Sunteți pe pagina 1din 97

TESTE pentru examen final la Medicina legală și Drept medical

1. După cercetarea cadavrului la faţa locului medicul poate răspunde ofiţerului de urmărire penală la toate întrebările enumerate mai jos, cu excepţia:

a) care este vechimea aproximativă a decesului?

b) care este cauza probabilă a decesului?

c) sunt la faţa locului urme asemănătoare cu sângele sau alte lichide biologice?

d) care este grupa sanguină a persoanei decedate?

e) ce leziuni corporale sunt pe cadavru?

2. La cadavrul cercetat la faţa locului s-au depistat lividităţi cadaverice roşii-aprinse, care la digitopresiune dispar şi reapar imediat. Care este cauza probabilă a morţii şi stadiul de evoluţie al lividităţilor cadaverice?

a) intoxicaţie cu acid azotic, stadiul de stază;

b) intoxicaţie cu CO, stadiul de stază;

c) intoxicaţie cu acid azotic, stadiul de imbibiţie;

d) intoxicaţie cu CO, stadiul de imbibiţie;

e) intoxicaţie cu CO, stadiul de hipostază.

3. Lividităţile cadaverice au o nuanţă gri-cafenie în moartea prin:

a) intoxicaţie cu etanol;

b) înec;

c) intoxicaţie cu CO;

d) spânzurare;

e) intoxicaţie cu nitriţi.

4. Generalizarea definitivă a rigidităţii cadaverice survine la:

a) 12 ore;

b) 24 ore;

c) 36 ore;

d) 48 ore;

e) 72 ore.

5. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, profunzimea canalului de rănire se concretizează în?

a) faza statică;

b) faza dinamică;

c) experimentul de anchetă;

d) toate cele enumerate;

e) nici una dintre ele.

6. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, probele (urmele) biologice se prelevează?

a) în faza statică;

b) în faza dinamică;

c) la cercetarea suplimentară (la faţa locului);

d) în toate cele enumerate;

e) în nici una dintre ele.

7. Cine întocmește procesul-verbal de cercetare la faţa locului?

a) expertul medico-legal;

b) ofiţerul de urmărire penală;

1

c)

expertul criminalist;

d) judecătorul;

e) inspectorul poliţiei criminale.

8. În timpul cercetării cadavrului la faţa locului se efectuează toate acţiunile, cu excepţia:

a) constatării decesului;

b) descrierii hainelor şi stării lor;

c) descrierii modificărilor cadaverice şi gradului lor de evoluţie;

d) concretizării profunzimii canalului de rănire;

e) cercetarea particularităţilor şi leziunilor părţilor anatomice ale corpului.

9. Ce preparat medical se introduce în camera anterioară a ochilor cadavrului în procesul cercetării la faţa locului pentru estimarea vechimii morţii?

a) pilocarpină;

b) adrenalină;

c) cofeină;

d) lobelină;

e) camfor.

10. În procesul de cercetare a cadavrului la faţa locului pot fi implicaţi toţi specialiştii, cu excepţia:

a) pediatrul;

b) chirurgul;

c) ginecologul;

d) igienistul;

e) farmacistul.

11. Reacţia idiomusculară se produce în muşchii scheletali ai cadavrului, în condiţiile temperaturii camerei:

a) în limitele a 6-9 ore de la deces;

b) peste 24 ore;

c) peste a 2-a zi;

d) la a 3-a zi;

e) peste o săptămână de la deces.

12. Determinarea temperaturii corpului cadavrului în fosa axilară:

a) are importanţă pentru estimarea probabilă a vechimii morţii;

b) ajută la constatarea cauzei morţii;

c) nu are importanţă practică;

d) stabileşte condiţiile de aflare a cadavrului;

e) are importanţă pentru stabilirea schimbării poziţiei corpului.

13. Subdezvoltarea ţesutului celulo-adipos subcutanat constatată la cadavre:

a) grăbește răcirea cadaverică;

b) nu are influenţă asupra răcirii cadavrului;

c) reţine răcirea cadaverică;

d) accelerează instalarea rigidităţii cadaverice;

e) încetineşte evoluţia lividităţilor cadaverice.

14. Cercetarea locului faptei şi a cadavrului la faţa locului constituie:

a) o expertiză primară;

b) o cercetare de anchetă primară;

2

c)

o reconstituire a faptei;

d) un experiment de anchetă;

e) expertiza suplimentară.

15. Perioada clinică a morţii poate dura:

a) 30 minute;

b) 5-7 minute;

c) pană la o oră;

d) pană la 2 ore;

e) 3 ore.

16. Examinarea cadavrului la faţa locului se efectuează cu concursul:

a) medicului legist;

b) farmacistului;

c) personalului cu studii medicale medii;

d) medicului de familie;

e) stomatologului.

17. Medicul legist exercită funcţia la faţa locului în baza:

a) propriei iniţiative;

b) indicaţiilor ofiţerului de urmărire penală;

c) cererii rudelor decedatului;

d) cererii medicului de familie;

e) indicaţiilor procurorului.

18. La faţa locului, medicul legist are sarcina de a:

a) întocmi procesul-verbal de cercetare a locului faptei;

b) ajuta în depistarea şi prelevarea corpurilor delicte;

c) ajuta în descrierea cadavrului;

d) transporta cadavrul în secţia tanatologică;

e) consulta anchetatorul în privința examinării cadavrului şi expertizării lui ulterioare.

19. În lipsa semnelor certe ale morţii, la faţa locului, medicul legist este obligat de a:

a) solicita ambulanţa;

b) preleva corpurile delicte;

c) descrie locul faptei;

d) solicita martorii asistenţi;

e) efectua măsurile de resuscitare.

20. Fazele cercetării cadavrului la faţa locului sunt:

a) repetată.

b) definitivă;

c) dinamică;

d) intermediară;

e) statică;

21. Semnele de constatare a decesului sunt:

a) probabile;

b) precoce;

c) certe;

d) tardive;

e) negative.

3

22.

Semnele certe de stabilire a morţii la faţa locului sunt:

a) rigiditatea cadaverică;

b) lipsa respiraţiei;

c) lipsa cunoştinţei;

d) lividităţile cadaverice;

e) fenomenele cadaverice tardive.

23. Metodele de bază de stabilire a vechimii morţii la faţa locului sunt:

a) termometria cadavrului;

b) cercetarea activităţii enzimatice;

c) determinarea excitării electrice a muşchilor;

d) cercetarea lividităţilor cadaverice;

e) cercetarea biochimică a sângelui.

24. În favoarea modificării locului iniţial de aflare a cadavrului şi poziţiei lui vor indica:

a) semnele de târâre pe haine şi corp;

b) prezenţa sângelui pe haine;

c) necorespunderea localizării fenomenelor cadaverice precoce poziţiei cadavrului;

d) prezenţa sângelui pe tegumentele cadavrului;

e) tegumente cu aspect de "piele de gâscă".

25. Sarcinile de bază ale medicului legist la examinarea cadavrului la faţa locului sunt:

a) constatarea decesului;

b) descrierea cadavrului;

c) dezbrăcarea completă a cadavrului;

d) depistarea şi prelevarea urmelor și probelor biologice;

e) transportarea cadavrului în secţia tanatologică.

26. La examinarea cadavrului la faţa locului participă:

a) ofiţerul de urmărire penală;

b) medicul legist;

c) martorii asistenţi;

d) martorii oculari;

e) expertul criminalist.

27. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza statică?

a) cercetarea fenomenelor cadaverice;

b) descrierea poziţiei şi atitudinii cadavrului;

c) întocmirea procesului-verbal de examinare a locului faptei;

d) cercetarea leziunilor corporale;

e) prelevarea corpurilor delicte.

28. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza dinamică?

a) descrierea leziunilor corporale;

b) cercetarea fenomenelor cadaverice;

c) prelevarea corpurilor delicte;

d) descrierea poziţiei şi atitudinii cadavrului;

e) descrierea lojei cadavrului.

29. Ce documente se întocmesc la examinarea cadavrului la faţa locului?

a) procesul-verbal de cercetare la faţa locului;

4

b) raportul de expertiză a cadavrului;

c) ordonanţa privind expertiza medico-legală a cadavrului;

d) certificatul medical de deces;

e) concluzia consultativă pentru medicul de familie.

30. La examinarea cadavrelor persoanelor neidentificate la faţa locului, medicul legist trebuie să:

a) descrie deplin hainele;

b) efectueze dactiloscopia;

c) stabilească vârsta aproximativă după exterior;

d) stabilească sexul decedatului;

e) stabilească tipul constituţional al defunctului.

31. Motivele examinării cadavrului la faţa locului sunt:

a) moartea violentă;

b) maladia oncologică la vârsta senilă;

c) suspectarea avortului criminal;

d) decesul în secţia de internare cu diagnosticul nestabilit;

e) depistarea cadavrului unui nou-născut neidentificat.

32. În cazul examinării cadavrului la faţa locului se permite:

a) fotografierea cadavrului;

b) dezbrăcarea şi deschiderea unor cavităţi ale cadavrului;

c) mişcarea cadavrului;

d) întocmirea schemelor, desenelor;

e) prelevarea corpurilor delicte.

33. În cadrul examinării cadavrului la faţa locului petele de sânge pot fi depistate pe:

a) hainele cadavrului;

b) corpurile delicte;

c) tegumentele cadavrului;

d) apă;

e) sol.

34. Pentru depistarea urmelor de sânge la faţa locului pot fi examinaţi:

a) victima;

b) persoana bănuită;

c) martorii oculari;

d) martorii asistenţi;

e) inculpatul.

35. În cazurile de precipitare, examenului extern la faţa locului vor fi supuse:

a) cadavrul şi hainele sale;

b) locul depistării cadavrului;

c) urmele de sânge în locul căderii corpului;

d) obiectele proeminente pe traiectoria căderii corpului;

e) obiectele personale ale rudelor victimei.

36. În cazul ciocnirii automobilului cu pietonul, pe hainele victimei pot fi depistate:

a) urme din vopseaua automobilului;

b) fragmente ale sticlei farurilor;

c) rupturi ale hainelor cu urme de sânge;

5

d)

amprente ale părţilor proeminente inferioare ale automobilului;

e) desenul benzii de rulare a automobilului.

37. La examinarea locului faptei, în caz de leziuni prin arme de foc, pe cadavru pot fi depistate:

a) factori suplimentari ai tragerii;

b) bura (buza);

c) proba Bokarius pozitivă;

d) fenomenul Vinogradov;

e) tubul de cartuş.

38. Pe cadavrul victimei decedate în rezultatul incendiului, la faţa locului pot fi depistate:

a) arsuri vitale;

b) spumă densă, perlată, stabilă în jurul gurii şi nasului;

c) arsuri termice ale mucoasei cavităţii bucale;

d) lividităţi cadaverice roşii-aprinse;

e) arsuri ale firelor de păr.

39. În cazul decesului prin spânzurare, la faţa locului în procesul-verbal este necesar a se indica:

a) localizarea laţului;

b) rezultatul probei Bokarius;

c) localizarea nodului;

d) materialul laţului;

e) prezenţa semnului Amusat.

40. Urma de sânge produsă prin căderea picăturii pe o suprafaţă orizontală este:

a) prelingere;

b) frotiu;

c) pată;

d) ştersătură;

e) amprentă.

41. Depistarea elementelor figurate ale sângelui se stabileşte în baza:

a) metodei morfologice;

b) investigaţiei histo-chimice;

c) analizei spectrale;

d) reacţiei de precipitare;

e) metodei de absorbţie-eluţie.

42. Sângele de pe zăpadă se prelevează:

a) în eprubetă;

b) pe tifon;

c) pe cutia Petri;

d) pe vată;

e) pe hârtie.

43. Sângele de pe perete se recoltează:

a) pe tifon;

b) în eprubetă;

c) pe vată;

d) se rade pe hârtie curată;

6

e) pe cutia Petri.

44. Ce urme se produc la căderea sângelui în cantităţi mari pe o suprafaţă neabsorbantă?

a) pete;

b) împroșcături;

c) ştersături;

d) prelingeri;

e) băltoace.

45. Care obiect se referă la corp delict de origine biologică?

a) medicamentele;

b) toxicele;

c) sperma;

d) glontele;

e) banii.

46. Fiecare medic trebuie să poată face la faţa locului totul, cu excepţia:

a) a ajuta anchetatorul în depistarea, recoltarea şi ambalarea corpurilor delicte;

b) a descrie la faţa locului urmele de sânge, spermă, păr etc.;

c) a efectua cercetarea de laborator a corpurilor delicte;

d) a ajuta ofiţerul de urmărire penală la formularea întrebărilor necesare pentru soluţionare în cadrul examinării corpurilor delicte;

e) a efectua la faţa locului diagnosticul probabil al urmelor de sânge.

47. Picătura căzută pe un plan oblic-vertical va forma:

a) pată;

b) împroșcătură;

c) ştersătură;

d) prelingere;

e) băltoacă.

48. Sângele de la cadavru se prelevează pentru expertiza biologică:

a) în flacon;

b) pe cutia Petri;

c) pe lama de sticlă;

d) pe tampon de vată;

e) prin toate metodele sus-indicate.

49. Metoda de diagnosticare probabilă a urmelor de sânge este:

a) metoda morfologică;

b) examenul spectral;

c) proba cu apă oxigenată;

d) metoda de adsorbţie-eluţie;

e) reacţia de precipitare.

50. La cercetarea petelor suspecte de spermă se soluţionează întrebările:

a) diagnosticul pozitiv de spermă;

b) raportul procentual al spermatozoizilor viabili;

c) apartenenţa de grup a spermei;

d) capacitatea de procreare;

e) apartenenţa de specie a spermei.

7

51.

La cercetarea urmei de sânge pe haine se soluţionează întrebările:

a) diagnosticul pozitiv de sânge;

b) apartenenţa de specie a sângelui;

c) apartenenţa de grup a sângelui;

d) stabilirea locului de provenienţă a sângelui;

e) stabilirea volumului total al hemoragiei.

52. La descrierea petelor de sânge se indică:

a) forma;

b) dimensiunile;

c) densitatea;

d) culoarea;

e) grupa sanguină.

53. Urme de sânge sunt:

a) băltoacă;

b) pată;

c) împroşcătură;

d) prelingere;

e) echimoză.

54. Părul se prelevează la faţa locului cu:

a) cornţangul;

b) pensetă cu branşele de cauciuc,

c) pensetă cu branşele metalice;

d) degetele;

e) bisturiul.

55. În rezultatul examinării părului pot fi stabilite:

a) apartenenţa faţă de o persoană concretă;

b) provenienţa regională;

c) provenienţa de sex;

d) vechimea lezării părului;

e) prelucrarea chimică a părului.

56. În rezultatul căderii picăturilor de sânge pe o suprafaţă orizontală se pot forma:

a) pete cu contururi regulate;

b) ştersături;

c) băltoace;

d) pete cu margini zimţate şi cu stropi în jur;

e) amprente.

57. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, stadiul static include:

a) cercetarea modificărilor cadaverice

b) depistarea semnelor particulare ale cadavrului

c) recoltarea corpurilor delicte

d) deplasarea cadavrului

e) fotografierea cadavrului

58. Cercetarea locului faptei poate fi efectuată:

a) primar;

b) în comisie;

8

c)

suplimentar;

d) personal;

e) repetat.

59. Particularităţile cercetării locului faptei în electrocutări sunt:

a) înlăturarea eventualei surse de curent;

b) necesitatea stabilirii locului de contact cu sursa;

c) examinarea microscopică a mărcii electrice;

d) cercetarea obiectelor metalice de pe cadavru;

e) descrierea tuturor obiectelor din încăpere.

60. În ce condiții acționează presiunea înaltă asupra organismului uman?

a) altitudine înaltă;

b) zbor la înălțimi mari;

c) submersii la adâncimi mari;

d) spaţiu închis;

e) schimbare bruscă a poziţiei corpului.

61. În ce condiții acționează presiunea joasă a asupra organismului uman?

a) altitudine înaltă;

b) lucrări subacvatice la adâncimi mari;

c) spaţiu închis;

d) fântâni adânci;

e) schimbarea bruscă a poziţiei corpului.

62. Boala chesonierilor apare în caz de:

a) trecere bruscă de la presiune joasă la cea normală;

b) trecere bruscă de la presiune înaltă la cea normală;

c) schimbarea bruscă a poziţiei corpului;

d) altitudine înaltă;

e) aflare în spaţii închise.

63. Ce leziuni se produc în barotraumă?

a) rupturi ale ţesutului pulmonar;

b) fracturi ale oaselor craniene;

c) leziuni ale aparatului auditiv;

d) fracturi deschise ale membrelor;

e) efect hidrodinamic.

64. Prin ce se manifestă acţiunea locală a temperaturilor joase?

a) degerături;

b) petele Vişnevski;

c) petele Fabrikantov;

d) poziţia "boxerului în gardă";

e) congelarea cadavrului.

65. Prin ce se manifestă acţiunea locală a temperaturilor înalte?

a) arsuri;

b) osteomielită;

c) escare;

d) marcă electrică;

e) pseudo-inelul de excoriaţie.

9

66.

Unde sunt localizate petele Vişnevski?

a) pe mucoasa esofagului;

b) pe mucoasa gastrică;

c) sub pleură;

d) sub endocard;

e) pe mucoasa bazinetelor renale.

67. Unde se localizează petele Fabrikantov?

a) pe mucoasa gastrică;

b) pe mucoasa esofagului;

c) pe mucoasa intestinului subţire;

d) pe mucoasa calicelor şi bazinetelor;

e) sub pleură.

68. În ce condiții se produc petele Vişnevski?

a) arsuri;

b) hipotermie (refrigerare);

c) acţiunea presiunii înalte;

d) boala chesonierilor;

e) electrocuţie.

69. În ce condiții se produc petele Fabrikantov?

a) arsuri masive;

b) boala chesonierilor;

c) hipotermie (refrigerare);

d) acţiunea presiunii înalte;

e) electrocuţie.

70. La ce grad de gravitate se atribuie arsurile termice de gr. III-IV ale corpului, cu suprafaţa mai mare de 15%?

a) vătămare uşoară;

b) vătămare medie, cu dereglarea sănătăţii de lungă durată;

c) vătămare gravă, periculoasă pentru viaţă;

d) vătămare medie, cu o incapacitate stabilă de muncă mai puţin de 1/3;

e) vătămare neînsemnată.

71. După ce criteriu morfologic se califică arsurile termice?

a) profunzimea lor;

b) suprafaţa combustiei;

c) profunzimea lezării tegumentelor şi suprafaţa combustiei;

d) categoria agentului vulnerant;

e) durata tratamentului.

72. Care dintre semne se atribuie la acțiunea vitală a flacării?

a) petele Vişnevski;

b) arsurile hainelor;

c) sângele fluid;

d) congestia venoasă a organelor interne;

e) arsurile mucoasei cavităţii bucale, laringelui şi traheii.

73. Care sunt tipurile acţiunii vitale a temperaturilor înalte?

a) îndelungată;

10

b) locală;

c) generală;

d) de scurtă durată;

e) superficială.

74. Ce agenţi sunt responsabili de apariţia arsurilor?

a) gazele incandescente;

b) obiectele incandescente;

c) flacăra;

d) lichidele fierbinţi;

e) toxicele distructive.

75. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul arsurilor de gr. II?

a) epidermei;

b) dermei;

c) stratului celulo-adipos subcutanat;

d) muşchilor;

e) organelor interne.

76. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul arsurilor de gr. IIIA şi IIIB?

a) epidermei;

b) dermei;

c) stratului celulo-adipos subcutanat;

d) muşchilor;

e) oaselor.

77. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul arsurilor de gr. IV?

a) epidermei;

b) dermei;

c) stratului celulo-adipos subcutanat;

d) muşchilor;

e) măduvei spinării.

78. Ce factori determină gravitatea vătămării corporale în arsuri?

a) profunzimea;

b) suprafaţă;

c) originea;

d) gradul arsurii;

e) tipul agentului termic.

79. Care sunt semnele aflării vitale în focarul incendiului?

a) funingine în căile respiratorii;

b) arsuri ale căilor respiratorii;

c) arsuri ale tegumentelor, cu modificări de reactivitate;

d) poziţia "boxerului în gardă";

e) pârlirea părului.

80. Cauzele morţii la persoanele decedate în focarul de incendiu pot fi:

a) intoxicaţie cu CO;

b) şocul septic;

c) toxemia combustională;

d) şocul hipovolemic-combustional;

11

e) şocul cardiogen.

81. Care sunt condiţiile mediului ambiant ce facilitează acţiunea temperaturilor joase?

a) vântul puternic;

b) caşexia;

c) starea de ebrietate;

d) încălțămintea strâmtă;

e) lipsa hainelor calde.

82. Care sunt stările organismului ce facilitează acţiunea temperaturilor joase?

a) adinamia;

b) ebrietatea alcoolică;

c) somnul;

d) contactul cu obiectele reci;

e) surmenajul.

83. Care dintre semnele enumerate demonstrează moartea prin hipotermie?

a) poziţia "embrionară";

b) degerăturile;

c) petele Vişnevski;

d) petele Fabrikantov;

e) congelarea cadavrului.

84. Care sunt etapele evolutive ale bolii arşilor?

a) şocul primar;

b) toxemia acută;

c) reconvalescenţă;

d) insuficienţa respiratorie;

e) septicotoxemia.

85. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul degerăturilor de gr. II?

a) epidermei;

b) dermei;

c) stratului celulo-adipos subcutanat;

d) muşchilor;

e) oaselor.

86. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul degerăturilor de gr. III?

a) epidermei;

b) dermei;

c) stratului celulo-adipos subcutanat;

d) muşchilor;

e) oaselor.

87. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul degerăturilor de gr. IV?

a) epidermei;

b) dermei;

c) stratului celulo-adipos subcutanat;

d) ţesuturilor moi profunde;

e) organelor interne.

88. Cauzele morţii la persoanele decedate în rezultatul combustiilor pot fi:

12

a) şocul primar;

b) toxemia;

c) septicemia;

d) pneumonia;

e) aspiraţia.

89. Ce semn specific se observă în moartea prin fulgeraţie?

a) marca electrică;

b) figura de trăsnet;

c) excoriaţie;

d) plagă;

e) fractură.

90. Ce semn specific se observă în moartea prin electrocuţie?

a) marca electrică;

b) figura de trăsnet;

c) excoriaţie;

d) plagă;

e) fractură.

91. Ce factor determină primordial acţiunea curentului electric?

a) sexul victimei;

b) particularităţile individuale ale organismului;

c) intensitatea curentului;

d) prezenţa maladiilor preexistente;

e) surmenajul persoanei.

92. Care sunt tipurile de curent electric cu importanţă medico-legală?

a) static;

b) industrial;

c) tehnic;

d) atmosferic;

e) alternativ.

93. Ce factori externi favorizează acţiunea curentului electric?

a) umiditatea crescută a aerului;

b) umiditatea mâinilor, picioarelor;

c) umezirea pământului;

d) prezenţa substanţelor pulverulente în încăpere;

e) umiditatea hainelor, încălţămintei.

94. Care sunt materialele hainelor şi încălțămintei ce protejează împotriva acţiunii curentului electric?

a) cauciucul;

b) bumbacul;

c) mătasea naturală;

d) lâna;

e) pielea naturală.

95. Ce consecințe poate avea curentul electric asupra organismului uman?

a) hemoragie;

b) fibrilaţia ventriculară;

13

c)

spasmul coardelor vocale;

d) rupturi ale organelor interne;

e) convulsii tonice ale muşchilor scheletali.

96. Ce semne caracteristice denotă acţiunea curentului electric atmosferic?

a) "figura de trăsnet" pe tegumente;

b) lividităţi cadaverice difuze;

c) topirea obiectelor metalice ale hainelor;

d) edem pulmonar;

e) leziuni ale oaselor craniene cu carbonizare.

97. Cum acțiunea curentul electric asupra organismului uman?

a) mecanic;

b) luminiscent;

c) electrolitic;

d) termic;

e) psihologic.

98. Prin ce se manifestă efectul Joule al curentului electric asupra ţesuturilor?

a) distrofie;

b) necroză de coagulare;

c) marca electrică;

d) plăgi la locul ieşirii curentului electric;

e) sânge fluid.

99. Ce factori determină gradul de exprimare a arsurilor electrice?

a) durata contactului;

b) tensiunea curentului;

c) rezistenţa ţesuturilor biologice;

d) forma conductorului;

e) intensitatea curentului.

100. Poziţia „boxerului în gardăeste caracteristică pentru:

a) electrotraumă;

b) aflarea cadavrului în focarul de incendiu;

c) retenţia îndelungată în apă;

d) hipotermie;

e) boala chesonierilor.

101. Care sunt semnele interne specifice ale morții prin hipotermie?

a) petele cadaverice;

b) petele Tardieu;

c) petele Vișnevski;

d) edemul cerebral;

e) petele Fabrikantov.

102. Efectuarea expertizei medico-legale fără prezentarea ordonanţei anchetatorului:

a) este posibilă în majoritatea expertizelor;

b) nu este posibilă;

c) este posibilă doar ca excepţie;

d) ordonanţa va fi prezentată după efectuarea expertizei;

14

e) este posibilă cu acordul directorului Centrului de Medicină Legală.

103. Pentru prezentarea concluziilor false sau divulgarea datelor de urmărire penală expertul poartă răspundere:

a) materială;

b) disciplinară;

c) contravenţională;

d) penală;

e) civilă.

104. Medicul legist prezintă concluziile din numele:

a) său;

b) Centrului de Medicină Legală;

c) secţiei tanatologie;

d) laboratorului;

e) Ministerului Sănătăţii.

105. Pentru concluziile prezentate medicul legist poartă răspundere:

a) colectivă;

b) personală;

c) nu poartă răspundere;

d) materială;

e) socială.

106. Medicul legist are dreptul:

a) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale;

b) a interoga martorii;

c) să participe, cu autorizarea anchetatorului, la acţiuni de urmărire penală;

d) să soluţioneze întrebarea referitor la culpabilitatea persoanei bănuite;

e) să facă demers în vederea solicitării unor materiale suplimentare.

107. Obligaţiile medicului legist sunt:

a) să consulte persoanele pe diverse probleme;

b) să formuleze concluzii argumentate şi obiective conform întrebărilor expuse;

c) să păstreze confidențialitatea datelor de urmărire penală;

d) să se prezinte la solicitarea ofiţerului, procurorului, judecătorului;

e) să efectueze cercetări ştiinţifice.

108. Drept obiecte ale expertizei medico-legale pot fi:

a) persoanele vii;

b) documentele medicale;

c) corpurile delicte de origine biologică;

d) locul depistării cadavrului;

e) cadavrele.

109. Formele expertizei medico-legale sunt:

a) primară;

b) suplimentară;

c) în comisie;

d) exhumare;

e) complexă.

15

110. Partea descriptivă a raportului de expertiză este semnată de:

a) procurorul care a dispus efectuarea expertizei;

b) expertul judiciar medico-legal;

c) martori asistenți;

d) martorii oculari;

e) autopsierul-infirmier.

111. Schema generală de efectuare a expertizei medico-legale include următoarele etape:

a) studierea ordonanţei procurorului;

b) aprecierea vinovăției bănuitului;

c) cercetarea obiectului expertizei;

d) analiza tuturor investigaţiilor efectuate;

e) elaborarea concluziilor expertale.

112. Concluziile medico-legale trebuie să fie:

a) depline;

b) bazate pe declaraţiile martorilor;

c) obiective;

d) bazate pe intuiția medicului legist;

e) argumentate.

113. Tipurile de materiale ilustrative anexate la raportul de expertiză medico-legală pot

fi:

a) desene-scheme;

b) planșe fotografice;

c) corpuri delicte obiectul vulnerant;

d) ordonanța;

e) haine cu defecte de stofă.

114. Acţiunile de anchetă la care poate participa medicul legist sunt:

a) cercetarea locului faptei;

b) percheziţia;

c) efectuarea experimentului de anchetă;

d) cercetarea cadavrului la faţa locului;

e) achiziţia de control.

115. Expertiza medico-legală în baza documentelor cauzelor penale se dispune de către:

a) directorul instituției medico-sanitare;

b) ofițer de urmărire penală;

c) judecător;

d) directorul Centrului de Medicină Legală;

e) Ministerului sănătății.

116. Activitatea expertului medico-legal este reglementată de următoarele documente:

a) codul de procedură penală al RM;

b) codul penal al RM;

c) legea ocrotirii sănătăţii;

d) codul de procedură civilă;

e) decizia biroului avocaților.

117. La efectuarea expertizei, medicul legist semnează preîntâmpinarea despre răspundere penală pentru:

16

a) divulgarea datelor de urmărire penală;

b) atitudine neglijentă faţă de obligaţiile sale;

c) concluzii care depăşesc competenţa expertizei medico-legale;

d) prezentarea cu bună știință a unor concluzii false;

e) efectuare necalitativă a expertizei.

118. Expertiza medico-legală se dispune în mod obligatoriu pentru constatarea:

a) cauzei decesului;

b) gradului de gravitate a vătămării integrității corporale;

c) culpabilității persoanei;

d) vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului;

e) stării fizice și psihice a bănuitului, învinuitului, inculpatului.

119. Rezultatele cercetărilor medico-legale se expun în:

a) „Certificat de vizită“;

b) „Extras-trimitere“;

c) „Raport de expertiză medico-legală“;

d) „Raport de studiere medico-legală“;

e) „Raport de descriere medico-legală“.

120. Care este actul de dispunere a expertizei medico-legale?

a) cererea dispusă de către părți din inițiativa proprie;

b) încheierea instanței de judecată;

c) extras-trimitere;

d) îndreptarea de la medicul curant;

e) ordonanța organului de urmărire penală.

121.

După

clasificate în:

consecutivitatea

efectuării

cercetărilor,

expertizele

medico-legale

pot

fi

 

a)

primare;

b)

repetate;

c)

secundare;

d)

inițiale;

e)

nu se clasifică.

122.

După volumul de cercetări, expertizele medico-legale se clasifică în:

 

a)

de bază;

b)

de rutină;

c)

voluminoase;

d)

nevoluminoase;

e)

suplimentare.

123. După numărul de experţi participanți la cercetări, expertizele medico-legale pot fi clasificate în:

 

a)

individuale;

b)

colective;

c)

sociale;

d)

în comisie;

e)

nu se clasifică.

124.

După complexitatea domeniilor medicale expertizele medico-legale pot fi:

 

a)

complexe;

17

b) simple;

c) bispecializate;

d) monospecializate;

e) individuale.

125. În cadrul expertizei medico-legale a leziunilor prin armă de foc medicul legist trebuie să soluţioneze toate întrebările, cu excepţia:

a) stabilirea originii balistice a leziunii;

b) stabilirea distanţei tragerii;

c) stabilirea direcţiei canalului de rănire;

d) stabilirea genului morţii violente;

e) stabilirea tipului armei de foc.

126. Care este cauza principală de producere a defectului de ţesut din regiunea orificiului de intrare ?

a) mişcarea de rotaţie a glonţului în jurul axului său longitudinal;

b) masa considerabilă a proiectilului;

c) energia cinetică considerabilă a glonţului;

d) masa nesemnificativă a proiectilului;

e) deformarea glonţului în timpul penetrării ţesuturilor umane.

127. În care condiţii devine mai posibilă depistarea factorilor suplimentari ai tragerii în jurul orificiului de intrare pe corpul victimei?

a) tragere de la distanţă apropiată prin obstacol;

b) tragere cu ţeava lipită neermetic;

c) tragere de la distanţă îndepărtată;

d) tragere de la distanţă apropiată din armă pneumatică;

e) tragere cu ţeava lipită ermetic.

128. Ce criterii permit stabilirea direcţiei tragerii din armă de foc?

a) microscopia canalului de rănire;

b) caracterul lezării oaselor plate;

c) caracterul leziunii transfixiante a vezicii urinare supraumplute;

d) caracterul lezării diafizelor oaselor tubulare mari;

e) toate semnele menţionate.

129. Care dintre armele enumerate nu se atribuie la cele de foc?

a) revolverul;

b) pistolul-automat;

c) puşcă de vânătoare;

d) arma pneumatică;

e) carabina.

130. Care este factorul traumatic de bază al împuşcăturii?

a) flacăra;

b) funinginea;

c) particulele de pulbere;

d) uleiul armei;

e) proiectilul.

131. Ce element nu face parte din componența cartuşului armei de vânătoare cu alice?

a) alicele;

b) capsa;

18

c)

trăgaciul;

d) pulberea;

e) bura.

132. La factorii suplimentari ai tragerii se atribuie:

a) alicele;

b) mitraliile;

c) pulberea arsă incomplet;

d) gloanţele incendiare;

e) gloanţele trasoare.

133. La proiectile secundare se atribuie:

a) alicele;

b) pulberea arsă incomplet;

c) flacăra;

d) fragmentele din obstacolul penetrat;

e) glonţul.

134. În care consecutivitate urmează conţinutul cartuşului de vânătoare cu alice?

a) bura-pulberea-alicele-bura;

b) pulberea-bura-alicele-bura;

c) alicele-bura-pulberea-bura;

d) bura-pulberea-bura-alicele;

e) nu este o consecutivitate strictă.

135. La ce distanță de tragere se produce ștanţ-marca?

a) îndepărtată;

b) foarte îndepărtată;

c) apropiată;

d) cu ţeava lipită ermetic;

e) de la orice distanţă.

136. Inelele de excoriaţie şi ştergere din jurul plăgii balistice sunt caracteristice:

a) orificiului de ieşire;

b) orificiului de intrare;

c) orificiilor de intrare şi de ieşire;

d) aceste semne nu sunt caracteristice pentru leziuni balistice;

e) soluţionarea acestei întrebări nu reprezintă competenţa medicului legist.

137. Ce factor traumatic a împușcăturii generează rupturi suplimentare ale marginilor orificiului de intrare la tragere cu ţeava lipită ermetic?

a) glonţul;

b) gura ţevii;

c) gazele;

d) efectul hidrodinamic;

e) gazele şi efectul hidrodinamic.

138. Mişcarea de rotaţie a glonţului în jurul axei sale longitudinale este condiţionată de:

a) construcţia glonţului;

b) acţiunea gazelor;

c) ghinturile ţevii;

d) energia cinetică;

19

e) toţi factorii menţionaţi.

139. Ce efecte produce scurtarea ţevii armei de foc?

a) mărirea distanţei de zbor a funinginii şi pulberii;

b) schimbarea traiectoriei de zbor a glonţului;

c) deformarea şi fragmentarea glonţului;

d) polimorfismul leziunilor balistice;

e) toate acţiunile menţionate.

140. Care sunt elementele constructive ale cartuşului de vânătoare?

a) tubul şi capsa;

b) pulberea;

c) bura;

d) alicele;

e) factorii suplimentari ai tragerii.

141. Care sunt semnele distincte ale orificiului de intrare la împușcarea din armă de foc cu glonţ?

a) defectul de țesut;

b) forma alungită;

c) inelul de ştergere;

d) efectul hidrodinamic;

e) inelul de excoriaţie.

142. La tragere cu ţeava lipită ermetic se pot depista:

a) funingine pe tegumentele din jurul plăgii;

b) culoare roşie a sângelui şi muşchilor la nivelul canalului de rănire;

c) prezenţa factorilor suplimentari în canalul de rănire;

d) ştanţ-marcă;

e) fenomenul Vinogradov.

143. Care sunt mecanismele principale de acţiune a glonţului?

a) perforare;

b) termic;

c) cuneiform;

d) contuziv;

e) rupere.

144. Efectul hidrodinamic al glonţului se manifestă în cazul lezării:

a) cordului în diastolă;

b) scapulei;

c) pulmonilor;

d) vezicii urinare pline;

e) femurului.

145. Semnele orificiului de ieşire al plăgii împuşcate sunt:

a) inelul de ştergere;

b) forma de fisură;

c) defectul de țesut;

d) răsfrângerea marginilor plăgii în afară;

e) prezenţa factorilor suplimentari pe tegumentele din jurul plăgii.

20

146. În cazul expertizei cadavrului cu plăgi prin arme de foc medicul legist soluţionează toate întrebările, cu excepţia:

a) stabilirea originii balistice a leziunilor;

b) stabilirea distanţei de tragere;

c) stabilirea genului morţii violente;

d) stabilirea intenţiei agresorului;

e) stabilirea direcţiei tragerii.

147. Determinarea direcţiei împuşcăturii este posibilă în baza:

a) microscopiei canalului de rănire;

b) caracterului lezării oaselor plate;

c) deformării şi fragmentării glonţului;

d) caracterului lezării oaselor tubulare;

e) prezenţei amprentei gurii ţevii (ştanţ-marcă).

148. La armele de foc se atribuie:

a) pistolul;

b) pistolul-automat;

c) puşca de vânătoare;

d) arma pneumatică;

e) arbaleta.

149. Identificați factorii suplimentari ai împuşcăturii:

a) flacăra;

b) funinginea;

c) bura;

d) glonţul;

e) particulele de pulbere.

150. Indicaţi care sunt distanţele tragerii din armele de foc:

a) cu ţeava lipită ermetic;

b) apropiată;

c) cu ţeava lipită neermetic;

d) îndepărtată;

e) intermediară.

151. La tragere din arma de foc de la distanţă îndepărtată pot fi depistate:

a) defect de țesut;

b) inel de excoriaţie;

c) funingine;

d) impregnare prin pulbere;

e) inel de ştergere.

152. Ce elemente sunt proprii leziunii balistice transfixiante?

a) orificiul de intrare;

b) canalul de rănire;

c) orificiul de ieşire;

d) depunerile de funingine pe tegumente;

e) pătrunderea particulelor de pulbere în ţesuturi.

153. Ce elemente sunt proprii leziunii balistice oarbe?

a) orificiul de intrare;

21

b) canalul de rănire;

c) orificiul de ieşire;

d) depunerile de funingine pe tegumente;

e) pătrunderea particulelor de pulbere în ţesuturi.

154. Care sunt semnele de bază ce denotă tragerea cu ţeava lipită ermetic?

a) rupturi ale tegumentelor în regiunea orificiului de intrare;

b) ştanţ-marca;

c) lipsa depunerilor de funingine în jurul orificiului de intrare;

d) depunere de funingine în jurul orificiului de intrare;

e) culoarea roşie a sângelui şi ţesuturilor din regiunea plăgii.

155. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în limita acțiunii compacte a alicelor se depistează:

a) o plagă masivă oarbă;

b) funingine pe tegumente;

c) impregnare cu pulbere;

d) pârlirea firelor de păr;

e) multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici.

156. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în afara acțiunii compacte a alicelor se depistează:

a) o plagă masivă oarbă;

b) funingine pe tegumente;

c) impregnare cu pulbere;

d) pârlirea firelor de păr;

e) multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici.

157. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în limita acțiunii relativ compactă a alicelor se depistează:

a) plagă de dimensiuni mari și multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici în jur;

b) funingine pe tegumente;

c) impregnare cu pulbere;

d) pârlirea firelor de păr;

e) o plagă masivă oarbă.

158. În ce condiții se produce fenomenul Vinogradov?

a) viteză mare de zbor a glonţului;

b) prezenţa obstacolului;

c) prezenţa spaţiului liber între straturile hainelor;

d) lipsa hainelor;

e) prezenţa cel puţin a unui strat de haine.

159. În funcţie de lungimea ţevii, armele se clasifică în:

a) cu ţeava scurtă;

b) de construcţie proprie;

c) cu ţeava lungă;

d) cu ţeava mijlocie;

e) atipică.

160. Care sunt elementele constructive ale cartuşului armei de luptă?

a) glonţ;

22

b) bură;

c) capsă;

d) tub;

e) pulbere.

161. Prin ce se caracterizează orificiul de intrare produs prin acţiunea glonţului incendiar?

a) dehiscenţa plăgii;

b) arsuri ale tegumentelor din jurul plăgii;

c) pârlirea firelor de păr din jurul plăgii;

d) rupturi ale tegumentelor;

e) inelul fals de excoriaţie.

162. Pentru leziunile produse la tragere din armă de construcţie proprie sunt caracteristice:

a) plăgi oarbe;

b) polimorfism al orificiilor de intrare;

c) leziuni masive ale oaselor şi organelor interne;

d) fenomenul Vinogradov;

e) inelul fals de excoriaţie.

163. Care dintre factorii suplimentari ai tragerii posedă acţiune termică pronunţată?

a) glonţul;

b) flacăra;

c) gazele;

d) bura;

e) aerul preglonţial.

164. Ce canale de rănire pot fi produse prin arme de foc?

a) orb;

b) întrerupt;

c) cuneiform;

d) tangenţial;

e) penetrant în cavitate.

165. Plaga balistică transfixiantă se caracterizează prin:

a) fenomenul Vinogradov;

b) orificiu de intrare;

c) orificiu de ieşire;

d) canal de rănire;

e) lipsa factorilor suplimentari ai tragerii.

166. Plaga balistică oarbă se caracterizează prin:

a) lipsa factorilor suplimentari ai tragerii;

b) orificiu de intrare;

c) canal de rănire;

d) fenomenul Vinogradov;

e) arsuri ale tegumentelor din jurul plăgii.

167. În procesul examinării cadavrului cu plagă oarbă prin armă de foc glonţul se extrage cu:

a) mâinile;

23

b) penseta cu branşe de cauciuc;

c) cornţangul;

d) bisturiul;

e) foarfecul.

168. Urmele căror factori suplimentari ai tragerii pot fi depistate pe haine?

a) flăcării;

b) particulelor de pulbere;

c) glonţului;

d) burei;

e) uleiului armei.

169. Care sunt modificările produse de factorii suplimentari ai împuşcăturii pe corpul victimei?

a) inelul de excoriaţie;

b) arsuri pe tegumente;

c) impregnarea cu pulbere;

d) ştanţ-marca;

e) pârlirea firelor de păr.

170. Stabilirea direcţiei de tragere, la cercetarea cadavrelor aflate în stare de putrefacţie avansată, este posibilă în baza:

a) leziunilor oaselor plate;

b) efectului hidrodinamic;

c) caracterului canalului de rănire în ţesuturile moi ale coapsei;

d) leziunilor oaselor tubulare mari;

e) depunerilor factorilor suplimentari ai tragerii pe pielea de pe marginile orificiului de intrare.

171. În ce împrejurare din cele indicate se poate forma ștanţ-marca?

a) explozia armei de foc;

b) tragere de la distanţă îndepărtată;

c) tragere de la distanţă apropiată;

d) tragere cu ţeava lipită;

e) leziuni prin grenade.

172. Defectul de ţesut la nivelul orificiului de intrare este caracteristic pentru plaga:

a) tăiată;

b) înţepată;

c) despicată;

d) prin armă de foc;

e) înțepat-tăiată.

173. Zonele de tragere prin armă de foc cu alice sunt:

a) în limitele acțiunii compacte a alicelor;

b) dispersie uniformă a alicelor;

c) în limitele acțiunii relativ compacte a alicelor;

d) dispersie haotică a alicelor;

e) în afara limitei de acțiune compactă a alicelor.

174. Ce formă poate avea orificiul de intrare la împuşcături din armă de vânătoare cu țeava lipită?

24

a) ovală;

b) rotundă;

c) stelată;

d) semilunară;

e) liniară.

175. Factorii traumatici ai exploziei sunt:

a) unda de detonaţie şi particulele substanţelor explozibile;

b) unda de şoc a mediului ambiant;

c) schijele şi elementele dispozitivului exploziv;

d) proiectilele secundare;

e) toţi factorii menţionaţi.

176. Ce acțiune posedă factorii suplimentari ai împuşcăturii?

a) mecanică;

b) termică;

c) chimică;

d) toxică;

e) sonoră.

177. Care sunt zonele canalului de rănire al plăgii balistice?

a) canalul de rănire propriu-zis;

b) zona de depunere a funinginii;

c) zona de contuzie a ţesuturilor;

d) zona de contuzie moleculară a ţesuturilor;

e) zona de contuzie lichidiană.

178. Ce criteriu stă la baza stabilirii distanței de tragere prin armele de foc cu alice?

a) numărul alicelor;

b) forma alicelor;

c) gradul de dispersie a alicelor;

d) numărul țevilor;

e) calibrul armei de foc.

179. Ce acțiune posedă schijele dispozitivului exploziv?

a) mecanică;

b) biologică;

c) fizică;

d) termică;

e) chimică.

180. Ce acțiune au unda de detonație și particulele substanțelor explozibile?

a) mecanică;

b) biologică;

c) psihică;

d) termică;

e) chimică.

181. Şanţul de spânzurare nu poate fi:

a) continuu;

b) discontinuu;

c) orizontal;

25

d)

cu adâncime uniformă;

e) cu amprenta nodului.

182. În care asfixie mecanică se determină mărirea în volum a pulmonilor cu prezenţa petelor hemoragice subpleurale pal-roşietice?

a) compresiune toraco-abdominală;

b) strangulare;

c) aspiraţie de mase vomitive;

d) spânzurare;

e) înec.

183. În care stadiu clinic al asfixiilor mecanice are loc compensarea insuficienţei de oxigen?

a) preasfictic;

b) dispnee inspiratorie;

c) dispnee expiratorie;

d) respiraţie terminală;

e) agonal.

184. Din semnele general asfixice externe fac parte toate, cu excepţia:

a) cianoza feţei;

b) lividităţi cadaverice precoce, difuze;

c) rigiditatea cataleptică;

d) hemoragii punctiforme pe conjunctivă;

e) semne de defecaţie şi ejaculare.

185. La semnele general asfixice interne se atribuie următoarele, cu excepţia:

a) supraumplerea cu sânge a compartimentelor drepte ale inimii;

b) hemoragii punctiforme subpleurale;

c) venecongestia organelor interne;

d) hemoragii în mucoasa gastrică;

e) sângele fluid.

186. Care este semnul specific extern în spânzurare?

a) şanţul de spânzurare;

b) hemoragii în mușchiul sterno-cleido-mastoidian;

c) rupturi transversale ale intimei arterelor carotide;

d) hemoragii punctiforme subpleurale;

e) masca echimotică.

187. În ce formă de asfixie mecanică fractura osului hioid şi a cartilajelor laringiene se produce mai frecvent?

a) spânzurare;

b) strangulare;

c) sugrumare;

d) obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine;

e) înec.

188. În ce scop se efectuează proba Bokarius?

a) stabilirea vitalităţii şanţului de spânzurare;

b) stabilirea localizării şanţului;

c) diferenţierea şanţului de spânzurare de cel de strangulare;

26

d)

stabilirea tipului laţului;

e) stabilirea lăţimii şanţului.

189. Suicidul este imposibil prin:

a) spânzurare;

b) strangulare cu laţul;

c) sufocare;

d) obturare a căilor respiratorii cu corpuri străine;

e) sugrumare.

190. Ce leziuni corporale sunt caracteristice pentru sugrumare?

a) echimoze ovale şi excoriaţii semilunare pe coapse;

b) echimoze ovale şi excoriaţii semilunare pe gât;

c) semne de luptă şi autoapărare;

d) mască echimotică;

e) şanţ de strangulare.

191. Ce modificări morfologice sunt specifice asfixiei mecanice prin compresie toraco- abdominală?

a) masca echimotică;

b) emfizemul pulmonar pronunţat;

c) amprentele costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor;

d) edemul pulmonar carminat;

e) fracturile osului hioid.

192. În înec se determină următoarele semne, cu excepţia:

a) petele Rasskazov-Lukomski-Paltauf;

b) semnul Kruşevski;

c) amprentele costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor;

d) edemul pulmonar carminat;

e) semnul Sveşnikov.

193. Care dintre fenomenele indicate nu este semn de retenţie a cadavrului în apă?

a) culoarea roză a tegumentelor;

b) căderea părului;

c) macerarea tegumentelor;

d) poziţia „boxerului în gardă;

e) leziuni produse de raci, peşti, etc.

194. La ce grad de vătămare corporală se referă compresia organelor gatului, asociată cu fenomene periculoase pentru viaţă?

a) uşoară;

b) gravă, periculoasă pentru viaţă;

c) medie, cu dereglarea sănătăţii de lungă durată;

d) medie, cu o incapacitate stabilă de muncă mai puţin de 1/3;

e) neînsemnată.

195. Ce probă se efectuează în cazul decesului prin spânzurare?

a) docimazia hidrostatică pulmonară;

b) Hoppe-Seyler;

c) Bokarius;

d) docimazia hidrostatică gastro-intestinală;

27

e) la pneumotorace.

196. În ce formă de asfixie mecanică se efectuează proba Bokarius?

a) înec;

b) sugrumare;

c) spânzurare;

d) compresie toraco-abdominală;

e) obturare a căilor respiratorii cu corpuri străine.

197. La efectuarea probei Bokarius se utilizează:

a) microscopul;

b) lamele de sticlă;

c) cutia Petri;

d) coloranţi specifici;

e) aparatul roentgenologic.

198. Care dintre petele indicate reprezintă semn al morții rapide?

a) Liarche;

b) Tardieu;

c) Fabrikantov;

d) Minakov;

e) Vişnevski.

199. În ce formă de asfixie mecanică se formează rupturi transversale ale intimii arterelor carotide?

a) înec;

b) spânzurare;

c) strangulare;

d) sugrumare;

e) compresie toraco-abdominală.

200. În ce formă de asfixie mecanică apare lichid în sinusul osului sfenoidal?

a) spânzurare;

b) înec;

c) strangulare;

d) sugrumare;

e) compresie toraco-abdominală.

201. În ce formă de asfixie mecanică se constată spuma densă la nivelul orificiilor nazale și bucal?

a) spânzurare;

b) înec;

c) strangulare;

d) sugrumare;

e) compresie toraco-abdominală.

202. Hemoragiile difuze în picioruşele muşchilor sterno-cleido-mastoidieni în locul inserţiei pe claviculă şi stern se formează în:

a) înec;

b) spânzurare;

c) strangulare;

d) compresie toraco-abdominală;

28

e) sugrumare.

203. Echimozele ovale şi excoriaţiile semilunare în sugrumare sunt:

a) semne de luptă şi autoapărare;

b) semne specifice;

c) leziuni accidentale;

d) modificări postmortale;

e) leziuni prin cădere.

204. În ce formă de asfixie mecanică se întâlnește edemul carminat al plămânilor?

a) înec;

b) spânzurare;

c) compresie toraco-abdominală;

d) aspiraţia maselor vomitive;

e) sugrumare.

205. Şanţul orizontal, continuu, cu adâncime uniformă este caracteristic pentru:

a) spânzurare;

b) strangulare;

c) asfixie prin compresie;

d) luptă şi autoapărare;

e) leziuni accidentale.

206. Obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine reprezintă:

a) asfixie prin strangulare;

b) asfixie prin obturare;

c) asfixie prin compresie;

d) asfixie cu aer confinat;

e) anoxie de transport.

207. Care dintre semnele morţii prin compresie toraco-abdominală poate apărea postmortem?

a) petele Tardieu;

b) masca echimotică;

c) edemul carminat al plămânilor;

d) petele Minakov;

e) edemul cerebral.

208. În cât timp survine decesul în asfixii mecanice?

a) 1-2 minute;

b) 5-6 minute;

c) 30 minute;

d) 10-15 minute;

e) 40-50 minute.

209. În asfixie mecanică prin înec pot fi depistate:

a) hemoragii sub endocard de formă alungită;

b) hemoragii punctiforme în mucoasa bazinetelor renale;

c) hemoragii punctiforme sub epicard;

d) hemoragii în mucoasa stomacului;

e) hemoragii subpleurale pal-roşii, fără limite certe.

29

210. Ce leziuni specifice demonstrează sugrumarea?

a) echimozele ovale pe gât;

b) petele Tardieu;

c) proba Bokarius pozitivă;

d) excoriaţiile semilunare pe gât;

e) venecongestia organelor interne.

211. Ce leziuni specifice demonstrează spânzurarea?

a) şanţul de spânzurare oblic-orizontal;

b) edemul pulmonar carminat;

c) rupturile transversale ale intimii arterelor carotide;

d) masca echimotică;

e) hemoragiile în mușchiul sterno-cleido-mastoidian.

212. Ce semne specifice pot fi depistate în compresia toraco-abdominală?

a) hemoragiile în mușchiul sterno-cleido-mastoidian;

b) edem pulmonar carminat;

c) rupturile transversale ale intimii arterelor carotide;

d) masca echimotică;

e) poziţia boxerului în gardă”.

213. Ce semne se pot depista în strangularea cu laţul?

a) şanţ de strangulare orizontal;

b) edem pulmonar carminat;

c) mască echimotică;

d) „mâna spălătoresei”;

e) fracturi ale cartilajelor laringiene.

214. Semnele înecului sunt:

a) hemoragii în mucoasa bazinetelor renale;

b) lichid în sinusul osului sfenoidal;

c) amprentele costale pe suprafeţele postero-laterale ale pulmonilor;

d) masca echimotică;

e) spuma densă la nivelul orificiilor nazale și bucal.

215. În favoarea vitalităţii şanţului de spânzurare vor indica:

a) embolia eritrocitară şi lipidică a ganglionilor limfatici regionali;

b) direcţia orizontală a şanţului;

c) proba Bokarius pozitivă;

d) edemul pulmonar carminat;

e) emfizemul pulmonar acut.

216. În evoluţia clinică a asfixiilor mecanice se deosebesc următoarele stadii:

a) preasfixic;

b) dispnee inspiratorie;

c) dispnee expiratorie;

d) agonie;

e) respiraţie terminală.

217. Din semnele general asfixice externe fac parte:

a) cianoza pronunţată a feţei;

b) masca echimotică;

30

c)

hemoragii subconjunctivale;

d) lividităţi cadaverice precoce şi extinse;

e) semne de defecare şi ejaculare.

218. Din semnele general asfixice interne fac parte:

a) venecongestia organelor interne;

b) sângele fluid;

c) edemul pulmonar carminat;

d) petele Tardieu;

e) masca echimotică.

219. Procesul evoluţiei asfixiilor se caracterizează prin:

a) scăderea concentraţiei oxigenului în ţesuturi;

b) producerea alcooldehidrogenazei;

c) formarea methemoglobinei;

d) acumularea bioxidului de carbon în ţesuturi;

e) formarea carboxihemoglobinei.

220. Tipurile asfixiilor mecanice:

a) prin strangulare;

b) prin comprimare;

c) spânzurare;

d) prin obturare;

e) înec.

221. Identificați particularităţile şanţului de spânzurare:

a) direcţie orizontală;

b) direcţie oblic-ascendentă;

c) continuu, adâncime uniformă;

d) discontinuu, adâncime neuniformă;

e) localizarea în 1/3 superioară a gâtului.

222. Identificați particularităţile şanţului de strangulare cu laţul:

a) direcţie orizontală;

b) direcţie oblic-ascendentă;

c) continuu, adâncime uniformă;

d) discontinuu, adâncime neuniformă;

e) localizarea în 1/3 medie a gâtului.

223. La ce nivel se produc leziunile în asfixiile mecanice prin sufocare cu obiecte moi?

a) tegumentele din jurul nasului şi gurii;

b) cartilajele laringiene;

c) epiglota;

d) mucoasa cavităţii bucale şi buzelor;

e) inelele traheii.

224. Mecanismele de formare a măştii echimotice sunt:

a) deplasarea mecanică a sângelui în sistemul venei cave superioare în rezultatul compresiei toraco-abdominale;

b) diminuarea refluxului sanguin de la nivelul organelor toracelui şi abdomenului;

c) staza venoasă în sistemul venei cave superioare din cauza stopării funcţiei de aspiraţie a cutiei toracice;

31

d)

leziunile multiple ale organelor interne;

e) fracturile coastelor şi coloanei vertebrale.

225. La asfixiile mecanice prin obturare se referă:

a) compresiunea toraco-abdominală;

b) sufocarea;

c) obturarea căilor respiratorii cu lichide;

d) sugrumarea;

e) obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine.

226. Care pot fi variantele poziţionării corpului în spânzurare?

a) atârnare deplină;

b) atârnare cu suport parţial pe plante;

c) șezândă;

d) atipică;

e) în genunchi.

227. Identificați elementele şanţului de strangulare:

a) fundul;

b) hemoragiile subcutanate la nivelul şanţului;

c) marginile;

d) bureletul;

e) hemoragiile în țesuturile moi ale gâtului.

228. Care sunt tipurile de bază ale înecului?

a) aspirativ;

b) spastic;

c) adevărat;

d) mixt;

e) reflector.

229. Diagnosticul cert al înecului se bazează pe depistarea planctonului în:

a) ţesutul pulmonar;

b) lichidul sinusului sfenoidal;

c) rinichi;

d) măduva osoasă a oaselor tubulare mari;

e) sângele din cavităţile cordului.

230. Care poate fi localizarea nodului laţului pe gat în spânzurare?

a) joasă;

b) atipică;

c) înaltă;

d) tipică;

e) liberă.

231. Materialul de confecţionare a laţului în spânzurare poate fi:

a) moale;

b) unic;

c) dur;

d) semidur;

e) multiplu.

32

232. Mecanismul survenirii morţii în spânzurare se explică prin:

a) comprimarea vaselor magistrale ale gâtului;

b) tromboembolie;

c) redistribuirea sângelui în circuitul mic;

d) comprimarea nervului vag şi laringian superior;

e) rupturi ale intimei arterelor carotide.

233. Ce leziuni ale organelor gâtului demonstrează spânzurarea?

a) rupturile transversale ale intimei arterelor carotide comune;

b) fracturile inelelor traheii;

c) hemoragiile în sinusul carotidian;

d) fracturile osului hioid;

e) hemoragiile în muşchii sterno-cleido-mastoidieni.

234. Care sunt mecanismele survenirii morţii în compresia toraco-abdominală?

a) sufocarea;

b) leziunile mecanice grave;

c) embolia gazoasă;

d) asfixia;

e) lipsa oxigenului în aerul inspirat.

235. În caz de înec, pentru examenul de laborator se recoltează:

a) lichidul din sinusul osului sfenoidal;

b) mostre de lichid din bazinul cu apă;

c) mostre de păr;

d) rinichi;

e) măduva osoasă din oasele tubulare mari.

236. La semnele general asfixice nu se atribuie:

a) petele Tardieu;

b) sângele fluid;

c) petele Fabrikantov;

d) petele Vişnevski;

e) petele Rasskazov-Lukomski.

237. La semnele retenţiei cadavrului în apă se atribuie:

a) spumă albicioasă stabilă în căile respiratorii;

b) prezenţa planctonului în măduva osoasă;

c) hainele umede;

d) macerarea tegumentelor;

e) emfizemul pulmonar hiperhidric.

238. La asfixiile mecanice prin strangulare se referă:

a) spânzurarea;

b) înecul;

c) strangularea;

d) compresiunea toraco-abdominală;

e) obturarea căilor respiratorii cu corp străin.

239. Cum poate avea loc spânzurarea?

a) cu laţul;

b) doar la comprimarea suprafeţei posterioare a capului;

33

c)

între scândurile gardului;

d) între ramurile copacilor;

e) prin comprimarea cutiei toracice.

240. Şanţul de strangulare se poate forma în compresiunea gâtului cu:

a) laţul;

b) mâinile;

c) obiecte contondente dure;

d) elementele hainelor (guler, fular);

e) obiectele ascuţite.

241. În spânzurare, bureletul cutanat se produce în cazul:

a) şanţului unic;

b) şanţului dublu;

c) şanţului triplu;

d) şanţului multiplu;

e) compresiei cu obiect contondent de formă alungită.

242. Ce caracteristici ai şanţului de strangulare trebuie descrise?

a) direcţia;

b) lăţimea;

c) adâncimea;

d) culoarea;

e) fracturile cartilajului tiroid.

243. Şanţul de strangulare poate fi confundat cu:

a) defectele produse de insecte postmortem;

b) benzile produse prin compresia gulerului hainei;

c) modificările cadaverice tardive;

d) cutele tegumentare naturale;

e) semne de luptă şi autoapărare.

244. Ce leziuni se pot forma ca rezultat al lovirii părţilor corpului de obiectele înconjurătoare în spânzurare?

a) rupturi renale;

b) echimoze;

c) plăgi contuze;

d) fracturi ale vertebrelor toracale;

e) excoriaţii.

245. Sub acțiunea cârei forțe se strânge laţul în jurul gâtului în cazul strangulării?

a) greutatea parţială a corpului;

b) mâinile proprii;

c) greutatea întregului corp;

d) forţa exterioară;

e) spontan.

246. Şanţul de spânzurare se deosebeşte de cel de strangulare prin:

a) direcţie oblic-ascendentă;

b) adâncime neuniformă;

c) culoare;

d) lăţime;

34

e) pergamentare.

247. Ce semne de luptă şi autoapărare pot fi depistate în strangularea cu laţul?

a) excoriaţii pe mâini;

b) hemoragii în muşchii sterno-cleido-mastoidieni;

c) excoriaţii şi echimoze pe torace;

d) echimoze pe faţă;

e) edem pulmonar carminat.

248. În ce circumstanțe se poate dezvolta asfixia prin compresie toraco-abdominală?

a) comprimarea toracelui de către caroseria unui autocamion răsturnat;

b) comprimarea toracelui şi abdomenului de către un bloc de beton armat;

c) căderea pe cap a unui bloc de beton armat;

d) comprimarea îndelungată a membrelor inferioare;

e) comprimarea toracelui şi abdomenului de către un copac tăiat.

249. În sufocare cu obiecte moi se pot depista:

a) masca echimotică;

b) excoriaţii pe mucoasa buzelor;

c) prezenţa penelor, firelor de aţe în orificiile nazale, laringe, trahee;

d) fractura osului hioid;

e) echimoze pe tegumentele din jurul orificiilor bucal şi nazale.

250. Moartea prin obturarea lumenului căilor respiratorii se poate instala în rezultatul:

a) pătrunderii în laringe a obiectelor eterogene-compacte;

b) compresiei toracelui;

c) închiderii lumenului traheii cu cheaguri sanguine;

d) spânzurării;

e) umplerii traheii şi bronşiilor cu substanţe pulverulente.

251. În asfixia prin obturarea căilor respiratorii cu obiecte compacte se pot depista:

a) nisip;

b) fragmente din proteze dentare;

c) căluş;

d) fragmente de alimente nemasticate;

e) făină.

252. În asfixiile prin obturarea căilor respiratorii la copii cu substanţe pulverulente se pot depista:

a) monede;

b) nisip;

c) făină;

d) grâu;

e) nasturi.

253. Înecul poate fi:

a) drept cauză a morţii patologice;

b) suicid;

c) accident;

d) drept cauză a morţii subite;

e) omucidere.

35

254. Asfixia prin compresia toraco-abdominală poate fi:

a) omucidere;

b) drept cauză a morţii subite;

c) accident;

d) suicid;

e) drept cauză a morţii patologice.

255. Asfixia prin spânzurare poate fi:

a) drept cauză a morţii patologice;

b) accident;

c) suicid;

d) drept cauză a morţii subite;

e) omucidere.

256. Ce varietăți poate avea planctonul?

a) pseudoplancton;

b) fitoplancton;

c) sub aspectul unor raci mici;

d) zooplancton;

e) sub aspectul resturilor de plante.

257. Modificările postmortem la cadavrele extrase din apă se prezintă sub formă de:

a) amprente costale pe suprafeţele postero-laterale ale pulmonilor;

b) leziuni produse de raci şi peşti;

c) leziuni produse în timpul căutării şi extragerii cadavrului din apă;

d) leziuni produse de păsări acvatice;

e) prezenţa planctonului în sinusul osului sfenoidal.

258. În ce caz se depistează masca echimotică?

a) sindromului morţii subite la copil;

b) moarte rapidă;

c) compresiune toraco-abdominală;

d) traumă cranio-cerebrală deschisă;

e) moarte subită.

259. Planctonul poate fi depistat în sânge şi rinichi în caz de:

a) spânzurare;

b) compresie toraco-abdominală;

c) retenţie a cadavrului în apă;

d) înec;

e) asfixie mecanică prin obturarea cailor respiratorii cu corp străin.

260. Pe ce suprafață a gâtului este situată amprenta nodului latului la spânzurare tipică?

a) anterioară;

b) posterioară;

c) lateral stânga;

d) lateral dreapta;

e) nu se determină.

261. Unice corpuri străine mici se determină în căile respiratorii în cazul morții prin:

a) spânzurare;

36

b) strangulare cu latul;

c) sufocare;

d) înec;

e) sugrumare.

262. Care este mecanismul formării edemului carminat?

a) lipsa stării agonale;

b) suprasaturarea sângelui cu oxigen;

c) concentrația sporită a monoxidului de carbon în sânge;

d) dereglări ale circulației sanguine;

e) întreprinderea măsurilor de resuscitare.

263. În medicina legală, drept nou-născut este considerat pruncul care a trăit după naştere:

a) mai mult de 24 ore;

b) pană la 24 ore;

c) 3 zile;

d) 1 săptămână;

e) 28 zile.

264. În cât timp de la naștere are loc dispariţia bosei sero-sanguine?

a) 10 ore;

b) 20 ore;

c) 2-3 zile;

d) 10 zile;

e) 1 lună.

265. Care este masa corpului unui nou-născut la termen?

a) 2 kg;

b) 3,5 kg;

c) 500 gr;

d) 1000 gr;

e) 1500 gr.

266. Fătul născut la termen se consideră în baza:

a) taliei de 35 cm;

b) termenului aflării în uterul matern de 10 luni obstetricale;

c) termenului aflării în uterul matern de 8 luni obstetricale;

d) masei corpului de 2 kg;

e) circumferinţei capului de 25cm.

267. Fătul născut matur se consideră în baza:

a) taliei de 40 cm;

b) termenului aflării în uterul matern de 8 luni obstetricale;

c) gradului dezvoltării fizice la momentul naşterii;

d) lungimii corpului 25cm;

e) circumferinţei capului 20cm.

268. Care este lungimea corpului nou-născutului la termen?

a) pană la 50cm;

b) 50-55cm;

c) 35-40cm;

37

d)

70cm;

e) pană la 35cm.

269. Ce reprezintă viabilitatea nou-născutului?

a) gradul dezvoltării fizice a fătului la momentul naşterii;

b) posibilitatea continuării vieţii în afara organismului matern;

c) imposibilitatea continuării vieţii în afara organismului matern;

d) masa mai mică de 1000 gr;

e) lungimea corpului până la 35 cm.

270. Probele docimaziei hidrostatice pulmonare şi gastro-intestinale se efectuează pentru estimarea:

a) vieţii extrauterine;

b) duratei vieţii intrauterine;

c) viabilităţii fătului;

d) pruncuciderii;

e) cauzei morţii.

271. Care este lungimea cordonului ombilical al fătului la termen de 10 luni obstetricale?

a) 35cm;

b) 40cm;

c) 50cm;

d) 20cm;

e) 15cm.

272. Pruncuciderea este o noţiune:

a) medicală;

b) juridică;

c) habituală;

d) biologică;

e) socială.

273. La ce termen de la naşterea pruncului în jurul cordonului ombilical se formează inelul de demarcare?

a) peste 1-2 ore;

b) peste 24 ore;

c) peste 3 zile;

d) la a 7-a zi;

e) imediat după naştere.

274. Din punct de vedere medico-legal pruncuciderea reprezintă omorârea pruncului:

a) de propria lui mamă sau tată pană la naştere;

b) de propriul lui tată în timpul naşterii;

c) de propria lui mamă peste o săptămână de la naştere;

d) de propria lui mamă la naştere sau imediat după naștere;

e) de propriul lui tată peste o săptămână de la naştere;

275. Ce stare caracterizează nucleele Beclard cu cca.10 mm în diametru?

a) prunc neviabil;

b) prunc născut mort;

c) prunc născut viu;

d) prunc născut matur;

38

e) nou-născut prematur

276. Cum se interpretează agenezia ambilor rinichi la un prunc?

a) prunc născut la termen;

b) nou-născut;

c) prunc născut mort;

d) pruncucidere;

e) prunc neviabil.

277. Despre ce indică pulmonii neexpansionaţi de consistenţă cărnoasă?

a) prunc neviabil;

b) prunc născut la termen;

c) nou-născut;

d) prunc născut mort;

e) prunc viabil.

278. Despre ce indică cordonul ombilical proaspăt, umed, fără inel de demarcare?

a) pruncucidere;

b) prunc neviabil;

c) prunc născut la termen;

d) nou-născut;

e) prunc viabil.

279. Ce criteriu stă la baza determinării duratei vieţii intrauterine a fătului?

a) lungimea fătului;

b) masa placentei;

c) gradul de umplere a tractului gastro-intestinal cu aer;

d) dimensiunile placentei;

e) gradul de aerare a pulmonilor.

280. Nucleele de osificare Beclard se cercetează pentru stabilirea:

a) cauzei morţii;

b) vechimii morţii;

c) diagnosticului pozitiv de nou-născut;

d) maturităţii;

e) viabilităţii.

281. Diagnosticul pozitiv de nou-născut se stabileşte în baza prezenţei:

a) bosei sero-sanguine;

b) vernix caseosa (sebum);

c) orificiului oval neobliterat;

d) cordonului ombilical fără inel de demarcare;

e) nucleelor de osificare Beclard.

282. Moartea violentă a fătului şi nou-născutului poate surveni:

a) pană la naştere;

b) în timpul naşterii;

c) după naştere;

d) din cauza patologiilor materne;

e) din cauza patologiei fătului.

283. Ce maladii ale mamei pot cauza moartea subită a fătului pană la naştere?

39

a) lipsa rinichilor la făt;

b) infecţie cronică;

c) toxicoză;

d) asfixia intrauterină a fătului în rezultatul strangulării gatului cu cordonul ombilical;

e) infecţie acută.

284. Moartea violentă a nou-născutului poate fi:

a) accident;

b) suicid;

c) pruncucidere;

d) omor;

e) rezultatul neviabilităţii.

285. Care sunt formele pruncuciderii?

a) intenţionată;

b) activă;

c) pasivă;

d) neintenţionată;

e) accidentală.

286. Pruncuciderea pasivă constă în lipsirea nou-născutului de:

a) căldură;

b) hrană;

c) asistenţă medicală în caz de asfixie mecanică;

d) haine;

e) băutură.

287. Care pot fi metodele pruncuciderii active?

a) sugrumarea;

b) trauma mecanică;

c) intoxicaţia;

d) înecul;

e) abandonarea fără căldură.

288. Care pot fi cauzele morţii nou-născutului în pruncuciderea activă?

a) neviabilitatea;

b) asfixia mecanică;

c) hemoragia;

d) intoxicaţia medicamentoasă;

e) trauma cranio-cerebrală.

289. Ce întrebări trebuie să soluționeze medicul legist în procesul examinării cadavrelor de nou-născut?

a) diagnosticul pozitiv de nou-născut;

b) viabilitatea nou-născutului;

c) tulburarea fizică și psihică la mama, cauzată de naștere;

d) estimarea vieţii extrauterine;

e) cauza decesului nou-născutului.

290. În ce cazuri proba docimaziei hidrostatice pulmonare va fi pozitivă?

a) nou-născut viu;

b) starea de putrefacţie avansată;

40

c)

pulmoni congelați;

d) respiraţie artificială;

e) neviabilitatea nou-născutului.

291. Pe ce regiuni anatomice ale corpului poate fi localizată bosa sero-sanguină?

a) cap;

b) fese;

c) mâinile propriu-zise;

d) genunchi;

e) organele interne.

292. Cefalohematomul poate fi depistat pe:

a) osul frontal;

b) cutia toracică;

c) osul temporal;

d) osul occipital;

e) scapulă.

293. În cadrul examinării cadavrelor nou-născuţilor vernix caseosa poate fi depistat:

a) pe faţă;

b) în pliurile gâtului;

c) în pliurile inghinale;

d) în lumenul căilor respiratorii superioare;

e) pe spate.

294. Care sunt semnele maturităţii nou-născutului?

a) masa mai mult de 3500 gr;

b) lungimea corpului 52 cm;

c) prezenţa cefalohematomului;

d) prezenţa bosei sero-sanguine;

e) nucleele de osificare Beclard în epifizele distale ale femurului cu diametrul de cca.10 mm.

295. Ce parametri antropometrici corespund nou-născutului viabil?

a) lungimea corpului 52-54cm;

b) prezenţa cefalohematomului;

c) lipsa anomaliilor incompatibile cu viaţa;

d) prezenţa cordonului ombilical;

e) masa 3500-4000gr.

296. Ce se efectuează pentru estimarea vieţii extrauterine?

a) proba docimaziei hidrostatice pulmonare;

b) cercetarea nucleelor de osificare;

c) cercetarea extremității periferice a cordonului ombilical;

d) proba docimaziei hidrostatice gastro-intestinale;

e) măsurările antropometrice.

297. Ce etape include tehnica efectuării probei docimaziei hidrostatice pulmonare?

a) aplicarea ligaturilor pe trahee şi esofag;

b) eviscerarea organo-complexului;

c) plasarea în apă a fiecărui pulmon în parte;

41

d)

efectuarea probei pentru pneumotorace;

e) plasarea în apă a lobilor şi fragmentelor mici de pulmoni.

298. Ce etape include tehnica efectuării probei docimaziei hidrostatice gastro- intestinale?

a) aplicarea ligaturilor la nivelul cardiei şi pilorului stomacului;

b) aplicarea ligaturilor pe intestinul subţire şi gros;

c) eviscerarea organo-complexului şi plasarea lui în apă;

d) perforarea stomacului şi intestinului sub apă;

e) examinarea microscopică a tractului digestiv.

299. Care pot fi cauzele morții subite a pruncului după naştere?

a) anomaliile de dezvoltare a creierului;

b) strangularea gatului cu cordonul ombilical;

c) atrezia totală a intestinului;

d) lipsa capului;

e) cordul bicameral.

300. Ce date pot indica despre abandonarea pruncului şi deces prin hipotermie?

a) lipsa hainelor;

b) bosa sero-sanguină;

c) cefalohematomul;

d) petele Vişnevski;

e) nucleele de osificare.

301. Ce metode complementare trebuie efectuate la examinarea cadavrelor nou- născuţilor?

a) histologică;

b) toxicologică;

c) imunologică;

d) sero-biologică;

e) radiologică.

302. Ce parametru antropometric stă la baza formulelor de calcul al duratei vieţii intrauterine a pruncului (Haase şi Balthazard-Darvieux)?

a) lungimea corpului;

b) masa corporală;

c) gradul de umplere a tractului gastro-intestinal cu aer;

d) dimensiunile nucleelor de osificare;

e) dimensiunile placentei.

303. Bosa sero-sanguină se depistează la:

a) cadavrele nou-născuţilor;

b) trauma auto;

c) leziuni prin arme de foc;

d) pneumonie seroasă;

e) trauma cranio-cerebrală gravă.

304. În ce cazuri docimazia hidrostatică gastrointestinală este negativă?

a) ventilaţie pulmonară artificială;

b) prunc născut viu;

c) prunc născut mort;

42

d)

cadavru congelat;

e) stare de putrefacție.

305. Ce fel de noțiune este violul?

a) medicală;

b) juridică;

c) habituală;

d) biologică;

e) socială.

306. Cine califică acțiunile perverse drept infracțiune?

a) instanța de judecată;

b) martorii;

c) medicul legist;

d) obstetricianul-ginecolog;

e) comisia medicală.

307. Cine ridică de la victimă hainele pentru expertiza ulterioară?

a) medicul legist;

b) martorii asistenţi;

c) ofiţerul de urmărire penală;

d) judecătorul;

e) criminalistul.

308. Cine ridică de la victimă probele biologice în cazul agresiunii sexuale?

a) ofiţerul de urmărire penală;

b) martorii asistenţi;

c) medicul legist;

d) judecătorul;

e) asistenta medicală.

309. La ce termen de la deflorare marginile rupturilor himenale pot fi edemaţiate, sângerânde, echimotice?

a) 1-2 zile;

b) 10 zile;

c) 2 săptămâni;

d) 1 săptămână;

e) 5-6 zile.

310. Ce semn tardiv al raportului sexual poate fi constatat la femeile care trăiesc viaţă sexuală?

a) prezenţa spermei în căile genitale;

b) prezenţa rupturilor himenale vechi;

c) sarcina;

d) prezenţa sângelui bănuitului;

e) prezenţa firelor de păr ale bănuitului.

311. Ruptura veche o diferențiem de crestătură naturală prin următorul semn:

a) ruptura himenului ajunge pană la baza de inserţie;

b) marginile rupturii sunt îngroșate, sidefii;

c) ruptura himenului nu corespunde localizării pliurilor longitudinale vaginale;

d) forma de unghi a rupturii;

43

e) localizarea rupturii în porţiunile postero-inferioare ale himenului.

312. Unul dintre semnele recente ale raportului sexual la bănuit este:

a) prezenţa maladiilor venerice;

b) prezenţa cicatricei în locul rupturii frenului prepuţial;

c) ruptura sângerândă a frenului prepuţial;

d) prezenţa leziunilor pe corpul victimei;

e) leziuni ale hainelor bănuitului.

313. În care caz este necesară stabilirea sexului persoanei?

a) viol;

b) acţiuni de desfrânare;

c) hermafroditism;

d) pederastie;

e) stabilire a maturităţii sexuale.

314. Prin ce se manifestă hermafroditismul adevărat?

a) prezenţa ovarelor şi caracterelor sexuale secundare masculine;

b) prezenţa ovarelor şi caracterelor sexuale secundare feminine;

c) prezenţa testiculelor şi caracterelor sexuale secundare masculine;

d) prezenţa testiculelor şi caracterelor sexuale secundare feminine;

e) prezenţa concomitentă a ovarelor şi testiculelor cu manifestarea caracterelor sexuale secundare feminine şi masculine.

315. Care sunt semnele veridice ale raportului sexual la persoanele de sex feminin?

a) sperma în căile genitale;

b) sarcina;

c) rupturile himenului;

d) maladiile venerice;

e) sperma pe hainele bănuitului.

316. Ce trebuie să se descrie în procesul examinării himenului?

a) forma;

b) dimensiunile vestibulului vaginal;

c) caracterul marginii libere;

d) crestăturile naturale;

e) leziunile.

317. Cine demonstrează faptul comiterii infracţiunilor sexuale?

a) medicul legist;

b) medicul ginecolog;

c) instanța de judecată;

d) procurorul;

e) comisia de medici.

318. Care sunt semnele recente ale raportului sexual la persoane de sex masculin?

a) ruperea frenului prepuţial;

b) prezenţa epiteliului vaginal pe glandul penisului;