;
c) toxicoză;
d) asfixia intrauterină a fătului în rezultatul strangulării gatului cu cordonul ombilical;
e) infecţie acută.

284. Moartea violentă a nou-născutului poate fi:


a) accident;
b) suicid;
c) pruncucidere;
d) omor;
e) rezultatul neviabilităţii.

285. Care sunt formele pruncuciderii?


a) intenţionată;
b) activă;
c) pasivă;
d) neintenţionată;
e) accidentală.

286. Pruncuciderea pasivă constă în lipsirea nou-născutului de:


a) căldură;
b) hrană;
c) asistenţă medicală în caz de asfixie mecanică;
d) haine;
e) băutură.

287. Care pot fi metodele pruncuciderii active?


a) sugrumarea;
b) trauma mecanică;
c) intoxicaţia;
d) înecul;
e) abandonarea fără căldură.

288. Care pot fi cauzele morţii nou-născutului în pruncuciderea activă?


a) neviabilitatea;
b) asfixia mecanică;
c) hemoragia;
d) intoxicaţia medicamentoasă;
e) trauma cranio-cerebrală.

289. Ce întrebări trebuie să soluționeze medicul legist în procesul examinării cadavrelor


de nou-născut?
a) diagnosticul pozitiv de nou-născut;
b) viabilitatea nou-născutului;
c) tulburarea fizică și psihică la mama, cauzată de naștere;
d) estimarea vieţii extrauterine;
e) cauza decesului nou-născutului.

290. În ce cazuri proba docimaziei hidrostatice pulmonare va fi pozitivă?


a) nou-născut viu;
b) starea de putrefacţie avansată;
40
c) pulmoni congelați;
d) respiraţie artificială;
e) neviabilitatea nou-născutului.

291. Pe ce regiuni anatomice ale corpului poate fi localizată bosa sero-sanguină?


a) cap;
b) fese;
c) mâinile propriu-zise;
d) genunchi;
e) organele interne.

292. Cefalohematomul poate fi depistat pe:


a) osul frontal;
b) cutia toracică;
c) osul temporal;
d) osul occipital;
e) scapulă.

293. În cadrul examinării cadavrelor nou-născuţilor vernix caseosa poate fi depistat:


a) pe faţă;
b) în pliurile gâtului;
c) în pliurile inghinale;
d) în lumenul căilor respiratorii superioare;
e) pe spate.

294. Care sunt semnele maturităţii nou-născutului?


a) masa mai mult de 3500 gr;
b) lungimea corpului 52 cm;
c) prezenţa cefalohematomului;
d) prezenţa bosei sero-sanguine;
e) nucleele de osificare Beclard în epifizele distale ale femurului cu diametrul de
cca.10 mm.

295. Ce parametri antropometrici corespund nou-născutului viabil?


a) lungimea corpului 52-54cm;
b) prezenţa cefalohematomului;
c) lipsa anomaliilor incompatibile cu viaţa;
d) prezenţa cordonului ombilical;
e) masa 3500-4000gr.

296. Ce se efectuează pentru estimarea vieţii extrauterine?


a) proba docimaziei hidrostatice pulmonare;
b) cercetarea nucleelor de osificare;
c) cercetarea extremității periferice a cordonului ombilical;
d) proba docimaziei hidrostatice gastro-intestinale;
e) măsurările antropometrice.

297. Ce etape include tehnica efectuării probei docimaziei hidrostatice pulmonare?


a) aplicarea ligaturilor pe trahee şi esofag;
b) eviscerarea organo-complexului;
c) plasarea în apă a fiecărui pulmon în parte;
41
d) efectuarea probei pentru pneumotorace;
e) plasarea în apă a lobilor şi fragmentelor mici de pulmoni.

298. Ce etape include tehnica efectuării probei docimaziei hidrostatice gastro-


intestinale?
a) aplicarea ligaturilor la nivelul cardiei şi pilorului stomacului;
b) aplicarea ligaturilor pe intestinul subţire şi gros;
c) eviscerarea organo-complexului şi plasarea lui în apă;
d) perforarea stomacului şi intestinului sub apă;
e) examinarea microscopică a tractului digestiv.

299. Care pot fi cauzele morții subite a pruncului după naştere?


a) anomaliile de dezvoltare a creierului;
b) strangularea gatului cu cordonul ombilical;
c) atrezia totală a intestinului;
d) lipsa capului;
e) cordul bicameral.

300. Ce date pot indica despre abandonarea pruncului şi deces prin hipotermie?
a) lipsa hainelor;
b) bosa sero-sanguină;
c) cefalohematomul;
d) petele Vişnevski;
e) nucleele de osificare.

301. Ce metode complementare trebuie efectuate la examinarea cadavrelor nou-


născuţilor?
a) histologică;
b) toxicologică;
c) imunologică;
d) sero-biologică;
e) radiologică.

302. Ce parametru antropometric stă la baza formulelor de calcul al duratei vieţii


intrauterine a pruncului (Haase şi Balthazard-Darvieux)?
a) lungimea corpului;
b) masa corporală;
c) gradul de umplere a tractului gastro-intestinal cu aer;
d) dimensiunile nucleelor de osificare;
e) dimensiunile placentei.

303. Bosa sero-sanguină se depistează la:


a) cadavrele nou-născuţilor;
b) trauma auto;
c) leziuni prin arme de foc;
d) pneumonie seroasă;
e) trauma cranio-cerebrală gravă.

304. În ce cazuri docimazia hidrostatică gastrointestinală este negativă?


a) ventilaţie pulmonară artificială;
b) prunc născut viu;
c) prunc născut mort;
42
d) cadavru congelat;
e) stare de putrefacție.

305. Ce fel de noțiune este violul?


a) medicală;
b) juridică;
c) habituală;
d) biologică;
e) socială.

306. Cine califică acțiunile perverse drept infracțiune?


a) instanța de judecată;
b) martorii;
c) medicul legist;
d) obstetricianul-ginecolog;
e) comisia medicală.

307. Cine ridică de la victimă hainele pentru expertiza ulterioară?


a) medicul legist;
b) martorii asistenţi;
c) ofiţerul de urmărire penală;
d) judecătorul;
e) criminalistul.

308. Cine ridică de la victimă probele biologice în cazul agresiunii sexuale?


a) ofiţerul de urmărire penală;
b) martorii asistenţi;
c) medicul legist;
d) judecătorul;
e) asistenta medicală.

309. La ce termen de la deflorare marginile rupturilor himenale pot fi edemaţiate,


sângerânde, echimotice?
a) 1-2 zile;
b) 10 zile;
c) 2 săptămâni;
d) 1 săptămână;
e) 5-6 zile.

310. Ce semn tardiv al raportului sexual poate fi constatat la femeile care trăiesc viaţă
sexuală?
a) prezenţa spermei în căile genitale;
b) prezenţa rupturilor himenale vechi;
c) sarcina;
d) prezenţa sângelui bănuitului;
e) prezenţa firelor de păr ale bănuitului.

311. Ruptura veche o diferențiem de crestătură naturală prin următorul semn:


a) ruptura himenului ajunge pană la baza de inserţie;
b) marginile rupturii sunt îngroșate, sidefii;
c) ruptura himenului nu corespunde localizării pliurilor longitudinale vaginale;
d) forma de unghi a rupturii;
43
e) localizarea rupturii în porţiunile postero-inferioare ale himenului.

312. Unul dintre semnele recente ale raportului sexual la bănuit este:
a) prezenţa maladiilor venerice;
b) prezenţa cicatricei în locul rupturii frenului prepuţial;
c) ruptura sângerândă a frenului prepuţial;
d) prezenţa leziunilor pe corpul victimei;
e) leziuni ale hainelor bănuitului.

313. În care caz este necesară stabilirea sexului persoanei?


a) viol;
b) acţiuni de desfrânare;
c) hermafroditism;
d) pederastie;
e) stabilire a maturităţii sexuale.

314. Prin ce se manifestă hermafroditismul adevărat?


a) prezenţa ovarelor şi caracterelor sexuale secundare masculine;
b) prezenţa ovarelor şi caracterelor sexuale secundare feminine;
c) prezenţa testiculelor şi caracterelor sexuale secundare masculine;
d) prezenţa testiculelor şi caracterelor sexuale secundare feminine;
e) prezenţa concomitentă a ovarelor şi testiculelor cu manifestarea caracterelor sexuale
secundare feminine şi masculine.

315. Care sunt semnele veridice ale raportului sexual la persoanele de sex feminin?
a) sperma în căile genitale;
b) sarcina;
c) rupturile himenului;
d) maladiile venerice;
e) sperma pe hainele bănuitului.

316. Ce trebuie să se descrie în procesul examinării himenului?


a) forma;
b) dimensiunile vestibulului vaginal;
c) caracterul marginii libere;
d) crestăturile naturale;
e) leziunile.

317. Cine demonstrează faptul comiterii infracţiunilor sexuale?


a) medicul legist;
b) medicul ginecolog;
c) instanța de judecată;
d) procurorul;
e) comisia de medici.

318. Care sunt semnele recente ale raportului sexual la persoane de sex masculin?
a) ruperea frenului prepuţial;
b) prezenţa epiteliului vaginal pe glandul penisului;
c) prezenţa părului victimei pe organele genitale ale bănuitului;
d) echimoze şi excoriaţii pe faţa bănuitului;
e) prezenţa leziunilor pe corpul victimei.

44
319. Ce probe pentru examenul de laborator se vor preleva de la victimă în caz de viol?
a) conţinutul subunghial;
b) mostre de sânge;
c) frotiuri cu conţinut vaginal;
d) mostre de salivă;
e) eliminări de transpiraţie.

320. Ce probe pentru examenul de laborator se vor preleva de la persoana suspectată în


comiterea violului?
a) frotiuri-amprentă de pe glans penis;
b) mostre de sânge;
c) mostre de salivă;
d) conţinut subunghial;
e) spermă.

321. Ce trebuie să stabilească medicul legist în caz de viol?


a) semnele raportului sexual;
b) locul comiterii infracţiunii;
c) consecinţele medicale ale raportului sexual (sarcina, maladii venerice etc.);
d) urmele agresiunilor fizice;
e) bănuitul în comiterea infracţiunii.

322. Starea neputincioasă a victimei violului poate fi cauzată de:


a) maladiile psihice;
b) starea de ebrietate narcotică;
c) starea de ebrietate alcoolică;
d) defectele fizice;
e) agresiunea fizică.

323. Care sunt semnele morfologice ale rupturii recente de himen?


a) rupturi cu margini sidefii;
b) rupturi cu margini sângerânde;
c) prezenţa edemului marginilor rupturii;
d) margini echimotice;
e) prezența spermatozoizilor.

324. Care sunt semnele recente ale unui raport sexual la victime de sex feminin?
a) ruptură recentă a himenului;
b) sarcină;
c) prezenţa sângelui, părului bănuitului în regiunea organelor genitale feminine;
d) prezenţa spermei în căile genitale feminine;
e) maladii venerice.

325. Ce leziuni denotă constrângerea fizică a victimei în caz de viol?


a) excoriaţii pe gât;
b) echimoze pe fese;
c) echimoze pe coapse;
d) leziuni la nivelul organelor genitale;
e) sperma în vagin.

326. La infracţiunile sexuale se atribuie:


a) violul;
45
b) acţiunile violente cu caracter sexual;
c) avortul;
d) hărțuirea sexuală;
e) hermafroditismul.

327. Care dintre stările enumerate pot fi consecințe ale avortului ilegal?
a) hemoragia;
b) embolia gazoasă;
c) septicemia;
d) perforarea intestinului;
e) chistul ovarian.

328. Prin ce metode poate fi realizat avortul ilegal?


a) psihologică;
b) mecanică;
c) socială;
d) fizică;
e) chimică.

329. Prin ce se manifestă maturitatea sexuală la femei?


a) prezența libidoului;
b) capacitatea de coabitare;
c) capacitatea de procreare;
d) capacitatea de purtare a sarcinii;
e) prezența caracterelor sexuale secundare.

330. Prin ce se manifestă maturitatea sexuală la femei?


a) capacitatea de coabitare;
b) capacitatea de purtare a sarcinii;
c) capacitatea de naștere pe căile naturale;
d) prezența caracterelor sexuale secundare;
e) capacitatea de a alăpta.

331. Prin ce se manifestă maturitatea sexuală la femei?


a) starea de maturitatea psihică;
b) capacitatea de purtare a sarcinii;
c) capacitatea de naștere pe căile naturale;
d) capacitatea de a îngriji un copil;
e) capacitatea de a alăpta.

332. Prin ce se manifestă maturitatea sexuală la bărbați?


a) prezența libidoului;
b) capacitatea de coabitare;
c) capacitatea de procreare;
d) prezența caracterelor sexuale secundare;
e) starea de maturitate psihică.

333. Ce subînțelege prin virginitate feminină?


a) himen intact;
b) nu a avut niciodată relații sexuale vaginale;
c) nu a avut niciodată relații anale;
46
d) nu a avut niciodată relații orale;
e) nu a avut niciodată orice relații sexuale.

334. Ce fractură se produce prin traversarea capului cu roata automobilului în direcţie


transversală?
a) înfundată;
b) liniară;
c) cominutivă;
d) în terase;
e) orificială.

335. Indicaţi direcţia deplasării prin inerţie a corpului şoferului în salonul automobilului la
coliziune frontală:
a) posterioară;
b) anterioară;
c) spre dreapta;
d) spre stânga;
e) nu se deplasează.

336. La traumatismul auto se atribuie leziunile corporale produse în urma:


a) exploziei motorului automobilului;
b) exploziei rezervorului automobilului;
c) intoxicaţiei cu СО în automobil;
d) acţiunii automobilului aflat în mişcare;
e) morţii subite în automobil.

337. Precizați mecanismul de bază de formare a leziunilor corporale în traumatismul


auto?
a) lovirea cu părţile automobilului;
b) traversarea corpului cu roţile;
c) traumatismul în salonul automobilului;
d) explozia motorului automobilului;
e) acţiunea factorului termic.

338. Fractura-bară (bumper) se produce în următorul tip de traumatism auto:


a) traumă în salonul automobilului;
b) traversarea corpului cu roţile automobilului;
c) ciocnirea automobilului cu pietonul;
d) cădere din automobilul în mişcare;
e) compresiunea corpului de carosabil.

339. În traumatismul auto mortal, ce problemă nu ține de competența medicului legist?


a) cauza decesului;
b) leziunile corporale depistate pe cadavru;
c) timpul survenirii decesului;
d) culpabilitatea şoferului;
e) prezenţa stării de ebrietate.

340. În ce tip de traumatism auto se formează amprenta benzii de rulare a pneului pe


haine şi corp?
a) ciocnirea automobilului cu pietonul;
b) traumatismul în salonul automobilului;
47
c) traversarea corpului cu roţile;
d) căderea din automobilul aflat în mişcare;
e) compresiunea pietonului prin caroseria camionului de copac.

341. Identificați leziunea specifică pentru traumatismul auto?


a) dezmembrarea corpului;
b) fractura cominutivă a oaselor craniene;
c) amprenta căptuşelii radiatorului pe corp;
d) fracturi multiple ale oaselor bazinului;
e) fractura-bară (bumper).

342. Ciocnirea primară a autoturismului cu pietonul se realizează la nivelul:


a) capului;
b) gatului;
c) toracelui;
d) membrelor superioare;
e) gambelor.

343. Ce formă are eschilul osos în fractura-bară (bumper)?


a) rotundă;
b) triunghiulară;
c) ovală;
d) pentagonală;
e) pătrată.

344. În cazul ciocnirii autoturismului cu pietonul, punctul de contact se va afla mai


frecvent:
a) mai sus de centrul de greutate;
b) mai jos de centrul de greutate;
c) la nivelul centrului de greutate;
d) la nivelul capului;
e) la nivelul centurii scapulare.

345. Corpul pietonului poate fi traversat mai ușor cu roțile automobilului fiind culcat pe:
a) flancul stâng;
b) spate;
c) abdomen;
d) flancul drept;
e) pe flanc, semiflectat.

346. În ce cazuri poate fi depistată amprenta benzii de rulare a pneurilor automobilului


pe hainele victimei?
a) traversarea corpului cu roţile automobilului;
b) ciocnirea automobilului aflat în mişcare cu pietonul;
c) contactul hainelor cu urmele benzii de rulare de pe carosabil;
d) alunecarea corpului pe carosabil;
e) traumă în salonul automobilului.

347. Care sunt circumstanţele de producere a traumatismului auto în habitaclul


automobilului?
a) ciocnirea unui automobil cu altul;
b) cuplarea centurii de siguranţă;
48
c) răsturnarea automobilului;
d) ciocnirea automobilului cu un obstacol imobil;
e) frânare lină.

348. Specificați tipurile de cădere:


a) cădere de la înălțime (precipitare);
b) cădere pasivă;
c) cădere personală;
d) cădere simplă de pe acelaşi plan;
e) cădere individuală.

349. Care sunt formele căderii de la înălţime la etapa intermediară în funcție de prezența
obstacolelor?
a) directă;
b) orizontală;
c) în trepte;
d) lină;
e) repetată.

350. Concretizați fazele în care se produc leziunile corporale în precipitare?


a) căderea propriu-zisă;
b) desprinderea corpului de pe suprafaţa de suport;
c) aterizarea;
d) planificarea acțiunii;
e) analiza consecințelor.

351. Arătați părţile proeminente ale automobilului care produc leziuni pietonului în urma
tamponării acestuia:
a) bara de protecţie;
b) farul;
c) retrovizorul intern;
d) retrovizorul extern;
e) volanul.

352. Clasificați leziunile produse în traumatismul auto:


a) leziuni vechi ale aparatului locomotor;
b) caracteristice;
c) necaracteristice;
d) specifice;
e) leziuni ale organelor vizual şi auditiv.

353. Ce stări patologice pot genera accidente rutiere?:


a) bolile cardio-vasculare cu caracter acut;
b) diminuarea esenţială a văzului;
c) defectele anatomice ale membrelor;
d) maladiile ale organului auditiv;
e) cefalohematomul.

354. Fractura-bară în traumatismele rutiere se poate forma pe:


a) oasele craniene;
b) vertebrele cervicale;
c) oasele femurale;
49
d) oasele tibiene;
e) oasele bazinului.

355. În traumatismul auto combinat pot fi depistate următoarele leziuni:


a) patologie a organului auditiv;
b) amprenta benzii de rulare a pneului pe tegumentele toracelui;
c) maladii ale organului văzului;
d) anchiloza articulaţiilor genunchiului;
e) fractură-bară a femurului.

356. Concluziile expertului în traumatismele auto se bazează pe:


a) datele cercetării la faţa locului;
b) prezenţa carosabilului uzat şi condiţiilor meteorologice nefavorabile;
c) rezultatele examinării medico-legale a cadavrului;
d) depistarea sângelui, părului victimei pe automobil;
e) rezultatele cercetării automobilului.

357. Prezentați leziunile ce pot fi produse în timpul traumatismelor auto:


a) amprentele pneului;
b) fractura-bară (bumper);
c) decolarea pielii cu formarea buzunarelor umplute cu sânge;
d) cefalo-hematomul;
e) fracturi duble ale bazinului.

358. Ce leziuni se produc prin traversarea corpului cu roţile automobilului?


a) fracturi cominutive ale oaselor craniene cu rupturi ale meningelui dur;
b) fracturi bilaterale ale coastelor;
c) fractura femurului prin bara de protecţie;
d) leziuni-amprentă ale benzilor de rulare a pneului pe tegumente;
e) echimoze circulare – amprente ale farului.

359. Ce factori influențează asupra volumului lezional în cazul traversării corpului cu


roata?
a) înălţimea barei de protecţie;
b) direcţia traversării;
c) masa automobilului;
d) lăţimea roţilor;
e) caracterul desenului benzii de rulare a pneului.

360. În cazul depistării leziunilor corporale imense, produse în circumstanţe


necunoscute, în favoarea traumatismului auto vor pleda:
a) fractura-bară a tibiei;
b) rupturi ale cordului şi pulmonilor;
c) amprentele benzii de rulare a pneului pe tegumentele toracelui;
d) hematomul subdural;
e) plăgile contuze ale capului.

361. Pentru căderile simple sunt caracteristice:


a) prezenţa leziunilor de contralovitură ale creierului şi meningelor;
b) fracturile bilaterale ale oaselor bazinului;
c) fracturile inelare ale bazei craniului;
d) lipsa leziunilor produse prin comoţia generală a întregului corp;
50
e) fracturile în „bici” („whiplash”) ale vertebrelor cervicale.

362. La precipitare se atribuie căderea de la:


a) 150 m;
b) 25 m;
c) cădere din poziţie ortostatică;
d) 5 m;
e) 10 m.

363. Precizați tipurile traumatismului auto:


a) ciocnirea automobilului cu pietonul;
b) aruncarea corpului şi căderea pe carosabil;
c) trauma în salonul automobilului;
d) traversarea corpului cu roţile;
e) alunecarea corpului pe carosabil.

364. Care din următoarele reprezintă leziuni specifice prin ciocnirea automobilului cu
pietonul?
a) leziune-amprentă a farului;
b) leziune-marker a căptușelii radiatorului;
c) fractura-bară;
d) excoriații de alunecare pe carosabil;
e) amprenta benzii de rulare a pneurilor.

365. Cum se clasifică amprentele benzii de rulare?


a) pozitive;
b) negative;
c) bilaterale;
d) [ ]unilaterale;
e) specifice.

366. Ce leziuni sunt caracteristice pentru traversarea cu roțile automobilului?


a) amprenta benzii de rulare a pneurilor;
b) amprentele hainelor pe corp;
c) dislocarea organelor interne;
d) spații subcutane sub forma de „buzunare”;
e) fractura-bară.

367. Particularitățile leziunilor produse prin cădere simplă sunt:


a) localizarea unipolară;
b) localizarea preponderentă în regiunile proeminente ale corpului;
c) localizarea bipolară;
d) fractura în „păienjeniș” a craniului;
e) fracturi tasate ale coloanei vertebrale.

368. Leziunile produse prin precipitare se clasifică în:


a) locale;
b) la distanță;
c) specifice;
d) caracteristice;
e) necaracteristice.

51
369. În ce regiuni anatomice se formează leziuni în caz de cădere simplă pe suprafața
anterioară a corpului?
a) frontală;
b) nasului;
c) bărbiei;
d) feselor;
e) omoplaților.

370. În ce regiuni anatomice se formează leziuni în caz de cădere simplă pe suprafața


posterioară a corpului?
a) zigomatică;
b) occipitală;
c) scapulară;
d) sacrală;
e) pe coate.

371. În funcție de accelerație, căderea simplă poate fi:


a) activă;
b) pasivă;
c) în trepte;
d) din automobilul aflat în mișcare;
e) liberă.
372. Schimbările ireversibile în S.N.C. se instalează imediat după:
a) pierderea cunoştinţei;
b) pauza terminală;
c) moartea clinică;
d) perioada agonală;
e) moartea biologică.

373. Peste cât timp după moarte temperatura cadavrului se egalează cu cea a mediului
ambiant (temperatura aerului fiind de +18ºC)?
a) peste 3 - 5 ore;
b) peste 12 ore;
c) spre sfârșitul primei zile;
d) spre sfârșitul zilei a doua;
e) peste 5 zile.

374. Care este mecanismul formării lividităţilor cadaverice?


a) scăderea tonusului muscular;
b) schimbarea proprietăţilor fizico-chimice ale sângelui;
c) deplasarea postmortem a sângelui prin vase în părţile declive ale corpului;
d) scăderea densităţii sângelui în vase;
e) creşterea permeabilităţii vaselor sanguine.

375. Ce culoare au lividităţile cadaverice în intoxicaţia cu CO?


a) brună;
b) albastru-violacee;
c) surie;
d) roz-roşietică;
e) surie-brună.

376. Lividităţile cadaverice vor fi mai pronunţate în moartea prin:


52
a) hemoragie externă din vasele sanguine cervicale;
b) nefrită cronică cu uremie;
c) traumă cranio-cerebrală cu hemoragie;
d) asfixie mecanică;
e) fractură deschisă a femurului cu lezarea vaselor.

377. Peste cat timp după instalarea morţii, de regulă, începe rezoluţia rigidităţii
cadaverice?
a) peste 12 h;
b) peste 24 h;
c) peste 48 h;
d) peste 72 h;
e) peste 96 h.

378. Când apar petele L′Arche?


a) în poziţia cadavrului cu faţa în jos;
b) în cazul congestiei conjunctivei palpebrale;
c) în cazul desecării sclerei ochilor deschişi;
d) în cazul desecării sclerei ochilor închiși;
e) în cazul feţei acoperite cu pământ.

379. Unde vor fi localizate lividităţile cadaverice pe corpul unui spânzurat în poziţie
verticală?
a) pe spate, fese, suprafaţa posterioară;
b) pe suprafaţa anterioară a trunchiului, gatului şi feţei;
c) pe membrele inferioare, porţiunea inferioară a trunchiului, pe mâini şi plante;
d) pe suprafaţa laterală a trunchiului;
e) pe toată suprafaţa corpului.

380. Peste cât timp după moarte lividităţile cadaverice pot să se deplaseze complet, la
schimbarea poziţiei cadavrului?
a) peste 4-5 h;
b) peste 48 h;
c) peste 12-15 h;
d) peste 24 h;
e) peste 36 h.

381. Cât timp a trecut de la moarte dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice dispar
complet?
a) pană la 12-15 h;
b) de la 15 pană la 36 h;
c) pană la 48 h;
d) de la 48 pană la 72 h;
e) peste 72 h.

382. Dintre semnele certe ale morţii face parte:


a) lipsa pulsului;
b) lipsa reflexelor;
c) electroencefalograma „mută”;
d) lipsa respiraţiei;
e) absenţa cunoştinţei.

53
383. Din ce cauză pielea în caz de putrefacţie are culoarea verde-cenuşie?
a) din cauza formării methemoglobinei;
b) din cauza formării verdhemocromogenului.
c) din cauza imbibiţiei ţesuturilor subcutanate cu sânge hemolizat;
d) din cauza formării sulfhemoglobinei şi a sulfurii de fier;
e) din cauza formării carboxihemoglobinei;

384. Ce condiţii favorizează saponificarea cadavrelor?


a) sol uscat, bine afânat;
b) mediu umed, neaerat;
c) mediu umed, bine aerat;
d) teren mlăştinos cu reacţie acidă puternică;
e) mediu uscat cu temperatură crescută.

385. Decizia despre întreruperea măsurilor de reanimare poate fi luată de către:


a) medicul legist;
b) medicul reanimatolog;
c) medicul stomatolog;
d) comisia medicilor specialişti;
e) medicul farmacist.

386. În aceleaşi condiţii de păstrare care cadavru se va răci mai repede?


a) a unui adult;
b) a unui nou-născut;
c) a unei persoane caşectice;
d) a unei persoane obeze;
e) a unui copil.

387. Ce culoare au lividităţile cadaverice în intoxicaţie cu substanţe


methemoglobinizante?
a) roz-roşietică;
b) albastru-violacee;
c) roşie-violacee;
d) brună;
e) roşu-aprins.

388. Peste cât timp de la moarte poate fi determinată rigiditatea cadaverică?


a) peste 5 - 10 minute;
b) peste 0,5 - 1 h;
c) peste 2 - 4 h;
d) peste 12 h;
e) la 26 ore.

389. În ce regiuni ale corpului apar primele semne de putrefacţie?


a) pe faţă şi gât;
b) pe coapse şi gambe;
c) în regiunile declive ale corpului;
d) pe torace şi membrele superioare;
e) în fosele iliace.

390. Care dintre modificările cadaverice indicate nu se atribuie la cele precoce?


a) mumificarea;
54
b) deshidratarea;
c) răcirea;
d) rigiditatea cadaverică;
e) lividităţile cadaverice.

391. Care dintre modificările cadaverice indicate nu se atribuie la cele tardive?


a) rigiditatea cadaverică;
b) putrefacţia;
c) mumificarea;
d) lignificarea;
e) saponificarea.

392. Rigiditatea cadaverică poate lipsi peste 6 ore de la deces pe cadavrul:


a) unui bărbat;
b) unei femei;
c) în intoxicaţie cu CO;
d) în spânzurare;
e) unui nou-născut.

393. Peste cât timp de la deces rigiditatea cadaverică dispare complet?


a) 2-4 ore;
b) 12 ore;
c) 24 ore;
d) 3 zile;
e) câteva minute de la deces.

394. Petele L′Arche sunt o manifestare a:


a) lividităţilor cadaverice;
b) rigidităţii cadaverice;
c) deshidratării cadavrului;
d) autolizei;
e) putrefacţiei.

395. Examenul entomologic se bazează pe:


a) tabloul histopatologic al modificărilor în organe;
b) legitatea dezvoltării pe cadavru a diferitor insecte;
c) cercetarea spectrală a sângelui;
d) metodele botanice;
e) metodele imunologice.

396. Gradul de macerare a tegumentelor indică:


a) cauza morţii;
b) durata aflării cadavrului în apă;
c) durata stării agonale;
d) adâncimea bazinului cu apă;
e) categoria morţii.

397. Care modificare cadaverică permite stabilirea schimbării poziţiei cadavrului?


a) deshidratarea cadaverică;
b) lividităţile cadaverice;
c) autoliza;
d) saponificarea;
55
e) congelarea cadavrului.

398. Proba Magnus se bazează pe:


a) lipsa pulsului;
b) lipsa respiraţiei;
c) comprimarea unui deget la bază printr-o ligatură;
d) comprimarea bilaterală a globului ocular;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului.

399. Proba Beloglazov se bazează pe:


a) lipsa pulsului;
b) lipsa respiraţiei;
c) comprimarea unui deget la bază printr-o ligatură;
d) comprimarea bilaterală a globului ocular şi schimbarea formei pupilei;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului.

400. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice dispar şi se
restabilesc peste 5 secunde?
a) 15-29 ore;
b) 6-8 ore;
c) 24 ore;
d) 48 ore;
e) 72 ore.

401. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice nu-şi
modifică culoarea?
a) 4-5 ore;
b) 12 ore;
c) 48 ore;
d) 16 ore;
e) 20 ore.

402. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice pălesc şi se
restabilesc peste 3-5 minute?
a) 4-5 ore;
b) 10 ore;
c) 12 ore;
d) peste 48 ore;
e) 16-18 ore.

403. Ce culoare a lividităţilor cadaverice şi a tegumentelor determină interacţiunea


hidrogenului sulfurat cu hemoglobina?
a) violacee-albăstrie;
b) violacee;
c) verde;
d) cafenie;
e) roşie.

404. Timpul necesar pentru mumificarea completă a cadavrului unui om adult este de:
a) câteva ore;
b) 2-3 zile;
c) 1 săptămână;
56
d) 2 săptămâni;
e) câteva luni.

405. În structura cauzelor morţii subite predomină maladiile aparatului:


a) cardio-vascular;
b) SNC;
c) digestiv;
d) respirator;
e) endocrin.

406. Ce factori influențează viteza de răcire a cadavrului?


a) temperatura mediului ambiant;
b) sexul decedatului;
c) umiditatea aerului;
d) vârsta;
e) obiectul vulnerant.

407. Prin expertiza medico-legală a cadavrului se poate constata:


a) cauza morţii;
b) genul morţii violente;
c) vechimea morţii;
d) cauza producerii incidentului;
e) obiectul vulnerant.

408. Expertiza medico-legală a cadavrului se dispune şi se efectuează, în mod


obligatoriu, pentru constatarea:
a) cauzei morţii;
b) genului morţii violente;
c) caracterului leziunilor corporale;
d) gradului de gravitate a vătămării integrităţii corporale;
e) motivului infracţiunii.

409. Motivele examinării medico-legale a cadavrului sunt:


a) moartea violentă;
b) moartea subită;
c) decedaţi în staţionar cu diagnosticul clinic stabilit;
d) cadavrele pruncilor născuţi la domiciliu;
e) cadavrele persoanelor decedate în drum spre spital.

410. În ce compartimente ale „Raportului de expertiză medico-legală” se includ


întrebările expuse de către organul de urmărire penală şi răspunsurile la acestea?
a) partea descriptivă;
b) concluzii;
c) partea introductivă;
d) înainte de concluzii;
e) oricare din cele indicate.

411. Care dintre pete se referă la modificările cadaverice precoce?


a) Tardieu;
b) L′Arche;
c) cadaverice;
d) Minakov;
57
e) Vişnevski.

412. Care este temeiul juridic al cercetării medico-legale a cadavrului?


a) decizia Ministerului Sănătăţii;
b) indicaţia primăriei;
c) ordonanţa procurorului;
d) solicitarea în scris a organului de urmărire penală;
e) indicaţia medicului şef al spitalului.

413. Identificați modificările cadaverice precoce?


a) saponificarea;
b) răcirea cadaverică;
c) lividităţile cadaverice;
d) rigiditatea cadaverică;
e) lignificarea.

414. Ce cavități se deschid în mod obligatoriu în procesul examinării medico-legale a


cadavrelor?
a) craniană;
b) toracică;
c) canalul rahidian;
d) abdominală;
e) sinusurile paranazale.

415. Specificați semnele pozitive ale morţii:


a) lipsa respiraţiei;
b) lipsa pulsului;
c) lividităţile cadaverice;
d) petele de deshidratare ale sclerelor ochilor;
e) paloarea tegumentelor.

416. În baza căror fenomene poate fi stabilită mai exact vechimea morţii în primele 12
ore?
a) lividităţile cadaverice;
b) rigiditatea cadaverică;
c) excitaţia electrică a muşchilor;
d) reacţia pupilei la agenţi chimici;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului.

417. Ce probleme pot fi soluționate în baza lividităţilor cadaverice?


a) timpul survenirii decesului;
b) durata aflării cadavrului într-o poziţie anumită;
c) gradul de gravitate al leziunilor;
d) maladiile preexistente;
e) cauza decesului.

418. Ce documente sunt necesare pentru cercetarea medico-legală a cadavrului?


a) ordonanţa emisă de către organul de urmărire penală;
b) dosarul penal;
c) fişa medicală a bolnavului în cazul decesului în staţionar;
d) solicitarea scrisă a organului de urmărire penală;
e) depoziţiile martorilor.
58
419. Identificați stadiile lividităţilor cadaverice:
a) autoliza;
b) hipostaza;
c) staza;
d) imbibiţia;
e) prestaza.

420. În ce cazuri se poate instala rigiditatea cadaverică cataleptică?


a) leziune prin armă de foc a bulbului rahidian;
b) hipotermie;
c) traumă prin explozie a capului cu dilacerarea creierului;
d) intoxicaţie cu CO;
e) spânzurare.

421. Fenomenele cadaverice precoce au importanţă pentru:


a) soluţionarea problemelor maladiilor preexistente;
b) diagnosticul pozitiv al morţii;
c) presupunerea cauzei decesului;
d) stabilirea genului morţii violente;
e) diagnosticarea vechimii morţii.

422. Stadiile lividităţilor cadaverice se determină în baza:


a) modificării culorii lividităţilor la digitopresiune;
b) duratei restabilirii complete a culorii iniţiale;
c) efectuării probei Magnus;
d) efectuării probei Beloglazov;
e) deplasării lividităţilor la schimbarea poziţiei cadavrului.

423. Modificările cadaverice tardive permit stabilirea:


a) condiţiilor mediului de aflare a cadavrului;
b) cauzei morţii;
c) vechimii probabile a morţii;
d) caracterului maladiilor preexistente;
e) genului morţii violente.

424. Identificați modificările cadaverice tardive sunt?


a) autoliza;
b) lignificarea;
c) saponificarea;
d) putrefacţia;
e) deshidratarea.

425. Care factori influențează viteza răcirii cadavrului?


a) temperatura aerului ambiant;
b) cauza decesului;
c) masa cadavrului;
d) caracterul hainelor;
e) obiectul vulnerant.

426. Care sunt compartimentele de bază ale „Raportului de expertiză medico-legală a


cadavrului”?
59
a) introductiv;
b) descriptiv;
c) diagnosticul;
d) epicriza postmortem;
e) concluziile.

427. Genul morţii violente include:


a) moartea subită;
b) omorul;
c) eutanasia;
d) suicidul;
e) accidentul.

428. Ce parametri se indică obligatoriu la descrierea fiecărui organ?


a) dimensiunile;
b) caracterul suprafeţei secţiunii;
c) diagnosticul modificărilor patologice;
d) forma, culoarea, dimensiunile focarului patologic;
e) conţinutul organului cavitar.

429. Prin ce se deosebește examinarea medico-legală a cadavrului de cea


morfopatologică?
a) cercetarea modificărilor morfologice;
b) studierea minuţioasă a modificărilor cadaverice;
c) cercetarea hainelor şi corpurilor delicte;
d) stabilirea cauzei morţii;
e) metoda efectuării probelor pentru pneumotorace şi emboliei gazoase.

430. Examinarea externă a cadavrului cuprinde:


a) examenul capului, gâtului și corpului;
b) descrierea modificărilor cadaverice;
c) examenul membrelor;
d) toaleta cadavrului;
e) descrierea leziunilor corporale.

431. Care sunt etapele de bază ale examenului extern al cadavrului?


a) examenul general al cadavrului;
b) cercetarea sinusurilor paranazale;
c) descrierea hainelor;
d) descrierea leziunilor corporale externe;
e) cercetarea modificărilor cadaverice.

432. În ce cazuri cadavrele persoanelor decedate în staţionare se supun examinării


medico-legale?
a) cadavrele persoanelor necunoscute;
b) persoanele decedate în rezultatul acţiunilor suicidale;
c) maladii oncologice;
d) prezenţa plângerilor privind calitatea serviciilor medicale;
e) cadavrele persoanelor cu tratament staţionar îndelungat şi cu diagnostic clinic
stabilit.

433. Cine recoltează probele biologice pentru cercetări de laborator în cazurile autopsiei
60
medico-legale a cadavrelor?
a) medicul legist;
b) anchetator;
c) procuror;
d) medicul clinician;
e) judecător.

434. Putrefacţia cadavrului se manifestă extern prin:


a) petele L′Arche;
b) autoliză;
c) reţeaua venoasă de putrefacţie;
d) emfizemul cadaveric;
e) vezicule de putrefacţie.

435. Ce factori externi condiţionează dezvoltarea procesului de saponificare?


a) mediu lichid neaerat;
b) sol uscat şi poros;
c) sol umed şi lutos;
d) mediu lichid aerat;
e) mediu gazos.

436. Precizați modificările cadaverice:


a) lividităţile cadaverice;
b) rigiditatea cadaverică;
c) exhumarea;
d) autoliza;
e) hemoliza.

437. Drept probe speciale, la examinarea medico-legală a cadavrului, se consideră:


a) proba la embolie aeriană;
b) proba la pneumotorace;
c) probele hidrostatice;
d) proba Hoppe-Seyler;
e) proba cu apă oxigenată.

438. Ce maladii ale sistemului cardio-vascular pot fi cauze ale morţii subite?
a) ruptura anevrismului aortei;
b) tuberculoza pulmonară;
c) tumore cerebrală;
d) infarctul miocardic acut;
e) bronhopneumonia.

439. Cauze ale morţii subite în maladiile tractului gastro-intestinal pot fi:
a) hepatita cronică;
b) pancreonecroza hemoragică;
c) peritonita;
d) diverticulul esofagian;
e) hemoragia acută.

440. După efectuarea autopsiei se întocmesc următoarele documente:


a) raport de expertiză medico-legală a cadavrului;
b) raport de constatare medico-legală a cadavrului;
61
c) proces-verbal de cercetare morfopatologică a cadavrului;
d) proces-verbal de expertiză a cadavrului;
e) certificat medical constatator de deces.

441. La cercetarea cadavrului exhumat pot fi soluţionate următoarele întrebări:


a) sexul decedatului;
b) vechimea înhumării;
c) prezenţa unor semne individuale;
d) scopul comiterii infracţiunii;
e) vârsta decedatului.

442. La cercetarea cadavrului scheletat pot fi soluţionate următoarele întrebări:


a) apartenenţa oaselor omului sau animalului;
b) vârsta decedatului;
c) sexul decedatului;
d) cauza morţii subite;
e) prezenţa maladiilor ţesutului osos.

443. Distrugerea ţesuturilor moi ale cadavrului în sezonul cald al anului se produce de
către:
a) furnici;
b) rozătoare;
c) animale sălbatice;
d) muşte (larve);
e) lipitori.

444. Ce structuri anatomice se supun autolizei în primele 24 ore de la moarte?


a) pancreasul;
b) oasele;
c) tendoanele;
d) mucoasa gastrică;
e) tegumentele.

445. Pe ce structuri anatomice se depistează semnele deshidratării cadavrului?


a) buze;
b) mucoasa gastrică;
c) sclerele ochilor;
d) mucoasa laringelui şi traheii;
e) scrot.

446. Precizați scopurile cercetării histologice medico-legale?


a) stabilirea vechimii leziunilor;
b) stabilirea vitalităţii leziunilor;
c) stabilirea mecanismului producerii leziunilor;
d) stabilirea obiectului vulnerant;
e) confirmarea diagnosticului.

447. Examenul histologic al excoriaţiilor, plăgilor, echimozelor se efectuează pentru


stabilirea:
a) vechimii leziunilor;
b) particularităţilor obiectului vulnerant;
c) mecanismului cauzării traumei;
62
d) vitalităţii leziunilor;
e) identificarea obiectului vulnerant.

448. Până la necropsie medicul legist trebuie să studieze:


a) fişa de însoțire a asistenței medicale de urgență;
b) copia procesului-verbal de examinare a cadavrului la faţa locului;
c) fişa medicală a bolnavului în caz de deces în staţionar;
d) ordonanţa de dispunere a expertizei medico-legale;
e) depoziţiile martorilor.

449. Examinarea externă a cadavrului include:


a) descrierea hainelor;
b) examinarea sinusului sfenoidal;
c) descrierea leziunilor corporale;
d) fotografierea cadavrelor persoanelor neidentificate;
e) efectuarea probei pentru pneumotorace.

450. În ce caz se efectuează proba la pneumotorace?


a) electrocuţie;
b) înec;
c) traumă a plămânilor;
d) spânzurare;
e) hemoragie acută.

451. Ce instrument se utilizează pentru cercetarea lividităţilor cadaverice în scopul


determinării vechimii morţii?
a) fotometru;
b) colorimetru;
c) dinamometru;
d) spectroscop;
e) cromatograf.

452. Care dintre cele indicate este o stare terminală ireversibilă?


a) agonia;
b) moartea clinică;
c) moartea biologică;
d) pauza terminală;
e) hipotonia accentuată.
453. Care sunt efectele toxicelor corosive?
a) iritant;
b) cauterizant;
c) necrotizant;
d) rezorbtiv;
e) de fuziune.

454. Ce acțiune au toxicele corosive preponderent?


a) rezorbtivă;
b) locală;
c) cumulativă;
d) locală şi rezorbtivă concomitent;
e) hemolitică.

63
455. Ce substanțe toxice generează necroză de tip colicvatic?
a) bazele;
b) acizii;
c) toxicele distructive;
d) toxicele funcţionale;
e) alcoolul etilic.

456. Ce substanțe toxice generează necroză de tip coagulant?


a) bazele;
b) acizii;
c) toxicele distructive;
d) toxicele funcţionale;
e) toxicele hematice.

457. Care este mecanismul de acţiune al arsenicului în intoxicaţii acute?


a) capilaro-toxic;
b) hemolitic;
c) paralizia centrului respiraţiei;
d) inducerea stopului cardiac;
e) insuficienţa hepatică acută.

458. Care este mecanismul de acţiune al monoxidului de carbon (CO)?


a) termic;
b) legarea hemoglobinei (formarea carboxihemoglobinei);
c) schimbarea valenţei fierului;
d) paralizia centrului de respiraţie;
e) caustic.

459. Care este mecanismul de acţiune al toxicelor methemoglobinizante?


a) legarea hemoglobinei;
b) schimbarea valenţei fierului;
c) dereglarea respiraţiei celulare;
d) paralizia centrului respirator;
e) inducerea stopului cardiac.

460. Lividităţile cadaverice roşu-aprinse se determină in intoxicaţia cu:


a) acid acetic;
b) fenol;
c) CO;
d) acid sulfuric;
e) baze.

461. Lividităţile cadaverice brune se determină în intoxicaţia cu:


a) acid acetic;
b) CO;
c) toxice methemoglobinizante;
d) acid fosforic;
e) baze.

462. Care este conţinutul letal de carboxihemoglobină?


a) până la 5%;
b) 10%;
64
c) 15%;
d) 30%;
e) mai mult de 80%.

463. Ce semn dintre cele indicate caracterizează moartea prin intoxicaţie cu toxice
methemoglobinizante?
a) sângele fluid;
b) congestia organelor interne;
c) lividităţile cadaverice albastru-întunecate;
d) culoarea brună a sângelui, muşchilor, organelor interne;
e) distrofia hepatică şi renală acută.

464. Care este mecanismul principal de acţiune a cianurilor?


a) paralizia centrului respirator;
b) blocarea citocromoxidazei celulare;
c) dereglarea echilibrului acido-bazic;
d) transformarea hemoglobinei în methemoglobină;
e) hemoliza eritrocitelor.

465. În cazul depistării etanolului doar în urină poate fi soluţionată întrebarea referitor
la:
a) gradul de ebrietate alcoolică;
b) cantitatea de alcool îngerată;
c) consumarea alcoolului;
d) caracterul alimentelor ingerate;
e) tipul băuturilor alcoolice.

466. Starea de ebrietate uşoară corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge:


a) până la 0,3‰;
b) 0,5‰;
c) 2‰;
d) 2,5‰;
e) 5‰.

467. Starea de ebrietate medie corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge:


a) până la 0,3‰;
b) 0,5‰;
c) 2‰;
d) 3‰;
e) 5‰.

468. Starea de ebrietate gravă corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge:


a) până la 0,3‰;
b) 1‰;
c) 2‰;
d) 2,7‰;
e) 4‰.

469. Hemoliza recentă pe cadavru se manifestă prin:


a) lividităţi cadaverice roşu-aprinse;
b) lividităţi cadaverice brune;
c) imbibiţie precoce a intimei arterelor de calibru mare;
65
d) colită ulceroasă;
e) necroză de tip colicvatic.

470. Ce toxic conține ciuperca „zbârciogul gras”?


a) amanitotoxină;
b) amanitohemolizină;
c) acid helvelic;
d) cicutotoxină;
e) muscaridină.

471. Care sunt căile de pătrundere a toxicului în organism?


a) per os;
b) prin ficat;
c) intravenos;
d) prin tegumentele integre;
e) prin plămâni.

472. Care sunt căile de eliminare a toxicului din organism?


a) rinichi;
b) pulmoni;
c) mucoase;
d) păr;
e) oase.

473. Cum pot evolua intoxicațiile din punct de vedere clinic?


a) acut;
b) subacut;
c) general;
d) local;
e) cronic.

474. Clasificarea patofiziologică a toxicilor include substanțele:


a) corosive;
b) distructive;
c) hematice;
d) funcţionale;
e) dinamice.

475. Care dintre substanțele enumerate fac parte din toxicele corosive?
a) acizii;
b) CO;
c) bazele;
d) mercurul metalic;
e) fenolul.

476. În rezultatul acţiunii locale a acizilor şi bazelor în perioada acută în ţesuturi se


produce:
a) inflamaţie septică;
b) necroză de tip colicvatic;
c) cumularea toxicului;
d) necroză de tip coagulant;
e) șoc toxic.
66
477. Ce date stau la baza diagnosticului medico-legal al intoxicaţiilor letale?
a) circumstanţele cazului;
b) examinarea medico-legală a cadavrului;
c) modificările microscopice ale organelor şi ţesuturilor cadaverice;
d) investigaţiile medico-criminalistice de laborator;
e) investigaţiile toxico-chimice de laborator.

478. În intoxicaţiile acute cu compuşii mercurului preponderent se afectează:


a) ficatul;
b) rinichii;
c) creierul;
d) intestinul gros;
e) mucoasa cavităţii bucale.

479. Care sunt formele clinice ale intoxicaţiilor cu compuşii arsenicului?


a) gastro-intestinală;
b) pulmonară;
c) renală;
d) neuroparalitică;
e) hemoragică.

480. Din toxicele hematice fac parte substanţele:


a) hemolitice;
b) hematotrope;
c) care măresc permeabilitatea peretelui vascular;
d) care dereglează hematopoieza;
e) care modifică pH-ul sangvin.

481. Care sunt semnele morfologice ale intoxicaţiei cu CO?


a) lividităţile cadaverice violacei;
b) lividităţile cadaverice roşu-aprinse;
c) culoarea roşie a muşchilor şi sângelui;
d) cheaguri sanguine în cord;
e) edemul lojei şi peretelui vezicii biliare.

482. Semnele intoxicaţiei cu toxice hemolitice (cu supravieţuire 2-3 zile) sunt:
a) icter al tegumentelor;
b) lividităţi cadaverice difuze;
c) nefrozo-nefrită pigmentară;
d) colită ulceroasă;
e) hemosideroza ficatului, splinei.

483. Semnele intoxicaţiei cu substanţe methemoglobinizante sunt:


a) sânge fluid de culoare brună;
b) lividităţi cadaverice brune;
c) hemoliza sângelui;
d) tegumentele cenuşii;
e) colita ulceroasă.

484. Diagnosticul intoxicaţiei letale cu substanţe methemoglobinizante se confirmă prin:


a) methemoglobină în sânge nu mai puţin de 80%;
67
b) culoare brună a muşchilor şi viscerelor;
c) depistarea toxicului nemijlocit prin investigaţia toxico-chimică;
d) colită ulceroasă;
e) hemoragii sub endocardul ventriculului stâng.

485. Care sunt semnele intoxicaţiei letale cu cianuri?


a) lividităţi cadaverice violacei, difuze;
b) miros de migdale amare de la viscerele cadavrului;
c) lividităţi roz-roşietice;
d) edem pulmonar;
e) supraumplerea vezicii urinare.

486. Ce faze are toxicodinamica alcoolului?


a) de resorbţie;
b) de eliminare;
c) de oxidare;
d) de cumulare în ţesuturi;
e) de ebrietate.

487. Pentru confirmarea intoxicaţiei letale cu ciuperci este necesar a se:


a) depista modificările microscopice specifice ale viscerelor;
b) depista resturi de ciuperci în stomac;
c) efectua investigaţia botanică;
d) efectua investigaţia spectrală;
e) preleva organele pentru investigaţia toxico-chimică generală.

488. Ce modificări morfologice se constată în intoxicaţia letală cu compuşii arsenicului?


a) sânge de culoare brună;
b) conţinut de tipul „fierturii de orez” în intestin;
c) tegumente palide, uscate;
d) nefrozo-nefrită pigmentară;
e) inflamaţii catarale ale mucoasei tractului digestiv.

489. Pe ce date se bazează diagnosticul intoxicaţiei letale cu alcool etilic?


a) miros strident de alcool de la organele interne;
b) lividităţi cadaverice difuze;
c) semne de ejaculare involuntară;
d) 6‰ de alcool etilic în sânge;
e) hemoragii punctiforme sub pleură.

490. Ce semne caracterizează intoxicaţia cu acid acetic?


a) arsurile chimice roşu-negre ale mucoasei esofagului și stomacului;
b) sângele de „lac”;
c) hemosideroza organelor parenchimatoase;
d) edemul pulmonar pronunțat;
e) anemia organelor interne.

491. Ce modificări morfologice se depistează în intoxicaţiile cu compuşii mercurului?


a) lividităţi cadaverice brune;
b) gingivită şi stomatită;
c) colită ulceroasă;
d) nefrozo-nefrită necrotică;
68
e) sânge hemolizat.

492. Care concentraţii de alcool etilic în sânge de regulă sunt letale?


a) 2,5‰;
b) 3,0‰;
c) 5,5‰;
d) 7,0‰;
e) 1,5‰.

493. Ce complicații pot surveni în cazul intoxicaţiilor nemortale cu toxice corosive?


a) peritonită;
b) mediastinită;
c) hemoragie gastro-intestinală masivă;
d) pneumonie hipostatică;
e) encefalită.

494. Ce modificări morfologice caracterizează intoxicația cu acid azotic?


a) sânge hemolizat;
b) culoare galbenă a arsurilor chimice;
c) miros sufocant specific;
d) lividităţi cadaverice brune;
e) necroză coagulativ-deshidratantă.

495. Intoxicaţia cu fenol se caracterizează prin:


a) pătrunderea toxicului în organism prin tegumentele intacte;
b) acţiune asupra ţesuturilor cu întreaga moleculă;
c) crustă uscată, dură, alb-surie;
d) miros specific de fenol de la organele interne;
e) lividităţi cadaverice roşii.

496. Investigaţia botanică se efectuează în intoxicaţiile cu:


a) baze;
b) ciuperci;
c) barbituraţi;
d) plante;
e) pahicarpină.

497. Care sunt mecanismele de acţiune a arsenicului în intoxicaţii cronice?


a) formarea arseniţilor toxici;
b) dereglarea metabolismului;
c) acţiunea distructivă;
d) acţiunea hematotropă;
e) acţiunea hemolitică.

498. Care este surogatul alcoolului cu pericol iminent?


a) apa de colonie;
b) loţiunile cosmetice
c) tincturile pe bază de alcool;
d) spirtul;
e) etilenglicolul.

499. Cum poate oxidul de carbon pătrunde în cadavru?


69
a) prin difuziune;
b) inhalatoriu;
c) nu pătrunde;
d) per os;
e) per rectum.

500. În ce produse se conțin glicozide cianogene în cantităţi însemnate?


a) migdale;
b) alune;
c) sâmburi de caise;
d) legume;
e) suc de caise.

501. Arsura chimică cu necroză coagulativ-deshidratantă este:


a) relativ dură şi uscată;
b) superficială;
c) profundă;
d) înconjurată de reacţii inflamatorii locale;
e) fără zonă de demarcare.

502. Arsura chimică cu necroza colicvatică este:


a) profundă;
b) superficială;
c) fără zonă de demarcare;
d) înconjurată de reacţii inflamatorii locale;
e) umedă, tumefiată.

503. Ce reprezintă idiosincrazia?


a) un răspuns necaracteristic al unui subiect la o substanţă chimică;
b) o reacţie adversă;
c) o intoleranţă la administrarea substanţei;
d) o deprindere faţă de toxic;
e) o manifestare a toxicităţii substanţei.

504. Care sunt căile directe de introducere a toxicului în organism?


a) hipodermică;
b) intramusculară;
c) intravenoasă;
d) transcutană;
e) gastrointestinală.

505. Condiţii de acţiune a toxicului dependente de substanţă sunt:


a) originea substanţei;
b) ţara de producere;
c) denumirea comercială;
d) vechimea;
e) doza.

506. Condiţiile de acţiune a toxicului dependente de organism sunt:


a) vârsta;
b) greutatea corporală;
c) temperatura mediului ambiant;
70
d) predispoziţiile individuale;
e) predispoziţiile sociale.

507. Cine poate genera intoxicaţiile accidentale medicamentoase?


a) medicul;
b) farmacistul;
c) bolnavul;
d) suicigaşul;
e) criminalul.

508. Ce factori determină caracterul şi gravitatea intoxicaţiei?


a) substanţa;
b) organismul uman;
c) calea de administrare;
d) calea de eliminare;
e) condiţiile mediului ambiant.

509. Cum se clasifică leziunile musculare după caracterul morfologic?


a) hemoragie;
b) plagă;
c) ruptură;
d) zdrobire;
e) excoriaţie.

510. Ce factori determină manifestarea tardivă a echimozei pe tegumente?


a) profunzimea localizării;
b) dimensiunile hemoragiei;
c) sexul pătimitului;
d) forma suprafeţei obiectului vulnerant;
e) particularităţile ţesuturilor lezate.

511. Prin ce se caracterizează o excoriație cu o vechime de 2-3 zile?


a) lipsa crustei;
b) are aspectul unui sector depigmentat, fără crustă;
c) acoperită cu crustă, situată deasupra nivelului tegumentelor adiacente;
d) acoperită cu crustă, situată la nivelul tegumentelor;
e) acoperită cu crustă, situată deasupra nivelului tegumentelor, cu decolare marginală.

512. Consecutivitatea producerii leziunilor corporale poate fi stabilită în baza:


a) modificării culorii echimozei;
b) gradului de exprimare a modificărilor de reactivitate;
c) volumului hemoragiei;
d) necorespunderii plăgii cutanate cu canalul plăgii înţepate-tăiate (înțepate, balistice)
penetrante în cavitatea toracică;
e) tuturor semnelor indicate.

513. Mecanismul de bază în producerea a plăgii înțepate este:


a) secţionarea ţesuturilor;
b) ruperea ţesuturilor;
c) îndepărtarea ţesuturilor de la centru spre periferie;
d) compresia ţesuturilor;
e) extensia ţesuturilor.
71
514. Drept semn de diferenţiere a plăgii înțepat-tăiate de cea tăiată este:
a) un capăt ascuţit, altul rotunjit;
b) ambele capete sunt ascuţite;
c) margini neregulate;
d) ambele capete rotunjite;
e) margini excoriate.

515. Expertiza gradului de gravitate a vătămării corporale poate fi efectuată în baza


oricărui din următoarele documente indicate mai jos, cu excepţia:
a) hotărârii instanței de judecată;
b) ordonanţei procurorului;
c) ordonanţei ofiţerului inspectoratului de poliţie;
d) indicaţiei în scris a primarului;
e) ordonanţei inspectorului poliţiei de patrulare.

516. Leziunea corporală poate fi calificată drept desfigurare a feţei de către:


a) medicul legist;
b) chirurgul maxilo-facial;
c) medicul cosmetolog;
d) comisia formată din medicii indicaţi;
e) instanţa de judecată.

517. Ce culoare nu poate avea o echimoză recentă?


a) roşie;
b) roşie-albăstrie;
c) violacee;
d) violacee-închisă;
e) violacee cu nuanţă verzuie.

518. Plaga plesnită este o varietate a plăgii:


a) contuze;
b) despicate;
c) tăiate;
d) înțepate;
e) înțepat-tăiate.

519. Indicați semnul morfologic de bază prin care plaga tăiată se deosebeşte de cea
contuză:
a) forma;
b) dimensiunile;
c) adâncimea;
d) volumul hemoragiei;
e) lipsa punţilor de ţesut conjunctiv.

520. Precizați semnul morfologic de bază al plăgii despicate:


a) capete rotunjite;
b) margini neexcoriate;
c) hemoragie abundentă;
d) lezarea ţesutului osos subiacent;
e) margini regulate.
72
521. Care întrebare depășește competența medicului legist?
a) tipul leziunii;
b) vechimea leziunilor;
c) obiectul vulnerant şi mecanismul de producere a leziunii;
d) gradul de gravitate;
e) volumul incapacităţii profesionale de muncă.

522. Care este criteriul de apreciere a gravităţii vătămării corporale a leziunilor


abdomenului, penetrante în cavitatea peritoneală?
a) volumul incapacităţii generale de muncă;
b) pericolul pentru viaţă;
c) durata dereglării sănătăţii;
d) nici unul dintre cele indicate;
e) toate cele indicate.

523. Excoriaţia reprezintă o dereglare a integrităţii:


a) epidermei;
b) vaselor sanguine ale tegumentelor;
c) epidermei şi dermului;
d) epidermei, dermului şi ţesuturilor subiacente;
e) tegumentelor până la nivelul stratului bazal.

524. Care este mecanismul de bază de producere al excoriaţiilor?


a) lovirea;
b) compresiunea;
c) extensiunea;
d) fricţiunea;
e) comoţia.

525. Care este cauza modificării culorii echimozei?


a) formarea carboxihemoglobinei;
b) creşterea permeabilităţii vaselor;
c) formarea verdhemocromogenului şi biliverdinei;
d) hemoliza eritrocitelor cu eliberarea hemoglobinei în patul vascular;
e) procesul inflamator local.

526. Plaga plesnită poate fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la nivelul:
a) coapsei;
b) feselor;
c) abdomenului;
d) capului;
e) tuturor regiunilor anatomice indicate.

527. La înțepătoare se atribuie obiectele cu:


a) lamă cu o margine ascuţită;
b) lamă cu 2 margini ascuţite;
c) lamă cu margine şi vârf ascuţit;
d) suprafaţă de interacţiune plată;
e) vârf ascuţit şi formă alungită.

528. Cum sunt marginile plăgilor tăiate şi înțepat-tăiate?


73
a) neregulate;
b) microzimţate;
c) echimotice;
d) regulate;
e) excoriate.

529. În ce porțiune plaga tăiată este mai profundă?


a) la început;
b) la mijloc;
c) la sfârșit;
d) are adâncime uniformă;
e) la început și sfârșit.

530. Ce reprezintă echimoza?


a) o hemoragie cavitară;
b) o hemoragie în ţesutul muscular;
c) o hemoragie cutanată şi subcutanată;
d) o hemoragie per diapedesum;
e) dilatare funcţională a vaselor pieii.

531. Punţile tisulare localizate la fundul plăgii sunt caracteristice pentru:


a) plăgile tăiate;
b) plăgile înțepate;
c) plăgile înțepat-tăiate;
d) plăgile contuze;
e) plăgile despicate.

532. Cum se numește plaga produsă prin acţiunea obiectului contondent?


a) balistică;
b) despicată;
c) tăiată;
d) contuză;
e) înțepată.

533. În care cazuri este posibilă stabilirea mai exactă a lungimii lamei în baza lungimii
canalului de rănire a plăgilor înțepate şi înțepat-tăiate?
a) plagă penetrantă în cavitatea abdominală;
b) plagă în regiunea feselor;
c) plagă transfixiantă a cutiei toracice;
d) plagă penetrantă în cavitatea toracică;
e) plagă a suprafeţei anterioare a cutiei toracice cu lezarea coloanei vertebrale.

534. În baza cărui semn se stabileşte vechimea echimozei?


a) culoare;
b) formă;
c) dimensiuni;
d) circumstanţele faptei;
e) localizare.

535. Plaga tăiată nu poate fi:


a) liniară;
b) arcuită;
74
c) în zig-zag;
d) în lambou;
e) în pană.

536. În cazul pierderii unuia dintre ochii sănătoşi gradul de gravitate se stabileşte în baza
următorului criteriu:
a) pericol pentru viaţă;
b) dereglarea sănătăţii;
c) pierderea organului şi/sau a funcţiei lui;
d) volumul incapacităţii generale de muncă;
e) desfigurarea feţei.

537. Tortura și tratamentele inumane reprezintă:


a) vătămări corporale grave;
b) vătămări corporale medii;
c) vătămări corporale uşoare;
d) vătămări corporale neînsemnate;
e) acţiuni cu producerea unor suferinţe deosebite.

538. În baza cărui criteriu se stabilește gradul de gravitate al unei plăgi tăiate a braţului
cu lezarea arterei brahiale?
a) pericol pentru viaţă;
b) dereglarea sănătăţii;
c) pierderea organului şi/sau a funcţiei lui;
d) volumul incapacităţii generale de muncă;
e) volumul hemoragiei.

539. Drept criterii de apreciere a gradului de vătămare corporală sunt toate, cu excepţia:
a) pericolul pentru viaţă;
b) durata dereglării sănătăţii;
c) volumul incapacităţii profesionale de muncă;
d) volumul incapacităţii generale de muncă;
e) consecinţele traumei neprimejdioase pentru viață.

540. Care este gradul de gravitate al unei plăgi înțepate, penetrante în cavitatea
abdominală fără lezarea organelor interne?
a) vătămare corporală gravă;
b) vătămare corporală uşoară;
c) vătămare corporală medie;
d) vătămare corporală neînsemnată;
e) gradul de gravitate depinde de starea generală a sănătăţii victimei.

541. Dereglarea sănătăţii de lungă durată, cauzată de leziune, reprezintă termenul de:
a) 6 zile;
b) 10 zile;
c) mai mult de 21 zile;
d) 20 zile;
e) 14 zile.

542. Drept incapacitate generală stabilă însemnată de muncă, în cazul vătămărilor


corporale medii, se consideră următorul volum:
a) de la 10% la 33%;
75
b) mai mult de 33%;
c) până la 10%;
d) până la 5%;
e) mai mult de 50%.

543. Drept incapacitate generală stabilă neînsemnată de muncă se consideră următorul


volum:
a) pană la 33%;
b) pană la 10%;
c) 15%;
d) 11%;
e) 25%.

544. Problema reparabilităţii leziunii feţei ţine de competenţa:


a) instanţei de judecată;
b) medicului cosmetolog;
c) chirurgului;
d) medicului legist;
e) directorului clinicii.

545. Cărui domeniu aparține noțiunea de tortură:


a) social;
b) medical;
c) juridic;
d) biologic;
e) habitual.

546. Pe ce criteriu se bazează aprecierea gradului de gravitate al rupturilor himenale?


a) incapacitate generală, stabilă a muncii;
b) pericol pentru viaţă;
c) durata dereglării sănătăţii;
d) perversiunea acţiunilor;
e) incapacitate profesională stabilă a muncii.

547. În ce document se expun rezultatele expertizei medico-legale de apreciere a


gradului de vătămare corporală?
a) raportul de expertiză medico-legală;
b) raportul de examinare medico-legală;
c) procesul-verbal de examinare;
d) raportul de constatare medico-legală;
e) certificatul medico-legal.

548. Ce elemente cuprinde schema descrierii leziunilor corporale?


a) localizarea;
b) vechimea;
c) forma;
d) dimensiunile;
e) tipul obiectului vulnerant.

549. Care sunt semnele morfologice de bază ale plăgii tăiate?


a) prezenţa punţilor tisulare;
b) ambele capete ascuţite;
76
c) forma liniară a plăgii;
d) adâncimea neuniformă;
e) lezarea ţesutului osos.

550. Specificați semnele morfologice de bază ale plăgii contuze:


a) prezența „codiței de șoricel” (excoriația superficială la unul din capete);
b) lezarea ţesutului osos subiacent;
c) margini neregulate, excoriate;
d) punţi tisulare la fundul plăgii;
e) capete rotunjite.

551. Indicați semnele morfologice de bază ale plăgii despicate:


a) prezenţa punţilor tisulare;
b) adâncime şi dehiscenţă considerabilă;
c) un capăt rotunjit şi altul ascuţit;
d) forma în fantă;
e) lezarea ţesutului osos subiacent.

552. Plaga înțepat-tăiată se caracterizează prin:


a) adâncime neuniformă;
b) margini regulate;
c) un capăt rotunjit şi altul ascuţit;
d) lezarea ţesutului osos subiacent;
e) prezenţa punţilor tisulare la fundul plăgii.

553. Ce semne specifice ale plăgii tăiate indică mecanismul acţiunii obiectului tăietor?
a) direcţia şi lungimea plăgii;
b) adâncimea neuniformă;
c) localizarea anatomică;
d) excoriaţie superficială la unul din capete;
e) lezarea ţesutului muscular.

554. Precizați factorii vulneranţi ai mediului ambiant:


a) mecanici;
b) chimici;
c) botanici;
d) fizici;
e) psihici.

555. Identificați leziunile corporale primare:


a) plaga;
b) bătaia;
c) fractura;
d) tortura;
e) excoriaţia.

556. Indicați mecanismele de acţiune a obiectelor contondente:


a) lovirea;
b) căderea;
c) compresiunea;
d) extensiunea;
e) coliziunea.
77
557. Clasificați echimozele după mecanismul de formare:
a) traumatice;
b) patologice;
c) terțiare;
d) secundare;
e) primare.

558. Metodele suplimentare de laborator de cercetare a leziunilor corporale sunt:


a) fotografică;
b) traseologică;
c) entomologică;
d) microscopică;
e) radiologică.

559. Unde poate fi realizată examinarea medico-legală a persoanelor?


a) în ambulatoriul medico-legal;
b) în încăperile organelor de urmărire penală;
c) la domiciliul medicului;
d) în instituţiile medicale;
e) în locurile de detenţie.

560. Precizați etapele expertizei medico-legale a persoanelor:


a) studierea circumstanţelor faptei;
b) studierea documentaţiei medicale;
c) examinarea persoanei;
d) stabilirea volumului incapacităţii profesionale de muncă;
e) întocmirea concluziilor expertale.

561. Vechimea leziunilor se stabileşte în baza:


a) evoluţiei crustei;
b) gradului reacţiei de inflamaţie;
c) numărului leziunilor;
d) dezvoltării calosului osos;
e) modificării culorii echimozei.

562. În baza căror criterii are loc determinarea tipului obiectului vulnerant?
a) starea marginilor plăgii;
b) forma capetelor plăgii;
c) dimensiunile plăgii;
d) depunerile eterogene;
e) forma plăgii.

563. Plăgile înțepate sunt periculoase prin:


a) lezarea ţesutului osos;
b) hemoragie internă;
c) lezarea organelor interne;
d) lezarea muşchilor;
e) hemoragie externă.

564. Identificarea obiectului vulnerant se bazează pe studierea:


a) depunerilor din regiunea leziunii;
78
b) semnelor morfologice ale leziunilor;
c) duratei de regenerare a leziunilor;
d) gradului hemoragiei;
e) depunerilor de pe obiectul vulnerant.

565. Cine are dreptul de a efectua examenul medico-legal al victimei?


a) medicul legist;
b) judecător;
c) anchetator;
d) comisia de experţi medico-legali;
e) terapeut.

566. Ce se subînțelege prin pierderea auzului?


a) surditatea stabilă la ambele urechi;
b) surditatea stabilă la o ureche;
c) diminuarea auzului la gradul când persoana nu percepe vorbirea obişnuită la o
distanţă de 3-5 cm de la pavilionul urechii;
d) diminuarea auzului la gradul când persoana nu percepe vorbirea obişnuită la o
distanţă de 20-30 cm de la pavilionul urechii;
e) lezarea ambelor pavilioane auriculare.

567. Ce se subînțelege prin pierderea vederii?


a) orbirea stabilă la un ochi;
b) orbirea stabilă la ambii ochi;
c) diminuarea acuităţii vizuale la ambii ochi pană la 0,2 dioptrii;
d) diminuarea acuităţii vizuale la ambii ochi pană la 0,5 dioptrii;
e) diminuarea acuităţii vizuale la ambii ochi pană la 0,04 dioptrii.

568. Pierderea capacităţii de reproducere presupune pierderea funcţiilor de:


a) copulare;
b) procreare;
c) nidare şi purtare a sarcinii;
d) naştere pe căi naturale;
e) educare.

569. Pierderea mânii (membrului superior) ca organ presupune:


a) anchiloza articulaţiei cotului;
b) pareza membrului superior;
c) amputarea la nivelul treimii medii a antebraţului;
d) amputarea la nivelul articulaţiei cotului;
e) amputarea mai sus de nivelul articulaţiei carpo-radiale.

570. Pierderea piciorului (membrului inferior) ca organ presupune:


a) anchiloza articulaţiei genunchiului;
b) pareza membrului inferior;
c) amputarea la nivelul treimii superioare a gambei;
d) amputarea plantei la nivel metatarsian;
e) amputarea la nivelul articulaţiei talo-crurale.

571. Stabilirea consecutivităţii producerii leziunilor este posibilă în baza:


a) necorespunderii plăgii cutanate cu canalul de rănire în plămâni;
b) gradului de exprimare a hemoragiei;
79
c) gradului de exprimare a reacţiei de inflamaţie;
d) deplasării marginilor uneia dintre plăgile intersectate;
e) localizării anatomice a leziunilor.

572. În cazul expertizei medico-legale a leziunilor corporale în concluzii se indică:


a) felul leziunii;
b) vechimea leziunii;
c) intenţia de producere a leziunilor;
d) tipul obiectului vulnerant;
e) gradul de gravitate al vătămării corporale.

573. Ce document se întocmește în urma expertizei persoanelor?


a) certificat medico-legal;
b) buletin de concediu medical;
c) proces-verbal de audiere a persoanei;
d) proces-verbal de examinare a persoanei;
e) raport de expertiză medico-legală.

574. Indicaţi factorii ce influenţează asupra gradului de destrucție a ţesuturilor:


a) energia cinetică a obiectului;
b) caracterul ţesutului lezat;
c) particularităţile individuale ale organismului;
d) caracterul obiectului vulnerant;
e) suprafaţa de lezare a corpului.

575. Ce factori determină schimbarea culorii echimozei?


a) profunzimea echimozei;
b) temperatura mediului înconjurător;
c) dezintegrarea hemoglobinei şi eritrocitelor;
d) dimensiunile obiectului vulnerant;
e) dezintegrarea hematinei.

576. Identificați varietățile plăgii contuze:


a) turtită;
b) strivită;
c) muşcată;
d) ferestruită;
e) plesnită.

577. Ce plăgi pot fi produse prin acţiunea unui obiect contondent cu suprafaţa de acţiune
preponderent plană?
a) contuză;
b) despicată;
c) strivită;
d) plesnită;
e) comprimată.

578. Ce acţiuni traumatice conduc la formarea fracturilor coloanei vertebrale?


a) lovirea;
b) comoţia;
c) fricţiunea;
d) alunecarea;
80
e) compresiunea.

579. Precizați leziunile ţesuturilor moi:


a) excoriaţia;
b) echimoza;
c) tortura;
d) plagă;
e) contuzia.

580. În funcţie de obiectul vulnerant mecanic plăgile pot fi:


a) contuze;
b) tăiate;
c) împușcate;
d) chimice;
e) prin explozie.

581. Cum se clasifică gradele de vătămare corporală din punct de vedere juridic?
a) grave;
b) foarte grave;
c) medii;
d) uşoare;
e) neînsemnate.

582. Precizați criteriile medico-legale de apreciere a gravităţii vătămării corporale:


a) pericolul pentru viaţă;
b) durata dereglării sănătăţii;
c) consecinţele traumei neprimejdioase pentru viață;
d) volumul incapacităţii profesionale de muncă;
e) incapacitatea stabilă generală de muncă.

583. Leziunile capului vor fi considerate drept vătămare gravă în cazurile:


a) fractura oaselor bolţii craniului;
b) fractura oaselor bazei craniului;
c) fractura lamelei externe a osului frontal;
d) fractura închisă a osului zigomatic;
e) fractura deschisă a oaselor nazale cu deplasarea fragmentelor.

584. Specificați tipurile hemoragiilor intracraniene:


a) epidurale;
b) subdurale;
c) cefalohematomul;
d) bosa sero-sanguină;
e) subarahnoidiene.

585. Cauzele compresiei creierului în traumele cranio-cerebrale sunt:


a) hematomul epidural;
b) hematomul intracerebral;
c) tumoarea intracerebrală;
d) hemoragiile subarahnoidiene;
e) contuzia cerebrală cu edem pronunţat.

586. Traumele cranio-cerebrale deschise penetrante se caracterizează prin:


81
a) lezarea meningelui dur;
b) dilacerarea substanţei cerebrale;
c) lezarea concomitentă a ţesuturilor moi pericraniene, oaselor, meningelui dur şi
substanţei cerebrale;
d) fractura oaselor craniului;
e) lezarea concomitentă a ţesuturilor moi pericraniene, oaselor şi meningelui dur.

587. Obiectele ascuţite se clasifică în:


a) înțepătoare;
b) tăietoare;
c) despicătoare;
d) înțepător-tăietoare;
e) albe.

588. Precizați cauzele morţii în leziunile tăiate ale gâtului:


a) hemoragia acută;
b) embolia gazoasă;
c) embolia grăsoasă;
d) hemoragia internă masivă;
e) şocul traumatic.

589. Drept criterii pentru vătămare gravă sunt:


a) pericolul pentru viaţă;
b) pierderea stabilă a vederii;
c) maladia psihică;
d) dereglarea sănătăţii mai mult de 3 săptămâni;
e) pierderea auzului la o ureche.

590. Care sunt criteriile în baza cărora leziunile corporale se apreciază drept vătămare
medie?
a) plagă penetrantă a craniului;
b) leziuni închise ale organelor interne;
c) dereglarea sănătăţii de lungă durată, mai mult de 3 săptămâni;
d) pierderea stabilă, însemnată a capacităţii generale de muncă în volum de 10-33%;
e) pierderea stabilă a capacităţii profesionale de muncă.

591. În cadrul expertizelor medico-legale ale leziunilor corporale, medicul legist trebuie
să stabilească:
a) prezenţa şi caracterul leziunilor corporale;
b) localizarea şi vechimea;
c) mecanismul producerii leziunii;
d) volumul incapacităţii profesionale de muncă;
e) gradul de gravitate.

592. În baza căror criterii leziunile corporale se apreciază drept vătămare neînsemnată?
a) dereglarea sănătăţii de lungă durată, mai mult de 3 săptămâni;
b) incapacitatea stabilă, neînsemnată şi generală de muncă;
c) dereglarea sănătăţii pană la 6 zile;
d) lipsa dereglării sănătăţii;
e) pericolul pentru viaţă.

593. Dereglarea sănătăţii de scurtă durată condiţionată de traumă constituie:


82
a) mai mult de 21 zile;
b) 10 zile;
c) 20 zile;
d) 5 zile;
e) 2 luni.

594. Desfigurarea ireparabilă a feţei este stabilită de către:


a) medicul legist;
b) medicul cosmetolog;
c) instanţa de judecată;
d) anchetator;
e) comisia de experţi.

595. Ce presupune reparabilitatea leziunii feţei?


a) diminuarea considerabilă a modificărilor patologice pe parcursul timpului;
b) diminuarea considerabilă a modificărilor patologice sub influenţa mijloacelor
nechirurgicale;
c) diminuarea modificărilor patologice după intervenţia cosmetologică;
d) diminuarea modificărilor patologice după orice intervenţie;
e) diminuarea modificărilor patologice după transplant de piele.

596. Caracterul penetrant al plăgii localizate pe torace este confirmat de:


a) hemotorax;
b) pneumotorax;
c) emfizemul subcutanat;
d) colabarea pulmonului;
e) deformarea cutiei toracice.

597. Care sunt obiectivele examinării histologice a țesuturilor?


a) stabilirea vechimii şi vitalității leziunilor;
b) stabilirea mecanismului de producere a leziunilor;
c) confirmarea diagnosticului macroscopic;
d) stabilirea obiectului vulnerant;
e) stabilirea modificărilor patologice în organele interne.

598. Identificarea obiectelor înțepător-tăietoare şi despicătoare în baza microtraseurilor


este posibilă pe:
a) oase plate;
b) cartilaje;
c) tegumente;
d) oase tubulare;
e) organe parenchimatoase.

599. Expertiza medico-legală a gradului de gravitate a vătămării corporale se efectuează


în baza:
a) ordonanţei ofiţerului de urmărire penală;
b) foii de însoțire eliberată de ambulanţă;
c) solicitării inspectorului de poliţie de sector;
d) solicitării instituţiei curative;
e) hotărârii instanței de judecată.

600. Cine efectuează expertiza medico-legală a persoanelor?


83
a) medicul curant;
b) medicul legist;
c) comisia de experţi medico-legali;
d) felcerul;
e) conducătorul instituţiei medico-sanitare.

601. Excoriaţia permite a se stabili:


a) faptul traumatizării;
b) numărul acţiunilor traumatice;
c) vechimea traumei;
d) locul aplicării forţei;
e) timpul survenirii morţii.

602. Echimoza permite a se stabili:


a) faptul traumatizării;
b) obiectul vulnerant concret;
c) vechimea leziunii;
d) cauza decesului;
e) timpul survenirii decesului.

603. Care sunt metodele de cauzare a suferinţelor?


a) prejudiciul adus sănătăţii;
b) torturarea;
c) tratamentul inuman;
d) pericolul pentru viaţă;
e) tratamentul degradant.

604. Ce elemente include schema descrierii plăgii contuze?


a) forma plăgii;
b) dimensiunile plăgii;
c) localizarea;
d) gravitatea;
e) starea fundului plăgii.

605. Ce elemente include schema descrierii echimozei?


a) forma;
b) gravitatea;
c) dimensiunile;
d) localizarea;
e) adâncimea.

606. Ce elemente include schema descrierii excoriaţiei?


a) localizarea;
b) forma;
c) dimensiunile;
d) culoarea suprafeţei;
e) volumul hemoragiei.

607. Ce leziuni se atribuie la vătămări corporale grave, periculoase pentru viaţă?


a) fractura deschisă a bolţii craniului;
b) fractura închisă a bolţii craniului;
c) fisura izolată a lamelei externe a osului parietal;
84
d) leziunea penetrantă a cavităţii abdominale;
e) leziunea penetrantă a cavităţii toracice.

608. Vătămări corporale medii pot fi:


a) fractura închisă a osului ulnar;
b) ruptura splinei;
c) fractura închisă a diafizei femurale;
d) ruptura rinichiului;
e) fractura închisă a tibiei.

609. La vătămări grave, după consecinţă se atribuie:


a) pierderea stabilă a vederii;
b) întreruperea posttraumatică a sarcinii;
c) leziunea penetrantă a traheii şi esofagului;
d) pierderea stabilă a auzului;
e) compresia organelor cu semne periculoase pentru viaţă.

610. La vătămări neînsemnate se referă:


a) excoriaţiile mici;
b) echimozele mici;
c) fracturile osoase;
d) comoția cerebrală;
e) torturarea.

611. Ce documente este necesar de studiat în procesul efectuării expertizei medico-legale


privind leziunile corporale?
a) fişa medicală a bolnavului de staţionar;
b) fişa medicală a bolnavului de ambulatoriu;
c) clişeele radiologice;
d) explicaţiile martorilor;
e) consultaţiile specialiştilor.

612. În cadrul efectuării expertizei medico-legale privind leziunile corporale, identitatea


persoanei agresate este stabilită în baza:
a) paşaportului;
b) buletinului de identitate;
c) certificatului medical;
d) fotografiei;
e) fişei medicale a bolnavului de ambulatoriu.

613. În cadrul efectuării expertizei medico-legale privind leziunile corporale, concluziile


trebuie să reflecte:
a) localizarea şi caracterul leziunilor;
b) mecanismul producerii leziunilor;
c) vechimea leziunilor;
d) gradul de gravitate al leziunilor;
e) starea psihică a pătimitului.

614. Din vătămările corporale grave periculoase pentru viaţă fac parte:
a) fracturile oaselor bolţii craniului;
b) orbirea completă, stabilă la ambii ochi;
c) fracturile deschise ale oaselor tubulare mari;
85
d) leziunile penetrante ale craniului;
e) pierderea capacităţii de reproducere.

615. Din vătămările corporale grave, calificate în baza consecinţelor neprimejdioase


pentru viaţă fac parte:
a) compresia organelor gatului, precum şi alte genuri de asfixie mecanică;
b) barotrauma, electrocuţia;
c) pierderea auzului;
d) întreruperea traumatică a sarcinii;
e) pierderea capacităţii de reproducere.

616. Ce include schema generală de descriere a leziunilor corporale?


a) tipul leziunii;
b) localizarea anatomică;
c) criteriul de apreciere a gravităţii vătămării corporale;
d) dimensiunile;
e) maladiile preexistente.

617. În ce caz se depistează petele Minakov?


a) hemoragii abundente;
b) hemoragii acute;
c) intoxicaţii cu ciuperci;
d) spânzurare;
e) electrocuţie.

618. Precizați elementele plăgii înţepate:


a) „codiţa de şoricel”;
b) orificiul de intrare;
c) canalul plăgii;
d) punţile tisulare;
e) orificiul de ieșire.

619. Identificați mecanismele de formare a echimozei:


a) lovirea;
b) compresiunea;
c) fricţiunea;
d) extensiunea;
e) comoţia.

620. Semnele morfologice ale plăgii tăiate ce reflectă direcţia acţiunii instrumentului
tăietor sunt:
a) dimensiunile plăgii;
b) caracterul marginilor;
c) adâncimea neuniformă;
d) excoriația superficială la unul dintre capete;
e) volumul hemoragiei.

621. Din ce categorie de factori traumatici fac parte obiectele contondente?


a) mecanici
b) fizici
c) chimici
86
d) biologici
e) psihici

622. Ce fracturi craniene se formează în urma acțiunii obiectelor contondente cu


suprafața limitată?
a) înfundate
b) liniare
c) în terase
d) orificiale
e) în formă de „paiangeniș”

623. Acordarea asistenței medicale începe cu:


a) aflarea acuzelor;
b) culegerea anamnezei;
c) examenul fizic al pacientului;
d) cercetările paraclinice;
e) obținerea consimțământului pacientului.

624. Consimțământul pacientului:


a) nu este necesar în procesul acordării asistenței medicale;
b) este necesar doar pentru anumite categorii de pacienți;
c) este necesar pentru orice prestaţie medicală propusă;
d) este necesar doar pentru intervențiile cu caracter invaziv;
e) este inutil deoarece medicul decide singur ce este mai bine pentru pacient.

625. În caz de pericol de moarte iminentă sau de ameninţare gravă a sănătăţii pacientului, în lipsa
reprezentantului legal sau a rudei apropiate, medicul trebuie să:
a) aștepte rudele sau reprezentantul legal al pacientului;
b) solicite acordul conducătorului instituției pentru intervenție medicală;
c) solicite acordul consiliului pentru intervenție medicală;
d) intervină în scopul salvării vieții pacientului;
e) solicite acordul juristului instituției pentru intervenție medicală.

626. Pentru pacienții cu vârsta sub 16 ani consimțământul este oferit de către:
a) pedagog;
b) reprezentantul său legal;
c) consiliul medicilor;
d) conducerea instituției medico-sanitare;
e) asistentul social.

627. Sunt oare obligați lucrătorii medicali și farmaceutici să acorde ajutor medical de urgență?
a) da, indiferent de circumstanțele solicitării;
b) doar în cadrul programului său de activitate;
c) doar în cadrul instituției medico-sanitare;
d) doar în funcție de specialitatea profesată;
e) nu sunt obligați.

628. Trebuie oare pacientul informat despre starea sănătății proprii?


a) informarea pacientului nu este obligatorie;
b) medicul decide volumul informației furnizate pacientului;
c) nu toți pacienții au dreptul la informații despre starea sănătății lor;
d) informarea pacientului este un drept al său;
e) informarea pacientului este o pierdere de timp.

629. Rugămintea pacientului de a fi lipsit de viață prin mijloace medicale (eutanasia):


87
a) poate fi satisfăcută în orice cazuri;
b) poate fi satisfăcută pentru anumite categorii de pacienți;
c) poate fi satisfăcută pentru pacienții internați în staționare;
d) poate fi satisfăcută cu acordul rudelor;
e) nu poate fi satisfăcută.

630. Poate oare pacientul să obțină copie de pe documentele sale medicale?


a) da;
b) nu;
c) doar de pe fișa medicală a bolnavului de ambulatoriu;
d) doar de pe fișa medicală a bolnavului de staționar;
e) cu acordul directorului instituției medico-sanitare.

631. Pot fi oare divulgate datele cu caracter medical?


a) da;
b) nu;
c) doar după externarea pacientului din staționar;
d) doar după finisarea tratamentului;
e) doar după decesul pacientului.

632. Confidențialitatea informațiilor cu caracter medical este asigurată:


a) doar de medic;
b) doar de asistenta medicală;
c) doar de consiliul medicilor;
d) doar de infirmieră;
e) de toți lucrători menționați mai sus.

633. Poate oare fi pacientul fotografiat sau filmat fără consimțământul scris al acestuia?
a) doar în cazul participării lui la învățământul clinic;
b) doar în cazul consultațiilor realizate de academicieni;
c) doar la solicitarea motivată a jurnaliștilor;
d) doar la solicitarea organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești;
e) este interzis.

634. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia) antrenează răspundere:


a) disciplinară;
b) contravențională;
c) administrativă;
d) familiară;
e) penală.

635. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia) în Republica Moldova este:


a) permisă;
b) permisă doar în cazul bolnavilor incurabili;
c) permisă doar la pacienții de vârsta a treia;
d) interzisă;
e) interzisă doar în cazul minorilor.

636. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale antrenează răspundere:


a) disciplinară;
b) penală;
c) contravențională;
d) familiară;
e) administrativă.

88
637. Avortul ilegal antrenează răspundere:
a) contravențională;
b) disciplinară;
c) penală;
d) administrativă;
e) familiară.

638. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţământul scris al pacientei
antrenează răspundere:
a) disciplinară;
b) contravențională;
c) administrativă;
d) penală;
e) familiară.

639. Neacordarea de ajutor unui bolnav, fără motive întemeiate, antrenează răspundere:
a) penală;
b) administrativă;
c) disciplinară;
d) contravențională;
e) familiară.

640. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere
psihic antrenează răspundere:
a) administrativă;
b) disciplinară;
c) contravențională;
d) penală;
e) familiară.

641. Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de


către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale atrage răspundere:
a) penală;
b) administrativă;
c) disciplinară;
d) contravențională;
e) familiară.

642. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale antrenează
răspundere:
a) contravențională;
b) administrativă;
c) penală;
d) disciplinară;
e) familiară.

643. Practicarea ilegală a medicinii sau a activităţii farmaceutice antrenează răspundere:


a) contravențională;
b) administrativă;
c) familiară;
d) disciplinară;
e) penală.
644. Răspândirea bolilor epidemice antrenează răspundere:
a) contravențională;
b) penală;

89
c) familiară;
d) disciplinară;
e) administrativă.

645. Prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor narcotice sau psihotrope
antrenează răspundere:
a) contravențională;
b) disciplinară;
c) penală;
d) familiară;
e) administrativă.

646. Prin boli iatrogene se subînțelege:


a) posibilitatea admisă şi recunoscută ca generatoare de interpretări greşite;
b) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale medicului;
c) soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de împrejurări pe care medicul
nu le-a putut prevede şi evita;
d) încălcare a îndatoririlor profesionale;
e) situaţia în care medicului nu i se poate reproşa conduita aleasă.

647. Confidențialitatea în practica medicală reprezintă:


a) dreptul de a furniza informații secrete la solicitarea instituțiilor mass-media;
b) obligaţia de a păstra secrete informaţiile despre persoane, obţinute în exercitarea profesiei;
c) obligația de a păstra secrete informațiile față de pacient;
d) obligația de a informa colectivul de muncă în care activează pacientul;
e) dreptul de a nu informa pacientul despre rezultatele investigațiilor.

648. Este oare necesară obţinerea consimţămîntului pentru absolut oricare act medical?
a) nu;
b) doar pentru intervenții chirurgicale;
c) doar pentru copiii până la 18 ani;
d) doar pentru cetățenii străini;
e) da.

649. Sterilizarea chirurgicală poate avea loc doar în baza:


a) acordului conducerii instituției medico-sanitare;
b) acordului informat al pacientului;
c) deciziei instanței judecătorești;
d) concluziei medico-legale;
e) indicațiilor Ministerului Sănătății.

650. Provocarea avortului ilegal se sancționează:


a) contravențional;
b) disciplinar;
c) moral;
d) penal;
e) administrativă.

651. Greșeala medicală presupune:


a) posibilitatea admisă şi recunoscută ca generatoare de interpretări greşite;
b) soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de împrejurări pe care
medicul nu le-a putut prevede şi evita;
c) încălcare a normelor de conduită (îndatoririlor) profesionale;
d) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale medicului;
e) situaţia în care medicului nu i se poate reproşa conduita aleasă.

90
652. Eroarea medicală reprezintă:
a) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale medicului;
b) încălcare a îndatoririlor profesionale;
c) situaţia în care orice alt cadru medical ar fi reacţionat identic în condiţii similare;
d) soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de împrejurări pe care
medicul nu le-a putut prevede şi evita;
e) nerespectarea obligațiilor de serviciu ale personalului medical.

653. Modul paternalist de interacţiune dintre medic şi pacient se bazează pe:


a) superioritatea pacientului față de medic;
b) superioritatea medicului față de pacient;
c) poziția de egalitate (colegială) dintre medic și pacient;
d) superioritatea reprezentantului pacientului față de medic;
e) superioritatea rudelor pacientului față de asistenta medicală.

654. Modul antipaternalist de interacţiune dintre medic şi pacient presupune:


a) superioritatea medicului față de pacient;
b) superioritatea pacientului față de medic;
c) poziția de egalitate (colegială) dintre medic și pacient;
d) superioritatea reprezentantului pacientului față de medic;
e) superioritatea rudelor pacientului față de asistenta medicală.

655. Dreptul medical reglementează raporturile juridice profesionale între:


a) personal medical;
b) angajator;
c) instituții medico-sanitare;
d) angajat;
e) pacienți.

656. Raporturile juridice profesionale stabilite între furnizorii serviciilor de sănătate și pacienți pot fi de
natură:
a) socială;
b) etică;
c) patrimonială (materială);
d) politică;
e) nepatrimonială (morală).

657. În calitate de subiecți ai raportului de drept medical sunt:


a) medicii;
b) instituțiile medico-sanitare;
c) statul;
d) Compania Națională de Asigurări în Medicină;
e) pacientul.

658. Căile de protecţie juridică a drepturilor pacientului la nivel naţional sunt:


a) calea judiciară;
b) calea penală;
c) calea socială;
d) calea parlamentară;
e) calea extrajudiciară.

659. Raportul de drept medical conține:


a) împuterniciri;
b) drepturi;
c) înlesniri;
d) facilități;

91
e) obligații.

660. Dreptul medical asigură realizarea următoarelor principii:


a) principiul neutralității personalului medical;
b) principiul legalităţii actului medical;
c) principiul tutelării pacientului;
d) principiul dreptului la autodeterminare;
e) principiul garantării dreptului la a doua opinie.

661. Activitatea profesională a medicului este reglementată în Republica Moldova de:


a) Legea ocrotirii sănătății;
b) Legea cu privire la sănătate mentală;
c) Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic;
d) Legea cu privire la petiționare;
e) Legea cu privire la drepturile și obligațiile pacientului.

662. Modul de exprimare a consimțământului poate fi:


a) veridic;
b) fals;
c) implicit;
d) colectiv;
e) explicit.

663. Consimțământul poate fi exprimat de pacient în formă:


a) tradițional;
b) oral;
c) în scris;
d) forțat;
e) electronic.

664. Consimţământul pacientului incapabil de discernământ este oferit de:


a) medic;
b) directorul instituției;
c) reprezentantul legal;
d) președintele Ligii medicilor;
e) ruda apropiată.

665. Consimțământul pacientului se atestă prin semnătură de către:


a) pacient;
b) juristul instituției medico-sanitare;
c) consiliul medicilor;
d) medicul curant;
e) asistenta medicală.

666. Sterilizarea chirurgicală voluntară poate fi efectuată:


a) la dorința persoanei;
b) cu consimțământul scris al persoanei;
c) cu consimțământul verbal al persoanei;
d) în instituții medico-sanitare abilitate cu dreptul de efectuare a unor asemenea operații;
e) în orice instituții medico-sanitare.

667. Avortul medical poate fi efectuat:


a) la dorința persoanei;
b) cu consimțământul scris al persoanei;

92
c) cu consimțământul verbal al persoanei;
d) în instituții medico-sanitare abilitate cu dreptul de efectuare a unor asemenea operații;
e) până la 12 săptămâni de sarcină.

668. În calitate de reprezentant legal al pacientului poate fi:


a) instanța de judecată;
b) părintele;
c) vecinul;
d) tutorele;
e) pedagogul.

669. Drepturile pacientului se clasifică în:


a) economice;
b) individuale;
c) sociale;
d) politice;
e) culturale.

670. Pacientul are dreptul:


a) la informații cu privire la starea sănătății, metodele de diagnostic și tratament;
b) la opinie medicală alternativă;
c) la exprimare benevolă a consimţământului sau refuzului la intervenţie medicală;
d) să nu comunice personalului medical despre bolile social-periculoase de care suferă;
e) despăgubire a daunelor aduse sănătăţii.

671. Prezentarea informaţiei confidenţiale fără consimţământul pacientului se admite:


a) pentru a implica în procesul curativ alţi specialişti;
b) la solicitarea motivată a organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;
c) la solicitarea motivată a jurnaliștilor;
d) la existenţa temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătăţii persoanei este rezultatul unor acţiuni
ilegale;
e) în orice situații și condiții.

672. Acordul informat al pacientului trebuie să conțină obligatoriu următoarea informație:


a) motivele adresării după asistență medicală;
b) scopul și efectul scontat al procedurii medicale;
c) metodele intervenţiei medicale;
d) riscul potenţial al intervenției medicale și posibilele consecinţe;
e) variantele alternative de tratament şi îngrijire medicală.

673. Refuzul categoric al pacientului pentru intervenție medicală:


a) se expune de pacient doar verbal;
b) se înscrie obligatoriu în documentul medical;
c) se înscrie pe orice bilețel de hârtie;
d) conține obligatoriu consecințele posibile ale refuzului;
e) se semnează de către medic și pacient.

674. Condițiile (temeiurile) apariției răspunderii juridice sunt:


a) fapta ilicită;
b) prejudiciul (rezultatul produs);
c) legătura cauzală dintre fapta ilicită şi prejudiciu;
d) lipsa profesionalismului;
e) vinovăţia subiectului faptei ilicite.

93
675. Infracțiunea reprezintă o faptă ce poate fi săvârșită prin:
a) umilire;
b) acțiune;
c) inacțiune;
d) satisfacție;
e) supunere.

676. Din infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei, aplicabile activității medicale profesionale fac
parte:
a) lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia);
b) provocarea ilegală a avortului;
c) efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale;
d) neacordarea de ajutor unui bolnav;
e) pruncuciderea.

677. Din infracțiunile contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale, aplicabile activității medicale
profesionale fac parte:
a) contaminarea cu maladia SIDA;
b) proxenetismul;
c) încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale;
d) practicarea ilegală a medicinii sau a activităţii farmaceutice;
e) prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor narcotice.

678. Avortul medical poate fi efectuat de:


a) pediatru;
b) ginecolog;
c) moașă;
d) obstetrician;
e) orice cadru medical.

679. Drept motive întemeiate, care împiedică acordarea ajutorului unui bolnav și înlătură răspunderea
juridică pot fi:
a) necesitatea de a acorda în acelaşi timp ajutor unui bolnav aflat în stare mai gravă;
b) aflarea medicului în concediu de odihnă;
c) calamitățile naturale;
d) boala lucrătorului medico-sanitar însuşi;
e) aflarea medicului în afara programului de activitate.

680. Pentru contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare
a obligaţiilor profesionale poate fi tras la răspundere:
a) medicul;
b) asistenta medicală;
c) felcerul;
d) contabilul;
e) moașa.

681. Pentru încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale poate fi
tras la răspundere:
a) medicul;
b) juristul;
c) asistenta medicală;
d) felcerul;
e) moașa.

682. Încălcarea regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale poate lua următoarele forme:

94
a) examinarea insuficientă a bolnavilor;
b) întârzierea la serviciu;
c) pregătire insuficientă şi executarea necalitativă a operaţiei chirurgicale;
d) spitalizarea întârziată sau nerealizată;
e) administrarea incorectă a preparatelor medicamentoase.

683. În procesul activității medicale pot fi comise următoarele deficiențe:


a) organizatorice;
b) individuale;
c) diagnostice;
d) curative;
e) colective.

684. Cauzele generatoare de deficienţe în activitatea medicală pot fi:


a) subiective;
b) specifice;
c) individuale;
d) obiective;
e) caracteristice.

685. Bolile iatrogene pot fi de natură:


a) economică;
b) politică;
c) psihică;
d) somatică;
e) socială.

686. Medicul este obligat să păstreze confidențialitatea următoarelor informații despre pacient:
a) trăsăturile de caracter;
b) diagnosticul;
c) rezultatele unor teste;
d) preferințele muzicale;
e) rezultatele examenului clinic.
687. Modul antipaternalist de interacţiune dintre medic și pacient poate fi realizat prin intermediul
mecanismelor de:
a) constrângere a pacientului;
b) etică a monologului;
c) interpretare cu etica dialogului;
d) acord informat sau consimţămînt al pacientului;
e) luare a deciziei de către medic.
688. Modul paternalist de interacţiune dintre medic și pacient se realizează prin:
a) constrângere a medicului;
b) etică a monologului;
c) interpretare cu etica dialogului;
d) acord informat sau consimţămînt al pacientului;
e) luare a deciziei de către medic.
689. Avortul ilegal presupune întreruperea cursului sarcinii săvârşită:
a) în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop;
b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
c) în cazul sarcinii ce depăşeşte douăsprezece săptămâni, în lipsa indicaţiilor medicale stabilite de
Ministerul Sănătăţii;
d) la solicitarea gravidei;
e) în condiţii antisanitare.
690. Întreruperea cursului sarcinii după 12, dar până la 21 săptămâni, poate fi permisă:
a) la indicații ale instanței de judecată;
b) la indicații medicale;

95
c) la minore în toate cazurile;
d) la indicații sociale;
e) la indicațiile Centrului pentru Drepturile Omului.
691. Drepturile pacientului cuprind următoarele dimensiuni:
a) drepturi familiale;
b) drepturi speciale;
c) drepturi individuale;
d) drepturi economice;
e) drepturi sociale.
692. În calitate de prestatori ai serviciilor de sănătate sunt:
a) instituțiile medico-sanitare;
b) personalul medical;
c) asociațiile pentru protecția drepturilor pacientului;
d) instituțiile farmaceutice;
e) comitetele sindicale.
693. Personalul medical poate fi tras la răspundere juridică:
a) facultativă;
b) contravențională;
c) civilă;
d) personală;
e) penală.
694. În procesul activității medicale pacientului îi pot fi cauzate prejudicii:
a) familiale;
b) politice;
c) sociale;
d) materiale;
e) morale.
695. După origine există următoarele forme de iatrogenie somatică:
a) traumatică;
b) toxică;
c) psihică;
d) septică;
e) organizatorică.
696. Informația ce constituie secret medical poate fi divulgată de personalul medical fără acordul
pacientului în caz de:
a) pericol al răspîndirii maladiilor transmisibile;
b) la cererea motivată a organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti;
c) pentru a implica în procesul curativ alţi specialişti în domeniu;
d) pentru informarea colectivului de muncă;
e) pentru informarea părinţilor persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani în caz de acordare acestora a
asistenţei medicale.
697. Confidențialitatea trebuie asigurată de:
a) medic;
b) pacient;
c) asistentă medicală;
d) felcer;
e) infirmiera.
698. Informațiile confidențiale despre pacient pot fi divulgate cu acordul:
a) pacientului;
b) șefului secției;
c) reprezentantului legal al pacientului;
d) medicului;
e) directorului instituției medico-sanitare.
699. Modurile de abordare şi de interacţiune dintre medic şi pacient sunt:
a) modul democrat;
b) modul paternalist;

96
c) modul liberal;
d) modul antipaternalist;
e) modul dictatorial.
700. Informaţiile medicale trebuie prezentate pacientului într-un limbaj:
a) indiferent;
b) clar;
c) terminologic;
d) accesibil;
e) confuz.

701. Dreptul la informaţii despre starea sănătăţii presupune dreptul pacientului de a fi informat despre:
a) starea sănătăţii;
b) procedurile medicale ce i se aplică;
c) gradul de calificare profesională a medicului;
d) eficacitatea terapeutică a procedurilor medicale;
e) metodele de alternativă.

97