ELENA D E L M N

FIZIOLOGIA
STRESULUI BIOTIC
LA PLANTE . C

- V

Cartea"
Universitara
feu BUCURE^TI
2006
I
'•n/i 9
 CUPRINS

CAFITOLUL 1. STRESUL L A P L A N T E : A S P E C T E GENERALE §1

P A R T I C U L A R I T A T I I N C A Z U L STRESULUI BIOTIC 7
1.1. ASPECTE INTR.ODUCTIVE PRRTND STRESUL LA PLANTE.. 7
1.1.1, Interactiunile factorilor de stres 9
1.2. STRESUL BIOTIC §1 S A N A T A T E A P L A N T E I 11
1.2.1. Definirea conceptului de planta bolnava ji- simptomele bolii.. 13
mi pnn 1.2.1.1. Ce reprezinta boala la o plants. ? 13
'.amdntul Superior. 1.2.1.2. Care stmt simptomele bolii §iconsecin|:eleacestora? 17
1.2.2. Agentii-care provoaca boli 20
1.2.3. Strategii pentni conlxolul bolilor la plante 23
1.2.3.1. Diagnozabolii 23
1.2.3.2. Managementulbolilor....... '. 25
1.3. COMPETITHA.. 29
1.3.1. Semnalizarea planta-planta 29
><J.3.2.Alelopatia '. 32
BIBLIOGRAFIE 35
CAFITOLUL 2. F I Z I O L O G I A R A S P U N S U L U I DE A P A R A R E A
P L A N T E L O R F A T A DE A T A C U L A G E N J I L O R PATOGENI 39
2.1. PRINCIPALELE TIPURI DE REACTIE A PLANTELOR FAjA
DE A T A C U L A G E N T I I L O R P A T O G E N I . 39
' . •' ) m o T)1
{-973-731-322-5 T O O c
2.1.1. Elemente ale rela|iei de raspuns a plantelor la atacul agenfilor
patogeni 39
2.1.2. Perceperea atacului §i realizarea iiifectiei 42
581.1
2.1.3. Principalele tipuri de reactii ale plantelor la atacul
patogenilor 44
2.2. M E C A N I S M E DE A P A R A R E A P L A N T E L O R F A j A DE
A T A C U L PATOGENILOR 45
2.2.1. Mecanisme preformate de aparare. 46
2.2.1.1. Influenza naturii fizice §i chimice a suprafefei plantei
asupra proceselor de mixltiplicare 48
2.2.1.2. Compu§i antimicrobieni prefomafi 49
2.2.1.3. Rolul peretelui celular §i plasmalemei 52
2.2.1.4. Rolul citoscheletulni in agregarea citoplasmatica 56
Referent §tiintific: Prof. univ. dr. loan Burzo 2.2.2. Rezistenta indusa: rec\moa5tere §i raspuns 58
2.1.2.1, Rezistenjaindusaprinbariere fizice 58
2.2.2.2. Rezistenfa indusa pe cale genetica 62
2.2.2.2.1. Bazele moleculare ale raspunsului plantelor la
atacul patogenilor '. 63
2.2.2.2.2. Perceperea semnalelor §i activaxea raspunsului
de aparare
66

3
 2.2.3. Ingineria genetica pentru rezistenta la patogeni-Plante A @ ) EFECTELE PATOGENILOR ; ASUPRA ABSORBJIEI §1
transgenice 73 TRANSPORTULUI SUBSTANTELOR IN RLANTE '. 214
2.2.3.1. Fenomenul rezistentei agentilor patogeni la 5.6.1. Impactul patogenilor asupra absorbfiei §1 tEaasportului apei j i
fungicide 76 substanfelor minerale : ".' 215
2.2.4. Fitoal'exinele§iroluIIor in aparare ; 80 5.6.1.1. Nutrifiaminerala la planteleboinave 221
BIBLIOGRAFIE 87 5.7. IMPACTUL PATOGENILOR ASUPRA TRANSPIRAJIEI 223
CAFITOLUL 3. R A S P L N S U L mPERSENZITIV 99 : 5.8. I M P A C T U L P A T O G E N I L O R A S U P R A T R A N S L O C A R I I
3.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE fflPERSENZITIVITATE §1 ASIMILATELOR. 1. • • • • • 226
IMPLICATH GENERALE 99 BIBLIOGRAFIE.. 229
X.,3.1.1. Moartea celulara programata (P CD) 101 CAPITOLUL 6. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA CRE§TERII §1
3.1.1.1. Moartea celulara la cazul interacfiunii planta- D E Z V O L T A R I I PLANTELOR 237
patogen 102 6.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL CRE§TERII §1
3.2. R E A L I Z A R E A R A S P U N S U L U I HLPERSENZITIV.,. 103 D E Z V O L T A R I I PLANTELOR 237
3.2.1. Aspecte generaleprivind factorii impUcati',, 103 6.1.1. Semnalizarea hormonala in plante 239
3J;2, Speciilereactive de oxigen '.^T...••• 6.2. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA CRE§TERII §1
' <^23) Rezistenta sistemica dobandita (SAR) $i rezistenfa sistemica D E Z V O L T A R D PLANTELOR 241
indusa asR) 117 6.2.1. Efectele interacfiunilor specifice planta gazda-patogen, in
3.2.4. Situajia curenta a familiilor de proteine privitoare la raport cu faza de dezvoltare a plantei 242
patogeneza 127 6.2.2. Modificari privind perioada de dezvoltare a plantelor §i
BIBLIOGRAFIE ; 138 morfologia acestora 250
CAFITOLUL 4. M O D M C A R I METABOLICE LA PLANTE 6.3. INTERRELATIA DINTRE ACTIUNEA PATOGENILOR §1
DETERMlNATBDEAGENTnPATOGEm 146 MODIFICAREA CONCENTRATIEI HORMONILOR IN PLANTE 253
4.1. EFECTELE AGENJILOR PATOGENI ASUPRA 6.3.1.Unele aspecte generale ale acpunii hormonilor in raspunsurile
FOTOSINTEZEI 146 de aparare 253
(^^rpbipactul agenfilor patogeni asupra ratei fotosintezei 147 . 6.3.2. Auxinele 256
4.1.2.Itnpactul agentilor patogeni asupra cloroplastelor 51 6.3.3. Giberelinele 259
pigmentilor asimilatori 159 6.3.4. Citochininele .' 259
4.1.2.1. Deteriorarea ultrastructurii cloroplastelor 159 6.3.5. Etilena 262
4.1.2.2. Modificari ale conpnutului inpigmenti asimilatori 161 6.3.5.1. Biosinteza etilenei 262
4.2. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA RESPIRATIEI 168 6.3.5.2. Implicarea etilenei in raspunsul de aparare ?!
4.2.1. Mitocondria - organit speciaLi2a.t pentru respiratie 169 inteacfiunea cu alti hormoni 265
4.2.2. Impactul agenfilor patogeni asupra ratei respirafiei 170 6.3.6. Acidulabscisic 272
4.2.2,1 Ciclul respirator altemativ 174 6.3.7. Poliaminele 275
4.2.2.2. Modificarea activitaj.ii unor enzime oxidative §i altele 177 6.3.8. Acidul salicilic 276
: BIBLIOGRAFIE..,! L82 6.3.8.1. Sinteza acidului salicilic 277
CAFITOLUL 5. ALTE M O D I F I C A R I INDUSE DE AGENJII PATOGENI 6.3.8.2. Relatia dintre acidul salicilic §i rezistenta plantelor la
ASUPRAMETABOLISMULUIPLANTEI,.. ..;.,„,. 190 boli \8
5.1. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA. METABOLISMULUI 6.3.9. Acidul jasnionic......' 280
GLUCIDELOR 190 6.3.9.1. Sinteza jasmonatilor 280
5.2. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA SUBSTANJELOR CU 6.3.9.2. Rolul acidului jasmonic in rezistenta la boli §i
AZOT.; 195 interactiuni cu al]i hormoni 281
5.3. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA LIPIDELOR 198 6.3.10. Brassinostcroizii 287
5.4. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA ACIZILORNUCLEICI... 199 BIBLIOGRAFIE 290
5.5. ASPECTE ALE METABOLISMULUI SECUNDAR 201 CAPITOLUL 7. INTERACTIUNILE PLANTE - INSECTE 300

4 5
 7.1. I N T E R A C T I U N I L E PLANTE-INSECTE, C A SISTEM DINAMIC 299
7.2. IMPACTUL INSECTELOR ERBIVORE ASUPRA UNOR
PROCESE FIZIOLOGICE LA PLANTE .: ' 304
7.2.1. Impactul insectelor erbivore asupra schimburilor de gaze...... 304
7.2.2. Impactul insectelor erbivore asupra cre^terii plantelor 309
> 7.3. R A S P U N S U L DE A P A R A R E A P L A N T E L O R LA ATACUL
INSECTELOR.... .." 311
BIBLIOGRAFIE ; "329
CAPITOLUL

STRESUL L A PLANTE: ASPECTE G E N E R A L E §1

PARTICULARITATI IN CAZUL STRESULUI B I O T I C

1.1, A S P E C T E INTRODUCTIVE PRIVIND STRESUL L A

PLANTE

Stresul la plante poate fi definit ca orice factor extern care

influenteaza negativ cre§terea, productivitatea, capacitatea de reproducere
sau supravie]x]irea plantei. Acesta include 0 larga varietate de factori, care
pot fi imparfifi in doua categorii principale; factori de stres abiotici sau
factori ai mediului ambiant §i factori biotici sau factori de stres biologic
(Rhodes ?! Nadolska-Orczyk, 2001).
Levitt (1972) (citat de Salisbury §i Ross, 1992) a propus 0 definitie
pentru stresul biologic, defmi|ie derivata din fizica. Stresul fizic reprezinta
orice forfa aplicata unui obiect, cum ar fi spre exemplu 0 barS de o|;el, iar
efectul il constituie modificarea dimensiunilor obiectului, ca de exemplu -
curbarea cauzata de stres. Ceea ce Levitt a sugerat a fost faptul ca stresul
biologic reprezinta orice schimbare a conditiilor de mediu, care poate reduce
sau modifica negativ cre§terea sau dezvoltarea plantei,- sintetic spus,
func];ionarea normala, iar raspunsul biologic este reprezentat de reducerea
sau modificarea functionalita|ii.
Levitt a definit ''modificari biologice elastice" ca acele modificari
ale fiancfiilor organismelor, care revin la nivel optim, cand condifiile devin

7
din nou optime, Daca flincfiile nu revin la normal, se spune ca organismele
exprima "'modificari biologice plastice".
Prin urmare, modificari plastice pot fi considerate cele cauzate de
inghe];, temperaturi mari, lipsa .apei sau-concentrafii mari de saruri.
Reducerea ratei fotosintezei in cazul unei intensitati luminoase reduse poate
fi considerata o modificare biologica elastica.
Factorii de stres abiotici includ deficit sau exces de apa, iradiere
luminoasa extremE, excesiv de scazuta sau temperaturi mari; deficit sau
exces de nutrienti, incluzand macro §i micronutrienti, salinitate mare,
extreme ale pH-ului solului. De asemenea, stresul abiotic poate include
stresul mecanic (vant, raniri) j i stres asociat cu substance toxice, inclusiv
gaze poluante, metale grele, xenobiotice (spre exemplu erbicide) ifigiira
1.1).
Stresul biotic include atacul patogenilor, erbiyorelpr §ip6mpetitia.
Din punct de vedere competitional, in|elegerea interacjiunilor dintre
specii constituie un important scop al ecologiei 51 evolu^ei. Pe langa
interacj;iunile cunoscute intre un consumator §1 0 resursa, sau intre .doi
competitori, se cunoa5te acum faptul ca exista uneori interac|;iuni mai
subtile. A§a spre exemplu, adaptarea fenotipica plastica poate avea rezultat
modificarea lantului trofic, modificari reciproce ecologice ale interac];iunilor
antagoniste 51 mutuale,. precum §i modificari i n evolu|ia speciilor (Agrawal,
2001). - ^ :• ' ,: -
Dupa Madlung. §i Comai (2004), stresul poate fi defmit prin efectele
sale negative asupra cre§terii §i dezvoltarii unui Individ §i poate fi extern §i
intern. Cel- intern^ precum muta];ii spontane ale genelor sau 0 diviziune
anormala a celulelor poate afecta negativ reglarea metabolismului ?i
reglarea genetica.

C lipsa saw ^ — Plantele s-au adaptat stresului, permanent, prin modificarea

caracterelor morfologice, precum suculenfa frunzelor, plasarea stomatelor §i
specializarea -fesuturilor. In vederea depa§irii stresului acut, plantele §i-au
dezvoltat raspunsuri de recunoa§tere a .conditiilor §i ulterior cai metabolice
.adiatie solara Atacul
patogenilor in dinamica, precum rezistenfa sistemica dobandita impotriva stresului
lutetnioa
biotic sau activarea HSP - "heat shock proteins".
Dnii factori naturaU de stres

1.1.1. Interactiunile factorilor de stres

BSmERACfraNEA STRESULUI

Mnarle
In cadrul sistemelor naturale, factori multipli de stres se afla i n mod
Stresxil Mitmpogenk constant in interac|;iune cu plantele.
Plantele, i n habitatul lor natural sunt expuse resurselor limitate §i in
Carenfa in
elatnmte minerale mod fi-ecvent competifiei interspecifice, in timp ce plantele agricole sunt
expuse mai intens competitiei intraspecifice.
Interactiunile factorilor de stres reprezmta rela|iile potenfiale care au
loc intre diferi|;i agenfi ce produc stres intr-o planta. Astfel de interven];ii pot
avea loc pe doua cai:
- modificari ale raspunsurilor plantelor la stres, cand intervine un alt factor
de stres, §i
Figura l.l. Factorii de stres ^ interacfiunile dmtre ace?tia - un factor actual altereaza inciden^a unui factor ulterior de stres.
(dupa Alexieva fial., 2003) Sunt luate i n considerare urmatoarele categorii ale relatiilor de stres:

1) - independenta
8
 Raspunsul plantelor la stres sau acjiunea unui factor de stres nu este
influenfata de un altul sau alti factori de stres,
2) - interacp^une (dependents)
Raspunsul plantei la stres sau actiunea altui factor de stres este
influen|ata de altul sau alfi factori de stres.
Principalele elemente ale relatiei de raspuns la stres
Plantele raspuiid stresului biotic §i abiotic prin comanda'unei cascade
sau re];ele de evenimente care incepe cu perceperea stresului §i sfar§e§te cu
expresia unei baterii de gene |inta. Componentele cheie ale rela];iei de
raspuns la stres sunt redate In figura 1.2.

Intergcpunile r&spunsului la stres

STRES

Raspunsul plantei la doi sau mai mul^i factori de stres este mai Numeroji receptori/
putemic sau mai slab decat suma raspunsurUor la fiecare factor individual Modificari fizice
de stres. Atat factorii biotici cat §i abiotici pot produce interac]iuni ale mcmbranalE
raspunsului la stres. Prin urmare, procesele fiziologice afectate de factorii de Transductari
stres sunt in interacj;iune, cu referire la o dauna masurabila, precum (gene semnal'
productia sau biomasa, molecule seranal)
Factori de
Interacfhinile incidenfei stresidui trans criptie

Actiunea unui stres initial modifica incidenta unui factor ulterior de

stres. Stresul ini|;ial poate fi biotic sau abiotic, dar stresul ulterior este
aproape tntotdeauna biotic, Interactiunile inclden|;ei stresului indica faptul ca Genele
stresul ini-fial perturba mecanismele rezistentei plantelor la agentul biotic, {inta
ceea ce cauzeaza stres ulterior sau o alterare a mediului pentm al doilea
factor de stres.
Toleran^ la stres/
3) - relate falsa Aclimatizare
Reprezinta un e§ec In a recunoa§te dauna comuna, de catre doi Figura i.2.Diagrania scheraaticM a componcntelor
factori diferiti. . r: raspunsului plantelor la stres (dupS Pastori fi Foyer, 2002)

FaMindependenfa

Doi factori de stres apar a fi independenfi, dar de fapt nu au efect

asupra aceluia§i proces fiziologic, iar suma daunelor lor produce un raspuns
linear al daunei.
1.2. S T R E S U L B I O T I C §1 S A N A T A T E A P L A N T E I
Falsa interacpiine .. , .

Doi factori de stres par a interacjiona, dar de fapt au un afect asupra Plantele sunt expuse la o varietate de probleme care le afecteaza
aceluia§i proces fiziologic, cu suma daunelor lor producand un raspuns non- sanatatea, fie ca traiesc in gradini, peisaj, paduri, sunt plante cultivate sau de
linear al daunei. interior. Astfel de probleme le pot afecta estetica sau conduc la pierderi de
cantitate §i calitate a produc^iei §i chiar la moartea lor.

10 11
 Totodata, ageufii biotici de:stres trebuie privifi ca factori- dinamici
care pot raspunde modificarilor climatice, iar insectele §i agentii patogeni
pot provoca modificari marcante ale statutului vegetat;iei §i trebuie
mcorpora|i m modelele modificarii vegetafiei (Malmstrom ?i Raflfa, 2000).
In decursul timpului, bolile plantelor au a-vut efecte profunde asupra
civilizaliei umane §i culturii §1 continua. sa aiba un impact deosebit asupra
viefii noastre zilnice. Spre exemplu, Phyiophthora infestans la cartof a fost
responsabila pentru epidemia din Irlanda §i Europa de la sfar§itul anilor
1840, ea nu a provocat numai foamete, dar a fost responsabila §i pentru
emigrarea a 1,5 mifioane oameni din Irianda, in Statele Unite §i Canada.
Boala continua sa amenin|:e produc|ia,de cartof i n multe state ale U.S., pe
masura ce se dezvolta noi rase ale ciupercii.
Un alt exemplu, dar mai pu|in dramatic, este eel al impactului unei
boli precum rugina produsa de ciuperca Hemileia vastatrix, care a apariit in
planta|iile de cafea din Ceylon (in prezent Sri Lanka) la sfar§itul anilor
1860, distrugand ulterior industria cafelei la acea natiune, Ca parte a
Imperiului Britanic, Ceylon, a fost una din sursele primare de cafea pentru
Anglia, o nafiune ai carei cetateni considerau cafeaua bautura preferata. Cu
toate acestea, ca urmare a epidemiei de rugina, a fost plantat ceai in locul ei,
iar cafea a fost foarte greu de ob]inut. Astfel, englezii §i-au modificat
obiceiul §i au devenit cunoscu|;i ca na^une a bautorilor de ceai.
Bolile plantelor pot schimfca de asemenea compozitia padurilor §i
peisajului. Pana lainceputul anilor 1900, castanul american a fost una dintre
speciile de arbori importan^i din padurile estice ale Statelor Unite, fiind
utilizat i n diferite scopuri. 0 data cu introducerea ciupercii CrypJionectia
parasitica, o specie care nu era originara din U.S., arborii au fost infectat;i §i
au fost aproape complet eliniina|i din paduri. Astazi, continua sa apara
lastari din buturugile batrane, dar ace^tia cedeaza u§or bolii.
Totodata pierderile post-recolta pe parcursul pastrarii produselor
agricole §i horticole sunt inca considerabile, ajungand la 20-30% din recolta,
din cauza agen]:ilor patogeni sau dereglarilor fiziologice. Imbunata|irea
practicUor culturale §i de productie, ca §i selec|;ia celor mai bune soiuri au
contribuit semnificativ la cre§terea producfiei §i la obfinerea unei calita|;i
superioare la recoltare (Chira §i a l , 1996).
In consecin];^, avand in vedere diversitatea factorilor cauzali §i a
problemelor care apar, este deosebit de importanta recunoa?terea acestora,
in|;elegerea cauzelor §i a modului de apari]ie, informatii utile in vederea
prevenirii, sau a unui control adecvat.
12
1.2.1. Deiinirea conceptului de planta bolnava simptomele bolii
1.2.1.1. Ce reprezinta boala la o planta ? v, ,i
In sens larg, sub denumirea de boala a plantei se intelege orice
alterare afiziologiei §i /sau structurii unei plante. Asemenea. alterari pot fi
cauzate de factori biotici (ex. agen|;i patogeni, daunatori) dar §i de,factori
abiotici (ex, temperaturi extreme, dezechilibre de nutri|ie,::poluanti etc.).
0 planta bolnava reprezinta - Serii de raspunsuri invizibile ^i vizibile
ale celulelor j / ' fesuturilor plantei, la acjiunea unui patogen sau. factor de
mediu, care au ca reztdtat modificari adverse de forma, fvncfie sau
integritate a plantei §i care pot duce la dereglari parfiale, moartea plantei
sau a unorpdrfi din ea (Agrios, 1997).
Prin urmare, boala determina deteriorarea sau distrugerea structurilor
existente i n planta, ca §i perturbarea programelor normale de dezvoltare a
plantei.
Dupa Nelson (1996), conceptul de boala poate fi vazut din
perspectiva efectului ei asupra viefii. Via];a este caracterizata prin
capacitatea de: cre§tere, reproducere, raspuns la stimuH, adaptare la mediu §i
metabolism. Funcfiile vie];ii sunt inso-tite de o varietate de procese
fiziologice, care sunt afecate sau/§i primejduite de catre boli. Sunt redate opt
funcfii fiziologice de baza la plante: depozitarea hranei, digestia hranei
(folosirea substan|:elor de rezerva), absorb|;ia §i acumularea apei §1
substan|elor minerale, cre?terea (activitatea meristemelor), transportul apei,
fotosinteza, translocarea §i respiratia.
O boala este rezultatul unei rela|ii dinamice, primejdioase, intre un
organism care paraziteaza sau interfera cu procesele vitale ale celulelor sau
fesuturilor, sau cu ambele, i n cazul unei plante (Windham §i Windham,
2003). Organismul care incita sau cauzeazd procesele bolii cu gazda este
numit patogen.
Patogenii pot interfera cu ftinc|;iile celulelor plantei prin:
- producerea de toxine sau distrugerea celulelor;
- producerea unor regulatori de cre§tere care interfera cu cre§terea §i
multiphcarea normala a celulelor plantei;
- producerea de enzime care interfera cu func|;iile normale ale
celulelor;
 absorbtia apei sau substan|;elor nutritive, care de altfel ar fi fost atat de explicit in tratarea interac|iunii dintre cele trei elemente, precum a
destinate fuctionalitaj;ii celulare la nivelul gazdei. facut-o Gauman(1950). '
In sens calitativ, triunghiul bolii ilustreaza fenomenul'&olii la planta,
De asemenea, patogenii pot incita boala prin blocarea sistemului ca ocupand spafiul interior al triunghiului, cu cei trei factori in jur.
vascular pentru apa §i substance nutritive, ceea ce Impiedica circula|:ia Altemativ, cei trei factori pot fi asociafi cu segmentele de linii, iar lungimea
normala a acestora i n planta. Totodata, unii patogeni perturba fiinc];iile liniei §i volumul interiomlui pot arata variatia in ce prive§te forfa relaj:iei in
normale ale plantei prin inser^a porfiunilor de ADN sau ARN propriu in sens cantitativ figura 1.4.). A^a spre exemplu, o gazda cu un anume grad de
celulele gazda, ceea ce conduce la o interferenfa cu replicarea. acizilor rezistenta, dar nu imuna, va determina un nivel mai redus al bolii.
nucleici. Daca una sau mai multe
Un alt termen important este eel de patogenitate, adica capacitate a laturi ale triunghiului lipsesc, are
patogenului de a interfera cu una sau mai multe funcjii ale plantei, iar rata loc colapsul triunghiului §i boala
cu care un patogen este capabil sa interfere cu fijnctiile celulei gazda, nu are loc. Spre exemplu, in cazul
reprezinta ceea ce'se denume§te virulenia. Knogge (1998) prezinta o siateza rapanului mamlui produs de
cu privire la patogenitatea fiingilor, focalizandu-se pe aspectele semnal ale ciuperca • • Venturia inaequalis,
prunelor • stadii ale patogenezei §1 eviden|iind importan|a cailor semnal triunghiul bolii pentm aceasta
Gazda /
dependente de cAAdP. • • boala est^: reprezentat de o Mediu
Pentm manifestarea unei boli sunt necesari trei factori §i ca urmare varietate de mar susceptibila,
hoala este redata adesea prin intermediul unui tiiunghi, denumit triunghi agentul cauzal - ciuperca Venturia
al bolii, triunghi care are cele trei laturi egale. inaequalis §i conditii favorabile de
mediu (primaveri racoroase, / Boala
Una din laturile umede, cu fmnze in formare,
triunghiului reprezuita planta umede perioade mari de timp). Patogen
gazda, cea de-a doua reprezinta Daca to|:i cei trei factori sunt Figura i.'^.Reprezentarea triunghiului bolii,
agentul cauzal iar a treia latura prezen|i se dezvoha rapanul, daca ca 0 variants care exprima relatii inegale
reprezinta condit:iile de mediu insa una din componente lipse^te intre mediu, patogen fi gazda
necesare pentm ca primele doua (spre exemplu sunt primaveri calde
laturi sa interactioneze. §i uscate) boala nu se dezvolta.
Triunghiul bolii (figura 1.3) Unii fitopatologi au adaugat
reprezinta unui din primele la triungluil bolii unui sau mai mulj;i
concepte aduse la cuno§tin{a parametrii, incluzand omul, vectorii
student;ilor in cadml cursului §i timpul. Dintre ace$tia, numai
mtroductiv de fitopatologie §i timpul este considerat ca absolut
constituie un principiu fundamental al. factorilor imphca|i In declan§area necesar, ceilal|i intervin in cazuri
bohlor (dupa Stevens, 1960, citat de Francl, 2001). Figura ilustreaza o . pariiculare. Prin adaugarea a inca
paradigma, este unica i n patologia plantelor (comparativ cu §tiin|ele unui singur parametm s-a constmit o
medicale §i veteriaare) caci existen|a bohi cauzata de un agent biotic, piramida tridimensional6 {figura
necesita in mod absolut interactiunea cu o gazda susceptibila, un patogen
Figura 1.5. Piramida bolii, care permite
vimlent §i condi|;ii favorabile de mediu pentm dezvoltarea bolii. Altfel,
Factoml uman. prin practicile adaugarea celui de-alpatrulea factor
boala este prevenita pana la ehminare, daca oricare dintre cei trei
care afecteaza ciclul de viata al cauzal
componen|;i lipse§te. Se men|:ioneaza ea nimeni'inainte de Stevens nu a fost
patogenului, manipularea genetica a
plantelor gazda (ameliorare,
14 15
inginerie genetica) afecteaza,..profiind existenta §i severitatea. unei, anumite absorbtia apei §i a elementelor minerale din sol, fotosinteza: etc.), planta este-
boll, Tnsa omul constituie parte a mediului, Tn sensul ca e^te, extern sanatoasa. • • r '
interacfiunii gazda- patogen, - • ; In privinta patogenilor, ace§tia se pot clasiflca tn diferiie categorii. •
Animalele §i al|i, vectori pot sa nu fie esentiale pentru toate bolile, Dupa Windham §i Windham (2003) sunt patogeni biotrofi- patogenii care
de5i in mod sigur au rol critic in cazul multora. Vectorii spre exemplu necesita |esut gazda viu pentm a-§i completa ciclul de viafa (ex. cei care
reprezinta un caz special peiitru modificarea relatiei triunghiu]ar;e, avand in provoaca faiaare §1 mgini). Unii pot fi parazip pe o gazda, i n anumite
vedere ca in unele > cazuri, patogenul se multiplica in interiorul celulelor conditii ?i alteori saprofifi, traind pe materia organica, iar un patogn care
vectorului, iar transmiterea bolii ar fi putemic inhibata, fara existenta acestui adesea se comporta ca parazit, dar i n anumite conditii devine saprofit, este
stadiu in ciclul de via|a al patogenului. clasificat ca fqctdtativ saprofit.
Unii autori au adaugat la triunghiul bolii, dimensiunea timpului, ceea Un patogen care adesea se comporta ca saprofit, dar in anumite
ce scoate in evidenfa importanfa duratei in care cei trei factori sunt aliniap. condijii • devine parazit este cunoscut ca facultativ parazit. Organismele..
Demarcarea intre. planta sanatoasa §1 bolnava nu este un lucm foarte nonbiotrofe omoara inainte de a se hrani cu celulele sau con|inutul celulelor. •
u§or. A ilustra timpul ca o Aceste organisme care traiesc pe -fesuturi moarte sunt cunoscute sub
dimensiune, mai degraba ca un denumirea de necrotrofe.
punct pe 0 axa arbitrara este mai Oricare ar fi modul de reprezentare al bohi, trebuie accentuat pe
realista j i confera o valoare faptul ca planta gazda, patogehul §i mediul interac|;ioneaza i n timp, iar
educafionala mai mare. Browning §1 secven]:a evenimentelor care au loc pe parcursul bolii se cunoa§te sub
al. (1977) cita|i de Franc] (2001) au numele de ciclul bolii, notiune care nu trebuie confundata cu ciclul de via]:a
ilustrat aceea?i idee cu un con al al patogenului, chiar daca uneori cele doua cicluri urmeaza cai similare,
bolii {flgura 1.6.), figura care se totu§i, ciclurile sunt diferite.
Figura L6, CojixjI boHi, ca variants
marejte in timp' §i al carei volum ?! a triunghiului bolii, exprimand Etapele ciclului bohi sunt inocularea, peneti-area, infecpa, invazia,
suprafata finala la sfar§itul epidemiei expansiunea intensitSJii bolii m timp reprodiicerea ,p diseminarea.
a fost dependentadestarile celor trei Unele boU sunt monociclice, ceea ce inseamna ca exista numai un
variabile aflate in interactiune. ciclu al bolii intr-un ciclu de cre§tere, i n timp ce in cazul bohlor unde sunt
Boala a fost reprezentata de mai mult decat un ciclu al bolii, ciclul prknar adesea avand o faza cunoscuta
asemenea sub forma • unei prisme ca ciclu secundar al bolii, sunt cunoscute ca boh pohciclice,
flgura 1.7.), ceea ce semnificS boala
intr-o maniera '•• cantitativa (ex.
intensitate) sau calitativa, . ca un 1,2.1.2. Care sunt simptomele bolii ji consecintele acestora ?
fenomen persistent.
Triunghiul bolii va ramane o
paradigma educa];ionala a disciplinei Semnele bolii sunt prezenfa fizica a patogenului sau--parti ale
de fitopatologie §i cele prezentate se patogenului, pe sau tn interiorul organultii bolnav. . •, ;' -
spera a spori valoarea educationala a Simptomele reprezinta reacpi exteme §i interne ale plantei gazda
trunghiului, cat §i, a variantelor sale (daca facem referire speciala la agen|;ii biotici ) la infecpa cu patogenul
(Francl, 2001). (ofiliri, ingalbenirea frunzelor, pete pe parfi de planta, parji putrezite §i/sau
Atunci cand o planta i§i tesut mort), practic anomalii tn privinfa aspectului, dez\>oltarii, fiziologiei
Figura /. 7. Prisma bolii, ca altemativS desfa?oara procesele fiziologice sau biochimiei plantei gazda. V •
a piramidei fi conului bolii, pentru Distribufia relativa a simptomelor pe frunze, ramufi §i „coroana"
conform adevaratului sau potential
reprerentarea dimensiunii timpuKu
genetic (spre exemplu ' procese asigura o indicatie de baza pentm a identifica clasa'factomlui de stres
fiziologice de baza precum, cre$terea, (VoUenweider §i al, 2005). O diferen|:a importanta intre stresul abiotic §1

17
biotic este aceia ca primul va afecta mtreaga planta §i adesea alte plante j i - gale: cre^teri anormale sau umflaturi ale tesutului la nivelul
specii care cresc in apropiere, Distributia simptomelor variaza in flincj:ie de frunzelor, ramurilor sau radacinilor: /"
expunerea aparatului foliar, de caracteristicile fiziologice ale aparatului - piticire: cre§teri anormal de reduse ale unor parfi al'e plantei, dar
foliar §i speciilor §i in consecin|a, simptomele sunt exprimate de-a lungul adesea pentru intreaga planta.
unor gradien|i. Spre deosebire insa, in cazul unei infecjii modeirate cu un
agent biotic, distributia foliajului afectat este mai randomizata, depinzand de lata spre exemplu diferite simptome cauzate de ciuperca
partea de „coroana" care a fost afectata mai intai.' hemibiotrofa. bazidiomiceta Crinipellis pemiciosaf care provoaca boala
Cunojtintele actuale cU privire in special la modificarile structurale denumita matura de vrajitoare la arborele de cacao (Theohroma cacao L.),
in plante, precum §i modificarile fiziologice induse de diferi];! factori boala foarte importanta i n America Latiaa §i Insulele Caraibe (flgura 1.8.)
(dereglari genetice, stres mecanic, inghejj temperaturi mari, uscaciune ?i (Scarpari §i al., 2005).
deficiente ale nutritiei minerale, virusuri, bacterii, ciuperci, nematozi §i
insecte), -sunt regasite in lucrarea -Pathological and Regenerative Plant
Anatomy-apamta in. 1999:
Aceste modificari pot avea loc i n diferite parJi ale plantei, afecteaza
i n mod diferentiat planta gazda, avand influente nu doar- asupra
particularitatilor specifice plantei gazda ?i 'patogenului, ci mai ales
interacjiunile dintre cele doua organisme • determina efecte asupra
• i A. Tun >Mii-o& p. ra?ctj-.-J!r<ifa
metabolismului. -•-
la-C. pcmtMiix.
Printre simptomele comune care pot fi observate la plantele bolnave
se pot enumera:
- pdtarea frunzelor. pete care apar adesea pe frunze sau fincte,
sik la iaoc«!»-«)
provocadu-se decolorarea, deteriorarea sau moartea unor zone de 3-M
lesut care de regula prezinta margini distincte; C Surq^totc.e elasice ale m-Stoti
„blighi'": ingalbenirea rapida, branificarea, colapsul §i moartea W9 w d jii tisc-.=iit«, ti'i fioji.% de c§xYp
'• frunzelor, lastarilor, tulpinii, florilor sau a intregii plante;
- cloroze: ingalbenirea frunzelor §i tulpinilor, care i n mod normal au (d«)>S Sc-m-pm fi ai, 2005)
C K\'ijmtr\aUft vUi\M - < m->i>
culoare verde; ... ''^i^' *
- necroze: branificarea unei zone din planta, indicand moartea
celulelor plantei;
- ofilire: pierderea turgesen|ei frunzelor, tulpinilor sau plantei intregi,
ca urmare a lipsei apei;
- distorsionare: rasuciri sau alte modificari ale formei frunzelor, Mate mtm.
lastarilor sau par]ilor aeriene;
- mozaic: colorarea unor zone,ale frunzelor in mod neobi§nuit, galben,
verde deschis sau verde Inchis;
Boala produsa de C. perniciosa prezinta doua stadii distincte: o faza
- cancer: zona moarta pe tulpina sau ramura^ umflata, deformata sau
decolorata; biotrofa §i o alta nectrotrofsaprofita.
- putregai: fesut brunificat §i deteriorat, de obicei la radacitii §i fructe; In faza biotrofa ciuperca se afla sub forma de miceliu monocariotic
- mdturi de vrajitoare: proliferarea anormall a ramurilor din acela^i intercelular, cauzand hipertrofia §i hiperplazia fesuturilor, pierderea
punct al plantei, dand aspect de maturi;^ domiaanfei apicale §i proliferarea ramificafiilor laterale, ceea ce are ca
rezultat formarea tulpinii anormale numita matura verde.

18 19
 In stadiul al doilea, ciuperca se modifica catre faza saprofita.cu
raspandire intracelulara a miceliului dicariotic ce provoaca necroze ?i
moartea fesutului infectat, distal situsului original de infecfie.
in consecinfa, in' general, din cauza agentilor patogeni se
inregistreaza:
- pierderi de productie: reducerea crejterii, reducerea recoltei, efecte
asupra dezvoltarii, cum ar fi incapacitatea de a produce structuri de
depozitare sau semin|e, distrugerea recoltei dki cauza putrezirii sau
necrozelor;
- pagube in ce prive^te calitatea produselor: produse bolnave
nepretabile vanzarii sau prelucrarii, produse bolnave toxice datorita
toxinelor bacteriene sau ftingice;
- boli post-recolta: cauzate de patogeni care au initiat boala i n
perioada prerecoltare sau continua a deteriora fesutul vegetal dupa
recoltare,
Desigur, daca se remarca simptome de boala este foarte important a
fi capabili sa dovedkn ca un anume patogen este agentul cauzal, iar pentru
aceasta trebuie urmate o serie de reguli cunoscute sub numele de
postulatele lui Koch:
- patogenul trebuie sa fie gasit pe toate plantele cu simptome;
- patogenul trebuie izolat §i crescut ia cultura pura §i trebuie sa-i fie
descrise caracteristicile; daca este biotrof, trebuie crescut pe o alta
planta gazda §i sa aiba simptomele §i semnele descrise;
- patogenul din cultura pura sau din planta test trebuie iaoculat pe
aceea§i specie sau varietate precum a fost descris original §i trebuie
sa produca aceleaji simptome care au fost vazUte origmal pe plantele
bolnave;
- patogenul trebuie izolat dui nou in cultura pura §i trebuie sa-i fie
descrise caracteristicile, la fel ca i n etapa a doua.
1.2.2. Agenfii care provoaca boli
Bohle plantelor sunt provocate de doua categorii principale de
agenti:
- agenpabiotici(nevii) ' - •'.
- agenfi biotici (yii).
20
Agen|:ii biotici, spre deosebire de cei abiotici sunt capabhi sa se
raspandeasca de, la o planta la alta §i ca urinare a cre?terii, ip-Ultiplicarii ?i
deplasarii agentului cauzal, se determina cre§terea i n timp a numarului
plantelor bolnave.
Dintre agenfii biotici, ponderea in producerea bohlor la plante o
reprezinta ciupercile. Ciupercile reprezinta cea mai larga §i probabil cea mai
familiara grupa de agenfi patogeni, incluzand oi;ganisme care provoaca
patari, rugini, fainari, caderea plantelor, putrezirea radacinilor, ofiiki etc.
Principala cale de infecfie o constituie penetrarea directa a fesuturilor, dar
pot irifepta §i prin deschideri naturale precum stomate, hidatode, lenticele
sau rani, Importanta este in cele mai multe cazuri prezenfa apei pe suprafata
plantei, deci criteriul de mediu este de baza. Raspandirea ciupercilor se
reahzeaza prin vant, apa (din ploaie sau irigatii), insecte §i practici culturale.
Bacteriile, care sunt mai familiare ca agenfi cauzah ai bohlor la om
§i animale (tuberculoza, pneumonic, febra tifoida etc.) spre deosebire de
ciuperci nu pot invada fesuturile plantei sanatoase §i intacte, prin urmare
cele mai multe infecfu se realizeaza prin rani. Bacteriile infecteaza de
asemenea prin rani cauzate de insecte sau prin deschideri naturale, precum
nectariile sau stomatele. Raspandirea bacteiiilor de la o planta la alta se
reahzeaza prin intermediul apei (din ploaie sau irigafii), prin insecte, precum
§i prin practici culturale. De asemenea, bacteriile pot fi transmise prin
seminfe provenite din plantele infectate.
Fitoplasma constituie un grup relativ nou de agenfi patogeni, intr-o
oarecare masura asemanatoare cu bacteriile, identificat pentru prima oara la
plante i n 1967 §1 denumit §i ''mycoplasma -like organisms"- MLO. Au
specificitate de fesut §i pot trai doar i n floem sau sistemul de transport al
substantelor din gazdele lor. Cele mai multe fitoplasme nu pot trai in afara
gazdei sau insectelor vector §i i n conseciata infecfia §i raspandirea se
reahzeaza prin intermediul vectorilor sau mijloace mecanice de transmitere.
Virusurile §i viroizii constituie un grup aparte de agen|i patogeni,
virusurile fiind incapabile de a se reproduce i n afara celulei gazda, iar
viroizu sunt chiar mai simph§ti, caci le lipse§te inveh?ul proteic, ei
posedand doar acidul nucleic. Pentru reahzarea, infecfiei sunt necesare
ranile, iar prmcipalul mod de raspandire il constituie .activitatea de hranire a
insectelor, dar,§1 nematozu sau polenul- infectat pot fi mijloace de
transmitere. Totodata, omul, prin actiyitafiler sale (altoire, manipulare de
material infectat) reprezinta un mijloc important de raspandire a virusurilor.
In cazul viroizilor, ident ficafi pentru prima oara la plante lafeiceputul anilor
1970, transmisia de la jlante bohiave, la plante sanatoase, se reahzeaza in
 principal prim mijloacele de propagare vegetativa §1 mecanice §i nu s-au
descoperit vectori pentru ace§tia.
Nematozii, mai ales prin ultimele doua stadii de viafa (larva ?i adiilt)
provoaca daune plantelor, respectiv nematozu care sunt patogeni obligatipe
plante au dezvoltate structuri specializate numite stile|i, care le permit sa
patmnda in celule §i sa extraga confinutul. Infectia se realizeaza prin
penetrare directa, de obicei prin'varful radacinii, dar §i prin rani, deschideri
naturale, activitatea unor insecte care se constituie drept vectori, ea §i prin
materialul vegetal infectat, ori sol contaminat, •
Cercetari numeroase au fost efectuate in privinta nematodului
Meloidogyne spp., la care situsurile de hranire constau in celule gigant, care
poseda caracteristicile celulelor de transfer existente in alte parfi ale
plantelor. Sporirea activitafii de transport transversal plasmalemei reprezinta
0 dovada a existenfei celulelor de transfer §i celulelor gigant care asigura
nutrifia nematozilor. Studule efectuate la Arabidopsis pe parcursul
modificarilor celulelor gigant au condus. la identificarea multor gene
transportor care au fost reglate de catre mfestarea cu nematodul, respectiv
expresia a 50 de gene transportor dhi 18 familii diferite de gene au fost
modificate semnificativ dupa infestare. Dintre acestea, 16 gene au fost
studiate mai i n detaliu §i s-a concluzionat ca anumite gene s-au exprknat i n
principal in gale, in timpxe altele i n regiunile nemfestate ale radacinii, iar
un al treilea grup chiar in intreaga radacma (Hammes §i al,, 2005).
De asemenea, i n cadrul agenfilor biotici sunt cuprinse §i insectele,
buruienile sau alte plante competitive.
Agentii abiotici provoaca dupa^umi cercetatori ceea ce denumim
mai degraba dereglari, decdt boli. Desigur ca ambii termeni desemneaza
acelea§i probleme in planta, de§i dereglarile imphca de obicei ca factor
cauzal un agent neviu, in thnp ce boala implica un agent cauzal viu. Sunt
descrise doua categorii de agenfi abiotici, agentii de mediu gi culturali.
adesea greu de diferenjiat, a§aincat stabihrea adevaratului factor cauzal este
deosebit de dificila §1 presupune un studiu amplu al istoriei conditiilor de
mediu §i culturale ale plantei supuse examinaru.
Factorii de mediu care provoaca boh plantelor sunt numero?! §i
dmtre ace§tia se pot ammtii-precipitafiile (hpsa lor provoaca uscaciune, iar
abundenfa, mundare), vantulrhe excesive, ingheturile (tknpurii in toamna sau
tarzu prhnavara), temperaturile extreme (mai ales in timpul iernu), poluarea
(ozonul, hidrogenul fluorurat, dioxidul de sulf etc.).
Factorii culturali sunt de- asemenea diver§i §i se pot enumera:
caracteristicile solului (tip de sol, pH-ul solului etc.), modahtafile de
plantare, deteriorari mecanice, taieri la momente nepotrivite §i mcorect
realizate, fertihzare necorespunzatoare (moment §1 doze nepotrivite care
22
determina toxicitate sau deficienfe), aphcarea necorespunzatoare a udarilor
etc. Totodata, unui dm agenfii culturali care poate provoca daujie plantei i l
reprezinta substanfele fitofarmaceutice. j . . '
• j.
1.2.3. Strategii pentru controlulj bolilor la plante
Managementul bolilor plantelor hnplica un proces care cuprinde
doua etape:in prknul rand este necesara diagnoza corecta §1 aprecierea
severitdtii, urmata de implementarea strategiilor de minimizare a impactului
bolii
1.2.3.1. Diagnoza bolii
Diagnoza bolii reprezinta prima treapta, iar importanfa sa deriva din
faptul ca determma doua lucruri: nevoia de contiol ?i tipul de control.
•: : Aprecierea severita|ii problemei se reahzeaza pe baza a numeroase
informafii, inclusiv folosind microscopul optic, izolarea pe mediu artificial,
microscopic electronica, studii ale spectrului de plante gazda, plante
indicator etc.
Din punct de vedere istoric, in privin|:a primelor modificari induse in
plante de factorii de stres, acestea au fost detectate in principal prin metode
destructive, efectuand la nivelul probelor determinari biochimice §i
moleculare. Tehnicile bazate pe imagmi perihit detecfia imediata a situathlor
de stres, inaintea aparifiei simptomelor vizual, tehnici care constituie
mijloace promi|atoare pentru managementul produc|:iei agricole (Chaerle §i
Van DerStraeten, 2001).
Prezinta de asemenea importanfa deosebitS identificarea cu
corectitudine a agentului cauzal §i chiar a diferitelor tulpmi existente, a§a
cum au demonstrat §i cercetarile efectuate de Ciurdarescu §i al. (2003), care
au rehefat ca evidenfierea prin electroforeza a spectrului proteic apartinand
la patru tulpini fiingice ofera mforma|ii clare cu privire la apartenenfa
specie! la un anumit gen. Astfel, spectral proteic al ciupercu Aspergillus
flams izolata de pe cariopse de grau este constitiiit din 8 proteme (tabehd
1.1.). Spectral proteic al ciupercii .4. niger izolata de pe vifa de vie con|ine
tiei proteme cu mase moleculare de 78 IcDa, 55 kDa §i 44 kDa, iar al
ciupercii^. niger izolata dm sol, 4 proteme: 88 kDa, 78 kDa, 57 kDa §i 44
kDa.
23
 1.2,3.2. Managementul boililor
Tabehiil.l.
Spectrul proteic al ciupercii Aspergillus flavus izolata de pe cariopse de
grau (modificat, dupa Ciurdarescu §i al.,- 2003) Maitagementul bolilor presupune un complex de mijloace (culturale,
tratamente,. rezistenfa, control biologic, chimic etc.), dar scopul nu este
Numar banda Distanfa de migrare Masa moleculara neaparat elimhiarea completa a bohi, ci menfmerea la nivele acceptabile. De
(cm) (kDa) cele mai multe ori, cea mai buna masura de control este prevenirea.
1 4,9 78,03967 Dui punct de vedere al practicjlor culturale, atenfia este concentrata
2 4,6 68,69717 asupra masurhor de manipulare care ajuta la minimalizarea condifulor
3 4,1 • 55,54494 • favorabile pentru dezvoharea bohi. A§a sunt spre exemplu metode prin care
4 3,6 44,91074 se modifica condifiile de cre§tere ale plantelor, cu scopul de a optimiza
5 3,0 34,80143- cre§terea §i vigoarea.
6 2,6 29,36038 Se unpune alegerea locului de cultivare, i n stransa relafie cu
7 2,4 26,96777 caracteristicile §i cerinfele speciei (mai ales cele referitoare la tipul de sol,
8 2,3 25,84551 pH, drenare, intensitate a lumitiii).
Practicile de plantare. includ distanfe intre plante §1 adancimi de
plantare corect alese; rotafia culturUor, mai ales i n cazul patogenilor de sol.
Realizarea unei baze de date cat mai complexe care va confine date Masurile de intretinere a plantelor, respectiv fertiJizare, irigare,
biochimice cu privire la proteinele constitutive, precum §i folosirea mulcire sau protecfie peste iarna, prezinta un impact deosebit asupra
markerilor enzimatici de tipul malatdehidrogenazei, catalazei etc: va permite sanatafii plantelor. t
identificarea ciupercilor cu o mai mare acuratefe, comparativ cu
Controlul materialului biologic presupune folosirea seminfelor
identificarea prin microscopic fotonica.
sanatoase, libere de boli, ca §i plantule sau material pentru transplantare, in
In privinfa micoplasmelor, in Romania, contribufii remarcabile i n vederea eradicaru bohlor plantelor sau parfilor de plante, ca masura de
dezvoltarea tehnicilor de diagnostic au fost aduse de Ploaie §1 al. (2003). Au reducere a potenfialului de raspandire a agenfilor biotici.
fost utilizate atat tehnici de tip clasic prm care s-a urmarit indeplinirea Utilizarea soiurilor rezistente sau tolerante, iar daca este posibil
parfiaia a postulatului lui Koch, muhe dintre aceste tehnici fiind nespecifice, apelarea la rezistenfa genetica, mai ales i n cazul virusurilor, nematozilor,
cat §i tehnici moleculare specifice, precum cele serologice §i cele bazate pe agenfilor patogeni de sol §i cei care provoaca ofdixi, avand i n vedere ca
amphficarea ADN, prin tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction). ace§tia sunt foarte dificil de controlat prin ahe mijloace.
Pe baza cercetarilor efectuate s-a incercat dezvoltarea tehnicilor de Infelegerea conti'olului genetic de raspuns la patogeni stres
diagnostic specifice, folosmd doua aatiseruri, pentru tehnica ELISA, IgG abiotic reprezinta cheia ameliorarii raponale a soiurilor de plante cultivate.
(Fosfataza Alcalina) specifica pentru micoplasma decluiului caisului, iar Plantele pot fi amehorate pentru a rezista condifiilor specifice §i
pentru I B M (imunoelectronomicroscopie), IgG specifica micoplasmei care nespecifice, pe baza cunoa5teru reglarii moleculare a raspunsurilor
produce cloroza grammeelor. Aceste tehnici au fost dezvohate pe iepuri, cu fiziologice (Mengiste §i al., 2003).
ajutorul antigenului izolat pe medii sintetice, care a recunoscut micoplasma Printre masurile actuale se numara §i cultivarea plantelor altoite,
i n plante prin folosirea celor doi markeri moleculari ia tehnica lEM, prin masura care serve§te mai multor scopuri (EUvero §i al., 2003):
marcare cu aur coloidal §i prhi tehnica ELISA, h i faza sohda pe
- favorizarea cre§terii §i dezvoltarii plantelor;
nitroceluloza.
- controlul ofilirii cauzate de patogeni;
- reducerea infecfulor vkale, fungice §i bacteriene;
- imbunatafirea toleranfei la stresul termic §i salin;
- imbunatafirea procesului de absorbfie a apei si sarurilor minerale etc.
I

24
25
 In privin|a agenfilor patogeni, dezvoltarea ;§i folosirea portaltoilor
rezistenfi la diferifi patogeni de sol, poate oferi unele dintre cele mai
promitatoare avantaje, precum in cazul ciupercilor Verticilliwn ori
Fusarium; bacteriilor, precum Pseudomonqs sau virusurilor (de exemplu
virusul TYLCV- transmis la tomate de Bemisfa tabaci),
Controlul biologic (folosirea agenfilor vii - antagoni§ti sau
competitori ai agentului cauzal) pare a fi promifator pentru viitor, dar exista
de asemenea situafii cand folosirea, pesticidelor (ftingicide, bacteriocide,
nematocide) este importanta §i eficienta. Dintre acestea, cele, mai comune
sunt ftmgicidele, dar §i in cazul lor eficacitatea depinde de utilizarea corecta
in privinfa fiangicidului ales, a timpului de aplicare, ca §i a metodei de
aplicare.
§esan (1997) a prezentat o sinteza asupra contribufiilor romane§ti in
direcfia protectiei biologice a culturilor de plante iadustriale, leguminoase
anuale §1 vifa-de-vie, fafa de doi dintre patogenii deosebit de importanfidin
punct de vedere economic, Sclerotinia sclerotiorum §1 Botrytis cinerea.
. M genexal, pesiicidele pot fi tmpqrfite in trei categorii:
- Pesticide „bioraponale" - considerate prietenoase cu mediul,
deoarece au efecte daunatoare mininie asupra organismelor nonfinta
§i;asupra mediului. Sunt de asemenea mai prietenoase cu utUizatorul
comparativ cu pesticidele tradifiouale. Exemple: uleiul horticoi,
bicarbonatul de potasiu., . . ,
Pesticide biologice - sunt agenfi viij.utilizafi pentra controlul unor
patogeni specifici, la raiidul Iqr, organisme vii. Agenfii de control
; pot fi antagoni§ti, (secreta coxQpu§i care altereaza mediul ?i-l fac,
nefavorabil cre§terii patogenului) sau competitori (ei ocupa aceea§i
ni§a sau concureaza pentru aceea§i sursa.de hrana) pentni agentul
cauzal,
- Pesticide „chimice" - sunt considerate pesticidele „tradifionale", cu
moduri tradifiouale de aplicare (ex. benzimidazoh, stiobilurine,
substanfe pe baza de cupra §i sulf).
Biopesticidele sunt anumite tipuri de pesticide derivate din materiale
naturale precum animale, plante, bacterii §i anumite mhierale (Nixon, 2004).
La sfar§itul anului 2001, au fost inregistrate 195 substanfe active cu rol
biopesticid §i 780 de produse. Biopesticidele sunt imparfite i n tiei clase
principale:
26
/. Pesticide microbiene.
Acestea au ca substanfa activa un microorganism (bacterie, ciuperca,
vhus sau protozoar). Acestea pot asigura controlul a diferite tipuri de
daunatori, de§i i n mod separat, fiecare ingredient activ are o relativa
specificitate pentru finta sau fintele sale. Exista prin urmare ciuperci care
controleaza anumite specu de buruieni §i alte ciuperci care omoara insecte
specifice.
Cele mai raspandite biopesticide microbiene sunt subspecuile §i
raseie de Bacillus thuringierisis, a§a numitele Bt. Fiecare rasa a acestei
bacterii produce un amestec de proteine §i in mod specific omoara una sau
Qateva specii de larvede insecte, Specule finta sunt determinate daca un Bt
particular produce o protema care se poate lega de un receptor de la nivelul
larvei, provocand inforaetarea acesteia.
. 2 . Protectanfi incorporafi in plante (PIPs)
Acestea sunt substante cu rol pesticid produse in plante din
materialul genetic care a fost adaugat plantei. A§a spre exemplu, cercetatorii
pot prelua gena care codifica proteina pesticida Bt §i introduce gena i n
materialul genetic propriu plantei, urmand ca planta sa produca substanfa
care distruge daunatorul,
5. Pesticide biochimice
Acestea sunt substanfe naturale care controleaza daunatorii prin
mecanisme netoxice,
Pesticidele,convenfionale, spre deosebire de pesticidele biochimice,
sunt i n general materiale sintetice care omoarS i n mod direct sau care
inactiveaza daunatorul, Astfel de substanfe sunt spre exemplu feromonu sau
§i diferite extracte din plante care atrag insectele intr-o capacana,
in ceea ce privesc avantaiele folosirii biopesticidelor, se menfioneaza
ca acestea de obicei sunt mai pufin toxice decat pesticidele convenfionale,
afecteaza in general numai organismul finta sau organisme foarte apropiate
acestuia, spre deosebire cu spectrul larg de acfiune al pesticidelor
convenfionale, De asemenea, biopesticidele sunt adesea eficiente i n cantitafi
foarte mici §i se descompun foarte repede, ceea ce face ca expunerea la
acestea sa fie mai redusa §i prin urmare sa se evite problemele poluarii
cauzate de pesticidele convenfionale.
27
 In privinla combaterii infecfiei stamineale cu ciuperci producatoare
de micotoxine din grupul Aspergillus flavus parasiticus, cercetarile
efectuate de Lupu §i al. (1997) laporumb, utilizand biopreparate pe baza de
Saccharomyces chevalieri, Trichoderma viride Td^o §i Bacillus subtilis B-9
au demonstrat ca biopreparatul pe baza de S. chevalieri a prezentat o
eficacitate ridicata- mai mare;decat a standardului chimic (Benlate 50 WP).
Biopreparatele pe hdok'Ae-T. viride §i B. subtilis au prezentat o eficacitate
redusa, inferioara standardului chimic.
Folosirea acestora ^cao componenta in cadrul programelor de
management integrat al daunatorilor (rPM) poate conduce la reducerea
evidenta a folosiru pesticidelor tradifiouale, in timp ce producfia ramane la
nivel ridicat. Exista preocupari pentru. noi formulari de aphcare ale rasei
Trichoderma harzicmum M l (rezistenta.la carbendazim) i n vederea inhibarii
cre§terii ciupercu Pythium aphanidermatum (Jayaraj §1 a l , 2006).
In contextul elaborarii unui sistem iategrat de nutrifie §1 combatere a
principalilor patogeni ai florii-soarelui, Ihescu §i al. (1997) au procedat la
aplicarea asociata a unor microorganisme benefice inoculante (diazotrofe,
stimulatoare de cre§tere) cu ftingicide, in doze reduse. Rezultatele obfinute
au evidenfiat faptul ca tratamentele biologice la samanfa au condus la
sporuri semniflcative (8-17%). Tratamentele cu pesticide i n doza redusa (1/2
din doza recomandata) au dat rezultate similare cu cele obfiaute la
tratamentele cu pesticide i n doza integrata. Tratamentele asociate,
biopreparat + pesticid in doza redusa au demonstrat o buna compatibilitate a
componcntelor.
De asemenea, in fara noastra se remarca preocupari pentru controlul
integrat al bohlor §i daunatorilor i n pomicultura §i viticultura (Budan, 2001;
Cheregi, 2001; Chira, 2001; Ranca, 2001).
Totodata, cercetatorii sunt preocupafi de gasirea unor metode
ahemative pentru dezmfecfia post-recolta, fara folosirea fiimiganfilor
chimici (ex. bromura de metil -MeBr- folosita extensiv impotriva
nematozilor, buruienilor, insecte, ciuperci, bacterii §i rozatoare). Wang §1
Tang (2004) precizeaza ca problema poate fi rezolvata prin incalzire cu
energie sub forma de radio firecvenfa (RF) 5i microunde (MW), acest camp
electromagnetic interacfionand direct cu ceea ce exista i n interiorul
materialului vegetal, ridicand rapid temperatura in centru. Tratamentele RF
§i M W implica aphcarea energiei electromagnetice la 10 MHz, pana la
30.000 MHz, energie „delimitata" prin tunele de metal, fimd„ferita" de
contactul cu operatorii §i fara impact asupra mediului. Studule au vizat
desigur §i cunoa?terea impactului termic asupra calitafii produselor.
Din punct de vedere genetic, studiile cu privire la stresul plantelor
sunt bazate din ce in ce mai mult pe expresia genelor, iar analiza expresiei
28
genelor necesita masuratori . de inalta sensibilitate, precizie j i
reproductibilitate pentru secvenfele de ARNm specific (Nicot §i ,al., 2005).
Pentru a alege cele. mai-adecyate strategii pentru., managemenul
bolilor §i daunatorilor este necesar sa existe cu.no§tinfe pentru suficienfi
parametri ai multor substanfe agrochimice,. care sa ofere informafii
suficiente in vederea luarii unor decizii corecte. Dar, informafii despre
spalarea pesticidelor, persistenfa, parametri de toxichate. cronica §1 acuta,
bioconcentrare §i alfii sunt greu de analizat de catre persoane lipsite de
cuno5tinfe in domeniul substanfelor agrochimice.
Indicele de risk (ERI - Environmental Risck Index) prezentat de
Alister §1 Kogan (2006) permite folosirea parametrilor disponibiii pentru
fiecare substanfa agrochimica, incluzand persistenfa (DTso), spalarea,
volatilitatea, coeficientul octanol-apa (Zow), doza de referinfa (Rfd), doza
letala (LDso) pentru organismul non-finta (mamifere, pasari, animale
acvatice §i insecte). Acestea pot fi comparate pentru mai muhe substanfe §i
clasificate in funcfie de riscul pentru mediu. Pentru a verifica folosirea
acestui index, valorile ERI • au fost calculate pentru cateva substanfe
agrochimice folosite in SUA §i Europa, s-au raportat la valorile privind
detectia lor in sol §i apele de suprafafa, iar rezultatele au pus in evidenfa
bune corelafii. Prin urmare, reultatele obtinute permit considerarea ERI ca
un mijloc de screening pentru incorporarea mediului in reglementarile locale
§i regionale, respectiv in a modifica criteriile pentru folosirea substanfelor
agrochimice in concordanfa cu solul, vremea sau condifiile de management
al culturilor.
1.3. C O M P E T I T I A
1.3.1. Semnalizarea planta-planta
Plantele genereaza §i percep semnale informationale. Semnalizarea
planta-planta reprezinta un transfer de informape intre indivizi. •
Se considera ca o interacfiune este informationala cand aceasta
implica schimbul unei cantitati neinsemnate dematerie ?i energie (din punct
de vedere cantitativ), dar in ciuda acestui aspect, are efecte profunde asupra
plantelor prin modularea programului lor de dezvohare (Aphalo §1 al,
1999). In legatura cu raspunsul plantelor la diferifi stimuli, Thellier §1 al.
(2005) menfioneaza ca informatia corespunzaroare unui stimul poate fi
29
„depozitata" In planta, unde ea ramine inactiva pana cand un al doilea stimul
„recheama" aceasta informape §i in final permite acestea a avea.un efect,
sistem asemanator proceselor caracteristice niemorjei.
Competifia reprezinta efectele negative pe care un organism le are
asupra altui organism; prin consumul sau controlul .accesului la o resursa
care este limitata din punct de vedere :al disponibilitapi (Keddy, 1989, citat
de Aphalo §i a l , 1999). Rezultatele obfinutedeNovoplansky (2005) in urma
•studiilor efectuate cu Pisum satinim, Buchloe dactyloides §i Trifoliuny
repens au reliefat ca discrimiarea propriu/non-propriu este mediata de
coordonarea fiziologica dintre' radacinile care se dezvolta pe aceea5i planta,
mai degraba decat recunoa§terea aldgenetica, -iar mecanismele coordonSrii
fiziologice nu sunt inca cunoscute..: • •
Plantele nu iau "decizii" in maniera in care oamenii fac aceasta, dar
sunt capabile sa modifice in mod activ ratele metabolismului lor §i
programele de dezvoltare, ca raspuns.. la. o varietate de semnale imput (ex.
semnale de mediu, de origine abiotica -^i- biotica) §i astfel sunt capabile sa ia
"decizii". . . . microorganisme la nivelul rizosferei, Morgan §i al. (2005) aduc date noi cu
Din punct de vedere trofiCi j?/a«fe/e verzi ca proditcdtori primari
sunt expuse la doua ameninfari principale: competifia pentru resurse $i
consumului lor de catre animale §1 microbi (Agrawal, 2004).
Intre plantele vecine §i erbivore se pot menfiona trei interacpuni
predictibile sau efecte non-aditive.
In primul rand, competifia poate, altera nivelele obi^nuite ale
erbivorelor la o planta gazda. O a doua cale in care competipa §i erbivorele
s-a prevazut a interactiona implica plantele vecine, care afecteaza
caracteristicile rezistenfei unei plante |inta. In al treilea rand, competifia §i
erbivorele pot avea efecte non-aditiye asupra plantei gazda finta, chiar in
condifiile in care competitia nu altereaza nivelele erbivorelor. De aici decurg
doua ipoteze: modelul stresului cumulativ ?i ipoteza compensatorie
continua, s-au folosit de aceasta logica pentru a prevedea ca plantele libere
de competitie vor tolera mai bine erbivorele, comparativ cu plantele expuse
competifiei.
Spre deosebire de competipa sxipraterand, plantele se afla de
asemenea in competifie pentru o gama larga de resurse ale solului, incluzand
apa 5i eel pufin 20 elemente minerale esentiale, diferite ca marime, valenj:a,
mobilitate etc. (Casper §i Jackson, 1997). 0 planta poate avea un efect
negativ asupra disponibilitapi unor resurse, fafa de care o alta planta
exprima un raspuns pozitiv de cre^tere, spravietuire sau de reproducere
(figura L9).
30
Planta Plants.
Efect
Mediu
Figura. 1.9^ Competifiamtre plante
(dupa Goldberg, 1990, citat de Casper fi Jackson, 1997)
in legatura cu costurile biologice §i beneficiile interacfiunii planta-
referire la pierderea din radacini a compujilor pe baza de carbon, care
favorizeaza populafiile microbiene §i prin urmare- sunt benefice plantelor
prin sustinerea micorizelor specifice sau asociafiilor in cazul
leguminoaselor. In general, rizosfera poate ajuta planta prin menfinerea
reciclarii nutrienfilor, prin producerea hormonilor, ajutand la asigurarea
rezistentei la bolile microbiene §i la asigurarea toleranfei la compu§i toxici.
Cand plantelor le lipsesc elemente minerale cum sunt P sau N , relafiile
simbiotice pot fi beneficiale §i se favorizeaza cre§terea. Cu toate acestea,
beneficiul poate fi pierdut in cazul soiurilor bine fertilizate (agricole), unde
nutrientii sunt deja disponibiii plantelor §i simbionfii reduc cresterea.
Semnalarile chimice dintre plante sunt asociate cu modificari
fenotipice, aja cum este cazul la speciile parazite de Orobanchaceae
(Tomilov §i al., 2005). Studiile efectuate in vitro au evidenfiat ca
dezvoltarea haustorilor (structuri prin intermediul carora sunt invadate
radacinile) este rapida §i putemic sincronizata. Dezvoltarea haustorilor este
initiata in radacini aseptice ale parazitului facultativ Triphysaria versicolor,
cand s-au expus molecujelor fenolice asociate cu exudatele radacinii gazda
§i bioactivitatea rizosferei. Dezvoharea haustorilor a fost' sfimulata la
plantule aseptice de T. versicolor prin aplicarea exogena a fitohormonilor §i
inhibata prin aplicarea hormonilor antagoni^ti. Experimentele au demonstrat
ca auxina localizata §1 acumularea etilenei reprezinta primele evenimente in
dezvoltarea haustorilor $i ca plantele parazite folosesc mecanismele deja
stabilite ale dezvoharii plantei, pentm a realiza flmcfiile specifice de
parazitare.
31
 1.3.2. Alelopatia
Termenul alelopatie a fdst introdus Tn 1937 de catre Molisch,
insemnand interactiunea chimica benefica sau daunatoare dintre
organismele vegetale, inclusiv microorganisme.
Alelopatia este defmiia ca un mecanism al mteracthmilor planta-
planta, plantd-microorganfsm, plantd-vinis, plantd-insectQ §i plania-sol-
plantd, mediate de substanfe chimice produse de planta sau
microorganisme p eliberate in mediu (Gniazdowska $i Bogateek, 2005).
In literatura de specialitate sunt descrise doua tipuri de alelopatie:
alelopatia adevdrata, respectiv eliberarea substanfelor care sunt toxice Tn
forma Tn care ele sunt produse de planta §i alelopatia fimctionald, adica
eliberarea de substanfe care sunt toxice ca rezultat al transformarii lor de
catre microorganisme. Este cunoscut de asemenea faptul ca substantele
alelopatice sunt induse de catre factori stresanti din mediu {figura 1.10.).
Flgura 1.10. Inductia substantelor alelochiniice de cStre factorii de stres
32
Printre factorii inductivi se pot enumera; agenfii patogeni, radiafiile
ionizante, ..d.^ficienfe in privinfa aprovizionarii cu elemente minerale, stres
termic, stres, hidric etc. precum §i stres cauzat de substanfe • alelopatice §i
erbicide. , ,
Substanfele alelochimice reprezirita mesageri chimici interspecifici,
Tmpartite Tn allomone §i kairomone. Allomonele au fost definite ca
"substanfe chimice produse sau dobandite de un organism, care aflat Tn
contact .cu un Individ al ahei specii,;ntr-un context natural, dezvolta la
nivelul primitorului, un comportament sau o reacfie fiziologica adaptativa
favorabila celui ce a emis substanfa"..:0."kairomona" este definita ca „un
mesager chimic trans-specific, beneficiul adaptativ se orienteaza catre
primitor mai degraba decat pentru emifatpr". Ailomona este un mesager
chimic'interspecific, avantajul adaptativ fiind pentru producator, Tn rimp ce
kairomone.este un mesager chimic interspecific, cu avantaj adaptativ pentru
primitor.
Majoritatea substaitfelor alelochimice stmt metaboliti .secundari
(care nu au funcfie fiziologica esenfiaia pentru menfinerea viefii) ?! apar{in
terpenoizilor, compu§ilor fenolici, cianide organice §i acizilor gra?! cu
lanfuri lungi. Se gasesc Tn frunze, radacini, tulpini, flori §i fiucte, dar
frunzele sunt sursele majore la multe specii. Radacinile Tn general produc
cantitafi mai mici §i compu§i mai pufin toxici comparativ cu fixmzele.
in ce prive§te acfiunea acestora asupra plantei finta, aceasta este
diversa, difera cu soiul, extractul sau fracfia de extract, aja cum au
demonstrat cercetarile efectuate la salata (Chon §i a l , 2005) §i afecteaza
numeroase reacfii biochimice, ceea ce are ca rezuhat modificarea a diferite
funcfii fiziologice. Acfiunea unor astfel de substanfe poate fi detectata la
diferite nivele ale organizarii plantei: molecular, structural, biochimic,
fiziologic ?i ecoiogic. Astfel, se modifica activitatea enzimelor, diviziunea
celulara §1 ultrastructura, permeabilitatea membranelor, absorbfia ionilor,
cre§terea §i dezvoltarea plantelor.
in acest context, cercetarile efectuate referitor la modificarile
celulare Tn radacinile de mu?tar {Brassica fiincea L.),. crescute Tntr-un sol
tratat cu 1,09,.. 1,46 §i 1,83 mg acid benzoic (substanfa cunoscuta ca
alelochimica) per gram sol au reliefat ca dupa 7 zile canfitatea regasita
(masurata prin cromatografie lichida de Tnalta performanfa) a fost de 68, ] 50
§i 250 pg acid benzoic per g sol. Tratamentele cu acid benzoic au redus
crejterea radacinii cu 30,5%, 58,8% §i 81,1%, odata cu cre?terea
concentrafiilor. Mai mult, din punct de vedere al modificarilor la nivel
celular, studiile microscopice au reliefat ia nivelul radacinilor celule cu
forme neregulate, dispuse Tntr-o maniera dezorganizata §1 deteriorari la
nivelul organitelor celulare. De asemenea, celulele radacimi au prezentat
33
modificari ale lamelei mediane (la 68 §i 150 ^j.g acid benzoic per g sol), Tn
schimb lamela mediana a fost intacta o data cu' cresterea depunerilor la
nivelul-perefilor celulari, situafie bbservatala 250 jig acid benzoic per g.sol.
Prin urmare, Tn cazul radacinii la mu§tar, la nivel celular s-au • Tnregistrat
modificari Tn ce prive§te morfologia celulara §i organizarea interna (Indeijit
?iKaushik, 2005). ' ' ' ' :
Cetrtaurea maculaia, specie invaziva Tn vestul Statelor Unite
Tnlocuie^te speciile native de plante, prin- exudarea la nivelul radacinii a
fitotoxinei (-) - catechina. La plantele susceptibile de Arabidopsis iJiaiiana,
substanfa alelochimica cdrnarida formarea speciilor reactive de oxigen
(KOS) la nivelul meristemiilui radacinii, care permit cascadei'semnal Ca^"'
sa comande schimbari la nivelul genomului, i n expresia genelor §i Tn cele
din urma moartea sistemului radicular (Rains §i a l , 2003).
Totodata, se Tnregistreaza efecte semnificative asupra fotosintezei §i
respiratiei §1 mai mult, compu?!! alelopatici indue stresul oxidativ secundar,
ekprimat ca o cre§tere a producerii radicalilor liberi §1 inducerea sistemului
celiilar antioxidant. Supravietuirea plantei in condifiile stresului alelopatie
depinde de capacitatea plantei de a detoxifia substanfele alelochimice,
proces care se desfa§oara in paralel cu reactia de aparare celulara la stresul
oxidativ.
Numeroase plante produc o larga varietate de substanfe alelochimice,
exprimate fie constitutiv sau induse ca raspuns la erbivore. Efectele
substanfelor alelochimice produse de plante- nu se reduc insa doar la
erbivore, ci se pot extinde (in mod-pozitiv, ca'$i in mod negativ) asupra
performantelor nivelelor' trofice superioare, incluzand pradatorii §i
parazitoizii erbivorelor (Haivey §1 al, 2005)!
Unui din motivele' pentru care Substantele alelochimice prezinta
interes este potenfialul lor de a fi folosite in sistemele alternative ale
m'anagementului daunatorilor. Folosirea'substanfelor alelochimice produse
de plante in practicile agricole §i horticole • poate reduce folosirea
pesticidelor sintetice ?! implicit contaminare^ mediului asociata aplicarii
pesticidelor $i contribuie la realizarea unui sistem agricol mai durabil. Spre
exemplu, glucozinolafii, compu?! aflati Tn importante produse agricole'pot
reprezenta o sursa viabila de substanfe 'alelochimice, pentru controlul a
diferifi daunatori de sol (Brown ^i Morra, 2005).
Cercetarile efectuate de catre Gadea ?i al.(2004) in perioada 1998-
2000 cu diferite grade de imburuienare a speciei Xanthiimr italicvm la
cultura de porumb au reliefat ca: aceasta buruiana este foarte competitiva,
pragul de daunare {,prag economic de daiinare"= gradul de imburuienare al
unei culturi de la care valoarea minusurilor de producfie depa?e5te
cheltuielile pentru masurile speciale de combatere) realizandu-se la densitafi
34
cuprinse intre 0,3.-0,6 pknte / m^, iar iu; condifiile fertihzarii cu azot, specia
devkie mai competitiva, determinand pragul de daunare la o dpnsitate mai
redusa. Exista desigur numeroase situafu ale relafiilor de co;iCurenfa intre
buruieni §i plantele de cultura (Berca 5i:Tanase, 2000), iar pentru controlul
buruienilor, un compus alelopatie de succes ar trebui sa inhibe germinarea
catorva specii de buruieni §i sa nu inhibe germinarea seminfelor la plantele
cultivate.
In ceea ce prive?te succesul controlului. biologic al buruienilor
invazive folosind insecte erbivore, dupa Peterson §i a l (2005) acesta este
bazat pe faptul ca insectele erbivore au efecte directe §i/sau indirecte asupra
burUienii gazda.
BEBLIOGRAFDE
Agrawal, A. A. 2001. Phenotipic plasticity in the mteractions and evolution of
• species, Science, Vol. 294: 321-326.
Agrawal, A.A. 2004. Resistance and susceptibility Of milkweed: competition,
root herbivory and plant genetic variation. Ecology, Vol.85: 2118-2133.
Agrios, G.N. 1997. Plant Pathology, 4th ed. Academic'Press, NY.
Alister, C , Kogan, M . 2006. ERI: Environmental risk index. A simple proposal
to select agrochemicals for agricultural use. Crop Protection, Vol. 25: 208-
211.
Aphalo, P.J., BaUare, C.L., Scopel, A.L. 1999. Plant-plant signallmgthe shade-
avoidance responses and competition. Journal o f Experimental Botany, Vol.
50: 1629-1634.
Bains, H.P., Vepachedu, R., Ghroy, S., Cahaway, R.M.,Vivanco, J.M. 2003.
Allelopathy and exotic plant invasion: from molecules and genes to species
uiteractions. Science, Vol. 301: 1377.
Berca, M . , Tanase, G. 2000. Relafii de concurenfa intie buruieni §i plantele de
cultura. A l X I I Shnpozion Nafional de Herbologie, Sinaia, Romania.
Brown, J., Morra, M,X 2005. Glucosinolate-containmg seed meal as a soil
amendament to control plant pests. 2000-2002. National Renewable Energy
Laboratory. Colorado, Subcontract Report, 510-35254. 99 pp.
Budan, S. 2001. Promising new souce cherry selection, with high tolerance to
leaf spot [Blitmeriella jaapii (Rehm) Arx,]. Lucrari §tunfifice,
U.§.A.M.V.Bucure?ti, seriaB, Vol. XLIV: 269-272.
Casper, B.B., Jackson, R.B. 1997. Plant competition underground. Annu.Rev,
Ecol. Syst. V o l 28:545-570.
Chaerle, L., VanDer Straeten, D. 2001. Seeing is believmg: imaging techniques
to monitor plant health. Biochimica et Biophysica Acta 1519: 153-166.
35
Cheregi, V. 2001. Program of integrated treatment for disease and pest control
in the vineyards in 2001-2002. Lucrari §tunfifice, U.§.A.M.V.Bucure§ti,
SeriaB, Vol. XLIV: 321-323.
Chha, A., Cepoiu, N., Chira, L., Dehan, E. 1996. Cercetari privind eficacitatea
tratamentelor cu fungicide i n livada §i post-recoltare asupra preveniru §i
combateru unor boh de depozit la mere. Lucrari §tiinfifice, U.§.A.M.V.
Bucure?ti, Seria B, Vol. X X X I X : 75-79,
Chira, L, 2001, Aspects regarding the integrated control for pests and diseases
on apple orchards with resistant cultivars. Lucrari §tim|ifice,
U.§.A.M.V,Bucure§ti, SeriaB, Vol, XLIV: 181-184,
Chon, S.U., Jang, H.G., Kim, D.K., Kim, Y. M . , Boo, H.O., Kim, Y.J. 2005,
Allelopathic potential ia lettuce (Laciiica saiiva L,) plants. Scientia
Horticultiirae, Vol. 106:309-317.
Ciurdarescu, M., Maxhnihan, C, Oprea M . 2003. Evidenfierea electroforetica a
spectrului proteic §i a unor enzime izolate din tulpinile Aspergillus flavus §i
Aspergillus niger. Analele I.C.D.P.P. Bucurejti, Vol, XXXH: 41-46.
Francl, L.J, 2001, The disease triangle: A plant pathological paradigm revisited.
The plant health mstructor, DOI: 10.1094/PHI-T-2001-0517-01,
Gauman, E, 1950, Principles of Plant Infection, Hafner Publ,, NY.
Gadea, JVI., Gadea, S., Budoi, G. 2004. Pragul de daunare produs de specia
Xanthium italicum la cultura de porumb. Lucrari §tiLn|ifice,
U,§.A.M.V.Bucure?ti, Seria A, Vol. X L V I : 259-263.
Goldberg, D.E. 1990. Components of resource competition in plant
communities. In Perspectives on Plant Competition, Ed. Grace J.B. and
Tilman, D., SanDiego:Academic. pp.: 27-65.
Gniazdowska, A., Bogatek, R. 2005. Allelopatic interaction between plants.
Multi site action of aUelochemicals. Physiologia Plantarum, Vol. 27 : 325.
Hammes, U.Z., Schachtman, D.P., Berg, R.H., Nielsen, E., Koch, W.,
Mclntyre, L . M . , Taylor, C.G, 2005. Nematode-Induced Changes of
Transporter Gene Expression m Arabidopsis. MPMI, Vol, 18: 2005: 1247-
1257.
Harvey, J.A., Nouhuys, S.V., Biere, A. 2005. Effects of quantitative variation in
ahelochemicals mPlantago lanceolata on development of a generahst and a
specialist herbivore and their endoparasitoids. Journal of Chemical Ecology,
Vol. 31: 287-302,
Ihescu, H., Popescu, A., Ioni|a, A., Oancea, F., Kupferberg, S., Prodan, IVI.,
Prodan, L , Parsan P. 1997. Compatibilitatea §i eficacitatea uthizarii asociate
a tratamentelor cu biopreparate bacteriene inoculante §i fiingicide i n cultura
de floarea-soarelui. Sesiunea ^timfifica Anuala a I.C,P,P, Bucure§ti -
Strategu de protectie a plantelor cu impact redus asupra mediului, 2-3
Aprihe,
36
Inderjit, H,K., Kaushik, S. 2005. Cellular evidence of aUelopathicrinterference-
of benzoic acid to mustard {Brassica flincea L.) seedling-gijoAVth.,'Plant
Physiology and Biochemistry, Vol. 43: 77-81. . -•• ,.
Jayaraj, J., Radhakrishnan,, N.V., Velazhahan, K 2006. Development..of
formulations of Trichoderma harzianum strain JVIl for control ofdamping-
off of tomato caused by Pythium aphanidermatum. Archives, of
Phytopathology and Plant Protection, Vol.39: 1-8.
Keddy, P.A.T989. Competition, London: Chapman and Hall,
Knogge-'W. 1998. Fungal pathogenicity. Current Opinion in Plant Biology,
Vol. 1:324-328.
Luph, .e:,-Severm, V., .Oancea, F., Oprea, M . , §esan, T.E. 1997. Combaterea
bioldgica a infecfiei porumbului i n timpul vegeta]iei cu ciuperci toxigene
din genul Aspergillus. Sesiunea ^timfifica Anuala a I.C.P.P, Bucure§ti -
Strategu de protecfie a plantelor cu impact redus asupra mediului, 2-3
Aprihe.
Madlung, A., Comai, L . 2004. The effect on genome regulation and structure..
Annals of Botany, Vol. 94: 481-495.
Mahnstrom, C M . , Raflfa, K.' 2000. Biotic disturbance agents i n the boreal
forest: considerations for vegetation change models. Global Change
Biology, Vol. 6: 35-48.
Mengiste, T., Chen, X., Sahneron, J., Dietrich, R. 2003. The BOTRYIJS
SUSCEPTIBLEl Gene Encodes an R2R3MYB Transcription Factor Protem
That Is Required for Biotic and Abiotic Stress Responses in Arabidopsis.
The Plant Cell, Vol. 15: 2551-2565.
Morgan, J.A.W., Bendmg, G.D,, White, P.J. 2005. Biological costs and benefits
to plant-microbe interactions in the rhizosphere. Journal of Experimental
Botany, Vol. 56: 1729-1739.
Nelson, S.C. 1996. Plant Pathology. Lecture AGRN/HORT 200-Oct. 23.
Nicot, N . , Hausman, J.F,, Hoffman, L,, Evers, D, 2005, Housekeeping gene
selection for real-time RT-PCR normalization in potato during biotic and
abiotic stiess. Journal Experimental Botany, Vol, 56: 2907-2914.
Nixon, P. 2004. What are Biopesticides. lUiaois Pesticide Review, V o l 17,
Nr.2.\,'' •
Novopiansky, A. 2005, Competitive self/non-self discrimination in plants. The
First Symposium on Plant Neurology, Florence- Italy, Book of Abstracts: 15,
Rhddes, D,, Nalolska-Orczyk, A. 2001, Plant Stress Physiology, Enciclopedia
of Life Sciences. Nature Pubhshmg Group.
Rivero, R.M:, Riiiz, J.M., Romero, L. 2003. Role of grafting in horticultural
plants under stress conditions. Science, Agriculture and Environment, Vol.
1:70-74.
37
Pastori, G.M., Foyer, C.H. 2002. Commotio components, networks, and
pathways of cross-tolerance to stress. The central role of redox and abscisic
acid-mediated controls. Plant Physiology, Vol. 129:460-468.-
Peterson, R.K.D., Smg, S.E., Weaver, D.K. 2005. Differential physiological
responses of dalmatian toadflax, Linaria dalmatica L. Miller, to injury from
two insect biological control agents: implications for decision-making i n
biological control. Environmental Entomology, Vol. 34: 899-905. CAPITOLUL
Ploaie, P., Tatu, M . , Solcan G. 2003, Contribufii la dezvoltarea tehnicilor de
diagnostic serologic pentru' micoplasmele patogene la plante. Analele
I.C.D.P.R Bucure§ti, Vol. XXXH: 11-17.
Ranca, A. 2001. Contribution at the substantiation integrated control means of
groups crop in Murfatlar; vineyard:. conditions,- Lucrari §tun|ifice, F I Z I O L O G I A RASPUNSULUI D E APARARE A
U.§,A,M,V.Bucure9ti, SeriaB, Vol, XLIV: 181-184, P L A N T E L O R F A J A DE A T A C U L A G E N J I L O R
Sahsbury, F.B., Ross, C.W. 1992. Plant Physiology. Fourth Edition. Wadworth
PATOGENI
Publishuig Co. Belmont CA.
Scarpari, L.M., Meinhardt, L,W., Mazzafera, P.; Porhella, A.W,V,, Schiavinato,
M.A., Cascardo, J,C,M., Pereira, G.A.G. 2005. Biochemical changes during
the development of wiches broom: the most irnportant disease of cocoa in
2.1 PRINCIPALELie TIPURI D E R E A C F I E A
Brazil caused by Crinipellis perniciosa. Journal of Experimental Botany, P L A N T E L O R F A J A DE A T A C U L A G E N T I L O R
Vol. 56: 865-877. PATOGENI
§esan, T.E. 1997. Noutafi i n combaterea biologica a bolilor micotice ale.
plantelo'f?' Sesiunea §tun|ifica Anuala a I.C.P,P. Bucure§ti.- Strategu de
protecfie a plantelor cu hnpact redus asupra mediului. 2-3 Aprihe. 2.1,1. Elemente ale relafiei de raspuns a plantelor la atacul
Thelher, M . , Verdus, M . C , Norris, V , RipoU C. 2005..Memory effects in the agenfilor patogeni
response of plants to enviromnental signals. The First Symposium on Plant
Neurobiology, Florence-Italy, B ook of Ab stracts, 20. ..
Tomilov, A,A., Tomilova, N.B., Abdahah, L, Yoder, I I . 2005. Locahzed Plantele raspund la atacul patogenilor prin comandaunei cascade sau
Hormone Fluxes and Early Haustorium Development in the Hemiparasitic refele de evenimente care incepe cu perceperea atacului §i sfar§e§te cu
Plant Tryphysaria versicolor. Plant Physiology, Vol. 138: 1469-1480, . expresia unei baterii de gene finta §i de§i genele de aparare ia animale §i
Vohenweider, P.,Gunthardt-Goerg, M,S. 2005. Diagnosis of abiotic and biotic plante difera considerabil, transducfia semnalului ce conecteaza activitatea
stress factors using the visible symptoms m fohage. Environmental receptorilor pentru inducfia raspunsului de aparare prezmta unele similaritSfi
PoUution, Vol. 137: 455-465. (Hirt, 2002) (/Zgwra 2. L).
Wang, S.J., Tang, J.M, 2004, Radio frequency heatmg: a potential method for Plantele sunt expuse numeroaselor modificari ce intervin i n mediul
post-harvest pest control in nuts and dry-products,. Journal, of Zhejiang lor de viafa, iar daca facem referire la stresul biotic, acesta este rezvltaitil
University Science, Vol, 5: 1169-1174; unui complex de patogeni potenpali: ciuperci, bacterii, nematozi §i insecte
Wmdham, M,T,, Wmdham, A.S, 2003. What is a disease. Chapter 2. Concepts. care ufilizeaza fotosintetizatele produse de plante, iar vhusurile la randul lor
CRC Press LLC, pp.7-10. se folosesc de " ma§uiaria rephcarii" pe baza consumului gazdei.
Plant Pest handbook. Plant . Health probleiiis. http://www.caes. La randul lor, plantele §i-au dezvoltat mecanisme soflsticate penti-u
State.ct.us/PlanfPestHandbookFiles/pphlnfroductory/pphdisease.htm perceperea atacului §i pentru traducerea percepfiei tntr-un raspuns
adaptativ, utihzand mecanisme biochimice constitutive sau inductibile, dar
§i mecanisme moleculare (Ribeko Do Vale §i al,, 2001; Huey ^ i al., 2002;

38 39
Gachomo §i al., 2003; Bauer ?i a l , 2004; Chen §i a l , 2004; Clii-Chen
Chang, 2005; Duzan §1 al., 2005; Katou §i a l , 2005).
•Arijifiripsfc
i precizat ca sunt doua MAPKs, MPK4 §i MPK6 asociate cu endozomii, i n
_
^*ii:ii;tlliiiiiii;::
|||||||iCWHKY22/2?
Atat la plante cat §1 la anhnale, kinazele clasei MAPKs (mitogen
activated-protem kmases) sunt activate de PAMPs . Caile MAPK sunt
complexe multiproteice confmand mhum o MAPK, o kmaza MAPK
(MAPKK) ?i 0 kmaza MAPKK (MAPKKK). MAPKs. Acestea sunt
mediatori ideah Lntracelulari pentru informafia care se deplaseaza intre
citoplasma §i nucleu, iar fintele lor sunt cateva clase de factori de
transcripfie.
Prin urmare, MAPKs sunt o veriga mecanicistica intre transferal
informafiei prm interioral celulei §i raspunsurile transcripfiei i n nucleu.
40
La specule erbacee au fost identificate. cateva kinaze reglate
extracelular (ERK) - tip MAPKs, dar nu a fost caracterizata i^ci cascada
MAPK la speciile lemnoase, ° • y
Studiile recente efectuate de Samaj (2005) sugereaza ca MAPKs sunt
prezente masiv i n perefu celulari ai celulelor radaciaii §i ca unele MAPKs
sunt locahzate subcellular, finta fiind veziculele imbracate in clathrina §i
membranele endozomak, fenomen favorizat de stresul oxidativ §i alfi factori
abiotici de stres, Miiller ?i al, (2005) in urma efectuate la Arabidopsis au
celulele martor §i ca pe langa acestea sunt trei MAPKs, MPK3, 4 §i 6
asociate in stadiul lor activat cu endozomii,: ca urmare a acfiunii unor factori
abiotici' de stres, De asemenea, s-a demonsrat ca MPK4 §1 MPK6, dar nu
MPK3 se asociaza cu veziculele imbracate i n clathrina, dupaun stres biotic
mdus de tratamentul cu ehcitoral flagellin.
Hamel §i al. (2005) au exammat evenimentele transducfiei, care
permit activarea mecanismelor de aparare la plop, specie importanta din
piinct de vedere economic §1 ecoiogic §i totodata, specie devenita sistem
model pentru studii privind stresul §i raspunsurile de adaptare. S-a
demonstrat ca la culturi de celule §i fesut fohar, chitozanui (un elicitor de
gazda non-specific). §1 ozonul (un oxidant putemic §i totodata un poluant
atmosferic) au indus o activare rapida a eel pufin o protein kinaza
asemanatoare mieluiei (MBP), cu o masa moleculara aparenta de 44 ?i 47
kDa.
Mai mult decat atat, activarea acestora este dependenta de
producerea speciilor reactive de oxigen; iofluxul ionilor de calciu pe calea
canalelor membranale; activarea unui contracurent al unui component
localizat membranal §i a unei MAPK kinaza (MAPKK). Prin urmare, datele
obfmute de autori sugereaza ca modificarile biotice §i abiotice activeaza la
plop MAPKs, ca §i i n specule ierbaceae, care ulterior funcfioneaza ca un
punct de convergenfa pentm cascadele semnalarii apararh fafa de patogeni §i
stresul oxidativ.
De asemenea, expresia ARN Capsisiim anmum- dependent protein
kinazei 3 (CaCDPKS RNA) a fost indusa de un patogen incompatibil §1
substanfe chimice cu rol de aparare (ethephon, acid sahcilic §i acid
jasmonic), ceea ce a condus la propunerea ca, CaCDPKS RNA este
implicata in stresul biotic §i abiotic la plantele de ardei (Chung §i a l , 2004).
Dupa Chen §i al. (2004), conform modelului prezentat in/zgwrn 2.2.,
se considera ca fiind importante in rezistenfa gazdei, nivelele protehielor
antifimgice constitutive §i induse, unele proteine hidrofile de depozitare §1
proteine referitoare la stres, embrionu viabili, factori regulatori precum
protein kiaazele §i fitohormonii implicafi in caile tiansducfiei semnalului.
41
precum §i barierele fizice. Localizarea diferenfiata a acestor factori de Dupa Aranda §i al. (1996), raspandirea virusului prin samanfa de
rezistenfa indica existenfa a trei nivele posibile de aparare. , - mazare se realizeaza conform schemei din flgiira 2.3., iar deteriorarea
expresiei genelor gazdei este'.compiexa.

A B C 0

2
M:P$C! PsH^nU hxl-ArS
4-

HSP 12: 0 pi'ctsitt^ 4e stres "fesat shock protsia" '

Lost OipiJii^gafiaKS)

Figtim 2J. Z'>m da i&ducers tna-wia n cofsgpmde ca mxm. de r«j>fa»

In cazul ciupercii Botrytis cinerea, studule de microscopic cu privire

la realizarea infecfiei organelor florale la vifa de vie {Vitis vinifera cv.
Utilizarea plantelor rezistente la boli, constituie un mijloc eficient
Cabernet Sauvignon) au sugerat faptul ca zona receptaculului florii
pentru cultivatorii de plante, pentru a inenfine bolile la limitele tolerabile din
constituie situsul predominant de reahzare a infecfiei, de§i intr-o anumita
punct de vedere economic §i pentru a se evita poluarea mediului,
masura aceasta se reahzeaza §i prin stigma §i respectiv sth (flgura 2.4.)
(Viret ?i a l , 2004).
In cazul interacfiunu dintre ciuperca Venturia inaequalis- mar,
2.1.2. Perceperea atacului 51 realizarea infecfiei
rezuhatele cercetarilor efectuate de Sanogo §1 Aylor (1997) sunt relevante
pentru managementul rapanului marului, iar nivelele preconizate la diferite
stadhfenologice, pot derivadincuhoa5tereaniveluluiinoculului §i eficienfei
0 foarte buna cunoa§tere §i infelegere a dezvoltarii epidemiologice a
infecfiei.
agenfilor patogeni (avand i n vedere variabilitatea acestora) reprezinta un
factor cheie pentru perfecfionarea metodelor de control.

42 43 t

dvipS 24 OK 4!! la inocwlw'ii-'.'-cc'TOda);
m
2,1.3. Principalele tipuri de reacfii ale plantelor la atacul
patogenilor
Principalele tipuri de reacfii ale plantelor la atacul patogenilor sunt.
- imtmitate: respectiv un patogen nu provoaca boala, chiar daca
condifiile sunt favorabile, ceea ce hiseamna ca planta este hbera de
boh;
- rezistenfa: in situafia cand un patogen care se poate dezvoha complet
sau intr-un anumit grad este impiedicat de catre acea planta;
- toleranfa: unele soiuri, ia ciuda infecfiei cu un patogen dau o recoha
buna;
- susceptibilitate: plantele sunt putemic afectate sau chiar omorate de
catre patogen;
- "scdpare": atunci cand plante de altfel susceptibile nu sunt infectate
ca urmare a fazei fenologice, a hpsei hioculului sau a condifiilor
nefavorabile infecfiei.
Pentm succesul patogenului trebuie sa existe compatibilitate intre
patogen §i gazda, in caz contrar vorbim de incompatibilitate.
44
Dupa Talarczyk §1 Hennig (2001), pentru existenfa inconiipaiibilitafii
g^enefee sunt posibile trei explicafu: , , •
- interacfiune non-gazda: speciile de plante np sunt capabile sa
satisfaca cerinfele patogenului; - .. . ; •
- rezistenfa non-gazdd: gazda poseda suficiente sisteme preformate de
aparare (bariere stmcturale. sau compu?i toxici)' care limiteaza
cre5terea ^Vsau dezvoltareapatogenului; ,
- rezistenfa: mecanisme de aparare inductibile ale gazdei,
restricfionand cre§terea §i/sau dezvoharea patogenului. ;
•Este posibila §i situafia cand .un organism gazda compatibil poate
limita simptomele §i daunele patogenului §1 i n acest caz se vorbe§te despre
organisme tolerante la boala.
Intr-o lucrare de sinteza a lui Dangl §i Jones (2001) sunt prezentate
cuno§tinfele curente cu privire la rezistenfa plantelor, incluzand concepte de
baza pentm a compara imunitatea plantelor, cu imunitatea mai comun
asociata cu animalele, demonstrandu-se a fi diferenfe semnificative, dar §i
paralelisme nea^teptate.
2.2. MECANISME DE APARARE A P L A N T E L O R F A j A
D E A T A C U L PATOGENILOR
Plantele utUizeaza o larga varietate de mecanisme de aparare, pentm
a face fafa in mod eficient invaziei microorganismelor.
Dupa cei mai, mulfi cercetatori se considera ca aceste strategu pot f i
clasificate ca aparfinand la doua categoru de baza:
mecanisme pasive de aparare, respectiv cele existente inainte ca
patogenul sa fie recunoscut de gazda;
mecanisme active de aparare, respectiv cele care sunt induse dupa
recunoa§terea patogenului,
Dupa Kamoun (2001), mecanismele de rezistenfa pot fi:
- preformate sau/§i induse;
. -45;)
 - active sau/ppasive • exemplu siliciular juca §i un potenfial rol activ in procesul reiistenfei, pe
- specifice sati/p gem?-al.e.
In ceea ce prive§te ponderea unuia sau altuia dintre posibilele
mecanisme de rezistenfa se apreciaza ca apararea pasivi este mai evidenta m "
ciirsul fazelor de prepenetrare §ipenetrare a patogenului, in timp ce apararea
activa define rolul primordial.in faza infecfiei.
Stimulatorii apararii naturale ar putea suscita un interes deosebit,
deoarece aplicafi pe plante permit activarea mecanismelor de aparare §i
totodata fac posibila rezistenfa fafa de un patogen, fafa de care erau sensibile
m mod normal. Astfel de substante pot fi de origine animala, minerala,
vegetala, microbiana sau pe baza unui produs de sinteza (Pajot §i al,, 2004).
2.2.1. Mecanisme preformate de aparare
Mecanismele preformate sunt reprezentate de bariere fizice, precum
§i de compu§i antimicrobieni preformafi.
Astfel, grosimea cuticulei, natura compozifiei acesteia, precum §i
grosimea perefilor celulari ai celulelor epidermice prezinta un rol esenfial in
privinfa apararii fafa de atacul patogenilor. 0 cuticula subfire este penetrata
mai u§or de unele ciuperci, iar ia ceea ce prive§te compozifia, cuticula este
constituita din lipidul cutina, caaiia in cazul unor celule i se poate asocia
suberina. Depa§irea acestor bariere fizice implica fie acfiunea unor enzime
degradante de tipul cutinaze, pectinaze etc., penetrai-e forfata prin
intermediul apresoriilor sau invazia prin rani sau stomate.
In cazul ciupercii Taphrina deformans care produce ba§icarea
frunzelor de piersic, hifele ciupercii sunt repartizate in trei zone ale finnzei
(subcuticular, subepidermal §i in mezofil) provocand hipertrofii §i aparitia
unui mezofil nediferentiat. Faza finala a atacului este marcata de aparifia pe
amblele epiderme ale frunzelor a ascelor cu ascospori, prin ruperea
cuticulei. In glandele nectarifere se produc acelea§i perturbari (Georgescu §i
al., 1998-1999). Soiurile sensibile se caracterizeaza prin lungimi mai mici
ale limbului foliar §i glande nectarifere extraflorale mai pufia dezvoltate, in •
timp ce la soiurile §1 bibrizii rezistenfi, limbul foliar are o lungime mai mare,
iar glandele nectarifere sunt mai bine dezvoltate, mai ales pe pefiol
(Georgescu §i a l , 1998-1999).
Rezultate recente obflnute de Rodriques §i al. (2005) i n urma
studiilor influenfelor citologice §i moleculare i n cazul interacfiunilor
compatibile §i incompatibile, orez - Magnaporthe grisea sugereaza ca spre
46
langa ceea ce se considera a fi o bariera mecanica, produsa prin
polimerizarea siliciului In planta. ,
Borel §i al. (2005) au demonstrat ca siliciul solubil induce rezistenfa
la un numar de plante.
Astfel, la plantele de grau (Triticum aestivtmr) tratate cu siliciu §i
infectate cu ciuperca Blumeria graminis f sp. tritici, observafiile
microscopice §i ultrastfucturale au eviderifiat prezenfa unui material
asemanator fenolilor, asociat. cu degradarea haustorilor ciupercii. Analizele
prin cromatografie lichida de inalta performanfa (HPLC) au confirmat ca eel
pufin 3 compu?i au fost produ§i in cantitafi mai mari dupa tratamentele cu
sihciu a plantelor infectate, ceea ce tinde sa confirme ca plantele hranite cu
siliciu pot produce fitoalexine, ca raspuns la infecfia cu ciuperca patogena.
; Cuticula plantei compusa din pohesteri ai hidroxi acizilor gra§i
impregnafi cu ceruri este supusa acfiunii enzhnelor hidrohzante ale
patogemlor, de§i cercetari mai recente nu au confirmat implicairea unor
cutinaze in procesul de infecfie. •
Interesante sunt rezuhatele obfinute de Parker §i Koller (1998),
descrund o noua activitate a cutmazei fungice, respectiv protecfia frunzelor
de fasole la boala. S-a descris faptul eg. dezvoharea simptomelor date de
Rhizoctonia solani la fasole a fost prevenha in prezenfa cutinazei purificata
dm. Venturia inaequalis, iar prevenfia a rezidat in activitatea esterazei
lipolitice, mai degraba decat activhafii cutiaazei, ramanand de clarificat §i
mecanismul protector al activitafu esterazei.
Spre exemplu, pentru bacteria jEm/w/a carotovora, principalu factori
de virulenfa sunt enzimele pectat haze (PL) (Wegener, 2002), insa prin
mijloace genetice se poate interveni pentru iaducerea raspunsului de
rezistenfa in plante.
Pectat liazele degradeaza substanfele pectice din peretii celulari la
ohgogalacturonafi (OG), substanfe cunoscute a ehcita raspunsurile de
aparare ale plantei.
0 gena care codifica izoenzima PL3 din Erwinia carotovora ssp.
atroseptica a fost transformata pria intermediul speciei Agrobacterium, in
cartofii din soiul Desiree, dupa care patru hnii de plante de cartof
transgenice s-au selectat pe baza experimentelor din sera §i s-au crescut
pentru o perioada de patru ani i n camp. S-a demonstrat ca enzimele PL din
cartof au mediat sporirea rezistenfei fafa de putiegaiul moale produs de
Envinia §i comparand cu plantele nontransgenice, putiegaiul a fost redus
semnificativ.
47
 2,2.1.1. Influenta naturii fizice jii chimice a suprafefei plantei
asupra proceselor de multiplicare
Naiitrafmcd §i chimica a siiprafejei plantei afecteaza de asemenea
§i procesele de mdtiplicare.
Spre exemplu, la bacterule gram-negative care poseda la suprafafa
celulelor hpopohzaharide (LPS), ele permit acestora sa excluda. substanfele
anthnicrobiene, inclusiv pe cele situate-.pe suprafafa plantei, cat §i pe cele
induse ca raspuns de aparare, a§a .hicat bacteriile lipshe de LPS se
caracterizeaza printr-o patogenitate mai slaba.'.
Tsuba §i al, (2002) au evidenfiat faptul ca suprafafa §i cerurile
epidermei frunzelor de orz {Hordeum viilgare) au mdus diferenfierea
apresoriilor ciupercu Blumeria graminis fsp, hordei, i n timp ce suprafefele
epidermale §i cerurile plantelor non-gaz;da, au indus o diferenfiere slab a a
ciupercii,
Biotestele efectuate prin cromatografie in strat subfire pentru cerurile
de pe orz au rehefat ca cea mai mare activhate de stimulare a diferenfierii s-
a inregistrat i n fracfia aldehidica. Ulterior, anahzele aldehidelor prin gaz
Hchid cromatografie au precizat ca prmcipala aldehida a fost cea cu un lanf
constituit din C26.
Cantitatea de aldehide dm cerurile de pe varza, 0 planta non-gazda
pentru B. graminis, a fost mai mare decat hi cerurile de pe orz, ia spoturile
cromatografiei in strat subfire, Principalele aldehide i n cerurUe de pe varza
au fost cele cu C28 §i C30.
Prin.urmare, s-a concluzionat ca aldehida C26, componenta a
cerurilor orzului reprezinta factorul responsabil pentru diferenfierea
apresoriilor de B. graminis.
Gniwotta ?i al. (2005) au demonstrat mfluenfa structuriii fizice §i a
compozifiei chimice, mai ales a cerurilor epicuticulare asupra proceselor
prepenetrarii agentilor patogeni biotrofi, studiind amestecurhe cerurilor
cuticulare dm frunzele de mazare (Pisum sativum) cv Avauta, cv Lhicoln, §i
cv Maiperle. S-au identificat mai muh de 70 de compu§i hidiyiduah,
remarcandu-se la nivelul cerurilor adaxiale cantitafi mari de alcooh prioiari
(71%), in timp ce la nivel abaxial, i n pruicipl alcani (73%). De as.emenea, s-
a demonstrate^ca'stratul epicuticular a confinut 74% §i respectiv 83% dm
totalul • cenirilor. ' La nivelul zonei adaxiale amestecul a fost alcatuit
predomiaant dm hexacosanol, insofit de'cantitafi substanfiale de octacosanol
§i hentriacontan, i n thnp ce la nivelul zonei abaxiale a predominat
hentriacontan (63%), cu aproxhnativ 5% din fiecare celelahe doua,
hexacosanol §i respectiv octacosanol.
48
Pe baza acestei compozifii chimice j i evenimentele primare ale
interacdunii patogenului cu gazda sunt specifice. Astfel, pp suprafefele
adaxiale au germinal circa 80% din sporii ciupercii BotrytisJimrea^^i 70%
au diferentiat apresorii. In contrast,./pe suprafefele abaxiale s-a constatat 0
eficienfa semnificariv redusa ageraiinarii (57%) §i a ratei, de formare a
apresoriilor (49%). " ' /" ' .
Rezuhatele obfinute de Iwamoto §i al, (2002) sugereaza ca,
componentele cuticulei coleoptilelor de orz sunt necesare pentru penetrarea
ciupercii B. gi'aminis ^ i qa acestea'protejeaza apresoriul impotriva unei
umiditafi excesive de suprafafa, cand se incearca penetrarea, in timp ce
Price-Jones §i al, (1999) au aratat ca in procesul penetrarii intervine 0
combinare intre activitatea enzimatica (evidenfiind rolul celulazelor) §i 0
forta mecanica.
2.2.1.2 Compuji antimicrobieni preformati
Compu§ii antimicrobieni preformap nuriiifi §i fitoanticipine sunt
.substante sintetizate ca §i componente normale ale dez\ioltdrii plantelor,
spre deosebhe de fitoalexine care sunt produse formate de novo la actiunea
factorilor de stres,
Fitoanticipinele sunt metabolifi secundari cu greutate moleculara
mica §i care pot fi constitutive, precum saponinele (compu§i glicozilati) sau
precursori inactivi, activafi de tesutul deteriorat sau de atacul patogenului, ca
de exemplu glicozidele cianogenice §i glicozinolapi.
Numeroase fitoanticipine se afla depozhate in vezicule, iar ahele
sunt forma ghcozilata pana cand celula este supusa deteriorarii. Prin
glicozilare are loc conversia formei reactive, la 0 forma stabila, iar la
plantele transgenice, fitoanticipinele glicozidice determina cre§terea
rezistentei la boli.
Dupa Mansfield (1983), in categoria substantelor preexistente, sunt
mclusefenoli, flavone, terpenoizi, saponine.
Spre exemplu, la soiuri de ceapa rezistente la Colletotrichum
circinans, catafilele confin catechol §1 acid protocatechinic, dar acestea nu
sunt toxice pentru Aspergillus niger, care poate ataca atat bulbil ro5ii cat §i
albi (Walker §i Stahmann, ] 955).
La usturoi, un rol deosebit in protecfia fafa de bacterii, ciuperci §1
oomicete ii revine fitoanticipinei volatile alhcina, produsa dupa
decompartimentalizarea celulara, cand fesutul este afectat, iar substratul
allina se amesteca cu enzima alliin- liaza (Curtis ^i al., 2004).
49
 De asemenea, o senuiificiEiiie deosebita s-a dovedit a avea acidul
clorogenic, m ce privejte rezistenfa cartofului la infecfia cu Verlicillhim
albo-atnim (McLean §1 al°, 1,961)1 Acidul clorogenic, floridzinul, arbiltinul 0.
§i acidul izoclorogenic sunt legate de rezistenfa marului §1 parului la rapan,
provocat de ciuperca Venturia spp. (Kifkham, 1957) sau avenacina, Tn Ah
privinfa rezistenfei ovazului la atacul ciupercii Gaeumannomyces graminis r = h . diboa boa
var. (Osbourn §i al., 1994). •' • ' ' ' ' • •
Acizii clbrbgenic j i cafeic' simt compu§i fenolici principali ?i Tn R = OC.Ht DhVIBOA MBOA
epiderma ?i stratiiriie'superficiaTede celule ale fructelor de piersica (Pnmus Figura 2.5. Descompunerea acizilor hidroxamici ciclici la beazoxazolinone
persica), iar coricentrafia acestora este marita mai ales' la genotipurile cu
rezistenfa sporita.' fafa de ^ciuperci Monilinia fnicticola ce provoaca
putregaiul brun. Pe masura ce are loc maturarea fructelor se Tnregistreaza un
declin al fenolilor, corespunzator cu cresterea susceptibilitafii la boala
(Bostock §i al, 1999). Adesea fenolii sunt oxidafi la chinone, mult mai
toxice pentru patogeni, decat fenolii simpli. 1,0-
Depa§irea acestor compu§i antimicrobieni preformafi se poate realiza Spre exemplu,
izolatul G. graminis var." • • 0,8-
pe diferite cai.
Saponinele actioneaz^ asupra sterolilor membranali $i provoaca graminis a degradat 0,6 -
formarea porului,'Tnsa .oomicetele Phytlvum §1 PJiytoplitiiora confin pufin benzoxazolin-2(3H)-ona
sterol Tn membranele ibr, ceea ce le face rezistente la saponine. Alternaria (BOA) §i 6-metoxi- 0. graimais var, tritici (romb)
alternata reduce pH-ul la locul de infectie, la nivele la care tomatina devine benzoxazolin-2(3H)-ona 0,2- 0. graiMnis vaf. grMJunis (cucxm)
ineficienta. (MB OA) mai eficient 0. gtaaMs vai. aveme (triunghiun)
F. culitt0fwtv(p5tf&t«)
Unii patogeni produc enzime care detoxifica saponinele. Spre decat a facut-o
exemplu, avenacinaza produsa de Gaeuvianomyces graminis var. avenae G. gi'aminis var. tritici §i
este esenfiaia pentru rezistenfa la avenacina j i infecfia la ovaz (Thomas §i G. gi'arhinis var. avenae.
al, 2006). G. .gi'aminis var. avenae produce avenacinaza, care detoxifica F. culmonmr a degradat
saponina. avenacina din radacina de ovaz, ceea 'ce permite realizarea BOA, dar nu MBOA.
infecfiei, Tn schimb, G. graminis van tritici nu produce avenacinaza §i deci Prin urmare, capacitatea
ciuperca este incapabila sa infecteze ovazul. izolatelor de
Porumbul, graul §1 secara produc o clasa de compu§i antimicrobieni, Gaeumannomyces de a
respectiv acizi hidroxicinamici, clasificafi ca fitoanticipine. Ace§tia sunt provoca putregaiul
DIMBOA (2,4-dihidroxi-7-metoxi-2H-l,4-benzoxazin-3-ona) ^ i .-DIBOA radacinii la grau (cv.
(2,4-dihidroxi-2H-l,4-benzoxazin-3-ona). Rektor §1 Astron) este .
Studiul rolului acizilor hidroxicinamici ciclici din plante §i a abordata Tn paralel cu
Timpul (ore)
benzoxazolinonelor specifice (figura 2.5.), Tn intercafiune cu agenfii potenfialul acestora de a
degrada substanfele Figura 2.6. Degradarea a 1 mMBOA (siraboluri
patogeni, a fost efectuat de catre Friebe ^i al (1998) §1 au identificat
ihchise) fi 1 rnMMBOA (simboluri deschise) de cSlre
diferenfele dependente de specie Tn capacitatea Gaeumannomyces graminis alelochimice la compu?i.
Gaeumatmomyces spp. (dupS Fnebe ?i al. ,1998)
var. tritici, Gaeumannomyces graminis var. grcmiinis, Gaeumannomyces netoxici.
graminis var. m>enae (\ ciilmorum de a detoxifica ace'ste
substanfe alelochimice la plantele graminee (figura 2.6.).

50 51
 Date recente arata ca in timp ce Ftisarhim verticilloides ^\
gramineaniin, precum ?! alte specii de Fusarium sunt initial inhibate de
MBOA §i BOA, ciupercile sunt capabile satransforme acejti compu?! la
metaboliti netoxici. Produjii de detoxifiere ai MBOA §i BOA, produ$i
rezultafi .in urma acfiunii ciupercii F. verticilloides ?i alte specii s-au
identificat a fi HMPMA (N-(2-hidroxi-4-metoxifenil) malonamic acid) §1
HPMA (N-(2-dihidroxifenil)'malonamic acid (figura 2.7.) (Glenn §1 al.,
2002).
1,.2 3,4 / 5,6
/ F.verticilloideG
OH
H atac. De asemenea, aceasta scadere a fost demonstrata §i prin scaderea
Figura 2.7, ''•^
1 .DIMBOA -glucozid CR-CH20) fi 2. DIBOA -glucozid (R-H) sunt sintetizaji la
conoentra^mariin citosolul sxtravacuolar al celulelor
DxjpS atacul patogemlof.ierbivore sau alte perturb Sri celulare, beta-glucoadaza
vaouolata elibeteaza agliconii biologic acUvi; 3. DIMBOA fi 4. DIBOA. Ace?ti ootnpufi
suttiiflstabili fim modnalural se degradeaza la compuji antiaicrobieni corepunzatori
5.MBOA (R-CH20) ?i 6. BOA (R-H).
F.yetiicilloides detoxifica acefti co«^pufi,prin melaboHzarealorla7. HMPMA (R-CH20)
5:1 respactiv 8. HPMA (R-H)
2.2.1.3, Rolul peretelui celular ?i plasmalemei
Peretele celular reprezinta prima linie de aparare a plantelor fata de
mediul mconjurator, prin urmare este de-infeles faptul ca plantele ^i-au
dezvoltat mecanisme adecvate de percepere §1 de raspuns la evenimente
chimice sau fizice asociate cu procesul de penetrare al multor patogeni
flingici.
52
chimice sau fizice asociate cu procesul de penetrare al multor patogeni
fungici. ^.
Spre exemplu, penetrarea mecanica a unei celule..cu un ac va
comanda depunerea de caloza (B-l,3-glucan), in jurul varfiilui acestuia
(Russo §i Bushnell 1989), iar presiunea localizata poate elicha translocarea
nucleului §1 citoplasmei, generarea intracelulara a speculor reactive de
oxigen §1 transcripfia genelor de aparare (Gus-Mayer §i al. 1998).
Fungii patogeni indue raspunsuri de aparare asociate cu perefii
celulari, precum generarea peroxidului de hidrogen extracelular §i
depunerea de caloza, fie i n cazul celulelor rezistente, fie susceptibile.
Expresia acestor raspunsuri de aparare este dependents de ad.eziunea dintre
peretele celular al celulei plantei §i plasmalema.
. Modificarile rapide la nivelul compozifiei §i organizarii perefilor
celulari pot induce moartea celulara programata (PCD) a celulelor vegetale,
iar Duval §i al. (2005) abordeaza felul i n care inhibarea rapida a biosintezei
celulozei poate comanda aceste procese,
In cazul mfecfiei cu Pythium myriotylum, i n primele stadii s-a
inregistrat o scadere semnificativa a pectinelor, probabil pe calea degradarii
de catre enzime hidrolitice care difuzeaza §i acfioheaza i n afara situsului de
semnificativa a confinutului i n acid galacturonic la nivelul perefilor celulari
ai celulelor radacuiii infectate. De fapt, una din primele reacfii ale plantei
Xanthosoma sagittifolium la invazia ciupercu este apozifia la nivelul
perefilor celulari, apozifie bogata i n caloza §i celuloza (Boudjeko §i al.,
2006).
Peptide ce confin Arg-Gly-Asp (RGD) care interfera cu adeziunea
dintre plasmalema §i peretele celular, a§a cum s-a aratat prin pierderea
acelor conexiuni fme dintre plasmalema §i peretele celular, cunoscute ca
benzile Hecht, au redus expresia raspunsului defensiv pe parcursul penetraru
unei plante non-gazda, de catre patogeni fimgici biotrofi, ceea ce s-a asociat
cu cre5terea eficienfei penetrarii ciupercii. Distrugerea microfilamentelor
citoscheletului nu a afectat benzile Hecht, insa au mimat efectele peptidelor
RGD i n apararea la nivelul peretelui celular, ceea ce a sugerat comunicarea
dintre peretele celular. §i citosol, transversal plasmalemei.
Pentru vizuahzarea staru hiteracfiunii dintre peretele celular si
plasmalema pe parcursul penetrarii ciupercii s-au supus observafiei celulele
vii, i n cursul interacfiunii dintre ciuperca care provoaca rugma §i un cultivar
gazda de Vigna sinensis L.(figura 2.8.).
53

A C- asj)«t-t;!l i5«y.«i spfctioffie la 7 ore kiocttea co \^\f
|)e«.ieka c.el«lsr al qiidmaei pericM
B- acssajj. csys, calsiA, xtjbr-ui^ si;adiu ds'tocept de plasflici!k§,
D cSiy« G- a!t-l ft«k)lg ftpfexafeS stadia wi ^stu\z^i rl« f-ksmoiisi
D« wta^-cat abser^a beosSar Reclit s«b loati de gmetfai'e -a ciupefcii (E), j5r«s«Af^
CMsmmjIcirtBaltifiblisiTe phsmalema ?i pwetde ceMm^ttJ j w i a,c.«*m f?) ^'
depute cie j^mscM de f'Sacfraj'e (G). Bafdsfe.(A) o t e (C), (E); | i F -^u 10 lixa
In cazul expresiei timpurii a raspunsului de aparare nu s-au observat
naodificari, sau s-a remarcat o cre^tere a adeziunii perete celular-
plasmalema, sub punctul de penetrare, pe masura cre§terii ciupercii prin
peretele celular. Contrar insa, in cazul interacfiunilor cu plantele gazda a
existat o corelatie putemica intre lipsa unui raspuns de aparare asociat
peretelui celular ?i 5 scadere localizata a adeziunii plasmalemei de peretele
celular sub punctul de penetrare.
Aceste rezultate sugereaza faptul ca ciupercile care provoaca rugini,
pot induce o scadere a adeziunii perete celular - plasmalema, ca masura de
perturbare a raspunsurilor de aparare nespecifice, pe parcursul penetrarii
celulelor gazdei (Mellersh. ?i Heath, 2001).
Succesele mecanismelor de aparare depiad de capacitatea celulelor
gazdei de a menfine adezivitatea perete celular - plasmalema, la situsurile
interacfiunii celula - celula, iar conceptul smaptic poate fi utU i n infelegerea
mecanismelor moleculare i n aceste situafu. Acumularea la situsurile atacului
patogen a unor vezicule bogate ia H2O2 ?i probabil a altor molecule semnal,
pare a fi cruciala pentru succesul sinapsei plantei. De asemenea, inducerea
sinapsei de catre patogen 0 constituie §i acumularea unei F-actine dense §i
care intremeaza sistemele de transport vezicular, polarizand arhitectura
citoplasmatica. Pectiaele devhi molecule specifice de adeziune, iar
54
fragmentele lor. acfioneaza nu doar ca ehcitori ai patogenilor ci §i ca
molecule de semnalizare pe distanfe mari, cu proprietafi antagoniste' auxinei.
Aceasta sugereaza ca pot acfiona ca transmifatori inhibitori^4i sinapselor
plantei, SNAREs §i transportul vezicular se constituie ca rnolecule semnal
§i intervin nu doar i n procesele de percepere §i raspuns la acfiunea forfei de
gravhafie, ci §i ia raspunsurile plantei la atacul patogenilor, ca §i ia cazul
interacfiunilor celula- celula, cu referire la parazitism §i simbioza (Schulze-
Lefert, 2004; citat de Baluska §i al, 2005).
_In cazul plantelor susceptibile, hifele se ramifica, iar ciuperca
invadeaza celulele epidermice vecine §i mezofilul, i n schimb, la plantele
rezistente, ciuperca este stopata in timpul penetrarii peretelui celular al
celulelor epidermice, sau, daca ciuperca formeaza 0 hifa hivadatoare, celula
iavadata moare (deci un raspuns hipersenzitiv), prin urmare este stopata
crejterea,
Spre deosebire de studule anterioare, care au aratat ca sunt
detectabile cateva raspunsuri citologice §i citochimice, la penetrarea V.
sinensis de catre ciuperca ce produce rugma, rezultatele acestui studiu
reliefeaza ca penetrarea unei non- gazde are ca rezultat depozitarea
refractiva de caloza, intre plasmalema §i peretele celular, De asemenea, s-a
detectat generarea de apa oxigenata, extracelular, care nu a fost asociata cu
producerea de superoxid (02'). Totodata, penetrarea plantelor de mazare
non- gazda a fost asociata cu acumularea localizata a compu§ilor fenohci
autofluorescenfi, precum au fost detectafi cu luraina albastra prin
epifluorecenfa (flgura 2.9.).
Af\&- 4 timzci d« mazto., la 15 wft di,ip§ kmiJim^
cefdsr p n pspiJA de oalcii&
(B) Ua fier d« calos& Ja jwui hiki
(C) fi (P) 0 ittcwcare.rf«pmeime, la 24 da ore d«(iS,ij.wa)iaf8, 'k
k mi baadicisjjur (s), vtot fitia tm'ttruiscopifi (C) f1 stii3ucrfisc:t»)|3
f / { turn c« hmm&. alliastr^ (D).
1
1
(K) fi (F) JttteraciJwa tliatrs ciujjerea tm trfodoce
.sis?
Bmk,dsk(A)!a(F)« 10 fim
3f:ara 2A liMmc^^m^ djritrs ptref^ie ahMi' si cdukJor de Is tsiMre
55
 2.2.1.4. Rolul citoscheletului in agregarea citoplasmatica
Modificarile organizaru citoscheletului celulei vegetale pe parcursul
interacfiounii cu microbii §i alte organisme sunt deosebit de complexe §1
vmate (flgura 2.10.).
es:,C'K:-Et-/si|>I'(«
interacpiM plants ~ m-fob ('dupaT-akgn'iOt<3 ^Hafdhani, 2004)
56
Takemoto §i Hardham (2Q04), m cadul unei lucrari de sinteza
prezinta cuno§tinfele actuale m ce prive§te rolul citoscheletului ysi procesul
de aparare al plantei fata de ciuperci ?i oomicete, ca §i in^'ce prive§te
stabilirea relatiei de simbioza cu ciuperche micoritice §i bacterule. Sunt
prezentate totodata date la zi cu privire la impactul virusurilor asupra
choscheletului, pentru a se favoriza procesul de deplasare a virusurilor
Agregarea citoplasmatica are loc in cazul multor interacfiuni planta
fflicrob, reprezentand un raspuns comun de rezistenta la patogenii
filamento§i, atat la dicotiledonate, cat §i la monocotiledonate. Procesul este
dependent de acfiunea componcntelor de actina ale citoscheletului.
Apozifii ale peretelui celular sau papilele constituie bariere formate
in plante ca raspuns de aparare la penetrarea ciupercii sau oomicetei,
formatiuni care se dezvolta sub apresorii, in jurul hifelor intercelulai'e §i i n
jurul varfului §i .haustorului. Inainte de dezvoltarea paphei, citosolul §i
componentele celulei plantei sunt tran.slocate catre situsul de penetrare al
patogenului, concentrarea microfibrilelor de actina la situsul de penetrare
este un proces mai evident la plantele rezistente, comparativ cu cele
susceptibile, de§i i n anumite situafii, intenshatea raspunsului
microfilamentelor nu se coreleaza cu gradul de rezistenta.
In ceea ce prive§te interacfiunea planta- virus, aceasta nu este
mediata la nivelul plasmalemei ci se reahzeaza intracelular, i n cadrul
citoplasmei gazdei, unde proteine codificate de virus §i planta pot sa
interacfioneze in mod direct.
Descoperiri importante sunt legate de locahzarea proteinelor virale
de deplasare (MPs) catre plasmodesme §i capacitatea lor de a mari zona
limita de excludere a plasmodesmelor, Prin urmare, cercetatorii au
considerat ca virusul mimeaza proteinele plantei §1 comanda mecanisme ale
plantelor pentru transportul intracelular §i intercelular al macromoleculelor.
Imphcarea citoscheletului celulelor plantelor in deplasarea
virusurilor, respectiv iateracfiunea directa a virusului mozaicului tutunului
(TMV) cu microtubulii §i microfilamentele de actina a condus la idea ca
citoscheletul poate funcfiona ca o „spanzuratoare" pentru fintirea virusurilor
catre pasmodesme. Pe de alta parte, alte studii indica faptul ca raspindirea §i
transportul proteinelor de deplasare poate avea loc hidependent de
microtubuli.
57
 2,2.2. Rezistenfa indusa: recuuoajtere ?i raspuns
Rezistenfa indusa este datoraia barierelor fizice (ingro§area
perefilor celulari, depunerea, cabzei, lignificare), explozie oxidativa,
inducerea formdrii •,-cpmpu§ilor antimicrobieni, proteine antimicrobiene
(PR- proteine),. raspunsul hipersenzitiv .(EK), dar componenta cheie a
raspunsului activ de aparare este recunoasterea patogenului de catre gazda.
2.2.2.1. Rezistenfa indusa prin bariere fizice ,
Talarczyk §i Hennig (2001) menfioneaza cateva dmtre strategule
eficiente de rezistenfa fafa de infecfia cu agenfi patogeni, cu referire la
modificarile proprietafilor fizice ale unor componente celulare;
- depunerea calozei p ligiiinei;
Astfel, formarea unor paphe mici la locul.mfecfiei cu un patogen
biotrof serve§te drept bariera fizica, blocand pen,etrarea ciupercu i n celulele
plantei. Papilele sunt date de depunerea prin apozifie de material reprezentat
in prmcipal de caloza (polimer al p-1,3 glucoza) dar se pot adauga §i
celuloza, compu§i fenohci, lignma, intre peretele celular §i plasmalema,
proces care de regula este, precedat de agregarea citoplasmei i n celula
expusa atacului. De fapt, in jurul locului de penetrare a agentului patogen se
formeaza adevarate halouri, .de, regula cu o arie mai mare ui cazul
patogenilor lipsifi de §anse de penetrare, iar celulele epidermice din jurul
acestor zone sunt adesea lignificate. ' .-. , .•.
Depunerile calozei la nivelul plasmodesmelor restricfioneaza
circulafia virusurilor de la celula, la celula.
- glicoproteine extracelulare bogate tn hidroxiprolind (HRGPs);
Apa oxigenata (H2O2) induce cre§terea densitafii peretelui celular i n
prezenfa HRGPs la nivelul matrixului peretelui celular, iar mai tarziu, i n
cursul mfecfiei, sinteza de novo a HRGPs mifiaza de asemenea
pohmerizarea hgninei.
- proteine ce tnhibci poligalacturonaza;
Aceste proteine extracelulare inhiba pohgalacturonazele prezente In
anumifi patogeni necrotrofi, ceea ce are ca rezultat o cre§tere a, nivelelor
ohgogalacturonidelor, care ulterior comanda noi raspunsuri de ap&rare,
Exista un mare grad de polimorfism atat i n cazul
poligalacturonazelor, cit §i in cazul proteinelor ce Inhiba
pohgalacturonazele, ceea ce semnifica 0 specificitate a diferifilor inhibitori
din planta, pentru pohgalacturonazele din fiingi diferifi (Di Matteo §1 a l ,
2006).
Expresia unei proteiae care inhiba PG-aza la totnatfc a redus
dezvoharea bohi data de Botiytis cinerea (PoweU §i al, 2000), ca'^i expresia
oxalat oxidazei §i oxalat decarboxilazei a conferit rezistenfa la infecfia cu
ciuperci (Donaldson §i a l , 2000).
Extracte din finctul de mar (cv. Granny Sinith) au inhibit activitatea
poligalacturonazei din Colletotrichum lupine, agentul cauzal al antracnozei
la lupin, ca §i activitatea PG la Aspergillus niger (Oelofse §i a l , 2006).
Analizele au indicat prezenfa unei fanuhi mici de proteine implicate i n
iahibarea pohgalacturonazei (pgips), iar expresia i n tutunul transgenic a fost
folosita pentru identificarea produsului specific genei pentru activhatea de
inhibare.
- depolimerizarea microtubulilor;
Refeaua microtubuhlor este rapid depolimerizata i n jurul hifei care
penetreazi, de asemenea s-a remarcat ca filamentele de actina au mediat
translocarea nucleului §i citoplasmei catre asemenea zone.
Rezultate recente ale diferitelor experienfe exempUfica importanfa
deosebita a citoscheletului §i microtubulilor (Breviario §i Nick, 2000).
Raspunsul microtubuhlor reprezmta 0 treapta cheie in flexibilitatea
morfogenezei specifica pentru plante. In iuterfaza, microtubuhi corticaU
controleaza direcfia i n care sunt depozitate nolle microfibrile de celuloza
(figura 2.11.) §i astfel proprietafile mecanice ale perefilor celulari i n
extensie.
Pe langa fiincfiile lor esenfiale in morfogeneza, microtubuhi
participa la raspunsul fafa defactorii abiotici §1 biotici. Ei se pot dezasambla
ca rSspuns la temperaturi joase figura 2.11. d), moduland senzitivitatea
canalelor de calciu, senzitive la frig.
Microtubuhi sunt esenfiah pentru raspunsurile de aparare impotriva
agenfilor patogeni, probabil prin ghidarea secrefiei catre situsul de aparare
(figura 2.11. e). Pe de'aha parte, nlicrotubuhi sunt uzurpatori ai anumitor
virusuri, fiind pe urmele deplasarii lor de la celula-la celula (figura 2.11. f).
59
 f
j'i58p!jasnjliti h Bxot&n ik i5b-«s abiotici fi biofei (dupt Bf«mrio ji Mck, 2Q00)
Totodata, structuri statice rn floemul secundar, precum celule
lignificate §i cristale de oxalat de calciu, creaza bariere fizice, a§a cum s-a
demonstrat i n urma studiilor efectuate la tulpini a 13 specii de conifere,
apartinand .la 5 familii, in urma tratamentelor cu metil jasmonat (MJ),
compus ce a indus raspunsuri de aparare in tulpinile a catorva specii de
Pinaceae (tfudgins §i al., 2004). Raspunsul la metil jasmonat a fost similar
unei raniri, exceptand faptul ca raspunsul nu a fost insofit de formarea unei
leziuni, necroze sau raspuns hipersenzitiv. Ceea ce s-a constatat a fost
activarea acumularii pohfenolilor i n celulelor parenchimatice ?i formarea
rezinelor traumatice i n xilem, chiar la unele Taxodiaceae, care se cunosc a
nu produce cantitafi mari de rezine.
La Araiicariaceae §i Cupressaceae a fost indusa formarea rezhielor
axial floemului §i nu i n xilem, in timp ce hPodocarpaceae nu s-aii format
structuri producatoare de rezme. La toate specule tratate cu metil jasmonat
s-a inregistrat depunerea fenohlor in celulele parenchimatice ale-floemului
§i 0 hgnificare timpurie a fibrelor floemice s-a observat i n muhe din speciile
noa-Pinaceae.
Calea octadecanoid este knplicata i n raspunsurile de aparare la
Pinaceae, dar nu este necesara la ahe grupe de plante (Hudgins ^ i al.,-
2003).
60
Krokene §i al. (2003), i n urma studulor privuid efectelfc preinocularii
la Picea abies (L.) Karst. cu o doza subletala a ciuperdi Ceraiocystis
polonica au= concluzionat ca rezistenfa indusa este probabiL-asociata cu
activarea celulelor pai"enchimatice ale floemului §i iaducerea formaru
rezhielor traumatice, avand in vedere faptul ca rezistenfa la inocularea
propriu zisa a fost sporita in acela§i timp cu inducerea acestor raspunsuri d.e.:
aparare.
De asemenea, cercetarile efectuate de Nagy §i al. (2004) asupra,
modificarUor anatomice §i moleculare ale celulelor parenchimatice ale
floemului la Picea abies (L) Karst. (doua clone) infectat cu ciuperca
patogena Ceraiocystis polonica (Siem.)C.Moreau au reliefat ca i n fesuturile
neiafectate ale ambelbr clone s-au inregistrat nivele scazute ale transcripfiei
chalcon sintazei, dar nivelele au crescut dramatic dupa infecfie. Mai mult
decat atat, nivelele transcripfiei au fost mai. mari, in clona mai rezistenta,
comparativ cu clona mai pufui rezistenta.
Totodata, i n clona mai rezistenta s-a determiaat §i o activitate
putemic sporita a peroxidazei. Din punct de vedere anatomic s-a remarcat ca
celulele parenchimatice ale floemului tulpinii au fost mai mari, cu prezenfa
la nivel vacuolar a unor vezicule pohfenohce dense, comparativ cu clona
mai pufm rezistenta, care insa a acumulat cantitafi relativ mai mari de
polifenoh, dupa infecfie. De asemenea, clona mai rezistenta a confinut o
cantitate mai mare de amidon inaiatea infecfiei, care s-a redus mai rapid
dupa infecfie, inainte de a reveni la valorile iaifiale.
Gindro §i al. (2003) i n urma studihor la fixmze de Vitis vinifera L .
CVS. Chasselas (susceptibil) §i Solaris (rezistent ) au evidenfiat rolul
depunerilor de caloza la nivelul stomatelor, ca raspuns de aparare al soiului
Solaris, impotriva atacului ciupercii Plasmopara viticola. Depozitele de
caloza au fost vizibile in j u m l zoosporilor in cursul germinaru, la 7 ore dupa
inocularea fmnzelor, iar la 24 de ore stomatele uifectate au prezentat secrefii
care au inconjurat zoosporii. Dupa 120 de ore s-a depozitat un material
nedefmit pe cuticula, i n zonele necrotice. Stomatele din vecinatatea
situsurilor de infecfie au confinut depozhe de caloza i n §i i n juml ostiolelor,
dar nu s-au observat zone necrotice. In schimb, la soiul sensibil nu s-au
observat depozhe de caloza, sporangioforu au aparat la circa 96 de ore dupa
inoculare §i au fost complet dezvohafi dupa ahe 24 de ore.
61
 2.2.2.2. Rezistenta indusa pe cale genetica
Plantele se caracterizeaza prin aceea ca pe langa mecanismele pasive
de aparare, fie ele bariere fizice sau compu5i antimicrobieni preformafi,
reucfioneaza la prezenfa patogenului printr-un mecanism de recunoajtere
(plantele recunosc patogenul ca propriu sau strain) urmat de transducfia
unui semnal, iar i n cele din urma prin activarea genelor, rezulta.tul fiind
inhibarea sau omararea invadatorului.
Recunoa§terea reprezuita prima etapa a hiteracfiunu dhecte planta-
agent patogen §i dm acest punct de vedere, recent s-au efectuat studii
privmd recunoa§terea dintre patogenii Phyiophthora §i gazdele lor, studii
care au vizat doua planuri.
Pe de 0 parte, recunoa§terea gazdei de catre patogen a vizat •
caracteristicile chimice, electrice §i fizice ale recunoa§terii radacinu de
catre zoospori §i in acest sens atat factorii cu.specificitate de gazda.
(izoflavone), ca ?i factori gazda-nonspecifici (amhioacizi, calciu, camp
electric) influenfeaza taxia zoosporilor, germinarea. §1 chemotropismul
hifelor patogenului, catre zona de mfecfie potenfiala.
Pe de aha pari;e; prin studh biochimice §i. genetice, -s-a investigat
recunoa§terea patogenului de . catre ma§inaria defensiva a gazdei,
identificandu-se elicitori chimici ai raspunsului de aparare §i in unele cazuri,
receptorii acestora in gazda. Unii elicitori, precum glucani §i acizi gra§i au
un spectra de gazda larg, in timp ce alfii,.precum ehcitmele au spectru mai
restrans. ". • '
Analizele genetice au condus la identificarea genelor de rezistenfa
(R) ale gazdei §i genele de avirulenfa ale patogenului (Avr), care
hiteracfioneaza conform modelului gena pentru gena (Tyler, 2003).,
Niimberger §i al. (2005) au identificat o transglutaminaza in' peretele celular
la Phyiophthora spp., care comanda raspunsurile de aparare in patrunjel §i
cartof
Genele de rezistenfa (R) care mediaza recunoa§terea aceluia§i
patogen pot fi gasite uneori ia familu de plante foarte diferite, ceea ce ar
imphca faptal ca unele alele ale genelor R s-ar fi conservat pe parcursul
diversificarh lumii plantelor. S-au comparat genele R dm Glycine max,
Rpgl-b §i Arabidopsis thaliana, RPMl, gene care mediaza recunoasterea
aceleia§i proteme efectoare- tipul HI dm Pseudomonas syringae, AvrB, dar
s-a concluzionat ca mai degraba evolutia convergenta, decat conservarea
unei specificitafi vechi, este responsabila pentru generarea genelor specifice
AvrB (Ashfield §i al,, 2004).
62
De asemenea, stresul pare a fi un factor important al activaru unor
\i particulare de secvenfe genetice, denumite "elemente transpozabile",
respectiv enthafi genetice mobile, capabile a se insera i n diferite' pozifii i n
genom §i a ahera fimcfia sau reglarea genelor i n care sau langa care s-au
i inserat (Fianegan, 1992).
Transpozifia nu este un process randomizat, caci este controlat de
elementul lnsu§i ?i de catre semnalele originii sale, aflandu-se intotdeauna
sub controlul factorilor extemi, precum modificari ale mediului sau stres.
Activarea elementelor transpozabile de catre stipes, poate fi implicata
in adaptarea gazdei la modificarile mediului §1 confera plantei gazda un
avantaj selectiv in evolufie.
In. mod ahernativ, reglarea specifica a Tntl poate contribui la
toleranfa unei potenfiale transpozifu necontrolate, prin restricfionarea
-activitafii elementului, la situafii rare, dar stresante.
I Pe de alta parte, o alta altemativa ar putea fi aceea ca activarea
I . transpozonilor prin infecfia cu patogeni, ar putea favoriza posibile
I transferuri orizontale de la plante-la patogeni, permifad astfel elementului sa
I se raspandeasca la noi gazde. MobiUtatea retrotranspozifiei este legata de
! producerea iatermediariJor transpozifiel citoplasmatice, prin particule
asemanatoare virusurilor sau moleculelor de ADN liber (Mhiri §1 a l , 1999).
i 2.2.2.2.1. Bazele moleculare ale raspunsului plantelor la atacul
! patogenilor
i
Bazele moleculare ale sistemelor de aparare i n plante au fost puse pe
baza teoriei "gena pentru gena" a lui Flor, care aratg. ca atat rezistenfa
gazdei, cat §i virulenfa patogenului, se afla sub control genetic. In 1955,
! Flor, in urma studiilor efectuate cu Melampsora lini, care provoaca rugina la
: m a evidenfiat faptul ca, pentru fiecare genl care condifioneaza reacfia de
I rezistenfa a gazdei, se afla o gena specifica, care la randul ei condifioneaza
patogemtatea parazitului.
Conform acestei teorii, cand o planta este rezistenta, patogemd
spunem cd este avirulent, iar interacfiu?iea respectivd este una
incompatibild. Dacd planta este susceptibild, sptmem cd patogenul este
virulent §i interacfiunea este compatibild. Uherior, vahditatea acestei teorii
a fost demonstrata §i i n cazul ahor sisteme, gazda- ciuperci patogene, ca §1
in cazul atacului produs de bacterii, virusuri sau chiar nematozi.
O explicafie simpla a rezistenfei gena pentru gena este aceea ca
genele de avirulenfa codifica sau direcfioneaza sinteza liganzilor care se
63
leaga de receptorii codificati de genele R din planta. Urmeaza activarea unei
Toxina-victorin- s-a aratat ca se leaga de proteina P a complexului
cascade de transducfie a semnalului, culminand cu expresia raspunsului de
glicin. decarboxilazei (GDC) in mitocondrie §1 induce rapunsijri de aparare
aparare, care iahiba patogenul §i confera rezistenfa (Glazebrook §i al.,
precum sinteza fitoalexinei, alcalinizarea extracelular! §i rciOartea celulara
1997). Cercetari recente in privinfa, clonaru genelor avirulente dintr-o
programata. Tada §i al.,(2005) sugereaza ca recunoa§terea inifiala a toxinei
ciuperca care produce rugina §1 trei specii de oomicete au evidenfiat ceea ce
are loc la suprafafa celulei, nu in mitocondrie §i permite activarea unei
deja s-a intuit ca ace§ti patogeni elibereaza proteiae mici i n citoplasma
baterii de raspunsuri. induse de toxina. In urma studiilor farmacologice,
celulei gazda, unde sunt recunoscute de proteinele de rezistenfa (Ellis §i al,
autorii au propus un model unde victorin poate dmon celula gazda prin
2003).
activarea unui raspuns asemanator celui de hipersenzitivitate, independent
Acest concept a dus la clarificarea bazelor teoretice- a raselor
de legarea de GDC, pe baza fluxului ionilor transversal plasmalemei.
fiziologice, insa a deschis noi dispute in priviafa .funcfionarh genelor §i a
Desjardines §1 al. (2005) precizeaza ca in ceea ce prive§te
bazelor biochimice ale specificitafii (Flor, 1971; Heathj 1991).
sensitivrtatea porumbului (Zea mays ssp. mays §i Zea mays spp. pajyfglumis
In cadrul primelor cercetari privind genetica iateracfiunii planta-
cat §i spp. mexicana) la fumonizin B i (o fitotoxina produsS de patogenul
agent patogen, s-a urmarit identificarea genelor responsabile pentru
Gibb.erella moniliformis), numai doua din cele 42 de probe de Z. mays au
simptomele vizibile finale date de patogen, precum sporularea ciupercii,
fost putemic insensibile la FBi (ED5o= circa 200 pM). Comportamentul
aparifia necrozelor sau clorozelor la nivelul fesuturilor gazdei.. Uherior,
celorlahe probe a indicat faptul ca, acest fenomen este relativ rar, dar se
acestea au devenit subiect de studiu aLmecanismelor imphcate (Dixon §i
mo§tene§te la pommb. Autorii au prezentat de asemenea sensitivhatea
Lamb, 1990).
•pommbului §1 fata de alte toxine produse de Gibberella, precum:
Daca este hnplicata o rezistenta specifica a unui soi, fafa de o
beauvericin, diacetoxiscirpenol §i moniliformin.
anumita rasa fiziologica a patogenului, opereaza teoria gena-pentru-gena.
Pe de aha parte, Bluhm §1 Woloshuk (2005) au gash ca la cariopsele
Patogenul poate poseda atat gene pentru patogemtate (pentru producerea de
de pommb carora le lipsejte amidonul din cauza imaturitafii fiziologice, nu
toxine, enzime pentru degradarea peretelui celular), cat §i gene de
se acumuleaza fumonizin Bj (asociat atacului ciupercii Fusarium
avirulenfa, care Impiedica vhulenfa specifica.
verticillioides) S-a indicat de asemenea faptul ca dezvoltarea cariopselor
Toxinele pot fi toxine fara specifichate de gazda (tabtoxma,
afecteaza §i expresia genelor fungice implicate in biosinteza FBi,
fiisiccocina) §i cu specificitate de gazda, cum este victorina,' o toxina
metabolismul amidonului, reglarea azotului. 0 rasa mutanta de F.
produsa de ciuperca Cochliobohis (Helminthosporium) victoriae la ovaz
verticillioides la care a fost perturbata gena alfa amilazei a fost deranjata in
(figura 2.12.) (Walton, 1996).
ce prive§te producerea toxinei ?i atat tipul salbatic, cat §1 rasa mutanta au
produs cantitafi semnificativ mai mici de toxina, la mutantele de pommb cu
cantitate mare de amiloza. In. srtuafia cre§terii pe mediu cu amiloza, ca
singura sursa de carbon, tipul salbatic a produs doar urme de FBi, dar, a
produs cantitafi mari cand a fost cultivata pe amilopectina sau dextrina, ca
produs al hidrolizei amilopectinei. Prin urmare, s-a demonstrat ca
amilopectina induce producerea FBi la F. verticillioides.
in unele cazuri, vimlenfa poate fi dat§. de o gena represoare care
impiedica producerea compusului numh fitoalexina.
Spre exemplu, in cazul graului infectat cn Fusarium culmorum s-m
efectuat investigatii privind localizarea toxinelor: deoxinivalenol (DON), 3-
acetildeoxinivalenol (3-ADON) §1 15-ADON. In celulele gazda, toxinele au
fost detectate in crtoplasma, cloroplaste, plasmalema, peretele celular §i
vacuole, §i chiar in reticulul endoplasmatic §1 ribozomi. Toxinele au fost de
asemenea prezente in vasele xilemului §i floemului,.ceea ce sugereaza ca pot
fi translocate ascendent prin xilem §1 floem, iar descendent prin floem. In
64 65

cazul cariopselor infectate, toxinele au fost prezente nu doar in hifele
ciupercii, ci §i Tn pericarp, celulele cu aleurona §i endosperm, Tn concentratii
diferite (Kang §1 Buchenauer, 1999). ' ' •
2.2.2.2.2. Perceperea semnalelor ?i activarea raspunsului de
aparare
Exista 0 adevarata istorie a semnalelor electrice transmise pe distante
mari, Tncepand de la prima raportare a potenfialului de actiune (APs) la
plantele sensitive de Dionea.^i Mimosa, la sfar§itul secoiului al XtX-lea,
pana la redescoperirea Tn. plante obi5nuite Tn anii 1950, respectiv de la
raportarea Pas intracelular la celulele algei gigant, la identificarea
mecanismelor ionice legate de experimentele "voliage-clamp". Avand Tn
vedere comparatia Tntre plante ?i animale, se vorbe§te recent Tn termeni
precum neorobiologia plantei (Baluska §i al., 2005; Stahlberg, 2006).
Uneori, informafia corespunzatoare unui stimul poate fi "depozitata" Tn
planta, unde ramane inactiva pana cand un nou stimul "reconsidera" aceasta
informafie §i Tn final permite a avea loc un efect (Tafforeau §i al, 2006).
Este cunoscut faptul ca plantele realizeaza. semnalizarea rapida pe
distanfe lungi folosind clasic potentialele de acfiune, cu impact asupra a
diferite procese din plante. De asemenea, plantele sintetizeaza numerose
molecule neuronale §i Tndeplinesc anumite criterii pentru un comportament
inteligent. Baluska §i al. (2005) au propus ca celulele plantelor stahilesc
moduri de schimb de informape care au proprietdp in comun cv sinapsele
neuronale. Mai mult, plantele realizeaza contacte de adezivitate care
orchesteaza comunicarea celula-celula, Tntre celulele gazdei expusa
patogenilor, parazifilor •. §i potenfialilor simbionfi. Aceste contacte de
adezivitate se aseamana sinapselor imunologice gasite la animale.
Printre transmifatorii specifici plantelor se regasesc transmifatori
clasici, receptori 5i molecule care interacfioneaza Tn comunicarea rapida
celula-celula, prezenfi de asemenea Tn fesuturile neuronale. Dintre ace§tia se
pot aminti acidul glutamic, receptorii acidului glutamic, glicina,
aminoacidul non-proteic, acidul 7- aminobutitic (GABA),_ N -
arahidoniletanolamina (NAE) anandamida, acetil colina §i ATP. In ceea ce
prive§te GABA, acesta pare a acfiona ca un inhibitor al transmiterii
semnalelor Tn plante, asemenea rolului avut Tn neuroni. Se cunoa§te faptul ca
GABA este produs Tn mod rapid Tn diferite situafii de stres ?i' ca poate fi
transportat de la celula la celula, traversand fesuturile vegetale.
66
Toate acestea intaresc conceptul propus de Lynn Margulis- toaz'e
celulele eucariote sunt capabile sci foloseascd principiile neuronale pentru
controlul comportamentului lor complex, in relape cu informapd. pe care
celulele o primesc, depoziteaza §i proceseazd, penti-u luarea deciziilor
adaptative cu privire la startle §i activitdple nlterioare (Margulis, 2001,
citat de Baluska §i al. 2005).
Genele sinaptotagminelor se gasesc nu doar In celulele animale, dar
se afla §i Tn plante (Craxton, 2005; Voigt §i a l , 2005). Se pare a.exista trei
tipuri diferite de gene ale sinaptotagminelor Tn plante,, cu variabilitlfi ale
numarului fiecarui tip in specii diferite. Analizele secvenfelor au reliefat ca
aceste "gene aparfin unor grupuri de gene prezente in diferite celule eucariote
(animale, plante, fiingl §1 protozoare). Sunt Tn derulare cercetari fiincfionale
ale genelor sinaptotagminei la mu§chiul primitiv Physcomiti-ella,
Arabidopsis §1 alte plante superioare.
Plantele raspund atacului patogenilor prin activarea unui raspuns de
. aparare multicomponent, iar principalele verigi ale lanfului de transducfie a
semnalului de la locul de percepere a elicitorului, pana la activarea genelor,
In vederea unui raspuns defensiv, sunt prezentate m. figura 2.13.
Conform modelului, recunoa§terea elicitorului la nivelul receptorului
situat In plasmalema stimuleaza tranzitiv influxuri de H"*" §i Ca^"^ §i efluxuri
de K"^ §i C I . Aceste fluxuri de ioni sunt precondifii pentru activarea unei
MAP (mitogen activated protein) kmaze specifice §i pentru generarea
kitermediarilor reactivi de oxigen. Se remarca de asemenea fosforilarea §i
defosforilarea unor proteine. Totodata, legarea elicitorului stimuleaza
generarea acidului jasmonic pe calea unei fosfoUpaze asociata membranei,
de§i activarea caii acidului jasmonic, nu pare a fi esenfiaia pentru inifierea
raspunsurilor de aparare.
0 atenfie deosebita este acordata sistemului de activare a expresiei
genelor de rezistenfa (R), demonstrandu-se ca recunoa§terea patogenilor
este mediata de 0 famUie larga de gene R polimorfice (Dangl §i Jones,
2001), iar produjii acestor gene acfioneaza In vederea recunoa§terii directe
sau indirecte a produ^ilor genelor de avirulenfa (Avr) ale patogenului
(Nimchuk §1 a l , 2001),
Tang §i al. (1996) au evidenfiat interacfiunea diatre 0 proteina §i o
proteina Avr, In cazul sistemului tomate - bacteria Pseudonomas syringae
pv. tomato, iar ulterior, prin ingiaerie genetica au fost utilizate alte cateva
gene R, pentru producerea plantelor transgenice rezistente la boli.
De altfel, astazi, clonarea genelor pentru rezistenfa la boli este
iitilizatd in mod comun in plante model, iar atenfia a fost indreptata catre
cunoa^terea proteinelor care codifica fimcfia biochimica pentru
recunoa§terea proteinelor de avirulenfa §i inifierea raspunsului de rezistenfa.
67
 In acest sens, recent, in interac|iunea dintre Arabidopsis - fainare, o
noua gena RPW8 ce confera rezistenfa evidenfiaza o noua clasa de proteine
asociata cu recunoa§terea patogenului (Jones, 2001).
Pei-etele celular
Elicitor K+
/UJ_J\ 1
k proteina, proteine care aparent nu au activitate enzimatica. Distrugerea
r structurii terfiare §i quatemare a acestor proteine inhiba activitatea elicitoare.
\ _/
CitopXasma
Acid
'asmonic
Activarea genelor
Nucleu
Reactii de apSrare
Figura 2.1 S. Componentele principale ale lantolui transducfiei senmalului,
de la perceperea elicitorului, pana la activarea genelor
(dupa Somssich fiHahlbrock, 1988)
.,V; Pentru ca atacul sa aiba loc, patogenul trebuie sa posede un numar de
gene de, patogenitate ce permit ata§area de gazda, penetrarea peretelui
celular sau patrunderea prin ostiolele stomatelor §i respectiv invadarea
gazdei (prin producerea unor enzime, toxine) (Matthysse, 1987). Astfel de
gen.e sunt considerate relativ nespecifice, interacfiunile nespecifice sunt
cpiitrolate i n special de gene de avirulenfa, iar i n lipsa genei, patogenul este
virulent. Au fost caractejizate cateva gene de avkulenfa ale patogenului
P^seiidomonas syringae pv. glycinea §i acestea reacfioneaza specific cu
genele de rezistenfa specifice ale gazdei (Staskawicz §i al., 1984). In privinfa
invadarii gazdei, deplasarea sistemica a ciupercii PyrenopJiora graminea i n
plantele de orz a fost mai inceata in genotipurile rezistente, comparativ cu
68
cele sensibile, ceea ce permite o mai u§oara diferenfiere Intre acestea (Arabi
?i Jawhar 2005). '
In ceea ce prive§te raspunsul plantelor la organismele inyazive, fie ca
acestea sunt potenfial patogene, fie ca umeaza a se instala Q Jrelafie de
simbioza, acesta este asemanator.
Raspunsurile primare sunt cele, lirnitate la zgna.de contact cu
patogenul, cele secundare sunt induse in celulele vecine zonei de contact, iar
raspunsurile sistemice sunt cele induse in intreaga planta.
Elicitarea raspunsurilor active primare reprezinta rezultatele
evenimentelor de recunoa§tere, care implica frecvent interacfiuni proteina-
Genele de rezistenfa sunt propuse ca funcfionand drept receptori
pentru proteinele elicitate, iar cea mai consistenfa caracteristica a produ§ilor
genei de rezistenfa este prezenfa unor domenii de legare a proteinei, sub
forma unor regiuni bogate i n leucina, existand o evidenfiere directs pentru
interacfiunea fizica a proteinelor elicitoare §i proteinele receptor, in cateva
cazuri (Andrews §i Harris, 2000; Sandhu §i al., 2004).
De asemenea, Bogdanove (2002) precizeazg. ca interacfiunile dintre
proteine constituie determinanfi cheie in ce prive§te declan§area unui
raspuns de aparare de succes sau aparifia bolii, in situafia relafiei gazda-
patogen. Dintre aceste interacfiuni, cele de natura genetica, realizate intre
genele de rezistenfa ale plantei §i cele de avirulenfa ale patogenului, permit
recunoa?terea patogenului de catre planta §i totodata activarea raspunsului
de aparare. De altfel, asemenea interacfiuni au demonstrat knplicareain mod
direct a produ§ilor acestor gene §1 chiar a fost indicata localizarea la nivelul
celulei plantei a anumitor proteine de avirulenfa.
Prin testele efectuate i n condifu de laborator s-a demonstrat o
hicompleta specifichate in cazul unor interacfiuni, ceea ce a sugerat c§. pot fi
necesare §i ahe proteine adifionale, pentru conferhrea specifichafii i n plante.
In unele cazuri, nu a fost demonstrabila interacfiunea proteine de
rezistenfa §i avirulenfa, iar i n ahe sisteme s-a gash ca alfi compu§i din plante
interacfioneaza cu proteinele avirulente.
De asemenea, a fost clarificata natura biochimica a elicitorilor
produ§i de patogeni, ca §i specifichatea de rasa a acestora, la frunzele de
tomate infectate cu Cladosporium fulvum (Toma 51 de Wit, 1988).
' Recent, ohgozaharidele pectice produse de enzimele microbiene,
cunoscute §i sub denumirea de ohgozaharme s-au dovedit a ehcita apararea
in plante bolnave, de asemenea, roluri reglatoare au fost propuse §i in plante
sanatoase (Dumville §ial., 2000).
69
 Elicitorii §i rolul lor
Elicitorii sunt molecule-care stimuleazd un numar de raspunsuri de
apdrare. la plante, iar cercetarile recente s-au axat pe cunoa§terea
mecanismelor prin care plantele percep §i transduc aceste semnale biologice,
cu scopul activarii raspunsului de aparare.
Elicitorii microbieni reprezinta diferite oligozaharide, lipide, peptide
5i proteiae, iar identificarea.receptorilor specifici acesei varieta|i de compu§i
constituie un obiectiv major al cercetarilor ia domeniu. Purine sunt cazurile
pentru care se cunoa5te cognonul receptor pentru un elicitor specific.
Studiile biochimice au avut ca rezuhat caracterizarea unor proteine
imphcate i n legarea elichorhor, care proteine pot constitui. parte a
complexului de recunoa^tere. Studule recente pe aceasta tema au rehefat
sknilarhafi In recunoa§terea ehchorhor §i semnalarea proceselor de aparare
la plantele §i animalele gazda, ceea ce sugereaza o origine evolutiva comuna
pentru mecanismele apararh la eucariote (Montesano §i al., 2003).
Generarea rapida de superoxid §i acumularea peroxidului de
hidrogen reprezinta o caracteristica ce urmeaza perceperii semnalelor
avirulente ale patogenilor. Prin testarea a 2 grupe de elicitori biotici din
ciuperca fitopatogena Botiytis cinerea (fragmente de chithia §1 chitozan),
Dmitriev §i Kravchuk (2001) au demonstrat generarea rapida a
superoxidului, iar radicahi superoxid au fost transformati rapid la peroxid de
hidrogen §i oxigen, Astfel, s-a demonstrat pentra prima oara ca elicitorii
biotici derivafi din ciuperci §i fragmentele chitiaei au iadus explozia
oxidativa.
"La Allium cepa In relatie cu Botiytis cinerea Pers. au fost identificate
§i partial purificate trei grupe de ehcitori competenfi a induce raspunsuri de
aparare (Perkovskaya, 2004). Recunoa§terea semnalului elicitor In celulele
de ceapa a demonstrat a spori concentrafia speculor reactive de oxigen
(ROS) dependent de identitatea chunica a ehcitorului, precum §i de
concentra]ia sa. Cea mai activa producere a speculor reactive de oxigen s-a
dovedit a fi iadusa de fracfia proteica izolata dia mediul de cpltura al
ciupercii, in timp ce elichorii de tip hidra|i de carbon extra§i din choplasma
ciupercii §i perefu celulari ai micehului au fost mai pufin efectivi. Referitor
la dinamica generarii ROS s-au inregistrat doua stadu, un prim stadiu
reprezentat de modificari rapide, dar slabe i n 15 minute de la tratament, iar
al doilea stadiu a fost de mai lunga durata §i mai extensiv, avand loc ia 1,5-6
ore dupa tratament.
Un interes deosebit 1-a constituit identificarea proteinelor specifiice
legate de elicitori, care pot funcfiona ca receptori in cascada transducfiei de
semnale. S-a demonstrat existenfa unor situsuri cu mare afinitate pentru
70
legarea de oligopeptide, ghcopeptide §i ehcitori peptidici. De altfel,
purificarea §i caracterizarea iinor proteine pentru legarea elicitorilor este
esenfiaia pentru Infeiegerdabazelof moleculare specifice ale schinibului'd'e
semnale diatre planta gazda §i agenfu patogeni, i n vederea activarii
proceselor de aparare ale gazdei (Hahn, 1996).
Pe de alta parte, virulenfa' specifica uneori este data de un represor al
elicitorului, specific rasei, a§a cum 's-a detectat la zoosporii de Phyiophthora
infestans (Freisig §i Kuc, 1987). In unele cazuri, ea pare a depinde de
efectele directe a unor compu§i precum producerea'fitoalexinelor, fara
I. intervenfia unor intermediari,
Brummer ?i al, (2002) au demonstrat pe baza studulor imunologice
§i a modificarUor ultrastructurale, localizarea elicitorului quercinina In cazul
patogenului Phyiophthora quercina, ce provoaca putregaiul radacinilor la
plantufele de stejar,- S-a aratat ca, querciaina a fost localizata i n peretele
celular al hifelor §1 a fost ehberata i n celulele invadate, depistandu-se Insa §i
in spafiile intercelulare. Totodata, prin metoda ELISA s-a demonstrat ca
elichorul a fost produs de catre patogen. In fesutul infectat, pe parcursul
intregii faze de cre§tere,
Fofana §i al. (2002) redau primele rezuhate legate de faptul ca
sporirea activitafii calcon sintazei (CHS) §i a calcon izomerazei (CHI)(gene
implicate in sinteza flavonoizilor) se coreleaza cu inducerea rezistenfei la
castravefi, demonstrandu-se implicarea flavonoizilor In cadrul complexului
sistem de aparare al acestei specii. De fapt, s-au urmarit modificarile
moleculare §i biochimice din frunze, ia cidrul sistemului - plante de
castravefi (Cucumis sativus cv. Corona) - Sphaerotheca fuliginea, dupa
efectuarea tratamentului cu Milsana, un mductor al raspunsului de aparare la
aceasta specie.
Pentru rezistenfa la vhusuri, Ndjiondjop §i al. (2001) i n urma
studulor efectuate la orez, In relafie cu virusul RYMV, atat pe protopla§ti,
cat §1 la plante Intregi, sugereaza ci rezistenfa dovedha de soiurile cu grad
iaah de rezistenfa (TOG5681- 0 . glaberrina §i Gigante- 0 . sativa) nu a fost
data de iahibarea repHcarii virusului, ci mai degraba deinsuccesul deplasarii
de la celula, la celula.
Rolul Upidelor in semnalizarea celulara in plante
In uhmii ani, devine din ce In ce mai evident ca de asemenea
lipidele funcfioneaza ca mediatori in multe procese din plante, incluzand
transducfia semnalelor, rearanjarea elementelor choscheletului §i transportul
transmembranal (Welti §i Wang, 2004). Aceste procese sunt cruciale pentru
supraviefuirea celulara, pentru cre§tere §i diferenfiere, precum ?i pentru
71
raspunsurile la apa, temperatura, salinitate, daunatori §i patogeni (Wang,
2004). De altfel, se cunoa§te faptul ca-organizarea celulelor animale ?i
vegetale are multe elemente in comun, iar cercetarile recente aduc date noi
cu privire la limbajiil lipidic al semnalizdrii celulare in plante (Van
Leeuwen 5! al,, 2004).
Semnalele de natura lipidica in plante includ 0 varietate de molecule,
precum: glicerolipide, sfmgolipide, acizi gra§i, oxolipine ?i steroli, Iar
producerea mediatorilor lipidici este controlata de catre diferite enzime,
precum fosfolipazele (figura 2.14.), lipid kinaze si/sau fosfataze. Activitafile
acestor enzime regleaza producerea in spafiu §1 timp a mediatorilor lipidici,
ca raspuns la agenti de stres biotic §i abiotic.
t Plante transgenice
plast
Km
Pi.
^»t:^;«i:^" ^«h«^«»M.
Figura 2.14. Substraturi pentru lipide fi mesageri produjide catre enzime
care hidroUtcazafosfolipidef i / sau galactolipidc, prccuin j i efectele la nivel celular
(dup5 Wang, 2004)
Acidul fosfatidic (PA) regleaza numerose procese celulare, inclusiv
raspunsul la agenfii patogeni, iar medierea se realizeaza prin diferite moduri
de acfiune. Aceste cai includ legarea de proteiae finta cu scopul de a spori
sau inhiba activitafile sale; acfionand ca ancorandu-se de membrana pe
parcursul asamblarii proteinelor semnal; servind ca substrat pentru
72
producerea altor regulatori hpidici, precum lizoPA, acizi gra^i hberi,
diacilglicerol (DAG) ' ?i DAG-pirofosfat; §i reglarea fjrafj^cului prin
membrane°§i biogeneza, y,
Producerea PA'm celula este insofita de doua rute.principale:
fosfolipaza D (PLD)- ce mediaza hidrohza lipidelor membranale j i D A G -
khiaza, mediind fosforharea DAG.
PLD cuprinde 0 familie multigenica de fosfohpaze in plante, iar la
Arabidopsis, PLDal,,.'PLDpi, PLDyl, PLD5 §i PLDQ, au-cateva
caracteristici distinctive, precum neceshafile lor diferite pentru Qa^*-,
fosfoinozhide (Ptdlns) ?i acizi gra?i liberi, compozifia diferita in privinfa
veziculelor lipidice si/sau acizi gra^i liberi, precum §i selectivitafi diferite
pentru substrat §i asociafii subcelulare.
2.2.3. Ingineria genetica pentru rezistenfa la patogeni -
In conformhate cu prognozarhe Nafiunilor Unite populafia globului
va cre§te, ajungand la 7,5 biUoane in 2020. Unui dia mijloacele practice de
cre^tere a producfiei agricole este minimizarea pierderhor asociate
patogenilor §i daunatorilor. Aphcarea masiva de pesticide nu numai ca las a
reziduuri dunatoare in hrana, dar de asemenea provoaca efecte negative
organismelor non-finta ?i mediului.
Rezistenfa la boh reprezinta o precondifie pentru uthizarea cu succes
a speciilor de cultura i n cadrul unei agriculturi moderne, Plante de cultura
rezistente au fost produse cu succes o lunga perioada de timp, prin tehnici de
ameliorare convenfionale, dar progresele din cadrul biologiei moleculare au
permis analizarea la nivel molecular a genelor care confera rezistenfa la boh
§i prm urmare deschiderea de noi perspective i n privinfa raspunsului de
aparare §i al coevolufiei gazda-patogen. In consecinfa au fost posibile noi
strategu de amehorare mai soflsticate, folosind, selecfia asistata de m,arkeri §i
oferiad solufii biotehnologice problemelor de protecfie a plantelor cultivate
(AyUfee §i Lagudah, 2004). Autorii prezinta intr-o lucrare de smtteza
cuno§tinfele curente priviad anahzele genetice moleculare ale rezistenfei la
boh la speciile de cereale §i totodata sugereaza propuneri pentru viitor. Se
menfioneaza. ca la cereale au fost iatroduse un numar mare de gene de
rezistenfa prin ameliorare convenfionale, adesea folosind material biologic
salbatic ca sursa de germoplasma rezistenta. Transformarea plaptelor insa
ofera posibiUtatea introducerii genelor de rezistenfa clonate in specu
recipient, fara a f i necesara compatibihtatea sexuala §i prin urmare are
73
potenfialul de a mari disponibilitateagermoplasmei rezistente. In vederea
reaUzarii cu succes a acestei strategii, genele R izolate trebuie sa
interacfioneze corespunzator cu aparatele de transducfie a semnalului in
noua celula gazdfl §i de asemenea, in unele cazuri trebuie sa fie capabile sa
recunoasca nolle "specii de patogeni care nu au fost luate in considerare
initial.
Dezvoltarea plantelor transgenice iatr-o maniera efectiva va fi o
precondifie pentru folosirea durabila a biotehnologiei in vederea
imbunatafirii recoltei (Sharma §i al., 2001),
Avand i n vedere ca informafia genetica la plante este situata in trei
compartimente celulare: nucleu, mitocondrii §i plastide, d&ci pentru riiulfi
ani tehnologiile transgenice la plante au fost reduse la manipulari ale
genomului nuclear, mai recent un al doilea genom al celulei vegetale a
devenit material al ingineriei genetice, respectiv genomul cloroplastului
(Bock, 2001).
In Romania, de remarcat preocupari deosebite in acest domeniu, iar
Badea (2003) preziata intr-o lucrare de sinteza date deosebit de interesante,
abordand o serie de aspecte, incepand cu definirea unor nofiuni folosite de
ingineria genetica, continuand cu date concrete privind realizarile i n
domeniu §i respectiv interacfiunile plantelor modificate genetic cu mediul,
agricultura ?i alimentafia, iar i n fmalul lucrarii sunt prezentate date privind
reglementarea utilizarii organismelor modificate genetic.
Genele de rezistenfa din plante (gene R) codifica proteine care
detecteaza patogenii §i ca urmare au fost folosie i n ultimii ani i n programele
de ameliorare pentru rezistenfa. Cercetarile moleculare recente asupra
proteinelor R au demonstrat necesitatea utilizarii acestora pentru controlul
bolilor. A fost posibila clonarea genelor R utile, inclusiv a catorva care sunt
fiincfionale in multe specii de plante cultivate §i/sau care asigura rezistenfa
la 0 relativa larga varietate de patogeni (iVlcDowell §i Woffenden, 2003).
Recent, Bayley §i al. (2005), ia urma studulor efectiiate priviad
mecanismele constitutive de aparare folosite de fimzele de cacao, vizavi de
atacul patogenului Phyiophthora megakaiya m selectat §i unele gene
implicate in aparare (TcCa/i, TcGlul,3, TcChiB,TcCou-l ?i TcPer-l).S-&
menfionat ca expresia genelor selectate este diferenfiata cu stadiul de
dezvoltare ai plantelor!
Utilizarea in viitor a genelor i? va include transferal intre genuri
inmdite §i identificarea sau constmctia genelor care condifioneaza rezistenfa
durabila la diferifi patogeni. Se menfioneaza faptul ca genele cu rezistenfa
durabila pot interacfiona cu elicitorii patogenului sau pot condifiona
raspunsurile de rezistenfa iadependente de interacfiunile specifice cu genelfi
Avr.
74
Clonarea genelor R constituie -.una- din posibilitafile producerii
plantelor de cultura cu rezistenfa la boli, iar plantele transgenice pot fi
° obfinute prin mutageneza de inserfie sau harta clonarii (Melande'r 2004).
Plantele transgenice au fost adoptate rapid in ultimii ani urmare a
beneficiilor pentra societate ?i pentru mediu, ducand la cresterea producfiei
5i la protecfia mediului. Insa, asemenea §i altor tehnologii, plantele
transgenice nu sunt 100% sigure (Pan §i al. 2005; Zhang §1 al, 2005).
Riscurile potenfiale pentra mediu sunt asociate cu "curgerea
genelor", riscuri asociate cu alergii sau toxichate pentra om, insectele
benefice sau ahe organisme non-finta, riscuri asociate cu comutarea directa
a plantelor transgenice la "superburuieni", riscuri asociate cu cre§terea
folosirii erbicidelor §i rezistenfa daunatorilor la Bt.
Atat beneficiile cat §i riscurile plantelor transgenice pot varia in
spapu p timp, . de la caz la caz, aja incat autorii considera necesara
aprecierea acestor plante, caz cu caz §i compararea lor cu plantele
tradifiouale §i cu alte practici agricole, pentm elucidarea beneficiilor §i
riscurilor relative. • •
In privinta rezistenfei transgenice la virusuii, strategiile utilizate de
ingineria genetica pot fi imparfie in doua gmpuri (Melander, 2004).
Prima gmpa cuprinde diferite strategii in care planta este
tran^ormata cu o gena sau o parte a genei din vimsul impotriva caraia este
dorita rezistenfa. Aceasta strategic este numita rezistenfa derivata din
patogen (PDR). Ea poate. explica interferenfa transgenica derivata din vims,
cu treptele esenfiale ale ciclului de viafa al vimsului, in cursul infecfiei.
A doua gmpa include strategii variate ce nu includ genele virale, ci
gene de_^rezistenfa ale gazdei §i ahe gene implicate in raspunsul de aparare.
In timp ce in cazul rezistenfei transgenice la vimsuri sunt numeroase
exemple de succes, pentm rezistenfa la ciuperci §i bacterii, lucmrile sunt
mai dificile, dar s-au obfinut §i in aceste cazuri rezuhate pozitive a§a cum au
demonstrat §i cercetarile efectuate la capjun, in relatie cu ciuperca Botrytis
cinerea (Schestibratov §i Dolgov, 2005). Primele eforturi au mclus expresia
proteinelor PR §1 ahe proteine §i peptide cu efecte antimicrobiene, iar mai
recent a devenh posibila utilizarea unor raspunsuri de aparare mai
complexe.
Tang 5i al. (2005) au descris ca supraexpresia factoralui de
transcripfie ERF/AP2 de la ardei (CaPFI) in pinul transgenic (Pinus
virginiana Mill.) confera toleranfa la numero?i factori de stres, inclusiv la
patogenii Bacillus thuringiensis §i Staphylococcus epidermidis. Totodata, s-
a constatat ca activhatea unor enzime antioxidante precum ascorbat
peroxidaza, glutation reductaza §i superoxid dismutaza a fost mai intensa Tn
plantele transgenice, comparativ cu martorii. In plus, expresia genei CaPI'l
75
in plantele transgenice a Tmbunatatit crejterea organelor, prin sporirea
numarului de celule §i a marimii organului.
Linia de tomate transgenice care a supra-exprimat gena pentru
osmotin (clasa 5 de proteine de la tutun, relativ la patogeneza- PR) a fost
testata pentru reglarea transcriptiei altor gene PR (Fiocchetti ?i al., 2005).
Expresia .a fost sporita prin aplicarea tratamentelor exogene cu benzo (1,2,3)
thiodiazol-7- carbothionic acid S-metil ester (BHT), ceea ce sugereaza
sporirea rezistenfei la patogen, dar nu ?! de acidul salicilic.- La linia
transgenic^ osmotin PR-5, inducfia formarii produ§ilor genei PRI de catre
BHT a fost mai intensa, decat in linia martor netransformata, in timp ce
rezultate opuse s-au obfinut pentru produ^ii de transcripfie ai genei PR4.
tn ceea ce prive§te patogenii, studiile genetice sunt avansate, spre
exemplu secvenfa' genomica completa pentm Gibeberella zeae va fi in
curand disponibila (Desjardins, 2003).
in cazul rapanului mamlui produs de ciuperca Venivria maequalis
(miceliul cre§te intre cuticula ?i epiderma) genele ce codifica proteinele
exprimate extracelular §1 care participa la degradarea peretelui celular al
celulelor ciupercii, ca §i genele implicate in mecanismele de aparare gasite
la genotipuri salbatice, reprezinta candidafi potrivifi pentm ingineria
genetica.
S-a efectuat clonarea a doi promotori care regleaza expresia genelor
proteinei inhibitoare a poligalacturonazei (PGIP), ca §i izolarea a doua gene
care codifica chitinazele din mar. Caractetisticile promotorilor-;^g-/p sunt
analizate la Nicotiana iabaaim cu gena marker -P-glucuronidaza (GUS). Se
lucreaza de asemenea la identificarea genelor care participa la interacfiunea
dintre cv. Fiorina*Fe7?ft/m inaequalis.
2.2.3.L Fenomenul rezistenfei agentilor patogeni la fungicide
Oriunde in lume, la ora actuala se impune' reducerea utilizarii
pesticidelor, fiind necesare dezvoltarea strategiilor de control a bolilor care
sa reduca folosirea substanfelor chimice, sa se reduc! reziduurile ?! sa se
conserve rezistenfa gazdei pentm o perioada lunga de timp. Cercetarile
privind comportarea unor soiuri de mar (in condifiile din centml
Transilvaniei) la atacul ciupercii V. inaequalis care produce rapanul au
reliefat faptul ca din 75 de soiuri (intr-b perioada de §apte ani: 1990-1996),,.
38 au fost inregistrate cu grade diferite de atac (cele mai sensibile fiind
cultivamrile de origine japoneza), iar 31 nu au fost atacate. Printre soiurile
76
neatacate s-au situat §i cele cu rezistenfa genetica la rapan Prima, Priscillai,
Sir Prize, Liberty, Fiorina, Priam, Pionier, Voinea, Generos (Sestra§, 2003).
De altfel, cunoa§terea compori:arii hibrizilor creafi de-'amelioratori
cat §i a rezistenfei soiurilor parentale, fafa de monoizolate ale ciupercii V.
inaequalis constituie 0 etapa a procesului de elucidare a^complexului lanf de
mecanisme genetice, • biochimice §i fiziologice ale: rezistenfei la, boh.
Semnificafia diferenfelor privind cre§terea tubului gerininativ al conidiilor,
in prezenfa •'soiurilor-§i hibrizilor de mar comparativ cu martoml
demonstreaza faptul ca, tnsu§ijea de rezistenfa poate fi fluctuanta, ca urmare
a interacfiunilor specifice fiecami sistem creat (gazda-patogen, respectiv
su§a a agentului patogen (iabelul 2.1.) (Dehan, 1988).
Referitor la fenomenul aparitiei raselor fiziologice §i a impactului
acestora asupra plantelor, studiile macrOscopice §i microscopice la unele
soiuri de mar inoculate cu cateva rase fiziologice ale ciupercii V. inaequalis
au evidenfiat faptul ca simptomele de rezistenfa observate la soiurile parfial
rezistente s-au caracterizat prin o mai larga extindere a leziunilor clorotice;
leziunile spomlante au fost mai mici §i au aparut mai tarziu decat la
martdirul suscptibil; conidiogeneaza s-a redus, Prin microscopic electronica
s-au evidenfiat modificari in privinfa cre§teru §i coriidiogenezei ciupercii, i n
concordanfa cu raseie ciupercu §i soiurile inoculate (Chevaher §i a l , 2000),
Pe plan mondial este bine cunoscuta capacitatea ciupercii V.
inaequalis de a forma populafu rezistente fafa de unele fiangicide utUizate in
combatere, iar in privinfa fimgicidelor benzimidazohce, la noi in fara
Minoiu (1978) observa ineficachatea tratamentelor cu metU tiofanat in
combaterea rapanului la mar.
Cercetarile uherioare au confirmat existenfa i n Romania a formelor
rezistente la fimgicidele benzinudazolice. Cele mai muhe izolate
monosporale colectate i n perioada 1977-1987 au fost rezistente la metil
tiofanat §i benomil.
Variabilitatea ciupercu Venturia inaequalis in privinfa rezistenfei la
fimgicidele benzimidazohce a fost pusa in evidenfa de Stroe §i Alexandri
(1989). Date n o i ' privmd comportarea monoizolatelor obfinute din
principalele bazine pomicole din Romania, fafa de metil tiofanat au fost
obfinute de Dehatt.§i Alexandri (1992). Uthizarea unei doze de 10 mg/ls.a.
ca doza discriminatorie nu a dat rezuhate satisfacatoare, ci doza de 40 mg/1
s.a. pare a fi utila;' Din cele 65 monoizolate analizate s-au diferenflat trei
tipuri: :• , .'\
- sensibile 14 % (DL 5 0 < 10 mg/l); ': i •
- mediu rezistente 58% (DL 5:0 cupriins intre 10-100 mg/1);
- rezistente 28% (DL 50 > 100 m ^ l ) . • • ,: i
77
 i n ceea ce'prive§te'mecanismul rezistenfei ciupercii la strobilurine
(care acfipneSza ca inKibitorii aif respirafiei; prin legarea de citocromul b
mitocondrialj, Zheng §i al. (2000) au descris primul exemplu al unei mutafii
la ascomicete filamentoase,. care se constituie parte a riscurilor de rezistenta
inerenta la fimgicidelelestiobilurin.- kxesoxim-meth.
i n condifii de, laborator s-au descris doua modificari responsabile
pentru rezistenfa: • '.
1) 0 inducere a alteraru respirafiei ahernative pe parcursul stadiului
de germinare al conidiilor; .•
2) un schimb mutafional G143 A in chocromul b.
Cele doua mecanisme nu sunt independente unui de altul.
De altfel, utilizarea metodelor ahemative de control reprezinta una
din prioritafhe actuale, iar in ceea ce prive§te ciuperca Venturia inaequalis,
s-a studiat posibihatea inhibaru cre§terii colomilor i n cazul dilufhlor de
spori (1:1) (V. inaequalis: ciuperca s&pmfita-• Chaetomium globosum,
Aureobasiditm pullulans, Trichotecium rosetmi, Eppicocum sp.), precum §i
influenfa ciupercii saprofite asupra cre§terii tubului germinativ al conidulor
(Dehan, 1993). Ciuperca Chaetomium globosum s-a dovedit a fi eficace atat
in privhifa reducerii cre§terii cre§terh tubului germinativ al conidiilor, cat §i
in privinfa inhibarii cre§terii coloniUor.

2.2,4. Fitoalexinele §i rolul lor m aparare

Specule de leguminoase biosiutetizeaza doua tipuri de fitoalexine de

Pe langa fitoanticipme, o alta clasa de compu?i anthnicrobieni este
constituita de fitoalexhie (figura 2.16.), compu.p cu greutate moleculara
mica, acumulafi ca urmare a atacului agenfilor patogeni sau elicitafi de
agenfi abiotici, ce aparfin la familii diferite, dar mai bine caracterizafi sunt
izoflavonoizii din leguminoase.
De altfel, fitoalexinele nu sunt necesare pentm de§fi§urarea
proceselor fiziologice normale dm plante, ci ele exprima activitafi
antibiotice directe, afectand agresoml respectiv. Ele sunt de o diversitate
chimica larga, dar i n aceasta categoric de substanfe organice se regasesc
majoritatea claselor de metabohfi secundari: fenilpropanoizi, terpenoizi,
alcaloizi.
Ipoteza fitoale5cinelor a fost propusa prima oara in 1940, iar rolul
acestora i n aparare a fost evidenfiat prin diferite experimente
(Hammerschmidt, 1999).
80
tip flavonoid (Durango §i al., 2002).
Primul tip sunt compu§ii 5- hidroxi, precum genisteiaa §i prin reacfii
succesive, acestea se transform! in kievitone.
Al doilea tip sunt derivafii 5-deoxi, iar precursorul lor este daidzeina
(Brooks §i Watson, 1985) figura 2.17.).
Aceste cercetari arata importanfa evaluaru metabohsmului secundar
al noilor soiuri §i clone, deoarece modificarea nivelelor acestor substanfe ar
putea avea implicafu i n agricultura §i sanatatea omului.
Pentm prima oara s-a demonstiat prezenfa unor astfel de substanfe in
urma studulor privind interacfiunea dintre diferhesoiiari de cartof §1 rase ale
ciupercu Phyiophthora infestans, gasindu'-se ca daca' o suprafaf! taiata a
tuberculului de cartof a fost inoculata cu zoospori • ai unei rase i n mod
81
normal virulenta pe acel soi, s-a produs o reactie de rezistenfa (Mtiller §i
Borger, 1941). De altfel, recent, la Allium cepa s-au descoperit doua
ofitoalexine (identificate ca 5-octil-ciclopenta-l,3-diona §i 5-liexil-ciclopenta-
1,3-diona) (Dmitriev, 2003) §i a fost purificata ?i caracterizata activitatea
antifiingica a patatihei. din tuberculii de cartof, impotriva spoiilor de:P.
infestans (Sharm §i al, 2004). La tomate, acumularea glicoalcaloidului
a n t i f i i n g i c p o a t e proteja de iafecfia cu ciuperci, dar, Fusammi
oxysporum f. sp. lycopersici produce o tomatinaza (FoToml) care
degradeaza a-tomatina la compu§i netoxici- tetrazaharid licotetraoza §i
tomatidina (Ito §i al, 2004). . ,
s-au izolat §i alte cinci fitoalexine cunoscute: brassinia (4),1-
metoxibrassinin, spirobrassinin, brassicanal A §i brassilextn. ^
La orez {Oryza sativa L.) au fost identificate 15 fitoalexine §i cu
excepfia unui flavonoid (sakuranetin), toate acestea sunt diterpene,
sintetizate din geranil geranil difosfat.
Orezul produce diterpene precum momilactone, orizalexine §1
fitocassan, identificindu-se genele {OsKS4 §i OsKSlG) implicate in sinteza
momilactonei A,B §1 respectiv orizalexiaelor A-F {figura 2.18.) (Otomo §i
al., 2004).

acid cinamic
^i*- !3ti!«r«litt$

p-cutnafftt

p-cumaroilCoA
mm
V \,
4,2, - ttihidfoxichalconS 4,2, 4 6 -letiatudtoxichalcona EmJmele Hh' Fi.t«<!as»!ittiA-E
7^-
1- Feniialanin amoniuHazft
7,4 -dihidtoxiflaYenona 5,7,4 -tiiHdroxiiiavanoni 2 - Cinaroic acid 4-tiidtolaza
3 4-Cutnaiat-CoAliga2;a 0 »
7 4-Chalcon sintaza
i - Chalcon reductaza
6 - Chalcon iiom^raia •:»<5:«sK5v':.ii-rfj
Daidzein Gejiistein 7 - Izoflavon sintaia
~->Orkal«ffl«.S

Cumegttbl Faseolidin 2'-Wdro3igenistsin

F'igitra 2 . i d Calea de biosjitel afito&lejatislor %<
I > Faseoluteona
DaltiBigioidin
Faseolinizofl&vaa

Faseolina Eieviloni
Figura 2.17. Biosinteza'S-hidroxi fi 5-deoKiizoflavonoialor (dupa Brooks fi Watson, 1985)
In ultimii ani au fost identificate o serie 4e fitoalexine, structura lor a
fost confirmata prin sinteza, iar nupxeroase sunt derivafi ai
fenilpropanoizilor, rezultati dia fenilalaniaa,., •
Pedras §i al (2004) i n urma studiilor efectuate pe cateva crucifer^ cu
importanfa economica au identificat trei fitoalexine noi laBrassica n,apus L.
ssp. rapifera, denumite: isalexia, brassicanat A §i rutalexin. De asemenea
Pentru investigarea bazelor moleculare ale raspunsului plantelor la
stresul provocat de ozon §i etilena s-a analizat promotorul genei sintezei
resveratrol din vifa de vie (Vstl), stilben sintazele (STSs) fiind enzime cheie
cu rol ia biosinteza stilbenelor, fitoalexme iaduse de factorii de stres biotici
§i abiotici (Grinunig §i,al., 2002).
Totodata, Whliams §i Cooper (2003) menfioneaza siilful elementar
C^S\t ca ^^Sg) ca singura fitoalexina anorganica detectata,
identificata mai intai ca un compus de rezistenfa la Tlieobroma cacao, fafa

82 83
de Verticillium dahlie, dar determitiata §i la alte patru specii, in xilem. D'e ahfel, ele nu circula pe distanfe mari, ci de regula: ;se acumuleazS.
Astfel, a fost identificata in cazul interrelafiei tomate §i bumbac cu V. in vecinatatea punctului de producere. . : -. - ? ;:
dahlie; tutun §1 fasole in relafie cu Fusarium oxysporium; tomate - In cazul unor sisteme s-a determinat implicarea 'acizilor nucleici in
Ralstonia solanacearimt. . •: codificarea enzimelor care controleaza sinteza fitoalexiaelor, Au fost
Pentru plantele crucifere este caracteristica sinteza unei varietafi de foldshe clone pentru inducerea activitafu fenilalanhi amoniu liazei (PAL),
iadol alcaloizi ce confin sulf. 51 siateza glucozinolafilor, anibele gupe de Unele enzhne hnphcate i n primele stadh ale: .sistergulul. fenilpropanoid,
substanfe fiind implicate in raspunsurile de aparare. In priviafa cailor de exista intr-un numar de izoforme, dintre care unele, i n cazul PAL, sunt
biosinteza ale indol fitoalexinelor ce confin sulf, sunt mai pufiae induse in mod selectiv ca raspuns la elichorii fungici (Dalkin si al,, 1990).
date.Camalexinul (3-tiazol-2'-il-indol) spre exemplu, este produs in planta Studule recente efectuate cu plante transgenice de tutun au demonstrat de
model, Arabidopsis thaliana, fiind indus de microorganisme precum: asemenea ca PAL are un rol i n raspunsul de aparare (Way si al., 2002).
Pseudomonas syringae, Alternaria brassisicola, dar §1 de factori abiotici Experimentele efectuate de catre Hrazdina si al. (1997) cu culturi de
(AgNOs). celule ale soiuki de mar Liberty (soi rezistent .la ciuperca Venturia
Glawischnig si al. (2004) concluzioneaza ca, iadol-3-acetaldoxim inaequalis care produce rapanul la mar) supuse stresului biologic, au
(lAOx) repreziata un punct metabolic de ramificafie foarte important, la raspuns prin producerea unui compus nou. In aceleasf fcondifh, culturile de
nivelul caruia fluxul lAO'x la camalexim,' indol glucozinolafi §i l A A trebuie celule ale soiului Mcintosh (susceptibil la rapan) nu au exprimat nici un
sa fie controlat intr-o buna organizare structuralala nivel 3D, al diferifilor raspuns. Principalul compus produs de soiul rezistent s-a identificat a fi 2,4-
metaboloni. De asemenea, Soledade si al. (2005) precizeaza ca prin metoxi-3-hidroxi-9-0-P-D-glucozhoxidebenzofiiran §i i s-a dat numele de
intermediul camalexiaului este indusa detoxifierea fitoalexinei brassinin, i n malusfuran. Producerea acestuia s-a iaifiat dupa circa 24 de ore de la
cazul patogenului Leptosphaeria maculans. aphcarea tratamentului, iar faptul ca acest compus a inhibat germinarea
Referitor la producerea lorpdrerile speciali§tilor sunt imparfite. sporilor (figura 2.19.) si cre?terea ciupercu Venturia inaequalis ia
Unii considera ca fitoalexinele se acumuleaza i n mod normal i n concentratii milimolare, mdica rolul-sau posibil de fitoalexina.
celulele ce mor, sau sunt moarte recent.
Alfii considera ca fitoalexiaa este 0 consecinfa §i nu 0 cauza a mo4ii
celulei.
Avand in vedere ca producerea fitoalexhiei asigura protecfie
ulterioara la iafecfie, pare plauzibil ca producerea unor astfel de compu§i
antifungici sa se realizeze in primele stadii ale atacului, asa incat este dificil
de a fi detectate (Ross- White, 1989).
De altfel, Lozovaya §i al. (2004) aduc clarificari cu privire la rolul
izoflavonoizilor in ce prive§te raspunsul la infecfia cu Fusarium solani f
sp. glycines, folosind doua soiuri de sola [Glycine max (L.) Merr.] , unui
susceptibil si altul parfial rezistent
Fhoalexinele sunt produse de catre celulele supuse unui atac, ceea ce
reprezinta un raspuns primar, dar si i n celulele vecine, ca raspuns secundar,
Spre exemplu, tn.rpazial iateracfiunilor mcompatibile dintre garoafa si
Fusarium oxysporum tsp. dianthi, patogenul este refinut la nivelul regiunii
vasculare a locului de infecfie, datorita acumularu unei cantitafi mari de
fitoalexina - dianthramidS, modificarea perefilor celulari in jurul celulelor §i &^fr4 genrwiati'fti sporiio: cjupercii YeKtfem iiaequaiis, dupS M cce
ocluzia vaselor colonizate de catre gome fenohce de incrustare (Baayen §i
al., 1996). Pe parcursul acestui proces are loc de asemenea atat degradarea
(sirmgh-) cat si sinteza (guaiacil-) hgninei.

84 85
Agliconu! malus&ltamilui, 2,4-metoxi^3,9-hidrQxi-^dibeiizofuran. la prezentat
o toxicitate mai mare decat maiusfijranul, ceea; ce sugereazaf'ea-':agliconul
poate acfiona ca-o fitoalexina autentica.;. fi,; n - patogenu pot depa§i rezistenfa
••• 'In cadrulfattuliei •5'o/a«ace(3e -este ^recunoscut ca principala
fitoaKxittS la tutun (Nicotiana•tabacum ) §i ardei,(Cap.s/cMW annuum),.QSte
sesquiterpena biciclica, cunoscutE sub numele-de capsidiol. Capsidiolul-s-a
dovedit a prezenta eficacitate Tn Inhibarea- cresterii catorva ciuperci
fitopatogene (figura 2.20.,) ( Gloria, 2004).;- ,--
Patogenu la randul lor dispun de mijloace specifice de a inhiba
producerea de fitoalexine (Nishimura §i al, 1987). Mycosphaerella pinodes
produce doua peptide cu greutatea moleculara mica, care impiedica
acumularea pisatinei In fiunzele de mazare, substanfa indusa de elichorii
prOdu§i de patogen. 0 aha situafie este cea In care un patogen putemic poate
fi mai pufin sensibil la fitoalexina, decat unui nepatogen. Astfel, rasa
Ceraiocystis fiimbriata, care provoaca putregaiul la batat (Ipomoea batatus),
este mult mai rezistenta la fitoalexhia fiiranoterpenoida (ipomeaamrone)
produsa de batatul atacat, decat raseie de la cafea, cacao etc. Aheori, o rasa a
patogenului poate fi apta de a inactiva fitoalexina. Spre exemplu, izolate de
Nectria haematococca:^{lc. Fusarium solani) vimlente la mazare sunt
tolerante la pisatina, detoxifiind-o prin demethare, In thnp ce raseie
avhulente sunt sensibile §1 nu provoaca demetilarea.
Degi se accepta In general ca fitoalexinele au rol In raspunsul de
aparare al gazdei, ele constituie In fapt doar o componenta a strategiei
defensive.. . ; . . . . . . .
In acest context, Hammerschmidt (1999) include urmatoarele:
- In.anumite sisteme gena-pentm-gena, rezistenfa este asociata cu
producerea fitoalexinelor;
86
-/: fitoalexinele se acumuleaza rapid la concentrafu Inhibitoare la locul
• dezvoltarii patogenului; .•• c '
gazdei prin;..:,'detoxifierea
fitoalexinelor; ' ,
. Plantele transformate genetic pentm a supraproduce fitoalexine sunt
mai rezistente la boh.
In ceea ce prive§te detoxifierea, un rol deosebit au transportorii
A B C (ATP binding cassete - proteine de transport membranal), implicafi In
mteracfiuni biotice §i abiotice (Schoonbeek, 20,04). Un exemplu de
detoxifiere a fitoanticipinelor de catre patogeni este §i eel descris de Ito §1 al.
(2005), respectiv Fusarium oxysporum fsp. lycopersici produce
extracelular enzima tomatinaza, care degradeaza fitoanticipina din tomate-
a-tomatina, la metabolifi mai pufin toxici.
PSn! acum, mulfi dintre transportorii ABC caracterizafi la plante au
fost localizafi in membrana vacuolara §i sunt considerafi a participa la
sechestrarea chotoxinelor. Pentra a verifica daca anumifi transportori ABC
. sunt imphcafi In secrefia unor metabohfi de aparare s-a tratat cultura de
celule de Nicotiana plumbaginifolia cu sclareohd, un analog apropiat de
sclareol (o dherpena antifiingica produsa la' suprafafa frunzelor de
Nicotiana spp), rezuhatul fimd aparifia unei proteine de 160-kDa la nivelul
plasmalemei. S-a clonat A D N corespunzator (NpABCl) §i s-a aratat a
codifica un transportor ABC. Paralel cu mducerea NpABCl, celulele au
ca§tigat capacitatea de a excreta un derivat sintetitc- sclareohd. Datele
sugereaza faptul ca NpABCl este imphcata in secrefia metabohtului
secundar care joaca rol In raspunsul de aparare (Jasihski §i al., 2001).
BIBLIOGRAFIE
Aylifee, M.A., Lagudah, E.S. 2004. Molecular genetics of disease resistance in
cereals. Annals of Botany, Vol. 94: 765-773.
Andrew, J.H., Harris, R.F. 2000. The ecology and biogeography to
microorganism on plant surface. Annul Review Phytopathology, Vol. 38:
145-180,
Arabi, M.I.E., Jawhar R. 2005. Barley reaction to Pyrenophora graminea based
on the fungus movement, Australasian Plant Pathology, Vol. 34: 405-407.
Aranda §i al. 1996. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, Vol. 93: 1528945293.
Ashfield, T,, Ong, L,E., Nobuta, K., Schneider,: C M . , Innes, R.W. 2004.
Convergent evolution of disease resistence gene specificity in two flowering
plant families. The Plant CeU, Vol. 16: 309-318, , -
87
Baayan, R.P., Ouellette, G.B., Rioux, D. 1996. Compartimentalization of decay
in carnations resistant to Fusarium oxysporum fsp. dianthi. Phytopathology,
Vol. 86: 1018-1031.
Badea, E.M.'2003. Plantele transgenice m cultura. Bucure§ti. 70 pag. - •
Baluska, F., Volkmann. D.,'Menzel, D. 2005. Plant synapses: actb- based
domains for ceh-to-ceh communication. Trends in Plant Science, Vol. 10:
106-111. - wae^wa/w. Acta Horticulturae,Vol. 538: 239-242.
Baluska, F., Mancuso, S., Volkmann, D., Barlow, P.W. 2005. Neurobiological
view of plants and theh body plan. The First Symposium oh Plant
Neurobiology, Florence-Italy,'Book of Abstracts: 14. •
Bauer, W.D. and Mathesius, U . 2'004. Plant responses to bacterial quorum
sensing signals. Current Opimons in Plant Biology, Vol. 7: 429-433.
Bayley, B.A., Bae, H., Strem, M.D., Antuez de Mayolo, G., Guilthaan, M.J.,
Verica, J.A., Maximova, S.N., Bowers, J.H. 2005. Developmental
expression of stress resjponse genes in Theobroma cacao leaves and their
response to NepI treatment and a compatible infection by PJiytopitthora
megalcarya. Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 43: 611-622.
Bluhm, B.H., Woloshuk, CP. 2005. Amylopectm Induces Fumonisin B ( l )
Production by Fusarium verticillioides During Colonization of Maize.
Kernels. MPMI, Vol.18: 1333-1339.
Bock, R 2001. Transgenic plastids in basic research and plant biotechnology.
Journal Molecular Biology, Vol. 312: 425-438.
Bogdanove, A.J. 2002. Protem-protein interaction in pathogen recogmtion by
plants. Plant Molecular Biology, Vol. 50: 981-989.
Borel, W.R., Menzies, J.G., Belanger, R.R. 2005. Shicon mduces antifungal
compounds in powdery mildew-infected wheat. Physiological and
Molecular Plant Pathology, Vol. 66: 108-115.
Bostock, R.M,, Whcox, S.M., Wang, G , Adaskaveg, I.E. 1999. Suppression of
Monilinia fnicticola cutmase production by peach firuh surface phenohc
acids. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 54: 37-50.
Boudjeko, T., Andeme-Onzighi, C, Vicre, M . , Balange, A.P., Denis
Ndoumou, O., Azeddine Driouich, A. 2006. Loss of pectin is an early event
during iafection of cocoyam roots by Pythium myriotylum. Planta, Vol. 223:
271-282.
Breviario D., Nick, P. 2000. Plant tubulms: a melting pot for basic questions
and promising apphcations. Transgenic Research, Vol. 9: 383-393,
Brooks, C , Watson, D. 1985, Phytoalexms, Nat,Prod,Rep., Vol.2: 427-459.
Brummer, M , , Arend, M , , Fromm, J,, Schlenzig, A,, Obwald, W,F. 2002.
Ultrastructural changes and immunocy^oghemical localization of the elicitin
querchiin m Quercus robur L . roots infected with Phyiophthora quercina.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 61: 109-120.
88
Chen, Z., Y., Brown, R.L:, Cleveland, T.E. 2004. Evidence for an association in
com between stress tolerance and resistmcb to Aspergillus fla^
and aflatoxm contaminationr African Jouraal of Bibtechnology,'V5i;3: 693-
699.' ' ' '•' •
Chevaher, M . , Laurens, F.; Filmond, R. 2000. Macroscopic and microscopic
studies of some apple cultivars inoculated with several'rases of Venturia
'''^ '
Chi-Chen Chang^ C. 2005. Mechanisms and genes •controlluig the signalling
network for biotic and abiotic stress defences in Arabidopsis thaliana (L.)
Heyhn. Functional cross-talk between photo-produced reactive oxygen
species, photosynthesis and plant disease defence response. Doctoral thesis.
Stokholm University, Department of Botany, 47 pp.
Chung, E., Park, J.M., Oh, S,K., Joung, Y.H., Lee, S., Choi, D. 2004.
Molecular and biochemical characterization of the Capsicum annuum
calcium-dependent protein kinase 3 (CaCDPK3) gene induced by abiotic
• and biotic stresses. Planta, Vol. 220: 286-295.
Craxton, M . 2005. Synaptotagmin genes in plants and other eukariotes. The
First Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of
Abstracts: 25.
Curtis, H., NoU, U., Stormann, J., Slusarenko, A. 2004. Broad spectmm of the
volathe phytoanticipin allicin in extracts of garhc (Allium sativum L.)
against plant pathogenic bacteria, fungi and Ooomycetes. Physiological and
Molecular Plant Pathology, Vol. 65: 79-89.
Dalkm, K., Edwards, R., Edinghton, B., Dixon, R.A. 1990. Defence responses
in alfalfa. I . Ehcitor induction of phenylpropanoid biosynthesis and
hydrolytic enzymes in ceU suspension cultures. Plant Physiology, Lancaster,
Vol. 92: 440-446,
Dangl, J.L,, Jones, J,D,G, 2001. Plant pathogens and integrated defence
resposes to infection. Nature, Vol. 411: 826-833.
Dehan, E., Alexandri, Al.Al. 1992. Date noi privmd determmarea rezistenfei
ciupercii Venturia inaequalis (Cooke.) Wint, fafa de inetil tiofanat. Analele
ICPP, Vol. X X I V : 236-242.
Dehan, E, 1993, Rezuhate preliminare privind combaterea biologica a ciupercii
Venturia inaequalis (Cooke) Wmt, Lucrari §thnfifice, USAMV Bucure?ti,
SeriaB, Vol, X X X V I : 39-46.
Dehan, E, 1998, Contribufii la cunoa§terea mecanismelor rezistenfei mamlui la
atacul ciupercu Venturia inaequalis (Cooke.) Whit? Liicrari §timfifice,
U.§A.M.V.Bucure?ti, SeriaF, Vol. I l l : 17-20. '
Desjardins, A.E. 2003. Gibberella zeae from A (Venaceae)'to Z (Eae). Annual
Review of Phytopathology, Vol. 41: 177-i9'8.
89
Desjardms, A,E., Plattner, R.D., Stessman, R.J., McConnick, S.R, Millard,
M J . 2005,s Identification andheritabiiity.of flimonisin insensitivity i n Zea
mays. Phytochemistry, Vol. 66: 24,74-2480.
Di Matteo, A., Bonivento, D., Tsemoglou,D., Federici, L., Cervone, F. 2006.
.Polygalacturonase-iahibiting protein (PGIP),in plant defence: a structural
'View .PhytoGhemistry, Vol. 67: 528-:533. •
Dixon, R. A., Lamb, C,J. 1990. Molecular communication in interaction
•between,plants and microbial pathogen. Annul Review Plant Physiology
PlantMdlecularBiology, Vol. 41: 339-367. •
Dmitriev, • A., Kravchuk, 2001. Ehcitor- stimulated oxidative burst in onion
(^///MW ce;?a L.).'iXXXI ESNA Annual Meeting. Book of Abstracts, p.91.
Dmitriev,-A,P, 2003. Signal molecules of plant defence responses to biotic
stress. Russian,Joumal Plant Physiology, Vol. 50: 417-425.
Donaldson, P,A;,,>-Ahderson, T., Lane, B.D., Davidson, A.L., Shnmonds, D.H.
2001. Soybean plants.expressing an active ohgomeric oxalate oxidase from
the wheat gf28 (germiti) gene are resistant to the,oxalate secreting pathogen
SclerotiniasclerotiQrum, Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol.
59:297-307. .•
DumviUe, J.C., Fry, S.C.- 2000. Uronic acid-containing ohgosaccharhis: Then
biosynthesis degradation and signahing roles hi non-diseased plant tissues.
PlantPhysiological Biochemistry, Vol. 38:, 125-140.
Durango, D., Qumones, W., Torres, F., Rosero, Y , GU, L, Echeverri, F. 2002.
Phytoalexhi accumulation in Columbian bean varieties and aminosugars as
ehcitors. Molecules, Vol.7: 817-832.
Duval, I , , Brochu V , Shnard, M . , Beauheu, C, Beaudom, N . 2005.
Thaxtomin A mduces programmed cell death in Arabidopsis thaliana
suspension-cultured ceUs. Planta, Vol. 222: 820-831.
Duzan, H.M., Mabood, F., Zhou, X., Souleimanov, A,, Donald L., Smith, D,L,
2005. Nod factor induces soybean resistance to powdery mildew. Plant
Physiology and Biochemistry, Vol. 43: 1022-1030.
EUis, J., Catanzariti, A.M., Dodds, P. 2006. The problem of how ftingal and
oomycete avirulence proteins enter plant cells. Trends i n Plant Science, Vol.
11:61-63.
Finnegan, D.J. 1992. Transposable elements. Current Ophmions Genetic
Development, Vol. 2: 861-867.
Fiocchetti, F., Caruso, C , Berthii,L., D. Vitti, D., Saccardo, F., Tucci, M .
2005. Over-expression of a pathogenesis-related protein gene in transgenic
tomato ahers the transcription patterns of other defence genes. Horticultural
Science, and Biotechnology, Vol. 81: •27-32. •,:
Flor, H.H. 1955. Host-parashe interaction in flax rust: its genetics and other
implications. Phytopathology, Vol. 45: 680-685.
90
Flor, H.H. 1971. Current status of the gene-for-gene concept. Annual Review
phytopathology. Vol. 9:275-296. ' ^ • . ;i
Fofana, B,, McNally,= D., Labbe, C , Boulanger, R,, Benhamou, N,,.'Seguin, A.,
Belanger, R R . 2002. MUsana induced resistance in powdery mildew
infected cucumber plants correlates with the iaduction of chalcone synthase
and chalcone isomerase. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol.
61: 121-132.
Freisig, C.L-.; Kuc, J. 1987. Phj^oalexines, elichors, enhancers, suppresors and
other considerations in the regulation of R gene resistance to Phyiophthora
infestans in tomato. In: Molecular deitermuiants of Plant Disease, ed. S.
Nishimura, G A . Vance and Doke, N. pp: 203-221. Berhn Springer.
Friebe, A., .Vihch, V., Hennig, L., Kluge, M , , Sicker, D. 1998. Detoxification
of Benzoxazolinone AUelochemicals from Wheat by Gaeumannomyces
- gi'aminis var. tritici, G. graminis var. graminis, G. graminis var, avenae,
and Fusariimt culmorum . Apphed Environmental Microbiology, Vol. 64:
. 2386-2391.
Gachomo, E.M., Shonukan, O.O., Kotchoni, S.O. 2003. The molecular
initiation and subsequent acquisition of disease resistance in plants, African
Journal of Biotechnology, Vol,-2: 26-32.
Georgescu, M . I . , Chira, L., Dehan, E. 1998-1999. Aspecte privind variabUitatea
caracterelor morfologice §i a unor indicatori fiziologiei in frunzele unor
soiuri de piersic, corelate cu gradul de rezistenfa la atacul ciupercii Taphrina
deformans (Berk.) TuU. Lucrari §thntifice U.S.A.M.V.Bucure§ti, Seria B,
Vol. X L I - X L I I : 191-198.
Georgescu, M . I . , Dehan, E., Chira, L., lorgu, M . 1998-1999. Modificari
produse de ciuperca Taphrina deformans (Berk.) TuU. In structura §i
fiziologia frunzelor de piersic. Lucrari §tiintifice U.S.A.M.V.Bucure§ti,
Seria B, Vol. X L I - X L I I : 201-210.
Ghidro, K., Pezet, R , Viret, 0. 2003. Histological study of the responses of two
Vitis vinifera cultivars (resistant and susceptible) to Plasmopara viticola
infections. Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 41: 846-853.
Glawischnig, E., Hansen, B.G., 01sen,C.E., Halkier, B.A. 2004. Camalexin is
synthesized from indole-3-acetaldoxime, a key branching point between
primary and secondary metaboUsm m Arabidopsis. ProcNati Acad Sci U S
A., Vol, 101(21): 8245-8250,
Glazebrook, J,, Rogers, E.E., Ausubel, F.M, 1997. Use< of Arabidopsis for
genetic dissecation of plant defence responses. Annual Review Genetic,
Vol. 31:547-569. :. :- , .;
Glenn, A.E., Gold, S.E., Bacon, ^C.W. 2002. Fdbl and Fdb2, Fusarium
verticillioides Loci Necessary for Detoxification of Preformed
Anthnicrobials from Com. MPMI, Vol, 15: 91-101.
91
Gloria, EX. 2004. Molecular approaches to pepper phytoalexines production.
First World Pepper Covection.Chile.
Gniwotta,,F., Vogg, G , Gartmann, V., Carver, T.L.W.; Riederer, M., letter,
R. 2005. What Do Microbes Encounter at the Plant. Surface? Chemical
Composition of Pea Leaf Cuticular Waxes. Plant Physiology, Vol. 139; 519-
530.V • • „ .
Grimmig, B., Nuria Gonzalez-Perez, M., Welzl, G., Penuelas, J., Schubert; R.,
Haiii, R , Heidenreich, B.', Betz, C, Langebartels, C, Ernst, -D,,
Dapidermann, H . Jr. 2002, Ethylene and ozone induced regulation of a
grapevine resveratrol synthase gene; different responsive prqnioter regions.
Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 40: 865-870.
Gus-Mayer, S., Naton, B., Hahlbrock, K., Schmelzer, E. 1998. Local
mechanical stimulation induces components of the pathogen, defense
response mparsley, Proc, Natl. Acad. Sci. USA 95:8398-8403.
Hahn, M.G. 1996. Microbial elichors and their receptors in plants.- Annual
Review Phytopathology, Vol. 34: 387-412.
Hamel, L-P., Mhes, GP., Samuel, M.A., EUis, B.E., Segum, A., Beaudoin, N .
2005. Activation of stress-responsive mitogen-activated protein kinase
pathways in hybrid poplar (Populus trichocaipa x Populus deltoides). Tree
Hammerschmidt, R, 1999. Phytoalexms: What have we learned after 60 years?
Annual Review Phytopathology, Vol, 37:285-306,
Heath, C. 1991. The role of gene-for-gene mteraction in the determuiation of
host species specificity. Phytopathology, Vol. 81: 127-130.
Hirt, H. 2002. A new blueprint for plant pathogen resistance. A signaling
cascade downstream of a leucine-rich repeat receptor kinase identified in
Arabidopsis offers new options for enginnering crop disease resistance.
Nature Bitechnology, Vol 20: 450-451.
Hrazdma, G., Borejsza-Wysocki, W., Lester, C. 1997. Phytoalexm production
in an apple cultivar resistant to Venturia inaequalis. Phytopathology,
Vol.87: 868-876.
Hudgins, J.W,, Christiansen, E., Franceschi, V.R. 2003. Methyl jasmonate
inducers changes mimicking anatomical defences in diverse members of the
Pmaceae. Tree Physiology, Vol. 23: 361-371.
Hudgins, J.W., Christiansen, E., Franceschi, V.R. 2004. .Induction of
anatomically based defence responses in stems of diverse conifers by methyl
jasmonate: a phylogenetic perspective. Tree Physiology,. Vol. 24: 251-264.
Huey, R B . , Carlson, M , , Crozier, L,, Frazier, M . , MamUton, H., Harley, C,
Hoang, A., Kingsolver, J.G. 2002. Plant versus animals: do they deal with
stress in different ways? Integ. and Comp. .Biol., Vol. 42: 415-423.
92
Hulbert, S.H., Webb, C.A., Smith, S.M., Sun Q. 2001. Resistance gene
complexes: Evolution and UtiUzation. Annual Review of Phytgpathology,
Vol. 39:285-312.
Ito, S.I., Kawaguchi, T., Nagata, A., Tamura, H., Matsushha, H., Takahara, H.,
Tanaka, S., Ikeda, T. 2004. Distribution of the FoTomi gene encoding
tomatinase in formae speciales of Fusarium oxysporum and identification of
a novel tomatinase fromF. oxysporum f sp. radicis - lycopersici, the causal
agent of Fusarium crown and root rot of tomato. Journal of General Plant
Patiiology. Vol. 70: 195-201..
Ito, S.I., Nagata, A., Kai, T., Takahara, H., Tanaka, S, 2005. Symptomless
infection of tomato plants by tomatinase producing Fusarium oxysporum
formae • speciales nonpathogenic on tomato plants. Physiological and
Molecular Plant Pathology,, Vol. 66: 183-191.
Iwamoto, M . , , Takeuchi, Y, Takada, Y., Yamaoka, N . 2002. ColeoptUe surface
cuticle of barlex is involved in survival and penetration of Blimieria
• gy-awmw. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 60: 31-38.
Jasiaski, M . , Stukkens, Y., Degand, H., Pumelle, B., Marchand-Brynaert, J.,
Boutry, M . 2001. A Plant Plasma Membrane ATP Bmding Cassette-Type
Transporter Is Involved in Antifungal Terpenoid Secretion. Plant CeU, Vol.
13: 1095-1107.
Jones, J.D.G. 2001. Putting knowledge of plant disease resistance genes to
work. Current Opinnios, Vol. 4: 281-287.
Kamoun, S. 2001. Plant Pathology. Plant Microbe Interaction. Infection
processes.
Kang, Z., Buchenauer, H . 1999. Immunocytochemical localization of fusarium
toxins in enfected wheat spikes by Fusarium culmorum. Physiological and
Molecular Plant Pathology, Vol. 55: 275-288.
Katou, S., Yoshioka, H., Kawakha, K., Rowland, O., Jones, J.D.G., Mori, H.,
Doke, N . 2005. Involvement of PPS3 Phosphorylated by Ehcitor-
Responsive Mhogen-Activated Protem Kinases in the Regulation of Plant
CeU Death. Plant Physiology, Vol. 139: 1914-1926.
Khkham, D.S. 1957. The significance of polyphenolic metabohtes of apple and
pear in the host realtions of Venturia inaequalis and Venturia pirina. J. Gen.
Microbiol,, Vol. 17: 491-504.
Rrokene, P., Solheim, H., Kreklmg, T., Christiansen, E. 2003; Inducible
anatomical defence responses ia Norway spruce stems and their possible
role in induced resistance. Tree Physiology, Vol. 23: 191-197.
Lozovaya, V.V., Lygm, A.V., Zemova, O.V., L i , S., Hartman, G.L.,
Widhohn, J.M. 2004. Isoflavonoid accumulation in soybean hairy roots
upon treatment with Fusarium solani. Plant Physiology and Biochemistry,
Vol. 42: 671-679.
93
Mansfield, J.W. 1983;. :Antimicrobial;.compounds....Jn: Biochemical Plant Oelofse, D., Dubery, I.A., Meyer, R., Arendse, M.S., Gazendam, I . , Berger,
Pathology, ed. J.A. Callow, pp.23.7-265. Chichester:Wiley.; . P.K. 2006. Apple polygalacturonase inhibiting proteinl expressed i n
Margulis, L . 2001. The conscious cell, Ann. N.Y.Acad, Sci., Vol, 929:55-70. transgenic tobacco inhibits polygalacturonases from fungal pathogens of
Matthysse, A.G. 1987. Effect of plasijiid pSa a n d o f auxin on attachm.ent of apple and the anthracnose pathogen of lupins. Phytochemistry, Vol. 67: 255-
Agrobacterium ifwwe/aczen* to carrot,..cells. ,App,lrBnv. Microbiol., Vol.. 53: 263. ..
2572-2582. ' , ..; \.j ' Osboum, A.E., Clarke, B.R., Dow, I M . , Daniels, M.J. 1991. Pari;ial
McDowell, J.M., Woflfenden, B^.j.-2003. Plant.disease resistance genes: recent characterisation of avenacinase fromi Gaeumanomyces gi'aminis var. avenae.
insights and potential apphcations. Trends in Biotechnology, Vol. ,21: 178- physiological Molecular Plant Pathology, Vol. 38: 301-312.
184. Otomo, K., Kanno, Y., Motegi, A., Kenmoku, H., Yamane, H., Mitsuhashi, W.,
McLeari, J.G., Le Tourneau, D.J., Guthrie, j.W;,.!-961. Relation of histochemical Oikawa, H., Toshima, H.", Itoh, H., Matsuoka, M., Sassa, T., Toyomasu, T.
tests for phenols to Verticillium wih^resistance of potatoes. Phytopathology, 2004. Diterpene cyclasses responsable for the biosyntheis of phytoalexines
Vol.51: 84-89. - -r..• momilactones A, B. and ozyzalexines A-F in rice. Biosci. Biotechol
Melander, M . 2004. Transgenic resistance to pathogens and pests.' Doctoral
Biochem, Vol. 68: 2001-2006,
Thesis, Swedish University of Agricultural Sciences, Alnarp. .•• •
Pajot et al. 2004. Stimulation des defences naturehes: Potential et voies d'action
MeUersh, D.G., Heatb, M.C. 2001. Plasma Membrane-Ceh WaU Adhesion Is
en cultures legumieres et ornamentals. Les 2^*"°^ Rencontres du Vegetal
Required for. Expression of Plant Defense Responses durmg Fungal
-Angers-Les 18 et 19 November,
Penetration, Plant Ceh, Vol. 13: 413-424.
Pan, X.,- Zhang, B., Cobb, G.P. 2005. Transgenic Plants: Envfronmental
Mhiri, C, De V h , P.J.GM. and Grandbastien, M.A. 1999. Activation of tbe
benefits and risks. Physiological and Molecular Biology of Plants, Vol 11:
promoter of the Tntl retrotransposon in tomato after inoculation with the
13-32.
ftmgal pathogen Cladosporium fulmm. MPMI, Vol. 12: 592-603.
Pedras, M.S., Montaut, S., Suchy, M . 2004. Phytoalexms from the crucifer
Montesano, M . , Bradent, G., Palva,. E.T. 2003. Patiiogen derived eUchors:
mtabaga: structures, syntheses, biosyntheses, and antiflmgal activity.
searcing for receptors in plants. Molecular Plant Pathology, Vol. 4: 73-79.
Journal Organic Chemistry, Vol. 69: 4471-4476.
Mtiher, K.O., B6.rger, H. 1941. ExperimenteUe Untersuchungen tiber die
Perker, D.M., KoUer, W. 2001. Cutinase and other lipolytic esterase protect
Phytophthora- resistenz der Kartoffel. Arb. Biol. Reich Anst. Land-u.
bean leaves from infection by Rhizoctonia solani. Molecular Plant Microbe
Forstw. Berl.-, Vol. 23: 189-231.
Interaction, V o l l l : 514-522.
Nagy, N., E,,.Fossdal, C.G., Krokene, P., Krekhng, T., Lonneborg, A., Sofbeim,
Perkovskaya, G.Y., Kravchuk, Z.N., Grodzhisky, D.M., Dmitriev, A.P. 2004.
H. 2004. Induced responses to pathogen infection in Norway sprice phloem:
Induction of Reactive Oxygen Species and Phytoalexins in Onion {Allium
changes in polyphenohc parenchima cells, chalcone synthase transcript
cepa) CeU Culture by Biotic Elichors Derived from the Fungus Botiytis
levels.-and peroxidase activity. Tree Physiology, Vol. 24: 505-515.
cinerea. Russian Journal of Plant Physiology, Vol, 51: 609-614.
Ndjiondjop, M . N . , Brugidou, C , Zang, S., Fargette, D., Ghesquiere, A.,
PoweU, A.L.T., Van Kan, J., Have, A., Visser, J., Greve, L . C , Bennett, A.B.,
Fauquet, C. 2001. High resistance to rice yellow mottle virus, in two
Labavitch, J.M. 2000. Transgenic expression of pear PGIP in tomato limhs
cultivated rice cultivars is correlated with failure of.cell to ceh movement-
fungal colonisation. M.P.M.L, V o l 13: 942-950.
Physiological and Molecular Plant Pathology,- ^ Vol. 59:.309-316.'
Pryce-Jones, E., Carver, T., Gurr, S.J. 1999. The roles of cellulase enzimes and
Nimchuk, Z,, Rohmer, L., Chang, J.H., Dangl, J.L, ,2.00l-,;Knowmg the danger
mechanical force in host • penetration by Erysiphe graminis fsp. hordei.
from.tiie dance: R-gene products and .their interactions with other proteins
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 55:-175-182.
from host and pathogen. Curr. Ophi. .Plant B i o l , .Ypl 4: 288-294.
Ribeho Do vale, F.X., ParlevHet, I.E. and Zambohm, L: 2001. Concepts i n
Nishimura, S., Vance, CP,, Doke, N . 1987. Molecular determinants plant
plant disease resistance. Fitopatologia Bfasileira, Vol.26.'
diseases. Berhn: Springer.
Rogriquea, F.A., Jurik, W.M., Datnoff, L.E., Jones, LB., RoUins,-LA. 2005.
Numberger, T., Brunner, F., Engelhardt, S., Gabler, Y;, Kemmerhng, B. 2005.
SUicon influences cytological and molecular events in "compatible and
Signal perception and tiansduction in plant innate immunity.. .The First
• incompatible rice- Magnaporthe grisea interactions.'- Physiological and
Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of Absfracts: 44.
Molecular Plant Pathology, Vol. 66: 144-159. ' ' ' '• '
94
95
• Ross-White, C M . 1989. Partial and aduh plant resistance to powdery mildew in
winter barley cultivars. PhD thesis,. University of Southampton.
Russo, V.M., Bushnell, W.R 1989f Responses of barley cells to puncture.by
microneedles and to attempted penetration by Eiysiphe giwnmis f sp.
hordei. Canadian Journal of Botany, Vol. 67:2912-2921.
Samaj, J. 2005. MAP kinases in neurons and plants. The First Symposium on
Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of Abstracts: 33.
Sandhu, D., Gao, H., Cianzio, S., Bhattacharyya, M.K. 2004, Deletion of a
Disease Resistance Nucleptide-Binding-Site Leucine-Rich- Repeat-like
Sequence Is Associated Whh the Loss of the Pliyiop/iihora Resistance Gene
Rps4 m Soybean, Genetics, Vol. 168: 2157-2167.
Sanogo, S., Aylor, D.E. 1997. Infection efficiency of Venturia inaequalis
ascospores as affected by apple flower bud developmental stage. Plant
Disease, Vol. 81:661-663.
Schestibratov, K.A., Dolgov, S.V. 2005. Transgenic strawberry plants
expressing a thaumatin I I gene demonstrate enhanced resistance to Botrytis
cinerea. Scientia Horticulturae,. Vol.-106: 177-189.
Schoonbeek, H.J. 2004. ABC transporters from Botiytis cinerea in biotic and
abiotic interactions. Wageningen Universheit, Netherlands.
Schulze-Lefert, P. 2004. Knockmg on tibe heaven's wall: pathogenesis of and
resistance to bitrophic fungi at the cell wall. Current Opinion Plant Biology,
Vol. 7: 1-7.
Sestra§, R. 2003. Response of several apple varieties to apple scab (Ventioia
inaequalis) attack in central Transylvania condhions. JCEA, Vol. 4.
Sharma, H.C, Sharma, K.K., Seetharama, N., Ortiz, R. 2001. Genetic
transformation of crop plants: Risks and oppotunities for the rural poor.
Current Science, Vol. 80: 1495.
Sharma, N . , Gruszewski, H.A., Park, S.W., Hohn, D . G , Vivanco, J.M. 2004.
Purification of an isoform of patatin whh antimicrobial activity against
Phytophthora infestans. Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 42: 647-
655.
Soledade, M . , Pedras, C , Iha, M . , Okeola, O.G. 2005. Camalexim. induces
detoxification of the phytoalexin brassinin in the plant pathogen
Leptosphaeria maailans. Phytochemistry, Vol. 66: 2609-2616.
Somssich, I . , Hahlbrock, K. 1998.,Pathoge defence m plants-a paradigm of
biological complexity. Trends Plant Science, Vol. 3: 86-90.
Stahlberg, R. 2006. Historical Overview on Plant Neurobiology. Plant signalmg
and behaviour, Vol. 1: 6-8. • ,•.
Staskawicz, B.J., Dahlbeck, D., Keen, N.T. 1984. Cloned avirulence gene of
Psudomonas syringae pv. glycinea determines race-specific incompatibility
. on Glycine max (L.) Merr. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, Vol. 81: 6024-6028.
96
Stroe, E., Alexandri, All A l . 1989. Rezistenfa ciupercu Venturia'inaequalis
(Cooke.) Wint. La fimgicidele benzimidazohce, Buletinul de^'Protecfia
Plantelor, Nr.2:29-33. . ^.
Tada, ¥.,• Kusaka, K., Betsuyaku, S., Shinogi, T., Sakamoto, M>, Ohura, Y.,
Hata, S., Mori, T,, Rosa, Y., Mayama, S. 2005. Victoria Triggers,
Programmed Cell Death and the Defense Response via Interaction with a
Ceh Surface Mediator. Plant and Ceh Physiolog, Vol, 46:1787-1798.
Tafforeau, M . , Verdus, M . C , Norris, V,, Ripoh, C , Thellier, M . 2006.,
Memory Processes in the Response of Plants to Environmental Signal. Plant
Signaling and Behaviour, Vol. 1:9-14.
Takemoto, D., Hardham, H.R. 2004, The cytoskeleton as a regulator and target
of biotic interactions in plants. Plant Physiology, Vol. 136: 3864-3876.
Talarczyk, A., Hennig, J. 2001. Early defence response m plants mfected with
pathogenic organisms. Cellular and Molecular Biology Letters, Vol,6: 955-
970.
Talker, J.C, Stahmann, W.A. 1955. Chemical§ nature of disease resistance.
Annual Review Plant Physiology, Vol, 6: 351-366,
Tang, X,, Frederick, R.D., Zhou, J,, Halterman, D.A., Jia, Y., Mart;m, G.B.
1996. Inhiation of plant disease resistance by physical interaction of AvrPto
and Pto kinase. Science, Vol.274: 2060-2063
Tang, W., Charles, T.M., Newton, R.J. 2005. Overexpression of the Pepper
Transcription Factor CaPFl in Transgenic Vhghua Pine (Pinus virginiana
MUl.) Confers Multiple Stress Tolerance and Enhances Organ Growth .
Plant Molecular Biology, Vol. 59: 603-617.
Thomas, S.T., Boneho, P., Lipps, P.E., Boehm, M.J. 2006. Avenacm
Production in Creeping Bentgrass (Agrostis stolonifera) and Its Influence on
the Host Range of Gaeumannomyces graminis. Plant Disease, Vol.90: 33-
38.
Toma, I.M.J., de Wit, P.J.G.M. 1988. Purification and primary structure of a
necrosis including peptide from apoplastic fluids of tomato mfected with
Cladosporium fulvum (syn. Fulvia fulva). Physiological and Molecular Plant
Pathology, Vol 33: 59-67. r, .
Tsuba, M . , Katagin, C , Takeuchi, Y., Takada, Y., Yamaoka, N . 2002.
Chemical factors of the leaf surface involved in the morphogenesis of
Blumeria giwninis. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 60:
51-57.
Tyler, B . M . 2003. Molecular basis of recognition between Phytophthora
pathogens and their hosts. Annual Review of Phytopathology, Vol. 40: 137-
167.
97
Van Leeuwen, W., Okresz, L., B6gre, L . , Munnik, T. 2004. Learning the lipid •
langiage of plant signaling. Opinion Trends in Plant Science, Vol. 9; 378-
384.
Viret, 0., Keller, M . , Gunta Jaudzems, V., Mary Cole, F. 2004. Botiytis cinerea
infection of grape flowers: light and electron microscopical studies of
mfection sites. Phytopathology, Vol. 94: 850-857.
Voigt, B., Craxton, M . , Davletov„B,, Hussey, P.J., Diedrik, M., Baluska, F.
2005. Expression and locahzation of Arabidopsis synaptotagmins. The First CAPITOLUL
Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of Abstracts: 83,
Wahon, J.D. 1996. Host Selective Toxins: Agents df Compatibhity. Plant Ceh,
Vol. 8: 1723- 1733. • .r. !•
Wang, X. 2004. Lipid signaling. Current Opmion in Plant Biology, Vol.7: 329-
336.
Wasser, K., Mtiller, T., Preuss, M.L., Holstem, S., Bohm, N., Nielsen, E., Hirt,
H., Menzel, D., Samaj, J. 2005. Signalling endosomes in plants: activated
RA