Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DConsta Ecuatii Diferentiale PDF
DConsta Ecuatii Diferentiale PDF
Dana Constantinescu
Ecuaţii Diferenţiale
Elemente teoretice şi aplicaţii
CUPRINS
Prefaţă................................................................................................... 7
1. Consideraţii generale ......................................................................
1.1 Introducere ...................................................................................... 9
1.2 Noţiuni fundamentale ..................................................................... 10
1.3 Exerciţii propuse ............................................................................. 15
2. Ecuaţii diferenţiale de ordinul I
2.1 Ecuaţii cu variabile separabile ........................................................ 17
2.2 Ecuaţii liniare .................................................................................. 19
2.3 Ecuaţii cu diferenţială totală ........................................................... 21
2.4 Ecuaţii reductibile la ecuaţii fundamentale .................................... 23
2.5 Exerciţii propuse ............................................................................. 31
3. Aplicaţii ale ecuaţiilor diferenţiale de ordinul I
3.1. Suprafaţa de echilibru a unui lichid în rotaţie (integrare directă) .... 33
3.2. Evolutia unei populaţii (ecuaţie cu variabile separabile) .................. 34
3.3 Variaţia presiunii atmosferice în raport cu altitudinea
(ecuaţie cu variabile separabile) ....................................................... 37
3.4 Căderea liberă (ecuaţie cu variabile separabile) ................................ 38
3.5. Descărcarea unui condensator într-o resistenţă (ecuaţie liniară) ...... 39
3.6. Incãrcarea unui condensator printr-o rezistenţã în prezenţa unei
surse de curent continuu (ecuaţie liniară) ................................ 41
3.7. Transformarea energiei electrice in căldură (ecuaţie liniară) ............ 42
3.8. Formula fundamentală a curentului alternativ (ecuaţie liniară) ....... 44
3.9. Oglinda parabolică (ecuaţie omogenă) ............................................. 45
3.10. Exerciţii propuse .......................................................................... 47
4. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior
4.1 Ecuaţii liniare .................................................................................. 51
4.1.1 Ecuaţii liniare cu coeficienţi constanţi ................................... 52
4.1.2 Ecuaţii liniare cu coeficienţi variabili .................................... 57
4.2 Ecuaţii incomplete .......................................................................... 59
4.3 Exerciţii propuse ............................................................................. 61
5. Sisteme de ecuaţii diferenţiale de ordinul I
6
PREFAŢǍ
CAPITOLUL 1
Consideraţii generale
1.1 Introducere
Studiul ecuatiilor diferenţiale formeazã obiectul unui capitol
foarte important al matematicii, atât datoritã rezultatelor teoretice
deosebit de interesante cât şi pentru cã ele au nenumãrate aplicaţii în
cele mai diverse domenii.
Ceea ce deosebeşte o ecuaţie diferenţialã de o ecuaţie algebricã
este faptul cã necunoscuta nu este un numãr ci o funcţie care satisface
o anumiã egalitate şi care trebuie determinatǎ.
Multe fenomene sunt descrise cu ajutorul ecuaţiilor
diferenţiale obţinute prin metoda cunoscutã sub numele de “metoda
diferenţialelor”. Aceasta constã în înlocuirea unor relaţii ce apar între
creşterile infinit de mici ale unor cantitãţi care variazã în timp prin
relaţii între diferenţialele (derivatele) lor.
Spre exemplu viteza instantanee v ( t0 ) de deplasare a unui
mobil care la momentul t a parcurs distanţa s (t ) este
s ( t ) − s ( t0 )
v ( t0 ) = lim = s ' ( t0 ) . La rândul sãu acceleraţia corpului la
t →t0 t − t0
v ( t ) − v ( t0 )
momentul t0 este a ( t0 ) = lim = v ' ( t0 ) = s '' ( t0 ) . In relaţiile
t → t0 t − t0
ce descriu mişcarea viteza se va considera v (t ) = s '(t ) şi
a(t ) = v' (t ) = s ' ' (t ) .
Exemplu : Mişcarea unui corp sub acţiunea greutãţii sale şi
întâmpinând o rezistenţã a aerului proporţionalã cu viteza sa
(acest caz corespunde vitezelor mici) poate fi descrisã cu ajutorul
unei ecuaţii diferenţiale.
10
( )
F x, y ( x ) , y ' ( x ) ,..., y ( ) ( x ) = 0
n
(1)
Exemple:
1) x + y 2 (x ) = 0 nu este ecuaţie diferenţialã, pentru cã derivatele
2
Exemple
1. y ' = 3x 2 este o ecuaţie diferenţialã de ordinul I. cu necunoscuta y.
13
⎧ y ( 0 ) = C1 + C3 = 5
⎪
⎪ y ' ( 0 ) = 2C1 + C2 + C4 = 2
sistemul ⎨
⎪ y '' ( 0 ) = 4C1 + 4C2 − C3 = 3
⎪
⎩ y ''' ( 0 ) = 8C1 + 12C2 − C4 = 24
Soluţia sistemului este C1 = 0, C 2 = 2, C3 = 5, C 4 = 0 deci soluţia
problemei Cauchy este y (x ) = 2 xe + 5 cos x
2x
CAPITOLUL 2
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I
1
In acest caz f ( x ) = − şi g ( y ) = y , deci ecuaţia g ( y ) = 0 are soluţia
x
y = 0 şi funcţia y s : R − {0} → R, ys (x ) = 0 este soluţie singularã a
ecuaţiei.
y' 1
Dacã y ≠ 0 ecuaţia devine =− şi integrala ei generalã este
y x
dy 1
∫ y ∫
= − dx .
x
1 notatie 1 1
Rezultã ln | y |= ln + C1 = ln + ln C = ln C , unde C > 0 este o
x x x
C
constantǎ arbitrarǎ. Rezultǎ y = ± , C > 0 . In acest caz soluţia generalǎ
x
C
se scrie sub forma y : R − {0} → R, y ( x ) = , C ≠ 0 .
x
Inlocuind C = 0 în soluţia generalǎ se obţine soluţia singularǎ ys .
Aceasta nu este însǎ o soluţie particularǎ deoarece valoarea C = 0 nu
este acceptabilǎ în cadrul soluţiei generale.
∫ P ( x )dx notatie
y = C ⋅ea = C ⋅ f (x )
20
⎡ x⎛ s
∫ P( t )dt ⎞ ⎤⎥ x∫0 ( )
P t dt
y ( x ) = ⎢ K + ⎜ Q ( s ) e x0
∫ ⎟ds ⋅ e .
⎢ ⎜
x0 ⎝
⎟ ⎥
⎣ ⎠ ⎦
Aceastã expresie se obţine folosind algoritmul anterior dar e dificil de
memorat şi de aceea se recomandã folosirea algoritmului pentru
rezolvarea fiecãrei ecuaţii.
∂P
satisfac relaţia (x, y ) = ∂Q (x, y ) pentru orice (x, y )∈ D .
∂y ∂x
Rezolvarea ecuaţiei se bazeazã pe faptul cã existã funcţii de forma
22
x y
U ( x, y ) = P ( t , y0 ) dt + Q ( x, t ) dt
∫ ∫
x0 y0
( )
U ( x, y ) = ∫ P(t ,0 )dt + ∫ Q( x, t )dt = ∫ (t + 1)dt + ∫ x − t 2 + 3 dt =
0 0 0 0
2 3
x y
= + x + xy −
2 3
Soluţia generalã a ecuaţiei este datã sub formã implicitã de relaţia
x2 y3
+ x + 3 y + xy − =C .
2 3
23
∫
dz
1+ z 2
=
1
∫ x dx , adicã ( )
ln z + 1 + z 2 = ln | x | +C1 = ln ( C | x |) .
C 2 x2 −1
Rezultã z + 1 + z 2 = Cx , adicǎ z (x ) = . Soluţia generalã a
2C | x |
ecuaţiei este
24
C 2 x2 − 1
y : R − {0} → R, y ( x) = x
2C | x |
1− z 1
∫ z + 2 z + 2 dz = ∫ u du . Calculând cele douã integrale obţinem
2
ln ( z + 2 z + 2 )
2
(
− 2arctg z + 1 = ln u + C . )
2
v y +1
Tinând cont cã z = = se obţine soluţia generalã sub formã
u x−2
implicitã
ln (( y + 1) 2
+ 2 ( x − 2 )( y + 1) + 2 ( x − 2 )
2
) − 4arctg x +x −y 2− 1 = 0 .
Forma explicitã a soluţiei nu se poate determina.
2. ( 4 x + 6 y + 4) − 3( 6 x + 9 y − 2) y ' = 0
4x + 6 y + 4
Ecuaţia se scrie sub forma y ' = .Deoarece
3( 6 x + 9 y − 2)
a 4 b 6 z − 2x
= = = se va folosi substituţia 2 x + 3 y = z . Din y =
a ' 18 b ' 27 3
z '− 2 z '− 2 2 z + 4 8z
rezultã y ' = . Ecuaţia devine = adicã z ' = .
3 3 9z − 6 3z − 2
Aceasta este o ecuaţie cu variabile separabile care se poate scrie sub
⎛3 1 ⎞
forma ⎜ − ⎟ z ' = 1 .
⎝ 8 4z ⎠
3 1
Integrala generalã a acestei ecuaţii conduce la relaţia z − ln z = x + C .
8 4
Tinând cont de expresia lui z se obţine soluţia generalã a ecuaţiei
iniţiale, soluţie scrisã sub formã implicitã :
3 ( 2 x + 3 y ) − ln ( 2 x + 3 y ) − 8 x = C .
2
( )
Exemplu : 4 x + 3 y + 3 y 2 dx + ( 2 xy + x ) dy = 0 .
In acest caz P ( x, y ) = 4 x + 3 y + 3 y 2 şi Q ( x, y ) = 2 xy + x .
∂P ∂Q
Rezultã cã = 6 y + 3 şi = 2 y + 1 . Ecuaţia nu are diferenţialã totalã
∂y ∂x
∂P ∂Q
−
∂P ∂Q ∂y ∂x 2
deoarece ≠ . Totuşi = depinde numai de x , deci se
∂y ∂x Q x
poate alege un factor integrant de forma μ = μ ( x ) . El va satisface
2
ecuaţia μ ' = μ ⋅ care este o ecuaţie cu variabile separabile cu soluţia
x
μ ( x ) = x 2 . Din înmulţirea cu x 2 a ecuaţiei iniţiale se obţine ecuaţia cu
diferenţialã totalã
( 4x 3
) ( )
+ 3x 2 y 2 + 3 x 2 y dx + 2 x 2 y + x3 dy = 0 .
x y
U ( x, y ) = 4t 3 dt +
∫ ∫ ( 2 x t + x ) dt = x
2 3 4
- Funcţia + x 2 y 2 + x3 y .
0 0
Soluţia ecuaţiei, scrisã sub formã implicitã va fi deci
x 4 + x 2 y 2 + x3 y = C . Ea este şi soluţia ecuaţiei iniţiale.
4
Exemplu : y ' = y+x y .
x
In acest caz α = 1/ 2 . Se foloseşte substituţia z = y1−1/ 2 = y1/ 2 . Rezultã
y = z 2 şi y' = 2⋅ z ⋅ z'.
4 2 ⎛ 4 ⎞
Ecuaţia devine 2 ⋅ z ⋅ z ' =z + xz , adicã z ⎜ 2 z '− z − x ⎟ = 0 .
x ⎝ x ⎠
Din soluţia z = 0 rezultã soluţia singularã y = 0.
2 x ⎛1 ⎞
Ecuaţia liniarã z ' = z+ are soluţia z ( x ) = ⎜ ln x + K ⎟ ⋅ x 2 care
x 2 ⎝2 ⎠
2
⎛1 ⎞
conduce la y ( x ) = ⎜ ln x + K ⎟ ⋅ x 4 .
⎝2 ⎠
⎝ z ⎠ ⎝z ⎠ ⎝z ⎠
3x 2 1
efectuarea calculelor rezultã ecuaţia liniarã z '+ 3 z− 3 = 0 cu
x −1 x −1
k+x −1 − kx 2
soluţia z = 3 . Rezultã y = .
x −1 x+k
y + x2
b) Dacã se cunosc douã soluţii se face substituţia z = adicã
y + 1/ x
y=
z − x3
şi y' =
( z '− 3x ) x (1 − z ) − ( z − x ) (1 − z − xz ') .
2 3
x (1 − z ) x 2 (1 − z )
2
1. y '− y / x = 0 R : y = Cx + x 2
2. y '− 2 y / x = x3 R : y = x4 / 6 + C / x2
3. xy '+ y − e x = 0, y (a) = b ( )
R : y = e x / x − ab − e a / x
⎧
⎪ y '−
4⎨
y
1− x2
−1− x = 0 R: y=
1+ x
4(1 − x)
(
x 1 − x 2 + arcsin x )
⎪⎩ y (0) = 0
32
6. xy '− y = y 3 R : y = Cx / 1 − C 2 x 2
7. ( x − y ) y − x 2 y ' = 0 R : y = 1/ ( ln | x | +C )
( )
8. 1 − x 2 y '+ xy = ax R : y = a + C x2 − 1
9. xy '− 2 y = x 3 / 2 R : y = x 3 / 2 + Kx 2
( )
2
10. y '− 2 xy = x 3 R : y = x 2 − 1 / 2 + Ce − x
12. R : x3 + 3x 2 y 2 + y 3 = C
( ) ( )
3x 2 + 6 xy 2 dx + 6 x 2 y + 4 y 3 dy = 0
13. ( x + y ) dx + ( x + 2 y ) dy = 0 R : x 2 + 2 xy + 2 y 2 = C
CAPITOLUL 3
Aplicaţii ale ecuaţiilor diferenţiale de ordinul I
y = y (x )
A α Fc
β
F
G
Δy
y ' (t ) = lim = k ⋅ y (t )
Δt → 0Δt
ceea ce reprezintǎ ecuaţia diferenţialǎ ce descrie evoluţia populaţiei. Ea
este o ecuaţie cu variabile separabile.
Soluţia singularǎ ys : [0,+∞) → R , ys (t ) = 0 care nu convine
problemei deoarece în aceastǎ situaţie populaţia nu existǎ.
Soluţia generalǎ a ecuaţiei este y (t ) = C ⋅ e kt .
Aceasta este faimoasa lege a lui Malthus care a prevǎut cǎ populaţia
Terrei va creşte exponenţial în timp ce resursele sale cresc in progresie
geometricǎ, deci ele vor deveni insuficiente pentru toti oamenii şi
rǎzboaiele sunt necesare pentru reglementarea echilibrului.
Problemǎ Dacǎ populaţia unei ţǎri s-a dublat în 50 de ani, peste cât
timp se va tripla, dacǎ viteza de creştere este proporţionalǎ cu
mǎrimea sa?
Tinând cont cǎ y (t ) = Ce kt şi cǎ y (50) = 2 y (0) rezultǎ Ce50 k = 2C , deci
ln 2
k= .
50
Triplarea populaţiei înseamnǎ y (t ) = 3y (0) ceea ce conduce la e kt = 3 ,
ln 3 50 ⋅ ln 3
adicǎ t = = ≈ 79 .
k ln 2
Deci populaţia se va tripla dupa 79 de ani.
Cazul II: Dacǎ temperatura nu este constantǎ dar aerul respectǎ legea
1/ γ
⎛K⎞
transformǎrilor adiabatice p ⋅ vγ = K , cu γ ≠ 1 dat, atunci v = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ p⎠
, din relaţia p ⋅ v = n ⋅ R ⋅T se obţine
1/ γ
p p⎛K ⎞ K 1 / γ ⋅ p1−1 / γ
R ⋅T = v = ⎜⎜ ⎟⎟ = şi problema Cauchy devine
n n⎝ p⎠ n
⎧ m ⋅ g 1 / γ notatie
⎪ p ' (h ) = − 1 / γ p (h ) = − k1 ⋅ p (h )
1/ γ
⎨ K .
⎪ p(0) = p0
⎩
Integrând ecuaţia p −1 / γ (h ) ⋅ p' (h ) = − k1 obţinem
γ
⎛ 1⎞ ⎡⎛ 1 ⎞ ⎤ γ −1
p1−1 / γ (h ) = ⎜⎜1 − ⎟⎟(− k1h + C ) , adicǎ p(h ) = ⎢⎜⎜1 − ⎟⎟(− k1h + C )⎥ .
⎝ γ⎠ ⎣⎝ γ ⎠ ⎦
γ (γ −1) / γ
Din condiţia iniţialǎ rezultǎ C = p0 , deci
γ −1
γ
⎡⎛ (γ −1) / γ γ − 1 ⎞⎤ γ −1
p(h ) = ⎢⎜⎜ p0 − k h ⎟⎥
⎣⎝ γ 1 ⎟⎠⎦
ceea ce aratǎ cǎ presiunea scade atunci când creşte altitudinea şi
γ ⋅ p0 (γ −1) / γ
altitudinea maximǎ la care existǎ atmosferǎ este hmax =
(γ − 1)
care se obţine din relaţia p(hmax ) = 0 .
−
1
k1
g
( )
ln( g − k1v(t )) = t + C . De aici rezultǎ v(t ) = 1 − C1e − k1t . Din
k1
condiţia iniţialǎ v0 =
g
(1 − C1 ) rezultǎ C1 = 1− k1v0 .
k1 g
In aceastǎ situaţie viteza creşte odatǎ cu trecerea timpului şi tinde sǎ
atingǎ valoarea maximǎ posibilǎ, vmax = g / k1 .
Cazul II Dacǎ rezistenţa aerului este proporţionalǎ cu pǎtratul vitezei
(ceea ca se întâmplǎ când vitezele de mişcare sunt mari) atunci
R(t ) = kv 2 (t ) şi problema Cauchy devine
(
⎧v' = g 1 − α 2 v 2 (t )
⎨
)
⎩v(0) = v0
unde α 2 = k / m . Ecuaţia diferenţialǎ cu variabile separabile are soluţia
singularǎ v(t ) = 1 / α 2 care este o funcţie constantǎ şi corespunde
cazului când v0 = 1 / α 2 .
40
v' (t )
Soluţia generalǎ, obţinutǎ prin integrarea ecuaţiei = g , este
1 − α 2 v 2 (t )
1 ⎛ 1 + αv(t ) ⎞
datǎ de egalitatea ln⎜ ⎟ = gt + C . Rezultǎ
2α ⎜⎝ 1 − αv(t ) ⎟⎠
1 e 2α ⋅⋅( g ⋅t + C ) − 1
v(t ) = . Valoarea lui C se determinǎ din condiţiile
α e 2α ⋅⋅( g ⋅t + C ) + 1
iniţiale.
Din analiza expresiei lui v se poate deduce cǎ viteza creşte pe mǎsurǎ
ce timpul trece şi tinde sǎ atingǎ valoarea maximǎ admisǎ
vmax = 1 / α = m / k .
⎧ q (t )
⎪q ' ( t ) = −
⎨ C⋅R (CR)
⎪q ( 0 ) = Q
⎩
în care q = q ( t ) este funcţia necunoscutã iar C şi R sunt constante
date în problemã.
Ecuaţia diferenţialã poate fi consideratã ca o ecuaţie cu variabile
separabile sau ca o ecuaţie liniarã şi omogenã de ordinul I. Soluţia
problemei Cauchy este
1
−
q ( t ) = Qe CR .
Intensitatea curentului (la descãrcare) este
−t −t
Q CR Q
i ( t ) = −q ' ( t ) = e = I 0 e −t /(CR ) iar v ( t ) = R ⋅ i ( t ) = e CR .
CR C
Momentul începând de la care descãrcarea este practic terminatã
−τ
I 1
se considerã a fi τ pentru care i (τ ) = 0 . Se obţine e CR = adicã
100 100
τ = 2 ⋅ C ⋅ R ⋅ ln10 ≈ 4,6 ⋅ C ⋅ R
W
Temperatura maximǎ a corpului va fi θ max = lim θ (t ) = ,
t →∞ 4.18 ⋅ α ⋅ S
indiferent de temperatura de pornire .
Dacǎ nu se foloseşte electricitatea pentru încǎlzire atunci W=0 şi
temperatura corpului este θ (t ) = θ 0 e − Bt . Ea descreşte exponenţial la 0.
B
y = y (x )
M R
N
C O P
2m 1 + m2
Se obţine o nouǎ ecuaţie y ' = + 2 x ⋅ m' = m din care
1 − m2 (1 − m 2 ) 2
rezultǎ cǎ m' =
(
m m2 − 1 ) , adicǎ o ecuaţie cu variabile separabile.
2x
Soluţile singulare m( x ) = 0 şi m( x ) = ±1 nu convin problemei pentru
cǎ în acest caz se anuleazǎ numitorul din ecuaţia iniţialǎ.
2m' 1
Separând variabilele obţinem 2
= care, prin integrare
m(m − 1) x
⎛ m2 − 1 ⎞ m2 − 1
conduce la ln⎜⎜ 2 ⎟
⎟ = ln (kx ) , adicǎ = kx . Introducând
⎝ m ⎠ m2
m2 − 1 2m
expresia x = 2
în ecuaţia y = x⋅ se obţine
km 1 − m2
2 −2 2
y=− = , adicǎ m = − .
k ⋅ m k ⋅ y' ky
m 2 − 1 (− 2 / (ky )) − 1
2
4⎛1 ⎞
Din x = = rezultǎ y 2 = ⎜ − x ⎟ ceea ce aratǎ
k (− 2 / (ky ))
2 2
km k⎝k ⎠
cǎ oglinda are forma unei parabole (se numeşte oglindǎ parabolicǎ)
al cǎrei focar este originea axelor de coordonate. In fapt ea reprezintǎ
interiorul unui paraboloid de rotaţie.
CAPITOLUL 4
y ( ) + a1 y ( ) + ... + an −1 y '+ an y = f ( x ) .
n n −1
şi ( )
y '' ( x ) = e x Ax 3 + Bx 2 + 6 Ax 2 + 4 Bx + 6 Ax + 2 B . Introducând în
ecuaţie obţinem e x ( 6 Ax + 2 B ) = xe x . Din identificarea coeficienţilor se
obţine A = 1/ 6 şi B = 0 .
Soluţia particularã este deci yP = x3e x / 6 .
Soluţia generalã a ecuaţiei este y ( x ) = C1e x + C2 xe x + x3e x / 6 .
3. y ''+ y = x sin x
Funcţia f ( x ) = x sin x = e0 x ( 0 ⋅ cos x + x sin x ) se încadreazã la c) pentru
a = 0, b = 1, P ( x ) = 0 şi Q ( x ) = x . Deoarece z = 0 + i este soluţie a
ecuaţiei caracteristice λ 2 + 1 = 0 , soluţia particularã se va cãuta sub
forma yP = xe0 x ⎡⎣( Ax + B ) cos x + ( Cx + D ) sin x ⎤⎦ . Înlocuin în ecuaţie şi
identificând coeficienţii se obţine sistemul
2 A + 2 D = 0, 4C = 0, − 2 B + 2C = 0, − 4 A = 1
cu soluţia A = 1/ 4, B = 0, C = 0, D = 1/ 4 . Soluţia perticularã este deci
− x 2 cos x / 4 + x sin x / 4 .
Soluţia generalã a ecuaţiei este
y ( x ) = C1 cos x + C2 sin x − x 2 cos x / 4 + x sin x / 4
⎪ ( n −1)
⎪⎩C1 ' ( x ) y1 + C2 ' ( x ) y2( ) + .... + Cn ' ( x ) yn ( ) = f ( x )
n −1 n −1
1 −x C x
variabile separabile şi are soluţia generalã z = e − e . Rezultã
2C 2
1 −x C x
deci cã y (x ) = z (x )dx = C1 −
∫ e − e .
2C 2
Se noteazã p = ( y ') . Rezultã cã p ' ( x ) = p ' ( y ( x )) y ' ( x ) = 2 y ' (x ) y ' ' (x ) deci
2
(C e ) − 1 . ± Cx
2
2 C (C e )
Soluţia ecuaţiei este y = 1
± Cx
1
61
3. y ''+ 2 y '+ y = e 2 x 1
R : y ( x ) = ( C1 + C2 x ) e − x + e 2 x
9
4 y ''− 8 y '+ 7 y = 14 R : y ( x ) = C1e + C2 e + 2
x 7x
5. y ''− y ' = e x x
R : y ( x ) = C1e x + C2 e − x + e x
2
6. y ''+ y '− 6 y = xe2 x ⎛ x 1 ⎞
R : y ( x ) = C1e 2 x + C2 e −3 x + x ⎜ − ⎟ e 2 x
⎝ 10 25 ⎠
7. y ''+ y = cos x 1
R : y ( x ) = C1 cos x + C2 sin x + x sin x
2
8. y ''+ y = sin 2 x 1
R : y ( x ) = C1 cos x + C2 sin x + cos ( 2 x )
6
9. y '''− 13 y ''+ 12 y = 0 R : y ( x ) = C1 + C2 e + C3e
x 12 x
R:
(
+ sin x C 2 e x + C 4 e − x )
62
CAPITOLUL 5
Metoda de rezolvare :
a) Se scrie matricea A a sistemului ;
b) Se determinã valorile proprii ale matricii rezolvand ecuaţia (14) ;
c) Pentru fiecare valoare proprie λi se determinã vectorii proprii (atâţia
cât e ordinul de multiplicitate al lui λi şi se scriu soluţiile
corespunzãtoare lui λi ;
d) Se scrie sistemul fundamental de soluţii al sistemului ;
e) Se scrie soluţia generalã.
⎛ 3 −1 1 ⎞
⎜ ⎟
a) Matricea sistemului este A = ⎜ −1 5 − 1⎟
⎜ 1 −1 3⎟
⎝ ⎠
b) Valorile proprii ale matricii A sunt λ1 = 2 , λ2 = 3 şi λ3 = 6 , adicã
soluţiile ecuaţiei
3 − λ −1 1
−1 5−λ =0
1 −1 3−λ
67
⎛α ⎞
⎜ ⎟
ee obţine soluţia ⎜ 0 ⎟ . Se dã lui α o valoare particularã, de exemplu
⎜ −α ⎟
⎝ ⎠
⎛1 ⎞ ⎛ 1⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
α = 1 şi obţinem V1 = ⎜ 0 ⎟ . In mod asemãnãtor obţinem V2 = ⎜1⎟ şi
⎜ ⎟ ⎜ 1⎟
⎝ −1⎠ ⎝ ⎠
⎛1 ⎞
⎜ ⎟
V3 = ⎜ −2 ⎟ corespunzând valorilor λ2 şi λ3 .
⎜1 ⎟
⎝ ⎠
⎛1 ⎞ ⎛ e
2x
⎞ ⎛ e3 x ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
d) Sistemul fundamental este Y1 = e 2 x ⎜ 0 ⎟ = ⎜ 0 ⎟ , Y2 = ⎜ e3 x ⎟ ,
⎜ −1⎟ ⎜ 2 x ⎟ ⎜⎜ 3 x ⎟⎟
⎝ ⎠ ⎝ −e ⎠ ⎝e ⎠
⎛ e6 x ⎞
⎜ ⎟
Y3 = ⎜ −2e6 x ⎟ .
⎜⎜ 6 x ⎟⎟
⎝e ⎠
68
⎛ y1 ⎞
⎜ ⎟
e) Soluţia generalã este ⎜ y2 ⎟ = C1Y1 + C2Y2 + C3Y3 ,
⎜y ⎟
⎝ 3⎠
⎧ y1 = C1e 2 x + C2 e3 x + C3e6 x
⎪⎪
adicǎ ⎨ y2 = C2 e3 x − 2C3e6 x
⎪ 2x 3x 6x
⎪⎩ y3 = C1e + C2 e + C3e
⎧ y1 ' = y2 + y3
⎪
2. ⎨ y2 ' = y3 + y1 .
⎪y ' = y + y
⎩ 3 1 2
⎛0 1 1 ⎞
⎜ ⎟
Matricea sistemului este A = ⎜1 0 1 ⎟ . Ecuaţia caracteristicã ,
⎜1 1 0 ⎟
⎝ ⎠
λ − 3λ − 2 = 0 are rãdãcinile λ1 = 2 şi λ2 = λ3 = −1 . Un vector propriu
3
⎛ 1⎞
⎜ ⎟
al lui λ1 este V1 = ⎜ 1⎟ .
⎜ 1⎟
⎝ ⎠
Subspaţiul valorii proprii λ2 = λ3 are dimensiunea 2. Vectorii proprii
⎛ 0 1 1 ⎞ ⎛ α1 ⎞ ⎛ α1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
satisfac ecuaţia ⎜ 1 0 1 ⎟ ⋅ ⎜ α 2 ⎟ = −1 ⋅ ⎜ α 2 ⎟ , adicã sistemul cu douã
⎜1 1 0 ⎟ ⎜ α ⎟ ⎜α ⎟
⎝ ⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ 3⎠
⎧α1 + α 2 + α 3 = 0
⎪
grade de nedeterminare ⎨α1 + α 2 + α 3 = 0 . Alegând α1 = −1, α 2 = 0 se
⎪α + α + α = 0
⎩ 1 2 3
69
Din ecuaţia (17) se calculeazã C1 ' ( x ) ,..., Cn ' ( x ) şi apoi, prin integrare se
obţin C1 , C2 ,..., Cn .
⎧⎪ x' = 5 x − 3 y + 2e3t
Exemplu : Sǎ se rezolve sistemul ⎨
⎪⎩ y ' = x + y + 5e −t
⎧ x' = 5 x − 3 y
Sistemul omogen ⎨ are matricea coeficienţilor data de
⎩ y' = x + y
⎛ 5 − 3⎞
A = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝1 1 ⎠
Valorile sale proprii sunt λ1 = 4 şi λ2 = 2 , vectorii proprii
⎛ 3⎞ ⎛ 1⎞
corespunzator acestora sunt V1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , respective V2 = ⎜⎜ ⎟⎟ iar soluţia
⎝1 ⎠ ⎝ 1⎠
generalǎ a sistemului este
⎛ xG ⎞ ⎛ 3C1e 4 t + C 2 e 2 t ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ = C1 ⋅ V1 ⋅ e + C 2 ⋅ V2 ⋅ e = ⎜
4t 2t ⎟
y ⎜ 4t 2t ⎟
⎝ G⎠ ⎝ C1e + C 2 e ⎠
Expresiile pentru C1 şi C2 se determinǎ din sistemul
⎧⎪3C1 ' e 4t + C2 ' e 2t = 2e3t
⎨ .
⎪⎩C1 ' e 4t + C2 ' e 2t = 5e −t
Soluţii ale acestui sistem sunt
C1 = e −5t / 2 − e − t , C2 = −et − 5e −3t / 2
O soluţie particularǎ a sistemului neomogen este
⎛ xP ⎞ ⎛⎜ − e − 4 e
−t 3t
⎞
⎟
⎜⎜ ⎟⎟ =
⎠ ⎜⎝ − 2 e − 2 e ⎟
−t
⎝ yP
3t
⎠
Rezultǎ cǎ soluţia generalǎ a sistemului este
71
⎧⎪ x = 3C1e 4t + C2 e 2t − e − t − 4e3t
⎨
⎪⎩ y = C1e 4t + C2 e 2t − 2e − t − 2e3t
8. R:
⎧ y1 = 3 y1 − 8 y2 + 4 y3
/
⎛ y1 ⎞ ⎛ −2 ⎞ ⎛ 0⎞ ⎛ 4 ⎞
⎪⎪ / ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ −x ⎜ ⎟ x ⎜ ⎟ −x
⎨ y2 = − y1 + 5 y2 − 2 y3 ⎜ y2 ⎟ = C1 ⎜ 1 ⎟ ⋅ e + C2 ⎜ 1 ⎟ ⋅ e + C3 ⎜ − 2 ⎟ ⋅ e
⎪ / ⎜y ⎟ ⎜ 4 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −5 ⎟
⎪⎩ y3 = −3 y1 + 14 y2 − 6 y3 ⎝ 3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝2⎠ ⎝ ⎠
⎧ x' = 2 x − y
10. ⎨
( )
⎧⎪ x = C1 + C2t + C2 − t 2 et
R: ⎨
⎩ y ' = x + 2e
t
( )
⎪⎩ y = C1 + C2t + 2t − t 2 et
⎧ / 2x
⎪ y − 1 + x2 ⋅ y = 0
⎪
⎪ 1
II Sǎ se rezolve problema Cauchy ⎨ z / − y + ⋅ z = x .
⎪ x
⎪ y (1) = 2 , z (1) = 1
⎪
⎩
⎧ y (x ) = 1 + x 2
⎪
R: ⎨ x2 1
⎪ z (x ) = x + −
⎩ 3 3x
73
CAPITOLUL 6
Elemente de calcul operaţional
şi aplicaţii în teoria ecuaţiilor diferenţiale
⎧1 , t > 0
⎪
b) σ ( t ) = ⎨1/ 2 , t = 0 ( M = 1 , s0 = 0 )
⎪
⎩0 , t < 0
Aceastã funcţie se numeşte “treapta lui Heaviside”.
c) Dacã funcţia f satisface condiţiile b) şi c) din definiţia precedentã
atunci φ ( t ) = σ ( t ) ⋅ f ( t ) este un original.
⎛ ∞
⎞
= 1 − p⎜⎜ e − pt sin t |tt ==0∞ + ∫ pe − pt sin tdt ⎟⎟.
⎝ 0 ⎠
75
1
Rezultã ( Lf )( p ) = .2
p +1
Principalele proprietãţti ale transformatei Laplace sunt listate în tabelul
urmãtor.
Numele Formula
proprietãţii
Definiţie ∞
Lf ( p ) = ∫ f (t ) e
− pt
dt
0
Teorema
( Lf ) ⎛⎜
1 p⎞
omotetiei L ( f ( λt ) ) ( p ) = ⎟
λ ⎝λ⎠
Derivarea ( Lf ') ( p ) = p ⋅ ( Lf )( p ) − f ( 0 )
originalului
( Lf '')( p ) = p 2 ⋅ ( Lf )( p ) − p ⋅ f ( 0 ) − f ' ( 0 )
..................................
( Lf ( ) ) ( p ) = p ( Lf )( p ) − p
n n n −1
f ( 0 ) − p n − 2 f ' ( 0 ) − ... − f ( ) (0)
n −1
Derivarea ∞
(n)
imaginii ( Lf ) = ∫ ( −t ) f ( t ) e
n − pt
dt
0
Integrarea ⎛ t ⎞ ( Lf )( p )
originalului ⎜ L f (τ ) dτ ⎟ =
∫
⎜ ⎟ p
⎝ 0 ⎠
Integrarea ∞
⎛ ⎛ f (t ) ⎞ ⎞
imaginii ∫ ( Lf )( q ) dq = ⎜⎜⎝ L ⎜⎜⎝
p
⎟⎟( p)
t ⎟⎠ ⎟⎠
f (t )
∞ ∞
pentru p = 0 ∫
0
t
dt = ∫ (Lf )(q )dq
0
76
Teorema
translaţiei
(
L e p0t f ( t ) ) ( p ) = ( Lf )( p − p ) 0
Teorema L ( f ( t − τ ) ) ( p ) = e − pt ( Lf )( p )
întârzierii
Imaginea ⎛t ⎞
produsului de L ⎜ f (τ ) g ( t − τ ) dt ⎟ ( p ) = ( Lf )( p ) ⋅ ( Lg )( p )
∫
⎜ ⎟
convoluţie ⎝0 ⎠
sin t
4. h ( t ) =
t
77
Originalul Imaginea
1 1
p
tn , n ∈ N n!
p n +1
t n ⋅ eλt n!
( p − λ )n+1
eλt 1
p−λ
sin ωt ω
p + ω2
2
cos ωt p
p + ω2
2
eωt − e −ωt ω
sh(ωt ) =
2 p − ω2
2
eωt + e −ωt p
ch(ωt ) =
2 p − ω2
2
eλt sin ωt ω
( p − λ )2 + ω 2
eλt cos ωt p−λ
( p − λ )2 + ω 2
78
t sin ωt 2 pω
(p 2
+ ω2 )
2
t cos ωt p2 − ω 2
(p )
2
2
+ ω2
sin ( t − τ ) e − pτ
p2 + 1
cos ( t − τ ) pe − pτ
p2 + 1
ln t 1⎛ 1 ⎞
⎜ ln − γ ⎟ cu γ ≈ 0.57722
p⎝ p ⎠
Q ( p)
1. Dacã F ( p ) = este o fracţie raţionalã atunci ea se
R ( p)
descompune în fracţii simple şi se gãseşte originalul
fiecãrei fracţii folosind tabelul anterior.
1
a) F ( p ) =
(
p ( p − 1) p 2 + 4 )
1 11 1 1 1 p 1 1
=− + + −
Se observã cã
(
p( p − 1) p 2 + 4 )
4 p 5 p − 1 20 p 2 + 4 5 p 2 + 4
.
1
Originalul lui este 1 ( în tabelul transformatelor Laplace pe coloana
p
din stânga corespunzãtoare lui 1/ p este scrisã funcţia "1" , originalul lui
1 p 1
eate et , originalul lui 2 este cos 2t iar originalul lui 2
p −1 p +4 p +4
1
este sin 2t .
2
Rezultã cã originalul lui F ( p ) este
1 1 1 1
f ( t ) = − ⋅ 1 + et + cos 2t − sin 2t .
4 5 20 10
1
b) F ( p ) =
( )
2
p2 + 1
1 1
Se observã cã F ( p ) = ⋅ 2
2
este imaginea unui produs de
p +1 p +1
convoluţie, adicã
1 1 ⎛t ⎞
F ( p) = ⋅ = L ⎜ sin τ ⋅ ∫
sin ( t − τ ) dτ ⎟ ( p ) = ( Lf ) ( p ) .
p2 + 1 p2 + 1 ⎜ ⎟
⎝0 ⎠
Rezultã cã
t t
cos ( t − 2τ ) − cos t 1 1
f ( t ) = sin τ ⋅ sin ( t − τ ) dτ =
∫ ∫ dτ = t cos t − sin t .
0 0
2 2 2
80
Q ( p)
2. Dacã F ( p ) = este o
( )
n2
( p − p1 ) n1
⋅ p − p2 ⋅ ... ⋅ ( p − pk )
nk
( n ( ni −1)
)
k
1
∑
f (t ) =
i =1 ( ni − 1)!
⋅ lim F ( p ) ⋅ e pt ⋅ ( p − pi ) i
p → p1
pentru p1 = 1, p2 = −1, n1 = n2 = 2 .
Deci
' '
1 ⎛ 1 ⎞ 1 ⎛ 1 ⎞
f (t ) = lim⎜⎜ e pt ⎟⎟ + lim ⎜⎜ e pt ⎟⎟
(2 − 1)! p →1⎝ ( p + 1) ⎠ (2 − 1)! p → −1⎝ ( p − 1) ⎠
2 2
⎛ ⎛ t 1 ⎞ ⎞⎟ ⎛ ⎛ t 1 ⎞ ⎞⎟
= lim⎜ e pt ⎜⎜ −2 ⎟ + lim ⎜ e pt ⎜
⎟ ⎜ −2 ⎟
p →1
⎝ ⎝ ( p + 1)
⎜ 2
( p + 1) ⎠ ⎠ p → −1⎝ ⎝ ( p − 1)
3 ⎟ ⎜ 2
( p − 1)3 ⎟⎠ ⎟⎠
t ⋅ ch(t ) sh(t )
⎛ t 2⎞ ⎛ t 2⎞ t
(
1
= et ⎜ − ⎟ + e − t ⎜ + ⎟ = et + e − t + et + e − t = ) ( + )
⎝4 8⎠ ⎝4 8⎠ 4 4 2 2
3.Dacã funcţia F ( p ) conţine factorul e −λ p
se foloseşte
teorema întârzierii.
2e − p
Exemplu : Sã se determine originalul funcţiei F ( p ) = 2 .
p
81
Deoarece F ( p ) = e − p
2!
p2
(
= e− p ( Lt 2 ) ( p ) = L ( t − 1)
2
) ( p ) , ceea ce s-a
obţinut aplicând teorema întârzierii pentru τ = 1 şi t = t 2 , rezultã cã
f ( t ) = ( t − 1) ⋅ σ ( t − 1) . Inmulţirea cu σ ( t − 1) este necesarã pentru ca
2
( )
p 2 − 3 p + 2 Y ( p ) − py ( 0 ) − y ' ( 0 ) + 3 y ( 0 ) =
1
p +1
.
1 p
Y ( p) = + y (0 ) +
( p − 1)( p − 2)( p − 3) ( p − 1)( p − 2)
1
+ ( y ' (0 ) + 3 y (0))
( p − 1)( p − 2)
Dupã descompunerea în fracţii simple rezultã
⎛ 1 ⎞ 1 1 1 ⎛1 ⎞ 1
Y ( p ) = ⎜ − + 2 y (0) + y ' (0)⎟ + + ⎜ + 5 y (0 ) + 3 y ' (0)⎟ =
⎝ 2 ⎠ p −1 6 p + 1 ⎝ 3 ⎠ p−2
1 1 1 1
= C1 + C2 + .
p −1 p − 2 6 p +1
1
c) Originalul lui Y ( p ) este y ( t ) = C1et + C2 e2t + e−t . Aceasta este
6
soluţia generalã a ecuaţiei liniare.
In aceastã situaţie aplicarea transformatei Laplace pentru rezolvarea
ecuaţiei nu uşureazã calculele. Aplicarea ei este justificatã mai ales în
rezolvarea problemelor Cauchy.
⎪⎧ y ''+ y = 2cos t
2. Sã se rezolve problema Cauchy ⎨
⎪⎩ y ( 0 ) = 0, y ' ( 0 ) = 1
2p
a) Ecuaţia operaţionalã este p 2Y ( p ) − py ( 0 ) − y ' ( 0 ) + Y ( p ) = 2 .
p +1
2p 1
b) Soluţia ecuaţiei operaţionale este Y ( p ) = + 2 .
( )
2
2
p +1 p +1
⎪
⎨ . El este un sistem de
⎪ pX ( p ) + 2 X ( p ) − pY ( p ) + Y ( p ) = 1
⎩⎪ p +1
ecuaţii liniare cu necunoscutele X ( p ) şi Y ( p ) .
⎧ 1 1 3 1 1 1
⎪ X ( p) = 8 p −1 + 4 −
⎪ ( p + 1) 8 p + 1
2
CAPITOLUL 7
T M
θ
P
q0 α 2 − Ω 2 + α q α 2 − Ω2 − α
A= ⋅ şi B = 0 .
2 α 2 − Ω2 2 α 2 − Ω2
Sǎ remarcǎm cǎ puterile ce apar la exponenţi sunt amândouǎ negative
şi deci lim q(t ) = 0 .
t →∞
93
L
- dacǎ R = 2 ⋅ (adicǎ α 2 = Ω 2 ) atunci soluţia generalǎ este
C
q(t ) = ( At + B ) ⋅ e −αt .
Coeficienţii A şi B sunt în acest caz A = − q0 şi B = q0 şi soluţia se
scrie
q(t ) = q0 (t − 1) ⋅ e −αt .
L
- dacǎ R < 2 (adicǎ α 2 < Ω 2 ) atunci soluţia generalǎ este
C
q (t ) = e −αt ⎛⎜ M cos⎛⎜ Ω 2 − α 2 ⋅ t ⎞⎟ + N sin ⎛⎜ Ω 2 − α 2 ⋅ t ⎞⎟ ⎞⎟ .
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎠
q0α
Din condiţiile iniţiale rezultǎ M = q0 şi N = .
⎛⎜ Ω 2 − α 2 ⎞⎟
⎝ ⎠
In problemele legate de circuite electrice este mai importantǎ
studierea funcţiilor i(t) şi v(t) decât cunoaşterea lui q(t), de aceea le
explicitǎm în acest ultim caz.
Se noteazǎ Ω 2 − α 2 / α = tgφ , deci cos φ = α / Ω şi
sin φ = Ω − α / Ω şi se obţine
2 2
q Ω
v(t ) = 0 ⋅ e −αt ⋅ sin ⎛⎜ Ω 2 − α 2 ⋅ t + φ ⎞⎟
C Ω −α
2 2 ⎝ ⎠
.
q0 Ω 2
i (t ) = e − αt
cos⎛⎜ Ω 2 − α 2 ⋅ t ⎞⎟
Ω2 − α 2 ⎝ ⎠
Ea reprezintǎ o mişcare oscilantǎ amortizatǎ, neperiodicǎ, dar distanţa
2π
între punctele de extrem este constantǎ, T = . Aceasta
1 R2
−
LC 4 L2
formulǎ a fost obţinutǎ de William Thomson şi este cunoscutǎ sub
numele de “perioadǎ a circuitului oscilant”.
94
Δx
Δx
T ( x ) = A ⋅ eω 0 x + B ⋅ e − ω 0 x .
Deoarece condiţia lim T (x ) = 0 este naturalǎ rezultǎ cǎ A = 0 . Din
x →∞
T (0 ) = T0 se deduce
T (x ) = T0 ⋅ e −ω 0 x
ceea ce aratǎ cǎ temperatura scade exponenţial în raport cu distanţa.
⎛ k ⎞ m ⎛ k ⎞
x(t ) = a ⋅ cos⎜⎜ t ⎟⎟ , y (t ) = v0 ⋅ ⋅ sin ⎜⎜ t ⎟⎟ .
⎝ m ⎠ k ⎝ m ⎠
Din eliminarea lui t între cele douǎ ecuaţii rezultǎ cǎ traiectoria
punctului are ecuaţia
x2 k2
2
+ 2
y2 = 1
a m ⋅ v0
ϕ
Ff
G B
2 ⋅ g 2 μφ 3μ ⋅ cos φ + (1 − 2 ⋅ μ 2 ) ⋅ sin φ
rezultǎ C (φ ) = e + K , ceea ce
r 1+ 4 ⋅ μ 2
aratǎ cǎ ecuaţia liniarǎ are soluţia
2 g 3μ ⋅ cos φ + (1 − 2 ⋅ μ 2 ) ⋅ sin φ
z (φ ) = + K ⋅ e − 2 μφ .
r 1+ 4 ⋅ μ 2
Aceastǎ ecuaţie nu poate fi rezolvatǎ analitic dar acest lucru nici nu
⎛π ⎞
este necesar deoarece, din condiţiile iniţiale v(0) = 0, v⎜ ⎟ = 0 ,
⎝2⎠
⎛π ⎞
adicǎ z (0 ) = 0, z ⎜ ⎟ = 0
⎝2⎠
⎧2⋅ g 3⋅ μ
⎪ r ⋅ 1+ 4 ⋅ μ 2 + K = 0
⎪
rezultǎ ⎨ adicǎ
⎪ 2 ⋅ g ⋅ 1 − 2μ + K ⋅ e − μ ⋅π = 0
2
⎪⎩ r 1 + 4 ⋅ μ 2
(1 − 2 ⋅ μ )− 3 ⋅ μ ⋅ e
2 − μ ⋅π
=0
Nici aceastǎ ecuaţie iraţionalǎ cu necunoscuta μ nu poate fi rezolvatǎ
analitic dar soluţia ei, aproximatǎ numeric cu o eroare de 0.01 este
μ = 0.62 .
de ρ =
(1 − ( y') )
2 3/ 2
, deci ecuaţia problemei este
y' '
(1 − ( y') )
2 3/ 2
= R ⋅ y' ' .
101
( y − C1 )2 + (x − C )2 = R 2 .
Aceastǎ relaţie aratǎ ca doar cercurile de razǎ R (şi centru arbitrar
A(C ,C1 ) ) au raza de curburǎ constantǎ, egalǎ cu R.
102
103
Bibliografie