Raport intermediar asupra activitatii de teren in anul 2006

in cadrul proiectului GEF-UNDP nr. 47111

Antoneta Seghedi

Zonele cercetate au cuprins jumatatea nordica a PNMM, si anume Culmea Pricopanului din Dealul Cheia
in nord pana la comuna Greci, in sud si Muntii Macinului intre dealul Chitlau la nord si paralela localitatii
Nifon la sud. Deoarece aceasta zona a fost obiectul cartarilor geologice anterioare la scara 1:25.000, cartari
pe baza caror a fost elaborata harta geologica la scara 1.50.000, metodologia de lucru a constat din
revizuiri geologice la scara 1:25.000 si 1.10.000 pentru perimetrele care constituie rezervatii sau
monumente naturale geologice sau mixte. Cercetarile de teren au fost efectuate in perioada 15-25 august
2006, si au continuat in perioada urmatoare cu activitati de laborator(realizarea hartii geologice si studiul
sectiunilor subtiri). Echipa de lucru a fost constituita din trei cercetatori, si anume un specialist in
petrologie magmatica, metamorfica si structurala (dr. Antoneta Seghedi), un sedimentolog (dr. Gheorghe
Oaie) si un vulcanolog (dr. Alexandrina Fulop).

Cadrul geologic si structural

Din punct de vedere geologic, Parcul National Muntii Macinului se situeaza in orogenul nord-
dobrogean, orogen care constituie o zonă deformată chimeric (Mrazec, 1911, Murgoci, 1914), situată în
forlandul carpatic între platformele Moesică şi Scitică (Dumitrescu, Săndulescu, 1968, 1970). Delimitat
tectonic de fracturile crustale Sfântu Gheorghe şi Peceneaga-Camena, orogenul nord-dobrogean se
alungeşte 140 km pe direcţia NW-SE, cu o lăţime de la 40 km în est şi sub 10 km în NW. O importantă
fractură cu orientare N-S, aproximativ paralelă cu cursul Dunării între Călăraşi şi Galaţi (Gavăt et al.,
1967), separă orogenul nord-dobrogean în două compartimente tectonice majore: Dobrogea de Nord şi
Promontoriul nord-dobrogean. Dobrogea de Nord reprezintă zona de aflorare a orogenului, în timp ce
Promontoriul nord-dobrogean constituie o creastă îngropată, ce se afundă la adîncimi din ce în ce mai mari
sub sedimentele neogene ale Depresiunii Getice şi ale pînzelor Carpaţilor Orientali.
Fundamentul hercinic afloreaza în special in partea vestica a Dobrogei de Nord (zona Măcin), fiind
puternic ridicat pe falii de incalecare chimerice la unghi mare. În zona Tulcea fundamentul apare in
principal in zona axiala a doua cute chimerice cu orientare aproximativ E-W, si anume anticlinalul
Mahmudia la nord si anticlinalul Somova (Rediu) la sud. Contactul dintre zona Macin si zona Tulcea are
loc de-a lungul fracturii Luncavita-Consul, o falie inversa la unghi mare, de-a lungul careia roci granitoide
si metamorfite de Boclugea ale fundamentului pre-triasic incaleca spre est depozitele triasice ale
Formatiunilor de Somova, Niculiţel si Alba.
Fundamentul depozitelor mezozoice din unitatea de Măcin constă din formatiuni metamorfice
(seriile de Orliga, Megina, Boclugea si Gnaisele de Megina), depozite paleozoice anchimetamorfice
(Formatiunile de Cerna, Bujoare si Carapelit) si roci granitoide si filoniene paleozoice (fig 2, 3).
Fundamentul pre-triasic este străbătut de o suită de dyke-uri de bazalte si riolite, reprezentând un
magmatism bimodal legat de miscările extensionale de la începutul riftogenezei triasice.

Diversitatea geologica

Desi ocupa o suprafata relativ restransa, Parcul National Muntii Macinului prezinta mare o
diversitate geologica, datorita unei constitutii litologice extrem de variate si unei structuri complexe,
reprezentand rezultatul insumat al etapelor tectonice hercinica si alpina timpurie (chimerica). In cuprinsul
Parcului afloreaza sisturi cristaline cu metamorfism de grad mediu sau scazut (amfibolite, micasisturi,
metariolite si metatufuri acide, cuartite, filite, etc.), formatiuni paleozoice cu metamorfism incipient (peste
care se suprapun fenomene de cornificare si local skarnificare sub influenta magmatismului plutonic
hercinic), precum si o larga varietate de roci magmatice intruzive sau efuzive formate in cicluri orogenice
diferite – hercinic si alpin timpuriu: granite, granodiorite, diorite, gabbrouri, riolite, tufuri sudate –
ignimbrite – si tufuri de cadere, dykeuri de riolite si bazalte sau dolerite; la acestea se adauga tipuri variate
de corneene si skarne, roci formate prin metamorfism de contact termic si metasomatic al rocilor
sedimentare sau metamorfice, sub influenta temperaturii corpurilor granitoide intruse in ele.
Structurile hercinice ale formatiunilor sedimentare paleozoice, in parte obliterate de deformarile mai noi,
mai pot fi recunoscute in diferitele unitati structurale chimerice. Tectonica hercinica in panze de sariaj, care
a transportat sisturile cristaline peste formatiunile paleozoice cu metamorfism incipient, poate fi
reconstituita in cadrul unitatilor alpine timpurii, care reprezinta cute-solz marginite de incalecari la unghi
mare. Relieful si peisajul geomorfologic sunt controlate atat litologic, cat si tectonic, ceeace subliniaza
importanta rolului geodiversitatii in cadrul acestui parc, care reprezinta, de altfel, un laborator in aer liber
pentru studiul proceselor geologice.

Fig. 2. Coloane litologice ale formatiunilor din unitatea de Macin

 Formatiuni paleozoice

Depozitele paleozoice alcatuiesc doua centuri de ardezii (slate belt) alungite pe directia NW-SE.
Fasia mai lata, estică, constă predominant din depozite clastice ale Formatiunii de Carapelit; iviri restranse
de depozite siluriene apar în dealurile Pietrele Albe din zona Megina si în dealul Cracanelor din
Promontoriul Bugeac. Fasia vestică, cu latimea maxima de 2,5 km în dealurile Priopcea si Bujoare,
afloreaza în principal în dealurile Priopcea-Muchea Lunga-Bujoare, Chior Tepe, Dâlchi Bair si Petre
Cerdak. Iviri izolate, de mici dimensiuni, apar spre SE pe valea Giubelei (Atmagea), pe valea Atmagea, la
Carjelari si Camena, iar spre NW, la Pietrele Raioase, Iglita, insula Blasova, Carcaliu, Cheia si Vitelaru. în
cadrul acestei fasii afloreaza în principal Formatiunile de Cerna si de Bujoare, si, subordonat, Formatiunea
de Carapelit. Depozitele paleozoice au suferit un metamorfism regional hercinic de grad foarte scazut
(anchimetamorfism). Metamorfismul este caracterizat prin prezenta asociatiei mineralogice illit + clorit în
roci pelitice, iar în partea vestica a zonei Macin indicii de “cristalinitate” a illitului indica cresterea
progresiva spre est a gradului de metamorfism.

Formatiunea de Cerna Succesiunea Formatiunii de Cerna, cel mai bine deschisa pe versantii vestici
ai dealurilor Priopcea si Dalchi Bair, cuprinde un orizont inferior de calcare negre-cenusii, cu pirita si un
orizont superior de ardezii cenusii; calcarele contin o intercalatie de silicolite negre în Curt Bair, iar
ardeziile din Chior Tepe, Ormangic Bair, Pepiniera si de pe versantul vestic al Priopcei, la est de soseaua
Măcin-Cerna, prezinta intercalatii de gresii cuartoase-muscovitice si calcare cafenii galbui cu rare resturi
organice, traversate si de forajul 70.307-Cerna.
Cutarea stransa a depozitelor, cu cute de flanc si cute cu dublu plonj, nu permite aprecierea grosimii
reale a termenilor. Studiul petrografic, corelat cu datele litologice, sugereaza că Formatiunea de Cerna
reprezinta depozite pelagice sau hemipelagice; nivelele subtiri de calcare cu bioclaste de crinoide provin
din biomicrite depuse în ape mai putin adanci, iar orizontul de calcare negre, bogate în pirita si substanta
organica, s-a format intr-un mediu euxinic. Intercalatiile de gresii si siltite indica aporturi terigene
episodice datorate furtunilor (tempestite).
Formatiunea de Cerna a fost atribuita Silurianului pe baza unor resturi de macrofauna (Simionescu,
1924; Mirăută, Mirăută, 1962). Contactul estic cu metamorfitele seriei de Boclugea este tectonic în
dealurile Priopcea si Dalchi Bair. Limita vestică, cu depozitele Devonian inferioare ale Formatiunii de
Bujoare, este marcata de aparitia conodontului Icriodus woschmiedti, în calcarele cafenii intercalate în
ardeziile de pe versantul vestic al Priopcei. Prin urmare, limita dintre cele doua formatiuni se afla în
cuprinsul orizontului de ardezii si este imposibil de trasat în absenta unor profile biostratigrafice continui,
corelate cu datele structurale.

Formatiunea de Bujoare Devonianul zonei Măcin se dezvoltă în facies renan. Principalele tipuri
litologice au fost grupate în doi termeni ai Devonianului inferior, reprezentand Geddinianul si
Coblenzianul. Geddinianul cuprinde un orizont de calcare albe si cenusii, mai mult sau mai putin
recristalizate, dispus peste o succesiune de gresii cuartitice în alternanta cu ardezii cenusii si calcare
maronii crinoidale, ce contin conodontul Icriodus woschmidti. Coblenzianul este alcatuit dintr-o
succesiune de strate discontinui de gresii cuartitice, ardezii negre, gresii calcaroase si calcare crinoidale.
Varsta coblenziana rezulta din prezenta unei faune dominate de brachiopode, semnalata prima oara de
Cadere si Simionescu (1907).
Desi cornificate, depozitele din dealul Bujorul Bulgaresc contin o bogata fauna de branchiopode,
crinoide si tentaculiti, în care trilobitii, coralii, briozoarele si ostracodele sunt subordonate (Iordan, 1974).
Fauna formeaza frecvent lumasele si indică un mediu bentonic de self deschis. Faciesul depozitelor
devoniene corelat cu caracterele petrografice ale gresiilor intercalate, sugereaza deasemenea depozite
marine de apa putin adanca.
Formatiunea de Carapelit Formatiunea de Carapelit cuprinde depozite continentale discordante pe
fundamentul hercinic, ce remaniaza granite si roci metamorfice. Principalele asociatii litofaciale ale
Formatiunii de Carapelit cuprind: depozite cenusii aluviale, depozite rosii (facies de red-bed) - Gresia rosie
de Martina; faciesul vulcano-sedimentar. Faciesurile sunt partial izocrone.
Depozitele cenusii aluviale cuprind succesiuni grosiere de con aluvial (dominate de conglomerate) si
succesiuni de câmpie aluvială (gresii-siltite) (Seghedi, Oaie,1986).
 Fig. 3. Harta geologica simplificata a unitatii de Macin, cu localizarea PNMM

Gresia rosie de Martina, bine dezvoltata pe Valea Martina si in dealul lui Mos Deliu, este o secventa
de progradare mai grosiera spre top, cuprinzand gresii cu stratificatie paralela si incrucisata ce trec în sus la
conglomerate, interpretate că depozite fluviatile de rau despletit (braided) (Oaie,1986). Faciesul vulcano-
sedimentar include depozite piroclastice (ignimbrite, tufuri de cadere, depozite de val piroclastic, tufuri cu
lapili acretionari), interstratificate cu grosimi variabile si la diferite nivele în coloana litologica cu depozite
epiclastice (conglomerate, gresii si siltite verzui, rosii sau cafenii si cu argilite rosii si verzi) (Seghedi et
al.,1987). Datele petrografice indica evolutia în timp a sedimentarii de la terigena la vulcanogena si
epiclastica (Oaie, Seghedi, 1992), intr-un regim tectonic de arc magmatic de margine continentala
(Seghedi, Oaie,1994), cu depunerea materialului detritic intr-un bazin back-arc ensialic (retroarc) (Seghedi,
Oaie,1986).
Varsta Formatiuniii de Carapelit, practic nefosilifera, a fost un subiect controversat, ea fiind atribuita
Permo-Carboniferului (Mrazec, Pascu, 1986; Rotman, 1917), Carboniferului (Cantuniari, 1913),
Carboniferului inferior - Devonianului superior (Murgoci, 1914; Macovei, 1933) si Carboniferului inferior
(Mirăută, Mirăută, 1962). Singura fosilă descoperită în Formatiunea de Carapelit este un rest de plantă
identificată drept Calamaria (Paeckelman, 1935), Asterocalamites (Atanasiu, 1940) sau Archaeocalamites
(Macovei, 1933), genurile indică intervale de timp de vârste diferite - fie Carbonifer superior, fie Devonian
superior - Carbonifer inferior. In roci pelitice din dealurile Carapelit si Conaciu au fost identificate
acritarche, spori trileti, chitinozoare, scolecodonte si microspori (Vaida, în Seghedi et al., 1986) sugerând
intervalul Silurian - Carbonifer. Continutul paleontologic sărac si foarte slab conservat este cu sigurantă
remaniat. Petrografia termenilor terigeni grosieri, datele palinologice din nivelele pelito-siltice si
microfauna din calcarele remaniate în conglomerate indică că Formatiunea de Carapelit este cert post-
devoniană.
Din cele prezentate rezultă că vârsta acestei formatiuni este cuprinsă în intervalul Carbonifer -
Permian mediu. Ea este mai veche decat rocile masivului Greci care o strabat si cornifica, si pentru care s-a
obtinut o varsta izocrona Rb-Sr de 242 milioane de ani (Permian superior) (Pop et al.,1985). Pe baza
acestor elemente, corelate cu faciesul de red-beds si cu prezenta vulcanismului ignimbritic, s-a considerat
că Formatiunea de Carapelit s-a depus în intervalul Carbonifer superior-Permian inferior (Oaie,
Seghedi,1992).

Roci magmatice

In cuprinsul Dobrogei de Nord afloreaza magmatite hercinice si alpine.

Magmatitele hercinice cuprind vulcanite si vulcanoclastite acide, interstratificate în Formatiunea de
Carapelit, precum si intruziuni granidoide ce strabat si cornifica Formatiunea de Carapelit si/sau seria de
Boclugea. Ele reprezinta un magmatism calcoalcalin de margine de placa activa, format în conditiile unui
arc magmatic de margine continentala. Pe rama nordică si sud-vestică a Dobrogei de Nord, fundamentul
pretriasic este străbătut de roci magmatice alcaline: la sud de falia Sfântu Gheorghe, se dezvoltă un
vulcanism alcalin-subalcalin bimodal, formând o suită de dykeuri orientate E-W ce străbat paleozoicul de
tip Tulcea; pe rama sud-vestică a unitătii de Măcin, apar granitoide si riolite alcaline,
Magmatitele alpine s-au format în Permianul superior, Triasic si Jurasicul superior, în conditii
geotectonice diferite: magmatism alcalin pe rama nordică si sud-vestică a unitătii de Măcin (magmatism
intraplaca legat de initierea riftogenezei triasice); vulcanism bimodal formand suite de dykeuri bazice si
acide ce strabat fundamentul pre-alpin din partea centrala si nord estică a unitătii de Măcin; vulcanism
bimodal interstratificat în depozitele de platforma carbonatica Jurasic superioare din partea sudică a unitătii
de Măcin (tufuri riolitice si curgeri de lave bazice).

Vulcanite calcoalcaline paleozoice

Manifestarile vulcanice hercinice (foarte probabil Permian inferioare) din unitatea de Măcin
reprezinta un vulcanism riolitic calcoalcalin (Seghedi et al., 1992) ale carui produse sunt interstratificate în
faciesul vulcano-sedimentar de la partea superioara a Formatiunii de Carapelit (vulcanism intracarapelitic,
Russo-Săndulescu et al.,1975). Vulcanismul hercinic a produs în principal roci piroclastice si doar local
curgeri de lave (Seghedi et al., 1987). Dintre rocile piroclastice, predomina cantitativ ignimbritele; tufurile
de cadere, tufurile de val piroclastic (cu stratificatie incrucisata) si tufurile cu lapili acretionari fiind mai
reduse că pondere.
Ignimbritele formeaza corpuri masive de dimensiuni variabile, cu aspect lenticular, avand baza
concava si topul plan. Ele sunt interstratificate cu depozite epiclastice sau formeaza corpuri groase de roca
(> 500 m în dealul Crapcea) rezultate din suprapunerea mai multor unităti de curgere piroclastica.In dealul
Crapcea au fost observate unităti de curgere constănd din tufuri de val piroclastic, ignimbrite si depozite de
cadere (Seghedi et al, 1987). Masa principala a riolitelor din Crapcea este insa sudata, rocile avand culoare
verzuie sau rosie, cu aparenta riolitica. Ignimbritele constău dintr-o matrice de granulatia cenusii (formate
din vitroclaste si cristaloclaste) în care plutesc poncii, poncii tasate (fiamme) si litoclaste de dimensiuni
variabile, atât juvenile, cat si nevulcanice. Caracterele acestui facies indica depunerea din curgeri
gravitationale în masa, ce se deplaseaza laminar, favorizand procese de sortare granulometrica la baza
curgerii.
Tufurile cu stratificatie paralela sunt fie interstratificate cu depozitele epiclastice, fie localizate la
partea superioara a unei curgeri piroclastice. Caracterele sedimentologice si asocierea cu tufuri de curgere
piroclastica sau epiclastite sugereaza că acest facies reprezinta tufuri de cadere subaeriana, rezultate din
eruptii de tip plinian. Variatiile verticale ale granulatiei indică caracterul intermitent al eruptiilor
generatoare.
Tufurile cu stratificatie oblică se localizeaza la baza unor corpuri de ignimbrite (Piscul Firului);
asocierea lor cu depozite de curgere piroclastica sugereaza depozite de val piroclastic, iar localizarea lor la
baza curgerii indica tipul "ground surge", depozite formate în mediu subaerian, din partea marginala a
coloanei de eruptie colapsate, precedand curgerea piroclastica derivata din partile centrale ale coloanei.
Tufurile sunt constituite din cristoclaste si vitroclaste.
Tufurile cu lapili acretionari constau din cenusa vitroclastica cu rare cristaloclaste, cu mici
concretiuni sferice sau elipsoidale, intr-un liant cu textura brecioasa sau perlitica. Ele ar putea fi formate
prin explozii freato-pliniene initiate prin patrunderea unor curgeri piroclastice intr-un bazin acvatic
(Seghedi et al., 1987).
Geochimia elementelor majore si minore sugereaza doua modele petrogenetice pentru riolitele
hercinice (Seghedi et al.,1992):
- origine crustala a magmelor, în crusta inferioara supusa unui proces larg de topire partiala, urmat de
procese de cristalizare fractionata în camere magmatice intermediare;
- origine în mantaua superioara, care a suferit procese de topire partiala urmate, în camere magmatice
intermediare, de procese de cristalizare fractionata si asimilare.
Caracterele vulcanologice, petrografice si geochimice ale vulcanitelor hercinice, si asocierea cu
depozite continentale-aluviale depuse pe un fundament sialic sugereaza o ambianta geotectonica de arc
magmatic de margine continentala (Oaie, Seghedi,1992).

Roci granitoide paleozoice

Intruziunile hercinice din Dobrogea de Nord au fost puse în loc în doua faze importante
(Rotman,1917): anterior sedimentarii Formatiunii de Carapelit (ele constituind una din ariile sursa ale
acesteia) si sincron cu sau ulterior deformarii Formatiunii de Carapelit. Datele geocronologice existente
asupra granitelor nord-dobrogene (varste K-Ar) (Manzatu et al.,1975) se grupeaza în trei etape majore: (a)
varste Carbonifere (306, 320, 329 m.a) ce corespund Namurianului (partea inferioara a Carboniferului
mediu) conform tabelului geocronologic elaborat de Bilal, Van Eysinga (1987); ele reprezinta varste de
racire ale granitelor de Hamcearca si Măcin; (b) varste Permiene (264-245 m.a) indicand partea inferioara
a Permianului superior, ce reprezinta varste de racire ale masivelor Pricopan si Greci;(c) varste mezozoice
(Triasic superior si Jurasic inferior) (170-198 si 212-222 m.a) care reflecta evenimente termice corelabile
cu milonitizarea granitelor hercinice sau cu formarea cutelor-solz din unitatea de Măcin.
Concordanta lor cu varstele izocrone Rb-Sr (Pop et al.,1983) este remarcabila si sugereaza o
deformare a granitelor în faza kimmerică veche.
Rocile granitoide formeaza fie corpuri mai mari ce strabat rocile Formatiunii de Carapelit (masivele
Greci si Pricopan) sau ale Seriei de Boclugea (masivele Garvăn-Vacareni, Chitlau, Hamcearca si
Coslugea), fie iviri de diferite dimensiuni, izolate în masa depozitelor cuaternare (Măcin, Popina, Pietrosul,
Galma Mare, Galmele Insirate, Tichilesti). Datele geofizice sugereaza continuarea pe sub cuvertura
cuaternara a masivelor Hamcearca, Pietrosul, Greci si Pricopan (Andrei et al.,1990), corpurile granitice
avand o forma alungita pe directia NW-SE (fig. 3). Granitele de Hamcearca, remaniate în conglomeratele
de Carapelit (Stefan, 1958, 1966), au fost puse în loc în metamorfite ale seriei de Boclugea, ca intruziuni
de temperatură scăzută, ce dau slabe aureole de contact termic (Seghedi et al., 1981). Interpretate ca un
magmatism caledonian sau hercinic timpuriu (Ianovici et al., 1961, Muresan, 1974), ele sunt foarte
probabil consolidate din primele topituri magmatice produse prin subductie în Carboniferul inferior-mediu,
similar cu granitele de Kazalgic-Bair, dar spre deosebire de acestea din urma, au migrat la nivele
superioare ale crustei.
Masivul Greci reprezintă generatia nouă de granite, puse în loc ca intruziuni de temperatură ridicată,
la nivele crustale superioare, cu contacte iscordante si partial concordante. Sunt bogate în xenolite de roci
gazdă variabil cornificate, precum si într-o mare varietate de enclave homeogene diferentiate. Punerea în
loc a masivului este însotită de dezvoltarea unei aureole de contact termic, dezvoltată în faciesul cornenelor
amfibolice în imediata vecinătate a contactului cu roca gazdă. Masivul Greci reprezintă o suită de granite
de tip I, puternic diferentiate, de la diorite (si gabbrouri cu olivină) la leucogranite si dominată de
granodiorite cu hornblendă si biotit si tonalite. Geochimia calcoalcalină sugerează diferentierea dintr-o
magmă derivată din manta, puternic contaminată cu topituri crustale si prin asimilarea rocilor gazdă
(Seghedi et al.,1986, Seghedi et al., 1994 b).
Masivul Hamcearca Situat pe versantul drept al Taitei la vest de Hamcearca, masivul Hamcearca,
remaniat în conglomeratele de Carapelit (Stefan, 1958), a fost pus în loc ca o intruziune de temperatura
scazuta în metamorfitele de grad scazut ale seriei de Boclugea. Masivul constă din leucogranite mediu sau
larg granulare, de culoare roz sau albit, cu structura hipidiomorf-granulara, greu vizibila datorita
cataclazării intense a masivului. Granitele de Hamcearca sunt alcatuite din feldspat potasic (ortoza pertitica
sau creptopertitica cu conture xenomorfe sau subautomorfe), feldspat plagioclaz albitizat, cuart si extrem
de rar biotit cloritizat. Datele geochimice indica granite alcaline sodo-potasice foarte sarace în calciu, slab
diferentiate (Russo-Săndulescu în Seghedi et al.,1981).
Masivul Coslugea Acest corp de granite, acoperit pe rama vestică de depozite loessoide, este intrus
în sisturile cristaline ale seriei de Boclugea din dealul Coslugea (Savul, 1937), în care a produs o aureola
termică de temperatura scazuta. In corneenele de pe rama sudică a masivului apar skarne rubanate cu
granat si diopsid (Seghedi et al., 1981,1988). Masivul constă predominant din granite roz-rosietice cu biotit
+ hornblenda, ce trec la contact cu seria de Boclugea la o bordura de racire de microgranite cu biotit
(Savul, 1937, Seghedi et al.,1981). Aplitele si granofirele sunt frecvente, iar structurile micrografice sunt
caracteristice. Caracterele geochimice ale granitelor de Coslugea indica un magmatism calcoalcalin si
sugereaza consanguitatea cu masivul Greci. Granite rosii de tip Coslugea, cu o bordura subtire de
leucogranite brecifiate (Seghedi, în Mirăuţăet al.,1986) afloreaza în dealul Edirlen si sunt cunoscute ca
granite de Cilic.
Masivul Greci Masivul Greci, înconjurat de roci sedimentare sau metamorfice, a fost denumit de
Rotman (1915) lacolit datorită dimensiunilor şi morfologiei. După datele geofizice (Andrei et al, 1990) se
pare că masivul Greci nu este înrădăcinat, baza sa fiind tăiată. Sub cuvertura sedimentară paleozoică,
corpul are prelungiri, dar nu cu mult mai extinse decât aria de aflorare.
Masivul Greci reprezinta cel mai mare pluton granitic din unitatea de Măcin, cu latimea maxima de 3
km în zona Greci si o lungime de aflorare de 15 km. Spre SE el se scufunda sub depozitele Formatiunii de
Carapelit, prezenta lui fiind tradata de ariile de cornificare slaba din cadrul formatiunii (Seghedi, 1986 b;
Seghedi et al.,1988); dupa o scufundare puternica în zona dealului Carapelit, dioritele si granodioritele de
Greci reapar în dealul de la SW de Horia (Russo-Săndulescu et al.,1975). Datele geofizice integrate
(Andrei et al., 1990) sugereaza extinderea spre NW a masivului pe sub cuvertura de loess până în bazinul
vaii Luncavita. Rocile masivului Greci afloreaza în solzul Almanlia, unde strabat si cornifica atât
Formatiunea de Carapelit (Rotman, 1917), cat si metamorfite ale seriei de Boclugea (Seghedi, în Savu et
al.,1988 si în Seghedi et al.,1988). Ivirile de diorite si granodiorite de la Garvan si din Culmea Chetrosul,
puse în loc în seria de Boclugea, precum si cele din jurul asezarii Cetatuia (Galma Mare, Galmele Insirate,
Valea Glontului) au fost atribuite masivului Greci pe baza caracterelor petrografice si geochimice (Seghedi
et al., 1980, Seghedi în Baltres et al., 1992). Masivul este pus în loc în zona axială, puternic erodată, a
anticlinalului hercinic Piciorul Pricopanului. In bolta anticlinală din acoperisul intruziunii, coborâtă
tectonic, rocile masivului formează silluri si mici lacolite, insinuate pe planele de stratificatie
cvasiorizontale ale rocilor gazdă cornificate.
Corpul principal al masivului Greci are o forma alungita pe directia NNW-SSE, cu partea apicală
neregulata, ce conserva petece cornificata din rocile gazdă din acoperis. Contactul liniar aparent abrupt, cu
corneenele de pe rama SW a masivului este tectonic (Seghedi, în Savu et al., 1988). Masivul este pus în
loc în zona axială, puternic erodată, a anticlinalului hercinic Piciorul Pricopanului. In bolta anticlinală din
acoperisul intruziunii, coborâtă tectonic, rocile masivului formează silluri si mici lacolite, insinuate pe
planele de stratificatie cvasiorizontale ale rocilor gazdă cornificate (Seghedi et al., 1980). Aceleasi forme
de zăcământ concordante ale dioritelor au fost remarcate în forajul structural 69.805 Măcin (Seghedi, în
Baltres et al., 1990). Formele de zăcământ discordate (dykeuri si filoane) sunt prezente atât în rocile din
acoperis, cât si în cuprinsul masivului (Stefan, 1957, 1959). La contact cu rocile din acoperis se dezvoltă
faciesuri microgranulare porfirice.
Masivul Greci este alcătuit dintr-o mare varietate de tipuri petrografice, de la diorite cu nuclee de
gabbrouri, la tonalite si leucogranite (Stefan, 1957, 1958, 1966). Dioritele sunt străbătute de grandiorite si
tonalite. Pe arii largi, granodioritele prezintă tranzitii gradate atât la granite cu biotit sau leucogranite, cât si
la tonalite.
Fondul petrografic al masivului Greci îl constituie granodioritele cu biotit si hornblendă, urmate de
leucogranite; dioritele formează corpuri de dimensiuni mai reduse, cu contacte nete fată de granodioritele
înconjurătoare. Ele apar si în rocile gazdă, cu forme de zăcământ concordante. Pe rama vestică a masivului
Pricopan, dioritele formează o bordură discontinuă, puternic milonitizată, interceptată si în forajul
structural 69.805-Măcin (Seghedi et al., 1980; Seghedi, în Baltres et al., 1990). Tonalitele si granitele cu
biotit aflorează pe suprafete reduse, ca mici separatii în masa de granodiorite.
După observaţiile asupra faciesurilor petrografice reiese că înfăţişarea actuală a masivului este rodul
mai multor etape magmatice ce se succed şi, după cum vom arăta ulterior, reprezintă procese cu origini şi
evoluţii diferite, atât genetic cât şi cronologic.
Corpul este intruziv, fiind găzduit de rocile metamorfice ale seriei de Boclugea şi cele ale formaţiunii de
Carapelit. În profunzime, conform informaţiilor gravimetrice si de foraj, corpul prezintă apofize
granodioritice şi dioritice care cornifică faciesurile pelitice - conglomeratice ale formaţiunii de Carapelit şi
rocile metamorfice ale seriei de Boclugea.
Contactul cu rocile gazdă este sinuos, punerea în loc făcându-se energic, după cum arată fragmentele
de roci sedimentare prinse în rocile granitoide. Pe o lăţime de ordinul metrilor rocile sedimentare se
întrepătrund cu cele magmatice, intervalul de variaţie a mărimii blocurilor sedimentare incluse fiind de la
centimetric la metric. Xenolite aparţinând formaţiunii de Carapelit se întâlnesc şi la o distanţă de zeci de
metri faţă de contact.
Rocile magmatice prezintă texturi de curgere la periferia corpului, atunci când se inserează în
stratificaţia rocilor sedimentare. In zona dealurilor dintre Greci si Piciorul Pricopanului, pe lângă corpuri
discordante, de tip filoane si dykeuri, rocile acide ale masivului Greci formează frecvent si corpuri
concordante de dimensiuni metrice, cu aspect de sill, cu baza plană si partea superioară usor convexă, fiind
insinuate de-a lungul planelor de stratificatie din rocile Formatiunii de Carapelit.
Din punct de vedere petrografic, două sunt tipurile dominante de roci ce alcătuiesc masivul Greci:
• o suită de roci bazice, gabbrouri, tonalite;
• o suită de roci intermediar-acide, diorite, granodiorite şi granite;
Această clasificare pe criterii mineralogice coincide în bună măsură cu clasificarea pe baza
compoziţiei normative.
Relaţiile structurale între aceste două serii sunt de tipul unor zone de tranziţie, de lungime metrică
sau decametrică, în care se face trecerea de la un tip petrografic la altul. Se pot observa şi fenomene de
mingling, apofize sau blob-uri din ambele serii se întrepătrund. Nu este clar dacă aceste fenomene sunt
datorate topirii uneia din faze de către cealaltă sau seriile sunt simultane.
Enclavele homeogene, adesea cu structură porfirică, sunt frecvente în suita granodiorit-tonalit.
Uneori aceste enclave contin resturi nedigerate de corneene biotitice, sugerând că asimilarea rocilor gazdă
a fost un proces important în petrogeneza masivului. Dovezi ale rolului important al proceselor de
asimilare a rocilor din acoperisul intruziunii sunt numeroase: corneenele din Piciorul Pricopanului au
adesea un aspect microdioritic si trec gradat la pete neregulate dioritice si chiar granodioritice; pe dealurile
Negoiu si La Lac, conglomeratele cu matrice de gresii arcoziene au fost aproape complet asimilate, cu
exceptia clastelor de cuart filonian, care se pot observa în rocile dioritice si granodioritice (Stefan, 1958).
Enclavele de corneene în diferite stadii de asimilare sunt numeroase.
Masivul Pricopan este un corp omogen de granite cu biotit, larg granulare, de culoare alb cenusie
sau roz, având ca mineral accesoriu caracteristic allanitul (Giuscă, 1934,1935). Textura cataclastică a
granitului (Giuscă, 1934, Atanasiu,1940, Stefan, 1959), este de fapt o milonitizare intensă (Seghedi, 1975),
rezultat al deformării alpine, masivul Pricopan fiind mărginit de două falii orientate NNW-SSE (Seghedi
et al., 1980, Seghedi, 1985 a; Seghedi, în Baltres et al., 1990; Seghedi, Oaie, 1994).
Pe rama sudică, granitul de Pricopan prezintă un contact clar intruziv, marcat local de o bordură de
răcire fată de dioritele de Greci si de roci cornificate ale formatiunii de Carapelit (Seghedi, 1977). Pe
rama vestică si sudică, granitul contine enclave de diorite si corneene biotitice, iar în cuprinsul masivului
apar frecvent separatii granitice microgranulare, frecvent porfirice si extrem de rar enclave angulare de
corneene biotitice.
Fluorina (Mercus, Alexe, l969), alături de mice litinifere, casiterit si turmalină, sugerează un proces
neevoluat de greisenizare (Tatu et al., 1993). Granitului ise asociază două tipuri de mineralizatii: de tip
greisen, cu Sn, W, Mo (Nedelcu et al., 1985) si de tip hidrotermal, de temperatură relativ scăzută, cu Au,
Bi, Fe + Cu, Pb, Zn, sulfosăruri si sulfotelururi de bismut în gangă de cuart (Ilinca, Tatu, 1994).
Masivul Chetrosul constă din granite porfirice cu biotit, ce aflorează în partea de est a solzului
Almanlia. Microgranitele porfirice dela Garvăn-Văcăreni si NW de Dinogetia (Seghedi et al., 1980), ar
putea reprezenta cele mai nordice iviri ale masivului Chetrosul. Granitele porfirice sunt puse în loc în
metamorfitele seriei de Boclugea, în care produc corneene si local skarne cu granat si diopsid (Seghedi et
al., 1980). In toate zonele de aflorare, rocile masivului Pietrosul sunt puternic milonitizate (Seghedi et al.,
1988; Seghedi, în Savu et al., 1988).

Activitatea antropica legata de substratul geologic si-a lasat impactul asupra peisajului PNMM, ca
urmare a exploatarii in cariere a rocilor granitoide. In masivul Greci exista numeroase cariere abandonate,
care reprezinta deschideri artificiale de importanta stiintifica deosebita, masivul fiind cel mai complex si
cel mai interesant din punct de vedere al varietatii tipurilor de roci si al relatiilor dintre acestea. Zona fiind
impadurita, existenta acestor cariere nu afecteaza atat de drastic peisajul cum o fac carierele din culmea
Pricopanului.
In masivul Pricopan exista cateva cariere abandonate aflate in prezent in perimetrul parcului, precum
si o cariera activa pe versantul vestic, la nord de Valea Sulucului, cariera care ameninta serios calitatea
peisajului Culmii Pricopanului, cea mai spectaculoasa culme din zona atat prin relieful impresionant, de tip
alpin, precum si prin formele specifice de alterare a granitului, in blocuri rotunjite care se exfoliaza “in foi
de ceapa”.

Granitul de Pricopan, cu textura lui milonitica, este un granit foarte decorativ, placile slefuite fiind
utilizate ca piatra ornamentala. Ele au fost utilizate pentru postamentul monumentului din Dealul Hora
Tepe (Tulcea), dar si in mare masura la placarea treptelor primei linii de metrou din Bucuresti, ca sa dam
doar doua din numeroasele exemple.
 Deoarece beneficiile exploatarii turistice au efect pe termen lung si reprezinta unul din atuurile
dezvoltarii durabile a zonei, cariera ar trebui inchisa, cu toata opozitia din partea autoritatilor locale ale
orasului Macin, ale caror interese sunt doar imediate si nu au in vedere perspectiva dezvoltarii in viitor a
zonei.

Bibliografie
Andrei J., Crahmaliuc R., Georgescu A., Ioane D., Neştianu T., Svoronos D., Szabo E., Nedelcu L., Ştefan A., 1990.
Studiul integrat al anomaliilor gravimetrice şi magnetometrice din Dobrogea de Nord cu ajutorul modelelor în
vederea descifrării structurii geologice şi îmbunătăţirii prognozei pentru substanţe minerale solide. Arh. IGR,
Bucureşti.
Atanasiu I. (1940) Privire generală asupra geologiei Dobrogei. Lucr. Soc.Geogr. D. Cantemir III, 89 p, Iasi.
Avram E., Baltres A., Cristea P., Marinescu A., Nicolaescu A., Popescu I., Radan S., Rogobete M., Rosca V.,
Seghedi A., Spanoche S., Stanchevici B., Szasz L., Vihristenicu M.(1993) Cadrul geotectonic al Dobrogei. Arh.
IGR, Bucuresti.
Cădere D., Simionescu I. (1907) Notă preliminara asupra straturilor fosilifere devoniene din Dobrogea. An. Inst.
geol. Rom., I, Bucuresti.
Codarcea-Dessila M., Mirăuţă O., Semenenko N.P., Demidenko S.G., Zeidis B. (1966) Gheologhiceskaia interpretatia
dannîh polucennîh pri pomosci K-Ar metoda po absoliutnomu vozrastu kristaliceskih formatii iujnih Carpat i
Dobrudji. Tr XII sess. Kono opredelenia absoliutnovo vozrasta gheologhiceskih formaîi pri NZANDDr, Moskva
Crowley, Q.G., Marheine, D., Winchester, J.A. & Seghedi, A., 2000. Recent geochemical and geochronological
studies in Dobrogea, Romania. TESZ & PACE Conference, Zakopane, Poland, Abstracts volume, 88.
Giuscă D. (1934) Massif du Pricopan (Dobrogea) An. Inst. Geol. Rom. XVI, 481-497, Bucuresti.
Giuscă D. (1935) Considerations sur les problemes de differenciation magmatique dans la Dobrogea du Nord. Bul
Soc. Rom. Geol. II, Bucuresti.
Ilinca G., Tatu M. (1994) Bismuth sulphosalts in the quartz veining from the Pricopan granite, North Dorogea,
Romania. A new occurrence. Anal. Univ. Buc., geologie, abstr. vol. suppl. XLIII, 14, Bucuresti.
Iordan M. (1974) Studiul faunei devonian inferioare din Dealurile Bujoarele (Unitatea de Măcin - Dobrogea de N).
D.S. Inst. Geol. LX/3, 33-70, Bucuresti.
Iordan, M., 1999b. Biostratigraphy of the Paleozoic in North Dobrogea. Excursion Guide of the Joint Meeting of
EUROPROBE TESZ, PANCARDI and Georift Projects “Dobrogea – the interface between the Carpathians and
the Trans-European Suture Zone”, Tulcea, 1999: Geology and structure of the Precambrian and paleozoic
basement of North and Central Dobrogea. Mesozoic history of North and Central Dobrogea. Rom. J. Tect. Reg.
Geol. 77, suppl. no.2, 23-24.
Juverdeanu D. (1988) Prospectiuni geologice si litogeochimice însotite de foraje pentru minereuri de metale neferoase
si baritina în formatiunile cristalofiliene proterozoice si paleozoice, depozitele sedimentare si magmatitele
paleozoice si mezozoice din Dobrogea de Nord, perimetrul Nifon-Hamcearca-Horia-Izvoarele NW si SE Iulia-
N.Bălcescu-M.Bravu, jud. Tulcea. Arh. IPGG, Bucuresti.
Juverdeanu D. (1989) Prospectiuni geologice si litogeochimice însotite de foraje pentru minereuri de metale neferoase
si baritină în formatiunile cristalofiliene proterozoice si paleozoice, depozitele sedimentare si magmatitele
paleozoice si mezozoice din Dobrogea de Nord, perimetrele Baspunar-Traian- Mircea Vodă si Pricopan, jud.
Tulcea. Arh. IPGG, Bucuresti.
Mercus D., Alexe I. (1969) Molibdenitul si fluorina din masivul Pricopan. Bul. Inst. Petrol - Gaze - Geol., XVII, 231-
237, Bucuresti.
Mirăuţă O. (1966 a) Contributii la cunoasterea formatiunilor paleozoice din partea nordică a Muntilor Măcinului. St.
Cerc. geol. geogr. geof., ser.geol., 11, 2, Bucuresti.
Mirăuţă O. (1967) Studiul stratigrafic al depozitelor paleozoice din zona Măcin - Camena . Arh. IGR, Bucuresti.
Mirăuţă O., Mirăuţă E. (1962) Paleozoicul din partea sudică a Muntilor Măcin (regiunea Cerna-Hamcearca).
D.S.Com.Geol. XLVI, Bucuresti.
Mînzatu S., Lemne M., Vâjdea E., Tănăsescu A., Ioncică M., Tiepac I. (1975) Date geocronologice absolute pentru
formatiuni cristalofiliene si masive eruptive în România. D.S.Inst.Geol.Geof. LXI/5, Bucuresti.
Mirăuţă O., Mirăuţă E. (1966) Studiul stratigrafic si tectonic al depozitelor paleozoice din partea nordică a Muntilor
Măcin. Arh. IGR, Bucuresti.
Mrazec L., Pascu R. (1896) Note sur la structure geologique des environs de village d’Ortachioi. Bul.Soc. Phys.,
Bucuresti.
Muresan M , Rosca V.,., Seghedi A., Mirauta E., Vlad S., Draganescu A., Savu H., Constantinescu R., Szasz L.,
Besutiu L. (1982) Corelarea regionala a datelor geologice si geofizice in vederea reevaluarii prognozei. Dobrogea
centrala si de nord. partea I-a. Arh. IGR, Bucuresti.
Muresan M., Rosca V., Vlad S., Seghedi A., Mirăuţă E., Savu H., Szasz l., Besutiu L., Codarcea V. (1983) Corelarea
regionala a datelor geologice si geofizice in vederea reevaluarii prognozei geologice. Dobrogea centrala si de
nord. Partea a II-a. Arh. IGR, Bucuresti.
Murgoci, G., 1914.- Cercetari geologice in Dobrogea nordica, cu privire speciala asupra Paleozoicului si tectonicei.
An. Inst. Geol. Rom., V, 2: 307-494.
Mutihac V. (1964) Zona Tulcea si pozitia acesteia în cadrul structural al Dobrogei . An Com.Geol. XXXIV/I, 215-
253, Bucuresti
Nicolae I., Seghedi A. (1996) Lower triassic basic dyke swarms in North Dobrogea. Rom. J. Petrol. 77, 31-40
Oaie, G., 1986. Sedimentology of the pebbly red sandstone facies association within the Carapelit Formation, North
Dobrogea. Rev. Roum. Geol. Geoph. Geogr., Geologie, 30, 59-70, Bucuresti.
Oaie Gh., 1989. Trace fossils from the Paleozoic deposits of North Dobrogea (Romania). Extended abstracts, v. 5,
743-747, Stratig and Paleont., XIV Congr. CBGA, Sofia.
Oaie Gh., Seghedi A., 1992. Upper Palaeozoic continental sedimentation in North Dobrogea, Romania. Terra abstr.,
abstr. suppl. no 2 to TERRA nova , 4, 49, Graz.
Patrulius D., Mirăuţă E., Muresan M., Iordan M. (1973) Sinteza stratigrafică si structurală a Dobrogei de Nord. I.
Formatiuni paleozoice. Arh IGR, Bucuresti.
Pop Gh., Catilina R., Buzila A., Popescu Gh., Cioloboc D. (1983) Datarea geocronologica Rb/Sr a granitoidelor de
Pricopan si greci (Dobrogea de Nord) si analiza relatiilor structurale in care se gasesc aceste masive. Mine, petrol
si gaze, 34, 11, 532-539, Bucuresti.
Pop. G., Buzilă A., Cioloboc D., Catilina D., Popescu G. (1985) Isotopic Rb-Sr ages for establishing the emplacement
sequence of some granitoids of North Dobrogea. Proc. rep of the XIII CBGA, 108-111, Cracovia
Rădan S., 1994. Relicts of paleo-weathering crusts in Dobrogea. Analele Univ. Buc., geologie, abstr. vol. suppl., AN
XLIII, 28.
Rotman D., (1915) Masivul eruptiv de la Greci (Dobrogea, jud. Tulcea), An. Inst. Geol. Rom., vol VII/1 (1913)
Russo-Săndulescu D., Drăgănescu A., Berza T., Seghedi A. (1975) Studiu asupra mineralizatiilor din formatiunea de
Carapelit. Arh. IGR, Bucuresti.
Savu H., Ghenea C., Ghenea A., MirăuţăE., Seghedi A., Panin N. (1988) Harta geologică 1:50.000, foaia Niculitel.
Savul M. (1937) Le granite de Coslugea (Dobrogea). C.R. des Sceances, XXI, Bucuresti.
Seghedi A. (1975) Prezenta distenului si staurolitului în seria de Orliga. D.S.Inst.Geol.geof. LXI, 123-130, Bucuresti.
Seghedi A. (1977) Date privind vârsta postcarapelitică a granitului de Pricopan (Dobrogea de NV).
St.cerc.geol.geof.geogr., ser.geol., T 22, 119-129, Bucuresti.
Seghedi A. (1980 a) Metamorphic formations of North Dobrogea. An.Inst.Geol.Geof. LXII, 469-476, Bucuresti
Seghedi A. (1980 b) Consideratii privind succesiunea de formare a masivelor granitoide din unitatea de Măcin a
Dobrogei de nord. d.S.Inst.Geol.geof., LXI, 65-78, Bucuresti.
Seghedi A et al., (1980) Harta geologică a României, scara 1:50.000 – foaia Măcin, IGG Bucureşti
Seghedi A et al., (1988) Harta geologică a României, scara 1:50.000 – foaia Priopcea, IGG Bucureşti
Seghedi A., (1980) Consideraţii privind succesiunea de formare a masivelor granitoide din unitatea de Măcin a
Dobrogei de Nord, D.S. Inst. Geol. Geof., LIV/1 pag. 68-78
Seghedi A. (1983) Pre-alpine structural elements in North Dobrogea. An.Inst.Geol.geof., LXI, 131-137, Bucuresti.
Seghedi A. (1985 a) Variszische Faltung in alpidischen Einheiten der Nord Dobrudscha.Zeitsch.fur angewandte geol.,
Bd. 31, Heft11, Berlin.
Seghedi A. (1986 a) Metamorphism and deformation in the Boclugea Group. D.S. Inst. Geol. Geofiz. 70-71/5, 223-
234, Bucuresti.
Seghedi A. (1986 b) Deformational and metamorphic history of the Carapelit Formation (North Dobrogea). D.S.
Inst.Geol. Geofiz., 70-71/5, 235-246, Bucuresti.
Seghedi A., Oaie Gh. (1994) Early Triassic shear zones in the variscan basement of North Dobrogea, Romania.
Analele Univ. Buc, geologie, abstr. vol. suppl., AN XLIII, 31, Bucuresti.
Seghedi A., Oaie Gh. (1994) Petrofacies of the Carapelit Formation, North Dobrogea, Romania. Analele Univ. Buc,
geologie, abstr.vol.suppl., AN XLIII, 31, Bucuresti.
Seghedi A. Oaie Gh. (1994) Tectonic setting of two contrasting types of pre-alpine basement: North versus Central
Dobrogea. ALCAPA II abstr. vol., suppl. no 1 to Rom. J. Tect. Reg. Geol. 75, 56, Bucuresti.
Seghedi A., Rădan S. (1989) Variscan metamorphism in North Dobrogea: structural features and mineralogical
evolution. Extended Abstracts, v.3, 325-328, XIV Congr. CBGA, Sofia.
Seghedi A., Vlad C., Udrescu C., Serbănescu A. (1994) Variscan intrusive magmatism in North Dobrogea. Int. Volc.
Symp. Ankara, 1994.
Seghedi A., Mirauta E., Szasz L., Seghedi I., Szakacs A., Ghenea C., Ghenea A., Radan S., Oaie Gh., Savu H.,
Nicolae I., Ion J., Gheorghian D., Antonescu E. Visarion A., Sandulescu D., Codarcea V., Udrescu C., Stoian M.,
Vanghelie I. (1986) Elaborarea hărtilor nationale geologice, hidrogeologice, metalogenetice si geofizice; Harta
geologică a României sc:1.50.000, foaia Priopcea. Arh. IGR, Bucuresti.
Seghedi A., Baltres A., Nedelcu L., Szasz L., Seghedi I., Stefan ., Ion J., Rădan S. (1991) Analiza gradului actual de
cunoastere a alcătuirii geologice a Dobrogei de Nord, în vederea aprecierii oportunitătii si volumului
investigtiilor geologice viitoare. Arh. IGR, Bucuresti.
Seghedi A., Ghenea C., Ghenea A., Mirăuţă E. (1980) Harta geologică a României sc.1:50.000, foaia Măcin.
Seghedi A., MirăuţăE., Szasz L., Seghedi I., Szakacs A., Ghenea C., Ghenea A. (1988) Harta geologică a Romăniei
sc: 1.50.000, foaia Priopcea.
Seghedi A., Russo-Săndulescu D., Berza T., Vlad C., Udrescu C. (1981) Studiul geologic complex al sisturilor
cristaline si masivelor granitoide din zona Garvăn-Hamcearca-Horia, în vederea evaluării perspectivelor
prognozei si sintezelor geologice. I. Granitele de Hamcearcasi Coslugea. Arh. IGR, Bucuresti.
Seghedi A., Seghedi I, Szakacs A., Oaie Gh. (1987) Relationships between sedimentation and volcanism during
deposition of the Carapelit Formation (North Dobroge). D.S.Inst.Geol.Geof., 72-73/1, Bucuresti.
Seghedi I., Szakacs A., Udrescu C., Grabari G., Stoian M., Tănăsescu A., Vlad C. (1992) Major and trace element
geochemistry of rhyolites from northern Dobrogea. Petrogenetic implications. Rom. J . Petrology 75,17-38,
Bucuresti.
Simionescu I. (1924) Fauna devonă din Dobrogea. An.Acad.RomMem.st. III/2, Bucuresti.
Stefan R. (1957) Asupra cercetărilor geologice efectuate în partea de sud a masivului Greci. Arh. IGR, Bucuresti.
Stefan R. (1959) Asupra cartărilor geologice din partea de NV a Dobrogei de Nord. Arh. IGR, Bucuresti.
Stefan R. (1966) Raport asupra lucrărilor de sinteză geologică în Dobrogea de Nord (Muntii Măcinului). Arh. IGR,
Bucuresti.
Ştefan R., (1954) Raport geologic asupra masivului eruptiv dela Greci – versantul vestic, Arh. IGR
Ştefan R., (1955) Raport asupra cercetărilor geologice din masivul eruptiv dela Greci (jumătatea sudică) Dobrogea de
Nord, Arh. IGR
Ştefan R., (1958) Raport asupra cercetării geologice a masivului Greci - Dobrogea de Nord, Arh. IGR
Seghedi A., Lang B. & Heimann A. (1999). The deformational history of North Dobrogean Hercynian basement as
reflected in new 39Ar/40Ar determinations. Rom. J. Tectonics & Reg. Geology 77, suppl. 1.
Seghedi, A. & Oaie, G., 1986. Formatiunea de Carapelit (Dobrogea de Nord): faciesuri si structuri sedimentare.
D.S.Inst.Geol.Geof., 70-71/4, 19-36, Bucuresti.
Seghedi, A. & Oaie, G., 1995. Paleozoic evolution of North Dobrogea. IGCP Project 369, Mamaia, 1995, Field
Guidebook, Central and North Dobrogea.
Seghedi, A., 1998. The Romanian Carpathian foreland. In: Sledzinski, J. (Ed.), Reports on Geodesy CEI CERGOP
‘‘South Carpathians’’ Monograph, vol. 7 (37). Politechnika, Warszawska, pp. 21–48.
Seghedi, A., Popa, M., Oaie, G., Nicolae, I., 2001. The Permian System in Romania. “Natura Bresciana” Ann. Mus.
Civ. Sc. Nat., Brescia, MONOGRAFIA N. 25, 281-293.
Seghedi, A., Berza, T., Iancu, V., Maruntiu, M., Oaie, G., 2005. Neoproterozoic terranes in the Moesian basement and
in the Alpine Danubian Nappes of the South Carpathians. Geologica Belgica, 8/4: 4-19
Seghedi, A., Seghedi, I, Szakacs, A. & Oaie, G., 1987. Relationships between sedimentation and volcanism during
deposition of the Carapelit Formation (North Dobrogea). D.S. Inst. Geol. Geof., 72-73/1, Bucuresti.
Seghedi, A., Spear, F. & Storm, L. 2003. The Metamorphic Evolution of the Hercynian Basement of North Dobrogea:
Constraints from Petrological Studies and Monazite Dating. The Fourth Stephan Mueller Conference of the EGS,
Romania, Abstracts Book, p 82.
Seghedi, A., Stephenson, R. A., Mosar, J. & Stovba, S., 1998. Hercynian crustal accretion in North Dobrogea,
Romania: evidence and regional implications. Acta Universitatis Carolinae – Geologica 1998, 42, 2, 337.
Seghedi, A., Vlad, C., Udrescu, C. & Serbănescu, A., 1994. Variscan intrusive magmatism in North Dobrogea. Intern.
Volcanol. Symp. Ankara, 1994.
Seghedi, I., Szakacs, A., Udrescu, C., Grabari, G., Stoian, M., Tănăsescu, A. & Vlad, C., 1992. Major and trace
element geochemistry of rhyolites from northern Dobrogea. Petrogenetic implications. Rom. J. Petrology 75,17-
38, Bucuresti.
Tatu M. , Robu N., Robu L., Nedelcu L., Dobrescu A., Serbănescu A., Udrescu c., Stoian M., Costea C., Fekete C.,
Grabari G, Anastase S. (1993) Procese de greisenizare asociate granitoidelor din România (Dobrogea de Nord).
Arh. IGR, Bucuresti.
 Raport asupra activitatii de teren in anul 2007
in cadrul proiectului GEF-UNDP nr. 47111

Antoneta Seghedi

Zonele cercetate cuprind jumatatea sudica a PNMM, intre paralela localitatii Nifon la nord si
pana la paralela localitatilor General Praporgescu si Horia la sud. Deoarece zona a fost
obiectul cartarilor geologice anterioare la scara 1:25.000, cartari pe baza caror a fost elaborata
harta geologica la scara 1.50.000, foaia Priopcea, metodologia de lucru a constat din revizuiri
geologice la scara 1:25.000 si 1.10.000 pentru perimetrele care constituie rezervatii sau
monumente naturale geologice sau mixte. Cercetarile de teren au fost efectuate in perioada
15-25 iunie 2007. Echipa de lucru a fost constituita din trei cercetatori, si anume un specialist
in petrologie magmatica, metamorfica si structurala (dr. Antoneta Seghedi), un sedimentolog
(dr. Gheorghe Oaie), si un petrograf, specialist si in cartografierea hartilor geologice (dr. Ion
Gheuca).

Teritoriul PNMM se incadreaza din punct de vedere tectonic in unitatea de Macin din vestul
Dobrogei de Nord. Dobrogea de Nord constituie jumatatea estica a orogenului nord-
dobrogean, un orogen chimeric (alpin timpuriu) cu orientare NW-SE, care si-a inceput
evolutia in Permianul superior (acum 250 milioane de ani) si si-a incheiat-o in timpul
Jurasicului inferior (acum circa 200 milioane de ani). Orogenul chimeric s-a dezvoltat pe un
fundament cutat si deformat in orogeneza hercinica, iar acest fundament, in mare parte
paleozoic, afloreaza pe teritoriul PNMM.

Roci metamorfice

Succesiunile de roci metamorfice din zona Măcin constau din roci cu grad de
metamorfism scazut sau mediu, atribuite Precambrianului superior pe hărtile geologice scara
1:50.000 ale I.G.R. (Seghedi et al.,1980,1988; Seghedi,1983; Savu et al.,1988; Mihailescu et
al.,1988). Exista trei serii de roci metamorfice diferite ca asociatie litologica, si anume:
Grupul de Orliga, Grupul de Megina si Grupul Boclugea.
Seria de O rliga Rocile seriei de Orliga afloreaza în axul unei structuri anticlinale
hercinice la nord de Măcin. Singurele relatii vizibile cu rocile învecinate sunt tectonice,
marcate de milonite si filonite: la est, cu granitul de Pricopan (Seghedi et al.,1980), la sud, cu
ardeziile Formatiunii de Cerna din dealurile Vitelaru si Cheia (Seghedi,1980; Seghedi et al.,
1980 a). Seria de Orliga constă predominant din cuartite micacee cu granat si disten, local cu
granat si staurolit, asociate cu gnaise micacee si micasisturi. Amfibolitele si calcarele
cristaline sunt subordonate ca extindere in suprafata (Seghedi et al., 1980).
Rocile acestei serii se afla inafara limitelor PNMM, exceptand cateva aflorimente de pe
rama nord-vestica a masivului Pricopan din Muntii Cheii.
Seria de Megina Seria de Megina afloreaza in partea central vestica a PNMM; este o
succesiune dominant amfibolitica, cu intercalatii subordonate de metavulcanite acide si
metapelite (micasisturi cu granat si staurolit); un aspect caracteristic al amfibolitelor si
sisturilor amfibolice il constituie prezenta structurilor de tip garbenschieffer, cu dispunerea
cristalelor prismatice sau aciculare de hornblenda sau actinolit in jerbe sau snopi pe suprafata
planelor de foliatie metamorfica, in matricea cuarto-feldspatica.
Rocile seriei de Megina au suferit doua faze de metamorfism regional suprapuse (în faciesul
amfibolitelor cu almandin si în faciesul sisturilor verzi), urmate de doua etape de cutare
superficiala a foliatiei metamorfice, avand drept rezultat structura actuala în domuri si bazine.

Gnaisele de Megina Gnaisele de Megina afloreaza in dealurile Piatra Greci, Megina,

Arheuziu, Ciplak Bair, La Carapelit; sunt ortognaise liniare cu muscovit si biotit cu
compozitie petrografica variabila, de la granodioritica la tonalitica si granitica. Relatiile cu
rocile invecinate sunt tectonice, marcate de borduri cataclastice: contact de incalecare alpină
fată de Formatiunea de Carapelit dinspre est si contact posibil pre-alpin, hercinic, fată de seria
de Megina dinspre vest.

Vedere asupra partii nordice a PNMM din Culmea Priopcei; in fundal Culmea Pricopanului (stanga) si
Masivul Greci (dreapta); in prim-plan se vad cuartite albe de Priopcea ale Seriei (Grupului) Boclugea

Seria de B oclugea Metamorfitele de grad scazut de pe teritoriul PNMM sunt

reprezentate prin cuartite micacee, cuartite, filite si sisturi cuartitice micee. Imaginea
structurala actuala a seriei de Boclugea rezulta din interferenta a doua sisteme de cute
superficiale ale foliatiei metamorfice, a avut ca rezultand fie structuri în domuri si bazine, fie
ondulari largi pe directie al cutelor principale verticale, cu orientare NW-SE.

Date geocronologice recente (varste CHIME pe monazite) obtinute pe metapelite din

seriile de Orliga si Megina indica faptul ca metamorfismul in facies amfibolitic s-a produs in
intervalul Carbonifer superior-Permian inferior (Seghedi et al., 2003), in buna corelare cu
varste Ar-Ar obtinute pe biotit si amfiboli din aceleasi serii cristaline (Seghedi et al., 1999;
Crowley et al., 2000). Pentru seria de Boclugea, datele geocronologice existente (Mirăuţăet
al.,1975) indică un metamorfism Cambrian superior (508 m.a, K-Ar), datele Ar-Ar (Seghedi
et al., 1999) nefiind concludente. In forajul structural 5 Iulia, sisturile muscovitice ale seriei
de Boclugea au furnizat palinomorfe cu largă circulatie în Precambrian si Cambrian, cât si
asociatii ce îsi incheie evolutia în Cambrian (Vaida, în Baltres et al., 1988).

Roci magmatice alpine timpurii

Magmatitele alpine s-au format în Permianul superior, Triasic si Jurasicul superior, în

conditii geotectonice diferite: magmatism alcalin pe rama nordică si sud-vestică a unitătii de
Măcin (magmatism intraplaca legat de initierea riftogenezei triasice); vulcanism bimodal
formand suite de dykeuri bazice si acide ce strabat fundamentul pre-alpin din partea centrala
si nord estică a unitătii de Măcin; vulcanism bimodal interstratificat în depozitele de
platforma carbonatica Jurasic superioare din partea sudică a unitătii de Măcin (tufuri riolitice
si curgeri de lave bazice).

Vulcanite bazice triasice

Fundamentul pretriasic al unitătii de Măcin ste străbătut de o suită de dykeuri bazice cu

orientare generală NW-SE, paralelă cu directiile structurale chimerice din unitatea de Măcin.
Grosimea dykeurilor este, de regulă, până la 1 m, iar extinderea lor pe directie variază de la
câtiva metri la 2-300 m. Cel mai mare dyke străbate gnaisele de Megina din dealul Roman
Bair, având 50 m grosime si circa 500 m lungime.
In interiorul dykeurilor, structura poate fi masivă sau porfirică; uneori rocile prezintă
variatii structurale de la centru spre margini, unde pot apare borduri de răcire.
Principalele tipuri petrografice ale rocilor bazice sunt bazalte, dolerite si extrem de rar
gabbrouri (Nicolae, în Seghed et al., 1986). Structura magmatică tipică este ofitică-subofitică.
Rocile bazice constau din baghete de plagioclaz bazic (labrador) si clinopiroxen, cu minerale
opace accesorii; rareori contin olivină, complet transformată într-un agregat serpentinic si
pulbere fină de minerale opace. Piroxenul este transformat în amfibol si clorit secundar, iar
plagioclazul este puternic albitizat si decalcifiat, cu segregare de epidot si calcit. Structura si
asociatiile mineralogice primare se păstrează ca relicte, dykeurile fiind afectate, integral sau
doar periferic, de o foliatie milonitică penetrativ (Seghedi, 1985 ).
Geochimia rocilor bazice din dykeuri indică formarea lor din magme de tip MORB si
legătura genetică cu ofiolitele Formatiunii de Niculitel. Milonitizarea dykeurilor este
interpretată ca o consecintă a punerii lor în lc într-o fază de extensie crustală, sincron cu
formarea unor zone de forfecare ductilă a fundamentului prealpin, asociate unor falii normale
(Seghedi, Oaie, 1994).

Vulcanite acide triasice

Riolitele asociate spatial vulcanitelor bazice formează dykeuri cu orientare NW-SE, cu

grosimea din ce în ce mai mică spre vest. Riolitele ce străbat Formatiunea de Carapelit,
masivele Greci si Pricopan si seria de Orliga apar exclusiv ca dykeuri; în bazinul văii Taita,
dykeurile sunt subordonate, formele de zăcământ izometrice, de tipul neckurilor, fiind mult
mai frecvente; acestea sunt amplasate în metamorfitele seriei de Boclugea si în granitele de
Pietrosul si de Coslugea. Corpurile subvulcanice au reprezentat, foarte probabil, căile de acces
ale riolitelor triasice asociate Formatiunilor de Bogza si Somova, suprastructurile vulcanice
fiind complet erodate în unitatea de Măcin, care a suferit o puternică ridicare în urma
inversiunii chimerice.
Riolitele au culori variabile (cafeniu deschis la roz sau rosietic), structuri porfirice si
texturi masive. Fenocristalele sunt reprezentate prin ortoză, albit-oligoclaz si cuart corodat
magmatic. Cloritul psedomorfozează un mineral mafic primar, probabil biotit. Mineralele
accesorii sunt apatitul, zirconul si opacele. Masa fundamentală este fie recristalizată sferulitic,
fie echigranulară sau granofirică (Seghedi et al.,1991).
Compozitia mineralogică si caracterele geochimice sunt identice cu ale riolitelor
asociate Formatiunii de Somova din unitatea de Consul (Seghedi et al., 1992). Riolitele
triasice au un chimism calcoalcalin (Seghedi et al., 1992), datele geochimice sugerând
formarea magmelor prin topirea partială a crustei inferioare; petrogeneza lor este explicată
prin amestec cu magme bazice , de origine profundă, urmat de cristalizarea fractionată în
camere magmatice intermediare din crusta superioară, în conditiile unei riftogeneze de
intraplac continentală (Seghedi et al., 1992). Formarea simultană a unor magme bazice în
mantaua superioară si a unor magme acide, prin anatexia crustei, se poate explica fie prin
ascensiunea unui dom termic din manta (Seghedi et al., 1992), fie prin fenomenul de
“underplating” (subplacare magmatică) (Seghedi, Szakacs, 1992).

Recomandari

Activitatea antropica legata de substratul geologic si-a lasat impactul asupra partii centrale si de
sud a PNMM, in special in zonele adiacente inca neincluse in parc. Astfel, pe versantul vestic al
Culmii Priopcea (dealul Chervant), ca si pe cel estic, exista halde rezultate in urma activitatilor de
prospectiune geologica cu santuri si explorare geologica prin galerii.

Culmea Priopcei

cuartite - filite

amfibolite

pelite
Silurian

Relatiile de incalecare tectonica ale amfibolitelor de Megina peste cuartitele de Priopcea si pelitele
siluriene ale Formatiunii de Cerna din dealul Priopcea

Situatia este si mai dramatica in cazul dealului Piatra Cernei (Dalchi Bair), care este excavat in
mare parte, oferind un peisaj de masea cariata; acest deal, complet despadurit, este o dovada vie a
capacitatii omului de a distruge peisajul. Distrugerea substratului geologic in mod cert a atras dupa
sine distrugerea unor habitate de plante si animale. Din punct de vedere geologic, atat dealul Priopcea,
cat si Dalchi Bair, sunt foarte importante pentru ilustrarea structurii hercinice a orogenului nord-
dorogean, si ele ar trebui incluse in teritoriul PNMM, macar ca zone tampon, cu atat mai mult cu cat
Dealul Priopcea este rezervatie geologica declarata.
In cursul acestui an am constatat apartia unei noi cariere in peisajul unitatii de Macin, si anume
chiar in dealul Bujorul Bugaresc. Acest deal este declarat rezervatie geologica de peste 25 de ani
(locul fosilifer Dealurile Bujoare), si reprezinta singura localitate din tara unde apare in afloriment
macrofauna devonian inferioara, ceea ce ii confera o valoare stiintifica de exceptie.

Lumasel de brachiopde (stanga) si Schellwienella Hipponyx Schnur. din dealul Bujorul Bulgaresc
determinate de Magdalena Iordan, 1974 (Institutul Geologic al Romaniei)

Excavarea acestui deal pentru utilizarea rocilor ca piatra de constructie nu are nici o justificare,
nici din partea Ministerului Mediului, nici din partea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale
(ANRM), si nici pentru APM Tulcea, care ar trebui sa promoveze o politica de conservare si nu de
distrugere totala a mediului.

Bibliografie
Andrei J., Crahmaliuc R., Georgescu A., Ioane D., Neştianu T., Svoronos D., Szabo E., Nedelcu L., Ştefan A.,
1990. Studiul integrat al anomaliilor gravimetrice şi magnetometrice din Dobrogea de Nord cu ajutorul
modelelor în vederea descifrării structurii geologice şi îmbunătăţirii prognozei pentru substanţe minerale
solide. Arh. IGR, Bucureşti.
Atanasiu I. (1940) Privire generală asupra geologiei Dobrogei. Lucr. Soc.Geogr. D. Cantemir III, 89 p, Iasi.
Avram E., Baltres A., Cristea P., Marinescu A., Nicolaescu A., Popescu I., Radan S., Rogobete M., Rosca V.,
Seghedi A., Spanoche S., Stanchevici B., Szasz L., Vihristenicu M.(1993) Cadrul geotectonic al Dobrogei.
Arh. IGR, Bucuresti.
Cădere D., Simionescu I. (1907) Notă preliminara asupra straturilor fosilifere devoniene din Dobrogea. An. Inst.
geol. Rom., I, Bucuresti.
Codarcea-Dessila M., Mirăuţă O., Semenenko N.P., Demidenko S.G., Zeidis B. (1966) Gheologhiceskaia
interpretatia dannîh polucennîh pri pomosci K-Ar metoda po absoliutnomu vozrastu kristaliceskih formatii
iujnih Carpat i Dobrudji. Tr XII sess. Kono opredelenia absoliutnovo vozrasta gheologhiceskih formaîi pri
NZANDDr, Moskva
Crowley, Q.G., Marheine, D., Winchester, J.A. & Seghedi, A., 2000. Recent geochemical and geochronological
studies in Dobrogea, Romania. TESZ & PACE Conference, Zakopane, Poland, Abstracts volume, 88.
Giuscă D. (1934) Massif du Pricopan (Dobrogea) An. Inst. Geol. Rom. XVI, 481-497, Bucuresti.
Giuscă D. (1935) Considerations sur les problemes de differenciation magmatique dans la Dobrogea du Nord.
Bul Soc. Rom. Geol. II, Bucuresti.
Ilinca G., Tatu M. (1994) Bismuth sulphosalts in the quartz veining from the Pricopan granite, North Dorogea,
Romania. A new occurrence. Anal. Univ. Buc., geologie, abstr. vol. suppl. XLIII, 14, Bucuresti.
Iordan M. (1974) Studiul faunei devonian inferioare din Dealurile Bujoarele (Unitatea de Măcin - Dobrogea de
N). D.S. Inst. Geol. LX/3, 33-70, Bucuresti.
Iordan, M., 1999b. Biostratigraphy of the Paleozoic in North Dobrogea. Excursion Guide of the Joint Meeting
of EUROPROBE TESZ, PANCARDI and Georift Projects “Dobrogea – the interface between the
Carpathians and the Trans-European Suture Zone”, Tulcea, 1999: Geology and structure of the Precambrian
and paleozoic basement of North and Central Dobrogea. Mesozoic history of North and Central Dobrogea.
Rom. J. Tect. Reg. Geol. 77, suppl. no.2, 23-24.
Juverdeanu D. (1988) Prospectiuni geologice si litogeochimice însotite de foraje pentru minereuri de metale
neferoase si baritina în formatiunile cristalofiliene proterozoice si paleozoice, depozitele sedimentare si
magmatitele paleozoice si mezozoice din Dobrogea de Nord, perimetrul Nifon-Hamcearca-Horia-Izvoarele
NW si SE Iulia-N.Bălcescu-M.Bravu, jud. Tulcea. Arh. IPGG, Bucuresti.
Juverdeanu D. (1989) Prospectiuni geologice si litogeochimice însotite de foraje pentru minereuri de metale
neferoase si baritină în formatiunile cristalofiliene proterozoice si paleozoice, depozitele sedimentare si
magmatitele paleozoice si mezozoice din Dobrogea de Nord, perimetrele Baspunar-Traian- Mircea Vodă si
Pricopan, jud. Tulcea. Arh. IPGG, Bucuresti.
Mercus D., Alexe I. (1969) Molibdenitul si fluorina din masivul Pricopan. Bul. Inst. Petrol - Gaze - Geol., XVII,
231-237, Bucuresti.
Mirăuţă O. (1966 a) Contributii la cunoasterea formatiunilor paleozoice din partea nordică a Muntilor Măcinului.
St. Cerc. geol. geogr. geof., ser.geol., 11, 2, Bucuresti.
Mirăuţă O. (1967) Studiul stratigrafic al depozitelor paleozoice din zona Măcin - Camena . Arh. IGR, Bucuresti.
Mirăuţă O., Mirăuţă E. (1962) Paleozoicul din partea sudică a Muntilor Măcin (regiunea Cerna-Hamcearca).
D.S.Com.Geol. XLVI, Bucuresti.
Mînzatu S., Lemne M., Vâjdea E., Tănăsescu A., Ioncică M., Tiepac I. (1975) Date geocronologice absolute
pentru formatiuni cristalofiliene si masive eruptive în România. D.S.Inst.Geol.Geof. LXI/5, Bucuresti.
Mirăuţă O., Mirăuţă E. (1966) Studiul stratigrafic si tectonic al depozitelor paleozoice din partea nordică a
Muntilor Măcin. Arh. IGR, Bucuresti.
Mrazec L., Pascu R. (1896) Note sur la structure geologique des environs de village d’Ortachioi. Bul.Soc. Phys.,
Bucuresti.
Muresan M , Rosca V.,., Seghedi A., Mirauta E., Vlad S., Draganescu A., Savu H., Constantinescu R., Szasz
L., Besutiu L. (1982) Corelarea regionala a datelor geologice si geofizice in vederea reevaluarii prognozei.
Dobrogea centrala si de nord. partea I-a. Arh. IGR, Bucuresti.
Muresan M., Rosca V., Vlad S., Seghedi A., Mirăuţă E., Savu H., Szasz l., Besutiu L., Codarcea V. (1983)
Corelarea regionala a datelor geologice si geofizice in vederea reevaluarii prognozei geologice. Dobrogea
centrala si de nord. Partea a II-a. Arh. IGR, Bucuresti.
Murgoci, G., 1914.- Cercetari geologice in Dobrogea nordica, cu privire speciala asupra Paleozoicului si
tectonicei. An. Inst. Geol. Rom., V, 2: 307-494.
Mutihac V. (1964) Zona Tulcea si pozitia acesteia în cadrul structural al Dobrogei . An Com.Geol. XXXIV/I,
215-253, Bucuresti
Nicolae I., Seghedi A. (1996) Lower triassic basic dyke swarms in North Dobrogea. Rom. J. Petrol. 77, 31-40
Oaie, G., 1986. Sedimentology of the pebbly red sandstone facies association within the Carapelit Formation,
North Dobrogea. Rev. Roum. Geol. Geoph. Geogr., Geologie, 30, 59-70, Bucuresti.
Oaie Gh., 1989. Trace fossils from the Paleozoic deposits of North Dobrogea (Romania). Extended abstracts, v.
5, 743-747, Stratig and Paleont., XIV Congr. CBGA, Sofia.
Oaie Gh., Seghedi A., 1992. Upper Palaeozoic continental sedimentation in North Dobrogea, Romania. Terra
abstr., abstr. suppl. no 2 to TERRA nova , 4, 49, Graz.
Patrulius D., Mirăuţă E., Muresan M., Iordan M. (1973) Sinteza stratigrafică si structurală a Dobrogei de Nord. I.
Formatiuni paleozoice. Arh IGR, Bucuresti.
Pop Gh., Catilina R., Buzila A., Popescu Gh., Cioloboc D. (1983) Datarea geocronologica Rb/Sr a granitoidelor
de Pricopan si greci (Dobrogea de Nord) si analiza relatiilor structurale in care se gasesc aceste masive.
Mine, petrol si gaze, 34, 11, 532-539, Bucuresti.
Pop. G., Buzilă A., Cioloboc D., Catilina D., Popescu G. (1985) Isotopic Rb-Sr ages for establishing the
emplacement sequence of some granitoids of North Dobrogea. Proc. rep of the XIII CBGA, 108-111,
Cracovia
Rădan S., 1994. Relicts of paleo-weathering crusts in Dobrogea. Analele Univ. Buc., geologie, abstr. vol. suppl.,
AN XLIII, 28.
Rotman D., (1915) Masivul eruptiv de la Greci (Dobrogea, jud. Tulcea), An. Inst. Geol. Rom., vol VII/1 (1913)
Russo-Săndulescu D., Drăgănescu A., Berza T., Seghedi A. (1975) Studiu asupra mineralizatiilor din
formatiunea de Carapelit. Arh. IGR, Bucuresti.
Savu H., Ghenea C., Ghenea A., MirăuţăE., Seghedi A., Panin N. (1988) Harta geologică 1:50.000, foaia
Niculitel.
Savul M. (1937) Le granite de Coslugea (Dobrogea). C.R. des Sceances, XXI, Bucuresti.
Seghedi A. (1975) Prezenta distenului si staurolitului în seria de Orliga. D.S.Inst.Geol.geof. LXI, 123-130,
Bucuresti.
Seghedi A. (1977) Date privind vârsta postcarapelitică a granitului de Pricopan (Dobrogea de NV).
St.cerc.geol.geof.geogr., ser.geol., T 22, 119-129, Bucuresti.
Seghedi A. (1980 a) Metamorphic formations of North Dobrogea. An.Inst.Geol.Geof. LXII, 469-476, Bucuresti
Seghedi A. (1980 b) Consideratii privind succesiunea de formare a masivelor granitoide din unitatea de Măcin a
Dobrogei de nord. d.S.Inst.Geol.geof., LXI, 65-78, Bucuresti.
Seghedi A et al., (1980) Harta geologică a României, scara 1:50.000 – foaia Măcin, IGG Bucureşti
Seghedi A et al., (1988) Harta geologică a României, scara 1:50.000 – foaia Priopcea, IGG Bucureşti
Seghedi A., (1980) Consideraţii privind succesiunea de formare a masivelor granitoide din unitatea de Măcin a
Dobrogei de Nord, D.S. Inst. Geol. Geof., LIV/1 pag. 68-78
Seghedi A. (1983) Pre-alpine structural elements in North Dobrogea. An.Inst.Geol.geof., LXI, 131-137,
Bucuresti.
Seghedi A. (1985 a) Variszische Faltung in alpidischen Einheiten der Nord Dobrudscha.Zeitsch.fur angewandte
geol., Bd. 31, Heft11, Berlin.
Seghedi A. (1986 a) Metamorphism and deformation in the Boclugea Group. D.S. Inst. Geol. Geofiz. 70-71/5,
223-234, Bucuresti.
Seghedi A. (1986 b) Deformational and metamorphic history of the Carapelit Formation (North Dobrogea). D.S.
Inst.Geol. Geofiz., 70-71/5, 235-246, Bucuresti.
Seghedi A., Oaie Gh. (1994) Early Triassic shear zones in the variscan basement of North Dobrogea, Romania.
Analele Univ. Buc, geologie, abstr. vol. suppl., AN XLIII, 31, Bucuresti.
Seghedi A., Oaie Gh. (1994) Petrofacies of the Carapelit Formation, North Dobrogea, Romania. Analele Univ.
Buc, geologie, abstr.vol.suppl., AN XLIII, 31, Bucuresti.
Seghedi A. Oaie Gh. (1994) Tectonic setting of two contrasting types of pre-alpine basement: North versus
Central Dobrogea. ALCAPA II abstr. vol., suppl. no 1 to Rom. J. Tect. Reg. Geol. 75, 56, Bucuresti.
Seghedi A., Rădan S. (1989) Variscan metamorphism in North Dobrogea: structural features and mineralogical
evolution. Extended Abstracts, v.3, 325-328, XIV Congr. CBGA, Sofia.
Seghedi A., Vlad C., Udrescu C., Serbănescu A. (1994) Variscan intrusive magmatism in North Dobrogea. Int.
Volc. Symp. Ankara, 1994.
Seghedi A., Mirauta E., Szasz L., Seghedi I., Szakacs A., Ghenea C., Ghenea A., Radan S., Oaie Gh., Savu H.,
Nicolae I., Ion J., Gheorghian D., Antonescu E. Visarion A., Sandulescu D., Codarcea V., Udrescu C.,
Stoian M., Vanghelie I. (1986) Elaborarea hărtilor nationale geologice, hidrogeologice, metalogenetice si
geofizice; Harta geologică a României sc:1.50.000, foaia Priopcea. Arh. IGR, Bucuresti.
Seghedi A., Baltres A., Nedelcu L., Szasz L., Seghedi I., Stefan ., Ion J., Rădan S. (1991) Analiza gradului actual
de cunoastere a alcătuirii geologice a Dobrogei de Nord, în vederea aprecierii oportunitătii si volumului
investigtiilor geologice viitoare. Arh. IGR, Bucuresti.
Seghedi A., Ghenea C., Ghenea A., Mirăuţă E. (1980) Harta geologică a României sc.1:50.000, foaia Măcin.
Seghedi A., MirăuţăE., Szasz L., Seghedi I., Szakacs A., Ghenea C., Ghenea A. (1988) Harta geologică a
Romăniei sc: 1.50.000, foaia Priopcea.
Seghedi A., Russo-Săndulescu D., Berza T., Vlad C., Udrescu C. (1981) Studiul geologic complex al sisturilor
cristaline si masivelor granitoide din zona Garvăn-Hamcearca-Horia, în vederea evaluării perspectivelor
prognozei si sintezelor geologice. I. Granitele de Hamcearcasi Coslugea. Arh. IGR, Bucuresti.
Seghedi A., Seghedi I, Szakacs A., Oaie Gh. (1987) Relationships between sedimentation and volcanism during
deposition of the Carapelit Formation (North Dobroge). D.S.Inst.Geol.Geof., 72-73/1, Bucuresti.
Seghedi I., Szakacs A., Udrescu C., Grabari G., Stoian M., Tănăsescu A., Vlad C. (1992) Major and trace
element geochemistry of rhyolites from northern Dobrogea. Petrogenetic implications. Rom. J . Petrology
75,17-38, Bucuresti.
Simionescu I. (1924) Fauna devonă din Dobrogea. An.Acad.RomMem.st. III/2, Bucuresti.
Stefan R. (1957) Asupra cercetărilor geologice efectuate în partea de sud a masivului Greci. Arh. IGR, Bucuresti.
Stefan R. (1959) Asupra cartărilor geologice din partea de NV a Dobrogei de Nord. Arh. IGR, Bucuresti.
Stefan R. (1966) Raport asupra lucrărilor de sinteză geologică în Dobrogea de Nord (Muntii Măcinului). Arh.
IGR, Bucuresti.
Ştefan R., (1954) Raport geologic asupra masivului eruptiv dela Greci – versantul vestic, Arh. IGR
Ştefan R., (1955) Raport asupra cercetărilor geologice din masivul eruptiv dela Greci (jumătatea sudică)
Dobrogea de Nord, Arh. IGR
Ştefan R., (1958) Raport asupra cercetării geologice a masivului Greci - Dobrogea de Nord, Arh. IGR
Seghedi A., Lang B. & Heimann A. (1999). The deformational history of North Dobrogean Hercynian basement
as reflected in new 39Ar/40Ar determinations. Rom. J. Tectonics & Reg. Geology 77, suppl. 1.
Seghedi, A. & Oaie, G., 1986. Formatiunea de Carapelit (Dobrogea de Nord): faciesuri si structuri sedimentare.
D.S.Inst.Geol.Geof., 70-71/4, 19-36, Bucuresti.
Seghedi, A. & Oaie, G., 1995. Paleozoic evolution of North Dobrogea. IGCP Project 369, Mamaia, 1995, Field
Guidebook, Central and North Dobrogea.
Seghedi, A., 1998. The Romanian Carpathian foreland. In: Sledzinski, J. (Ed.), Reports on Geodesy CEI
CERGOP ‘‘South Carpathians’’ Monograph, vol. 7 (37). Politechnika, Warszawska, pp. 21–48.
Seghedi, A., Popa, M., Oaie, G., Nicolae, I., 2001. The Permian System in Romania. “Natura Bresciana” Ann.
Mus. Civ. Sc. Nat., Brescia, MONOGRAFIA N. 25, 281-293.
Seghedi, A., Berza, T., Iancu, V., Maruntiu, M., Oaie, G., 2005. Neoproterozoic terranes in the Moesian
basement and in the Alpine Danubian Nappes of the South Carpathians. Geologica Belgica, 8/4: 4-19
Seghedi, A., Seghedi, I, Szakacs, A. & Oaie, G., 1987. Relationships between sedimentation and volcanism
during deposition of the Carapelit Formation (North Dobrogea). D.S. Inst. Geol. Geof., 72-73/1, Bucuresti.
Seghedi, A., Spear, F. & Storm, L. 2003. The Metamorphic Evolution of the Hercynian Basement of North
Dobrogea: Constraints from Petrological Studies and Monazite Dating. The Fourth Stephan Mueller
Conference of the EGS, Romania, Abstracts Book, p 82.
Seghedi, A., Stephenson, R. A., Mosar, J. & Stovba, S., 1998. Hercynian crustal accretion in North Dobrogea,
Romania: evidence and regional implications. Acta Universitatis Carolinae – Geologica 1998, 42, 2, 337.
Seghedi, A., Vlad, C., Udrescu, C. & Serbănescu, A., 1994. Variscan intrusive magmatism in North Dobrogea.
Intern. Volcanol. Symp. Ankara, 1994.
Seghedi, I., Szakacs, A., Udrescu, C., Grabari, G., Stoian, M., Tănăsescu, A. & Vlad, C., 1992. Major and trace
element geochemistry of rhyolites from northern Dobrogea. Petrogenetic implications. Rom. J. Petrology
75,17-38, Bucuresti.
Tatu M. , Robu N., Robu L., Nedelcu L., Dobrescu A., Serbănescu A., Udrescu c., Stoian M., Costea C., Fekete
C., Grabari G, Anastase S. (1993) Procese de greisenizare asociate granitoidelor din România (Dobrogea de
Nord). Arh. IGR, Bucuresti.
 Raport final asupra activitatii de cercetare geologica
in cadrul proiectului GEF-UNDP nr. 47111

Antoneta Seghedi

Zonele cercetate cuprind teritoriul inclus in cadrul Parcului National Muntii Măcinului, dar
si z onele i nvecinate n eincluse i n p arc, d ar a flate in directa c ontinuitate d e a florare,
formatiunile si structurile geologice continuandu-se si dincolo de limitele zonei
impadurite. Deoarece intreaga suprafata a unitatii de Măcin a fost obiectul cartarilor
geologice anterioare la scara 1:25.000, cartari pe baza caror au fost elaborate hartile
geologice la scara 1.50.000, foile Măcin, Niculitel, Priopcea si Peceneaga, metodologia de
lucru a c onstat d in r evizuiri geologice l a s cara 1 :25.000 s i 1 .10.000 pentru pe rimetrele
care constituie rezervatii sau monumente naturale geologice sau mixte. Cercetarile de
teren au fost e fectuate in p erioadele 15-25 august 2006 si 15-25 iunie 2007. Echipa de
lucru a fost constituita in total din patru cercetatori, si anume un specialist in petrologie
magmatica, m etamorfica si s tructurala (d r. A ntoneta Seghedi), u n s edimentolog (d r.
Gheorghe Oaie), un vulcanolog (dr. Alexandrina Fulop) si un petrograf, specialist si in
cartografierea hartilor geologice (dr. Ion Gheuca).

1. Contextul geologic si structural al Dobrogei de Nord

Catena cutata a Dobrogei de Nord (orogenul nord-dobrogean) este o catena

muntoasa chimerică (Murgoci, 1914), fiind considerata de unii autori segmentul vestic al
centurii cutate chimerice din Crimeea de Sud, ce se uneste spre est cu chimeridele Asiei
(Săndulescu, 1994). Catena c himerica s -a f ormat prin c utare in timpul Jurasicului ( sau,
dupa diversi autori, in intervalele Triasic superior-Jurasic inferior, Jurasic superior,
Cretacic inferior). Cu alte cuvinte, Dobrogea de Nord constituie o catena muntoasa alpina
timpurie, deoarece in urma c u c irca 2 00 mi lioane de a ni, formatiunile d in a ria a cesteia
sufereau procese de cutare (compresie), in timp ce aria carpatica reprezenta un bazin
oceanic extensional, al carui fund era implicat in procese de expansiune crustala. Fazele
importante de deformare sunt eo- si neochimerică, pentru care există argumente
geologice s i g eocronologice ( vârste K -Ar s i R b-Sr cuprinse i ntre 1 65 s i 1 20 m ilioane de
ani, Lemne et al., 1975; Romanescu, Vâjdea, în Seghedi, 1980; Paraschiv, Soroiu, 1984;
Pop et al., 1986). Cuvertura posttectogenetică a catenei o reprezintă depozitele
neocretacice ale “bazinului Babadag”, care acopera discordant si transgresiv structurile
chimerice. Pentru detalii privind durata erelor si perioadelor geologice cu subdiviziunile
lor am inclus o scara stratigrafica simplificata (fig. 1).
Orogenul n ord-dobrogean este d elimitat d e d oua fracturi m ajore, S fantu Gheorghe
la n ord s i P eceneaga-Camena l a s ud, c are i l separa d e p latformele S citica ( Depresiunea
Predobrogeana) si respectiv Moesica (Dobrogea Centrala) (fig. 2 a, b). Catena chimerica
prezinta un f undament cutat h ercinic, fundament a c arui d eformare compresiva majora
s-a produs in Paleozoic, in intervalul Carbonifer superior-Permian inferior (in urma cu
320-270 milioane de ani). Directiile structurale hercinice, cu orientare E-W sau ENE-
WSW, au fost puse in evidenta in special in cadrul formatiunilor paleozoice si in sisturilor
cristaline. Datorita remobilizarii fundamentului hercinic in timpul deformarilor chimerice,
structurile hercinice au fost partial sau total reorientate pe directiile structurale NW-SE
chimerice. Structura m ajora chimerica a o rogenului s e c aracterizeaza p rin c ute-solz
(marginite pe un flanc de fracturi si falii inverse), mai stranse in zona vestica si mai largi
spre est, inspre Agighiol si Tulcea.
Modelul structural al orogenului chimeric nord-dobrogean are la bază structura zonei Consul,
a carei interpretare se bazeaza pe studiul forajelor din zona Iulia (Baltres, în Baltres et al., 1982,
1987). Structura zonei Consul constă din cute-solz strânse, deversate spre nord-est si
descendente în trepte spre NE. Modelul explică si structura internă a unitătii de Măcin, care constă
din patru solzi principali, având în zona axială formatiuni metamorfice prehercinice, iar în
umplutura sinclinală, depozite mai noi, triasice sau chiar jurasice.
Formatiunile Dobrogei de Nord aflorează între Dunăre si bratul Sfântu Gheorghe
(spre nord si nord-est) si bratul Dunărea Veche (spre vest). La nord-vest de Galati, între
Prut si Siret, formatiunile orogenului nord-dobrogean constituie o creastă scufundată sub
depozitele n eogene, denumita Promontoriul Nord-Dobrogean (Gavăt et al., 1967, Airinei
et al., 1967, Barbu et al., 1970) (Fig. 2 b). Acesta se află în compartimentul vestic,
scufundat, al faliei Vadu Oii - Galati (Gavăt et al., 1967).
Parcul national Muntii Măcinului (PNMM) este situat in unitatea structurala vestica a
orogenului n ord-dobrogean, cunoscuta in termeni geologici ca u nitatea d e M ăcin ( pânza
de Măcin sau zona Măcin, in alte acceptiuni). Aceasta unitate tectonica este alcatuita
predominant din formatiuni paleozoice si posibil precambriene (proterozoic superioare)
ale fundamentului hercinic al Dobrogei de Nord. Unitatea de Macin incaleca spre vest
unitatea d e Tulcea, i n c are a floreaza p redominant f ormatiuni m ezozoice ( triasice s i
jurasice). Incalecarea are loc in lungul faliei inverse Luncavita-Consul (fig. 2 a, c).

2. Constitutia geologică a fundamentului cutat hercinic

Fundamentul cutat hercinic al unitatii de Măcin este expus in deschideri naturale

(aflorimente), cuvertura lui mezozoica fiind aproape complet indepartata prin eroziune,
datorita basculării puternice spre nord-vest a D obrogei d e N ord in t impurile p ost-
cretacice. Fundamentul he rcinic cuprinde formatiuni m etamorfice cu v arsta i nca
discutata, succesiuni paleozoice cu un m etamorfism i ncipient ( anchimetamorfice) si r oci
granitoide (Fig. 3). Coloana litologica a formatiunilor fundamentului este prezentata in
fig. 4. Toate a ceste t ipuri d e formatiuni sunt strabatute de roci magmatice subvulcanice
mai noi, cu varsta Permian superioara sau Triasic inferioara. Rocile subvulcanice
formeaza corpuri subtiri si alungite, cu forma tabulara (dykeuri) si compozitie chimica
bazica sau acida. Dykeurile reprezinta dovezi pentru faza de deformare extensionala care
a afectat fundamentul hercinic al Dobrogei de nord la scurt timp dupa incetarea
deformarilor compresionale hercinice si indica implicarea acestui fundament in
deformarile ciclului alpin, cu alte cuvinte reactivarea alpina a fundamentului hercinic.

2.1. Roci metamorfice

Dupa constitutia litologica si gradul de metamorfism, formatiunile metamorfice ale

fundamentului hercinic sunt separate in 3 serii (sau grupuri) (seriile de Orliga, Megina, si
Boclugea) (fig. 5).
Metamorfitele u nitătii de Măcin su nt su ccesiuni p olimetamorfe si polideformate
(Seghedi, 1983), a tribuite P recambrianului s uperior p e h ărtile ge ologice s cara 1: 50.000
ale Institutului Geologic al Romaniei (Seghedi et al., 1980, 1988; Savu et al., 1988;
Mihailescu et al., 1988). Seriile de Orliga si Megina au fost considerate precambriene prin
paralelizarea c u s eria de A ltan-Tepe din D obrogea C entrala (Ianovici, Giusca, 1961;
Giusca et al., 1967) pentru care datele de varsta radiometrica K - Ar indica un
metamorfism proterozoic terminal. Varstele protolitilor nu se cunosc. Seria de Orliga a
fost atribuita, pe baza gradului de metamorfism, Precambrianului, iar datele K-Ar au fost
interpretate că indicand varsta caledoniana pentru metamorfismul în facies amfibolitic
(Mirăută,1966 a ). P e c riterii s tratigrafice, M irăută (1966 a ) a tribuie s eria d e M egina
Cambrianului inferior. Pentru seria de Boclugea, datele geocronologice existente (Mirăută
et a l.,1975) in dică un me tamorfism C ambrian s uperior ( 508 m. a, K -Ar). I n f orajul
structural 5 Iulia, sisturile m uscovitice ale s eriei d e B oclugea au furnizat p alinomorfe cu
largă circulatie în P recambrian si Cambrian, cât si asociatii ce îsi incheie evolutia în
Cambrian (Vaida, în Baltres et al.,1988).
Doar doua dintre succesiunile metamorfice amintite afloreaza pe teritoriul PNMM:
seria (g rupul) M egina si seria (Grupul) B oclugea. Desi p e c lina v estica a d ealului C heia
apar m etamorfite d e Orliga in co ntact t ectonic cu g ranitul d e P ricopan, l imita v estica a
parcului este trasata in interiorul masivului granitic de Pricopan (Fig. 5).

Rocile seriei de Orliga afloreaza în axul unei structuri anticlinale hercinice la nord de Măcin.
Singurele relatii vizibile cu rocile învecinate sunt tectonice, marcate de milonite si filonite: la est, cu
granitul de Pricopan (Seghedi et al., 1980), la sud, cu ardeziile Formatiunii de Cerna din dealurile
Vitelaru s i C heia ( Seghedi,1980; Seghedi et al., 1980 a). Seria de Orliga constă predominant din

2
cuartite m icacee cu g ranat si d isten, l ocal cu g ranat si st aurolit, aso ciate cu g naise m icacee si
micasisturi. Amfibolitele si calcarele cristaline sunt subordonate ca extindere in suprafata (Seghedi
et al., 1980).

Seria de Megina si gnaisele de Megina

Metamorfitele s eriei d e M egina a floreaza in p artea central-vestica a t eritoriului

PNMM, la vest de Falia Ac Punar, in dealurile Megina, Roman Bair si Arheuziu (fig. 5, 6).
Partea lor sudica (din dealurile Cerna si de la est de Mircea Voda) se afla inafara limitelor
parcului. In z ona parcului predomina gnaise d e M egina. Relatiile acestora cu r ocile
invecinate sunt tectonice, marcate de borduri cataclastice: contact de incalecare alpină
fată de Formatiunea de Carapelit dinspre est (Murgoci, 1914), de-a lungul faliei Ac Punar,
si contact posibil pre-alpin, hercinic, fată de seria de Megina dinspre vest (Seghedi, 1985
a, Seghedi et al.,1986, 1988).
Gnaisele de Megina sunt ortognaise liniare cu muscovit si biotit, cu granulatie
medie, uneori l arga, de c uloare roz s au a lba s i c u o f oliatie m etamorfica e videnta
datorata d ispozitiei o rientate a c ristalelor d e m inerale m icacee (m uscovit s au b iotit)
(Seghedi, 1980 b). Gnaisele au o compozitie petrografica variabila, de la granodioritica la
tonalitica si granitica (Seghedi et al., 1988), cu dominarea componentei granodioritice si
granitice. Compozitia mineralogica a gnaiselor este dominata de minerale leucocrate (de
culoare deschisa): feldspat potasic (m icroclin), f eldspat p lagioclaz a cid (oligoclaz sau
albit), cuart, muscovit; mineralel de culoare inchisa (mafice) sunt biotitul, iar in
faciesurile tonalitice, cu o structura puternic liniara, i se adauga si hornblenda verde.
Granatul (almandin) apare uneori ca mineral accesoriu, alaturi de apatit, zircon, monazit
sau sfen.
Rocile amfibolitice cuprind mai multe varietati structurale si compozitionale, de la
hornblendite si amfibolite garben la gnaise si sisturi amfibolice. Rocile prezinta diferente
mari de granulatie de la un afloriment la altul, rezultate in urma proceselor de deformare
succesive. Amfibolitele si hornblenditele constau din cristale prismatice si aciculare de
amfibol (hornblenda sau actinolit), plagioclaz si epidot, uneori putin cuart, care concresc
intr-o maniera neregulata, indicand fenomene de recristalizare post-cinematica. Gnaisele
amfibolice pot fi foarte spectaculoase la scara esantionului, deoarece pe un fond
microcristalizat (microblastic) albicios f ormat d in plagioclaz, cuart si e pidot, apar ace si
prisme de amfiboli dispuse in snopi, rozete sau evantaie. Granatul poate forma mici
cristale de culoare rosietica. Rocile amfibolitice sunt asociate cu metavulcanite acide (cu
aspect d e "tufuri porfirice" (Mirăută, Mirăută, 1966), sisturi cu artitice m uscovitice cu
magnetit, precum si roci sedimentare pelito-psamitice (micasisturi cu granat si uneori
staurolit).
Studiile petrografice s i de g eologie s tructurala au a ratat ca r ocile s eriei d e M egina
au suferit doua faze de metamorfism regional suprapuse (în faciesul amfibolitelor cu
almandin si în faciesul sisturilor verzi), urmate de doua etape de cutare superficiala a
foliatiei metamorfice, avand drept rezultat structura actuala în domuri si bazine (Seghedi,
1986 a). Cutele vizibile la scara aflorimentului sunt rezultatul acestor ultime faze de
deformare a foliatiei metamorfice (Pl. I, fig. 1).
Asociatia litologica si metamorfismul, considerat mai slab decat al seriei de Orliga,
l-au determinat pe Mirăută (1966 a) sa atribuie seriei de Megina o varsta cambriana.
Studii petrologice recente si datarea geocronologica a monazitelor din metapelite
(micasisturi) au furnizat varste cuprinse in intervalul 325-280 milioane de ani (Carbonifer
superior-Permian inferior) pentru metamorfismul in facies a mfibolitic (Seghedi e t al.,
2003).

Seria de Boclugea

Metamorfitele de grad scazut de pe teritoriul parcului national afloreaza în principal

pe versantul vestic (drept) al vaii Taita. In apropiere, dar i nafara limitei parcului, aceste
metamorfite sunt bine deschise in Culmea Priopcea (dealul Chervant) (rezervatie
naturala) si in dealul Piatra Cernei (Dâlchi Bair). Seria de Boclugea cuprinde roci

3
dominant pelito-psamitice (Mirăută, Mirăută, 1962), cu metamorfism in faciesul sisturilor
verzi, s eparate î n c inci formatiuni p e c riterii litologice s i petrografice ( Seghedi, 19 86 a ).
Dintre aceste formatiuni, pe teritoriul PNMM afloreaza doar 4: cuartite de Priopcea, sisturi
cuartitice micacee, filite cenusii si sisturi muscovitice (Pl. II, fig. 1). Pe harta geologica la
scara 1:100.000, aceste formatiuni nu pot fi separate, deoarece ele alterneaza l a scara
metrica sau de cativa zeci de metri. Cuartitele de Priopcea au culoarea alba si sunt
constituite aproape exclusiv din granule de cuart alungite in planul foliatiei metamorfice.
Ele p rovin d in m etamorfismul s lab a l u nor nisipuri cuartitice b ine s ortate, d e t ipul
dunelor. Filitele s unt r oci c u o liniatie p ronuntata, d ata d e a lungirea p referentiala a
mineralelor micacee, reprezentate prin muscovit si biotit fin. Pe versantul vestic al vaii
Taita afloreaza sisturi cuartitice micacee si sisturi cuart-muscovitice, diferind in proportia
de cuart si minerale micacee, reprezentate in general prin muscovit fin granular.
Procesele d e c utare responsabile d e metamorfismul seriei d e B oclugea au f ost
aceleasi care au afectat si seria de Megina, ele prezentand aceeasi succesiune a
evenimentelor m etamorfice s i d eformationale, precum s i a ceeasi ori entare spatiala a
elementelor structurale (Seghedi, 1986 a): o faza de metamorfism în zona cu biotit,
urmata de o faza de metamorfism static, postcinematic, cu dezvoltare l ocala a
porfiroblastelor d e b iotit p olikiloblastic; f oliatia m etamorfica a r ocilor e ste d eformata d e
două faze suprapuse de cutare superficiala, verticala, insotite de clivaje de crenulatie
penetrative (Pl.I, fig. 2, pl. II, fig. 2). Imaginea structurala actuala a seriei de Boclugea a
rezultat i n urma interferentei a cestor d oua sisteme d e c ute s uperficiale, cu d irectii
structurale t ransversale u na p e a lta, re zultand f ie s tructuri în d omuri s i b azine, f ie
ondulari largi pe directie al cutelor principale verticale, orientate NW-SE.

2.2. Formatiuni paleozoice

Depozitele paleozoice din unitatea de Măcin alcatuiesc doua centuri de ardezii (slate
belt) alungite pe directia NW-SE. Fasia estică, mai lata, constă dominant din Formatiunea
de Carapelit; iviri restranse d e d epozite siluriene apar î n dealurile Pietrele Albe din zona
Megina. O buna parte din centura estica este cuprinsa in aria PNMM (Fig. 5).
Fasia v estică, c u la timea m axima d e 2 ,5 k m în d ealurile P riopcea s i B ujoare,
afloreaza în principal în dealurile Priopcea-Muchea Lunga-Bujoare, Chior Tepe, Dalchi Bair
si Petre C erdak si se si tueaza î nafara limitei parcului. In schimb, o m are p arte d in zona
de aflorare a centurii vestice, constand din depozite siluriene care afloreaza pe versantul
vestic al culmii Priopcea, intra in aria rezervatiei naturale Dealul Chervant – Priopcea.
Iviri izolate de formatiuni paleozoice, de mici dimensiuni, apar spre SE pe valea Giubelei
(Atmagea), p e v alea A tmagea, l a C arjelari s i C amena, i ar s pre N W, l a P ietrele R aioase,
Iglita, insula B lasova, Carcaliu, C heia s i V itelaru. În cadrul a cestei fasii a floreaza î n
principal Formatiunile de Cerna si de Bujoare, si subordonat Formatiunea de Carapelit.

Formatiunea de Cerna

Succesiunea F ormatiunii d e C erna, cel mai b ine deschisa pe v ersantii v estici a i

dealurilor Priopcea si Dalchi Bair, cuprinde un orizont inferior de calcare negre-cenusii, cu
pirita si un orizont superior de ardezii cenusii (Mirăută, 1966); calcarele contin o
intercalatie de silicolite negre în Curt Bair, iar ardeziile din Chior Tepe, Ormangic Bair,
Pepiniera s i d e p e v ersantul v estic a l P riopcei, l a e st d e s oseaua M ăcin-Cerna, p rezinta
intercalatii d e g resii c uartoase-muscovitice s i c alcare c afenii g albui, traversate s i d e
forajul 70 .307-Cerna; acestea c ontin rare r esturi org anice, in principal b ioclaste d e
crinoide (Seghedi, în Baltres e t al., 1989). Depozitele sunt afectate d e o c utare stranse
pe directie WNW-ESE, fiind frecvente cutele cu dublu plonj (Pl. III, Fig. 2). Cutarea este
rezultatul deformarii hercinice a stratificatiei depozitelor.
Studiul petrografic al gresiilor, corelat cu datele litologice, sugereaza că
Formatiunea d e C erna reprezinta d epozite pelagice s au hemipelagice, depuse intr-un
bazin situat pe fundament sialic (Seghedi, în Baltres et al., 1989); nivelele subtiri de
calcare cu bioclaste de crinoide provin din biomicrite depuse în ape mai putin adanci, iar
orizontul de calcare negre, bogate în pirita si substanta organica, s-a format intr-un

4
mediu euxinic, anoxic (Mirăută, Mirăută, 1962). Intercalatiile de gresii si siltite indica
aporturi terigene episodice datorate furtunilor (tempestite) (Seghedi, în Baltres et al.,
1992). Succesiunea faciesurilor sugereaza ca de la baza spre topul succesiunii a avut loc
trecerea d e l a c onditii euxinice l a c onditii n ormal-marine, p aralel c u scaderea a dancimii
bazinului de sedimentare.
Formatiunea de Cerna a fost atribuita Silurianului pe baza unor resturi de
macrofaună, c um a r fi coralii s olitari ( Cyathophyllum) (Simionescu, 1 924), p recum s i a
unui rest de graptolit (Rastrites), citat de Mirauta, Mirăută (1962). Pe versantul vestic al
Priopcei au fost gasite resturi ale unei cochilii rulate de ?gastropod neidentificabil, precum
si entroce de crinoizi.

Formatiunea de Bujoare

Devonianul unitătii de Măcin se dezvoltă în facies renan (Iordan, 1974, 1987).

Principalele t ipuri litologice a le a cestei f ormatiuni au f ost d eja figurate p e h arta l ui
Cantuniari ( 1920) la scara 1 :10.000. Aceste l itologii au f ost g rupate î n doi te rmeni,
reprezentand Geddinianul si Coblenzianul (Mirăută, 1966). Geddinianul cuprinde un
orizont de calcare albe si cenusii, mai mult sau mai putin recristalizate (Pl. IV, fig 1),
dispus peste o succesiune de gresii cuartitice în alternanta cu ardezii cenusii si calcare
maronii c rinoidale, c e contin c onodontul I criodus w oschmmiedti ( Mirăută, în M irăută
1966). C oblenzianul e ste a lcatuit d intr-o su ccesiune d e strate d iscontinui d e g resii
cuartitice, a rdezii negre, g resii c alcaroase s i c alcare crinoidale, cu ca ractere ritmice
(Mirăută, 1962). Varsta coblenziana rezulta din prezenta unei faune dominate de
brachiopode (C ădere, S imionescu, 1 907), c e a testa p rezenta ambelor e taje a le
Devonianului inferior (Siegenian si Emsian) (Iordan, 1974).
Depozitele d in d ealul Bujorul B ulgaresc contin o b ogata f auna d e brachiopode,
crinoide si tentaculiti, în care trilobitii, coralii, briozoarele si ostracodele sunt subordonate
(Iordan, 1974) (pl. IV, fig. 3-6). Fauna formeaza frecvent lumasele si indică un mediu
bentonic de self deschis în stadiu de preflis. Faciesul depozitelor devoniene, corelat cu
caracterele petrografice ale gresiilor, sugereaza deasemenea depozite marine de apa
putin adanca.

Formatiunea de Carapelit

Denumirea formatiunii vine de la dealul Carapelit de la nord de Căprioara, deal

situat înafara limitelor parcului.
Formatiunea de Carapelit cuprinde depozite continentale (Draganescu, în Russo-
Săndulescu et al., 1975) discordante pe fundamentul hercinic. Faciesurile conglomeratice
ale formatiunii remaniaza galeti din toate tipurile de roci metamorfice, precum si de
granite (Mrazec, Pascu, 1896; Murgoci,1914; Rotman, 1917), iar local, calcare cenusii cu
conodonte Devonian medii-superioare (Mirăută, Mirăută, 1962). Aceasta sugereaza
caracterul torential al depozitelor, remarcat de altfel de la prima lor descriere. Rocile care
alcatuiesc aceasta formatiune sunt roci clastice grosiere si fine: conglomerate, gresii rosii
sau cenusii, siltite si mai rar pelite (foste argile) rosii sau violacee. In zona sudica a
PNMM, l a p artea s uperioara a s uccesiunii f ormatiunii d e C arapelit a par p roduse a le u nei
activitati v ulcanice c ontinentale d e tip exploziv. S uccesiunea v ulcanoclastica se d ezvolta
pe versantul sud-vestic al dealului Crapcea, de la vest de Balabancea, si in prezent se
situeaza inafara limitei parcului.
Principalele asociatii litofaciale ale Formatiunii de Carapelit cuprind: depozite cenusii
aluviale; depozite rosii (facies de red-bed) - Gresia rosie de Martina; succesiune vulcano-
sedimentara cu caracter acid. Faciesurile enumerate sunt partial izocrone, iar
succesiunea stratigrafica a termenilor Formatiunii de Carapelit este prezentata în coloana
litologica din fig. 4.
Depozitele c enusii a luviale c uprind s uccesiuni grosiere d e c on a luvial (dominate de
conglomerate), care trec l ateral spre vest l a succesiuni de câmpie aluvială (dominate de
secvente ciclice de gresii-siltite) (Seghedi, Oaie,1986) (Pl. V, fig. 1, 2; Pl. VII, fig. 3).
Aceste depozite se dispun direct peste substratul format din roci metamorfice si local

5
granite. Relatiile actuale cu fundamentul lor sunt frecvent tectonice, marcate de falii
longitudinale (fig. 5).
Succesiunea de conglomerate cenusii suporta pe Dealul lui Mos Deliu o secventa de
progradare mai grosiera spre top, cuprinzand la partea inferioara si mjlocie gresii rosii cu
stratificatie paralela si incrucisata, ce trec în sus la conglomerate masive care devin
dominante la p artea s uperioara a s uccesiunii. Grosimea s uccesiunii d e g resii si
conglomerate rosii, separate ca Gresia rosie de Martina, atinge 900 m. Pe langa
stratificatia oblica si paralela, care sugereaza ca gresiile sunt foste dune de nisip
fluviatile, s tructurile s edimentare i ntalnite i n g resiile ro sii c uprind c rapaturi d e u scare si
urme d e p icaturi d e p loaie, s tructuri c are i ndica m ediul d e s edimentare c ontinental
(Seghedi, Oaie, 1986). Asociatia de faciesuri si structurile sedimentare sugereaza c a
gresia rosie reprezinta depozite fluviatile de râu despletit (braided) (Oaie,1986).
Succesiunea vulcano-sedimentara se dezvolta la partea superioara a formatiunii de
Carapelit si contine indicii extrem de importante pentru descifrarea evolutiei tectonice
Paleozoice a zonei. Succesiunea include depozite piroclastice (ignimbrite, tufuri de
cadere, depozite de v al piroclastic), interstratificate cu grosimi variabile si la diferite
nivele în c oloana litologica c u d epozite e piclastice ( conglomerate, gr esii s i siltite v erzui,
rosii sau cafenii si cu argilite rosii si verzi) (Seghedi et al., 1987) (pl. VI, fig. 1).
Ignimbritele formeaza corpuri masive de roca de dimensiuni variabile, cu aspect
lenticular, avand baza concava si topul plan. Ele sunt interstratificate cu depozite
epiclastice sa u fo rmeaza c orpuri g roase d e ro ca ( peste 500 m î n de alul Crapcea),
rezultate d in suprapunerea m ai multor unităti de curgere piroclastica. In d ealul Crapcea
au fost observate unităti de curgere constând din t ufuri d e v al p iroclastic, ig nimbrite s i
depozite de cadere (Seghedi et al, 1987). Masa principala a riolitelor din Crapcea este
insa sudata, rocile avand culoare verzuie sau rosie, cu aparenta riolitica. Ignimbritele
constau dintr-o matrice de granulatia cenusii (formate din vitroclaste si cristaloclaste) în
care p lutesc p oncii, p oncii ta sate (f iamme) s i l itoclaste d e d imensiuni v ariabile, a tât
juvenile, cat si nevulcanice (pl. VI, fig. 2). Caracterele acestui facies indica depunerea din
curgeri g ravitationale î n m asa, c e s e d eplaseaza l aminar, f avorizand p rocese d e s ortare
granulometrica la baza curgerii.
Tufurile cu stratificatie paralela (pl. VII, f ig. 1 , 2 ) sunt f ie i nterstratificate c u
depozitele e piclastice, fie l ocalizate l a p artea s uperioara a u nei c urgeri p iroclastice.
Caracterele sedimentologice si asocierea cu tufuri de curgere piroclastica sau cu
epiclastite (roci mixte cu origine vulcanica si terigena) sugereaza că acest facies
reprezinta t ufuri d e cadere s ubaeriana, rezultate din eruptii explozive de ti p p linian.
Variatiile verticale ale granulatiei indică caracterul intermitent al eruptiilor generatoare.
Tufurile cu stratificatie oblică se l ocalizeaza l a baza u nor c orpuri d e i gnimbrite
(Piscul F irului); a socierea l or c u d epozite d e c urgere p iroclastica s ugereaza d epozite d e
val piroclastic, iar localizarea lor la baza curgerii indica tipul "ground surge", depozite
formate î n m ediu s ubaerian, d in partea m arginala a c oloanei de e ruptie c olapsate,
precedand curgerea piroclastica derivata din partile centrale ale coloanei. Tufurile sunt
constituite din cristoclaste si vitroclaste.
Pe baza caracterelor litologice, petrografice si geochimice ale succesiunii vulcano-
sedimentare se p oate a firma c a manifestarile vulcanice hercinice din unitatea de Măcin
(foarte probabil Permian inferioare) reprezintă un vulcanism riolitic calcoalcalin (Seghedi
et al., 1992). Vulcanismul hercinic a produs în principal roci piroclastice si doar local
curgeri de lave (Seghedi et al., 1987). Dintre rocile piroclastice predomina cantitativ
ignimbritele; tu furile d e c adere, t ufurile d e v al p iroclastic (c u s tratificatie incrucisata) s i
tufurile cu lapili acretionari sunt mai reduse ca pondere.
Caracterele v ulcanologice, p etrografice s i g eochimice a le v ulcanitelor h ercinice,
precum si asocierea cu depozite continentale-aluviale depuse pe un fundament sialic
sugereaza o ambianta geotectonica de arc magmatic de margine continentala pentru
succsesiunea vulcano-sedimentar a Formatiunii de Carapelit (Oaie, Seghedi, 1992;
Seghedi, Oaie,1994).
Deformarea h ercinica a su ccesiunii Formatiunii d e C arapelit a determinat formarea
unor cute verticale, insotite de un clivaj ardezian penetrativ in gresii si siltite (Pl. VII, fig.
3) si s patiat in n ivelele c onglomeratice si i n ig nimbrite s i t ufuri. Aceasta d eformare s -a

6
produs i nainte d e intruziunea m asivelor h ercinice, c are a determinat recristalizarea
completa a rocilor Formatiunii de Carapelit adiacente corpurilor intruzive si transformarea
lor in tipuri variate de corneene de culare verzuie, cenusie sau roz (roci de metamorfism
de contact termic). Procesul de cornificare a sters clivajele ardeziene din zonele adiacente
masivelor granitice, rocile devenind masive si dure. Un exemplu tipic al scaderii efectului
termic a l intruziunilor h ercinice i l c onstituie versantul v estic a l m asivului G reci. A ici,
incepand de la paralela localitatii si mergand spre sud pana in valea Coslug, efectul
metamorfismului d e c ontact te rmic a supra r ocilor f ormatiunii d e C arapelit s cade tr eptat
spre v est p ana la d isparitie. A stfel, in t imp c e in d ealurile P ietrele M ariei c livajele
ardeziene sunt bine pastrate, la 300 m spre est rocile sunt tranformate in corneene dure,
care dau versanti abrupti (pl. V, fig. 1, 2).
Varsta F ormatiunii de C arapelit, p ractic lipsita d e f osile, a fo st u n su biect
controversat, e a f iind atribuita P ermo-Carboniferului ( Mrazec, P ascu, 1986; R otman,
1917), C arboniferului (Cantuniari, 1913), Carboniferului inferior - Devonianului superior
(Murgoci, 1914; Macovei,1933) si Carboniferului inferior (Mirăută, Mirăută,1962).
Singura fosilă, descoperită în Dealul Carapelit, este un rest de plantă identificată, in
functie de autor, drept Calamaria (Paeckelman, 1935), Asterocalamites (Atanasiu, 1940),
sau A rchaeocalamites ( Macovei, 1 933); genurile i ndică intervale d e t imp de v ârste
diferite - fie C arbonifer s uperior, f ie D evonian s uperior - Carbonifer i nferior. I n r oci
pelitice d in d ealurile C arapelit si C onaciu a u f ost i dentificate a critarche, s pori t rileti,
chitinozoare, scolecodonte si microspori (Vaida, în Seghedi et al., 1986), indicând
intervalul Silurian - Carbonifer. Acest continut paleontologic sărac si foarte slab conservat
este cu sigurantă remaniat. Petrografia termenilor terigeni grosieri, datele palinologice
din n ivelele p elito-siltice s i m icrofauna d in c alcarele re maniate în c onglomerate
indicsugerează că Formatiunea de Carapelit este cert post-devoniană.
Rezultă că vârsta acestei formatiuni este cuprinsă în intervalul Carbonifer - Permian
mediu. Ea este mai veche decat rocile masivului Greci care o strabat si metamorfozeaza
la contact, si pentru care s-a obtinut o varsta izocrona Rb-Sr de 242 m.a. (Permian
superior) (Pop et al.,1985). Pe baza acestor elemente, corelate cu faciesul de gresii rosii
(red-beds) si cu prezenta vulcanismului ignimbritic, s-a considerat că Formatiunea de
Carapelit s -a d epus în i ntervalul C arbonifer superior-Permian inferior (Oaie, Seghedi,
1992).

2.3. Roci granitoide hercinice

Primii cercetatori ai granitelor nord-dobrogene au remarcat faptul ca intruziunile din

zona Măcin au f ost p use î n loc în d oua f aze i mportante: inainte d e s edimentarea
Formatiunii d e C arapelit (e le c onstituind u na din a riile s ursa a le a cesteia) s i s incron cu
sau ulterior deformarii Formatiunii de Carapelit (Rotman, 1917). Datele geocronologice
existente a supra g ranitelor n ord-dobrogene ( varste K -Ar) (M anzatu e t a l., 1975) indica
trei e tape ma jore: ( a) v arste C arbonifere ( 306, 3 20, 3 29 m. a), ce co respund
Namurianului (partea i nferioara a Carboniferului mediu); ele re prezinta varste de racire
ale granitelor de Hamcearca si Măcin; (b) varste Permiene (264-245 m.a) indicand
partea inferioara a Permianului superior, ce reprezinta varste de racire ale masivelor
Pricopan s i G reci; (c) v arste m ezozoice ( Triasic s uperior s i J urasic inferior) ( 170-198 s i
212-222 m. a) c are r eflecta evenimente t ermice corelabile c u m ilonitizarea g ranitelor
hercinice sau cu formarea cutelor-solz din unitatea de Măcin.
Concordanta acestora d in u rma cu v arstele i zocrone R b-Sr (P op et a l., 1983) e ste
remarcabila si sugereaza o deformare a granitelor în faza kimmerică veche.
Rocile granitoide formeaza fie corpuri mai mari ce strabat rocile Formatiunii de
Carapelit (masivele Greci si Pricopan) sau ale Seriei de Boclugea (masivele Garvăn-
Vacareni, Chitlau, Hamcearca si Coslugea), fie iviri de diferite dimensiuni, izolate în masa
depozitelor cuaternare (Măcin, Popina, Pietrosul, Galma Mare, Galmele Insirate,
Tichilesti). Datele geofizice sugereaza continuarea pe sub cuvertura cuaternara a
masivelor Hamcearca, Pietrosul, Greci si Pricopan (Andrei et al.,1990), corpurile granitice
avand o forma alungita pe directia NW-SE (Fig. 5). Granitele de Hamcearca, remaniate în
conglomeratele de Carapelit (Stefan, 1958, 1966), au fost intruse în metamorfite ale

7
seriei de Boclugea, ca intruziuni de temperatură scăzută, ce dau slabe aureole de contact
termic (Seghedi et al., 1981). Interpretate ca un magmatism caledonian sau hercinic
timpuriu ( Ianovici et al., 1 961, M uresan, 1 974), ele sunt foarte pr obabil consolidate din
primele topituri magmatice produse prin subductie în Carboniferul inferior-mediu, similar
cu granitele de Kazalgic-Bair din zona Tulcea, dar spre deosebire de acestea din urma, au
migrat la nivele superioare ale crustei.
Masivul Greci reprezintă generatia nouă de granite, puse în loc ca intruziuni de
temperatură ridicată, la nivele crustale superioare, cu contacte discordante si pa rtial
concordante. Punerea în loc a masivului a fost însotită de dezvoltarea unei aureole de
contact termic, dezvoltată în faciesul cornenelor amfibolice în imediata vecinătate a
contactului cu roca gazdă. Masivul Greci reprezintă o suită de granite de tip I, puternic
diferentiate, de la diorite (si gabbrouri cu olivină) la leucogranite si dominată de
granodiorite cu hornblendă si biotit si tonalite. Geochimia calcoalcalină sugerează
diferentierea dintr-o magmă derivată din manta, puternic contaminată cu topituri
crustale si prin asimilarea rocilor gazdă (Seghedi et al.,1986, Seghedi et al., 1994 b).

Masivul Hamcearca

Situat p e v ersantul d rept a l T aitei la v est d e H amcearca, m asivul H amcearca,

remaniat în conglomeratele de Carapelit (Stefan, 1958), a fost pus în loc ca o intruziune
de t emperatura scazuta î n m etamorfitele d e g rad scazut ale seriei de Boclugea, p e care
le cornifica slab. Acolo unde se observa, contactul cu conglomeratele cenusii ale
Formatiunii de Carapelit este tectonic.
Masivul constă din leucogranite mediu sau larg granulare, d e culoare r oz sau alba,
cu structura hipidiomorf-granulara, greu vizibila datorita cataclazării intense a masivului.
Granitele d e H amcearca s unt a lcatuite d in f eldspat p otasic (o rtoza p ertitica s au
criptopertitica, cu conture xenomorfe sau subautomorfe), feldspat plagioclaz albitizat,
cuart si extrem de rar biotit cloritizat. Datele geochimice indica granite alcaline sodo-
potasice foarte sarace în calciu, slab diferentiate (Russo-Săndulescu în Seghedi et
al.,1981).

Masivul Greci

Masivul Greci reprezinta cel mai mare pluton granitoid din unitatea de Măcin, cu
latimea maxima de 3 Km în zona Greci si o lungime de aflorare de 15 Km. El se afla in in
cea mai mare parte pe teritoriul PNMM. Spre SE, masivul se scufunda sub depozitele
Formatiunii de Carapelit, prezenta lui fiind tradata de ariile de cornificare slaba din cadrul
formatiunii (Seghedi, 1986 b; Seghedi et al.,1988); dupa o scufundare puternica în zona
dealului Carapelit, dioritele si granodioritele de Greci reapar în dealul de la SW de Horia,
inafara p erimetrului p arcului (Russo-Săndulescu et al., 1975). D atele geofizice i ntegrate
(Andrei et al., 1990) sugereaza extinderea spre NW a masivului pe sub cuvertura de
loess până în bazinul vaii Luncavita. Rocile masivului Greci strabat si co rnifica a tât
Formatiunea de Carapelit (Rotman, 1917), cat si metamorfite ale seriei de B oclugea
(Seghedi, în Savu et al., 1988 si în Seghedi et al., 1988). Ivirile de diorite si granodiorite
de la Garvan si din Culmea Chetrosul, puse în loc în seria de Boclugea, precum si cele din
jurul a sezarii C etatuia ( Galma M are, Galmele I nsirate, V alea Glontului) a u f ost a tribuite
masivului Greci pe baza caracterelor petrografice si geochimice (Seghedi et al., 1980,
Seghedi în Baltres et al., 1992).
Corpul p rincipal a l m asivului G reci a re o f orma a lungita p e d irectia N NW-SSE, c u
partea apicală neregulata, ce conserva petece cornificate din rocile gazdă din acoperis
(conglomerate cenusii de Carapelit). Contactul liniar aparent abrupt, cu corneenele de pe
rama SW a masivului, este tectonic (Seghedi, în Savu et al.,1988). Masivul este pus în
loc în zona axială, puternic erodată, a anticlinalului hercinic Piciorul Pricopanului. In bolta
anticlinală din acoperisul intruziunii, coborâtă tectonic, rocile masivului formează silluri si
mici lacolite, insinuate pe planele de stratificatie cvasiorizontale ale rocilor gazdă
cornificate (Seghedi et al., 1980). Aceleasi forme de zăcământ concordante ale dioritelor
au fost remarcate pe rama vestica a Masivului Pricopan, în forajul structural 69.805

8
Măcin (Seghedi, în Baltres et al., 1990). Formele de zăcământ discordate (dykeuri si
filoane) sunt prezente atât în rocile din acoperis, cât si în cuprinsul masivului (Stefan,
1957,1959). La contact cu rocile din acoperis se dezvoltă faciesuri microgranulare
porfirice, sugerand racire mai rapida a magmei.
Masivul Greci este alcătuit dintr-o mare varietate de tipuri petrografice, de la diorite
cu n uclee de ga bbrouri, l a t onalite s i leucogranite ( Stefan, 19 57, 19 58, 19 66) (fig. 5).
Dioritele sunt străbătute de grandiorite si tonalite. Pe arii largi, granodioritele prezintă
tranzitii gradate atât la granite cu biotit sau leucogranite, cât si la tonalite.
Fondul petrografic al masivului Greci îl constituie granodioritele cu biotit s i
hornblendă, urmate de leucogranite; dioritele formează corpuri de dimensiuni mai
reduse, cu contacte nete fată de granodioritele înconjurătoare. Ele apar si în rocile gazdă,
cu forme de zăcământ concordante. Pe rama vestică a masivului Pricopan, dioritele
formează o bordură discontinuă, puternic milonitizată, interceptată si în forajul structural
69.805-Măcin (Seghedi et al., 1980; Seghedi, în Baltres et al., 1990). Tonalitele si
granitele cu biotit aflorează pe suprafete reduse, ca mici separatii în masa de
granodiorite.
Suita granodiorit-tonalit a masivului este bogata în xenolite (fragmente) de roci
gazdă variabil cornificate, precum si într-o mare varietate de enclave homeogene
diferentiate, adesea cu structură porfirică. Uneori a ceste enclave contin re sturi
nedigerate d e c orneene b iotitice, s ugerând că asimilarea rocilor gazdă a fost un proces
important în petrogeneza masivului. Dovezi ale rolului important al proceselor de
asimilare a rocilor d in a coperisul i ntruziunii sunt n umeroase: c orneenele d in P iciorul
Pricopanului au a desea un a spect m icrodioritic si t rec g radat l a p ete n eregulate d ioritice
si chiar granodioritice; pe dealurile Negoiu si La Lac, conglomeratele cu matrice de gresii
arcoziene au fost aproape complet asimilate, cu exceptia clastelor de cuart filonian, care
se pot observa în rocile dioritice s i granodioritice (Stefan, 1958). Enclavele de corneene
în diferite stadii de asimilare sunt numeroase.

Masivul Pricopan

Acest masiv este aproape in totalitate inclus in aria vestica a teritoriului PNMM.
Masivul este un corp omogen de granite cu biotit, larg granulare, de culoare alb cenusie
sau r oz. Granitul consta di n feldspat p otasic (m icroclin), oligoclaz, cuart si b iotit, având
ca mineral accesoriu caracteristic allanitul (Giuscă, 1934, 1935). Hornblenda verde apare
accidental.
Masivul Pricopan este mărginit de două falii orientate NNW-SSE, care controleaza
milonitizare intensă a g ranitului p e a proape i ntreaga sa s uprafata ( Seghedi, 1 975) (Fig.
5); m ilonitizarea este un rezultat al deformării alpine (pl. V III, f ig. 1 ) si d etermina
dezvoltarea unor plane paralele penetrative in cadrul rocilor (plane de foliatie milonitica),
dupa care acestea se desfac in placi subtiri; in masivul Pricopan, pe suprafata planelor de
foliatie milonitica apar l iniatii verticale de etirare ale biotitului, transformat intr-un
agregat de epidot si stilpnomelan, cu dispozitie radiara a cristalelor aciculare.
Pe rama sudică, granitul de Pricopan prezintă un contact clar intruziv, marcat local
de o bordură de răcire fată de dioritele de Greci si de roci cornificate ale formatiunii de
Carapelit (Seghedi, 1977). Pe rama vestică si sudică, granitul contine enclave de diorite
si c orneene b iotitice, i ar în c uprinsul m asivului a par f recvent s eparatii g ranitice
microgranulare, frecvent porfirice si extrem de rar enclave angulare de corneene
biotitice. Filonasele subtiri d e cuart-epidot, rar asociate si cu turmalina, strabat frecvent
granitele de Pricopan.
Fluorina, omniprezenta in sectiuni s ubtiri (Mercus, Alexe, l969), alături de mice
litinifere, casiterit si turmalină, sugerează un proces postmagmatic neevoluat d e
greisenizare (Tatu et al., 1993).
Granitului i se asociază două tipuri de mineralizatii: de tip greisen, cu Sn, W, Mo
(Nedelcu et al., 1985) si de tip hidrotermal, de temperatură relativ scăzută, cu Au, Bi, Fe
+ Cu, Pb, Zn, sulfosăruri si sulfotelururi de bismut în gangă de cuart (Ilinca, Tatu, 1994).
Din punct de vedere peisagistic, masivul Pricopan constituie creasta cea mai
spectaculoasa din aria parcului. Fiind complet despadurit, masivul ofera aspectul tipic de

9
eroziune a l u nui re lief d ezvoltat p e g ranite, c u b locuri rot unjite ( alterare t ip “ foi d e
ceapa”) s i m ult g rus granitic (Pl. V III). Uneori s e m ai p ot p astra a specte d e p ietre
balansoare (Pl. IX, Fig. 6). Un traseu prin masivul Pricopan, incepand cu Valea Sulucului
si continuand pe drumul spre carierele abandonate din partea de sud a masivului este
extrem de pitoresc si poate fi luat in considerare ca traseu de geoturism (Pl. IX).

Masivul Pietrosul

Granitele p orfirice de Pietrosul aflorează în partea de est a PNMM, la vest d e F alia

Taitei, formand doua corpuri aparent independente, unul la sud-vest de Cetatuia si altul
la nord-vest d e N ifon. Granitele s unt puse î n loc î n sisturile c uartitice m icacee a le s eriei
de B oclugea, î n c are p roduc roci d e m etamorfism d e c ontact te rmic ( corneene) si l ocal
roci d e m etamorfism m etasomatic ( skarne cu granat si d iopsid) (Seghedi e t a l., 1 980).
Masivul este asemanator d in p unct d e vedere a l compozitiei mineralogice cu granitul d e
Pricopan si constă din granite porfirice cu biotit, puternic milonitizate in toate zonele sale
de aflorare (Seghedi et al., 1988; Seghedi, în Savu et al., 1988).

3. Roci filoniene triasice

Fundamentul hercinic al unitătii de Măcin este străbătut de o suită de dykeuri bazice

cu orientare generală NW-SE, paralelă cu directiile structurale chimerice din unitatea de
Măcin. Grosimea dykeurilor este, de regulă, până la 1 m, iar extinderea lor pe directie
variază de la câtiva metri la 2-300 m. Cel mai lung dyke străbate gnaisele de Megina din
dealul Roman Bair, a vând 50 m grosime s i circa 5 00 m lungime. Un dyke d e 4 m
grosime, cu borduri de racire porfirice sau microgranulare, se observa in cuartitele de
Orliga din cariera abandonata Gorganu de la nord de Măcin (Pl. X).
In interiorul dykeurilor, structura poate fi masivă sau porfirică; uneori rocile
prezintă variatii structurale de la centru spre margini, unde pot apare borduri de răcire cu
structura porfirica sau microgranulara, ca urmare a racirii bruste spre margini la
contactul cu roca gazda mai rece.
Principalele t ipuri p etrografice a le ro cilor b azice s unt b azalte, d olerite s i e xtrem d e
rar gabbrouri (Nicolae, în Seghedi et al., 1986). Structura magmatică tipică este ofitică-
subofitică. Rocile bazice constau din baghete de p lagioclaz ba zic ( labrador) s i
clinopiroxen, cu minerale opace accesorii; rareori contin olivină, complet transformată
într-un agregat serpentinic si pulbere fină de minerale opace. Piroxenul este transformat
în amfibol si clorit secundar, iar plagioclazul este puternic albitizat si decalcifiat, cu
segregare de epidot si calcit. Structura si asociatiile mineralogice primare se păstrează
ca relicte, dykeurile fiind afectate, integral sau doar periferic, de o foliatie milonitică
penetrativa (Seghedi, 1985).
Geochimia rocilor bazice din dykeuri indică formarea lor din magme de tip MORB si
legătura genetică cu ofiolitele Formatiunii de Niculitel. Milonitizarea dykeurilor este
interpretată ca o consecintă a punerii lor în loc într-o fază de extensie crustală, sincron
cu formarea unor zone de forfecare ductilă a fundamentului prealpin, asociate unor falii
normale (Seghedi, Oaie, 1994).
Riolitele asociate spatial vulcanitelor bazice formează dykeuri cu orientare NW-SE,
cu grosimea din ce în ce mai mică spre vest. Riolitele ce străbat Formatiunea de
Carapelit, masivele Greci si Pricopan, apar exclusiv ca dykeuri; în bazinul văii Taita
dykeurile sunt subordonate, formele de zăcământ izometrice, de tipul neckurilor, fiind
mult mai frecvente; acestea sunt amplasate în metamorfitele seriei de Boclugea si în
granitele d e P ietrosul s i d e C oslugea. C orpurile s ubvulcanice a u r eprezentat, f oarte
probabil, căile de acces spre suprafata ale riolitelor triasice asociate Formatiunilor de
Bogza si S omova, su prastructurile v ulcanice fiind complet erodate în unitatea de Măcin,
care a suferit o puternică ridicare în urma inversiunii chimerice.
Riolitele au culori variabile (cafeniu deschis la roz sau rosietic), structuri porfirice si
texturi masive. Fenocristalele sunt reprezentate prin ortoză, albit-oligoclaz si cuart
corodat magmatic. Cloritul psedomorfozează un mineral mafic primar, probabil biotit.

10
Mineralele accesorii sunt apatitul, zirconul si opacele. Masa fundamentală este fie
recristalizată sferulitic, fie echigranulară sau granofirică (Seghedi et al.,1991).
Compozitia mineralogică si caracterele geochimice sunt identice cu ale riolitelor
triasic inferioare asociate Formatiunii de Somova din unitatea de Consul (Seghedi et al.,
1992). Riolitele triasice au un chimism calcoalcalin (Seghedi et al., 1992), datele
geochimice sugerând formarea magmelor prin topirea partială a crustei inferioare;
petrogeneza lor este explicată prin amestec cu magme bazice, de origine profundă,
urmat de cristalizarea fractionată în camere magmatice intermediare din crusta
superioară, în conditiile unei riftogeneze de intraplac continentală (Seghedi et al., 1992).
Formarea simultana a unor magme bazice în mantaua superioară si a unor magme acide,
prin a natexia c rustei, s e p oate explica f ie p rin a scensiunea un ui d om t ermic d in m anta
(Seghedi et al., 1992), fie prin fenomenul de “underplating” (subplacare magmatică)
(Seghedi, Szakacs, 1992).

4. Formatiuni cuaternare

O suprafata larga de dezvoltare pe teritoriul PNMM o au depozitele cuaternare (Fig.

5). Loessurile reprezinta depozite eoliene, cu granulatie fina (de tip silt), depuse de vant,
imbracand relieful chimeric cu o manta de cativa metri grosime. Un exemplu de astfel de
depozit a pare p e valea S ulucului, u nde o p atura d e l oess d e 1 -2 m g rosime a copera o
zona de inaltime mai redusa in partea centrala a masivului granitic, avand aspect de dom
rotunjit, i n c ontrast c u relieful p resarat c u p iscuri a scutite s i c u p eretii v erticali d e l a
bordura estica a m asivului (p l. V III, f ig. 1 ). Depozitele l oessoide, reprezentand l oessuri
remaniate fluviatil, sunt mult mai raspandite. Acestea prezinta intercalatii fluviatile si de
paleosol si ocupa cea mai mare parte a suprafetei de aflorare a Pleistocen-Holocenului.
Sedimentele holocene, dezvoltate in lungul vailor principale, sunt depozite fluviatile
si reprezinta aluviuni actuale si subactuale. Acestea sunt formate din pietrisuri, nisipuri si
argile. In z onele de b alta s i lacustre predomina s edimentele f ine ( silturi s i m âluri),
asociate cu o vegetatie de balta (depozite ale zonei cu Phragmites).

5. Arii protejate din vecinatatea PNMM

5.1. Culmea Priopcea (Dealul Chervant)

Dealul C hervant – Priopcea este o r ezervatie naturala d e i nteres g eologic

exceptional, situata la vest de limita PNMM si la nord de localitatea Cerna (fig. 6). Dealul
Priopcea nu a fost inclus initial in teritoriul parcului deoarece creasta sa este acoperita
doar de vegetatie ierboasa si arbusti, cu exceptia plantatiilor mai recente pe versanti
efectuate de OS Cerna. Din punct de vedere geologic, dealul Priopcea este foarte bine
deschis si ofera sectiuni complete transversale, caracteristice pentru structura hercinica a
unitatii de Macin. Deschiderile f oarte b une, c u a floriment a proape c ontinuu, constituie o
adevarata scoala pentru studiile structurale.
Alcatuirea g eologica a crestei P riopcea este p rezentata in harta d in fig. 6 si in
sectiunile g eologice d in f ig. 7. Pe s ectiunea geologica se remarca o s erie d e u nitati
tectonice care se incaleca succesiv de la est la vest, care suprapun gnaise de Megina
peste amfibolite de Megina, amfibolite peste cuartite si filite ale seriei de Boclugea si
metamorfite a le s eriei d e B oclugea peste depozite predominant a rgilitice c enusii a le
Formatiunii de Cerna (pl. XI). Mergand din dealul Priopcea spre vest se poate face un
profil geologic complet in Paleozoicul unitatii de Macin, intre versantul vestic al Priopcei,
dealul Muchia Lunga si dealurile Bujoare, pana pe rama estica a masivului de granitoide
alcaline Iacobdeal. Masivul Iacobdeal, cu varsta permian superioara (varsta Ar-Ar de 248
m.a.), marcheaza inceputul etapei de evolutie alpina a Dobrogei de Nord, prin deformari
de tip extensional pe falii de tip strike-slip ale fundamentului hercinic abia consolidat,
deformari care au favorizat ascensiunea unor magme alcaline.

11
 Locul fosilifer Dealurile Bujoare

Este si tuat l a ci rca 1 7-18 k m s ud d e orasul Măcin, a ccesul fa cindu-se p e soseaua

Măcin - Horia pina la 2 km nord de localitatea Cerna.
Punctele fosilifere se găsesc în pelite negre uşor cornificate ce alternează cu gresii
subţiri formând ritmuri discontinui. Fauna din dealurile Bujorul Bulgăresc şi Bujorul
Românesc este tipică pentru devonianul inferior şi conţine macrofauna cea mai bine
conservată din România. Ansamblul, dominat de brachiopode, este bogat în crinoide şi
tentaculiţi (Cădere, Simionescu, 1907), subordonat apărând trilobiţi, corali, briozoare şi
ostracode ( Iordan, 1 974, Pl 4 , f ig. 3 -6). Fauna formează lumaşele şi se găseşte în
general în blocuri curse pe pantă. Asociaţia paleontologica atestă atât prezenţa
Siegenianului, cât şi a Emsianului.
Asociaţia de macrofaună a fost iniţial identificată de Cădere (Simionescu, Cădere,
1907) studiată apoi de Simionescu (1924) şi revizuită de Paekelmann (1935) şi Iordan
(1974).
Tentaculitidele formează lumaşele ce acoperă uneori suprafeţe întregi (Tentaculites
scalaris Schl., Uniconus durus Ludw.) şi Ctenocrinus tpyous bronn, Technocrinus striatus
(Hall), Lophocrinus sp., Entrochus sp.). În lumaşelele de brachiopode au fost identificate
fragmente de trilobiţi (Pilletina cf. hammerschmidti (Richt), Homalonotus sp., Phacops
sp.), alături de corali (Cyathophyllum ex gr. C. radiculum Rom., Lindstroemia cf.
dalmania Paeck., Zaphrentis sp., Cladochonus sp.), b riozoare ( Eridotrypa sp., Fenestella
sp., Hemitrypa sp.), o stracode ( Beyrichia roemeri Kays.). B rachiopodele s unt
reprezentate p rin: Schizophoria provulvaria (Maur).), Dalmanella circularis (Sow), D.
fascicularis (d’Orb.), ”Orthis”strigosa Sow., Leptaena sp. ex gr. rhomboidalis (Wilch.),
Pholidostrophia aff. naranjoana (Vern.), Rhenostrophia subarachnoidea (Arch. e t v ern.),
Stropheodonta aff. sedgwicki (Arch.et vern.), S. explanata (Sow.), Douvillina interstrialis
(Phill.), Schellwienella hipponix (Schnur), Choenetes sarcinulatus (Schl.), C. plebejus
Schnur, Strophochonetes tenuicostatus (Oehlert), Retichonetes aff. minutus (Buch),
Acrospirifer primaevus (Stein.), A. pellico (Geib.), A. pellico primaeviformis (Scup.),
Euryspirofer arduennensis (Schnur), Hysterolites h ystericus ( Schl.), Brachyspirifer
carinatus (Schnur), Fimbrispirifer bischofi (Roem.), ” Spirifer” cf. undulifer Kays.,
Uncinulus cf. antiquus (Schnur), Camarotoechiasp., Meganteris cf. archiaci (Vern.).

5.2. Insula Blasova

Este o s tinca ce a floreaza ca m artor d e eroziune d intre sedimentele c uaternare ale

bratului Dunarea Veche, in Insula Mare a Brailei. Accesul se face pe drumul judetean
Măcin - Harsova, pina la punctul Iglita (3 km nord de Turcoaia), apoi cu barca prin
traversarea bratului. Stânca, cu altitudine in jur de 45 m, consta din gresii si
conglomerate anchimetamorfice ale Formatiunii de Carapelit, paleozoic superioara.

5.3. Dealul Consul

Situat la sud-est de teritoriul PNMM, l a sud de soseaua nationala Macin – Tulcea si

la est de Horia, dealul Consul este marginit spre nord de valea Taitei. Versantul nordic al
dealului Consul expune o succesiune de formatiuni triasice, dispuse intr-o structura de
cute-solz cu vergenta nord-estica (Pl. 12). Solzii sunt alcatuiti din roci carbonatice ale
Formatiunii de Somova peste care stau riolite ignimbritice. La extremitatea nord-estica a
dealului C onsul, riolitele p uternic m ilonitice a le s olzului inferior s tau in p ozitie t ectonica
peste depozitele turbiditice ale formatiunii de Alba, triasic superioare.
Formatiunea de Somova este constituită în principal din turbidite calcaroase
(rezultate prin resedimentarea unor depozite carbonatice de self) si subordonat gresii,
ignimbrite, t ufuri r iolitice, c urgeri d e la ve riolitice s i b azaltice ( în s pecial la p artea
superioară a s uccesiunii) (Baltres, 1982; Baltres et al., 1984; Se ghedi et al., 1 990;
Baltres, în Seghedi et al., 1991; Baltres, 1993). Vârsta formatiunii este Triasic inferioară
(Spathian), stabilită pe baza asociatilor de foraminifere (Baltres, 1982; Baltres et al.,
1984) si confirmată de asociatiile de conodonte (Mirăută et al, 1981).

12
 Formatiunea de Alba. Litologia acestei formatiuni este dominată de gresii, dar local
apar s i f aciesuri g rosiere ( breccii, c onglomerate), s au c alcare s i p elite. G resiile d e A lba
sunt d ominant g rosiere, c enusii, d ure, cimentate cu calcit, reprezentând t urbidite t ipice.
Pe baza bivalvelor planctonice caracteristice, continute în intercalatiile pelitice din gresii,
vârsta Formatiunii de Alba a fost atribuită intervalului Carnian superior (Tuvalian)-Norian.

5. Propuneri

Avand in v edere c a l imitele PNMM au fost t rasate p entru p rotejarea b iodiversitatii,

urmarind in principal limitele zonelor impadurite, o parte din zonele deluroase necultivate
lipsite d e vegetatie arboricola sau cu padure rara de stejar pufos au ramas i nafara a riei
de protectie a parcului. Deoarece cea mai mare parte dintre dealurile cu aflorimente
constituie t erenuri n ecultivabile, c u s tancarii, p ropunem c a a cestea s a f ie incluse in
teritoriul P NMM. Dealurile re spective s unt u tilizate i n p arte p entru p asunat, i ar
continuitatea d iversitatii g eologice d incolo d e l imitele a ctuale a le p arcului a sigura si
contiuitatea biodiversitatii, cel putin pentru unele categorii de plante si animale. Aceasta
cu atat mai mult cu cat este necesara crearea unor zone tampon in jurul parcului. Zonele
propuse pentru a fi incluse in PNMM sunt trasate cu ocru in fig. 5. si au o suprafata mai
mare in partrea sudica a parcului. Aceste arii sunt:
- restul dealului Crapcea, pana la seaua spre dealul Coada Muchii, pe care este
foarte bine deschisa succesiunea vulcano-sedimentara a formatiunii de Carapelit, si care
lipseste complet in aria parcului;
- zona dealurilor Amzalar - la Carapelit, unde apar intercalatii de tufuri de cadere in
succesiunea de campie aluviala cenusie de la partea inferioara a formatiunii de Carapelit;
aceste dealuri prezinta urme ale activitatilor de explorari miniere de la inceputul secolului
XX (santuri, g alerii, h alde); a cestea a r p utea f i u tilizate c u s ucces s i p entru tr asee
geoturistice privind activitatea miniera in Dobrogea de Nord;
- Dealul Chervant – Priopcea, care are statut de rezervatie naturala de interes
geologic, cu o i mportanta deosebita pentru structura geologica a fundamentului hercinic
si de mare interes stiintific si educativ, dar care in prezent este inafara teritoriului PNMM;
de altfel propunem crearea unei continuitati prin dealul Boldea cu zona de aflorare a
Seriei de Megina din dealurile Megina, Roman Bair si Arheuziu;
- includerea dealului Muchia Lunga, de la vest de soseaua Macin-Horia; acesta este
unul din putinele dealuri in care este bine deschisa formatiunea de platforma carbonatica
a devonianului, in care au fost identificate resturi fosile de coralieri solitari; de retinut ca
formatiunile carbonatice paleozoice sunt rare in unitatea de Macin, Paleozoicul imbracand
in general faciesuri siliciclastice;
- includerea d ealurilor P ietrele M ariei, a flate f oarte a proape d e l imita v estica a
PNMM;
- extinderea l imitei nordice p ana in d ealul C iclaiasi, u na d in c ele t rei z one cu
depozite de skarne cu granati si piroxeni formate la contactul granitelor cu metamorfitele
de Boclugea;
- extinderea limitei vestice a zone de vest a PNMM, pentru a include si carierele
active din m asivul P ricopan; d esi a ceasta p ropunere este pr obabil c el m ai g reu d e
realizat, datorita intereselor economice locale legate de cariera, interesele pe termen
lung ale comunitatii locale, legate de geoturism si ecoturism, ar putea aduce beneficii
mult mai mari, si asigurarea dezvoltarii durabile a zonei.

Bibliografie

Andrei J., Crahmaliuc R., Georgescu A., Ioane D., Nestianu T., Svoronos D., Szabo E.,
Nedelcu L ., S tefan A . ( 1990) - Studiul integrat a l a nomaliilor g ravimetrice s i
magnetometrice d in D obrogea d e Nord c u a jutorul m odelelor î n v ederea d escifrării
structurii geologice si îmbunătătirii prognozei pentru substante minerale solide. Arh.
IGR, Bucuresti

13
Atanasiu I. ( 1940) P rivire g enerală asupra geologiei D obrogei. L ucr. S oc.Geogr. D .
Cantemir III, 89 p, Iasi.
Avram E., Baltres A., Cristea P., Marinescu A., Nicolaescu A., Popescu I., Radan S.,
Rogobete M., Rosca V., Seghedi A., Spanoche S., Stanchevici B., Szasz L.,
Vihristenicu M.(1993) Cadrul geotectonic al Dobrogei. Arh. IGR, Bucuresti.
Baltres A . ( 1982) S tudiul sedimentologic al calcarelor rubanate spathiene d in p erimetrul
Mineri - Movila Săpată (Dobrogea de Nord). Arh IGR, Bucuresti.
Baltres A. (1988) Cercetări în vederea verificării ipotezelor metalogenetice privind nivelul
purtător d e m ineralizatii d e l a Iulia si a extinderii în adncime a acestuia. A rh. IGR,
Bucuresti.
Baltres A. (1993) Formatiunea de Somova (Dobrogea de Nord) Studiu sedimentologic.
Teza de doctorat, Univ. Bucuresti.
Baltres A ., M irăută E. ( 1987) - Corelarea d atelor g eologice r eferitoare l a c alcarele
triasice din zona Parches - Malcoci în legătură cu dezvoltare în extindere a
mineralizatiilor. Arh. IGR, Bucuresti.
Baltres A., Codarcea V., Bostinescu S. (1984) - Studiul sedimentologic si litostratigrafic al
formatiunilor calcaroase din zona Iulia. Arh.IGR, Bucuresti.
Baltres A ., M irăută E., S eghedi A ., S tanciu L., V isarion A ., V aida M., B ădiceanu E .,
Gheorghian D. (1988) - Studiul lito- si biostratigrafic al f ormatiunilor mezozoice si
paleozice traversate de forajele noi executate în zona Tulcea (Dobrogea de Nord)
Partea I . Arh IGR, Bucuresti (Iulia, M.Săpată,Marca)
Baltres A., Seghedi A., Mirăută E., Stanciu L., Seghedi I., Nitoi E., Dobrescu A., Codarcea
V., Gheorghian D., Bratosin I., Grădinaru E. (1989) - Studiul lito si biostratigrafic al
formatiunilor m ezozoice s i p aleozoice t raversate d e f orajele n oi e xecutate î n z ona
Tulcea (Dobrogea de Nord ) partea a II-a. Arh. IGR, Bucuresti (Cerna, Carapelit,
Vitelaru, Cheia)
Baltres A., Seghedi A., Stanciu L., Mirăută E., Ion J., Antonescu E., Nitoi E., Dobrescu
A.,Gheorghian D., Codarcea V. (1990) - Studiul lito si biostratigrafic al formatiunilor
mezozoice si paleozoice traversate de forajele noi executate în zona Tulcea
(Dobrogea d e N ord) p artea a III-a. A rh. IGR, B ucuresti (M ăcin, A gighiol, b aza
loessului-Pricopan).
Baltres A., Mirauta E., Seghedi A., Stanciu L. (1993) Litostratigrafia formatiunilor triasice
si jurasic inferioare din Dobrogea de Nord. Arh. IGR, Bucuresti.
Baltres A ., M irăută E, Seghedi A ., S tanciu L. (1994) S tratigrafia f ormatiunilor t riasice si
jurasic inferioare din Dobrogea de Nord. Arh. IGR, Bucuresti.
Bălan M. (1966) - Raport de activitate privind rocile eruptive de l a Camena . A rh. IGR,
Bucuresti.
Cantuniari St. (1913) - Masivul eruptiv Muntele Carol - Piatra Rosie. An.Inst. Geol. Rom.
VI, 1-160, Bucuresti.
Cădere D. (1925) - Rocile eruptive de la Camena Dobrogea), jud. Tulcea. An. Inst. geol.
Rom. X, Bucuresti.
Cădere D., Simionescu I. (1907) N otă preliminar1 asupra straturlor fosilifere devoniene
din Dobrogea. An Inst. geol. Rom., I, Bucuresti.
Codarcea-Dessila M., Mirăută O., Semenenko N.P., Demidenko S.G., Zeidis B. (1966)
Gheologhiceskaia interpretatia dannîh polucennîh pri pomosci K-Ar metoda po
absoliutnomu vozrastu kristaliceskih formatii iujnih Carpat i Dobrudji. Tr XII sess.
Kono opredelenia absoliutnovo vozrasta gheologhiceskih formaîi pri NZANDDr,
Moskva
Constantinescu R., Anton L., Medesan A., Zămârcă A., Iosof V. (1978) Corelarea datelor
geologice s i g eochimice c u d atele g eofizice d in D obrogea d e N ord î n v ederea
stabilirii po sibilitătilor de e xtindere a l ucrărilor d e explorare. P artea I -a. Z ona
Ceamurlia de Sus. Arh. IGR, Bucuresti
Constantinescu R., Anton L., Medesan A., Zămârcă A., David M. (1981) Semnificatia
petrologic-geochimică, metalogenetică si structurală a riolitelor din Dobrogea de
Nord. Studiul aliniamentului Tulcea-Isaccea. Arh. IGR, Bucuresti.
Constantinescu R. et al (1987) Raport de etapă cu calculul de rezerve privind grupul III-
IV de corpuri de minereu de fier-cupru de la Iulia. Arh. IFLGS, Bucuresti.

14
Dumitrescu I., S ăndulescu M . ( 1968) P roblemes structuraux d es C arpathes R oumaines
et leur Avant-pays. An. Com. Geol. XXXVI, 195-218, Bucuresti.
Dumitrescu I., Săndulescu M. (1970) Harta tectonică a RSR, Inst. Geol. Rom., Bucuresti.
Dimitrescu R (1959) - Observations concernant la geologie de Cârjelar (Dobrogea
deNord). D.S. Inst. Geol. XLVI, 127-133, Bucuresti.
Gavăt I ., C ornea I., Gheorghe A ., G aspar R ., To mescu L . ( 1967) L a s tructure d e
soubassement m oesien e ntre l e D anube et l es ri viers d u Ialomita, B uzău e t S iret.
Rev. roum. geol., geophys., geogr., geophys. 11, 1, 23-32, Bucuresti.
Giuscă D. (1934) Massif du Pricopan (Dobrogea) An. Inst. Geol. Rom. XVI, 481-497,
Bucuresti.
Giuscă D. (1935) Considerations sur les problemes de differenciation magmatique dans la
Dobrogea du Nord. Bul Soc. Rom. Geol. II, Bucuresti.
Giuscă D., Ianovici V., Mânzatu S., Soroiu E., Lemne M., Tănăsescu A., Ioncică M. (1967)
- Asupra vârstei absolute a formatiunilor cristalofiliene din forlandul orogenului
carpatic. St.cerc. geol.geof.geogr., ser. Geol., 12, 287-297, Bucuresti.
Grădinaru E. (1981) - Rocile sedimentar si vulcanitele acide si bazice ale Jurasicului
superior (Oxfordian) din zona Camena (Dobrogea de Nord). Anal. Univ. Buc. 30, 90-
110, Iasi
Grădinaru E. (1984) - Jurassic r ocks of North Dobrogea. A depositional-tectonic
approach. Rev. Roum.Geol.Geoph.Geogr., Ser. geol. 28, 61-72, Bucuresti.
Grădinaru E. (1 988) J urassic s edimentary r ocks a nd b imodal v olcanics of t he C ârjelari-
Camena outcrop belt: evidence for a transtensile regime of the Peceneaga-Camena
fault. St. cerc. geol. geofiz. geogr., Geologie, 33, 97-121, Bucuresti.
Ianovici V., Giuscă D. (1961) Date noi asupra fundamentului cristalin al Podisului
Moldovenesc si Dobrogei. Acad. RSR, St. cerc. geol. VI, 1, 153-159, Bucuresti.
Ianovici V ., G iusca D ., M irauta O ., C hiriac M . ( 1961) P rivire g enerala a supra g eologiei
Dobrogei. Ghidul excursiilor AGCB, Congr. V, Bucuresti.
Ianovici V., Ionescu J., Bălan M. (1969) - Etude mineralogique des amphiboles alcalines
contenues dans les roches du massif eruptif de Iacobeal - Dobrogea. Rev.
Roum.Geol., Geogr., Geoph., Ser. Geol., 13,2, 123-135, Bucuresti.
Ilinca G., Tatu M. (1994) Bismuth sulphosalts in the quartz veining from the Pricopan
granite, North Dorogea, Romania. A new occurrence. Anal. Univ. Buc., geologie,
abstr. vol. suppl. XLIII, 14, Bucuresti.
Intorsureanu . ( 1987) C onsideratii p rivind g eneza g ranitelor a lcaline d in m asivele
Iacobdeal si Piatra Rosie (Dobrogea de Nord). D.S. Inst.Geol.Geof. 72-73/1, 81-96,
Bucuresti
Intorsureanu I., Colios E., Grabari G., Popescu Gh., Serbănescu A. (1989) Petrologia
asociatiei granitelor alcaline din masivele Iacobdeal si Piatra Rosie (Dobrogea de
Nord). D.S. Inst.Geol.Geof. 74/1, 67-86, Bucuresti.
Iordan M. (1974) Studiul faunei devonian i nferioare din Dealurile Bujoarele (Unitatea de
Măcin - Dobrogea de N). D.S. Inst.Geol. LX/3, 33-70, Bucuresti.
Iordan M. (1987) Biostratigraphy of the Devonian in Romania. în Devonian of the World -
CSPG. Mem no 14, Proc. 2-nd Intern. Symp. Devonian System, Calgary, Canada.
Juverdeanu D. (1988) Prospectiuni geologice si litogeochimice însotite de foraje pentru
minereuri de metale neferoase si baritină în formatiunile cristalofiliene proterozoice
si paleozoice, depozitele sedimentare si magmatitele paleozoice si mezozoice din
Dobrogea d e N ord, p erimetrul N ifon-Hamcearca-Horia-Izvoarele N W s i S E Iulia-
N.Bălcescu-M.Bravu, jud. Tulcea. Arh. IPGG, Bucuresti.
Juverdeanu D. (1989) Prospectiuni geologice si litogeochimice însotite de foraje pentru
minereuri de metale neferoase si baritină în formatiunile cristalofiliene proterozoice
si paleozoice, depozitele sedimentare si magmatitele paleozoice si mezozoice din
Dobrogea d e Nord, p erimetrele B aspunar-Traian- Mircea V odă si P ricopan, j ud.
Tulcea. Arh. IPGG, Bucuresti.
Juverdeanu D. (1990) Prospectiuni geologice si litogeochimice însotite de foraje pentru
minereuri de metale neferoase si baritină în formatiunile cristalofiliene proterozoice
si paleozoice, depozitele sediemntare si magmatitele paleozoice si mezozoice din

15
 Dobrogea de nord, perimetrul Tulcea-Mineri-Posta-Nalbant-M.Kogălniceanu, jud.
Tulcea. Arh. IPGG, Bucuresti
Mînzatu S ., L emne M ., V âjdea E ., T ănăsescu A ., I oncică M., Ti epac I . ( 1975) D ate
geocronologice absolute pentru formatiuni cristalofiliene si masive eruptive în
România. D.S.Inst.Geol.Geof. LXI/5, Bucuresti.
Mercus D., Alexe I. (1969) Molibdenitul si fluorina din masivul pricopan. Bul. Inst.Petrol -
Gaze - Geol., XVII, 231-237, Bucuresti.
Mihăilescu N., Seghedi A., Intorsureanu I., Rădan S., Terteleac N., Ghenea A. (1988)
Harta geologică a României sc.1:50.000, foaia Peceneaga.
Mirăută E. (1971) Etude des conodontes devoniens de la Dobrogea septentrionale (zone
de Tulcea). Mem Inst. Geol. XIV, 7-34, Bucuresti.
Mirăută E. (1982) Biostratigraphy of t he Triasic deposits in the Somova-Sarica Hill zone
(North Dobrogea) with special regard of the eruption age. D.S.Inst.Geol.Geof. 64/4,
63-78, Bucuresti.
Mirăută E., Baltres A., Iordan M., Gheorghian D., Dumitrică P. (1981) Sinteză asupra
depozitelor triasice din Dobrogea, cu privire specială asupra cunoasterii conditiilor
de acumulare a substantelor minerale utile (zona Somova). Arh. IGR, Bucuresti.
Mirăută O. (1966 a) Contributii la cunoasterea formatiunilor paleozoice din partea nordică
a Muntilor Măcinului. St. Cerc. geol. geogr. geof., ser.geol., 11, 2, Bucuresti.
Mirăută O. (1966 b) Paleozoicul de la Cataloi si cuvertura lui triasică. D.S.Com Geol.,
LII/1, 275-289, Bucuresti.
Mirauta O. (1967) Devonianul si Triasicul din zona colinelor Mahmudiei (Dobrogea de
nord), D.S. Com. Geol. LII/2, 115-130, Bucuresti.
Mirăută O. (1967) Studiul stratigrafic al depozitelor paleozoice din zona Măcin - Camena .
Arh. IGR, Bucuresti.
Mirăută O., Mirăută E. (1 962) Paleozoicul d in p artea sudică a Muntilor Măcin (regiunea
Cerna-Hamcearca). D.S.Com.Geol. XLVI, Bucuresti.
Mirăută O., M irăută E. ( 1964) C retacicul s uperior si f undamentul bazinului B abadag
(Dobrogea). An.Com.Geol. XXXIII, Bucuresti.
Mirăută O., Mirăută E. (1966) Studiul stratigrafic si tectonic al depozitelor paleozoice din
partea nordică a Muntilor Măcin. Arh. IGR, Bucuresti.
Mercus D. , Alexe I. (1969) Molibdentul si fluorina din granitul de Pricopan.
Mrazec L., Pascu R. (1896) Note sur la structure geologique des environs de village
dîOrtachioi. Bul.Soc. Phys., Bucuresti.
Muresan M. (1975) Privire de ansamblu asupra succesiunii de formare a rocilor
magmatogene paleozoice sinorogene (s.l.) si subsecvente din Dobrogea de nord.
D.S. Inst. geol. geofiz. LXI, 5, 113-133, Bucuresti.
Muresan M , Rosca V.,., Seghedi A., Mirauta E., Vlad S., Draganescu A., Savu H.,
Constantinescu R., Szasz L., Besutiu L. (1982) Corelarea regionala a datelor
geologice si g eofizice i n vederea reevaluarii prognozei. D obrogea centrala si d e
nord. partea I-a. Arh. IGR, Bucuresti.
Muresan M., Rosca V., Vlad S., Seghedi A., Mirauta E., Savu H., Szasz l., Besutiu L.,
Codarcea V . (1983) Corelarea regionala a datelor geologice si geofizice in vederea
reevaluarii prognozei geologice. Dobrogea centrala si de nord. Partea a II-a. Arh.
IGR, Bucuresti.
Muresan M., Muresan G., Seghedi A., Robu N., Robu L., Szasz L., Ion J., Radan S., Oaie
Gh., Gradinaru E. et al. (1986) Harta geologica a Romaniei sc. 1:50.000, foaia
Ceamurlia.
Muresan M . S eghedi A ., S zasz L ., Ghenea C ., Oaie G h., M uresan G ., Robu N ., R obu L .,
Grădinaru E Stefan A., Mihailescu N. (1987). Elaborarea hărtilor naionale geologice,
hidrogeologice, m etalogenetice si g eofizice. H arta g eologică a României s c
1:50.000, foaia Ceamurlia. Arh. IGR, Bucuresti.
Murgoci ( 1914) C ercetări g eologice î n D obrogea n ordică, c u p rivire s pecială asupra
Paleozoicului si tectonicei. An Inst.Geol.Rom. V,2, Bucuresti.
Nedelcu L. et al. (1986) Cercetări geologice si geofizice complexe, inclusiv prin
teledetectie, î n u nitătile d e M ăcin, T ulcea s i B abadag, î n v ederea s tabilirii

16
 potentialului economic si fundamentării activitătii de prospectiune. Arh. IGR,
Bucuresti
Nedelcu L., Andar A., Anghel S., Andar P., Bostinescu S., Draganescu a., Draghici I.,
Gheorghian D ., Gridan T. , Intorsureanu I., L azar C ., M irauta E., N itoi E .,
Pomarleanu V., Robu L., Rosu E., Stefan A., Stelea G., Szasz l., Visarion A., R osca
V., I oane V ., M aran C ., P odoleanu L ., S tefanescu R ., L emne M ., A nastase S .,
Bratosin I., Romanescu O., Tanasescu A., Vajdea E., Zamirca A. (1987) Studiul
metalogenetic si structural al al zonei de contact dintre Orogenul nord-dobrogean si
Dobrogea centrală pentru aprecierea perspectivei de minereuri metalifere si
nemetalifere (partea I-a) Arh. IGR, Bucuresti.
Nedelcu L., et al. (1988) Studiul metalogenetic si structural al zonei de contact dintre
Orogenul n ord-dobrogean s i D obrogea c entrală pentru a precierea p erspectivei d e
minereuri metalifere si nemetalifere (Partea a II-a). Arh. IGR, Bucuresti.
Nicolae I., Seghedi A. (1995) Lower triassic basic dyke swarms in North Dobrogea. Rom.
J. Petrol., (sub tipar)
Oaie Gh. (1986) Sedimentology of the pebbly red sandstone facies association within the
Carapelit F ormation, North D obrogea. R ev.Roum.Geol.Geoph.Geogr., G eologie,
30,59-70, Bucuresti.
Oaie Gh. (1989) Trace fossils from the Paleozoic deposits of North Dobrogea (Romania).
Extended abstracts, v. 5, 743-747, Stratig and Paleont., XIV Congr. CBGA, Sofia.
Oaie Gh., Seghedi A. (1992) Upper Palaeozoic continental sedimentation in North
Dobrogea, Romania. Terra abstr., abstr. suppl. no 2 to TERRA nova , 4, 49, Graz.
Oaie Gh., S eghedi A . ( 1994) S edimentology o f d evonian distal tu rbidites of T ulcea u nit,
North D obrogea. Analele U niv. B uc., g eologie, a bstr. v ol. s uppl., A N X LIII, 2 2,
Bucuresti.
Paeckelmann V .( 1935) P robleme d er varistikum D obrudsche.
Zeitschr.Deutsch.Geol.Gesell., 87, 1 Berlin
Patrulius D., Mirăută E., Muresan M. Iordan M. (1973) Sinteza stratigrafică si structurală
a Dobrogei de Nord. I. Formatiuni paleozoice. Arh IGR, Bucuresti.
Patrulius D., Mirăută E., Iordan M., Baltres A., Ticleanu N. (1974) Sinteza stratigrafică si
structurală a Dobrogei de Nord. II Formatiuni mezozoice. Arh IGR, Bucuresti.
Pop Gh ., Catilina R ., Buzila A ., Popescu Gh ., Cioloboc D. ( 1983) Datarea g eocronologica
Rb/Sr a granitoidelor de Pricopan si greci (Dobrogea de Nord) si analiza relatiilor
structurale in care se gasesc aceste masive. Mine, petrol si gaze, 34, 11, 532-539,
Bucuresti.
Pop. G., Buzilă A., Cioloboc D., Catilina D., Popescu G. (1985) Isotopic Rb-Sr ages for
establishing t he e mplacement s equence o f s ome g ranitoids of N orth D obrogea.
Proc. rep of the XIII CBGA, 108-111, Cracovia
Radan S., Seghedi A., Oaie Gh., Cstea C., Vanghelie I. (1994) Magnesian kutnahorite
from paleozoic siliceous rocks of Tulce unit. Analele Univ. Buc., geologie, abstr.
vol.suppl., AN XLIII, 28, Bucuresti.
Rotman D . (1 917) Masivul e ruptiv d e la G reci (j ud. T ulcea - Dobrogea).
An.Inst.Geol.Rom. VII, Bucuresti.
Russo-Săndulescu D., Drăgănescu A., Berza T., Seghedi A. (1975) Studiu asupra
mineralizatiilor din formatiunea de Carapelit. Arh. IGR, Bucuresti.
Săndulescu M. (1980) Analiza geotectonică a catenelor alpine situate în jurul Mării Negre
Occidentale. An.InstGeol.Geof., LVI, 5-55, Bucuresti.
Săndulescu M. (1984) Geotectonica României. Ed. Tehn., Bucuresti.
Săndulescu M . ( 1994) O verview o n R omanian ge ology. AL CAPA I I Sy mp., Fi eld
guidebook, Rom. J. Tect. Reg. Geol. 75, suppl. no 2, 3-16, Bucuresti.
Savu H ., U drescu C ., N eacsu V . (1 982) S tructure a nd g enesis o f th e d iabase c omplex
from the Luncavita-Isaccea-Manastirea Cocos (North Dobrogea). D.S. Inst . Geol.
Geofiz. LXVII/5, 135-154, Bucuresti.
Savu H. (1986) Triassic, continental intra-plate volcanism in North Dobrogea. Rev. Roum.
Geol. Geoph. Geogr., geologie, 30,21-29, Bucuresti.
Savu H ., G henea C ., G henea A ., M irăută E., Se ghedi A. , P anin N . ( 1988) H arta
geologică 1:50.000, foaia Niculitel.

17
Seghedi A. (1975) Prezenta distenului si staurolitului în seria de Orliga.
D.S.Inst.Geol.geof. LXI, 123-130, Bucuresti.
Seghedi A . (1 977) D ate p rivind v ârsta p ostcarapelitică a g ranitului d e P ricopan
(Dobrogea de NV). St.cerc.geol.geof.geogr., ser.geol., T 22, 119-129, Bucuresti.
Seghedi A. (1980 a) Metamorphic formations of North Dobrogea. An.Inst.Geol.Geof. LXII,
469-476, Bucuresti
Seghedi A . ( 1980 b ) C onsideratii p rivind s uccesiunea d e formare a masivelor g ranitoide
din unitatea de Măcin a Dobrogei de nord. d.S.Inst.Geol.geof., LXI, 65-78,
Bucuresti.
Seghedi A. (1983) Pre-alpine structural elements in North Dobrogea. An.Inst.Geol.geof.,
LXI, 131-137, Bucuresti.
Seghedi A . ( 1985 a ) V ariszische F altung i n a lpidischen E inheiten d er N ord
Dobrudscha.Zeitsch.fur angewandte geol., Bd. 31, Heft11, Berlin.
Seghedi A. (1985 b) Discutii privind vârsta calcarelor de pe valea Taitei, Dobrogea de
Nord. D.S.Inst.Geol.geof, LXIX/5, 97-101, Bucuresti.
Seghedi A . (1 986 a ) M etamorphism a nd d eformation in th e B oclugea G roup. D.S. Inst.
Geol. Geofiz. 70-71/5, 223-234, Bucuresti.
Seghedi A . (1 986 b) D eformational a nd m etamorphic h istory of th e Carapelit F ormation
(North Dobrogea). D.S. Inst.Geol. Geofiz., 70-71/5, 235-246, Bucuresti.
Seghedi A ., O aie G h. (1 986) F ormatiunea d e C arapelit (D obrogea d e N ord): f aciesuri s i
structuri sedimentare. D.S.Inst.Geol.Geof., 70-71/4, 19-36, Bucuresti.
Seghedi A., Oaie Gh. (1993) Structural style along the Peceneaga-Camena strike-slip
fault zone. Terra abstr., abstr. suppl. no 2 to Terra Nova, 5, 32, Graz.
Seghedi A., Oaie Gh. (1994) Early Triassic shear zones in the variscan basement of North
Dobrogea, Romania. Analele Univ. Buc, geologie, abstr. vol. suppl., AN XLIII, 31,
Bucuresti.
Seghedi A., Oaie Gh. (1994) Petrofacies of the Carapelit Formation, North Dobrogea,
Romania. Analele Univ. Buc, geologie, abstr.vol.suppl., AN XLIII, 31, Bucuresti.
Seghedi A . O aie G h. ( 1994) T ectonic s etting o f tw o c ontrasting t ypes o f p re-alpine
basement: North versus Central Dobrogea. ALCAPA II abstr. vol., suppl. no 1 to
Rom. J. Tect. Reg. Geol. 75, 56, Bucuresti.
Seghedi A ., R ădan S. (1989) Va riscan me tamorphism in N orth D obrogea: s tructural
features and mineralogical evolution. Extended Abstracts, v.3, 325-328, XIV Congr.
CBGA, Sofia.
Seghedi A., Vlad C., Udrescu C., Serbănescu A. (1994) Variscan intrusive magmatism in
North Dobrogea. Int. Volc. Symp. Ankara, 1994.
Seghedi A ., M irauta E ., S zasz L ., S eghedi I., S zakacs A ., Ghenea C ., Ghenea A ., R adan
S., Oaie Gh., Savu H ., Nicolae I., Ion J ., Gheorghian D., Antonescu E. Visarion A.,
Sandulescu D., Codarcea V., Udrescu C., Stoian M., Vanghelie I. (1986) Elaborarea
hărtilor nationale geologice, hidrogeologice, metalogenetice si geofizice; Harta
geologică a României sc:1.50.000, foaia Priopcea. Arh. IGR, Bucuresti.
Seghedi A., Baltres A., Nedelcu L., Szasz L., Seghedi I., Stefan ., Ion J., Rădan S. (1991)
Analiza g radului a ctual de c unoastere a a lcătuirii g eologice a D obrogei d e N ord, î n
vederea aprecierii oportunitătii s i v olumului investigtiilor ge ologice viitoare. Ar h.
IGR, Bucuresti.
Seghedi A ., G henea C ., G henea A ., M irăută E. (1 980) H arta g eologică a R omâniei
sc.1:50.000, foaia Măcin.
Seghedi A ., M irăută E., S zasz L ., S eghedi I., Szakacs A ., Ghenea C ., G henea A . ( 1988)
Harta geologică a Romăniei sc: 1.50.000, foaia Priopcea.
Seghedi A., Russo-Săndulescu D., Berza T., Vlad C., Udrescu C. (1981) Studiul geologic
complex al sisturilor cristaline si masivelor granitoide din zona Garvăn-Hamcearca-
Horia, în vederea evaluării perspectivelor prognozei si sintezelor geologice. I.
Granitele de Hamcearcasi Coslugea. Arh. IGR, Bucuresti.
Seghedi A., Seghedi I, Szakacs A., Oaie Gh. (1987) Relationships between sedimentation
and volcanism during deposition of the Carapelit Formation (North Dobroge).
D.S.Inst.Geol.Geof., 72-73/1, Bucuresti.

18
Seghedi I., Szakacs A. (1992) A mo del for Mesozoic volcanism and tectonic evolution in
North Dobrogea, Romania. Int. Geol. Congress, Kyoto.
Seghedi I., Szakacs A., Baltres A. (1990) Relationships between sedimentary deposits
and eruptive r ocks i n t he Consul unit (North Dobroga. Implications o n t ectonic
interpretations. D.S.Inst.Geol.Geof., 74/5, 125-136, Bucuresti.
Seghedi I., Szakacs A., Udrescu C., Grabari G., Stoian M., Tănăsescu A., Vlad C. (1992)
Major and trace element geochemistry of rhyolites from northern Dobrogea.
Petrogenetic implications. Rom. J . Petrology 75,17-38, Bucuresti.
Simionescu I. (1924) Fauna devonă din Dobrogea. An.Acad.RomMem.st. III/2, Bucuresti.
Stefan R. (1957) Asupra cercetărilor geologice efectuate în partea de sud a masivului
Greci. Arh. IGR, Bucuresti.
Stefan R. (1959) Asupra cartărilor g eologice d in p artea d e NV a Dobrogei d e Nord. A rh.
IGR, Bucuresti.
Stefan R. (1966) Raport asupra lucrărilor de s inteză geologică în Dobrogea de Nord
(Muntii Măcinului). Arh. IGR, Bucuresti.
Tatu M. , Robu N., Robu L., Nedelcu L., Dobrescu A., Serbănescu A., Udrescu c., Stoian
M., Costea C., Fekete C., Grabari G, Anastase S. (1993) Procese de greisenizare
asociate granitoidelor din România (Dobrogea de Nord). Arh. IGR, Bucuresti.
Visarion M., Săndulescu M., Rosca V., Stănică ., Atanasiu L. (1990) La Dobrogea dans le
cadre de lîavant-pays carpatique. Rev.Roum.Geophys. 34, 55-65, Bucuresti.
Vlad S. (1978) Metalogeneza triasică din zona Tulcea. St.cerc.geol.geof.geogr., ser.geol.,
23/2, 249-259, Bucuresti.

19