ELENA D E L M N

FIZIOLOGIA
STRESULUI BIOTIC
LA PLANTE . C

- V

Cartea"
Universitara
feu BUCURE^TI
2006
I
'•n/i 9
 CUPRINS

CAFITOLUL 1. STRESUL L A P L A N T E : A S P E C T E GENERALE §1

P A R T I C U L A R I T A T I I N C A Z U L STRESULUI BIOTIC 7
1.1. ASPECTE INTR.ODUCTIVE PRRTND STRESUL LA PLANTE.. 7
1.1.1, Interactiunile factorilor de stres 9
1.2. STRESUL BIOTIC §1 S A N A T A T E A P L A N T E I 11
1.2.1. Definirea conceptului de planta bolnava ji- simptomele bolii.. 13
mi pnn 1.2.1.1. Ce reprezinta boala la o plants. ? 13
'.amdntul Superior. 1.2.1.2. Care stmt simptomele bolii §iconsecin|:eleacestora? 17
1.2.2. Agentii-care provoaca boli 20
1.2.3. Strategii pentni conlxolul bolilor la plante 23
1.2.3.1. Diagnozabolii 23
1.2.3.2. Managementulbolilor....... '. 25
1.3. COMPETITHA.. 29
1.3.1. Semnalizarea planta-planta 29
><J.3.2.Alelopatia '. 32
BIBLIOGRAFIE 35
CAFITOLUL 2. F I Z I O L O G I A R A S P U N S U L U I DE A P A R A R E A
P L A N T E L O R F A T A DE A T A C U L A G E N J I L O R PATOGENI 39
2.1. PRINCIPALELE TIPURI DE REACTIE A PLANTELOR FAjA
DE A T A C U L A G E N T I I L O R P A T O G E N I . 39
' . •' ) m o T)1
{-973-731-322-5 T O O c
2.1.1. Elemente ale rela|iei de raspuns a plantelor la atacul agenfilor
patogeni 39
2.1.2. Perceperea atacului §i realizarea iiifectiei 42
581.1
2.1.3. Principalele tipuri de reactii ale plantelor la atacul
patogenilor 44
2.2. M E C A N I S M E DE A P A R A R E A P L A N T E L O R F A j A DE
A T A C U L PATOGENILOR 45
2.2.1. Mecanisme preformate de aparare. 46
2.2.1.1. Influenza naturii fizice §i chimice a suprafefei plantei
asupra proceselor de mixltiplicare 48
2.2.1.2. Compu§i antimicrobieni prefomafi 49
2.2.1.3. Rolul peretelui celular §i plasmalemei 52
2.2.1.4. Rolul citoscheletulni in agregarea citoplasmatica 56
Referent §tiintific: Prof. univ. dr. loan Burzo 2.2.2. Rezistenta indusa: rec\moa5tere §i raspuns 58
2.1.2.1, Rezistenjaindusaprinbariere fizice 58
2.2.2.2. Rezistenfa indusa pe cale genetica 62
2.2.2.2.1. Bazele moleculare ale raspunsului plantelor la
atacul patogenilor '. 63
2.2.2.2.2. Perceperea semnalelor §i activaxea raspunsului
de aparare
66

3
 2.2.3. Ingineria genetica pentru rezistenta la patogeni-Plante A @ ) EFECTELE PATOGENILOR ; ASUPRA ABSORBJIEI §1
transgenice 73 TRANSPORTULUI SUBSTANTELOR IN RLANTE '. 214
2.2.3.1. Fenomenul rezistentei agentilor patogeni la 5.6.1. Impactul patogenilor asupra absorbfiei §1 tEaasportului apei j i
fungicide 76 substanfelor minerale : ".' 215
2.2.4. Fitoal'exinele§iroluIIor in aparare ; 80 5.6.1.1. Nutrifiaminerala la planteleboinave 221
BIBLIOGRAFIE 87 5.7. IMPACTUL PATOGENILOR ASUPRA TRANSPIRAJIEI 223
CAFITOLUL 3. R A S P L N S U L mPERSENZITIV 99 : 5.8. I M P A C T U L P A T O G E N I L O R A S U P R A T R A N S L O C A R I I
3.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE fflPERSENZITIVITATE §1 ASIMILATELOR. 1. • • • • • 226
IMPLICATH GENERALE 99 BIBLIOGRAFIE.. 229
X.,3.1.1. Moartea celulara programata (P CD) 101 CAPITOLUL 6. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA CRE§TERII §1
3.1.1.1. Moartea celulara la cazul interacfiunii planta- D E Z V O L T A R I I PLANTELOR 237
patogen 102 6.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL CRE§TERII §1
3.2. R E A L I Z A R E A R A S P U N S U L U I HLPERSENZITIV.,. 103 D E Z V O L T A R I I PLANTELOR 237
3.2.1. Aspecte generaleprivind factorii impUcati',, 103 6.1.1. Semnalizarea hormonala in plante 239
3J;2, Speciilereactive de oxigen '.^T...••• 6.2. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA CRE§TERII §1
' <^23) Rezistenta sistemica dobandita (SAR) $i rezistenfa sistemica D E Z V O L T A R D PLANTELOR 241
indusa asR) 117 6.2.1. Efectele interacfiunilor specifice planta gazda-patogen, in
3.2.4. Situajia curenta a familiilor de proteine privitoare la raport cu faza de dezvoltare a plantei 242
patogeneza 127 6.2.2. Modificari privind perioada de dezvoltare a plantelor §i
BIBLIOGRAFIE ; 138 morfologia acestora 250
CAFITOLUL 4. M O D M C A R I METABOLICE LA PLANTE 6.3. INTERRELATIA DINTRE ACTIUNEA PATOGENILOR §1
DETERMlNATBDEAGENTnPATOGEm 146 MODIFICAREA CONCENTRATIEI HORMONILOR IN PLANTE 253
4.1. EFECTELE AGENJILOR PATOGENI ASUPRA 6.3.1.Unele aspecte generale ale acpunii hormonilor in raspunsurile
FOTOSINTEZEI 146 de aparare 253
(^^rpbipactul agenfilor patogeni asupra ratei fotosintezei 147 . 6.3.2. Auxinele 256
4.1.2.Itnpactul agentilor patogeni asupra cloroplastelor 51 6.3.3. Giberelinele 259
pigmentilor asimilatori 159 6.3.4. Citochininele .' 259
4.1.2.1. Deteriorarea ultrastructurii cloroplastelor 159 6.3.5. Etilena 262
4.1.2.2. Modificari ale conpnutului inpigmenti asimilatori 161 6.3.5.1. Biosinteza etilenei 262
4.2. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA RESPIRATIEI 168 6.3.5.2. Implicarea etilenei in raspunsul de aparare ?!
4.2.1. Mitocondria - organit speciaLi2a.t pentru respiratie 169 inteacfiunea cu alti hormoni 265
4.2.2. Impactul agenfilor patogeni asupra ratei respirafiei 170 6.3.6. Acidulabscisic 272
4.2.2,1 Ciclul respirator altemativ 174 6.3.7. Poliaminele 275
4.2.2.2. Modificarea activitaj.ii unor enzime oxidative §i altele 177 6.3.8. Acidul salicilic 276
: BIBLIOGRAFIE..,! L82 6.3.8.1. Sinteza acidului salicilic 277
CAFITOLUL 5. ALTE M O D I F I C A R I INDUSE DE AGENJII PATOGENI 6.3.8.2. Relatia dintre acidul salicilic §i rezistenta plantelor la
ASUPRAMETABOLISMULUIPLANTEI,.. ..;.,„,. 190 boli \8
5.1. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA. METABOLISMULUI 6.3.9. Acidul jasnionic......' 280
GLUCIDELOR 190 6.3.9.1. Sinteza jasmonatilor 280
5.2. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA SUBSTANJELOR CU 6.3.9.2. Rolul acidului jasmonic in rezistenta la boli §i
AZOT.; 195 interactiuni cu al]i hormoni 281
5.3. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA LIPIDELOR 198 6.3.10. Brassinostcroizii 287
5.4. EFECTELE PATOGENILOR ASUPRA ACIZILORNUCLEICI... 199 BIBLIOGRAFIE 290
5.5. ASPECTE ALE METABOLISMULUI SECUNDAR 201 CAPITOLUL 7. INTERACTIUNILE PLANTE - INSECTE 300

4 5
 7.1. I N T E R A C T I U N I L E PLANTE-INSECTE, C A SISTEM DINAMIC 299
7.2. IMPACTUL INSECTELOR ERBIVORE ASUPRA UNOR
PROCESE FIZIOLOGICE LA PLANTE .: ' 304
7.2.1. Impactul insectelor erbivore asupra schimburilor de gaze...... 304
7.2.2. Impactul insectelor erbivore asupra cre^terii plantelor 309
> 7.3. R A S P U N S U L DE A P A R A R E A P L A N T E L O R LA ATACUL
INSECTELOR.... .." 311
BIBLIOGRAFIE ; "329
CAPITOLUL

STRESUL L A PLANTE: ASPECTE G E N E R A L E §1

PARTICULARITATI IN CAZUL STRESULUI B I O T I C

1.1, A S P E C T E INTRODUCTIVE PRIVIND STRESUL L A

PLANTE

Stresul la plante poate fi definit ca orice factor extern care

influenteaza negativ cre§terea, productivitatea, capacitatea de reproducere
sau supravie]x]irea plantei. Acesta include 0 larga varietate de factori, care
pot fi imparfifi in doua categorii principale; factori de stres abiotici sau
factori ai mediului ambiant §i factori biotici sau factori de stres biologic
(Rhodes ?! Nadolska-Orczyk, 2001).
Levitt (1972) (citat de Salisbury §i Ross, 1992) a propus 0 definitie
pentru stresul biologic, defmi|ie derivata din fizica. Stresul fizic reprezinta
orice forfa aplicata unui obiect, cum ar fi spre exemplu 0 barS de o|;el, iar
efectul il constituie modificarea dimensiunilor obiectului, ca de exemplu -
curbarea cauzata de stres. Ceea ce Levitt a sugerat a fost faptul ca stresul
biologic reprezinta orice schimbare a conditiilor de mediu, care poate reduce
sau modifica negativ cre§terea sau dezvoltarea plantei,- sintetic spus,
func];ionarea normala, iar raspunsul biologic este reprezentat de reducerea
sau modificarea functionalita|ii.
Levitt a definit ''modificari biologice elastice" ca acele modificari
ale fiancfiilor organismelor, care revin la nivel optim, cand condifiile devin

7
din nou optime, Daca flincfiile nu revin la normal, se spune ca organismele
exprima "'modificari biologice plastice".
Prin urmare, modificari plastice pot fi considerate cele cauzate de
inghe];, temperaturi mari, lipsa .apei sau-concentrafii mari de saruri.
Reducerea ratei fotosintezei in cazul unei intensitati luminoase reduse poate
fi considerata o modificare biologica elastica.
Factorii de stres abiotici includ deficit sau exces de apa, iradiere
luminoasa extremE, excesiv de scazuta sau temperaturi mari; deficit sau
exces de nutrienti, incluzand macro §i micronutrienti, salinitate mare,
extreme ale pH-ului solului. De asemenea, stresul abiotic poate include
stresul mecanic (vant, raniri) j i stres asociat cu substance toxice, inclusiv
gaze poluante, metale grele, xenobiotice (spre exemplu erbicide) ifigiira
1.1).
Stresul biotic include atacul patogenilor, erbiyorelpr §ip6mpetitia.
Din punct de vedere competitional, in|elegerea interacjiunilor dintre
specii constituie un important scop al ecologiei 51 evolu^ei. Pe langa
interacj;iunile cunoscute intre un consumator §1 0 resursa, sau intre .doi
competitori, se cunoa5te acum faptul ca exista uneori interac|;iuni mai
subtile. A§a spre exemplu, adaptarea fenotipica plastica poate avea rezultat
modificarea lantului trofic, modificari reciproce ecologice ale interac];iunilor
antagoniste 51 mutuale,. precum §i modificari i n evolu|ia speciilor (Agrawal,
2001). - ^ :• ' ,: -
Dupa Madlung. §i Comai (2004), stresul poate fi defmit prin efectele
sale negative asupra cre§terii §i dezvoltarii unui Individ §i poate fi extern §i
intern. Cel- intern^ precum muta];ii spontane ale genelor sau 0 diviziune
anormala a celulelor poate afecta negativ reglarea metabolismului ?i
reglarea genetica.

C lipsa saw ^ — Plantele s-au adaptat stresului, permanent, prin modificarea

caracterelor morfologice, precum suculenfa frunzelor, plasarea stomatelor §i
specializarea -fesuturilor. In vederea depa§irii stresului acut, plantele §i-au
dezvoltat raspunsuri de recunoa§tere a .conditiilor §i ulterior cai metabolice
.adiatie solara Atacul
patogenilor in dinamica, precum rezistenfa sistemica dobandita impotriva stresului
lutetnioa
biotic sau activarea HSP - "heat shock proteins".
Dnii factori naturaU de stres

1.1.1. Interactiunile factorilor de stres

BSmERACfraNEA STRESULUI

Mnarle
In cadrul sistemelor naturale, factori multipli de stres se afla i n mod
Stresxil Mitmpogenk constant in interac|;iune cu plantele.
Plantele, i n habitatul lor natural sunt expuse resurselor limitate §i in
Carenfa in
elatnmte minerale mod fi-ecvent competifiei interspecifice, in timp ce plantele agricole sunt
expuse mai intens competitiei intraspecifice.
Interactiunile factorilor de stres reprezmta rela|iile potenfiale care au
loc intre diferi|;i agenfi ce produc stres intr-o planta. Astfel de interven];ii pot
avea loc pe doua cai:
- modificari ale raspunsurilor plantelor la stres, cand intervine un alt factor
de stres, §i
Figura l.l. Factorii de stres ^ interacfiunile dmtre ace?tia - un factor actual altereaza inciden^a unui factor ulterior de stres.
(dupa Alexieva fial., 2003) Sunt luate i n considerare urmatoarele categorii ale relatiilor de stres:

1) - independenta
8
 Raspunsul plantelor la stres sau acjiunea unui factor de stres nu este
influenfata de un altul sau alti factori de stres,
2) - interacp^une (dependents)
Raspunsul plantei la stres sau actiunea altui factor de stres este
influen|ata de altul sau alfi factori de stres.
Principalele elemente ale relatiei de raspuns la stres
Plantele raspuiid stresului biotic §i abiotic prin comanda'unei cascade
sau re];ele de evenimente care incepe cu perceperea stresului §i sfar§e§te cu
expresia unei baterii de gene |inta. Componentele cheie ale rela];iei de
raspuns la stres sunt redate In figura 1.2.

Intergcpunile r&spunsului la stres

STRES

Raspunsul plantei la doi sau mai mul^i factori de stres este mai Numeroji receptori/
putemic sau mai slab decat suma raspunsurUor la fiecare factor individual Modificari fizice
de stres. Atat factorii biotici cat §i abiotici pot produce interac]iuni ale mcmbranalE
raspunsului la stres. Prin urmare, procesele fiziologice afectate de factorii de Transductari
stres sunt in interacj;iune, cu referire la o dauna masurabila, precum (gene semnal'
productia sau biomasa, molecule seranal)
Factori de
Interacfhinile incidenfei stresidui trans criptie

Actiunea unui stres initial modifica incidenta unui factor ulterior de

stres. Stresul ini|;ial poate fi biotic sau abiotic, dar stresul ulterior este
aproape tntotdeauna biotic, Interactiunile inclden|;ei stresului indica faptul ca Genele
stresul ini-fial perturba mecanismele rezistentei plantelor la agentul biotic, {inta
ceea ce cauzeaza stres ulterior sau o alterare a mediului pentm al doilea
factor de stres.
Toleran^ la stres/
3) - relate falsa Aclimatizare
Reprezinta un e§ec In a recunoa§te dauna comuna, de catre doi Figura i.2.Diagrania scheraaticM a componcntelor
factori diferiti. . r: raspunsului plantelor la stres (dupS Pastori fi Foyer, 2002)

FaMindependenfa

Doi factori de stres apar a fi independenfi, dar de fapt nu au efect

asupra aceluia§i proces fiziologic, iar suma daunelor lor produce un raspuns
linear al daunei.
1.2. S T R E S U L B I O T I C §1 S A N A T A T E A P L A N T E I
Falsa interacpiine .. , .

Doi factori de stres par a interacjiona, dar de fapt au un afect asupra Plantele sunt expuse la o varietate de probleme care le afecteaza
aceluia§i proces fiziologic, cu suma daunelor lor producand un raspuns non- sanatatea, fie ca traiesc in gradini, peisaj, paduri, sunt plante cultivate sau de
linear al daunei. interior. Astfel de probleme le pot afecta estetica sau conduc la pierderi de
cantitate §i calitate a produc^iei §i chiar la moartea lor.

10 11
 Totodata, ageufii biotici de:stres trebuie privifi ca factori- dinamici
care pot raspunde modificarilor climatice, iar insectele §i agentii patogeni
pot provoca modificari marcante ale statutului vegetat;iei §i trebuie
mcorpora|i m modelele modificarii vegetafiei (Malmstrom ?i Raflfa, 2000).
In decursul timpului, bolile plantelor au a-vut efecte profunde asupra
civilizaliei umane §i culturii §1 continua. sa aiba un impact deosebit asupra
viefii noastre zilnice. Spre exemplu, Phyiophthora infestans la cartof a fost
responsabila pentru epidemia din Irlanda §i Europa de la sfar§itul anilor
1840, ea nu a provocat numai foamete, dar a fost responsabila §i pentru
emigrarea a 1,5 mifioane oameni din Irianda, in Statele Unite §i Canada.
Boala continua sa amenin|:e produc|ia,de cartof i n multe state ale U.S., pe
masura ce se dezvolta noi rase ale ciupercii.
Un alt exemplu, dar mai pu|in dramatic, este eel al impactului unei
boli precum rugina produsa de ciuperca Hemileia vastatrix, care a apariit in
planta|iile de cafea din Ceylon (in prezent Sri Lanka) la sfar§itul anilor
1860, distrugand ulterior industria cafelei la acea natiune, Ca parte a
Imperiului Britanic, Ceylon, a fost una din sursele primare de cafea pentru
Anglia, o nafiune ai carei cetateni considerau cafeaua bautura preferata. Cu
toate acestea, ca urmare a epidemiei de rugina, a fost plantat ceai in locul ei,
iar cafea a fost foarte greu de ob]inut. Astfel, englezii §i-au modificat
obiceiul §i au devenit cunoscu|;i ca na^une a bautorilor de ceai.
Bolile plantelor pot schimfca de asemenea compozitia padurilor §i
peisajului. Pana lainceputul anilor 1900, castanul american a fost una dintre
speciile de arbori importan^i din padurile estice ale Statelor Unite, fiind
utilizat i n diferite scopuri. 0 data cu introducerea ciupercii CrypJionectia
parasitica, o specie care nu era originara din U.S., arborii au fost infectat;i §i
au fost aproape complet eliniina|i din paduri. Astazi, continua sa apara
lastari din buturugile batrane, dar ace^tia cedeaza u§or bolii.
Totodata pierderile post-recolta pe parcursul pastrarii produselor
agricole §i horticole sunt inca considerabile, ajungand la 20-30% din recolta,
din cauza agen]:ilor patogeni sau dereglarilor fiziologice. Imbunata|irea
practicUor culturale §i de productie, ca §i selec|;ia celor mai bune soiuri au
contribuit semnificativ la cre§terea producfiei §i la obfinerea unei calita|;i
superioare la recoltare (Chira §i a l , 1996).
In consecin];^, avand in vedere diversitatea factorilor cauzali §i a
problemelor care apar, este deosebit de importanta recunoa?terea acestora,
in|;elegerea cauzelor §i a modului de apari]ie, informatii utile in vederea
prevenirii, sau a unui control adecvat.
12
1.2.1. Deiinirea conceptului de planta bolnava simptomele bolii
1.2.1.1. Ce reprezinta boala la o planta ? v, ,i
In sens larg, sub denumirea de boala a plantei se intelege orice
alterare afiziologiei §i /sau structurii unei plante. Asemenea. alterari pot fi
cauzate de factori biotici (ex. agen|;i patogeni, daunatori) dar §i de,factori
abiotici (ex, temperaturi extreme, dezechilibre de nutri|ie,::poluanti etc.).
0 planta bolnava reprezinta - Serii de raspunsuri invizibile ^i vizibile
ale celulelor j / ' fesuturilor plantei, la acjiunea unui patogen sau. factor de
mediu, care au ca reztdtat modificari adverse de forma, fvncfie sau
integritate a plantei §i care pot duce la dereglari parfiale, moartea plantei
sau a unorpdrfi din ea (Agrios, 1997).
Prin urmare, boala determina deteriorarea sau distrugerea structurilor
existente i n planta, ca §i perturbarea programelor normale de dezvoltare a
plantei.
Dupa Nelson (1996), conceptul de boala poate fi vazut din
perspectiva efectului ei asupra viefii. Via];a este caracterizata prin
capacitatea de: cre§tere, reproducere, raspuns la stimuH, adaptare la mediu §i
metabolism. Funcfiile vie];ii sunt inso-tite de o varietate de procese
fiziologice, care sunt afecate sau/§i primejduite de catre boli. Sunt redate opt
funcfii fiziologice de baza la plante: depozitarea hranei, digestia hranei
(folosirea substan|:elor de rezerva), absorb|;ia §i acumularea apei §1
substan|elor minerale, cre?terea (activitatea meristemelor), transportul apei,
fotosinteza, translocarea §i respiratia.
O boala este rezultatul unei rela|ii dinamice, primejdioase, intre un
organism care paraziteaza sau interfera cu procesele vitale ale celulelor sau
fesuturilor, sau cu ambele, i n cazul unei plante (Windham §i Windham,
2003). Organismul care incita sau cauzeazd procesele bolii cu gazda este
numit patogen.
Patogenii pot interfera cu ftinc|;iile celulelor plantei prin:
- producerea de toxine sau distrugerea celulelor;
- producerea unor regulatori de cre§tere care interfera cu cre§terea §i
multiphcarea normala a celulelor plantei;
- producerea de enzime care interfera cu func|;iile normale ale
celulelor;
 absorbtia apei sau substan|;elor nutritive, care de altfel ar fi fost atat de explicit in tratarea interac|iunii dintre cele trei elemente, precum a
destinate fuctionalitaj;ii celulare la nivelul gazdei. facut-o Gauman(1950). '
In sens calitativ, triunghiul bolii ilustreaza fenomenul'&olii la planta,
De asemenea, patogenii pot incita boala prin blocarea sistemului ca ocupand spafiul interior al triunghiului, cu cei trei factori in jur.
vascular pentru apa §i substance nutritive, ceea ce Impiedica circula|:ia Altemativ, cei trei factori pot fi asociafi cu segmentele de linii, iar lungimea
normala a acestora i n planta. Totodata, unii patogeni perturba fiinc];iile liniei §i volumul interiomlui pot arata variatia in ce prive§te forfa relaj:iei in
normale ale plantei prin inser^a porfiunilor de ADN sau ARN propriu in sens cantitativ figura 1.4.). A^a spre exemplu, o gazda cu un anume grad de
celulele gazda, ceea ce conduce la o interferenfa cu replicarea. acizilor rezistenta, dar nu imuna, va determina un nivel mai redus al bolii.
nucleici. Daca una sau mai multe
Un alt termen important este eel de patogenitate, adica capacitate a laturi ale triunghiului lipsesc, are
patogenului de a interfera cu una sau mai multe funcjii ale plantei, iar rata loc colapsul triunghiului §i boala
cu care un patogen este capabil sa interfere cu fijnctiile celulei gazda, nu are loc. Spre exemplu, in cazul
reprezinta ceea ce'se denume§te virulenia. Knogge (1998) prezinta o siateza rapanului mamlui produs de
cu privire la patogenitatea fiingilor, focalizandu-se pe aspectele semnal ale ciuperca • • Venturia inaequalis,
prunelor • stadii ale patogenezei §1 eviden|iind importan|a cailor semnal triunghiul bolii pentm aceasta
Gazda /
dependente de cAAdP. • • boala est^: reprezentat de o Mediu
Pentm manifestarea unei boli sunt necesari trei factori §i ca urmare varietate de mar susceptibila,
hoala este redata adesea prin intermediul unui tiiunghi, denumit triunghi agentul cauzal - ciuperca Venturia
al bolii, triunghi care are cele trei laturi egale. inaequalis §i conditii favorabile de
mediu (primaveri racoroase, / Boala
Una din laturile umede, cu fmnze in formare,
triunghiului reprezuita planta umede perioade mari de timp). Patogen
gazda, cea de-a doua reprezinta Daca to|:i cei trei factori sunt Figura i.'^.Reprezentarea triunghiului bolii,
agentul cauzal iar a treia latura prezen|i se dezvoha rapanul, daca ca 0 variants care exprima relatii inegale
reprezinta condit:iile de mediu insa una din componente lipse^te intre mediu, patogen fi gazda
necesare pentm ca primele doua (spre exemplu sunt primaveri calde
laturi sa interactioneze. §i uscate) boala nu se dezvolta.
Triunghiul bolii (figura 1.3) Unii fitopatologi au adaugat
reprezinta unui din primele la triungluil bolii unui sau mai mulj;i
concepte aduse la cuno§tin{a parametrii, incluzand omul, vectorii
student;ilor in cadml cursului §i timpul. Dintre ace$tia, numai
mtroductiv de fitopatologie §i timpul este considerat ca absolut
constituie un principiu fundamental al. factorilor imphca|i In declan§area necesar, ceilal|i intervin in cazuri
bohlor (dupa Stevens, 1960, citat de Francl, 2001). Figura ilustreaza o . pariiculare. Prin adaugarea a inca
paradigma, este unica i n patologia plantelor (comparativ cu §tiin|ele unui singur parametm s-a constmit o
medicale §i veteriaare) caci existen|a bohi cauzata de un agent biotic, piramida tridimensional6 {figura
necesita in mod absolut interactiunea cu o gazda susceptibila, un patogen
Figura 1.5. Piramida bolii, care permite
vimlent §i condi|;ii favorabile de mediu pentm dezvoltarea bolii. Altfel,
Factoml uman. prin practicile adaugarea celui de-alpatrulea factor
boala este prevenita pana la ehminare, daca oricare dintre cei trei
care afecteaza ciclul de viata al cauzal
componen|;i lipse§te. Se men|:ioneaza ea nimeni'inainte de Stevens nu a fost
patogenului, manipularea genetica a
plantelor gazda (ameliorare,
14 15
inginerie genetica) afecteaza,..profiind existenta §i severitatea. unei, anumite absorbtia apei §i a elementelor minerale din sol, fotosinteza: etc.), planta este-
boll, Tnsa omul constituie parte a mediului, Tn sensul ca e^te, extern sanatoasa. • • r '
interacfiunii gazda- patogen, - • ; In privinta patogenilor, ace§tia se pot clasiflca tn diferiie categorii. •
Animalele §i al|i, vectori pot sa nu fie esentiale pentru toate bolile, Dupa Windham §i Windham (2003) sunt patogeni biotrofi- patogenii care
de5i in mod sigur au rol critic in cazul multora. Vectorii spre exemplu necesita |esut gazda viu pentm a-§i completa ciclul de viafa (ex. cei care
reprezinta un caz special peiitru modificarea relatiei triunghiu]ar;e, avand in provoaca faiaare §1 mgini). Unii pot fi parazip pe o gazda, i n anumite
vedere ca in unele > cazuri, patogenul se multiplica in interiorul celulelor conditii ?i alteori saprofifi, traind pe materia organica, iar un patogn care
vectorului, iar transmiterea bolii ar fi putemic inhibata, fara existenta acestui adesea se comporta ca parazit, dar i n anumite conditii devine saprofit, este
stadiu in ciclul de via|a al patogenului. clasificat ca fqctdtativ saprofit.
Unii autori au adaugat la triunghiul bolii, dimensiunea timpului, ceea Un patogen care adesea se comporta ca saprofit, dar in anumite
ce scoate in evidenfa importanfa duratei in care cei trei factori sunt aliniap. condijii • devine parazit este cunoscut ca facultativ parazit. Organismele..
Demarcarea intre. planta sanatoasa §1 bolnava nu este un lucm foarte nonbiotrofe omoara inainte de a se hrani cu celulele sau con|inutul celulelor. •
u§or. A ilustra timpul ca o Aceste organisme care traiesc pe -fesuturi moarte sunt cunoscute sub
dimensiune, mai degraba ca un denumirea de necrotrofe.
punct pe 0 axa arbitrara este mai Oricare ar fi modul de reprezentare al bohi, trebuie accentuat pe
realista j i confera o valoare faptul ca planta gazda, patogehul §i mediul interac|;ioneaza i n timp, iar
educafionala mai mare. Browning §1 secven]:a evenimentelor care au loc pe parcursul bolii se cunoa§te sub
al. (1977) cita|i de Franc] (2001) au numele de ciclul bolii, notiune care nu trebuie confundata cu ciclul de via]:a
ilustrat aceea?i idee cu un con al al patogenului, chiar daca uneori cele doua cicluri urmeaza cai similare,
bolii {flgura 1.6.), figura care se totu§i, ciclurile sunt diferite.
Figura L6, CojixjI boHi, ca variants
marejte in timp' §i al carei volum ?! a triunghiului bolii, exprimand Etapele ciclului bohi sunt inocularea, peneti-area, infecpa, invazia,
suprafata finala la sfar§itul epidemiei expansiunea intensitSJii bolii m timp reprodiicerea ,p diseminarea.
a fost dependentadestarile celor trei Unele boU sunt monociclice, ceea ce inseamna ca exista numai un
variabile aflate in interactiune. ciclu al bolii intr-un ciclu de cre§tere, i n timp ce in cazul bohlor unde sunt
Boala a fost reprezentata de mai mult decat un ciclu al bolii, ciclul prknar adesea avand o faza cunoscuta
asemenea sub forma • unei prisme ca ciclu secundar al bolii, sunt cunoscute ca boh pohciclice,
flgura 1.7.), ceea ce semnificS boala
intr-o maniera '•• cantitativa (ex.
intensitate) sau calitativa, . ca un 1,2.1.2. Care sunt simptomele bolii ji consecintele acestora ?
fenomen persistent.
Triunghiul bolii va ramane o
paradigma educa];ionala a disciplinei Semnele bolii sunt prezenfa fizica a patogenului sau--parti ale
de fitopatologie §i cele prezentate se patogenului, pe sau tn interiorul organultii bolnav. . •, ;' -
spera a spori valoarea educationala a Simptomele reprezinta reacpi exteme §i interne ale plantei gazda
trunghiului, cat §i, a variantelor sale (daca facem referire speciala la agen|;ii biotici ) la infecpa cu patogenul
(Francl, 2001). (ofiliri, ingalbenirea frunzelor, pete pe parfi de planta, parji putrezite §i/sau
Atunci cand o planta i§i tesut mort), practic anomalii tn privinfa aspectului, dez\>oltarii, fiziologiei
Figura /. 7. Prisma bolii, ca altemativS desfa?oara procesele fiziologice sau biochimiei plantei gazda. V •
a piramidei fi conului bolii, pentru Distribufia relativa a simptomelor pe frunze, ramufi §i „coroana"
conform adevaratului sau potential
reprerentarea dimensiunii timpuKu
genetic (spre exemplu ' procese asigura o indicatie de baza pentm a identifica clasa'factomlui de stres
fiziologice de baza precum, cre$terea, (VoUenweider §i al, 2005). O diferen|:a importanta intre stresul abiotic §1

17
biotic este aceia ca primul va afecta mtreaga planta §i adesea alte plante j i - gale: cre^teri anormale sau umflaturi ale tesutului la nivelul
specii care cresc in apropiere, Distributia simptomelor variaza in flincj:ie de frunzelor, ramurilor sau radacinilor: /"
expunerea aparatului foliar, de caracteristicile fiziologice ale aparatului - piticire: cre§teri anormal de reduse ale unor parfi al'e plantei, dar
foliar §i speciilor §i in consecin|a, simptomele sunt exprimate de-a lungul adesea pentru intreaga planta.
unor gradien|i. Spre deosebire insa, in cazul unei infecjii modeirate cu un
agent biotic, distributia foliajului afectat este mai randomizata, depinzand de lata spre exemplu diferite simptome cauzate de ciuperca
partea de „coroana" care a fost afectata mai intai.' hemibiotrofa. bazidiomiceta Crinipellis pemiciosaf care provoaca boala
Cunojtintele actuale cU privire in special la modificarile structurale denumita matura de vrajitoare la arborele de cacao (Theohroma cacao L.),
in plante, precum §i modificarile fiziologice induse de diferi];! factori boala foarte importanta i n America Latiaa §i Insulele Caraibe (flgura 1.8.)
(dereglari genetice, stres mecanic, inghejj temperaturi mari, uscaciune ?i (Scarpari §i al., 2005).
deficiente ale nutritiei minerale, virusuri, bacterii, ciuperci, nematozi §i
insecte), -sunt regasite in lucrarea -Pathological and Regenerative Plant
Anatomy-apamta in. 1999:
Aceste modificari pot avea loc i n diferite parJi ale plantei, afecteaza
i n mod diferentiat planta gazda, avand influente nu doar- asupra
particularitatilor specifice plantei gazda ?i 'patogenului, ci mai ales
interacjiunile dintre cele doua organisme • determina efecte asupra
• i A. Tun >Mii-o& p. ra?ctj-.-J!r<ifa
metabolismului. -•-
la-C. pcmtMiix.
Printre simptomele comune care pot fi observate la plantele bolnave
se pot enumera:
- pdtarea frunzelor. pete care apar adesea pe frunze sau fincte,
sik la iaoc«!»-«)
provocadu-se decolorarea, deteriorarea sau moartea unor zone de 3-M
lesut care de regula prezinta margini distincte; C Surq^totc.e elasice ale m-Stoti
„blighi'": ingalbenirea rapida, branificarea, colapsul §i moartea W9 w d jii tisc-.=iit«, ti'i fioji.% de c§xYp
'• frunzelor, lastarilor, tulpinii, florilor sau a intregii plante;
- cloroze: ingalbenirea frunzelor §i tulpinilor, care i n mod normal au (d«)>S Sc-m-pm fi ai, 2005)
C K\'ijmtr\aUft vUi\M - < m->i>
culoare verde; ... ''^i^' *
- necroze: branificarea unei zone din planta, indicand moartea
celulelor plantei;
- ofilire: pierderea turgesen|ei frunzelor, tulpinilor sau plantei intregi,
ca urmare a lipsei apei;
- distorsionare: rasuciri sau alte modificari ale formei frunzelor, Mate mtm.
lastarilor sau par]ilor aeriene;
- mozaic: colorarea unor zone,ale frunzelor in mod neobi§nuit, galben,
verde deschis sau verde Inchis;
Boala produsa de C. perniciosa prezinta doua stadii distincte: o faza
- cancer: zona moarta pe tulpina sau ramura^ umflata, deformata sau
decolorata; biotrofa §i o alta nectrotrofsaprofita.
- putregai: fesut brunificat §i deteriorat, de obicei la radacitii §i fructe; In faza biotrofa ciuperca se afla sub forma de miceliu monocariotic
- mdturi de vrajitoare: proliferarea anormall a ramurilor din acela^i intercelular, cauzand hipertrofia §i hiperplazia fesuturilor, pierderea
punct al plantei, dand aspect de maturi;^ domiaanfei apicale §i proliferarea ramificafiilor laterale, ceea ce are ca
rezultat formarea tulpinii anormale numita matura verde.

18 19
 In stadiul al doilea, ciuperca se modifica catre faza saprofita.cu
raspandire intracelulara a miceliului dicariotic ce provoaca necroze ?i
moartea fesutului infectat, distal situsului original de infecfie.
in consecinfa, in' general, din cauza agentilor patogeni se
inregistreaza:
- pierderi de productie: reducerea crejterii, reducerea recoltei, efecte
asupra dezvoltarii, cum ar fi incapacitatea de a produce structuri de
depozitare sau semin|e, distrugerea recoltei dki cauza putrezirii sau
necrozelor;
- pagube in ce prive^te calitatea produselor: produse bolnave
nepretabile vanzarii sau prelucrarii, produse bolnave toxice datorita
toxinelor bacteriene sau ftingice;
- boli post-recolta: cauzate de patogeni care au initiat boala i n
perioada prerecoltare sau continua a deteriora fesutul vegetal dupa
recoltare,
Desigur, daca se remarca simptome de boala este foarte important a
fi capabili sa dovedkn ca un anume patogen este agentul cauzal, iar pentru
aceasta trebuie urmate o serie de reguli cunoscute sub numele de
postulatele lui Koch:
- patogenul trebuie sa fie gasit pe toate plantele cu simptome;
- patogenul trebuie izolat §i crescut ia cultura pura §i trebuie sa-i fie
descrise caracteristicile; daca este biotrof, trebuie crescut pe o alta
planta gazda §i sa aiba simptomele §i semnele descrise;
- patogenul din cultura pura sau din planta test trebuie iaoculat pe
aceea§i specie sau varietate precum a fost descris original §i trebuie
sa produca aceleaji simptome care au fost vazUte origmal pe plantele
bolnave;
- patogenul trebuie izolat dui nou in cultura pura §i trebuie sa-i fie
descrise caracteristicile, la fel ca i n etapa a doua.
1.2.2. Agenfii care provoaca boli
Bohle plantelor sunt provocate de doua categorii principale de
agenti:
- agenpabiotici(nevii) ' - •'.
- agenfi biotici (yii).
20
Agen|:ii biotici, spre deosebire de cei abiotici sunt capabhi sa se
raspandeasca de, la o planta la alta §i ca urinare a cre?terii, ip-Ultiplicarii ?i
deplasarii agentului cauzal, se determina cre§terea i n timp a numarului
plantelor bolnave.
Dintre agenfii biotici, ponderea in producerea bohlor la plante o
reprezinta ciupercile. Ciupercile reprezinta cea mai larga §i probabil cea mai
familiara grupa de agenfi patogeni, incluzand oi;ganisme care provoaca
patari, rugini, fainari, caderea plantelor, putrezirea radacinilor, ofiiki etc.
Principala cale de infecfie o constituie penetrarea directa a fesuturilor, dar
pot irifepta §i prin deschideri naturale precum stomate, hidatode, lenticele
sau rani, Importanta este in cele mai multe cazuri prezenfa apei pe suprafata
plantei, deci criteriul de mediu este de baza. Raspandirea ciupercilor se
reahzeaza prin vant, apa (din ploaie sau irigatii), insecte §i practici culturale.
Bacteriile, care sunt mai familiare ca agenfi cauzah ai bohlor la om
§i animale (tuberculoza, pneumonic, febra tifoida etc.) spre deosebire de
ciuperci nu pot invada fesuturile plantei sanatoase §i intacte, prin urmare
cele mai multe infecfu se realizeaza prin rani. Bacteriile infecteaza de
asemenea prin rani cauzate de insecte sau prin deschideri naturale, precum
nectariile sau stomatele. Raspandirea bacteiiilor de la o planta la alta se
reahzeaza prin intermediul apei (din ploaie sau irigafii), prin insecte, precum
§i prin practici culturale. De asemenea, bacteriile pot fi transmise prin
seminfe provenite din plantele infectate.
Fitoplasma constituie un grup relativ nou de agenfi patogeni, intr-o
oarecare masura asemanatoare cu bacteriile, identificat pentru prima oara la
plante i n 1967 §1 denumit §i ''mycoplasma -like organisms"- MLO. Au
specificitate de fesut §i pot trai doar i n floem sau sistemul de transport al
substantelor din gazdele lor. Cele mai multe fitoplasme nu pot trai in afara
gazdei sau insectelor vector §i i n conseciata infecfia §i raspandirea se
reahzeaza prin intermediul vectorilor sau mijloace mecanice de transmitere.
Virusurile §i viroizii constituie un grup aparte de agen|i patogeni,
virusurile fiind incapabile de a se reproduce i n afara celulei gazda, iar
viroizu sunt chiar mai simph§ti, caci le lipse§te inveh?ul proteic, ei
posedand doar acidul nucleic. Pentru reahzarea, infecfiei sunt necesare
ranile, iar prmcipalul mod de raspandire il constituie .activitatea de hranire a
insectelor, dar,§1 nematozu sau polenul- infectat pot fi mijloace de
transmitere. Totodata, omul, prin actiyitafiler sale (altoire, manipulare de
material infectat) reprezinta un mijloc important de raspandire a virusurilor.
In cazul viroizilor, ident ficafi pentru prima oara la plante lafeiceputul anilor
1970, transmisia de la jlante bohiave, la plante sanatoase, se reahzeaza in
 principal prim mijloacele de propagare vegetativa §1 mecanice §i nu s-au
descoperit vectori pentru ace§tia.
Nematozii, mai ales prin ultimele doua stadii de viafa (larva ?i adiilt)
provoaca daune plantelor, respectiv nematozu care sunt patogeni obligatipe
plante au dezvoltate structuri specializate numite stile|i, care le permit sa
patmnda in celule §i sa extraga confinutul. Infectia se realizeaza prin
penetrare directa, de obicei prin'varful radacinii, dar §i prin rani, deschideri
naturale, activitatea unor insecte care se constituie drept vectori, ea §i prin
materialul vegetal infectat, ori sol contaminat, •
Cercetari numeroase au fost efectuate in privinta nematodului
Meloidogyne spp., la care situsurile de hranire constau in celule gigant, care
poseda caracteristicile celulelor de transfer existente in alte parfi ale
plantelor. Sporirea activitafii de transport transversal plasmalemei reprezinta
0 dovada a existenfei celulelor de transfer §i celulelor gigant care asigura
nutrifia nematozilor. Studule efectuate la Arabidopsis pe parcursul
modificarilor celulelor gigant au condus. la identificarea multor gene
transportor care au fost reglate de catre mfestarea cu nematodul, respectiv
expresia a 50 de gene transportor dhi 18 familii diferite de gene au fost
modificate semnificativ dupa infestare. Dintre acestea, 16 gene au fost
studiate mai i n detaliu §i s-a concluzionat ca anumite gene s-au exprknat i n
principal in gale, in timpxe altele i n regiunile nemfestate ale radacinii, iar
un al treilea grup chiar in intreaga radacma (Hammes §i al,, 2005).
De asemenea, i n cadrul agenfilor biotici sunt cuprinse §i insectele,
buruienile sau alte plante competitive.
Agentii abiotici provoaca dupa^umi cercetatori ceea ce denumim
mai degraba dereglari, decdt boli. Desigur ca ambii termeni desemneaza
acelea§i probleme in planta, de§i dereglarile imphca de obicei ca factor
cauzal un agent neviu, in thnp ce boala implica un agent cauzal viu. Sunt
descrise doua categorii de agenfi abiotici, agentii de mediu gi culturali.
adesea greu de diferenjiat, a§aincat stabihrea adevaratului factor cauzal este
deosebit de dificila §1 presupune un studiu amplu al istoriei conditiilor de
mediu §i culturale ale plantei supuse examinaru.
Factorii de mediu care provoaca boh plantelor sunt numero?! §i
dmtre ace§tia se pot ammtii-precipitafiile (hpsa lor provoaca uscaciune, iar
abundenfa, mundare), vantulrhe excesive, ingheturile (tknpurii in toamna sau
tarzu prhnavara), temperaturile extreme (mai ales in timpul iernu), poluarea
(ozonul, hidrogenul fluorurat, dioxidul de sulf etc.).
Factorii culturali sunt de- asemenea diver§i §i se pot enumera:
caracteristicile solului (tip de sol, pH-ul solului etc.), modahtafile de
plantare, deteriorari mecanice, taieri la momente nepotrivite §i mcorect
realizate, fertihzare necorespunzatoare (moment §1 doze nepotrivite care
22
determina toxicitate sau deficienfe), aphcarea necorespunzatoare a udarilor
etc. Totodata, unui dm agenfii culturali care poate provoca daujie plantei i l
reprezinta substanfele fitofarmaceutice. j . . '
• j.
1.2.3. Strategii pentru controlulj bolilor la plante
Managementul bolilor plantelor hnplica un proces care cuprinde
doua etape:in prknul rand este necesara diagnoza corecta §1 aprecierea
severitdtii, urmata de implementarea strategiilor de minimizare a impactului
bolii
1.2.3.1. Diagnoza bolii
Diagnoza bolii reprezinta prima treapta, iar importanfa sa deriva din
faptul ca determma doua lucruri: nevoia de contiol ?i tipul de control.
•: : Aprecierea severita|ii problemei se reahzeaza pe baza a numeroase
informafii, inclusiv folosind microscopul optic, izolarea pe mediu artificial,
microscopic electronica, studii ale spectrului de plante gazda, plante
indicator etc.
Din punct de vedere istoric, in privin|:a primelor modificari induse in
plante de factorii de stres, acestea au fost detectate in principal prin metode
destructive, efectuand la nivelul probelor determinari biochimice §i
moleculare. Tehnicile bazate pe imagmi perihit detecfia imediata a situathlor
de stres, inaintea aparifiei simptomelor vizual, tehnici care constituie
mijloace promi|atoare pentru managementul produc|:iei agricole (Chaerle §i
Van DerStraeten, 2001).
Prezinta de asemenea importanfa deosebitS identificarea cu
corectitudine a agentului cauzal §i chiar a diferitelor tulpmi existente, a§a
cum au demonstrat §i cercetarile efectuate de Ciurdarescu §i al. (2003), care
au rehefat ca evidenfierea prin electroforeza a spectrului proteic apartinand
la patru tulpini fiingice ofera mforma|ii clare cu privire la apartenenfa
specie! la un anumit gen. Astfel, spectral proteic al ciupercu Aspergillus
flams izolata de pe cariopse de grau este constitiiit din 8 proteme (tabehd
1.1.). Spectral proteic al ciupercii .4. niger izolata de pe vifa de vie con|ine
tiei proteme cu mase moleculare de 78 IcDa, 55 kDa §i 44 kDa, iar al
ciupercii^. niger izolata dm sol, 4 proteme: 88 kDa, 78 kDa, 57 kDa §i 44
kDa.
23
 1.2,3.2. Managementul boililor
Tabehiil.l.
Spectrul proteic al ciupercii Aspergillus flavus izolata de pe cariopse de
grau (modificat, dupa Ciurdarescu §i al.,- 2003) Maitagementul bolilor presupune un complex de mijloace (culturale,
tratamente,. rezistenfa, control biologic, chimic etc.), dar scopul nu este
Numar banda Distanfa de migrare Masa moleculara neaparat elimhiarea completa a bohi, ci menfmerea la nivele acceptabile. De
(cm) (kDa) cele mai multe ori, cea mai buna masura de control este prevenirea.
1 4,9 78,03967 Dui punct de vedere al practicjlor culturale, atenfia este concentrata
2 4,6 68,69717 asupra masurhor de manipulare care ajuta la minimalizarea condifulor
3 4,1 • 55,54494 • favorabile pentru dezvoharea bohi. A§a sunt spre exemplu metode prin care
4 3,6 44,91074 se modifica condifiile de cre§tere ale plantelor, cu scopul de a optimiza
5 3,0 34,80143- cre§terea §i vigoarea.
6 2,6 29,36038 Se unpune alegerea locului de cultivare, i n stransa relafie cu
7 2,4 26,96777 caracteristicile §i cerinfele speciei (mai ales cele referitoare la tipul de sol,
8 2,3 25,84551 pH, drenare, intensitate a lumitiii).
Practicile de plantare. includ distanfe intre plante §1 adancimi de
plantare corect alese; rotafia culturUor, mai ales i n cazul patogenilor de sol.
Realizarea unei baze de date cat mai complexe care va confine date Masurile de intretinere a plantelor, respectiv fertiJizare, irigare,
biochimice cu privire la proteinele constitutive, precum §i folosirea mulcire sau protecfie peste iarna, prezinta un impact deosebit asupra
markerilor enzimatici de tipul malatdehidrogenazei, catalazei etc: va permite sanatafii plantelor. t
identificarea ciupercilor cu o mai mare acuratefe, comparativ cu
Controlul materialului biologic presupune folosirea seminfelor
identificarea prin microscopic fotonica.
sanatoase, libere de boli, ca §i plantule sau material pentru transplantare, in
In privinfa micoplasmelor, in Romania, contribufii remarcabile i n vederea eradicaru bohlor plantelor sau parfilor de plante, ca masura de
dezvoltarea tehnicilor de diagnostic au fost aduse de Ploaie §1 al. (2003). Au reducere a potenfialului de raspandire a agenfilor biotici.
fost utilizate atat tehnici de tip clasic prm care s-a urmarit indeplinirea Utilizarea soiurilor rezistente sau tolerante, iar daca este posibil
parfiaia a postulatului lui Koch, muhe dintre aceste tehnici fiind nespecifice, apelarea la rezistenfa genetica, mai ales i n cazul virusurilor, nematozilor,
cat §i tehnici moleculare specifice, precum cele serologice §i cele bazate pe agenfilor patogeni de sol §i cei care provoaca ofdixi, avand i n vedere ca
amphficarea ADN, prin tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction). ace§tia sunt foarte dificil de controlat prin ahe mijloace.
Pe baza cercetarilor efectuate s-a incercat dezvoltarea tehnicilor de Infelegerea conti'olului genetic de raspuns la patogeni stres
diagnostic specifice, folosmd doua aatiseruri, pentru tehnica ELISA, IgG abiotic reprezinta cheia ameliorarii raponale a soiurilor de plante cultivate.
(Fosfataza Alcalina) specifica pentru micoplasma decluiului caisului, iar Plantele pot fi amehorate pentru a rezista condifiilor specifice §i
pentru I B M (imunoelectronomicroscopie), IgG specifica micoplasmei care nespecifice, pe baza cunoa5teru reglarii moleculare a raspunsurilor
produce cloroza grammeelor. Aceste tehnici au fost dezvohate pe iepuri, cu fiziologice (Mengiste §i al., 2003).
ajutorul antigenului izolat pe medii sintetice, care a recunoscut micoplasma Printre masurile actuale se numara §i cultivarea plantelor altoite,
i n plante prin folosirea celor doi markeri moleculari ia tehnica lEM, prin masura care serve§te mai multor scopuri (EUvero §i al., 2003):
marcare cu aur coloidal §i prhi tehnica ELISA, h i faza sohda pe
- favorizarea cre§terii §i dezvoltarii plantelor;
nitroceluloza.
- controlul ofilirii cauzate de patogeni;
- reducerea infecfulor vkale, fungice §i bacteriene;
- imbunatafirea toleranfei la stresul termic §i salin;
- imbunatafirea procesului de absorbfie a apei si sarurilor minerale etc.
I

24
25
 In privin|a agenfilor patogeni, dezvoltarea ;§i folosirea portaltoilor
rezistenfi la diferifi patogeni de sol, poate oferi unele dintre cele mai
promitatoare avantaje, precum in cazul ciupercilor Verticilliwn ori
Fusarium; bacteriilor, precum Pseudomonqs sau virusurilor (de exemplu
virusul TYLCV- transmis la tomate de Bemisfa tabaci),
Controlul biologic (folosirea agenfilor vii - antagoni§ti sau
competitori ai agentului cauzal) pare a fi promifator pentru viitor, dar exista
de asemenea situafii cand folosirea, pesticidelor (ftingicide, bacteriocide,
nematocide) este importanta §i eficienta. Dintre acestea, cele, mai comune
sunt ftmgicidele, dar §i in cazul lor eficacitatea depinde de utilizarea corecta
in privinfa fiangicidului ales, a timpului de aplicare, ca §i a metodei de
aplicare.
§esan (1997) a prezentat o sinteza asupra contribufiilor romane§ti in
direcfia protectiei biologice a culturilor de plante iadustriale, leguminoase
anuale §1 vifa-de-vie, fafa de doi dintre patogenii deosebit de importanfidin
punct de vedere economic, Sclerotinia sclerotiorum §1 Botrytis cinerea.
. M genexal, pesiicidele pot fi tmpqrfite in trei categorii:
- Pesticide „bioraponale" - considerate prietenoase cu mediul,
deoarece au efecte daunatoare mininie asupra organismelor nonfinta
§i;asupra mediului. Sunt de asemenea mai prietenoase cu utUizatorul
comparativ cu pesticidele tradifiouale. Exemple: uleiul horticoi,
bicarbonatul de potasiu., . . ,
Pesticide biologice - sunt agenfi viij.utilizafi pentra controlul unor
patogeni specifici, la raiidul Iqr, organisme vii. Agenfii de control
; pot fi antagoni§ti, (secreta coxQpu§i care altereaza mediul ?i-l fac,
nefavorabil cre§terii patogenului) sau competitori (ei ocupa aceea§i
ni§a sau concureaza pentru aceea§i sursa.de hrana) pentni agentul
cauzal,
- Pesticide „chimice" - sunt considerate pesticidele „tradifionale", cu
moduri tradifiouale de aplicare (ex. benzimidazoh, stiobilurine,
substanfe pe baza de cupra §i sulf).
Biopesticidele sunt anumite tipuri de pesticide derivate din materiale
naturale precum animale, plante, bacterii §i anumite mhierale (Nixon, 2004).
La sfar§itul anului 2001, au fost inregistrate 195 substanfe active cu rol
biopesticid §i 780 de produse. Biopesticidele sunt imparfite i n tiei clase
principale:
26
/. Pesticide microbiene.
Acestea au ca substanfa activa un microorganism (bacterie, ciuperca,
vhus sau protozoar). Acestea pot asigura controlul a diferite tipuri de
daunatori, de§i i n mod separat, fiecare ingredient activ are o relativa
specificitate pentru finta sau fintele sale. Exista prin urmare ciuperci care
controleaza anumite specu de buruieni §i alte ciuperci care omoara insecte
specifice.
Cele mai raspandite biopesticide microbiene sunt subspecuile §i
raseie de Bacillus thuringierisis, a§a numitele Bt. Fiecare rasa a acestei
bacterii produce un amestec de proteine §i in mod specific omoara una sau
Qateva specii de larvede insecte, Specule finta sunt determinate daca un Bt
particular produce o protema care se poate lega de un receptor de la nivelul
larvei, provocand inforaetarea acesteia.
. 2 . Protectanfi incorporafi in plante (PIPs)
Acestea sunt substante cu rol pesticid produse in plante din
materialul genetic care a fost adaugat plantei. A§a spre exemplu, cercetatorii
pot prelua gena care codifica proteina pesticida Bt §i introduce gena i n
materialul genetic propriu plantei, urmand ca planta sa produca substanfa
care distruge daunatorul,
5. Pesticide biochimice
Acestea sunt substanfe naturale care controleaza daunatorii prin
mecanisme netoxice,
Pesticidele,convenfionale, spre deosebire de pesticidele biochimice,
sunt i n general materiale sintetice care omoarS i n mod direct sau care
inactiveaza daunatorul, Astfel de substanfe sunt spre exemplu feromonu sau
§i diferite extracte din plante care atrag insectele intr-o capacana,
in ceea ce privesc avantaiele folosirii biopesticidelor, se menfioneaza
ca acestea de obicei sunt mai pufin toxice decat pesticidele convenfionale,
afecteaza in general numai organismul finta sau organisme foarte apropiate
acestuia, spre deosebire cu spectrul larg de acfiune al pesticidelor
convenfionale, De asemenea, biopesticidele sunt adesea eficiente i n cantitafi
foarte mici §i se descompun foarte repede, ceea ce face ca expunerea la
acestea sa fie mai redusa §i prin urmare sa se evite problemele poluarii
cauzate de pesticidele convenfionale.
27
 In privinla combaterii infecfiei stamineale cu ciuperci producatoare
de micotoxine din grupul Aspergillus flavus parasiticus, cercetarile
efectuate de Lupu §i al. (1997) laporumb, utilizand biopreparate pe baza de
Saccharomyces chevalieri, Trichoderma viride Td^o §i Bacillus subtilis B-9
au demonstrat ca biopreparatul pe baza de S. chevalieri a prezentat o
eficacitate ridicata- mai mare;decat a standardului chimic (Benlate 50 WP).
Biopreparatele pe hdok'Ae-T. viride §i B. subtilis au prezentat o eficacitate
redusa, inferioara standardului chimic.
Folosirea acestora ^cao componenta in cadrul programelor de
management integrat al daunatorilor (rPM) poate conduce la reducerea
evidenta a folosiru pesticidelor tradifiouale, in timp ce producfia ramane la
nivel ridicat. Exista preocupari pentru. noi formulari de aphcare ale rasei
Trichoderma harzicmum M l (rezistenta.la carbendazim) i n vederea inhibarii
cre§terii ciupercu Pythium aphanidermatum (Jayaraj §1 a l , 2006).
In contextul elaborarii unui sistem iategrat de nutrifie §1 combatere a
principalilor patogeni ai florii-soarelui, Ihescu §i al. (1997) au procedat la
aplicarea asociata a unor microorganisme benefice inoculante (diazotrofe,
stimulatoare de cre§tere) cu ftingicide, in doze reduse. Rezultatele obfinute
au evidenfiat faptul ca tratamentele biologice la samanfa au condus la
sporuri semniflcative (8-17%). Tratamentele cu pesticide i n doza redusa (1/2
din doza recomandata) au dat rezultate similare cu cele obfiaute la
tratamentele cu pesticide i n doza integrata. Tratamentele asociate,
biopreparat + pesticid in doza redusa au demonstrat o buna compatibilitate a
componcntelor.
De asemenea, in fara noastra se remarca preocupari pentru controlul
integrat al bohlor §i daunatorilor i n pomicultura §i viticultura (Budan, 2001;
Cheregi, 2001; Chira, 2001; Ranca, 2001).
Totodata, cercetatorii sunt preocupafi de gasirea unor metode
ahemative pentru dezmfecfia post-recolta, fara folosirea fiimiganfilor
chimici (ex. bromura de metil -MeBr- folosita extensiv impotriva
nematozilor, buruienilor, insecte, ciuperci, bacterii §i rozatoare). Wang §1
Tang (2004) precizeaza ca problema poate fi rezolvata prin incalzire cu
energie sub forma de radio firecvenfa (RF) 5i microunde (MW), acest camp
electromagnetic interacfionand direct cu ceea ce exista i n interiorul
materialului vegetal, ridicand rapid temperatura in centru. Tratamentele RF
§i M W implica aphcarea energiei electromagnetice la 10 MHz, pana la
30.000 MHz, energie „delimitata" prin tunele de metal, fimd„ferita" de
contactul cu operatorii §i fara impact asupra mediului. Studule au vizat
desigur §i cunoa?terea impactului termic asupra calitafii produselor.
Din punct de vedere genetic, studiile cu privire la stresul plantelor
sunt bazate din ce in ce mai mult pe expresia genelor, iar analiza expresiei
28
genelor necesita masuratori . de inalta sensibilitate, precizie j i
reproductibilitate pentru secvenfele de ARNm specific (Nicot §i ,al., 2005).
Pentru a alege cele. mai-adecyate strategii pentru., managemenul
bolilor §i daunatorilor este necesar sa existe cu.no§tinfe pentru suficienfi
parametri ai multor substanfe agrochimice,. care sa ofere informafii
suficiente in vederea luarii unor decizii corecte. Dar, informafii despre
spalarea pesticidelor, persistenfa, parametri de toxichate. cronica §1 acuta,
bioconcentrare §i alfii sunt greu de analizat de catre persoane lipsite de
cuno5tinfe in domeniul substanfelor agrochimice.
Indicele de risk (ERI - Environmental Risck Index) prezentat de
Alister §1 Kogan (2006) permite folosirea parametrilor disponibiii pentru
fiecare substanfa agrochimica, incluzand persistenfa (DTso), spalarea,
volatilitatea, coeficientul octanol-apa (Zow), doza de referinfa (Rfd), doza
letala (LDso) pentru organismul non-finta (mamifere, pasari, animale
acvatice §i insecte). Acestea pot fi comparate pentru mai muhe substanfe §i
clasificate in funcfie de riscul pentru mediu. Pentru a verifica folosirea
acestui index, valorile ERI • au fost calculate pentru cateva substanfe
agrochimice folosite in SUA §i Europa, s-au raportat la valorile privind
detectia lor in sol §i apele de suprafafa, iar rezultatele au pus in evidenfa
bune corelafii. Prin urmare, reultatele obtinute permit considerarea ERI ca
un mijloc de screening pentru incorporarea mediului in reglementarile locale
§i regionale, respectiv in a modifica criteriile pentru folosirea substanfelor
agrochimice in concordanfa cu solul, vremea sau condifiile de management
al culturilor.
1.3. C O M P E T I T I A
1.3.1. Semnalizarea planta-planta
Plantele genereaza §i percep semnale informationale. Semnalizarea
planta-planta reprezinta un transfer de informape intre indivizi. •
Se considera ca o interacfiune este informationala cand aceasta
implica schimbul unei cantitati neinsemnate dematerie ?i energie (din punct
de vedere cantitativ), dar in ciuda acestui aspect, are efecte profunde asupra
plantelor prin modularea programului lor de dezvohare (Aphalo §1 al,
1999). In legatura cu raspunsul plantelor la diferifi stimuli, Thellier §1 al.
(2005) menfioneaza ca informatia corespunzaroare unui stimul poate fi
29
„depozitata" In planta, unde ea ramine inactiva pana cand un al doilea stimul
„recheama" aceasta informape §i in final permite acestea a avea.un efect,
sistem asemanator proceselor caracteristice niemorjei.
Competifia reprezinta efectele negative pe care un organism le are
asupra altui organism; prin consumul sau controlul .accesului la o resursa
care este limitata din punct de vedere :al disponibilitapi (Keddy, 1989, citat
de Aphalo §i a l , 1999). Rezultatele obfinutedeNovoplansky (2005) in urma
•studiilor efectuate cu Pisum satinim, Buchloe dactyloides §i Trifoliuny
repens au reliefat ca discrimiarea propriu/non-propriu este mediata de
coordonarea fiziologica dintre' radacinile care se dezvolta pe aceea5i planta,
mai degraba decat recunoa§terea aldgenetica, -iar mecanismele coordonSrii
fiziologice nu sunt inca cunoscute..: • •
Plantele nu iau "decizii" in maniera in care oamenii fac aceasta, dar
sunt capabile sa modifice in mod activ ratele metabolismului lor §i
programele de dezvoltare, ca raspuns.. la. o varietate de semnale imput (ex.
semnale de mediu, de origine abiotica -^i- biotica) §i astfel sunt capabile sa ia
"decizii". . . . microorganisme la nivelul rizosferei, Morgan §i al. (2005) aduc date noi cu
Din punct de vedere trofiCi j?/a«fe/e verzi ca proditcdtori primari
sunt expuse la doua ameninfari principale: competifia pentru resurse $i
consumului lor de catre animale §1 microbi (Agrawal, 2004).
Intre plantele vecine §i erbivore se pot menfiona trei interacpuni
predictibile sau efecte non-aditive.
In primul rand, competifia poate, altera nivelele obi^nuite ale
erbivorelor la o planta gazda. O a doua cale in care competipa §i erbivorele
s-a prevazut a interactiona implica plantele vecine, care afecteaza
caracteristicile rezistenfei unei plante |inta. In al treilea rand, competifia §i
erbivorele pot avea efecte non-aditiye asupra plantei gazda finta, chiar in
condifiile in care competitia nu altereaza nivelele erbivorelor. De aici decurg
doua ipoteze: modelul stresului cumulativ ?i ipoteza compensatorie
continua, s-au folosit de aceasta logica pentru a prevedea ca plantele libere
de competitie vor tolera mai bine erbivorele, comparativ cu plantele expuse
competifiei.
Spre deosebire de competipa sxipraterand, plantele se afla de
asemenea in competifie pentru o gama larga de resurse ale solului, incluzand
apa 5i eel pufin 20 elemente minerale esentiale, diferite ca marime, valenj:a,
mobilitate etc. (Casper §i Jackson, 1997). 0 planta poate avea un efect
negativ asupra disponibilitapi unor resurse, fafa de care o alta planta
exprima un raspuns pozitiv de cre^tere, spravietuire sau de reproducere
(figura L9).
30
Planta Plants.
Efect
Mediu
Figura. 1.9^ Competifiamtre plante
(dupa Goldberg, 1990, citat de Casper fi Jackson, 1997)
in legatura cu costurile biologice §i beneficiile interacfiunii planta-
referire la pierderea din radacini a compujilor pe baza de carbon, care
favorizeaza populafiile microbiene §i prin urmare- sunt benefice plantelor
prin sustinerea micorizelor specifice sau asociafiilor in cazul
leguminoaselor. In general, rizosfera poate ajuta planta prin menfinerea
reciclarii nutrienfilor, prin producerea hormonilor, ajutand la asigurarea
rezistentei la bolile microbiene §i la asigurarea toleranfei la compu§i toxici.
Cand plantelor le lipsesc elemente minerale cum sunt P sau N , relafiile
simbiotice pot fi beneficiale §i se favorizeaza cre§terea. Cu toate acestea,
beneficiul poate fi pierdut in cazul soiurilor bine fertilizate (agricole), unde
nutrientii sunt deja disponibiii plantelor §i simbionfii reduc cresterea.
Semnalarile chimice dintre plante sunt asociate cu modificari
fenotipice, aja cum este cazul la speciile parazite de Orobanchaceae
(Tomilov §i al., 2005). Studiile efectuate in vitro au evidenfiat ca
dezvoltarea haustorilor (structuri prin intermediul carora sunt invadate
radacinile) este rapida §i putemic sincronizata. Dezvoltarea haustorilor este
initiata in radacini aseptice ale parazitului facultativ Triphysaria versicolor,
cand s-au expus molecujelor fenolice asociate cu exudatele radacinii gazda
§i bioactivitatea rizosferei. Dezvoharea haustorilor a fost' sfimulata la
plantule aseptice de T. versicolor prin aplicarea exogena a fitohormonilor §i
inhibata prin aplicarea hormonilor antagoni^ti. Experimentele au demonstrat
ca auxina localizata §1 acumularea etilenei reprezinta primele evenimente in
dezvoltarea haustorilor $i ca plantele parazite folosesc mecanismele deja
stabilite ale dezvoharii plantei, pentm a realiza flmcfiile specifice de
parazitare.
31
 1.3.2. Alelopatia
Termenul alelopatie a fdst introdus Tn 1937 de catre Molisch,
insemnand interactiunea chimica benefica sau daunatoare dintre
organismele vegetale, inclusiv microorganisme.
Alelopatia este defmiia ca un mecanism al mteracthmilor planta-
planta, plantd-microorganfsm, plantd-vinis, plantd-insectQ §i plania-sol-
plantd, mediate de substanfe chimice produse de planta sau
microorganisme p eliberate in mediu (Gniazdowska $i Bogateek, 2005).
In literatura de specialitate sunt descrise doua tipuri de alelopatie:
alelopatia adevdrata, respectiv eliberarea substanfelor care sunt toxice Tn
forma Tn care ele sunt produse de planta §i alelopatia fimctionald, adica
eliberarea de substanfe care sunt toxice ca rezultat al transformarii lor de
catre microorganisme. Este cunoscut de asemenea faptul ca substantele
alelopatice sunt induse de catre factori stresanti din mediu {figura 1.10.).
Flgura 1.10. Inductia substantelor alelochiniice de cStre factorii de stres
32
Printre factorii inductivi se pot enumera; agenfii patogeni, radiafiile
ionizante, ..d.^ficienfe in privinfa aprovizionarii cu elemente minerale, stres
termic, stres, hidric etc. precum §i stres cauzat de substanfe • alelopatice §i
erbicide. , ,
Substanfele alelochimice reprezirita mesageri chimici interspecifici,
Tmpartite Tn allomone §i kairomone. Allomonele au fost definite ca
"substanfe chimice produse sau dobandite de un organism, care aflat Tn
contact .cu un Individ al ahei specii,;ntr-un context natural, dezvolta la
nivelul primitorului, un comportament sau o reacfie fiziologica adaptativa
favorabila celui ce a emis substanfa"..:0."kairomona" este definita ca „un
mesager chimic trans-specific, beneficiul adaptativ se orienteaza catre
primitor mai degraba decat pentru emifatpr". Ailomona este un mesager
chimic'interspecific, avantajul adaptativ fiind pentru producator, Tn rimp ce
kairomone.este un mesager chimic interspecific, cu avantaj adaptativ pentru
primitor.
Majoritatea substaitfelor alelochimice stmt metaboliti .secundari
(care nu au funcfie fiziologica esenfiaia pentru menfinerea viefii) ?! apar{in
terpenoizilor, compu§ilor fenolici, cianide organice §i acizilor gra?! cu
lanfuri lungi. Se gasesc Tn frunze, radacini, tulpini, flori §i fiucte, dar
frunzele sunt sursele majore la multe specii. Radacinile Tn general produc
cantitafi mai mici §i compu§i mai pufin toxici comparativ cu fixmzele.
in ce prive§te acfiunea acestora asupra plantei finta, aceasta este
diversa, difera cu soiul, extractul sau fracfia de extract, aja cum au
demonstrat cercetarile efectuate la salata (Chon §i a l , 2005) §i afecteaza
numeroase reacfii biochimice, ceea ce are ca rezuhat modificarea a diferite
funcfii fiziologice. Acfiunea unor astfel de substanfe poate fi detectata la
diferite nivele ale organizarii plantei: molecular, structural, biochimic,
fiziologic ?i ecoiogic. Astfel, se modifica activitatea enzimelor, diviziunea
celulara §1 ultrastructura, permeabilitatea membranelor, absorbfia ionilor,
cre§terea §i dezvoltarea plantelor.
in acest context, cercetarile efectuate referitor la modificarile
celulare Tn radacinile de mu?tar {Brassica fiincea L.),. crescute Tntr-un sol
tratat cu 1,09,.. 1,46 §i 1,83 mg acid benzoic (substanfa cunoscuta ca
alelochimica) per gram sol au reliefat ca dupa 7 zile canfitatea regasita
(masurata prin cromatografie lichida de Tnalta performanfa) a fost de 68, ] 50
§i 250 pg acid benzoic per g sol. Tratamentele cu acid benzoic au redus
crejterea radacinii cu 30,5%, 58,8% §i 81,1%, odata cu cre?terea
concentrafiilor. Mai mult, din punct de vedere al modificarilor la nivel
celular, studiile microscopice au reliefat ia nivelul radacinilor celule cu
forme neregulate, dispuse Tntr-o maniera dezorganizata §1 deteriorari la
nivelul organitelor celulare. De asemenea, celulele radacimi au prezentat
33
modificari ale lamelei mediane (la 68 §i 150 ^j.g acid benzoic per g sol), Tn
schimb lamela mediana a fost intacta o data cu' cresterea depunerilor la
nivelul-perefilor celulari, situafie bbservatala 250 jig acid benzoic per g.sol.
Prin urmare, Tn cazul radacinii la mu§tar, la nivel celular s-au • Tnregistrat
modificari Tn ce prive§te morfologia celulara §i organizarea interna (Indeijit
?iKaushik, 2005). ' ' ' ' :
Cetrtaurea maculaia, specie invaziva Tn vestul Statelor Unite
Tnlocuie^te speciile native de plante, prin- exudarea la nivelul radacinii a
fitotoxinei (-) - catechina. La plantele susceptibile de Arabidopsis iJiaiiana,
substanfa alelochimica cdrnarida formarea speciilor reactive de oxigen
(KOS) la nivelul meristemiilui radacinii, care permit cascadei'semnal Ca^"'
sa comande schimbari la nivelul genomului, i n expresia genelor §i Tn cele
din urma moartea sistemului radicular (Rains §i a l , 2003).
Totodata, se Tnregistreaza efecte semnificative asupra fotosintezei §i
respiratiei §1 mai mult, compu?!! alelopatici indue stresul oxidativ secundar,
ekprimat ca o cre§tere a producerii radicalilor liberi §1 inducerea sistemului
celiilar antioxidant. Supravietuirea plantei in condifiile stresului alelopatie
depinde de capacitatea plantei de a detoxifia substanfele alelochimice,
proces care se desfa§oara in paralel cu reactia de aparare celulara la stresul
oxidativ.
Numeroase plante produc o larga varietate de substanfe alelochimice,
exprimate fie constitutiv sau induse ca raspuns la erbivore. Efectele
substanfelor alelochimice produse de plante- nu se reduc insa doar la
erbivore, ci se pot extinde (in mod-pozitiv, ca'$i in mod negativ) asupra
performantelor nivelelor' trofice superioare, incluzand pradatorii §i
parazitoizii erbivorelor (Haivey §1 al, 2005)!
Unui din motivele' pentru care Substantele alelochimice prezinta
interes este potenfialul lor de a fi folosite in sistemele alternative ale
m'anagementului daunatorilor. Folosirea'substanfelor alelochimice produse
de plante in practicile agricole §i horticole • poate reduce folosirea
pesticidelor sintetice ?! implicit contaminare^ mediului asociata aplicarii
pesticidelor $i contribuie la realizarea unui sistem agricol mai durabil. Spre
exemplu, glucozinolafii, compu?! aflati Tn importante produse agricole'pot
reprezenta o sursa viabila de substanfe 'alelochimice, pentru controlul a
diferifi daunatori de sol (Brown ^i Morra, 2005).
Cercetarile efectuate de catre Gadea ?i al.(2004) in perioada 1998-
2000 cu diferite grade de imburuienare a speciei Xanthiimr italicvm la
cultura de porumb au reliefat ca: aceasta buruiana este foarte competitiva,
pragul de daunare {,prag economic de daiinare"= gradul de imburuienare al
unei culturi de la care valoarea minusurilor de producfie depa?e5te
cheltuielile pentru masurile speciale de combatere) realizandu-se la densitafi
34
cuprinse intre 0,3.-0,6 pknte / m^, iar iu; condifiile fertihzarii cu azot, specia
devkie mai competitiva, determinand pragul de daunare la o dpnsitate mai
redusa. Exista desigur numeroase situafu ale relafiilor de co;iCurenfa intre
buruieni §i plantele de cultura (Berca 5i:Tanase, 2000), iar pentru controlul
buruienilor, un compus alelopatie de succes ar trebui sa inhibe germinarea
catorva specii de buruieni §i sa nu inhibe germinarea seminfelor la plantele
cultivate.
In ceea ce prive?te succesul controlului. biologic al buruienilor
invazive folosind insecte erbivore, dupa Peterson §i a l (2005) acesta este
bazat pe faptul ca insectele erbivore au efecte directe §i/sau indirecte asupra
burUienii gazda.
BEBLIOGRAFDE
Agrawal, A. A. 2001. Phenotipic plasticity in the mteractions and evolution of
• species, Science, Vol. 294: 321-326.
Agrawal, A.A. 2004. Resistance and susceptibility Of milkweed: competition,
root herbivory and plant genetic variation. Ecology, Vol.85: 2118-2133.
Agrios, G.N. 1997. Plant Pathology, 4th ed. Academic'Press, NY.
Alister, C , Kogan, M . 2006. ERI: Environmental risk index. A simple proposal
to select agrochemicals for agricultural use. Crop Protection, Vol. 25: 208-
211.
Aphalo, P.J., BaUare, C.L., Scopel, A.L. 1999. Plant-plant signallmgthe shade-
avoidance responses and competition. Journal o f Experimental Botany, Vol.
50: 1629-1634.
Bains, H.P., Vepachedu, R., Ghroy, S., Cahaway, R.M.,Vivanco, J.M. 2003.
Allelopathy and exotic plant invasion: from molecules and genes to species
uiteractions. Science, Vol. 301: 1377.
Berca, M . , Tanase, G. 2000. Relafii de concurenfa intie buruieni §i plantele de
cultura. A l X I I Shnpozion Nafional de Herbologie, Sinaia, Romania.
Brown, J., Morra, M,X 2005. Glucosinolate-containmg seed meal as a soil
amendament to control plant pests. 2000-2002. National Renewable Energy
Laboratory. Colorado, Subcontract Report, 510-35254. 99 pp.
Budan, S. 2001. Promising new souce cherry selection, with high tolerance to
leaf spot [Blitmeriella jaapii (Rehm) Arx,]. Lucrari §tunfifice,
U.§.A.M.V.Bucure?ti, seriaB, Vol. XLIV: 269-272.
Casper, B.B., Jackson, R.B. 1997. Plant competition underground. Annu.Rev,
Ecol. Syst. V o l 28:545-570.
Chaerle, L., VanDer Straeten, D. 2001. Seeing is believmg: imaging techniques
to monitor plant health. Biochimica et Biophysica Acta 1519: 153-166.
35
Cheregi, V. 2001. Program of integrated treatment for disease and pest control
in the vineyards in 2001-2002. Lucrari §tunfifice, U.§.A.M.V.Bucure§ti,
SeriaB, Vol. XLIV: 321-323.
Chha, A., Cepoiu, N., Chira, L., Dehan, E. 1996. Cercetari privind eficacitatea
tratamentelor cu fungicide i n livada §i post-recoltare asupra preveniru §i
combateru unor boh de depozit la mere. Lucrari §tiinfifice, U.§.A.M.V.
Bucure?ti, Seria B, Vol. X X X I X : 75-79,
Chira, L, 2001, Aspects regarding the integrated control for pests and diseases
on apple orchards with resistant cultivars. Lucrari §tim|ifice,
U.§.A.M.V,Bucure§ti, SeriaB, Vol, XLIV: 181-184,
Chon, S.U., Jang, H.G., Kim, D.K., Kim, Y. M . , Boo, H.O., Kim, Y.J. 2005,
Allelopathic potential ia lettuce (Laciiica saiiva L,) plants. Scientia
Horticultiirae, Vol. 106:309-317.
Ciurdarescu, M., Maxhnihan, C, Oprea M . 2003. Evidenfierea electroforetica a
spectrului proteic §i a unor enzime izolate din tulpinile Aspergillus flavus §i
Aspergillus niger. Analele I.C.D.P.P. Bucurejti, Vol, XXXH: 41-46.
Francl, L.J, 2001, The disease triangle: A plant pathological paradigm revisited.
The plant health mstructor, DOI: 10.1094/PHI-T-2001-0517-01,
Gauman, E, 1950, Principles of Plant Infection, Hafner Publ,, NY.
Gadea, JVI., Gadea, S., Budoi, G. 2004. Pragul de daunare produs de specia
Xanthium italicum la cultura de porumb. Lucrari §tiLn|ifice,
U,§.A.M.V.Bucure?ti, Seria A, Vol. X L V I : 259-263.
Goldberg, D.E. 1990. Components of resource competition in plant
communities. In Perspectives on Plant Competition, Ed. Grace J.B. and
Tilman, D., SanDiego:Academic. pp.: 27-65.
Gniazdowska, A., Bogatek, R. 2005. Allelopatic interaction between plants.
Multi site action of aUelochemicals. Physiologia Plantarum, Vol. 27 : 325.
Hammes, U.Z., Schachtman, D.P., Berg, R.H., Nielsen, E., Koch, W.,
Mclntyre, L . M . , Taylor, C.G, 2005. Nematode-Induced Changes of
Transporter Gene Expression m Arabidopsis. MPMI, Vol, 18: 2005: 1247-
1257.
Harvey, J.A., Nouhuys, S.V., Biere, A. 2005. Effects of quantitative variation in
ahelochemicals mPlantago lanceolata on development of a generahst and a
specialist herbivore and their endoparasitoids. Journal of Chemical Ecology,
Vol. 31: 287-302,
Ihescu, H., Popescu, A., Ioni|a, A., Oancea, F., Kupferberg, S., Prodan, IVI.,
Prodan, L , Parsan P. 1997. Compatibilitatea §i eficacitatea uthizarii asociate
a tratamentelor cu biopreparate bacteriene inoculante §i fiingicide i n cultura
de floarea-soarelui. Sesiunea ^timfifica Anuala a I.C,P,P, Bucure§ti -
Strategu de protectie a plantelor cu impact redus asupra mediului, 2-3
Aprihe,
36
Inderjit, H,K., Kaushik, S. 2005. Cellular evidence of aUelopathicrinterference-
of benzoic acid to mustard {Brassica flincea L.) seedling-gijoAVth.,'Plant
Physiology and Biochemistry, Vol. 43: 77-81. . -•• ,.
Jayaraj, J., Radhakrishnan,, N.V., Velazhahan, K 2006. Development..of
formulations of Trichoderma harzianum strain JVIl for control ofdamping-
off of tomato caused by Pythium aphanidermatum. Archives, of
Phytopathology and Plant Protection, Vol.39: 1-8.
Keddy, P.A.T989. Competition, London: Chapman and Hall,
Knogge-'W. 1998. Fungal pathogenicity. Current Opinion in Plant Biology,
Vol. 1:324-328.
Luph, .e:,-Severm, V., .Oancea, F., Oprea, M . , §esan, T.E. 1997. Combaterea
bioldgica a infecfiei porumbului i n timpul vegeta]iei cu ciuperci toxigene
din genul Aspergillus. Sesiunea ^timfifica Anuala a I.C.P.P, Bucure§ti -
Strategu de protecfie a plantelor cu impact redus asupra mediului, 2-3
Aprihe.
Madlung, A., Comai, L . 2004. The effect on genome regulation and structure..
Annals of Botany, Vol. 94: 481-495.
Mahnstrom, C M . , Raflfa, K.' 2000. Biotic disturbance agents i n the boreal
forest: considerations for vegetation change models. Global Change
Biology, Vol. 6: 35-48.
Mengiste, T., Chen, X., Sahneron, J., Dietrich, R. 2003. The BOTRYIJS
SUSCEPTIBLEl Gene Encodes an R2R3MYB Transcription Factor Protem
That Is Required for Biotic and Abiotic Stress Responses in Arabidopsis.
The Plant Cell, Vol. 15: 2551-2565.
Morgan, J.A.W., Bendmg, G.D,, White, P.J. 2005. Biological costs and benefits
to plant-microbe interactions in the rhizosphere. Journal of Experimental
Botany, Vol. 56: 1729-1739.
Nelson, S.C. 1996. Plant Pathology. Lecture AGRN/HORT 200-Oct. 23.
Nicot, N . , Hausman, J.F,, Hoffman, L,, Evers, D, 2005, Housekeeping gene
selection for real-time RT-PCR normalization in potato during biotic and
abiotic stiess. Journal Experimental Botany, Vol, 56: 2907-2914.
Nixon, P. 2004. What are Biopesticides. lUiaois Pesticide Review, V o l 17,
Nr.2.\,'' •
Novopiansky, A. 2005, Competitive self/non-self discrimination in plants. The
First Symposium on Plant Neurology, Florence- Italy, Book of Abstracts: 15,
Rhddes, D,, Nalolska-Orczyk, A. 2001, Plant Stress Physiology, Enciclopedia
of Life Sciences. Nature Pubhshmg Group.
Rivero, R.M:, Riiiz, J.M., Romero, L. 2003. Role of grafting in horticultural
plants under stress conditions. Science, Agriculture and Environment, Vol.
1:70-74.
37
Pastori, G.M., Foyer, C.H. 2002. Commotio components, networks, and
pathways of cross-tolerance to stress. The central role of redox and abscisic
acid-mediated controls. Plant Physiology, Vol. 129:460-468.-
Peterson, R.K.D., Smg, S.E., Weaver, D.K. 2005. Differential physiological
responses of dalmatian toadflax, Linaria dalmatica L. Miller, to injury from
two insect biological control agents: implications for decision-making i n
biological control. Environmental Entomology, Vol. 34: 899-905. CAPITOLUL
Ploaie, P., Tatu, M . , Solcan G. 2003, Contribufii la dezvoltarea tehnicilor de
diagnostic serologic pentru' micoplasmele patogene la plante. Analele
I.C.D.P.R Bucure§ti, Vol. XXXH: 11-17.
Ranca, A. 2001. Contribution at the substantiation integrated control means of
groups crop in Murfatlar; vineyard:. conditions,- Lucrari §tun|ifice, F I Z I O L O G I A RASPUNSULUI D E APARARE A
U.§,A,M,V.Bucure9ti, SeriaB, Vol, XLIV: 181-184, P L A N T E L O R F A J A DE A T A C U L A G E N J I L O R
Sahsbury, F.B., Ross, C.W. 1992. Plant Physiology. Fourth Edition. Wadworth
PATOGENI
Publishuig Co. Belmont CA.
Scarpari, L.M., Meinhardt, L,W., Mazzafera, P.; Porhella, A.W,V,, Schiavinato,
M.A., Cascardo, J,C,M., Pereira, G.A.G. 2005. Biochemical changes during
the development of wiches broom: the most irnportant disease of cocoa in
2.1 PRINCIPALELie TIPURI D E R E A C F I E A
Brazil caused by Crinipellis perniciosa. Journal of Experimental Botany, P L A N T E L O R F A J A DE A T A C U L A G E N T I L O R
Vol. 56: 865-877. PATOGENI
§esan, T.E. 1997. Noutafi i n combaterea biologica a bolilor micotice ale.
plantelo'f?' Sesiunea §tun|ifica Anuala a I.C.P,P. Bucure§ti.- Strategu de
protecfie a plantelor cu hnpact redus asupra mediului. 2-3 Aprihe. 2.1,1. Elemente ale relafiei de raspuns a plantelor la atacul
Thelher, M . , Verdus, M . C , Norris, V , RipoU C. 2005..Memory effects in the agenfilor patogeni
response of plants to enviromnental signals. The First Symposium on Plant
Neurobiology, Florence-Italy, B ook of Ab stracts, 20. ..
Tomilov, A,A., Tomilova, N.B., Abdahah, L, Yoder, I I . 2005. Locahzed Plantele raspund la atacul patogenilor prin comandaunei cascade sau
Hormone Fluxes and Early Haustorium Development in the Hemiparasitic refele de evenimente care incepe cu perceperea atacului §i sfar§e§te cu
Plant Tryphysaria versicolor. Plant Physiology, Vol. 138: 1469-1480, . expresia unei baterii de gene finta §i de§i genele de aparare ia animale §i
Vohenweider, P.,Gunthardt-Goerg, M,S. 2005. Diagnosis of abiotic and biotic plante difera considerabil, transducfia semnalului ce conecteaza activitatea
stress factors using the visible symptoms m fohage. Environmental receptorilor pentru inducfia raspunsului de aparare prezmta unele similaritSfi
PoUution, Vol. 137: 455-465. (Hirt, 2002) (/Zgwra 2. L).
Wang, S.J., Tang, J.M, 2004, Radio frequency heatmg: a potential method for Plantele sunt expuse numeroaselor modificari ce intervin i n mediul
post-harvest pest control in nuts and dry-products,. Journal, of Zhejiang lor de viafa, iar daca facem referire la stresul biotic, acesta este rezvltaitil
University Science, Vol, 5: 1169-1174; unui complex de patogeni potenpali: ciuperci, bacterii, nematozi §i insecte
Wmdham, M,T,, Wmdham, A.S, 2003. What is a disease. Chapter 2. Concepts. care ufilizeaza fotosintetizatele produse de plante, iar vhusurile la randul lor
CRC Press LLC, pp.7-10. se folosesc de " ma§uiaria rephcarii" pe baza consumului gazdei.
Plant Pest handbook. Plant . Health probleiiis. http://www.caes. La randul lor, plantele §i-au dezvoltat mecanisme soflsticate penti-u
State.ct.us/PlanfPestHandbookFiles/pphlnfroductory/pphdisease.htm perceperea atacului §i pentru traducerea percepfiei tntr-un raspuns
adaptativ, utihzand mecanisme biochimice constitutive sau inductibile, dar
§i mecanisme moleculare (Ribeko Do Vale §i al,, 2001; Huey ^ i al., 2002;

38 39
Gachomo §i al., 2003; Bauer ?i a l , 2004; Chen §i a l , 2004; Clii-Chen
Chang, 2005; Duzan §1 al., 2005; Katou §i a l , 2005).
•Arijifiripsfc
i precizat ca sunt doua MAPKs, MPK4 §i MPK6 asociate cu endozomii, i n
_
^*ii:ii;tlliiiiiii;::
|||||||iCWHKY22/2?
Atat la plante cat §1 la anhnale, kinazele clasei MAPKs (mitogen
activated-protem kmases) sunt activate de PAMPs . Caile MAPK sunt
complexe multiproteice confmand mhum o MAPK, o kmaza MAPK
(MAPKK) ?i 0 kmaza MAPKK (MAPKKK). MAPKs. Acestea sunt
mediatori ideah Lntracelulari pentru informafia care se deplaseaza intre
citoplasma §i nucleu, iar fintele lor sunt cateva clase de factori de
transcripfie.
Prin urmare, MAPKs sunt o veriga mecanicistica intre transferal
informafiei prm interioral celulei §i raspunsurile transcripfiei i n nucleu.
40
La specule erbacee au fost identificate. cateva kinaze reglate
extracelular (ERK) - tip MAPKs, dar nu a fost caracterizata i^ci cascada
MAPK la speciile lemnoase, ° • y
Studiile recente efectuate de Samaj (2005) sugereaza ca MAPKs sunt
prezente masiv i n perefu celulari ai celulelor radaciaii §i ca unele MAPKs
sunt locahzate subcellular, finta fiind veziculele imbracate in clathrina §i
membranele endozomak, fenomen favorizat de stresul oxidativ §i alfi factori
abiotici de stres, Miiller ?i al, (2005) in urma efectuate la Arabidopsis au
celulele martor §i ca pe langa acestea sunt trei MAPKs, MPK3, 4 §i 6
asociate in stadiul lor activat cu endozomii,: ca urmare a acfiunii unor factori
abiotici' de stres, De asemenea, s-a demonsrat ca MPK4 §1 MPK6, dar nu
MPK3 se asociaza cu veziculele imbracate i n clathrina, dupaun stres biotic
mdus de tratamentul cu ehcitoral flagellin.
Hamel §i al. (2005) au exammat evenimentele transducfiei, care
permit activarea mecanismelor de aparare la plop, specie importanta din
piinct de vedere economic §1 ecoiogic §i totodata, specie devenita sistem
model pentru studii privind stresul §i raspunsurile de adaptare. S-a
demonstrat ca la culturi de celule §i fesut fohar, chitozanui (un elicitor de
gazda non-specific). §1 ozonul (un oxidant putemic §i totodata un poluant
atmosferic) au indus o activare rapida a eel pufin o protein kinaza
asemanatoare mieluiei (MBP), cu o masa moleculara aparenta de 44 ?i 47
kDa.
Mai mult decat atat, activarea acestora este dependenta de
producerea speciilor reactive de oxigen; iofluxul ionilor de calciu pe calea
canalelor membranale; activarea unui contracurent al unui component
localizat membranal §i a unei MAPK kinaza (MAPKK). Prin urmare, datele
obfmute de autori sugereaza ca modificarile biotice §i abiotice activeaza la
plop MAPKs, ca §i i n specule ierbaceae, care ulterior funcfioneaza ca un
punct de convergenfa pentm cascadele semnalarii apararh fafa de patogeni §i
stresul oxidativ.
De asemenea, expresia ARN Capsisiim anmum- dependent protein
kinazei 3 (CaCDPKS RNA) a fost indusa de un patogen incompatibil §1
substanfe chimice cu rol de aparare (ethephon, acid sahcilic §i acid
jasmonic), ceea ce a condus la propunerea ca, CaCDPKS RNA este
implicata in stresul biotic §i abiotic la plantele de ardei (Chung §i a l , 2004).
Dupa Chen §i al. (2004), conform modelului prezentat in/zgwrn 2.2.,
se considera ca fiind importante in rezistenfa gazdei, nivelele protehielor
antifimgice constitutive §i induse, unele proteine hidrofile de depozitare §1
proteine referitoare la stres, embrionu viabili, factori regulatori precum
protein kiaazele §i fitohormonii implicafi in caile tiansducfiei semnalului.
41
precum §i barierele fizice. Localizarea diferenfiata a acestor factori de Dupa Aranda §i al. (1996), raspandirea virusului prin samanfa de
rezistenfa indica existenfa a trei nivele posibile de aparare. , - mazare se realizeaza conform schemei din flgiira 2.3., iar deteriorarea
expresiei genelor gazdei este'.compiexa.

A B C 0

2
M:P$C! PsH^nU hxl-ArS
4-

HSP 12: 0 pi'ctsitt^ 4e stres "fesat shock protsia" '

Lost OipiJii^gafiaKS)

Figtim 2J. Z'>m da i&ducers tna-wia n cofsgpmde ca mxm. de r«j>fa»

In cazul ciupercii Botrytis cinerea, studule de microscopic cu privire

la realizarea infecfiei organelor florale la vifa de vie {Vitis vinifera cv.
Utilizarea plantelor rezistente la boli, constituie un mijloc eficient
Cabernet Sauvignon) au sugerat faptul ca zona receptaculului florii
pentru cultivatorii de plante, pentru a inenfine bolile la limitele tolerabile din
constituie situsul predominant de reahzare a infecfiei, de§i intr-o anumita
punct de vedere economic §i pentru a se evita poluarea mediului,
masura aceasta se reahzeaza §i prin stigma §i respectiv sth (flgura 2.4.)
(Viret ?i a l , 2004).
In cazul interacfiunu dintre ciuperca Venturia inaequalis- mar,
2.1.2. Perceperea atacului 51 realizarea infecfiei
rezuhatele cercetarilor efectuate de Sanogo §1 Aylor (1997) sunt relevante
pentru managementul rapanului marului, iar nivelele preconizate la diferite
stadhfenologice, pot derivadincuhoa5tereaniveluluiinoculului §i eficienfei
0 foarte buna cunoa§tere §i infelegere a dezvoltarii epidemiologice a
infecfiei.
agenfilor patogeni (avand i n vedere variabilitatea acestora) reprezinta un
factor cheie pentru perfecfionarea metodelor de control.

42 43 t

dvipS 24 OK 4!! la inocwlw'ii-'.'-cc'TOda);
m
2,1.3. Principalele tipuri de reacfii ale plantelor la atacul
patogenilor
Principalele tipuri de reacfii ale plantelor la atacul patogenilor sunt.
- imtmitate: respectiv un patogen nu provoaca boala, chiar daca
condifiile sunt favorabile, ceea ce hiseamna ca planta este hbera de
boh;
- rezistenfa: in situafia cand un patogen care se poate dezvoha complet
sau intr-un anumit grad este impiedicat de catre acea planta;
- toleranfa: unele soiuri, ia ciuda infecfiei cu un patogen dau o recoha
buna;
- susceptibilitate: plantele sunt putemic afectate sau chiar omorate de
catre patogen;
- "scdpare": atunci cand plante de altfel susceptibile nu sunt infectate
ca urmare a fazei fenologice, a hpsei hioculului sau a condifiilor
nefavorabile infecfiei.
Pentm succesul patogenului trebuie sa existe compatibilitate intre
patogen §i gazda, in caz contrar vorbim de incompatibilitate.
44
Dupa Talarczyk §1 Hennig (2001), pentru existenfa inconiipaiibilitafii
g^enefee sunt posibile trei explicafu: , , •
- interacfiune non-gazda: speciile de plante np sunt capabile sa
satisfaca cerinfele patogenului; - .. . ; •
- rezistenfa non-gazdd: gazda poseda suficiente sisteme preformate de
aparare (bariere stmcturale. sau compu?i toxici)' care limiteaza
cre5terea ^Vsau dezvoltareapatogenului; ,
- rezistenfa: mecanisme de aparare inductibile ale gazdei,
restricfionand cre§terea §i/sau dezvoharea patogenului. ;
•Este posibila §i situafia cand .un organism gazda compatibil poate
limita simptomele §i daunele patogenului §1 i n acest caz se vorbe§te despre
organisme tolerante la boala.
Intr-o lucrare de sinteza a lui Dangl §i Jones (2001) sunt prezentate
cuno§tinfele curente cu privire la rezistenfa plantelor, incluzand concepte de
baza pentm a compara imunitatea plantelor, cu imunitatea mai comun
asociata cu animalele, demonstrandu-se a fi diferenfe semnificative, dar §i
paralelisme nea^teptate.
2.2. MECANISME DE APARARE A P L A N T E L O R F A j A
D E A T A C U L PATOGENILOR
Plantele utUizeaza o larga varietate de mecanisme de aparare, pentm
a face fafa in mod eficient invaziei microorganismelor.
Dupa cei mai, mulfi cercetatori se considera ca aceste strategu pot f i
clasificate ca aparfinand la doua categoru de baza:
mecanisme pasive de aparare, respectiv cele existente inainte ca
patogenul sa fie recunoscut de gazda;
mecanisme active de aparare, respectiv cele care sunt induse dupa
recunoa§terea patogenului,
Dupa Kamoun (2001), mecanismele de rezistenfa pot fi:
- preformate sau/§i induse;
. -45;)
 - active sau/ppasive • exemplu siliciular juca §i un potenfial rol activ in procesul reiistenfei, pe
- specifice sati/p gem?-al.e.
In ceea ce prive§te ponderea unuia sau altuia dintre posibilele
mecanisme de rezistenfa se apreciaza ca apararea pasivi este mai evidenta m "
ciirsul fazelor de prepenetrare §ipenetrare a patogenului, in timp ce apararea
activa define rolul primordial.in faza infecfiei.
Stimulatorii apararii naturale ar putea suscita un interes deosebit,
deoarece aplicafi pe plante permit activarea mecanismelor de aparare §i
totodata fac posibila rezistenfa fafa de un patogen, fafa de care erau sensibile
m mod normal. Astfel de substante pot fi de origine animala, minerala,
vegetala, microbiana sau pe baza unui produs de sinteza (Pajot §i al,, 2004).
2.2.1. Mecanisme preformate de aparare
Mecanismele preformate sunt reprezentate de bariere fizice, precum
§i de compu§i antimicrobieni preformafi.
Astfel, grosimea cuticulei, natura compozifiei acesteia, precum §i
grosimea perefilor celulari ai celulelor epidermice prezinta un rol esenfial in
privinfa apararii fafa de atacul patogenilor. 0 cuticula subfire este penetrata
mai u§or de unele ciuperci, iar ia ceea ce prive§te compozifia, cuticula este
constituita din lipidul cutina, caaiia in cazul unor celule i se poate asocia
suberina. Depa§irea acestor bariere fizice implica fie acfiunea unor enzime
degradante de tipul cutinaze, pectinaze etc., penetrai-e forfata prin
intermediul apresoriilor sau invazia prin rani sau stomate.
In cazul ciupercii Taphrina deformans care produce ba§icarea
frunzelor de piersic, hifele ciupercii sunt repartizate in trei zone ale finnzei
(subcuticular, subepidermal §i in mezofil) provocand hipertrofii §i aparitia
unui mezofil nediferentiat. Faza finala a atacului este marcata de aparifia pe
amblele epiderme ale frunzelor a ascelor cu ascospori, prin ruperea
cuticulei. In glandele nectarifere se produc acelea§i perturbari (Georgescu §i
al., 1998-1999). Soiurile sensibile se caracterizeaza prin lungimi mai mici
ale limbului foliar §i glande nectarifere extraflorale mai pufia dezvoltate, in •
timp ce la soiurile §1 bibrizii rezistenfi, limbul foliar are o lungime mai mare,
iar glandele nectarifere sunt mai bine dezvoltate, mai ales pe pefiol
(Georgescu §i a l , 1998-1999).
Rezultate recente obflnute de Rodriques §i al. (2005) i n urma
studiilor influenfelor citologice §i moleculare i n cazul interacfiunilor
compatibile §i incompatibile, orez - Magnaporthe grisea sugereaza ca spre
46
langa ceea ce se considera a fi o bariera mecanica, produsa prin
polimerizarea siliciului In planta. ,
Borel §i al. (2005) au demonstrat ca siliciul solubil induce rezistenfa
la un numar de plante.
Astfel, la plantele de grau (Triticum aestivtmr) tratate cu siliciu §i
infectate cu ciuperca Blumeria graminis f sp. tritici, observafiile
microscopice §i ultrastfucturale au eviderifiat prezenfa unui material
asemanator fenolilor, asociat. cu degradarea haustorilor ciupercii. Analizele
prin cromatografie lichida de inalta performanfa (HPLC) au confirmat ca eel
pufin 3 compu?i au fost produ§i in cantitafi mai mari dupa tratamentele cu
sihciu a plantelor infectate, ceea ce tinde sa confirme ca plantele hranite cu
siliciu pot produce fitoalexine, ca raspuns la infecfia cu ciuperca patogena.
; Cuticula plantei compusa din pohesteri ai hidroxi acizilor gra§i
impregnafi cu ceruri este supusa acfiunii enzhnelor hidrohzante ale
patogemlor, de§i cercetari mai recente nu au confirmat implicairea unor
cutinaze in procesul de infecfie. •
Interesante sunt rezuhatele obfinute de Parker §i Koller (1998),
descrund o noua activitate a cutmazei fungice, respectiv protecfia frunzelor
de fasole la boala. S-a descris faptul eg. dezvoharea simptomelor date de
Rhizoctonia solani la fasole a fost prevenha in prezenfa cutinazei purificata
dm. Venturia inaequalis, iar prevenfia a rezidat in activitatea esterazei
lipolitice, mai degraba decat activhafii cutiaazei, ramanand de clarificat §i
mecanismul protector al activitafu esterazei.
Spre exemplu, pentru bacteria jEm/w/a carotovora, principalu factori
de virulenfa sunt enzimele pectat haze (PL) (Wegener, 2002), insa prin
mijloace genetice se poate interveni pentru iaducerea raspunsului de
rezistenfa in plante.
Pectat liazele degradeaza substanfele pectice din peretii celulari la
ohgogalacturonafi (OG), substanfe cunoscute a ehcita raspunsurile de
aparare ale plantei.
0 gena care codifica izoenzima PL3 din Erwinia carotovora ssp.
atroseptica a fost transformata pria intermediul speciei Agrobacterium, in
cartofii din soiul Desiree, dupa care patru hnii de plante de cartof
transgenice s-au selectat pe baza experimentelor din sera §i s-au crescut
pentru o perioada de patru ani i n camp. S-a demonstrat ca enzimele PL din
cartof au mediat sporirea rezistenfei fafa de putiegaiul moale produs de
Envinia §i comparand cu plantele nontransgenice, putiegaiul a fost redus
semnificativ.
47
 2,2.1.1. Influenta naturii fizice jii chimice a suprafefei plantei
asupra proceselor de multiplicare
Naiitrafmcd §i chimica a siiprafejei plantei afecteaza de asemenea
§i procesele de mdtiplicare.
Spre exemplu, la bacterule gram-negative care poseda la suprafafa
celulelor hpopohzaharide (LPS), ele permit acestora sa excluda. substanfele
anthnicrobiene, inclusiv pe cele situate-.pe suprafafa plantei, cat §i pe cele
induse ca raspuns de aparare, a§a .hicat bacteriile lipshe de LPS se
caracterizeaza printr-o patogenitate mai slaba.'.
Tsuba §i al, (2002) au evidenfiat faptul ca suprafafa §i cerurile
epidermei frunzelor de orz {Hordeum viilgare) au mdus diferenfierea
apresoriilor ciupercu Blumeria graminis fsp, hordei, i n timp ce suprafefele
epidermale §i cerurile plantelor non-gaz;da, au indus o diferenfiere slab a a
ciupercii,
Biotestele efectuate prin cromatografie in strat subfire pentru cerurile
de pe orz au rehefat ca cea mai mare activhate de stimulare a diferenfierii s-
a inregistrat i n fracfia aldehidica. Ulterior, anahzele aldehidelor prin gaz
Hchid cromatografie au precizat ca prmcipala aldehida a fost cea cu un lanf
constituit din C26.
Cantitatea de aldehide dm cerurile de pe varza, 0 planta non-gazda
pentru B. graminis, a fost mai mare decat hi cerurile de pe orz, ia spoturile
cromatografiei in strat subfire, Principalele aldehide i n cerurUe de pe varza
au fost cele cu C28 §i C30.
Prin.urmare, s-a concluzionat ca aldehida C26, componenta a
cerurilor orzului reprezinta factorul responsabil pentru diferenfierea
apresoriilor de B. graminis.
Gniwotta ?i al. (2005) au demonstrat mfluenfa structuriii fizice §i a
compozifiei chimice, mai ales a cerurilor epicuticulare asupra proceselor
prepenetrarii agentilor patogeni biotrofi, studiind amestecurhe cerurilor
cuticulare dm frunzele de mazare (Pisum sativum) cv Avauta, cv Lhicoln, §i
cv Maiperle. S-au identificat mai muh de 70 de compu§i hidiyiduah,
remarcandu-se la nivelul cerurilor adaxiale cantitafi mari de alcooh prioiari
(71%), in timp ce la nivel abaxial, i n pruicipl alcani (73%). De as.emenea, s-
a demonstrate^ca'stratul epicuticular a confinut 74% §i respectiv 83% dm
totalul • cenirilor. ' La nivelul zonei adaxiale amestecul a fost alcatuit
predomiaant dm hexacosanol, insofit de'cantitafi substanfiale de octacosanol
§i hentriacontan, i n thnp ce la nivelul zonei abaxiale a predominat
hentriacontan (63%), cu aproxhnativ 5% din fiecare celelahe doua,
hexacosanol §i respectiv octacosanol.
48
Pe baza acestei compozifii chimice j i evenimentele primare ale
interacdunii patogenului cu gazda sunt specifice. Astfel, pp suprafefele
adaxiale au germinal circa 80% din sporii ciupercii BotrytisJimrea^^i 70%
au diferentiat apresorii. In contrast,./pe suprafefele abaxiale s-a constatat 0
eficienfa semnificariv redusa ageraiinarii (57%) §i a ratei, de formare a
apresoriilor (49%). " ' /" ' .
Rezuhatele obfinute de Iwamoto §i al, (2002) sugereaza ca,
componentele cuticulei coleoptilelor de orz sunt necesare pentru penetrarea
ciupercii B. gi'aminis ^ i qa acestea'protejeaza apresoriul impotriva unei
umiditafi excesive de suprafafa, cand se incearca penetrarea, in timp ce
Price-Jones §i al, (1999) au aratat ca in procesul penetrarii intervine 0
combinare intre activitatea enzimatica (evidenfiind rolul celulazelor) §i 0
forta mecanica.
2.2.1.2 Compuji antimicrobieni preformati
Compu§ii antimicrobieni preformap nuriiifi §i fitoanticipine sunt
.substante sintetizate ca §i componente normale ale dez\ioltdrii plantelor,
spre deosebhe de fitoalexine care sunt produse formate de novo la actiunea
factorilor de stres,
Fitoanticipinele sunt metabolifi secundari cu greutate moleculara
mica §i care pot fi constitutive, precum saponinele (compu§i glicozilati) sau
precursori inactivi, activafi de tesutul deteriorat sau de atacul patogenului, ca
de exemplu glicozidele cianogenice §i glicozinolapi.
Numeroase fitoanticipine se afla depozhate in vezicule, iar ahele
sunt forma ghcozilata pana cand celula este supusa deteriorarii. Prin
glicozilare are loc conversia formei reactive, la 0 forma stabila, iar la
plantele transgenice, fitoanticipinele glicozidice determina cre§terea
rezistentei la boli.
Dupa Mansfield (1983), in categoria substantelor preexistente, sunt
mclusefenoli, flavone, terpenoizi, saponine.
Spre exemplu, la soiuri de ceapa rezistente la Colletotrichum
circinans, catafilele confin catechol §1 acid protocatechinic, dar acestea nu
sunt toxice pentru Aspergillus niger, care poate ataca atat bulbil ro5ii cat §i
albi (Walker §i Stahmann, ] 955).
La usturoi, un rol deosebit in protecfia fafa de bacterii, ciuperci §1
oomicete ii revine fitoanticipinei volatile alhcina, produsa dupa
decompartimentalizarea celulara, cand fesutul este afectat, iar substratul
allina se amesteca cu enzima alliin- liaza (Curtis ^i al., 2004).
49
 De asemenea, o senuiificiEiiie deosebita s-a dovedit a avea acidul
clorogenic, m ce privejte rezistenfa cartofului la infecfia cu Verlicillhim
albo-atnim (McLean §1 al°, 1,961)1 Acidul clorogenic, floridzinul, arbiltinul 0.
§i acidul izoclorogenic sunt legate de rezistenfa marului §1 parului la rapan,
provocat de ciuperca Venturia spp. (Kifkham, 1957) sau avenacina, Tn Ah
privinfa rezistenfei ovazului la atacul ciupercii Gaeumannomyces graminis r = h . diboa boa
var. (Osbourn §i al., 1994). •' • ' ' ' ' • •
Acizii clbrbgenic j i cafeic' simt compu§i fenolici principali ?i Tn R = OC.Ht DhVIBOA MBOA
epiderma ?i stratiiriie'superficiaTede celule ale fructelor de piersica (Pnmus Figura 2.5. Descompunerea acizilor hidroxamici ciclici la beazoxazolinone
persica), iar coricentrafia acestora este marita mai ales' la genotipurile cu
rezistenfa sporita.' fafa de ^ciuperci Monilinia fnicticola ce provoaca
putregaiul brun. Pe masura ce are loc maturarea fructelor se Tnregistreaza un
declin al fenolilor, corespunzator cu cresterea susceptibilitafii la boala
(Bostock §i al, 1999). Adesea fenolii sunt oxidafi la chinone, mult mai
toxice pentru patogeni, decat fenolii simpli. 1,0-
Depa§irea acestor compu§i antimicrobieni preformafi se poate realiza Spre exemplu,
izolatul G. graminis var." • • 0,8-
pe diferite cai.
Saponinele actioneaz^ asupra sterolilor membranali $i provoaca graminis a degradat 0,6 -
formarea porului,'Tnsa .oomicetele Phytlvum §1 PJiytoplitiiora confin pufin benzoxazolin-2(3H)-ona
sterol Tn membranele ibr, ceea ce le face rezistente la saponine. Alternaria (BOA) §i 6-metoxi- 0. graimais var, tritici (romb)
alternata reduce pH-ul la locul de infectie, la nivele la care tomatina devine benzoxazolin-2(3H)-ona 0,2- 0. graiMnis vaf. grMJunis (cucxm)
ineficienta. (MB OA) mai eficient 0. gtaaMs vai. aveme (triunghiun)
F. culitt0fwtv(p5tf&t«)
Unii patogeni produc enzime care detoxifica saponinele. Spre decat a facut-o
exemplu, avenacinaza produsa de Gaeuvianomyces graminis var. avenae G. gi'aminis var. tritici §i
este esenfiaia pentru rezistenfa la avenacina j i infecfia la ovaz (Thomas §i G. gi'arhinis var. avenae.
al, 2006). G. .gi'aminis var. avenae produce avenacinaza, care detoxifica F. culmonmr a degradat
saponina. avenacina din radacina de ovaz, ceea 'ce permite realizarea BOA, dar nu MBOA.
infecfiei, Tn schimb, G. graminis van tritici nu produce avenacinaza §i deci Prin urmare, capacitatea
ciuperca este incapabila sa infecteze ovazul. izolatelor de
Porumbul, graul §1 secara produc o clasa de compu§i antimicrobieni, Gaeumannomyces de a
respectiv acizi hidroxicinamici, clasificafi ca fitoanticipine. Ace§tia sunt provoca putregaiul
DIMBOA (2,4-dihidroxi-7-metoxi-2H-l,4-benzoxazin-3-ona) ^ i .-DIBOA radacinii la grau (cv.
(2,4-dihidroxi-2H-l,4-benzoxazin-3-ona). Rektor §1 Astron) este .
Studiul rolului acizilor hidroxicinamici ciclici din plante §i a abordata Tn paralel cu
Timpul (ore)
benzoxazolinonelor specifice (figura 2.5.), Tn intercafiune cu agenfii potenfialul acestora de a
degrada substanfele Figura 2.6. Degradarea a 1 mMBOA (siraboluri
patogeni, a fost efectuat de catre Friebe ^i al (1998) §1 au identificat
ihchise) fi 1 rnMMBOA (simboluri deschise) de cSlre
diferenfele dependente de specie Tn capacitatea Gaeumannomyces graminis alelochimice la compu?i.
Gaeumatmomyces spp. (dupS Fnebe ?i al. ,1998)
var. tritici, Gaeumannomyces graminis var. grcmiinis, Gaeumannomyces netoxici.
graminis var. m>enae (\ ciilmorum de a detoxifica ace'ste
substanfe alelochimice la plantele graminee (figura 2.6.).

50 51
 Date recente arata ca in timp ce Ftisarhim verticilloides ^\
gramineaniin, precum ?! alte specii de Fusarium sunt initial inhibate de
MBOA §i BOA, ciupercile sunt capabile satransforme acejti compu?! la
metaboliti netoxici. Produjii de detoxifiere ai MBOA §i BOA, produ$i
rezultafi .in urma acfiunii ciupercii F. verticilloides ?i alte specii s-au
identificat a fi HMPMA (N-(2-hidroxi-4-metoxifenil) malonamic acid) §1
HPMA (N-(2-dihidroxifenil)'malonamic acid (figura 2.7.) (Glenn §1 al.,
2002).
1,.2 3,4 / 5,6
/ F.verticilloideG
OH
H atac. De asemenea, aceasta scadere a fost demonstrata §i prin scaderea
Figura 2.7, ''•^
1 .DIMBOA -glucozid CR-CH20) fi 2. DIBOA -glucozid (R-H) sunt sintetizaji la
conoentra^mariin citosolul sxtravacuolar al celulelor
DxjpS atacul patogemlof.ierbivore sau alte perturb Sri celulare, beta-glucoadaza
vaouolata elibeteaza agliconii biologic acUvi; 3. DIMBOA fi 4. DIBOA. Ace?ti ootnpufi
suttiiflstabili fim modnalural se degradeaza la compuji antiaicrobieni corepunzatori
5.MBOA (R-CH20) ?i 6. BOA (R-H).
F.yetiicilloides detoxifica acefti co«^pufi,prin melaboHzarealorla7. HMPMA (R-CH20)
5:1 respactiv 8. HPMA (R-H)
2.2.1.3, Rolul peretelui celular ?i plasmalemei
Peretele celular reprezinta prima linie de aparare a plantelor fata de
mediul mconjurator, prin urmare este de-infeles faptul ca plantele ^i-au
dezvoltat mecanisme adecvate de percepere §1 de raspuns la evenimente
chimice sau fizice asociate cu procesul de penetrare al multor patogeni
flingici.
52
chimice sau fizice asociate cu procesul de penetrare al multor patogeni
fungici. ^.
Spre exemplu, penetrarea mecanica a unei celule..cu un ac va
comanda depunerea de caloza (B-l,3-glucan), in jurul varfiilui acestuia
(Russo §i Bushnell 1989), iar presiunea localizata poate elicha translocarea
nucleului §1 citoplasmei, generarea intracelulara a speculor reactive de
oxigen §1 transcripfia genelor de aparare (Gus-Mayer §i al. 1998).
Fungii patogeni indue raspunsuri de aparare asociate cu perefii
celulari, precum generarea peroxidului de hidrogen extracelular §i
depunerea de caloza, fie i n cazul celulelor rezistente, fie susceptibile.
Expresia acestor raspunsuri de aparare este dependents de ad.eziunea dintre
peretele celular al celulei plantei §i plasmalema.
. Modificarile rapide la nivelul compozifiei §i organizarii perefilor
celulari pot induce moartea celulara programata (PCD) a celulelor vegetale,
iar Duval §i al. (2005) abordeaza felul i n care inhibarea rapida a biosintezei
celulozei poate comanda aceste procese,
In cazul mfecfiei cu Pythium myriotylum, i n primele stadii s-a
inregistrat o scadere semnificativa a pectinelor, probabil pe calea degradarii
de catre enzime hidrolitice care difuzeaza §i acfioheaza i n afara situsului de
semnificativa a confinutului i n acid galacturonic la nivelul perefilor celulari
ai celulelor radacuiii infectate. De fapt, una din primele reacfii ale plantei
Xanthosoma sagittifolium la invazia ciupercu este apozifia la nivelul
perefilor celulari, apozifie bogata i n caloza §i celuloza (Boudjeko §i al.,
2006).
Peptide ce confin Arg-Gly-Asp (RGD) care interfera cu adeziunea
dintre plasmalema §i peretele celular, a§a cum s-a aratat prin pierderea
acelor conexiuni fme dintre plasmalema §i peretele celular, cunoscute ca
benzile Hecht, au redus expresia raspunsului defensiv pe parcursul penetraru
unei plante non-gazda, de catre patogeni fimgici biotrofi, ceea ce s-a asociat
cu cre5terea eficienfei penetrarii ciupercii. Distrugerea microfilamentelor
citoscheletului nu a afectat benzile Hecht, insa au mimat efectele peptidelor
RGD i n apararea la nivelul peretelui celular, ceea ce a sugerat comunicarea
dintre peretele celular. §i citosol, transversal plasmalemei.
Pentru vizuahzarea staru hiteracfiunii dintre peretele celular si
plasmalema pe parcursul penetrarii ciupercii s-au supus observafiei celulele
vii, i n cursul interacfiunii dintre ciuperca care provoaca rugma §i un cultivar
gazda de Vigna sinensis L.(figura 2.8.).
53

A C- asj)«t-t;!l i5«y.«i spfctioffie la 7 ore kiocttea co \^\f
|)e«.ieka c.el«lsr al qiidmaei pericM
B- acssajj. csys, calsiA, xtjbr-ui^ si;adiu ds'tocept de plasflici!k§,
D cSiy« G- a!t-l ft«k)lg ftpfexafeS stadia wi ^stu\z^i rl« f-ksmoiisi
D« wta^-cat abser^a beosSar Reclit s«b loati de gmetfai'e -a ciupefcii (E), j5r«s«Af^
CMsmmjIcirtBaltifiblisiTe phsmalema ?i pwetde ceMm^ttJ j w i a,c.«*m f?) ^'
depute cie j^mscM de f'Sacfraj'e (G). Bafdsfe.(A) o t e (C), (E); | i F -^u 10 lixa
In cazul expresiei timpurii a raspunsului de aparare nu s-au observat
naodificari, sau s-a remarcat o cre^tere a adeziunii perete celular-
plasmalema, sub punctul de penetrare, pe masura cre§terii ciupercii prin
peretele celular. Contrar insa, in cazul interacfiunilor cu plantele gazda a
existat o corelatie putemica intre lipsa unui raspuns de aparare asociat
peretelui celular ?i 5 scadere localizata a adeziunii plasmalemei de peretele
celular sub punctul de penetrare.
Aceste rezultate sugereaza faptul ca ciupercile care provoaca rugini,
pot induce o scadere a adeziunii perete celular - plasmalema, ca masura de
perturbare a raspunsurilor de aparare nespecifice, pe parcursul penetrarii
celulelor gazdei (Mellersh. ?i Heath, 2001).
Succesele mecanismelor de aparare depiad de capacitatea celulelor
gazdei de a menfine adezivitatea perete celular - plasmalema, la situsurile
interacfiunii celula - celula, iar conceptul smaptic poate fi utU i n infelegerea
mecanismelor moleculare i n aceste situafu. Acumularea la situsurile atacului
patogen a unor vezicule bogate ia H2O2 ?i probabil a altor molecule semnal,
pare a fi cruciala pentru succesul sinapsei plantei. De asemenea, inducerea
sinapsei de catre patogen 0 constituie §i acumularea unei F-actine dense §i
care intremeaza sistemele de transport vezicular, polarizand arhitectura
citoplasmatica. Pectiaele devhi molecule specifice de adeziune, iar
54
fragmentele lor. acfioneaza nu doar ca ehcitori ai patogenilor ci §i ca
molecule de semnalizare pe distanfe mari, cu proprietafi antagoniste' auxinei.
Aceasta sugereaza ca pot acfiona ca transmifatori inhibitori^4i sinapselor
plantei, SNAREs §i transportul vezicular se constituie ca rnolecule semnal
§i intervin nu doar i n procesele de percepere §i raspuns la acfiunea forfei de
gravhafie, ci §i ia raspunsurile plantei la atacul patogenilor, ca §i ia cazul
interacfiunilor celula- celula, cu referire la parazitism §i simbioza (Schulze-
Lefert, 2004; citat de Baluska §i al, 2005).
_In cazul plantelor susceptibile, hifele se ramifica, iar ciuperca
invadeaza celulele epidermice vecine §i mezofilul, i n schimb, la plantele
rezistente, ciuperca este stopata in timpul penetrarii peretelui celular al
celulelor epidermice, sau, daca ciuperca formeaza 0 hifa hivadatoare, celula
iavadata moare (deci un raspuns hipersenzitiv), prin urmare este stopata
crejterea,
Spre deosebire de studule anterioare, care au aratat ca sunt
detectabile cateva raspunsuri citologice §i citochimice, la penetrarea V.
sinensis de catre ciuperca ce produce rugma, rezultatele acestui studiu
reliefeaza ca penetrarea unei non- gazde are ca rezultat depozitarea
refractiva de caloza, intre plasmalema §i peretele celular, De asemenea, s-a
detectat generarea de apa oxigenata, extracelular, care nu a fost asociata cu
producerea de superoxid (02'). Totodata, penetrarea plantelor de mazare
non- gazda a fost asociata cu acumularea localizata a compu§ilor fenohci
autofluorescenfi, precum au fost detectafi cu luraina albastra prin
epifluorecenfa (flgura 2.9.).
Af\&- 4 timzci d« mazto., la 15 wft di,ip§ kmiJim^
cefdsr p n pspiJA de oalcii&
(B) Ua fier d« calos& Ja jwui hiki
(C) fi (P) 0 ittcwcare.rf«pmeime, la 24 da ore d«(iS,ij.wa)iaf8, 'k
k mi baadicisjjur (s), vtot fitia tm'ttruiscopifi (C) f1 stii3ucrfisc:t»)|3
f / { turn c« hmm&. alliastr^ (D).
1
1
(K) fi (F) JttteraciJwa tliatrs ciujjerea tm trfodoce
.sis?
Bmk,dsk(A)!a(F)« 10 fim
3f:ara 2A liMmc^^m^ djritrs ptref^ie ahMi' si cdukJor de Is tsiMre
55
 2.2.1.4. Rolul citoscheletului in agregarea citoplasmatica
Modificarile organizaru citoscheletului celulei vegetale pe parcursul
interacfiounii cu microbii §i alte organisme sunt deosebit de complexe §1
vmate (flgura 2.10.).
es:,C'K:-Et-/si|>I'(«
interacpiM plants ~ m-fob ('dupaT-akgn'iOt<3 ^Hafdhani, 2004)
56
Takemoto §i Hardham (2Q04), m cadul unei lucrari de sinteza
prezinta cuno§tinfele actuale m ce prive§te rolul citoscheletului ysi procesul
de aparare al plantei fata de ciuperci ?i oomicete, ca §i in^'ce prive§te
stabilirea relatiei de simbioza cu ciuperche micoritice §i bacterule. Sunt
prezentate totodata date la zi cu privire la impactul virusurilor asupra
choscheletului, pentru a se favoriza procesul de deplasare a virusurilor
Agregarea citoplasmatica are loc in cazul multor interacfiuni planta
fflicrob, reprezentand un raspuns comun de rezistenta la patogenii
filamento§i, atat la dicotiledonate, cat §i la monocotiledonate. Procesul este
dependent de acfiunea componcntelor de actina ale citoscheletului.
Apozifii ale peretelui celular sau papilele constituie bariere formate
in plante ca raspuns de aparare la penetrarea ciupercii sau oomicetei,
formatiuni care se dezvolta sub apresorii, in jurul hifelor intercelulai'e §i i n
jurul varfului §i .haustorului. Inainte de dezvoltarea paphei, citosolul §i
componentele celulei plantei sunt tran.slocate catre situsul de penetrare al
patogenului, concentrarea microfibrilelor de actina la situsul de penetrare
este un proces mai evident la plantele rezistente, comparativ cu cele
susceptibile, de§i i n anumite situafii, intenshatea raspunsului
microfilamentelor nu se coreleaza cu gradul de rezistenta.
In ceea ce prive§te interacfiunea planta- virus, aceasta nu este
mediata la nivelul plasmalemei ci se reahzeaza intracelular, i n cadrul
citoplasmei gazdei, unde proteine codificate de virus §i planta pot sa
interacfioneze in mod direct.
Descoperiri importante sunt legate de locahzarea proteinelor virale
de deplasare (MPs) catre plasmodesme §i capacitatea lor de a mari zona
limita de excludere a plasmodesmelor, Prin urmare, cercetatorii au
considerat ca virusul mimeaza proteinele plantei §1 comanda mecanisme ale
plantelor pentru transportul intracelular §i intercelular al macromoleculelor.
Imphcarea citoscheletului celulelor plantelor in deplasarea
virusurilor, respectiv iateracfiunea directa a virusului mozaicului tutunului
(TMV) cu microtubulii §i microfilamentele de actina a condus la idea ca
citoscheletul poate funcfiona ca o „spanzuratoare" pentru fintirea virusurilor
catre pasmodesme. Pe de alta parte, alte studii indica faptul ca raspindirea §i
transportul proteinelor de deplasare poate avea loc hidependent de
microtubuli.
57
 2,2.2. Rezistenfa indusa: recuuoajtere ?i raspuns
Rezistenfa indusa este datoraia barierelor fizice (ingro§area
perefilor celulari, depunerea, cabzei, lignificare), explozie oxidativa,
inducerea formdrii •,-cpmpu§ilor antimicrobieni, proteine antimicrobiene
(PR- proteine),. raspunsul hipersenzitiv .(EK), dar componenta cheie a
raspunsului activ de aparare este recunoasterea patogenului de catre gazda.
2.2.2.1. Rezistenfa indusa prin bariere fizice ,
Talarczyk §i Hennig (2001) menfioneaza cateva dmtre strategule
eficiente de rezistenfa fafa de infecfia cu agenfi patogeni, cu referire la
modificarile proprietafilor fizice ale unor componente celulare;
- depunerea calozei p ligiiinei;
Astfel, formarea unor paphe mici la locul.mfecfiei cu un patogen
biotrof serve§te drept bariera fizica, blocand pen,etrarea ciupercu i n celulele
plantei. Papilele sunt date de depunerea prin apozifie de material reprezentat
in prmcipal de caloza (polimer al p-1,3 glucoza) dar se pot adauga §i
celuloza, compu§i fenohci, lignma, intre peretele celular §i plasmalema,
proces care de regula este, precedat de agregarea citoplasmei i n celula
expusa atacului. De fapt, in jurul locului de penetrare a agentului patogen se
formeaza adevarate halouri, .de, regula cu o arie mai mare ui cazul
patogenilor lipsifi de §anse de penetrare, iar celulele epidermice din jurul
acestor zone sunt adesea lignificate. ' .-. , .•.
Depunerile calozei la nivelul plasmodesmelor restricfioneaza
circulafia virusurilor de la celula, la celula.
- glicoproteine extracelulare bogate tn hidroxiprolind (HRGPs);
Apa oxigenata (H2O2) induce cre§terea densitafii peretelui celular i n
prezenfa HRGPs la nivelul matrixului peretelui celular, iar mai tarziu, i n
cursul mfecfiei, sinteza de novo a HRGPs mifiaza de asemenea
pohmerizarea hgninei.
- proteine ce tnhibci poligalacturonaza;
Aceste proteine extracelulare inhiba pohgalacturonazele prezente In
anumifi patogeni necrotrofi, ceea ce are ca rezultat o cre§tere a, nivelelor
ohgogalacturonidelor, care ulterior comanda noi raspunsuri de ap&rare,
Exista un mare grad de polimorfism atat i n cazul
poligalacturonazelor, cit §i in cazul proteinelor ce Inhiba
pohgalacturonazele, ceea ce semnifica 0 specificitate a diferifilor inhibitori
din planta, pentru pohgalacturonazele din fiingi diferifi (Di Matteo §1 a l ,
2006).
Expresia unei proteiae care inhiba PG-aza la totnatfc a redus
dezvoharea bohi data de Botiytis cinerea (PoweU §i al, 2000), ca'^i expresia
oxalat oxidazei §i oxalat decarboxilazei a conferit rezistenfa la infecfia cu
ciuperci (Donaldson §i a l , 2000).
Extracte din finctul de mar (cv. Granny Sinith) au inhibit activitatea
poligalacturonazei din Colletotrichum lupine, agentul cauzal al antracnozei
la lupin, ca §i activitatea PG la Aspergillus niger (Oelofse §i a l , 2006).
Analizele au indicat prezenfa unei fanuhi mici de proteine implicate i n
iahibarea pohgalacturonazei (pgips), iar expresia i n tutunul transgenic a fost
folosita pentru identificarea produsului specific genei pentru activhatea de
inhibare.
- depolimerizarea microtubulilor;
Refeaua microtubuhlor este rapid depolimerizata i n jurul hifei care
penetreazi, de asemenea s-a remarcat ca filamentele de actina au mediat
translocarea nucleului §i citoplasmei catre asemenea zone.
Rezultate recente ale diferitelor experienfe exempUfica importanfa
deosebita a citoscheletului §i microtubulilor (Breviario §i Nick, 2000).
Raspunsul microtubuhlor reprezmta 0 treapta cheie in flexibilitatea
morfogenezei specifica pentru plante. In iuterfaza, microtubuhi corticaU
controleaza direcfia i n care sunt depozitate nolle microfibrile de celuloza
(figura 2.11.) §i astfel proprietafile mecanice ale perefilor celulari i n
extensie.
Pe langa fiincfiile lor esenfiale in morfogeneza, microtubuhi
participa la raspunsul fafa defactorii abiotici §1 biotici. Ei se pot dezasambla
ca rSspuns la temperaturi joase figura 2.11. d), moduland senzitivitatea
canalelor de calciu, senzitive la frig.
Microtubuhi sunt esenfiah pentru raspunsurile de aparare impotriva
agenfilor patogeni, probabil prin ghidarea secrefiei catre situsul de aparare
(figura 2.11. e). Pe de'aha parte, nlicrotubuhi sunt uzurpatori ai anumitor
virusuri, fiind pe urmele deplasarii lor de la celula-la celula (figura 2.11. f).
59
 f
j'i58p!jasnjliti h Bxot&n ik i5b-«s abiotici fi biofei (dupt Bf«mrio ji Mck, 2Q00)
Totodata, structuri statice rn floemul secundar, precum celule
lignificate §i cristale de oxalat de calciu, creaza bariere fizice, a§a cum s-a
demonstrat i n urma studiilor efectuate la tulpini a 13 specii de conifere,
apartinand .la 5 familii, in urma tratamentelor cu metil jasmonat (MJ),
compus ce a indus raspunsuri de aparare in tulpinile a catorva specii de
Pinaceae (tfudgins §i al., 2004). Raspunsul la metil jasmonat a fost similar
unei raniri, exceptand faptul ca raspunsul nu a fost insofit de formarea unei
leziuni, necroze sau raspuns hipersenzitiv. Ceea ce s-a constatat a fost
activarea acumularii pohfenolilor i n celulelor parenchimatice ?i formarea
rezinelor traumatice i n xilem, chiar la unele Taxodiaceae, care se cunosc a
nu produce cantitafi mari de rezine.
La Araiicariaceae §i Cupressaceae a fost indusa formarea rezhielor
axial floemului §i nu i n xilem, in timp ce hPodocarpaceae nu s-aii format
structuri producatoare de rezme. La toate specule tratate cu metil jasmonat
s-a inregistrat depunerea fenohlor in celulele parenchimatice ale-floemului
§i 0 hgnificare timpurie a fibrelor floemice s-a observat i n muhe din speciile
noa-Pinaceae.
Calea octadecanoid este knplicata i n raspunsurile de aparare la
Pinaceae, dar nu este necesara la ahe grupe de plante (Hudgins ^ i al.,-
2003).
60
Krokene §i al. (2003), i n urma studulor privuid efectelfc preinocularii
la Picea abies (L.) Karst. cu o doza subletala a ciuperdi Ceraiocystis
polonica au= concluzionat ca rezistenfa indusa este probabiL-asociata cu
activarea celulelor pai"enchimatice ale floemului §i iaducerea formaru
rezhielor traumatice, avand in vedere faptul ca rezistenfa la inocularea
propriu zisa a fost sporita in acela§i timp cu inducerea acestor raspunsuri d.e.:
aparare.
De asemenea, cercetarile efectuate de Nagy §i al. (2004) asupra,
modificarUor anatomice §i moleculare ale celulelor parenchimatice ale
floemului la Picea abies (L) Karst. (doua clone) infectat cu ciuperca
patogena Ceraiocystis polonica (Siem.)C.Moreau au reliefat ca i n fesuturile
neiafectate ale ambelbr clone s-au inregistrat nivele scazute ale transcripfiei
chalcon sintazei, dar nivelele au crescut dramatic dupa infecfie. Mai mult
decat atat, nivelele transcripfiei au fost mai. mari, in clona mai rezistenta,
comparativ cu clona mai pufui rezistenta.
Totodata, i n clona mai rezistenta s-a determiaat §i o activitate
putemic sporita a peroxidazei. Din punct de vedere anatomic s-a remarcat ca
celulele parenchimatice ale floemului tulpinii au fost mai mari, cu prezenfa
la nivel vacuolar a unor vezicule pohfenohce dense, comparativ cu clona
mai pufm rezistenta, care insa a acumulat cantitafi relativ mai mari de
polifenoh, dupa infecfie. De asemenea, clona mai rezistenta a confinut o
cantitate mai mare de amidon inaiatea infecfiei, care s-a redus mai rapid
dupa infecfie, inainte de a reveni la valorile iaifiale.
Gindro §i al. (2003) i n urma studihor la fixmze de Vitis vinifera L .
CVS. Chasselas (susceptibil) §i Solaris (rezistent ) au evidenfiat rolul
depunerilor de caloza la nivelul stomatelor, ca raspuns de aparare al soiului
Solaris, impotriva atacului ciupercii Plasmopara viticola. Depozitele de
caloza au fost vizibile in j u m l zoosporilor in cursul germinaru, la 7 ore dupa
inocularea fmnzelor, iar la 24 de ore stomatele uifectate au prezentat secrefii
care au inconjurat zoosporii. Dupa 120 de ore s-a depozitat un material
nedefmit pe cuticula, i n zonele necrotice. Stomatele din vecinatatea
situsurilor de infecfie au confinut depozhe de caloza i n §i i n juml ostiolelor,
dar nu s-au observat zone necrotice. In schimb, la soiul sensibil nu s-au
observat depozhe de caloza, sporangioforu au aparat la circa 96 de ore dupa
inoculare §i au fost complet dezvohafi dupa ahe 24 de ore.
61
 2.2.2.2. Rezistenta indusa pe cale genetica
Plantele se caracterizeaza prin aceea ca pe langa mecanismele pasive
de aparare, fie ele bariere fizice sau compu5i antimicrobieni preformafi,
reucfioneaza la prezenfa patogenului printr-un mecanism de recunoajtere
(plantele recunosc patogenul ca propriu sau strain) urmat de transducfia
unui semnal, iar i n cele din urma prin activarea genelor, rezulta.tul fiind
inhibarea sau omararea invadatorului.
Recunoa§terea reprezuita prima etapa a hiteracfiunu dhecte planta-
agent patogen §i dm acest punct de vedere, recent s-au efectuat studii
privmd recunoa§terea dintre patogenii Phyiophthora §i gazdele lor, studii
care au vizat doua planuri.
Pe de 0 parte, recunoa§terea gazdei de catre patogen a vizat •
caracteristicile chimice, electrice §i fizice ale recunoa§terii radacinu de
catre zoospori §i in acest sens atat factorii cu.specificitate de gazda.
(izoflavone), ca ?i factori gazda-nonspecifici (amhioacizi, calciu, camp
electric) influenfeaza taxia zoosporilor, germinarea. §1 chemotropismul
hifelor patogenului, catre zona de mfecfie potenfiala.
Pe de aha pari;e; prin studh biochimice §i. genetice, -s-a investigat
recunoa§terea patogenului de . catre ma§inaria defensiva a gazdei,
identificandu-se elicitori chimici ai raspunsului de aparare §i in unele cazuri,
receptorii acestora in gazda. Unii elicitori, precum glucani §i acizi gra§i au
un spectra de gazda larg, in timp ce alfii,.precum ehcitmele au spectru mai
restrans. ". • '
Analizele genetice au condus la identificarea genelor de rezistenfa
(R) ale gazdei §i genele de avirulenfa ale patogenului (Avr), care
hiteracfioneaza conform modelului gena pentru gena (Tyler, 2003).,
Niimberger §i al. (2005) au identificat o transglutaminaza in' peretele celular
la Phyiophthora spp., care comanda raspunsurile de aparare in patrunjel §i
cartof
Genele de rezistenfa (R) care mediaza recunoa§terea aceluia§i
patogen pot fi gasite uneori ia familu de plante foarte diferite, ceea ce ar
imphca faptal ca unele alele ale genelor R s-ar fi conservat pe parcursul
diversificarh lumii plantelor. S-au comparat genele R dm Glycine max,
Rpgl-b §i Arabidopsis thaliana, RPMl, gene care mediaza recunoasterea
aceleia§i proteme efectoare- tipul HI dm Pseudomonas syringae, AvrB, dar
s-a concluzionat ca mai degraba evolutia convergenta, decat conservarea
unei specificitafi vechi, este responsabila pentru generarea genelor specifice
AvrB (Ashfield §i al,, 2004).
62
De asemenea, stresul pare a fi un factor important al activaru unor
\i particulare de secvenfe genetice, denumite "elemente transpozabile",
respectiv enthafi genetice mobile, capabile a se insera i n diferite' pozifii i n
genom §i a ahera fimcfia sau reglarea genelor i n care sau langa care s-au
i inserat (Fianegan, 1992).
Transpozifia nu este un process randomizat, caci este controlat de
elementul lnsu§i ?i de catre semnalele originii sale, aflandu-se intotdeauna
sub controlul factorilor extemi, precum modificari ale mediului sau stres.
Activarea elementelor transpozabile de catre stipes, poate fi implicata
in adaptarea gazdei la modificarile mediului §1 confera plantei gazda un
avantaj selectiv in evolufie.
In. mod ahernativ, reglarea specifica a Tntl poate contribui la
toleranfa unei potenfiale transpozifu necontrolate, prin restricfionarea
-activitafii elementului, la situafii rare, dar stresante.
I Pe de alta parte, o alta altemativa ar putea fi aceea ca activarea
I . transpozonilor prin infecfia cu patogeni, ar putea favoriza posibile
I transferuri orizontale de la plante-la patogeni, permifad astfel elementului sa
I se raspandeasca la noi gazde. MobiUtatea retrotranspozifiei este legata de
! producerea iatermediariJor transpozifiel citoplasmatice, prin particule
asemanatoare virusurilor sau moleculelor de ADN liber (Mhiri §1 a l , 1999).
i 2.2.2.2.1. Bazele moleculare ale raspunsului plantelor la atacul
! patogenilor
i
Bazele moleculare ale sistemelor de aparare i n plante au fost puse pe
baza teoriei "gena pentru gena" a lui Flor, care aratg. ca atat rezistenfa
gazdei, cat §i virulenfa patogenului, se afla sub control genetic. In 1955,
! Flor, in urma studiilor efectuate cu Melampsora lini, care provoaca rugina la
: m a evidenfiat faptul ca, pentru fiecare genl care condifioneaza reacfia de
I rezistenfa a gazdei, se afla o gena specifica, care la randul ei condifioneaza
patogemtatea parazitului.
Conform acestei teorii, cand o planta este rezistenta, patogemd
spunem cd este avirulent, iar interacfiu?iea respectivd este una
incompatibild. Dacd planta este susceptibild, sptmem cd patogenul este
virulent §i interacfiunea este compatibild. Uherior, vahditatea acestei teorii
a fost demonstrata §i i n cazul ahor sisteme, gazda- ciuperci patogene, ca §1
in cazul atacului produs de bacterii, virusuri sau chiar nematozi.
O explicafie simpla a rezistenfei gena pentru gena este aceea ca
genele de avirulenfa codifica sau direcfioneaza sinteza liganzilor care se
63
leaga de receptorii codificati de genele R din planta. Urmeaza activarea unei
Toxina-victorin- s-a aratat ca se leaga de proteina P a complexului
cascade de transducfie a semnalului, culminand cu expresia raspunsului de
glicin. decarboxilazei (GDC) in mitocondrie §1 induce rapunsijri de aparare
aparare, care iahiba patogenul §i confera rezistenfa (Glazebrook §i al.,
precum sinteza fitoalexinei, alcalinizarea extracelular! §i rciOartea celulara
1997). Cercetari recente in privinfa, clonaru genelor avirulente dintr-o
programata. Tada §i al.,(2005) sugereaza ca recunoa§terea inifiala a toxinei
ciuperca care produce rugina §1 trei specii de oomicete au evidenfiat ceea ce
are loc la suprafafa celulei, nu in mitocondrie §i permite activarea unei
deja s-a intuit ca ace§ti patogeni elibereaza proteiae mici i n citoplasma
baterii de raspunsuri. induse de toxina. In urma studiilor farmacologice,
celulei gazda, unde sunt recunoscute de proteinele de rezistenfa (Ellis §i al,
autorii au propus un model unde victorin poate dmon celula gazda prin
2003).
activarea unui raspuns asemanator celui de hipersenzitivitate, independent
Acest concept a dus la clarificarea bazelor teoretice- a raselor
de legarea de GDC, pe baza fluxului ionilor transversal plasmalemei.
fiziologice, insa a deschis noi dispute in priviafa .funcfionarh genelor §i a
Desjardines §1 al. (2005) precizeaza ca in ceea ce prive§te
bazelor biochimice ale specificitafii (Flor, 1971; Heathj 1991).
sensitivrtatea porumbului (Zea mays ssp. mays §i Zea mays spp. pajyfglumis
In cadrul primelor cercetari privind genetica iateracfiunii planta-
cat §i spp. mexicana) la fumonizin B i (o fitotoxina produsS de patogenul
agent patogen, s-a urmarit identificarea genelor responsabile pentru
Gibb.erella moniliformis), numai doua din cele 42 de probe de Z. mays au
simptomele vizibile finale date de patogen, precum sporularea ciupercii,
fost putemic insensibile la FBi (ED5o= circa 200 pM). Comportamentul
aparifia necrozelor sau clorozelor la nivelul fesuturilor gazdei.. Uherior,
celorlahe probe a indicat faptul ca, acest fenomen este relativ rar, dar se
acestea au devenit subiect de studiu aLmecanismelor imphcate (Dixon §i
mo§tene§te la pommb. Autorii au prezentat de asemenea sensitivhatea
Lamb, 1990).
•pommbului §1 fata de alte toxine produse de Gibberella, precum:
Daca este hnplicata o rezistenta specifica a unui soi, fafa de o
beauvericin, diacetoxiscirpenol §i moniliformin.
anumita rasa fiziologica a patogenului, opereaza teoria gena-pentru-gena.
Pe de aha parte, Bluhm §1 Woloshuk (2005) au gash ca la cariopsele
Patogenul poate poseda atat gene pentru patogemtate (pentru producerea de
de pommb carora le lipsejte amidonul din cauza imaturitafii fiziologice, nu
toxine, enzime pentru degradarea peretelui celular), cat §i gene de
se acumuleaza fumonizin Bj (asociat atacului ciupercii Fusarium
avirulenfa, care Impiedica vhulenfa specifica.
verticillioides) S-a indicat de asemenea faptul ca dezvoltarea cariopselor
Toxinele pot fi toxine fara specifichate de gazda (tabtoxma,
afecteaza §i expresia genelor fungice implicate in biosinteza FBi,
fiisiccocina) §i cu specificitate de gazda, cum este victorina,' o toxina
metabolismul amidonului, reglarea azotului. 0 rasa mutanta de F.
produsa de ciuperca Cochliobohis (Helminthosporium) victoriae la ovaz
verticillioides la care a fost perturbata gena alfa amilazei a fost deranjata in
(figura 2.12.) (Walton, 1996).
ce prive§te producerea toxinei ?i atat tipul salbatic, cat §1 rasa mutanta au
produs cantitafi semnificativ mai mici de toxina, la mutantele de pommb cu
cantitate mare de amiloza. In. srtuafia cre§terii pe mediu cu amiloza, ca
singura sursa de carbon, tipul salbatic a produs doar urme de FBi, dar, a
produs cantitafi mari cand a fost cultivata pe amilopectina sau dextrina, ca
produs al hidrolizei amilopectinei. Prin urmare, s-a demonstrat ca
amilopectina induce producerea FBi la F. verticillioides.
in unele cazuri, vimlenfa poate fi dat§. de o gena represoare care
impiedica producerea compusului numh fitoalexina.
Spre exemplu, in cazul graului infectat cn Fusarium culmorum s-m
efectuat investigatii privind localizarea toxinelor: deoxinivalenol (DON), 3-
acetildeoxinivalenol (3-ADON) §1 15-ADON. In celulele gazda, toxinele au
fost detectate in crtoplasma, cloroplaste, plasmalema, peretele celular §i
vacuole, §i chiar in reticulul endoplasmatic §1 ribozomi. Toxinele au fost de
asemenea prezente in vasele xilemului §i floemului,.ceea ce sugereaza ca pot
fi translocate ascendent prin xilem §1 floem, iar descendent prin floem. In
64 65

cazul cariopselor infectate, toxinele au fost prezente nu doar in hifele
ciupercii, ci §i Tn pericarp, celulele cu aleurona §i endosperm, Tn concentratii
diferite (Kang §1 Buchenauer, 1999). ' ' •
2.2.2.2.2. Perceperea semnalelor ?i activarea raspunsului de
aparare
Exista 0 adevarata istorie a semnalelor electrice transmise pe distante
mari, Tncepand de la prima raportare a potenfialului de actiune (APs) la
plantele sensitive de Dionea.^i Mimosa, la sfar§itul secoiului al XtX-lea,
pana la redescoperirea Tn. plante obi5nuite Tn anii 1950, respectiv de la
raportarea Pas intracelular la celulele algei gigant, la identificarea
mecanismelor ionice legate de experimentele "voliage-clamp". Avand Tn
vedere comparatia Tntre plante ?i animale, se vorbe§te recent Tn termeni
precum neorobiologia plantei (Baluska §i al., 2005; Stahlberg, 2006).
Uneori, informafia corespunzatoare unui stimul poate fi "depozitata" Tn
planta, unde ramane inactiva pana cand un nou stimul "reconsidera" aceasta
informafie §i Tn final permite a avea loc un efect (Tafforeau §i al, 2006).
Este cunoscut faptul ca plantele realizeaza. semnalizarea rapida pe
distanfe lungi folosind clasic potentialele de acfiune, cu impact asupra a
diferite procese din plante. De asemenea, plantele sintetizeaza numerose
molecule neuronale §i Tndeplinesc anumite criterii pentru un comportament
inteligent. Baluska §i al. (2005) au propus ca celulele plantelor stahilesc
moduri de schimb de informape care au proprietdp in comun cv sinapsele
neuronale. Mai mult, plantele realizeaza contacte de adezivitate care
orchesteaza comunicarea celula-celula, Tntre celulele gazdei expusa
patogenilor, parazifilor •. §i potenfialilor simbionfi. Aceste contacte de
adezivitate se aseamana sinapselor imunologice gasite la animale.
Printre transmifatorii specifici plantelor se regasesc transmifatori
clasici, receptori 5i molecule care interacfioneaza Tn comunicarea rapida
celula-celula, prezenfi de asemenea Tn fesuturile neuronale. Dintre ace§tia se
pot aminti acidul glutamic, receptorii acidului glutamic, glicina,
aminoacidul non-proteic, acidul 7- aminobutitic (GABA),_ N -
arahidoniletanolamina (NAE) anandamida, acetil colina §i ATP. In ceea ce
prive§te GABA, acesta pare a acfiona ca un inhibitor al transmiterii
semnalelor Tn plante, asemenea rolului avut Tn neuroni. Se cunoa§te faptul ca
GABA este produs Tn mod rapid Tn diferite situafii de stres ?i' ca poate fi
transportat de la celula la celula, traversand fesuturile vegetale.
66
Toate acestea intaresc conceptul propus de Lynn Margulis- toaz'e
celulele eucariote sunt capabile sci foloseascd principiile neuronale pentru
controlul comportamentului lor complex, in relape cu informapd. pe care
celulele o primesc, depoziteaza §i proceseazd, penti-u luarea deciziilor
adaptative cu privire la startle §i activitdple nlterioare (Margulis, 2001,
citat de Baluska §i al. 2005).
Genele sinaptotagminelor se gasesc nu doar In celulele animale, dar
se afla §i Tn plante (Craxton, 2005; Voigt §i a l , 2005). Se pare a.exista trei
tipuri diferite de gene ale sinaptotagminelor Tn plante,, cu variabilitlfi ale
numarului fiecarui tip in specii diferite. Analizele secvenfelor au reliefat ca
aceste "gene aparfin unor grupuri de gene prezente in diferite celule eucariote
(animale, plante, fiingl §1 protozoare). Sunt Tn derulare cercetari fiincfionale
ale genelor sinaptotagminei la mu§chiul primitiv Physcomiti-ella,
Arabidopsis §1 alte plante superioare.
Plantele raspund atacului patogenilor prin activarea unui raspuns de
. aparare multicomponent, iar principalele verigi ale lanfului de transducfie a
semnalului de la locul de percepere a elicitorului, pana la activarea genelor,
In vederea unui raspuns defensiv, sunt prezentate m. figura 2.13.
Conform modelului, recunoa§terea elicitorului la nivelul receptorului
situat In plasmalema stimuleaza tranzitiv influxuri de H"*" §i Ca^"^ §i efluxuri
de K"^ §i C I . Aceste fluxuri de ioni sunt precondifii pentru activarea unei
MAP (mitogen activated protein) kmaze specifice §i pentru generarea
kitermediarilor reactivi de oxigen. Se remarca de asemenea fosforilarea §i
defosforilarea unor proteine. Totodata, legarea elicitorului stimuleaza
generarea acidului jasmonic pe calea unei fosfoUpaze asociata membranei,
de§i activarea caii acidului jasmonic, nu pare a fi esenfiaia pentru inifierea
raspunsurilor de aparare.
0 atenfie deosebita este acordata sistemului de activare a expresiei
genelor de rezistenfa (R), demonstrandu-se ca recunoa§terea patogenilor
este mediata de 0 famUie larga de gene R polimorfice (Dangl §i Jones,
2001), iar produjii acestor gene acfioneaza In vederea recunoa§terii directe
sau indirecte a produ^ilor genelor de avirulenfa (Avr) ale patogenului
(Nimchuk §1 a l , 2001),
Tang §i al. (1996) au evidenfiat interacfiunea diatre 0 proteina §i o
proteina Avr, In cazul sistemului tomate - bacteria Pseudonomas syringae
pv. tomato, iar ulterior, prin ingiaerie genetica au fost utilizate alte cateva
gene R, pentru producerea plantelor transgenice rezistente la boli.
De altfel, astazi, clonarea genelor pentru rezistenfa la boli este
iitilizatd in mod comun in plante model, iar atenfia a fost indreptata catre
cunoa^terea proteinelor care codifica fimcfia biochimica pentru
recunoa§terea proteinelor de avirulenfa §i inifierea raspunsului de rezistenfa.
67
 In acest sens, recent, in interac|iunea dintre Arabidopsis - fainare, o
noua gena RPW8 ce confera rezistenfa evidenfiaza o noua clasa de proteine
asociata cu recunoa§terea patogenului (Jones, 2001).
Pei-etele celular
Elicitor K+
/UJ_J\ 1
k proteina, proteine care aparent nu au activitate enzimatica. Distrugerea
r structurii terfiare §i quatemare a acestor proteine inhiba activitatea elicitoare.
\ _/
CitopXasma
Acid
'asmonic
Activarea genelor
Nucleu
Reactii de apSrare
Figura 2.1 S. Componentele principale ale lantolui transducfiei senmalului,
de la perceperea elicitorului, pana la activarea genelor
(dupa Somssich fiHahlbrock, 1988)
.,V; Pentru ca atacul sa aiba loc, patogenul trebuie sa posede un numar de
gene de, patogenitate ce permit ata§area de gazda, penetrarea peretelui
celular sau patrunderea prin ostiolele stomatelor §i respectiv invadarea
gazdei (prin producerea unor enzime, toxine) (Matthysse, 1987). Astfel de
gen.e sunt considerate relativ nespecifice, interacfiunile nespecifice sunt
cpiitrolate i n special de gene de avirulenfa, iar i n lipsa genei, patogenul este
virulent. Au fost caractejizate cateva gene de avkulenfa ale patogenului
P^seiidomonas syringae pv. glycinea §i acestea reacfioneaza specific cu
genele de rezistenfa specifice ale gazdei (Staskawicz §i al., 1984). In privinfa
invadarii gazdei, deplasarea sistemica a ciupercii PyrenopJiora graminea i n
plantele de orz a fost mai inceata in genotipurile rezistente, comparativ cu
68
cele sensibile, ceea ce permite o mai u§oara diferenfiere Intre acestea (Arabi
?i Jawhar 2005). '
In ceea ce prive§te raspunsul plantelor la organismele inyazive, fie ca
acestea sunt potenfial patogene, fie ca umeaza a se instala Q Jrelafie de
simbioza, acesta este asemanator.
Raspunsurile primare sunt cele, lirnitate la zgna.de contact cu
patogenul, cele secundare sunt induse in celulele vecine zonei de contact, iar
raspunsurile sistemice sunt cele induse in intreaga planta.
Elicitarea raspunsurilor active primare reprezinta rezultatele
evenimentelor de recunoa§tere, care implica frecvent interacfiuni proteina-
Genele de rezistenfa sunt propuse ca funcfionand drept receptori
pentru proteinele elicitate, iar cea mai consistenfa caracteristica a produ§ilor
genei de rezistenfa este prezenfa unor domenii de legare a proteinei, sub
forma unor regiuni bogate i n leucina, existand o evidenfiere directs pentru
interacfiunea fizica a proteinelor elicitoare §i proteinele receptor, in cateva
cazuri (Andrews §i Harris, 2000; Sandhu §i al., 2004).
De asemenea, Bogdanove (2002) precizeazg. ca interacfiunile dintre
proteine constituie determinanfi cheie in ce prive§te declan§area unui
raspuns de aparare de succes sau aparifia bolii, in situafia relafiei gazda-
patogen. Dintre aceste interacfiuni, cele de natura genetica, realizate intre
genele de rezistenfa ale plantei §i cele de avirulenfa ale patogenului, permit
recunoa?terea patogenului de catre planta §i totodata activarea raspunsului
de aparare. De altfel, asemenea interacfiuni au demonstrat knplicareain mod
direct a produ§ilor acestor gene §1 chiar a fost indicata localizarea la nivelul
celulei plantei a anumitor proteine de avirulenfa.
Prin testele efectuate i n condifu de laborator s-a demonstrat o
hicompleta specifichate in cazul unor interacfiuni, ceea ce a sugerat c§. pot fi
necesare §i ahe proteine adifionale, pentru conferhrea specifichafii i n plante.
In unele cazuri, nu a fost demonstrabila interacfiunea proteine de
rezistenfa §i avirulenfa, iar i n ahe sisteme s-a gash ca alfi compu§i din plante
interacfioneaza cu proteinele avirulente.
De asemenea, a fost clarificata natura biochimica a elicitorilor
produ§i de patogeni, ca §i specifichatea de rasa a acestora, la frunzele de
tomate infectate cu Cladosporium fulvum (Toma 51 de Wit, 1988).
' Recent, ohgozaharidele pectice produse de enzimele microbiene,
cunoscute §i sub denumirea de ohgozaharme s-au dovedit a ehcita apararea
in plante bolnave, de asemenea, roluri reglatoare au fost propuse §i in plante
sanatoase (Dumville §ial., 2000).
69
 Elicitorii §i rolul lor
Elicitorii sunt molecule-care stimuleazd un numar de raspunsuri de
apdrare. la plante, iar cercetarile recente s-au axat pe cunoa§terea
mecanismelor prin care plantele percep §i transduc aceste semnale biologice,
cu scopul activarii raspunsului de aparare.
Elicitorii microbieni reprezinta diferite oligozaharide, lipide, peptide
5i proteiae, iar identificarea.receptorilor specifici acesei varieta|i de compu§i
constituie un obiectiv major al cercetarilor ia domeniu. Purine sunt cazurile
pentru care se cunoa5te cognonul receptor pentru un elicitor specific.
Studiile biochimice au avut ca rezuhat caracterizarea unor proteine
imphcate i n legarea elichorhor, care proteine pot constitui. parte a
complexului de recunoa^tere. Studule recente pe aceasta tema au rehefat
sknilarhafi In recunoa§terea ehchorhor §i semnalarea proceselor de aparare
la plantele §i animalele gazda, ceea ce sugereaza o origine evolutiva comuna
pentru mecanismele apararh la eucariote (Montesano §i al., 2003).
Generarea rapida de superoxid §i acumularea peroxidului de
hidrogen reprezinta o caracteristica ce urmeaza perceperii semnalelor
avirulente ale patogenilor. Prin testarea a 2 grupe de elicitori biotici din
ciuperca fitopatogena Botiytis cinerea (fragmente de chithia §1 chitozan),
Dmitriev §i Kravchuk (2001) au demonstrat generarea rapida a
superoxidului, iar radicahi superoxid au fost transformati rapid la peroxid de
hidrogen §i oxigen, Astfel, s-a demonstrat pentra prima oara ca elicitorii
biotici derivafi din ciuperci §i fragmentele chitiaei au iadus explozia
oxidativa.
"La Allium cepa In relatie cu Botiytis cinerea Pers. au fost identificate
§i partial purificate trei grupe de ehcitori competenfi a induce raspunsuri de
aparare (Perkovskaya, 2004). Recunoa§terea semnalului elicitor In celulele
de ceapa a demonstrat a spori concentrafia speculor reactive de oxigen
(ROS) dependent de identitatea chunica a ehcitorului, precum §i de
concentra]ia sa. Cea mai activa producere a speculor reactive de oxigen s-a
dovedit a fi iadusa de fracfia proteica izolata dia mediul de cpltura al
ciupercii, in timp ce elichorii de tip hidra|i de carbon extra§i din choplasma
ciupercii §i perefu celulari ai micehului au fost mai pufin efectivi. Referitor
la dinamica generarii ROS s-au inregistrat doua stadu, un prim stadiu
reprezentat de modificari rapide, dar slabe i n 15 minute de la tratament, iar
al doilea stadiu a fost de mai lunga durata §i mai extensiv, avand loc ia 1,5-6
ore dupa tratament.
Un interes deosebit 1-a constituit identificarea proteinelor specifiice
legate de elicitori, care pot funcfiona ca receptori in cascada transducfiei de
semnale. S-a demonstrat existenfa unor situsuri cu mare afinitate pentru
70
legarea de oligopeptide, ghcopeptide §i ehcitori peptidici. De altfel,
purificarea §i caracterizarea iinor proteine pentru legarea elicitorilor este
esenfiaia pentru Infeiegerdabazelof moleculare specifice ale schinibului'd'e
semnale diatre planta gazda §i agenfu patogeni, i n vederea activarii
proceselor de aparare ale gazdei (Hahn, 1996).
Pe de alta parte, virulenfa' specifica uneori este data de un represor al
elicitorului, specific rasei, a§a cum 's-a detectat la zoosporii de Phyiophthora
infestans (Freisig §i Kuc, 1987). In unele cazuri, ea pare a depinde de
efectele directe a unor compu§i precum producerea'fitoalexinelor, fara
I. intervenfia unor intermediari,
Brummer ?i al, (2002) au demonstrat pe baza studulor imunologice
§i a modificarUor ultrastructurale, localizarea elicitorului quercinina In cazul
patogenului Phyiophthora quercina, ce provoaca putregaiul radacinilor la
plantufele de stejar,- S-a aratat ca, querciaina a fost localizata i n peretele
celular al hifelor §1 a fost ehberata i n celulele invadate, depistandu-se Insa §i
in spafiile intercelulare. Totodata, prin metoda ELISA s-a demonstrat ca
elichorul a fost produs de catre patogen. In fesutul infectat, pe parcursul
intregii faze de cre§tere,
Fofana §i al. (2002) redau primele rezuhate legate de faptul ca
sporirea activitafii calcon sintazei (CHS) §i a calcon izomerazei (CHI)(gene
implicate in sinteza flavonoizilor) se coreleaza cu inducerea rezistenfei la
castravefi, demonstrandu-se implicarea flavonoizilor In cadrul complexului
sistem de aparare al acestei specii. De fapt, s-au urmarit modificarile
moleculare §i biochimice din frunze, ia cidrul sistemului - plante de
castravefi (Cucumis sativus cv. Corona) - Sphaerotheca fuliginea, dupa
efectuarea tratamentului cu Milsana, un mductor al raspunsului de aparare la
aceasta specie.
Pentru rezistenfa la vhusuri, Ndjiondjop §i al. (2001) i n urma
studulor efectuate la orez, In relafie cu virusul RYMV, atat pe protopla§ti,
cat §1 la plante Intregi, sugereaza ci rezistenfa dovedha de soiurile cu grad
iaah de rezistenfa (TOG5681- 0 . glaberrina §i Gigante- 0 . sativa) nu a fost
data de iahibarea repHcarii virusului, ci mai degraba deinsuccesul deplasarii
de la celula, la celula.
Rolul Upidelor in semnalizarea celulara in plante
In uhmii ani, devine din ce In ce mai evident ca de asemenea
lipidele funcfioneaza ca mediatori in multe procese din plante, incluzand
transducfia semnalelor, rearanjarea elementelor choscheletului §i transportul
transmembranal (Welti §i Wang, 2004). Aceste procese sunt cruciale pentru
supraviefuirea celulara, pentru cre§tere §i diferenfiere, precum ?i pentru
71
raspunsurile la apa, temperatura, salinitate, daunatori §i patogeni (Wang,
2004). De altfel, se cunoa§te faptul ca-organizarea celulelor animale ?i
vegetale are multe elemente in comun, iar cercetarile recente aduc date noi
cu privire la limbajiil lipidic al semnalizdrii celulare in plante (Van
Leeuwen 5! al,, 2004).
Semnalele de natura lipidica in plante includ 0 varietate de molecule,
precum: glicerolipide, sfmgolipide, acizi gra§i, oxolipine ?i steroli, Iar
producerea mediatorilor lipidici este controlata de catre diferite enzime,
precum fosfolipazele (figura 2.14.), lipid kinaze si/sau fosfataze. Activitafile
acestor enzime regleaza producerea in spafiu §1 timp a mediatorilor lipidici,
ca raspuns la agenti de stres biotic §i abiotic.
t Plante transgenice
plast
Km
Pi.
^»t:^;«i:^" ^«h«^«»M.
Figura 2.14. Substraturi pentru lipide fi mesageri produjide catre enzime
care hidroUtcazafosfolipidef i / sau galactolipidc, prccuin j i efectele la nivel celular
(dup5 Wang, 2004)
Acidul fosfatidic (PA) regleaza numerose procese celulare, inclusiv
raspunsul la agenfii patogeni, iar medierea se realizeaza prin diferite moduri
de acfiune. Aceste cai includ legarea de proteiae finta cu scopul de a spori
sau inhiba activitafile sale; acfionand ca ancorandu-se de membrana pe
parcursul asamblarii proteinelor semnal; servind ca substrat pentru
72
producerea altor regulatori hpidici, precum lizoPA, acizi gra^i hberi,
diacilglicerol (DAG) ' ?i DAG-pirofosfat; §i reglarea fjrafj^cului prin
membrane°§i biogeneza, y,
Producerea PA'm celula este insofita de doua rute.principale:
fosfolipaza D (PLD)- ce mediaza hidrohza lipidelor membranale j i D A G -
khiaza, mediind fosforharea DAG.
PLD cuprinde 0 familie multigenica de fosfohpaze in plante, iar la
Arabidopsis, PLDal,,.'PLDpi, PLDyl, PLD5 §i PLDQ, au-cateva
caracteristici distinctive, precum neceshafile lor diferite pentru Qa^*-,
fosfoinozhide (Ptdlns) ?i acizi gra?i liberi, compozifia diferita in privinfa
veziculelor lipidice si/sau acizi gra^i liberi, precum §i selectivitafi diferite
pentru substrat §i asociafii subcelulare.
2.2.3. Ingineria genetica pentru rezistenfa la patogeni -
In conformhate cu prognozarhe Nafiunilor Unite populafia globului
va cre§te, ajungand la 7,5 biUoane in 2020. Unui dia mijloacele practice de
cre^tere a producfiei agricole este minimizarea pierderhor asociate
patogenilor §i daunatorilor. Aphcarea masiva de pesticide nu numai ca las a
reziduuri dunatoare in hrana, dar de asemenea provoaca efecte negative
organismelor non-finta ?i mediului.
Rezistenfa la boh reprezinta o precondifie pentru uthizarea cu succes
a speciilor de cultura i n cadrul unei agriculturi moderne, Plante de cultura
rezistente au fost produse cu succes o lunga perioada de timp, prin tehnici de
ameliorare convenfionale, dar progresele din cadrul biologiei moleculare au
permis analizarea la nivel molecular a genelor care confera rezistenfa la boh
§i prm urmare deschiderea de noi perspective i n privinfa raspunsului de
aparare §i al coevolufiei gazda-patogen. In consecinfa au fost posibile noi
strategu de amehorare mai soflsticate, folosind, selecfia asistata de m,arkeri §i
oferiad solufii biotehnologice problemelor de protecfie a plantelor cultivate
(AyUfee §i Lagudah, 2004). Autorii prezinta intr-o lucrare de smtteza
cuno§tinfele curente priviad anahzele genetice moleculare ale rezistenfei la
boh la speciile de cereale §i totodata sugereaza propuneri pentru viitor. Se
menfioneaza. ca la cereale au fost iatroduse un numar mare de gene de
rezistenfa prin ameliorare convenfionale, adesea folosind material biologic
salbatic ca sursa de germoplasma rezistenta. Transformarea plaptelor insa
ofera posibiUtatea introducerii genelor de rezistenfa clonate in specu
recipient, fara a f i necesara compatibihtatea sexuala §i prin urmare are
73
potenfialul de a mari disponibilitateagermoplasmei rezistente. In vederea
reaUzarii cu succes a acestei strategii, genele R izolate trebuie sa
interacfioneze corespunzator cu aparatele de transducfie a semnalului in
noua celula gazdfl §i de asemenea, in unele cazuri trebuie sa fie capabile sa
recunoasca nolle "specii de patogeni care nu au fost luate in considerare
initial.
Dezvoltarea plantelor transgenice iatr-o maniera efectiva va fi o
precondifie pentru folosirea durabila a biotehnologiei in vederea
imbunatafirii recoltei (Sharma §i al., 2001),
Avand i n vedere ca informafia genetica la plante este situata in trei
compartimente celulare: nucleu, mitocondrii §i plastide, d&ci pentru riiulfi
ani tehnologiile transgenice la plante au fost reduse la manipulari ale
genomului nuclear, mai recent un al doilea genom al celulei vegetale a
devenit material al ingineriei genetice, respectiv genomul cloroplastului
(Bock, 2001).
In Romania, de remarcat preocupari deosebite in acest domeniu, iar
Badea (2003) preziata intr-o lucrare de sinteza date deosebit de interesante,
abordand o serie de aspecte, incepand cu definirea unor nofiuni folosite de
ingineria genetica, continuand cu date concrete privind realizarile i n
domeniu §i respectiv interacfiunile plantelor modificate genetic cu mediul,
agricultura ?i alimentafia, iar i n fmalul lucrarii sunt prezentate date privind
reglementarea utilizarii organismelor modificate genetic.
Genele de rezistenfa din plante (gene R) codifica proteine care
detecteaza patogenii §i ca urmare au fost folosie i n ultimii ani i n programele
de ameliorare pentru rezistenfa. Cercetarile moleculare recente asupra
proteinelor R au demonstrat necesitatea utilizarii acestora pentru controlul
bolilor. A fost posibila clonarea genelor R utile, inclusiv a catorva care sunt
fiincfionale in multe specii de plante cultivate §i/sau care asigura rezistenfa
la 0 relativa larga varietate de patogeni (iVlcDowell §i Woffenden, 2003).
Recent, Bayley §i al. (2005), ia urma studulor efectiiate priviad
mecanismele constitutive de aparare folosite de fimzele de cacao, vizavi de
atacul patogenului Phyiophthora megakaiya m selectat §i unele gene
implicate in aparare (TcCa/i, TcGlul,3, TcChiB,TcCou-l ?i TcPer-l).S-&
menfionat ca expresia genelor selectate este diferenfiata cu stadiul de
dezvoltare ai plantelor!
Utilizarea in viitor a genelor i? va include transferal intre genuri
inmdite §i identificarea sau constmctia genelor care condifioneaza rezistenfa
durabila la diferifi patogeni. Se menfioneaza faptul ca genele cu rezistenfa
durabila pot interacfiona cu elicitorii patogenului sau pot condifiona
raspunsurile de rezistenfa iadependente de interacfiunile specifice cu genelfi
Avr.
74
Clonarea genelor R constituie -.una- din posibilitafile producerii
plantelor de cultura cu rezistenfa la boli, iar plantele transgenice pot fi
° obfinute prin mutageneza de inserfie sau harta clonarii (Melande'r 2004).
Plantele transgenice au fost adoptate rapid in ultimii ani urmare a
beneficiilor pentra societate ?i pentru mediu, ducand la cresterea producfiei
5i la protecfia mediului. Insa, asemenea §i altor tehnologii, plantele
transgenice nu sunt 100% sigure (Pan §i al. 2005; Zhang §1 al, 2005).
Riscurile potenfiale pentra mediu sunt asociate cu "curgerea
genelor", riscuri asociate cu alergii sau toxichate pentra om, insectele
benefice sau ahe organisme non-finta, riscuri asociate cu comutarea directa
a plantelor transgenice la "superburuieni", riscuri asociate cu cre§terea
folosirii erbicidelor §i rezistenfa daunatorilor la Bt.
Atat beneficiile cat §i riscurile plantelor transgenice pot varia in
spapu p timp, . de la caz la caz, aja incat autorii considera necesara
aprecierea acestor plante, caz cu caz §i compararea lor cu plantele
tradifiouale §i cu alte practici agricole, pentm elucidarea beneficiilor §i
riscurilor relative. • •
In privinta rezistenfei transgenice la virusuii, strategiile utilizate de
ingineria genetica pot fi imparfie in doua gmpuri (Melander, 2004).
Prima gmpa cuprinde diferite strategii in care planta este
tran^ormata cu o gena sau o parte a genei din vimsul impotriva caraia este
dorita rezistenfa. Aceasta strategic este numita rezistenfa derivata din
patogen (PDR). Ea poate. explica interferenfa transgenica derivata din vims,
cu treptele esenfiale ale ciclului de viafa al vimsului, in cursul infecfiei.
A doua gmpa include strategii variate ce nu includ genele virale, ci
gene de_^rezistenfa ale gazdei §i ahe gene implicate in raspunsul de aparare.
In timp ce in cazul rezistenfei transgenice la vimsuri sunt numeroase
exemple de succes, pentm rezistenfa la ciuperci §i bacterii, lucmrile sunt
mai dificile, dar s-au obfinut §i in aceste cazuri rezuhate pozitive a§a cum au
demonstrat §i cercetarile efectuate la capjun, in relatie cu ciuperca Botrytis
cinerea (Schestibratov §i Dolgov, 2005). Primele eforturi au mclus expresia
proteinelor PR §1 ahe proteine §i peptide cu efecte antimicrobiene, iar mai
recent a devenh posibila utilizarea unor raspunsuri de aparare mai
complexe.
Tang 5i al. (2005) au descris ca supraexpresia factoralui de
transcripfie ERF/AP2 de la ardei (CaPFI) in pinul transgenic (Pinus
virginiana Mill.) confera toleranfa la numero?i factori de stres, inclusiv la
patogenii Bacillus thuringiensis §i Staphylococcus epidermidis. Totodata, s-
a constatat ca activhatea unor enzime antioxidante precum ascorbat
peroxidaza, glutation reductaza §i superoxid dismutaza a fost mai intensa Tn
plantele transgenice, comparativ cu martorii. In plus, expresia genei CaPI'l
75
in plantele transgenice a Tmbunatatit crejterea organelor, prin sporirea
numarului de celule §i a marimii organului.
Linia de tomate transgenice care a supra-exprimat gena pentru
osmotin (clasa 5 de proteine de la tutun, relativ la patogeneza- PR) a fost
testata pentru reglarea transcriptiei altor gene PR (Fiocchetti ?i al., 2005).
Expresia .a fost sporita prin aplicarea tratamentelor exogene cu benzo (1,2,3)
thiodiazol-7- carbothionic acid S-metil ester (BHT), ceea ce sugereaza
sporirea rezistenfei la patogen, dar nu ?! de acidul salicilic.- La linia
transgenic^ osmotin PR-5, inducfia formarii produ§ilor genei PRI de catre
BHT a fost mai intensa, decat in linia martor netransformata, in timp ce
rezultate opuse s-au obfinut pentru produ^ii de transcripfie ai genei PR4.
tn ceea ce prive§te patogenii, studiile genetice sunt avansate, spre
exemplu secvenfa' genomica completa pentm Gibeberella zeae va fi in
curand disponibila (Desjardins, 2003).
in cazul rapanului mamlui produs de ciuperca Venivria maequalis
(miceliul cre§te intre cuticula ?i epiderma) genele ce codifica proteinele
exprimate extracelular §1 care participa la degradarea peretelui celular al
celulelor ciupercii, ca §i genele implicate in mecanismele de aparare gasite
la genotipuri salbatice, reprezinta candidafi potrivifi pentm ingineria
genetica.
S-a efectuat clonarea a doi promotori care regleaza expresia genelor
proteinei inhibitoare a poligalacturonazei (PGIP), ca §i izolarea a doua gene
care codifica chitinazele din mar. Caractetisticile promotorilor-;^g-/p sunt
analizate la Nicotiana iabaaim cu gena marker -P-glucuronidaza (GUS). Se
lucreaza de asemenea la identificarea genelor care participa la interacfiunea
dintre cv. Fiorina*Fe7?ft/m inaequalis.
2.2.3.L Fenomenul rezistenfei agentilor patogeni la fungicide
Oriunde in lume, la ora actuala se impune' reducerea utilizarii
pesticidelor, fiind necesare dezvoltarea strategiilor de control a bolilor care
sa reduca folosirea substanfelor chimice, sa se reduc! reziduurile ?! sa se
conserve rezistenfa gazdei pentm o perioada lunga de timp. Cercetarile
privind comportarea unor soiuri de mar (in condifiile din centml
Transilvaniei) la atacul ciupercii V. inaequalis care produce rapanul au
reliefat faptul ca din 75 de soiuri (intr-b perioada de §apte ani: 1990-1996),,.
38 au fost inregistrate cu grade diferite de atac (cele mai sensibile fiind
cultivamrile de origine japoneza), iar 31 nu au fost atacate. Printre soiurile
76
neatacate s-au situat §i cele cu rezistenfa genetica la rapan Prima, Priscillai,
Sir Prize, Liberty, Fiorina, Priam, Pionier, Voinea, Generos (Sestra§, 2003).
De altfel, cunoa§terea compori:arii hibrizilor creafi de-'amelioratori
cat §i a rezistenfei soiurilor parentale, fafa de monoizolate ale ciupercii V.
inaequalis constituie 0 etapa a procesului de elucidare a^complexului lanf de
mecanisme genetice, • biochimice §i fiziologice ale: rezistenfei la, boh.
Semnificafia diferenfelor privind cre§terea tubului gerininativ al conidiilor,
in prezenfa •'soiurilor-§i hibrizilor de mar comparativ cu martoml
demonstreaza faptul ca, tnsu§ijea de rezistenfa poate fi fluctuanta, ca urmare
a interacfiunilor specifice fiecami sistem creat (gazda-patogen, respectiv
su§a a agentului patogen (iabelul 2.1.) (Dehan, 1988).
Referitor la fenomenul aparitiei raselor fiziologice §i a impactului
acestora asupra plantelor, studiile macrOscopice §i microscopice la unele
soiuri de mar inoculate cu cateva rase fiziologice ale ciupercii V. inaequalis
au evidenfiat faptul ca simptomele de rezistenfa observate la soiurile parfial
rezistente s-au caracterizat prin o mai larga extindere a leziunilor clorotice;
leziunile spomlante au fost mai mici §i au aparut mai tarziu decat la
martdirul suscptibil; conidiogeneaza s-a redus, Prin microscopic electronica
s-au evidenfiat modificari in privinfa cre§teru §i coriidiogenezei ciupercii, i n
concordanfa cu raseie ciupercu §i soiurile inoculate (Chevaher §i a l , 2000),
Pe plan mondial este bine cunoscuta capacitatea ciupercii V.
inaequalis de a forma populafu rezistente fafa de unele fiangicide utUizate in
combatere, iar in privinfa fimgicidelor benzimidazohce, la noi in fara
Minoiu (1978) observa ineficachatea tratamentelor cu metU tiofanat in
combaterea rapanului la mar.
Cercetarile uherioare au confirmat existenfa i n Romania a formelor
rezistente la fimgicidele benzinudazolice. Cele mai muhe izolate
monosporale colectate i n perioada 1977-1987 au fost rezistente la metil
tiofanat §i benomil.
Variabilitatea ciupercu Venturia inaequalis in privinfa rezistenfei la
fimgicidele benzimidazohce a fost pusa in evidenfa de Stroe §i Alexandri
(1989). Date n o i ' privmd comportarea monoizolatelor obfinute din
principalele bazine pomicole din Romania, fafa de metil tiofanat au fost
obfinute de Dehatt.§i Alexandri (1992). Uthizarea unei doze de 10 mg/ls.a.
ca doza discriminatorie nu a dat rezuhate satisfacatoare, ci doza de 40 mg/1
s.a. pare a fi utila;' Din cele 65 monoizolate analizate s-au diferenflat trei
tipuri: :• , .'\
- sensibile 14 % (DL 5 0 < 10 mg/l); ': i •
- mediu rezistente 58% (DL 5:0 cupriins intre 10-100 mg/1);
- rezistente 28% (DL 50 > 100 m ^ l ) . • • ,: i
77
 i n ceea ce'prive§te'mecanismul rezistenfei ciupercii la strobilurine
(care acfipneSza ca inKibitorii aif respirafiei; prin legarea de citocromul b
mitocondrialj, Zheng §i al. (2000) au descris primul exemplu al unei mutafii
la ascomicete filamentoase,. care se constituie parte a riscurilor de rezistenta
inerenta la fimgicidelelestiobilurin.- kxesoxim-meth.
i n condifii de, laborator s-au descris doua modificari responsabile
pentru rezistenfa: • '.
1) 0 inducere a alteraru respirafiei ahernative pe parcursul stadiului
de germinare al conidiilor; .•
2) un schimb mutafional G143 A in chocromul b.
Cele doua mecanisme nu sunt independente unui de altul.
De altfel, utilizarea metodelor ahemative de control reprezinta una
din prioritafhe actuale, iar in ceea ce prive§te ciuperca Venturia inaequalis,
s-a studiat posibihatea inhibaru cre§terii colomilor i n cazul dilufhlor de
spori (1:1) (V. inaequalis: ciuperca s&pmfita-• Chaetomium globosum,
Aureobasiditm pullulans, Trichotecium rosetmi, Eppicocum sp.), precum §i
influenfa ciupercii saprofite asupra cre§terii tubului germinativ al conidulor
(Dehan, 1993). Ciuperca Chaetomium globosum s-a dovedit a fi eficace atat
in privhifa reducerii cre§terii cre§terh tubului germinativ al conidiilor, cat §i
in privinfa inhibarii cre§terii coloniUor.

2.2,4. Fitoalexinele §i rolul lor m aparare

Specule de leguminoase biosiutetizeaza doua tipuri de fitoalexine de

Pe langa fitoanticipme, o alta clasa de compu?i anthnicrobieni este
constituita de fitoalexhie (figura 2.16.), compu.p cu greutate moleculara
mica, acumulafi ca urmare a atacului agenfilor patogeni sau elicitafi de
agenfi abiotici, ce aparfin la familii diferite, dar mai bine caracterizafi sunt
izoflavonoizii din leguminoase.
De altfel, fitoalexinele nu sunt necesare pentm de§fi§urarea
proceselor fiziologice normale dm plante, ci ele exprima activitafi
antibiotice directe, afectand agresoml respectiv. Ele sunt de o diversitate
chimica larga, dar i n aceasta categoric de substanfe organice se regasesc
majoritatea claselor de metabohfi secundari: fenilpropanoizi, terpenoizi,
alcaloizi.
Ipoteza fitoale5cinelor a fost propusa prima oara in 1940, iar rolul
acestora i n aparare a fost evidenfiat prin diferite experimente
(Hammerschmidt, 1999).
80
tip flavonoid (Durango §i al., 2002).
Primul tip sunt compu§ii 5- hidroxi, precum genisteiaa §i prin reacfii
succesive, acestea se transform! in kievitone.
Al doilea tip sunt derivafii 5-deoxi, iar precursorul lor este daidzeina
(Brooks §i Watson, 1985) figura 2.17.).
Aceste cercetari arata importanfa evaluaru metabohsmului secundar
al noilor soiuri §i clone, deoarece modificarea nivelelor acestor substanfe ar
putea avea implicafu i n agricultura §i sanatatea omului.
Pentm prima oara s-a demonstiat prezenfa unor astfel de substanfe in
urma studulor privind interacfiunea dintre diferhesoiiari de cartof §1 rase ale
ciupercu Phyiophthora infestans, gasindu'-se ca daca' o suprafaf! taiata a
tuberculului de cartof a fost inoculata cu zoospori • ai unei rase i n mod
81
normal virulenta pe acel soi, s-a produs o reactie de rezistenfa (Mtiller §i
Borger, 1941). De altfel, recent, la Allium cepa s-au descoperit doua
ofitoalexine (identificate ca 5-octil-ciclopenta-l,3-diona §i 5-liexil-ciclopenta-
1,3-diona) (Dmitriev, 2003) §i a fost purificata ?i caracterizata activitatea
antifiingica a patatihei. din tuberculii de cartof, impotriva spoiilor de:P.
infestans (Sharm §i al, 2004). La tomate, acumularea glicoalcaloidului
a n t i f i i n g i c p o a t e proteja de iafecfia cu ciuperci, dar, Fusammi
oxysporum f. sp. lycopersici produce o tomatinaza (FoToml) care
degradeaza a-tomatina la compu§i netoxici- tetrazaharid licotetraoza §i
tomatidina (Ito §i al, 2004). . ,
s-au izolat §i alte cinci fitoalexine cunoscute: brassinia (4),1-
metoxibrassinin, spirobrassinin, brassicanal A §i brassilextn. ^
La orez {Oryza sativa L.) au fost identificate 15 fitoalexine §i cu
excepfia unui flavonoid (sakuranetin), toate acestea sunt diterpene,
sintetizate din geranil geranil difosfat.
Orezul produce diterpene precum momilactone, orizalexine §1
fitocassan, identificindu-se genele {OsKS4 §i OsKSlG) implicate in sinteza
momilactonei A,B §1 respectiv orizalexiaelor A-F {figura 2.18.) (Otomo §i
al., 2004).

acid cinamic
^i*- !3ti!«r«litt$

p-cutnafftt

p-cumaroilCoA
mm
V \,
4,2, - ttihidfoxichalconS 4,2, 4 6 -letiatudtoxichalcona EmJmele Hh' Fi.t«<!as»!ittiA-E
7^-
1- Feniialanin amoniuHazft
7,4 -dihidtoxiflaYenona 5,7,4 -tiiHdroxiiiavanoni 2 - Cinaroic acid 4-tiidtolaza
3 4-Cutnaiat-CoAliga2;a 0 »
7 4-Chalcon sintaza
i - Chalcon reductaza
6 - Chalcon iiom^raia •:»<5:«sK5v':.ii-rfj
Daidzein Gejiistein 7 - Izoflavon sintaia
~->Orkal«ffl«.S

Cumegttbl Faseolidin 2'-Wdro3igenistsin

F'igitra 2 . i d Calea de biosjitel afito&lejatislor %<
I > Faseoluteona
DaltiBigioidin
Faseolinizofl&vaa

Faseolina Eieviloni
Figura 2.17. Biosinteza'S-hidroxi fi 5-deoKiizoflavonoialor (dupa Brooks fi Watson, 1985)
In ultimii ani au fost identificate o serie 4e fitoalexine, structura lor a
fost confirmata prin sinteza, iar nupxeroase sunt derivafi ai
fenilpropanoizilor, rezultati dia fenilalaniaa,., •
Pedras §i al (2004) i n urma studiilor efectuate pe cateva crucifer^ cu
importanfa economica au identificat trei fitoalexine noi laBrassica n,apus L.
ssp. rapifera, denumite: isalexia, brassicanat A §i rutalexin. De asemenea
Pentru investigarea bazelor moleculare ale raspunsului plantelor la
stresul provocat de ozon §i etilena s-a analizat promotorul genei sintezei
resveratrol din vifa de vie (Vstl), stilben sintazele (STSs) fiind enzime cheie
cu rol ia biosinteza stilbenelor, fitoalexme iaduse de factorii de stres biotici
§i abiotici (Grinunig §i,al., 2002).
Totodata, Whliams §i Cooper (2003) menfioneaza siilful elementar
C^S\t ca ^^Sg) ca singura fitoalexina anorganica detectata,
identificata mai intai ca un compus de rezistenfa la Tlieobroma cacao, fafa

82 83
de Verticillium dahlie, dar determitiata §i la alte patru specii, in xilem. D'e ahfel, ele nu circula pe distanfe mari, ci de regula: ;se acumuleazS.
Astfel, a fost identificata in cazul interrelafiei tomate §i bumbac cu V. in vecinatatea punctului de producere. . : -. - ? ;:
dahlie; tutun §1 fasole in relafie cu Fusarium oxysporium; tomate - In cazul unor sisteme s-a determinat implicarea 'acizilor nucleici in
Ralstonia solanacearimt. . •: codificarea enzimelor care controleaza sinteza fitoalexiaelor, Au fost
Pentru plantele crucifere este caracteristica sinteza unei varietafi de foldshe clone pentru inducerea activitafu fenilalanhi amoniu liazei (PAL),
iadol alcaloizi ce confin sulf. 51 siateza glucozinolafilor, anibele gupe de Unele enzhne hnphcate i n primele stadh ale: .sistergulul. fenilpropanoid,
substanfe fiind implicate in raspunsurile de aparare. In priviafa cailor de exista intr-un numar de izoforme, dintre care unele, i n cazul PAL, sunt
biosinteza ale indol fitoalexinelor ce confin sulf, sunt mai pufiae induse in mod selectiv ca raspuns la elichorii fungici (Dalkin si al,, 1990).
date.Camalexinul (3-tiazol-2'-il-indol) spre exemplu, este produs in planta Studule recente efectuate cu plante transgenice de tutun au demonstrat de
model, Arabidopsis thaliana, fiind indus de microorganisme precum: asemenea ca PAL are un rol i n raspunsul de aparare (Way si al., 2002).
Pseudomonas syringae, Alternaria brassisicola, dar §1 de factori abiotici Experimentele efectuate de catre Hrazdina si al. (1997) cu culturi de
(AgNOs). celule ale soiuki de mar Liberty (soi rezistent .la ciuperca Venturia
Glawischnig si al. (2004) concluzioneaza ca, iadol-3-acetaldoxim inaequalis care produce rapanul la mar) supuse stresului biologic, au
(lAOx) repreziata un punct metabolic de ramificafie foarte important, la raspuns prin producerea unui compus nou. In aceleasf fcondifh, culturile de
nivelul caruia fluxul lAO'x la camalexim,' indol glucozinolafi §i l A A trebuie celule ale soiului Mcintosh (susceptibil la rapan) nu au exprimat nici un
sa fie controlat intr-o buna organizare structuralala nivel 3D, al diferifilor raspuns. Principalul compus produs de soiul rezistent s-a identificat a fi 2,4-
metaboloni. De asemenea, Soledade si al. (2005) precizeaza ca prin metoxi-3-hidroxi-9-0-P-D-glucozhoxidebenzofiiran §i i s-a dat numele de
intermediul camalexiaului este indusa detoxifierea fitoalexinei brassinin, i n malusfuran. Producerea acestuia s-a iaifiat dupa circa 24 de ore de la
cazul patogenului Leptosphaeria maculans. aphcarea tratamentului, iar faptul ca acest compus a inhibat germinarea
Referitor la producerea lorpdrerile speciali§tilor sunt imparfite. sporilor (figura 2.19.) si cre?terea ciupercu Venturia inaequalis ia
Unii considera ca fitoalexinele se acumuleaza i n mod normal i n concentratii milimolare, mdica rolul-sau posibil de fitoalexina.
celulele ce mor, sau sunt moarte recent.
Alfii considera ca fitoalexiaa este 0 consecinfa §i nu 0 cauza a mo4ii
celulei.
Avand in vedere ca producerea fitoalexhiei asigura protecfie
ulterioara la iafecfie, pare plauzibil ca producerea unor astfel de compu§i
antifungici sa se realizeze in primele stadii ale atacului, asa incat este dificil
de a fi detectate (Ross- White, 1989).
De altfel, Lozovaya §i al. (2004) aduc clarificari cu privire la rolul
izoflavonoizilor in ce prive§te raspunsul la infecfia cu Fusarium solani f
sp. glycines, folosind doua soiuri de sola [Glycine max (L.) Merr.] , unui
susceptibil si altul parfial rezistent
Fhoalexinele sunt produse de catre celulele supuse unui atac, ceea ce
reprezinta un raspuns primar, dar si i n celulele vecine, ca raspuns secundar,
Spre exemplu, tn.rpazial iateracfiunilor mcompatibile dintre garoafa si
Fusarium oxysporum tsp. dianthi, patogenul este refinut la nivelul regiunii
vasculare a locului de infecfie, datorita acumularu unei cantitafi mari de
fitoalexina - dianthramidS, modificarea perefilor celulari in jurul celulelor §i &^fr4 genrwiati'fti sporiio: cjupercii YeKtfem iiaequaiis, dupS M cce
ocluzia vaselor colonizate de catre gome fenohce de incrustare (Baayen §i
al., 1996). Pe parcursul acestui proces are loc de asemenea atat degradarea
(sirmgh-) cat si sinteza (guaiacil-) hgninei.

84 85
Agliconu! malus&ltamilui, 2,4-metoxi^3,9-hidrQxi-^dibeiizofuran. la prezentat
o toxicitate mai mare decat maiusfijranul, ceea; ce sugereazaf'ea-':agliconul
poate acfiona ca-o fitoalexina autentica.;. fi,; n - patogenu pot depa§i rezistenfa
••• 'In cadrulfattuliei •5'o/a«ace(3e -este ^recunoscut ca principala
fitoaKxittS la tutun (Nicotiana•tabacum ) §i ardei,(Cap.s/cMW annuum),.QSte
sesquiterpena biciclica, cunoscutE sub numele-de capsidiol. Capsidiolul-s-a
dovedit a prezenta eficacitate Tn Inhibarea- cresterii catorva ciuperci
fitopatogene (figura 2.20.,) ( Gloria, 2004).;- ,--
Patogenu la randul lor dispun de mijloace specifice de a inhiba
producerea de fitoalexine (Nishimura §i al, 1987). Mycosphaerella pinodes
produce doua peptide cu greutatea moleculara mica, care impiedica
acumularea pisatinei In fiunzele de mazare, substanfa indusa de elichorii
prOdu§i de patogen. 0 aha situafie este cea In care un patogen putemic poate
fi mai pufin sensibil la fitoalexina, decat unui nepatogen. Astfel, rasa
Ceraiocystis fiimbriata, care provoaca putregaiul la batat (Ipomoea batatus),
este mult mai rezistenta la fitoalexhia fiiranoterpenoida (ipomeaamrone)
produsa de batatul atacat, decat raseie de la cafea, cacao etc. Aheori, o rasa a
patogenului poate fi apta de a inactiva fitoalexina. Spre exemplu, izolate de
Nectria haematococca:^{lc. Fusarium solani) vimlente la mazare sunt
tolerante la pisatina, detoxifiind-o prin demethare, In thnp ce raseie
avhulente sunt sensibile §1 nu provoaca demetilarea.
Degi se accepta In general ca fitoalexinele au rol In raspunsul de
aparare al gazdei, ele constituie In fapt doar o componenta a strategiei
defensive.. . ; . . . . . . .
In acest context, Hammerschmidt (1999) include urmatoarele:
- In.anumite sisteme gena-pentm-gena, rezistenfa este asociata cu
producerea fitoalexinelor;
86
-/: fitoalexinele se acumuleaza rapid la concentrafu Inhibitoare la locul
• dezvoltarii patogenului; .•• c '
gazdei prin;..:,'detoxifierea
fitoalexinelor; ' ,
. Plantele transformate genetic pentm a supraproduce fitoalexine sunt
mai rezistente la boh.
In ceea ce prive§te detoxifierea, un rol deosebit au transportorii
A B C (ATP binding cassete - proteine de transport membranal), implicafi In
mteracfiuni biotice §i abiotice (Schoonbeek, 20,04). Un exemplu de
detoxifiere a fitoanticipinelor de catre patogeni este §i eel descris de Ito §1 al.
(2005), respectiv Fusarium oxysporum fsp. lycopersici produce
extracelular enzima tomatinaza, care degradeaza fitoanticipina din tomate-
a-tomatina, la metabolifi mai pufin toxici.
PSn! acum, mulfi dintre transportorii ABC caracterizafi la plante au
fost localizafi in membrana vacuolara §i sunt considerafi a participa la
sechestrarea chotoxinelor. Pentra a verifica daca anumifi transportori ABC
. sunt imphcafi In secrefia unor metabohfi de aparare s-a tratat cultura de
celule de Nicotiana plumbaginifolia cu sclareohd, un analog apropiat de
sclareol (o dherpena antifiingica produsa la' suprafafa frunzelor de
Nicotiana spp), rezuhatul fimd aparifia unei proteine de 160-kDa la nivelul
plasmalemei. S-a clonat A D N corespunzator (NpABCl) §i s-a aratat a
codifica un transportor ABC. Paralel cu mducerea NpABCl, celulele au
ca§tigat capacitatea de a excreta un derivat sintetitc- sclareohd. Datele
sugereaza faptul ca NpABCl este imphcata in secrefia metabohtului
secundar care joaca rol In raspunsul de aparare (Jasihski §i al., 2001).
BIBLIOGRAFIE
Aylifee, M.A., Lagudah, E.S. 2004. Molecular genetics of disease resistance in
cereals. Annals of Botany, Vol. 94: 765-773.
Andrew, J.H., Harris, R.F. 2000. The ecology and biogeography to
microorganism on plant surface. Annul Review Phytopathology, Vol. 38:
145-180,
Arabi, M.I.E., Jawhar R. 2005. Barley reaction to Pyrenophora graminea based
on the fungus movement, Australasian Plant Pathology, Vol. 34: 405-407.
Aranda §i al. 1996. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, Vol. 93: 1528945293.
Ashfield, T,, Ong, L,E., Nobuta, K., Schneider,: C M . , Innes, R.W. 2004.
Convergent evolution of disease resistence gene specificity in two flowering
plant families. The Plant CeU, Vol. 16: 309-318, , -
87
Baayan, R.P., Ouellette, G.B., Rioux, D. 1996. Compartimentalization of decay
in carnations resistant to Fusarium oxysporum fsp. dianthi. Phytopathology,
Vol. 86: 1018-1031.
Badea, E.M.'2003. Plantele transgenice m cultura. Bucure§ti. 70 pag. - •
Baluska, F., Volkmann. D.,'Menzel, D. 2005. Plant synapses: actb- based
domains for ceh-to-ceh communication. Trends in Plant Science, Vol. 10:
106-111. - wae^wa/w. Acta Horticulturae,Vol. 538: 239-242.
Baluska, F., Mancuso, S., Volkmann, D., Barlow, P.W. 2005. Neurobiological
view of plants and theh body plan. The First Symposium oh Plant
Neurobiology, Florence-Italy,'Book of Abstracts: 14. •
Bauer, W.D. and Mathesius, U . 2'004. Plant responses to bacterial quorum
sensing signals. Current Opimons in Plant Biology, Vol. 7: 429-433.
Bayley, B.A., Bae, H., Strem, M.D., Antuez de Mayolo, G., Guilthaan, M.J.,
Verica, J.A., Maximova, S.N., Bowers, J.H. 2005. Developmental
expression of stress resjponse genes in Theobroma cacao leaves and their
response to NepI treatment and a compatible infection by PJiytopitthora
megalcarya. Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 43: 611-622.
Bluhm, B.H., Woloshuk, CP. 2005. Amylopectm Induces Fumonisin B ( l )
Production by Fusarium verticillioides During Colonization of Maize.
Kernels. MPMI, Vol.18: 1333-1339.
Bock, R 2001. Transgenic plastids in basic research and plant biotechnology.
Journal Molecular Biology, Vol. 312: 425-438.
Bogdanove, A.J. 2002. Protem-protein interaction in pathogen recogmtion by
plants. Plant Molecular Biology, Vol. 50: 981-989.
Borel, W.R., Menzies, J.G., Belanger, R.R. 2005. Shicon mduces antifungal
compounds in powdery mildew-infected wheat. Physiological and
Molecular Plant Pathology, Vol. 66: 108-115.
Bostock, R.M,, Whcox, S.M., Wang, G , Adaskaveg, I.E. 1999. Suppression of
Monilinia fnicticola cutmase production by peach firuh surface phenohc
acids. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 54: 37-50.
Boudjeko, T., Andeme-Onzighi, C, Vicre, M . , Balange, A.P., Denis
Ndoumou, O., Azeddine Driouich, A. 2006. Loss of pectin is an early event
during iafection of cocoyam roots by Pythium myriotylum. Planta, Vol. 223:
271-282.
Breviario D., Nick, P. 2000. Plant tubulms: a melting pot for basic questions
and promising apphcations. Transgenic Research, Vol. 9: 383-393,
Brooks, C , Watson, D. 1985, Phytoalexms, Nat,Prod,Rep., Vol.2: 427-459.
Brummer, M , , Arend, M , , Fromm, J,, Schlenzig, A,, Obwald, W,F. 2002.
Ultrastructural changes and immunocy^oghemical localization of the elicitin
querchiin m Quercus robur L . roots infected with Phyiophthora quercina.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 61: 109-120.
88
Chen, Z., Y., Brown, R.L:, Cleveland, T.E. 2004. Evidence for an association in
com between stress tolerance and resistmcb to Aspergillus fla^
and aflatoxm contaminationr African Jouraal of Bibtechnology,'V5i;3: 693-
699.' ' ' '•' •
Chevaher, M . , Laurens, F.; Filmond, R. 2000. Macroscopic and microscopic
studies of some apple cultivars inoculated with several'rases of Venturia
'''^ '
Chi-Chen Chang^ C. 2005. Mechanisms and genes •controlluig the signalling
network for biotic and abiotic stress defences in Arabidopsis thaliana (L.)
Heyhn. Functional cross-talk between photo-produced reactive oxygen
species, photosynthesis and plant disease defence response. Doctoral thesis.
Stokholm University, Department of Botany, 47 pp.
Chung, E., Park, J.M., Oh, S,K., Joung, Y.H., Lee, S., Choi, D. 2004.
Molecular and biochemical characterization of the Capsicum annuum
calcium-dependent protein kinase 3 (CaCDPK3) gene induced by abiotic
• and biotic stresses. Planta, Vol. 220: 286-295.
Craxton, M . 2005. Synaptotagmin genes in plants and other eukariotes. The
First Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of
Abstracts: 25.
Curtis, H., NoU, U., Stormann, J., Slusarenko, A. 2004. Broad spectmm of the
volathe phytoanticipin allicin in extracts of garhc (Allium sativum L.)
against plant pathogenic bacteria, fungi and Ooomycetes. Physiological and
Molecular Plant Pathology, Vol. 65: 79-89.
Dalkm, K., Edwards, R., Edinghton, B., Dixon, R.A. 1990. Defence responses
in alfalfa. I . Ehcitor induction of phenylpropanoid biosynthesis and
hydrolytic enzymes in ceU suspension cultures. Plant Physiology, Lancaster,
Vol. 92: 440-446,
Dangl, J.L,, Jones, J,D,G, 2001. Plant pathogens and integrated defence
resposes to infection. Nature, Vol. 411: 826-833.
Dehan, E., Alexandri, Al.Al. 1992. Date noi privmd determmarea rezistenfei
ciupercii Venturia inaequalis (Cooke.) Wint, fafa de inetil tiofanat. Analele
ICPP, Vol. X X I V : 236-242.
Dehan, E, 1993, Rezuhate preliminare privind combaterea biologica a ciupercii
Venturia inaequalis (Cooke) Wmt, Lucrari §thnfifice, USAMV Bucure?ti,
SeriaB, Vol, X X X V I : 39-46.
Dehan, E, 1998, Contribufii la cunoa§terea mecanismelor rezistenfei mamlui la
atacul ciupercu Venturia inaequalis (Cooke.) Whit? Liicrari §timfifice,
U.§A.M.V.Bucure?ti, SeriaF, Vol. I l l : 17-20. '
Desjardins, A.E. 2003. Gibberella zeae from A (Venaceae)'to Z (Eae). Annual
Review of Phytopathology, Vol. 41: 177-i9'8.
89
Desjardms, A,E., Plattner, R.D., Stessman, R.J., McConnick, S.R, Millard,
M J . 2005,s Identification andheritabiiity.of flimonisin insensitivity i n Zea
mays. Phytochemistry, Vol. 66: 24,74-2480.
Di Matteo, A., Bonivento, D., Tsemoglou,D., Federici, L., Cervone, F. 2006.
.Polygalacturonase-iahibiting protein (PGIP),in plant defence: a structural
'View .PhytoGhemistry, Vol. 67: 528-:533. •
Dixon, R. A., Lamb, C,J. 1990. Molecular communication in interaction
•between,plants and microbial pathogen. Annul Review Plant Physiology
PlantMdlecularBiology, Vol. 41: 339-367. •
Dmitriev, • A., Kravchuk, 2001. Ehcitor- stimulated oxidative burst in onion
(^///MW ce;?a L.).'iXXXI ESNA Annual Meeting. Book of Abstracts, p.91.
Dmitriev,-A,P, 2003. Signal molecules of plant defence responses to biotic
stress. Russian,Joumal Plant Physiology, Vol. 50: 417-425.
Donaldson, P,A;,,>-Ahderson, T., Lane, B.D., Davidson, A.L., Shnmonds, D.H.
2001. Soybean plants.expressing an active ohgomeric oxalate oxidase from
the wheat gf28 (germiti) gene are resistant to the,oxalate secreting pathogen
SclerotiniasclerotiQrum, Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol.
59:297-307. .•
DumviUe, J.C., Fry, S.C.- 2000. Uronic acid-containing ohgosaccharhis: Then
biosynthesis degradation and signahing roles hi non-diseased plant tissues.
PlantPhysiological Biochemistry, Vol. 38:, 125-140.
Durango, D., Qumones, W., Torres, F., Rosero, Y , GU, L, Echeverri, F. 2002.
Phytoalexhi accumulation in Columbian bean varieties and aminosugars as
ehcitors. Molecules, Vol.7: 817-832.
Duval, I , , Brochu V , Shnard, M . , Beauheu, C, Beaudom, N . 2005.
Thaxtomin A mduces programmed cell death in Arabidopsis thaliana
suspension-cultured ceUs. Planta, Vol. 222: 820-831.
Duzan, H.M., Mabood, F., Zhou, X., Souleimanov, A,, Donald L., Smith, D,L,
2005. Nod factor induces soybean resistance to powdery mildew. Plant
Physiology and Biochemistry, Vol. 43: 1022-1030.
EUis, J., Catanzariti, A.M., Dodds, P. 2006. The problem of how ftingal and
oomycete avirulence proteins enter plant cells. Trends i n Plant Science, Vol.
11:61-63.
Finnegan, D.J. 1992. Transposable elements. Current Ophmions Genetic
Development, Vol. 2: 861-867.
Fiocchetti, F., Caruso, C , Berthii,L., D. Vitti, D., Saccardo, F., Tucci, M .
2005. Over-expression of a pathogenesis-related protein gene in transgenic
tomato ahers the transcription patterns of other defence genes. Horticultural
Science, and Biotechnology, Vol. 81: •27-32. •,:
Flor, H.H. 1955. Host-parashe interaction in flax rust: its genetics and other
implications. Phytopathology, Vol. 45: 680-685.
90
Flor, H.H. 1971. Current status of the gene-for-gene concept. Annual Review
phytopathology. Vol. 9:275-296. ' ^ • . ;i
Fofana, B,, McNally,= D., Labbe, C , Boulanger, R,, Benhamou, N,,.'Seguin, A.,
Belanger, R R . 2002. MUsana induced resistance in powdery mildew
infected cucumber plants correlates with the iaduction of chalcone synthase
and chalcone isomerase. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol.
61: 121-132.
Freisig, C.L-.; Kuc, J. 1987. Phj^oalexines, elichors, enhancers, suppresors and
other considerations in the regulation of R gene resistance to Phyiophthora
infestans in tomato. In: Molecular deitermuiants of Plant Disease, ed. S.
Nishimura, G A . Vance and Doke, N. pp: 203-221. Berhn Springer.
Friebe, A., .Vihch, V., Hennig, L., Kluge, M , , Sicker, D. 1998. Detoxification
of Benzoxazolinone AUelochemicals from Wheat by Gaeumannomyces
- gi'aminis var. tritici, G. graminis var. graminis, G. graminis var, avenae,
and Fusariimt culmorum . Apphed Environmental Microbiology, Vol. 64:
. 2386-2391.
Gachomo, E.M., Shonukan, O.O., Kotchoni, S.O. 2003. The molecular
initiation and subsequent acquisition of disease resistance in plants, African
Journal of Biotechnology, Vol,-2: 26-32.
Georgescu, M . I . , Chira, L., Dehan, E. 1998-1999. Aspecte privind variabUitatea
caracterelor morfologice §i a unor indicatori fiziologiei in frunzele unor
soiuri de piersic, corelate cu gradul de rezistenfa la atacul ciupercii Taphrina
deformans (Berk.) TuU. Lucrari §thntifice U.S.A.M.V.Bucure§ti, Seria B,
Vol. X L I - X L I I : 191-198.
Georgescu, M . I . , Dehan, E., Chira, L., lorgu, M . 1998-1999. Modificari
produse de ciuperca Taphrina deformans (Berk.) TuU. In structura §i
fiziologia frunzelor de piersic. Lucrari §tiintifice U.S.A.M.V.Bucure§ti,
Seria B, Vol. X L I - X L I I : 201-210.
Ghidro, K., Pezet, R , Viret, 0. 2003. Histological study of the responses of two
Vitis vinifera cultivars (resistant and susceptible) to Plasmopara viticola
infections. Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 41: 846-853.
Glawischnig, E., Hansen, B.G., 01sen,C.E., Halkier, B.A. 2004. Camalexin is
synthesized from indole-3-acetaldoxime, a key branching point between
primary and secondary metaboUsm m Arabidopsis. ProcNati Acad Sci U S
A., Vol, 101(21): 8245-8250,
Glazebrook, J,, Rogers, E.E., Ausubel, F.M, 1997. Use< of Arabidopsis for
genetic dissecation of plant defence responses. Annual Review Genetic,
Vol. 31:547-569. :. :- , .;
Glenn, A.E., Gold, S.E., Bacon, ^C.W. 2002. Fdbl and Fdb2, Fusarium
verticillioides Loci Necessary for Detoxification of Preformed
Anthnicrobials from Com. MPMI, Vol, 15: 91-101.
91
Gloria, EX. 2004. Molecular approaches to pepper phytoalexines production.
First World Pepper Covection.Chile.
Gniwotta,,F., Vogg, G , Gartmann, V., Carver, T.L.W.; Riederer, M., letter,
R. 2005. What Do Microbes Encounter at the Plant. Surface? Chemical
Composition of Pea Leaf Cuticular Waxes. Plant Physiology, Vol. 139; 519-
530.V • • „ .
Grimmig, B., Nuria Gonzalez-Perez, M., Welzl, G., Penuelas, J., Schubert; R.,
Haiii, R , Heidenreich, B.', Betz, C, Langebartels, C, Ernst, -D,,
Dapidermann, H . Jr. 2002, Ethylene and ozone induced regulation of a
grapevine resveratrol synthase gene; different responsive prqnioter regions.
Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 40: 865-870.
Gus-Mayer, S., Naton, B., Hahlbrock, K., Schmelzer, E. 1998. Local
mechanical stimulation induces components of the pathogen, defense
response mparsley, Proc, Natl. Acad. Sci. USA 95:8398-8403.
Hahn, M.G. 1996. Microbial elichors and their receptors in plants.- Annual
Review Phytopathology, Vol. 34: 387-412.
Hamel, L-P., Mhes, GP., Samuel, M.A., EUis, B.E., Segum, A., Beaudoin, N .
2005. Activation of stress-responsive mitogen-activated protein kinase
pathways in hybrid poplar (Populus trichocaipa x Populus deltoides). Tree
Hammerschmidt, R, 1999. Phytoalexms: What have we learned after 60 years?
Annual Review Phytopathology, Vol, 37:285-306,
Heath, C. 1991. The role of gene-for-gene mteraction in the determuiation of
host species specificity. Phytopathology, Vol. 81: 127-130.
Hirt, H. 2002. A new blueprint for plant pathogen resistance. A signaling
cascade downstream of a leucine-rich repeat receptor kinase identified in
Arabidopsis offers new options for enginnering crop disease resistance.
Nature Bitechnology, Vol 20: 450-451.
Hrazdma, G., Borejsza-Wysocki, W., Lester, C. 1997. Phytoalexm production
in an apple cultivar resistant to Venturia inaequalis. Phytopathology,
Vol.87: 868-876.
Hudgins, J.W,, Christiansen, E., Franceschi, V.R. 2003. Methyl jasmonate
inducers changes mimicking anatomical defences in diverse members of the
Pmaceae. Tree Physiology, Vol. 23: 361-371.
Hudgins, J.W., Christiansen, E., Franceschi, V.R. 2004. .Induction of
anatomically based defence responses in stems of diverse conifers by methyl
jasmonate: a phylogenetic perspective. Tree Physiology,. Vol. 24: 251-264.
Huey, R B . , Carlson, M , , Crozier, L,, Frazier, M . , MamUton, H., Harley, C,
Hoang, A., Kingsolver, J.G. 2002. Plant versus animals: do they deal with
stress in different ways? Integ. and Comp. .Biol., Vol. 42: 415-423.
92
Hulbert, S.H., Webb, C.A., Smith, S.M., Sun Q. 2001. Resistance gene
complexes: Evolution and UtiUzation. Annual Review of Phytgpathology,
Vol. 39:285-312.
Ito, S.I., Kawaguchi, T., Nagata, A., Tamura, H., Matsushha, H., Takahara, H.,
Tanaka, S., Ikeda, T. 2004. Distribution of the FoTomi gene encoding
tomatinase in formae speciales of Fusarium oxysporum and identification of
a novel tomatinase fromF. oxysporum f sp. radicis - lycopersici, the causal
agent of Fusarium crown and root rot of tomato. Journal of General Plant
Patiiology. Vol. 70: 195-201..
Ito, S.I., Nagata, A., Kai, T., Takahara, H., Tanaka, S, 2005. Symptomless
infection of tomato plants by tomatinase producing Fusarium oxysporum
formae • speciales nonpathogenic on tomato plants. Physiological and
Molecular Plant Pathology,, Vol. 66: 183-191.
Iwamoto, M . , , Takeuchi, Y, Takada, Y., Yamaoka, N . 2002. ColeoptUe surface
cuticle of barlex is involved in survival and penetration of Blimieria
• gy-awmw. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 60: 31-38.
Jasiaski, M . , Stukkens, Y., Degand, H., Pumelle, B., Marchand-Brynaert, J.,
Boutry, M . 2001. A Plant Plasma Membrane ATP Bmding Cassette-Type
Transporter Is Involved in Antifungal Terpenoid Secretion. Plant CeU, Vol.
13: 1095-1107.
Jones, J.D.G. 2001. Putting knowledge of plant disease resistance genes to
work. Current Opinnios, Vol. 4: 281-287.
Kamoun, S. 2001. Plant Pathology. Plant Microbe Interaction. Infection
processes.
Kang, Z., Buchenauer, H . 1999. Immunocytochemical localization of fusarium
toxins in enfected wheat spikes by Fusarium culmorum. Physiological and
Molecular Plant Pathology, Vol. 55: 275-288.
Katou, S., Yoshioka, H., Kawakha, K., Rowland, O., Jones, J.D.G., Mori, H.,
Doke, N . 2005. Involvement of PPS3 Phosphorylated by Ehcitor-
Responsive Mhogen-Activated Protem Kinases in the Regulation of Plant
CeU Death. Plant Physiology, Vol. 139: 1914-1926.
Khkham, D.S. 1957. The significance of polyphenolic metabohtes of apple and
pear in the host realtions of Venturia inaequalis and Venturia pirina. J. Gen.
Microbiol,, Vol. 17: 491-504.
Rrokene, P., Solheim, H., Kreklmg, T., Christiansen, E. 2003; Inducible
anatomical defence responses ia Norway spruce stems and their possible
role in induced resistance. Tree Physiology, Vol. 23: 191-197.
Lozovaya, V.V., Lygm, A.V., Zemova, O.V., L i , S., Hartman, G.L.,
Widhohn, J.M. 2004. Isoflavonoid accumulation in soybean hairy roots
upon treatment with Fusarium solani. Plant Physiology and Biochemistry,
Vol. 42: 671-679.
93
Mansfield, J.W. 1983;. :Antimicrobial;.compounds....Jn: Biochemical Plant Oelofse, D., Dubery, I.A., Meyer, R., Arendse, M.S., Gazendam, I . , Berger,
Pathology, ed. J.A. Callow, pp.23.7-265. Chichester:Wiley.; . P.K. 2006. Apple polygalacturonase inhibiting proteinl expressed i n
Margulis, L . 2001. The conscious cell, Ann. N.Y.Acad, Sci., Vol, 929:55-70. transgenic tobacco inhibits polygalacturonases from fungal pathogens of
Matthysse, A.G. 1987. Effect of plasijiid pSa a n d o f auxin on attachm.ent of apple and the anthracnose pathogen of lupins. Phytochemistry, Vol. 67: 255-
Agrobacterium ifwwe/aczen* to carrot,..cells. ,App,lrBnv. Microbiol., Vol.. 53: 263. ..
2572-2582. ' , ..; \.j ' Osboum, A.E., Clarke, B.R., Dow, I M . , Daniels, M.J. 1991. Pari;ial
McDowell, J.M., Woflfenden, B^.j.-2003. Plant.disease resistance genes: recent characterisation of avenacinase fromi Gaeumanomyces gi'aminis var. avenae.
insights and potential apphcations. Trends in Biotechnology, Vol. ,21: 178- physiological Molecular Plant Pathology, Vol. 38: 301-312.
184. Otomo, K., Kanno, Y., Motegi, A., Kenmoku, H., Yamane, H., Mitsuhashi, W.,
McLeari, J.G., Le Tourneau, D.J., Guthrie, j.W;,.!-961. Relation of histochemical Oikawa, H., Toshima, H.", Itoh, H., Matsuoka, M., Sassa, T., Toyomasu, T.
tests for phenols to Verticillium wih^resistance of potatoes. Phytopathology, 2004. Diterpene cyclasses responsable for the biosyntheis of phytoalexines
Vol.51: 84-89. - -r..• momilactones A, B. and ozyzalexines A-F in rice. Biosci. Biotechol
Melander, M . 2004. Transgenic resistance to pathogens and pests.' Doctoral
Biochem, Vol. 68: 2001-2006,
Thesis, Swedish University of Agricultural Sciences, Alnarp. .•• •
Pajot et al. 2004. Stimulation des defences naturehes: Potential et voies d'action
MeUersh, D.G., Heatb, M.C. 2001. Plasma Membrane-Ceh WaU Adhesion Is
en cultures legumieres et ornamentals. Les 2^*"°^ Rencontres du Vegetal
Required for. Expression of Plant Defense Responses durmg Fungal
-Angers-Les 18 et 19 November,
Penetration, Plant Ceh, Vol. 13: 413-424.
Pan, X.,- Zhang, B., Cobb, G.P. 2005. Transgenic Plants: Envfronmental
Mhiri, C, De V h , P.J.GM. and Grandbastien, M.A. 1999. Activation of tbe
benefits and risks. Physiological and Molecular Biology of Plants, Vol 11:
promoter of the Tntl retrotransposon in tomato after inoculation with the
13-32.
ftmgal pathogen Cladosporium fulmm. MPMI, Vol. 12: 592-603.
Pedras, M.S., Montaut, S., Suchy, M . 2004. Phytoalexms from the crucifer
Montesano, M . , Bradent, G., Palva,. E.T. 2003. Patiiogen derived eUchors:
mtabaga: structures, syntheses, biosyntheses, and antiflmgal activity.
searcing for receptors in plants. Molecular Plant Pathology, Vol. 4: 73-79.
Journal Organic Chemistry, Vol. 69: 4471-4476.
Mtiher, K.O., B6.rger, H. 1941. ExperimenteUe Untersuchungen tiber die
Perker, D.M., KoUer, W. 2001. Cutinase and other lipolytic esterase protect
Phytophthora- resistenz der Kartoffel. Arb. Biol. Reich Anst. Land-u.
bean leaves from infection by Rhizoctonia solani. Molecular Plant Microbe
Forstw. Berl.-, Vol. 23: 189-231.
Interaction, V o l l l : 514-522.
Nagy, N., E,,.Fossdal, C.G., Krokene, P., Krekhng, T., Lonneborg, A., Sofbeim,
Perkovskaya, G.Y., Kravchuk, Z.N., Grodzhisky, D.M., Dmitriev, A.P. 2004.
H. 2004. Induced responses to pathogen infection in Norway sprice phloem:
Induction of Reactive Oxygen Species and Phytoalexins in Onion {Allium
changes in polyphenohc parenchima cells, chalcone synthase transcript
cepa) CeU Culture by Biotic Elichors Derived from the Fungus Botiytis
levels.-and peroxidase activity. Tree Physiology, Vol. 24: 505-515.
cinerea. Russian Journal of Plant Physiology, Vol, 51: 609-614.
Ndjiondjop, M . N . , Brugidou, C , Zang, S., Fargette, D., Ghesquiere, A.,
PoweU, A.L.T., Van Kan, J., Have, A., Visser, J., Greve, L . C , Bennett, A.B.,
Fauquet, C. 2001. High resistance to rice yellow mottle virus, in two
Labavitch, J.M. 2000. Transgenic expression of pear PGIP in tomato limhs
cultivated rice cultivars is correlated with failure of.cell to ceh movement-
fungal colonisation. M.P.M.L, V o l 13: 942-950.
Physiological and Molecular Plant Pathology,- ^ Vol. 59:.309-316.'
Pryce-Jones, E., Carver, T., Gurr, S.J. 1999. The roles of cellulase enzimes and
Nimchuk, Z,, Rohmer, L., Chang, J.H., Dangl, J.L, ,2.00l-,;Knowmg the danger
mechanical force in host • penetration by Erysiphe graminis fsp. hordei.
from.tiie dance: R-gene products and .their interactions with other proteins
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 55:-175-182.
from host and pathogen. Curr. Ophi. .Plant B i o l , .Ypl 4: 288-294.
Ribeho Do vale, F.X., ParlevHet, I.E. and Zambohm, L: 2001. Concepts i n
Nishimura, S., Vance, CP,, Doke, N . 1987. Molecular determinants plant
plant disease resistance. Fitopatologia Bfasileira, Vol.26.'
diseases. Berhn: Springer.
Rogriquea, F.A., Jurik, W.M., Datnoff, L.E., Jones, LB., RoUins,-LA. 2005.
Numberger, T., Brunner, F., Engelhardt, S., Gabler, Y;, Kemmerhng, B. 2005.
SUicon influences cytological and molecular events in "compatible and
Signal perception and tiansduction in plant innate immunity.. .The First
• incompatible rice- Magnaporthe grisea interactions.'- Physiological and
Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of Absfracts: 44.
Molecular Plant Pathology, Vol. 66: 144-159. ' ' ' '• '
94
95
• Ross-White, C M . 1989. Partial and aduh plant resistance to powdery mildew in
winter barley cultivars. PhD thesis,. University of Southampton.
Russo, V.M., Bushnell, W.R 1989f Responses of barley cells to puncture.by
microneedles and to attempted penetration by Eiysiphe giwnmis f sp.
hordei. Canadian Journal of Botany, Vol. 67:2912-2921.
Samaj, J. 2005. MAP kinases in neurons and plants. The First Symposium on
Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of Abstracts: 33.
Sandhu, D., Gao, H., Cianzio, S., Bhattacharyya, M.K. 2004, Deletion of a
Disease Resistance Nucleptide-Binding-Site Leucine-Rich- Repeat-like
Sequence Is Associated Whh the Loss of the Pliyiop/iihora Resistance Gene
Rps4 m Soybean, Genetics, Vol. 168: 2157-2167.
Sanogo, S., Aylor, D.E. 1997. Infection efficiency of Venturia inaequalis
ascospores as affected by apple flower bud developmental stage. Plant
Disease, Vol. 81:661-663.
Schestibratov, K.A., Dolgov, S.V. 2005. Transgenic strawberry plants
expressing a thaumatin I I gene demonstrate enhanced resistance to Botrytis
cinerea. Scientia Horticulturae,. Vol.-106: 177-189.
Schoonbeek, H.J. 2004. ABC transporters from Botiytis cinerea in biotic and
abiotic interactions. Wageningen Universheit, Netherlands.
Schulze-Lefert, P. 2004. Knockmg on tibe heaven's wall: pathogenesis of and
resistance to bitrophic fungi at the cell wall. Current Opinion Plant Biology,
Vol. 7: 1-7.
Sestra§, R. 2003. Response of several apple varieties to apple scab (Ventioia
inaequalis) attack in central Transylvania condhions. JCEA, Vol. 4.
Sharma, H.C, Sharma, K.K., Seetharama, N., Ortiz, R. 2001. Genetic
transformation of crop plants: Risks and oppotunities for the rural poor.
Current Science, Vol. 80: 1495.
Sharma, N . , Gruszewski, H.A., Park, S.W., Hohn, D . G , Vivanco, J.M. 2004.
Purification of an isoform of patatin whh antimicrobial activity against
Phytophthora infestans. Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 42: 647-
655.
Soledade, M . , Pedras, C , Iha, M . , Okeola, O.G. 2005. Camalexim. induces
detoxification of the phytoalexin brassinin in the plant pathogen
Leptosphaeria maailans. Phytochemistry, Vol. 66: 2609-2616.
Somssich, I . , Hahlbrock, K. 1998.,Pathoge defence m plants-a paradigm of
biological complexity. Trends Plant Science, Vol. 3: 86-90.
Stahlberg, R. 2006. Historical Overview on Plant Neurobiology. Plant signalmg
and behaviour, Vol. 1: 6-8. • ,•.
Staskawicz, B.J., Dahlbeck, D., Keen, N.T. 1984. Cloned avirulence gene of
Psudomonas syringae pv. glycinea determines race-specific incompatibility
. on Glycine max (L.) Merr. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, Vol. 81: 6024-6028.
96
Stroe, E., Alexandri, All A l . 1989. Rezistenfa ciupercu Venturia'inaequalis
(Cooke.) Wint. La fimgicidele benzimidazohce, Buletinul de^'Protecfia
Plantelor, Nr.2:29-33. . ^.
Tada, ¥.,• Kusaka, K., Betsuyaku, S., Shinogi, T., Sakamoto, M>, Ohura, Y.,
Hata, S., Mori, T,, Rosa, Y., Mayama, S. 2005. Victoria Triggers,
Programmed Cell Death and the Defense Response via Interaction with a
Ceh Surface Mediator. Plant and Ceh Physiolog, Vol, 46:1787-1798.
Tafforeau, M . , Verdus, M . C , Norris, V,, Ripoh, C , Thellier, M . 2006.,
Memory Processes in the Response of Plants to Environmental Signal. Plant
Signaling and Behaviour, Vol. 1:9-14.
Takemoto, D., Hardham, H.R. 2004, The cytoskeleton as a regulator and target
of biotic interactions in plants. Plant Physiology, Vol. 136: 3864-3876.
Talarczyk, A., Hennig, J. 2001. Early defence response m plants mfected with
pathogenic organisms. Cellular and Molecular Biology Letters, Vol,6: 955-
970.
Talker, J.C, Stahmann, W.A. 1955. Chemical§ nature of disease resistance.
Annual Review Plant Physiology, Vol, 6: 351-366,
Tang, X,, Frederick, R.D., Zhou, J,, Halterman, D.A., Jia, Y., Mart;m, G.B.
1996. Inhiation of plant disease resistance by physical interaction of AvrPto
and Pto kinase. Science, Vol.274: 2060-2063
Tang, W., Charles, T.M., Newton, R.J. 2005. Overexpression of the Pepper
Transcription Factor CaPFl in Transgenic Vhghua Pine (Pinus virginiana
MUl.) Confers Multiple Stress Tolerance and Enhances Organ Growth .
Plant Molecular Biology, Vol. 59: 603-617.
Thomas, S.T., Boneho, P., Lipps, P.E., Boehm, M.J. 2006. Avenacm
Production in Creeping Bentgrass (Agrostis stolonifera) and Its Influence on
the Host Range of Gaeumannomyces graminis. Plant Disease, Vol.90: 33-
38.
Toma, I.M.J., de Wit, P.J.G.M. 1988. Purification and primary structure of a
necrosis including peptide from apoplastic fluids of tomato mfected with
Cladosporium fulvum (syn. Fulvia fulva). Physiological and Molecular Plant
Pathology, Vol 33: 59-67. r, .
Tsuba, M . , Katagin, C , Takeuchi, Y., Takada, Y., Yamaoka, N . 2002.
Chemical factors of the leaf surface involved in the morphogenesis of
Blumeria giwninis. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 60:
51-57.
Tyler, B . M . 2003. Molecular basis of recognition between Phytophthora
pathogens and their hosts. Annual Review of Phytopathology, Vol. 40: 137-
167.
97
Van Leeuwen, W., Okresz, L., B6gre, L . , Munnik, T. 2004. Learning the lipid •
langiage of plant signaling. Opinion Trends in Plant Science, Vol. 9; 378-
384.
Viret, 0., Keller, M . , Gunta Jaudzems, V., Mary Cole, F. 2004. Botiytis cinerea
infection of grape flowers: light and electron microscopical studies of
mfection sites. Phytopathology, Vol. 94: 850-857.
Voigt, B., Craxton, M . , Davletov„B,, Hussey, P.J., Diedrik, M., Baluska, F.
2005. Expression and locahzation of Arabidopsis synaptotagmins. The First CAPITOLUL
Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of Abstracts: 83,
Wahon, J.D. 1996. Host Selective Toxins: Agents df Compatibhity. Plant Ceh,
Vol. 8: 1723- 1733. • .r. !•
Wang, X. 2004. Lipid signaling. Current Opmion in Plant Biology, Vol.7: 329-
336.
Wasser, K., Mtiller, T., Preuss, M.L., Holstem, S., Bohm, N., Nielsen, E., Hirt,
H., Menzel, D., Samaj, J. 2005. Signalling endosomes in plants: activated
RASPUNSUL HIPERSENZITIV
MAPKs associate with clathrin-coated vesicles and endosomes. The First
Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of Abstracts: 94.
Wegener, C.B. 2002. Induction of gefence responses against Erwinia soft rot by
an endogenous pectate-lyases in potatoes. Physiological and Molecular Plant 3.1. DEFINIREA CONCEPTULUI D E
Pathology, Vol. 60: 91-100. HIPERSENZITIVITATE § 1 I M P L I C A J H G E N E R A L E
Welti, R., Wang, X. 2004. Lipid species profihng: a high-throughput approach
to identify lipid compositional changes and determine the function of genes
involved in lipid metabohsm and signaling. Current opinion i n Plant Raspunsul plantelor la imensa varietate de microorganisme este
Biology, Vol. 7: 337-344. realizat pe cai diferite (Lamb, 1994).
Wihiams, I S . , Cooper, R.M. 2003. Elemental sulphur is produced by a Dupa Glazebrook §i al. (1997) strategule potenfiale ale plantelor de a
component of defence against fungal and bacterial pathogen. Physiological, inhiba patogenu se limiteaza la barierele structurale care previn patogenul sa
and Molecular Plant Pathology, Vol. 63: 3-16. obtina substante de la gazda §1 apSrarea enzimatica §i chimica, care interfera
Zhang, B., Pan, X,, Wang, Q, 2005. Development and commercial use of Bt cu metabolismul patogenului. Astfel, are loc sinteza speciilor reactive de
cotton. Physiological and Molecular Biology of Plants, Vol 11: 51-64. oxigen 5i a metabolitilor secundari antimicrobieni; lignificarea peretelui
Zheng, D., Olaya, G , KoUer 2000. Characterization of laboratory mutants of celular al celulei gazda §i activarea a numeroase gene, inclusiv cele care
Venturia inaequalis resistant to the strobilurin-related fvmgicide kresoxim- codifica glucanaze, chhinaze, thionine, defensine, glutation-S- transferaze,
methyl, Curr, Genet, Vol. 38: 148-155, lipoxigenaza, fenilalanin amoniu liaza (PAL)- §i enzime ale metabolismului
secundar. .;- •
Raspunsul hipersenzitiv este completat. de expresia altor forme de
rezistenfa indusa. iar cercetarile recente la cateva specii de plante au sugerat
ca procesele semnal asociate cu sau-initiate pe-parcursul HR pot programa
sau condifiona in mod activ reacfiile de rezistenta locala §i sistemica (LAR,
SAR) ^i pe aceasta tema sunt sumarizateoi serie de date interesante (Graham
§i Graham, 1999). Se precizeaza ca este important a face diferenfirea intre
conditionarea celulara, de la simplul sinergism sau sporirea raspunsului,
conditionarea celulara fiind un eveniment indus, care permite o stare
98 99
alterata de raspuns al celulei sau populatiei de celule, la un semnal sau
elicitor de aparare.
Prin urmare, conditionarea este rezultatul perceperii unui semnal ^i a.
cailor sale de transducfie, care precede pe eel implicat in elicitarea
raspunsului defensiv propriu-zis. Din acest punct dcvedere, studii complexe
au fost efectuate la sola ?i castravefi, precum §1 la patrunjel, iar un model de
stabilire a competenfei elicitarii la sola este redat in figura 3.1.
Cchila competent^
CelulS noo-acbvatS
CUceoline
• MGO
Figttra S.l. Model de lucra pentm stabilirea competenjei eKcitatii la sola
Eliberarea genisteinei (GT), factorul de competenfa 2 (CF-2), din
malonil glucozid (MGG) activeaza Nox 11 (HADH oxidaza tipul 11) §i
cascada CF-2 de transducfie a semnalului, care dupa o perioada de 2-4 ore,
permite gliceolinei elicitarea competenfei. Calea CF-2, incepe cu-Nox 11 §i
include o alcalinizare neta a apoplastului §i activarea fosforilarii unei
proteine serin/threonin. Celula din stanga este Tn curs de activare, Tn timp ce
celula din dreapta.a atins competenfa §i este Tn cursul elicitarii mediata de
glucan. Nu sunt cunoscute modificarile catre celula care stabile?te
competenfa de a raspunde la glucan. De asemenea, activarea Nox 11 de catre
GT implica dismutarea superoxid de catre GT, permifand generarea
peroxidului de hidrogen-. Activarea. proteinei factorului de competenfa (CF-
100
1), Tnhibitorul Kunitz tripsinei soiei (SKTI) de catre glutationul redus (GSH)
permite elicitarea competenfei, -prin polimerul fenolic §i bio/degradarea
peroxidului de hidrogen generat de Nox II/GT.
Prin urmare, eel pufin din punct de vedere al condifihor ipoteticc;
prezentate, caile CF~1 §i CF-^2 se afid in interacfiune,
Spre deosebire de animale, plantelor le hpse§te un sistem imunitar
care produce celule specializate, precum celulele T, care pot ataca sau
ehmina patogenu. Plantele insa pot opta pentru mai multe strategii
generale de aparare, una dintre acestea fiind inducerea morfii programate
(PCD), fenomen care la plante constituie parte a rdspunsului hipersenzitiv
(HR).
3.1.1. Moartea celulara programata (PCD)
Patogenu avhulenfi comanda raspunsul hipersenzitiv (HR), o
moarte programata rapida a celulei plantei in contact cu patogenul,
limhand astfel accesul acestuia la apa §i substanfe nutritive.
Moartea celulei este un proces esenfial al ciclului de viafa al plantei,
iar la plante s-au descris doua moduri de moarte celulara:
- moartea celidardprogramata (PCD);
- necroza
(dupi Graham fi Graham, 1999)
PCD reprezinta o componenta integral^ a dezvoharii §i apararh
plantei, este. controlata genetic §i prezinta caracteristicile morfh prin
apoptoza specifica celulelor animale, precum §i condensarea citoplasmatica
§i nucleara, condensarea cromatinei §ifragmentareaADN.
Necroza rezulta din traume severe §i persistente §i se considera a nu
fi orchestrata genetic.
PCD §i necrozele pot fi doua fmaluri distincte ale acelora§i procese,
ce pot fi inifiate de acela§i semnal, specii active de oxigen (AOS) (Jabs,
1999).
Van Doom §i Wphering (2005) clasifica PCD la plante i n relafie cu
trei tipologu niorfologice stabilite ale morfh celulare la anhnale: apoptoza,
autofagia §i PCD non-lizozomald. S-a concluzionat ca:
- nu sunt exemple ale PCD la plante conforme cu tipul apoptotic;
- muhe exemple ale PCD pe parcursul dezvoharu plantelor sunt in
acord cu tipul autofagic;
alte exemple sunt aparenf hici apoptotice, nici autofagice.
101 t

Autofagia reprezmta o degradare majora §i un sistem de reciclare In
celulele eucariote, contribuind la tufnovarul componcntelor celulare prin
eliberarea por|iunilor de citoplasma i n vacuolele lizozomale, unde acestea
sunt digerate. Micro-aiitofagia se refera la sechestrarea unor por|iuni mici
de citoplasma la suprafafa vacuolei, i n timp ce macro-aiitofagia presupune
sechestrarea unor mari porfiuni de choplasma.
In cazul macro-autofagiei se formeaza structuri denumhe
autofagozomi, care apoi se unesc cu'vacuola lizozomala. Pe langa aceste
doua tipuri, se poate distmge un al trehea tip, respectiv autofagia prin.
permeabilizarea sau ruptura lizozomului sau tonoplastului, situafie ce pare a
fi comuna In cazul PCD la plante. Autorii au sugerat ca denumire pentru
acest al trehea tip- mega-aiitqfagie, care poate urma dupa fiecare din
celelahe doua tipuri.
Apoptoza este caracterizata prin trei particularitafi morfologice:
fragmentarea nucleara, formarea veziculelor apoptotice §1 apoi degradarea
veziculelor apoptotice Inihzozomu ahor celule, de§i apoptoza adevarata pare
a nu se Intllni In plante, caci existenfa perefilor celulari gro^i prevhie
fagochoza.
PCD non- lizozomala nu implica nici lizozomul celulei respective,
nici lizozomul ahor celule §i se denume§te PCD asemanatoare necrozei.
Celulele mor aparent prin Inhibarea unor cai majore de biosmteza, prin
destabhizarea membranelor lor sau pe alte cai. Comparativ cu celelahe doua
tipuri, la animale, acest tip de PCD se Intalne^te relativ rar.
3.1,1.1. Moartea celulara in cazul interacfiunii planta-patogen
Morfologia §i ultrastructura PCD pe parcursul interacfiunii planta-
microorganism a fost studiata In cazul catorva patogeni §i plante model.
Spre exemplu, dupa descierea lui Ruth Allen In 1923 (chat-de Van
Doom §i Woltering, 2005), cand ciuperca Puccinia graminis tritici care
produce mgma la grau penetreaza perefu celulari ai unei varietafi rezistente,
au loc modificari marcante atat in celula ciupercu cat §i In celula gazda.
Nucleul celulei gazdei i§i modifica forma, iar vacuola centrala eventual
dispare, Se considera ca ciuperca ehbereaza o substanfa care modifica celula
gazda, iar celula gazda pare a elibera o substanfa care omoara zona apicala a
hifei, Insa moartea celulei gazda este in desfa§urare.
In cazul raspunsului HR provocat de bacterii. In lucrarhe de
speciahtate se indica faptul ca o cre§tere a permeabilitafu plasmalemei
102
celulei gazda .reprezinta unui: din., primele efecte ale PCD indusa de
bacterii, iar modificSrile uherioare sunt variate: umflarea mhdcondriei
asemenea apoptozei in celulele,animale, urmata de o cre?tere-a'vacuolizarii °
choplasmei §i pierderea capacitafii de a plasmoliza (la celulele frunzelor de
salata infectate cu Pseudomonas sypngae), sau nefragmentarea In vezicule
apoptotice.(in;..cazul interacfiunii .unei.rase avimlente de P. syringae §i
iranzQ\Q<iQ Arabidopsis). . . • j
Pentm fmnzele de tutun aflate sub incidenfa vimsului mozaicului
tutunului, inducerea raspunsului HR 1-a reprezentat • aparent moartea prin
colaps vacuolar, iar prevenirea colapsului folosind un Inhibhor al enzimelor
vacuolare a prevenit. PCD. Prezenfa insa a citoplasmei §i a numeroase
organite' dupa colapsul vacuolar au indicat faptul ca aceste celule nu au fost
anterior pregatite pentm a fi implicate in degradarea constituienfilor
choplasmatici. Ramane de discutat daca o astfel de PCD ar putea fi numita
autofagie.
De asemenea, toxinele produse de patogeni pot omorl' celulele
plantelor susceptibile conducand la PCD, InsofitS de pierderea potenfialului
transmembranal mitocondrial, denaturarea ADN j i fragmentarea nucleara,
in condifule in care atat plasmalema cat §i tonoplastul raman intacte.
Se menfioneaza faptul ca In cazul interacfiunii planta - patogen,
PCD nu pare a prezenta caracteristicile tipice autofagiei §i nici apoptozei,
chiar daca apar vezicule asemanatoare celor apoptotice. PCD In cazul
plantelor este mai asemanatoare gmpului non-hzozomal, de§i, avand in
vedere existenta a pufine detalii cu privire la ultrastmctura PCD pe parcursul
interacfiunu planta - patogen, concluzia este inca una temporara.
3.2. R E A L I Z A R E A RASPUNSULUI HIPERSENZITIV
3.2.1. Aspecte generale pnvind factorii implicafi
..Raspunsul hipersenzitiv (HR) se realizeaza la locul de intrare a
patogenului', reprezentand o manifestare a recunoa?terii produsului unei
gene de avimlenta a patogenului, concretizata prin moartea rapida a catorva
celule care limiteaza progresia infecfiei.
Prin urmare, HR este un raspuns de mare specificitate, realizandu-^se
numai cand produsul unei gene de avimlenta.a patogenului, interacfioneaza
103
cu produsu] genei de rezistenta a-.plantei (Heath, 2000; Lam §i al., 2001; intermediul fiasicoccin (toxina care activeaza H"^-ATPaza) a demonstrat
Heil ?! Bostock, 2002). •. • - faptul ca depolarizarea nu a rezuhat de la o ppnapa neflincfionala sau a
Studiile moleculare ^ i microscopice': sugereaza. ca rezistenfa la scurgerilor prin membrane. Depolarizarea §1 scurgerea electroHfilor au fost
ciuperca biotrofa Plasmopara halstedif care produce mana florii -soarelui, inhibate in plantele RPS2 prin intermediul LaCla (care blocheaza canalul de
implica acfiunea secventiala atat a raspunsului hipersenzitiv ce •.•••determina calciu), ceea ce coreleaza putemic aceste evenimente §i sugereaza faptul ca
moartea celulara, cat §i SAR, care este asociat acesteia. Analiziele.^ RT-PCR intrarea calciului in celule este necesara pentra ambele. Totodata, s-au
au aratat ca rezistenta este-asociata cu activarea unei gene asemanatoare corelat inhibarea depolarizarii, scurgerea electrolifUor §i HR dupa
hsr203J, care reprezinta marker molecular ai reacfiei de hipersenzitivitate la pretratamentul cu acidul salicilic.
tutun. Activarea acestei gene a fost- specific, observata,. pe parcursul
interactiunii incompatibile §i a coincis^ cu colapsul celulelor hipocotilului.
De asemenea, reacfia HR s-a asociat cu activarea timpurie §i locala a genei
C<nt^atfbil Imrompiatlbtl
NPRJ, 0 componenta cheie a stabilirii 5AR, Tn timp ce.nu s-a observat un
raspuns HR sau o activare semnificativa a hsr203J pe parcursul reacfiei
incompatibile. Prin urmare, rezultatele obfinute sugereaza ca rSspunsul HR
al florii-soarelui la P. halstedii este asociat cu o HR . In contrast, acest HR
comanda o reacfie SAR care are loc Tn partea siiperioara a hipocotilului ?i
care eventual permite blocarea cre?terii parazitului (Rad^wan §i al., 2005).
Atat Tn combinafiile compatibile, cat §i incompatibhe din punct de
vedere genefic, la nivelul radacinilor au fost observate hife §i haustori dupa A
3 zile de la infecfie (figura 3.2. A, B). Dupa 6 zile, Tn cazul reacfiei
compafibile genetic, oomiceta s-a extins pe jumatate din lungimea
hipocotilului §1 celulele confinand haustori au prezentat o aparenfa normala,
fara a se evidenfia moartea celulara data de hipersenzitivhate (figura 3.2.
C). In cazul combinafiei incompatibile genetic, seturi de celule ale gazdei au
realizat o reacfie asemanatoare hipersenzitivhafii (figura 3.2. D). Dupa 9
iii
zile, Tn cazul reacfiei compatibile, hifele interceluare au crescut abundent §1
s-a remarcat o absenfa a celulelor parenchimatice necrotice Tn hipocotile
(figiwa 3.2. E), Tn timp ce Tn situafia reacfiei incompatibile, celulele
parenchimatice penetrate de haustori au urmat moartea celulara (figura 3.2.
F). Prin urmare, autorii propun ca model inifierea HR de la radacina catre
fesuturile mai distale ale hipocofilului (figiira 3.3.).
De ahfel, procesele fiziologice care permit realizarea HR nu sunt
Tnca bine cunoscute. Pike §i al. (2005) ofera date noi, Tn urma caracterizarii
electrofiziologice a raspunsului HR la bacterii, cauzat de o singura gena de
avirulenfa, Tn absenfa altor semnale bacteriene §1 asigurand o linie de baza
pentru cercetari viitoare.
Cercetatorii au folosit plante transgenice de Arabidopsis thaliana,
plante confinand gena ovrRptl de la Pseudomonas syringae pv tomato. S-a
Tnregistrat o depolarizare progresiva ca un prim indicator al HR, numai Tn
celulele frunzelor de Arabidopsis care au exprimat atat gena avtRpt2 cat ^i
gena RPS2. Hiperpolarizarea membranelor complet depolarizate prin

104 105

B,m4>><i» id]
Pentru toxina Victorin produsa de Cochlioholus victoriae s-a precizat
legarea acesteia de proteina P a complexului glicin decarboxilazei in
mitocondrie §i iaduberea raspunsului de aparare, precum sinteza
fitoalexiaelor, locaUnizarea extracelular! §i moartea programata a. celulelor.
Recent, Tada §i al. (2005) propun un model unde victorin poate omori celula
gazda prin activarea unui raspuns gen HR, independent de legarea de
complexul glicin decarboxilazei, printr-un flux de ioni transversal
plasmalemei.
106
Cercetarile efectuate de Furuse §i al. (1999) i n cadrul interac|iunii
dintre fesuturile de cartof, dupE penetrarea Unei rase iacompatibile de'
phytoplitiiora infestans-nsa fratamentiil cu componente ale peretelui celular!
al hifelor ciupercii (BIWC), au rehefat ca una din primele reacfii de:
rezistenfa observate a fost agregarea citoplasmaticci. Agregarea
choplasmatica i n protopla§tu de cartof s-a aflat i n relafie cu reacfiile
asociate filamentelor de actina ale choscheletului, fosforilarea protehielor,
calmodulin Ca^* §i fosfolipazei. Prin urmare, i n acest caz factorii implicafi
in transducfia semnalului pot fi conectafi cu citoscheletul, i n special cu
filamentele de actina.
La mar, in relafie cu ciuperca Venturia inaequalis care produce
rapanul marului. Win §1 al. (2003) au obfinut i n cazul reacfiilor de rezistenfa,
un raspuns HR caracterizat pria necroze §i acumularea de materiale
autofluorescente In celulele epidermice §i celulele mezofilului, la locul de
penetrare al ciupercii. In schimb, nu s-au observat reacfh HR ia gazda
susceptibila.
In privinfa membranei mitocondriale exteme (OMM) are loc
modificarea permeabihtafii §1 capachafii unor proteine de a forma canale, iar
ca raspuns la semnalele morfh intracelulare, initocondrihe pot inifia
apoptoza, ca raspuns la modificarile mesagerilor celulari (calciu), modificari
de pH intracelular sau modificari ale nivelelor metabolifilor care reflecta
statutul energetic al celulei (ex., ATP, ADP, NADH, NADPH ) (Lam §i al,
2001).
Exista enorme oportunitafi pentru folosirea modelelor animale ale
morfii programate a celulei, pentru a diseca caile morfu celulelor la plante,
permifand o infelegere mecanicistica a reglaru morfu celulare la plante
(Dickman, 2003), iar mecanismele imphcate in raspunsul de aparare
exprima cateva similarhafi cu sistemele imune ale vertebratelor §i
nevertebratelor (DeUedonne §i al., 2002). Mai mult, exploatarea viefii
celulei/caile mortn In planta, poate fi folosha pentru protecfia impotriva
principalelor ciuperci patogene, cu hnportanfa economica pentru recoM.
Manifestarea acestei' reacfii se afla sub controlul genelor de
rezistenfa din gazda, care recunosc i n mod specific rase ale patogenului^
care confhi gene complementarede avirulenfa (Ward §i al., 1991). Urmeaza
activarea unei cSi'semnal Gate are ca rezuhat rezistenfa la patogen.
In primele etape mediate de genele R se genereaza intermediari
reactivi de oxigen (ROI) precum Oa" §i H2O2 (Talarczyk §i Hennig, 2001)
(figura-3.4).
107
 sunt generate peparcursul atacului patogenhor, precum $i in cazul stresului
catalaza .' abiotic sunt recunoscute de plante ca semnal pentru. comanda raspunsurilor
de aparare, iar Vranova ?i al.(2002) i n sinteza •prezehtata;CU privhre la rolul
SOD
AOS in raspunsurile de aparare, moartea celulara §1 dezvoltare, acorda 0
atenfie speciala expresiei genelor reglate de AOS §i rolului kinazelor §1
fosfatazelor in transducfia semnalului redox.
. Peroxidul de hidrogen (H2O2) reprezintd un component cheie in
raspunsurile la stres moartea programata, dar se cunoa§te mai pufin
despre caile de semnahzare de la H2O2 catre moartea programata a celulelor
plantelor.
Funcfionarea. peroxidului de hidrogen ca molecula semnal in
expresia genelor §i rnoartea celulara a fost studiata de catre Pellinen §i al.
(2002) la Betidapendula, expusa ozonului, bacteriei Pseudomonas syringae
pv. syringae §i ranirii, fiecare dintre ace^ti factori de stres inducand moartea
celulara cu extensie variabila in finnze. Procesul a fost precedat de
acumularea apei oxigenate i n special la locul leziunilor §i in jurul'acestora.
S-a remarcat faptul ca "ozonul §i bacteria, impreuna cu un sistem
-H h i 1 H
artificial de producere a apei oxigenate- glucozo/glucozo oxidaza au ehcitat
0 • 1 2 • 3 4 cre§terea nivelelor ARNm, corespunzator genelor ce codifica enzimele de
Echivalenti reducatori detoxifiere a speculor reactive de oxigen. Pal, Ypr 10 §i translocatorul 1 al
Figura 3.4. Posibile reac|ii chimice care implica ROS m celulele plantelor fosfatazei mitocondriale.
De asemenea, pe langa reglarea expresiei genelor, glucozo/glucozo
oxidaza a indus producerea endogena de apa oxigenata in frunze, insofita de
moartea celulara asemanator daunelor provocate de ozon §i bacterie. Ranhrea
ftunzelor insa a indus o expresie a genelor, diferita de cea iadusa de ozon §i
bacterie, ceea ce demonstreazS existenfa a eel pufin doua cai de aparare
3.2,2. Speciile reactive de oxigen diferite care pot fi activate i n fi-unzele de Betula de catre factorh de stres,
chiar daca un prim raspuns este comun, anume acela al acumularii timpurii a
H2O2.
Producerea speciilor reactive de oxigen (ROS), precumperoxidul de Gechev §i Hhle (2005) ofera date noi i n acest context ?i descriu
hidrogen (H2O2), superoxid (Oz"'), radical liidroxil ('OH") §i oxigen singlet totodata 0 noua legatura dintre peroxidul de hidrogen §i sfmgolipide, doua
se realizeaza in mod normal in cadrul metabolismului celulelor semnale care se pot interacfiona §i regla moartea celulelor la plante. In
plantelor. Aceasta se realizeaza prin procesele de transport al electronUor la priviafa refelei de semnalizare, pe langa cascada MAPK, semnalizarea
nivel de cloroplaste §i mitocondrii, ca ?i prin. activitatea enzimelor dia alte peroxidului de hidrogen poate fi transmisa de asemenea prin .periurbarea
compartimente celulare §i tonoplast, compartimente implicate i n procesele fluxului calciului §i a starii redox celulare figura 3.5.).
de oxido .reducere realizate in celule (Mehdy, 1994, citat de Montesano, Explozia oxidativa, respectiv generarea speciilor reactive de oxigen
2002). este un raspuns intalnh fafa de atacul patogenilor, ca 0 prima componenta a
Stresul oxidativ este totodata indus de 0 varietate de factori de mecanismelor de rezistenfE. Totu§i, uh rhecanism poate fi dominant Intr-o
mediu, inclusiv stresul UV, iavazia patogenilor (reacfia de specie data, iar NADPH oxidazele au fost implicate in diferite sisteme §i au
hipersenzitivitate), acfiunea erbicidelor etc.(Bolwell §i al,, 2002; Blokhina §i fost clonate §i caracterizate. Cercetarile efectuate la celulele de fasole
al., 2003: Dring, 2005). Este evident faptul ca specule active de oxigen care (Phaseolus vulgaris) tratate cu un ehcitor dia peretele celular al ciupercii
108 109
Colletoti-ichum lindemuthianum au demonstrat dependenfa de o peroxidaza
exocelulara. 0 a doua. componenta, alcalinizarea extracelulara are.loc ca
rezultat al influxurilor Ga^^ §i protonilor §i efluxului K"^, comun multor
sisteme de eUcitare ca until dintre primele raspunsuri. Cea de-a treia
componenta, reductant actual/sub strat a ramas neclara (Bolwell §i a l , 2002).
• ^ •
^m-mk «1«. desvdtM /
(Sir*? Udife "
clfcre acesta (4a|>g Geclmv ?i Me,, S005)
Peroxidul de hidrogen este o molecula de semnalare de baza
implicata i n variate raspunsuri la stres. Zhang §i al. (2003) arata ca
fosfolipaza D legata de plasmalema - PLDd este activata ca raspuns la H2O2
§i ca acidul fosfatidic rezuhat (PA) funcfioneaza pentru scaderea promovarii
morfh celulare programate, treapta importanta i n raspunsul plantei la H2O2
§i imbunatafirea toleranfei plantei la stres.
Inultimu ani, 0 larga varietate de raspunsuri ale plantelor s-au gash a
fi comandate de peroxidul de hidrogen, care este generat intr-o maniera
controlata genetic de NADPH oxidaze. ,-.
Prin cateva studh s-a rehefat cum anume modificari ale concentrafiei
speculor reactive de oxigen (ROS) sunt percepute §i transformate I n
semnale, care modifica transcripfia genelor. Astfel de raspunsuri hiclud
raspunsuri de aparare, uichiderea stomatelor §i reglarea expansiunu celulare
§i dezvoharu plantelor (figura 3.6).
110
iSiiii
t%«8l
Figttra 1 Senzoti ai modJScldor rt4ox (d«pS. Ldoi fi al., 2004)
Problemele cheie pentru viitor privesc Intrebari precum:
- cum anume ROS sunt integrate In refeaua generala a semnalizarh unei
celule;
- cum anume identhatea chimica a unei ROS §ilsm a situsului sau de
producere intracelulara afecteaza semnalizarea sa §i ce factori determhia
specifichatea activhafilor biologice ale ROS (Laloi §i al., 2004).
0 caracteristica comuna a diferitelor tipuri de ROS este capacitatea
lor de a provoca daune oxidative proteinelor (denaturarea), acizilor nucleici
§1 lipidelor (peroxidarea acizilor gra§i nesaturafi ce intra In compozifia
membranelor). Aceste proprietafi citotoxice ale ROS explica evolufia unor
mecanisme complexe de detoxifiere non-enzimatica §i enzimatica ui plante,
De asenienea, sunt indich evidente cS ROS funcfioneaza ?i ca
molecule semnal implicate In reglarea proceselor de dezvoltare §i In
raspunsurile de aparare la patogeni. I n acest context, Apei §i Hirt (2004)
descriu ^efectele biologice §i funcfule ROS in plante, deschizand totodata
Intrebari care l§i vor gasi raspunsul prin cercetari vutoare. •, ;
111
 ROS exprima o dubla funcfie in cadrul metabolismului celular ciclului celular, in thnp ce dehidroascorbatul (DHA) regleaza
normal. Pe de o parte, ele sunt compu§i toxici care provoaca daune celulelor cre§terea celulara. De asemenea, prin interacfiunea cu, gjutationul,
plantelor, iar pe de alta parte pot avea efect benefic, a?a cum este cazul DHA poate comanda ahe secvenfe semnal deoarece forinele reduse
implicarii in formarea ligninei la nivelul perefilor celulari. (GSH). ,§i oxidate (GSSG) ale glutationului au de asemenea efecte
Desigur, la nivel celular exista un control al ROS, control realizat asupra,-expresiei genelor. Se presupune cS o monodehidroascorbat
prin intermediul sistemelor enzimatice.antioxidative (catalaze, superoxid reductaza (MDAR) asociata plasmalemei, poate fi implicata In caile
dismutaze, peroxidaze, enzime implicate in ciclul glutation-ascorbat), iar transducfiei semnalului, pe calea unui lanf transportor de electroni
metabolifii nonenzimatici antioxidativi 'sunt reprezentafi de acid ascorbic, situat in plasmalema. Chiar superoxidul lnsu§i poate comanda 0 serie
glutation, flavonoizi, cardtenoizi §1 a- 'tocoferol (PoUe, 1997, citat de independenta de semnale, dar in mare parte este transformat in H2O2,
Montesano, 2002). sub acfiunea unei superoxid dismutaze (SOD) situata in apoplast
Avand in vedere faptul ca peroxizomii sunt localizarea celulara a
multor antioxidanti §i ca ei in?!?! produc in mod semnificativ specii reactive
de oxigen, Lopez-Huertas §! al. (2000) au:propus un model i n care diferite
situafii de stres pot fi ameliorate. Prin folosirea plantelor transgenice (PEXl-
? H;.02
LUC) s-a putut demonstra inducfia Ibcala ?i sistemica rapida a PEXl-
luciferazei, ca raspuns la nivele fizidlbgice ale- peroxidului de hidrogen.
Gena PEX codifica un membniCai A A A (ATPazei asociata cu diferhe
activha^i celulare) din cadrul superfamiliei ATPazelor.
,2^
In privinfa mecanismelor semnal HaOz/antioxidanfi, transversal
MlUJx'
plasmalemei, reprezentativa este figura 3.7. (Pastori §1 Foyer, 2002).
MtMBKANA
Astfel, apa oxigenata rezuhata in apoplast (prin diferite procese, PL JVSMATJC^
inclusiv activarea NADPH oxidazelor, peroxidazelor din perefii celulari, sau
ahe enzime), poate lua desthaafii diferite, respectiv poate fi folosha dhect i n
metabolismul peretelui celular, poate fi oxidata de catre acidul ascorbic, sau
poate acfiona in mod dhect ca un semnal local sau sistemic. Mai muh decat
atat, ceea ce este §i mai important este faptul ca ea poate comanda eel pufin
ti-ei cai diferite ale transducfiei semnalului, in mod shnuhan.
H3O2
CtTOSOL
Cele trei cai posibhe sunt urmatoarele:

- transportul prhi porii proteici pentru apa, permite intrarea rapida a

H2O2 i n celulele, unde poate comanda direct evenimente ale
transducfiei locale a semnalului;
- H2O2 modifica fluxul calciului in celule §1 astfel schimba caile
semnal induse de calciu;
- i n vederea regenerarii, formele oxidate ale acidului ascorbic vor
interacfiona cu plasmalema sau se vor intoarce i n citosol, deoarece
apoplastul are un potenfial redus reducator sau chiar i i lipse?te
aceasta capachate, Formele reduse §i oxidate ale acidului ascorbic
pot ele insele acfiona ca molecule de transducfie a semnalului, 'a§a
spre exemplu, monodehidroascorbatul este imphcat i n reglarea
Figura 3.7. Mecanismele semnalizarii H2 02/antioxidant,
transversal membranei plasmatice (dupaPastori piPoyer, 2002)
Apa oxigenata poate juca un duhlu rol in celule. In timpul stresului
oxidativ ea este un putemic oxidant toxic ce provoaca daune celulei sau
chiar moartea, dar, in acela?! thnp servejte ca o molecula semnal pentm
activarea sistemului "salvare/ aparare" i n vederea restabhhi! homeostaziei
redox in celulele plantelor (Hung ?! a l , 2005).

112 113
 . Modelul propus peutru caile semnal reliefeaza faptul ca un semnal al
apei oxigenate poate fi perceput de un receptor, rezultatul este crejterea
concentratiei Ca^"^, urmand ca acesta sa activeze o protein kinaza. sau
fosfataza, care poate comanda o cascada de evenimente ce va altera
activitatea unui factor de transcripfie, prin fosforilare sau defosforilare.
Calciul (Ca^"^) in celulele plantelor serve§te ca mesager secundar,
fiind elicitat de numero§i factori abiotici, ca §i de factori de dezvoltare,
hormonali §i biotici (Knight,' 2000). Semnalele Ca^"" anterior mortu celulare
indusa de catre patogen s-a aratat a hnplica intrarea Ca pe calea
membranei plasmatice, iar Dietrich (2005) a comparat activhafUe canalelor
de Ca^* in Arabidopsis tipul salbatic ?i mutanta rezistenta la patogen, dndl.
Raspunsurhe celulare la ROS au fost reduse semnificativ in dndl'^i
pentru ca DNDl s-a aratat a codifica §i canalul CNGC2 {cyclic nucleotide-
gated ion channel), acest canal reprezinta un candidat posibil pentru
intrarea Ca^"^ dependent de H2O2 pe calea membranei plasmatice. •
Pe langa aceasta H2O2 poate activa transcripfia, oxidand direct
factorh transcripfiei pe calea oxidaru thiolilor reziduurhor cisteinei in
proteina. Alteori, deplasarea in nucleu intervine i n reglarea expresiei genelor
(figura 3.8.).
De altfel, protein kinazele sunt recunoscute acum ca un mecanism
major al transducfiei semnalelor i n plante, ca §i la drojdie (Saccharomyces
cerevisiae) §i animale (Boudsocq §i Lauriere, 2005).
CAT
Atimisri:
CAT- csaissa
COR- gcnsi'figteS di- f«g
g-KS- g«n4-^«!«»)Scfetem state to
rts vsvuy/v • w/." Jft'i nv>'+' twit GSH- gtofai
OSSO- gteSioft dis'iS^
114
Este evident insa ca speciile reactive de oxigen §i specule ^reactive de
azot, precumoxidul de azotsuniprodusede celuleleplanteldr ca'rdspunsla
diferip factori de stres, inclusiv-agenfi'patogeni (Hancock--'§'i ^ alH -2002;
Alexieva §i a l , 2003; Lamote §i al, 2004; 25eier §i a l , 2004; Waiig-§i Yang,
2005) flgura 3.9.). • '" " •' .••
' In ceea ce prive§te oxidul'de dzot, de^i s-a menfionat a fi necesar
impreuna cu speciile reactive d6 oxigen pentru activarea reacfiilOr de
aparare fafa de un patogen, mecariismele biochimice prin care cei doi
parteneri participa la aceste reacfii siint intens studiate §i constituie inca un
subiect de dezbatut (Malolepsza §i Rozalska, 2005).
Pe de aha parte, DeUedorme §i al. (2005) precizeaza ca oxidul de
azot fiincfioneaza §i independent de specule reactive de oxigen i n mducerea
diferitelor gene.de aparare, incluzand proteine referitoare la patogeneza §1
enzime ale metabohsmului fenhpropanoid imphcat in producerea de hgnina,
antibiotice §i acid salicilic.
Semnalizarea data de oxidul de azot depinde de reactivitatea sa §1
ROS sunt modulatori cheie ai oxidului de azot i n declan§area morfu
programate.
y>
; :.-^T""'
'mi
1
Pigum $A A^e«t£ car«^^md-ac la geaerma. «f>eciilof 4« o^flgea
(4«p3. Aie:xtm fi al.,'
115
 Studiile efectuate pe plante de tomate au reliefat ca^.o cre§tere a
concentrafiei oxidului de azot In frunze .reduce put^rnip rconcenfcrafia
peroxidului de hidrogen, fara.,insa a-afectavuiyelul ahpr* specu reactive de
oxigen (anionul superoxid §i radicalul Mdroxil).-De asernenea, concentrafia
de H2O2 i n frunzele aprovizionate cu oxid de. azot a fost mai mica
comparativ cu cea determinata iuv plantele ino.culate ca ,B. cinerea,
concentrafie care a coincijS ,cu infecfia rapida severa; a frunzelor
aprovizionate cu oxid de azot- Totodata, aceasta scadere a concentrafiei apei
oxigenate ar putea f i data de interacfiunea directa. oxid de azot- apa
oxigenata.
In cazul interacfiunii gazda- agent patogen, aceste specii
hitermediare reactive de oxigen (ROIs) determina sporirea activitafii
genelor relativ la aparare, raspunsul hipersenzitiv (HR) ce permite moartea
programata a celulei §i inducfia la distanfa a unpr mecanisme defensive
pentru protejarea plantei (ex. rezistenfa sistemica dobandita - SAR). ,.. . .
Cercetarile recente efectuate de Durrarit §i Dong (2004) folosind ca
planta model Arat>idopsis, au aratat ca, calea izocorismat repreziata sursa
majora a acidului salicilic pe parcursul SAR. Ca raspuns la acidul salicihc,
proteina reglator NPRl se deplaseaza la nucleu, unde interacfioneaza cu
factorul de transcripfie al TGA, pentru inducerea expresiei genelor,
activandu-se astfel SAR.
Datele noi deosebit de interesante sugereaza ca- semnalul mobil
pentra SAR poate fi 0 molecula lipid.
Generarea bi/azicd a ROS indusa de ehcitorul N -
acefilchitooUgozaharid i n celulele de orez a fost asociata cu activarea
fosfolipazei C (PLC) §i fosofolipazei D (PLD), proces de activare observat
pentru ambele enzime in prima faza a generarii ROS, in timp ce activarea
PLD a fost evidenta numai pentru raspunsul secundar, asociat cu refacerea
membranei.
Produ?h enzimatici ai acestor fosfohpaze, respectiv diacilglicerol
(DG) §i acidul fosfatidic (PA) pot de asemenea induce generarea ROS. De
altfel, DG §1 PA au iadus expresia genelor de rapuns la elicitor, chiar i n
absenfa elicitorului, de§i aceste substanfe s-au dovedit'a nu iaduce
biosinteza fitoalexinelor,.dar, ele au sporit acumularea fitoalexiaelor indusa
de ehcitor. S-a constatat'de asemenea ca iahibarea PLD prin intermediul 1-
butanol a inhibat acumularea fitoalexinelor indusa de ehchor, ceea ce a
indicat hnpUcarea PLD §i a produsului sau de reacfie, respectiv PA, In
procesul de biosiateza a fitoalexiaelor (Yamaguchi §i a l , 2005).
Corelafia existenfa intre producerea speciUor reactive de oxigen
(ROS), activhatea enzimelor implicate in metabohsmul acestora (peroxidaza
§i catalaza) §i raspunsul hipersenzitiv a fost evidenta pe parcursul
116
raspunsului de aparare, a?a cum-au dovedh cercetarile histochimice §i
biochimice efectuate de Mhckova §i al. (2004), i n cadrul^- sistemului
Lycopersicon spp. - Oidiiim neolycopersici. °
De asemenea, ICangatharaUngam §i al. (2002) sugereaza rolul
protector al celulelor 'care confin antociani, impotriva daunelor speciilor
reactive de oxigen, ca §i a fitoalexinelor activate de lumina, pentru fesuturile
sanatoase dm jurul locurilor de iafecfie, a§a cum au aratat rezultatele
experimentelor efectuate i n cazul iateracfiunh plantelor de bumbac
(Gossypium hirsutum L.) cu rase ale bacteriei patogene, Xanthomonas
campestris pv. malvaceamm (Smith.) Dye.
Kariola ?i a l (2005) au evidenfiat faptul ca una din sursele de
producere a ROS este cloroplastul, datorita naturii fotoactive a clorofilelor.
Clorofilaza 1, codificata de AtCLHl, la Arabidopsis thaliana este u§or
indusa dupa deteriorarea fesutului (din cauza bacteriei necrotiofe Erwinia
carotovora sau a ciupercu necrotrofe -Alternaria brassicicola). S-a propus
ck AtCLHl este implicata in controlul daunelor la plante §i ca poate modula
echilibrul dintre cahe de aparare la plante.
3.2,3. Rezistenfa sistemica dobandita (SAR) §i rezistenfa
sistemica indusa (ISR)
Infecfia de catre un patogen necrotrof (care provoaca moartea celulei
gazda) determina un semnal care se transmite In planta. Ca raspuns, in
fesutul sanatos neiafectat sunt activate gene de aparare, iar planta va
exprima rezistenfa la mfecfia uherioara cu un spectru larg de patogeni,
compatibih cu gazda i n mod normal.
S-a determinat ca acidul salicilic are un rol cheie in stabilirea SAR,
fesutul rezistent confinand canthafi mari de acid salicilic.
Rezistenfa sistemica dobandha reprezinta un raspuns de
hipersenzitivitate local (HR), la un patogen avhrulent, care determina ca
parfhe neinfectate ale plantei sa reziste la diferifi patogeni, i n mod normal
vkulenfi (Kuc, 1982),
Inducerea rezistenfei sistemice constituie 0 noua modahtate de
combatere a bolilor plantelor, iar Oancea §i al. (1997) intr-o lucrare de
siateza prezinta bazele biologice ale acestei noi modalitafi de combatere a
bohlor plantelor, perspectivele domeniului, precum §i limitele ecologice,
fiziologice §i agronomice ale activarii sistemice a rezistenfei plantelor
cultivate.
117
 In literatura de specialitate sunt descrise doua tipuri de rezistenfa In concluzie, autorul sintezei reUefeaza faptul ca de§i istpric vorbind,
sistemica: • accentul a fost pus pe,desc,pperj];ea a noi gene de rezistenfa, prin,tehnici de
rezistenfa sistemica dobandita (SAR); ameliorare §i molecularej m^' degrabi, decat.pe uthizarea potenfialului de
- rezistenfa sistemica indusa (ISR). rezistenfa deja existent iri planta, demonstrajule recente ale eficaciitafii SAR
Dupa Percival (2001), SAR reprezinta fenomenul prin care o planta in laborator §i camp, prezinta oporturutafi deosebhde'interesante i n privinfa
manifesta propriul mecanism de aparare, indus printr-un tratament cu un controlului bohlor arborilor i n mediul uirban.
agent biologic sau chimic. In cadrul sintezei prezentate cu referire la acest SAR bazandu-se pe mecanisme naturale muhiple de aparare face mai
subiect sunt prezentate mecanismele SAR, agenfii biologici care indue SAR, pufin posibil ca un patogen sa dezvohe u§or rezistenfa la aceasta masura de
aspecte cu privire la istoricul SAR, persistenfa SAR, utilizarea compu§ilor cPntrol. : ,
chimici I N A (acidului 2,6-dicloroizonicotinic - CGA 41396 §1 esterului In aceea§i ordine, de idei, Glazebrook §i al. (1997) prezinta intr-o
methic al acestuia - CGA 41397) precum §i a ahor substanfe chimice, abordare sistemica aspectele cu privire la aparare, i n cadrul modelului
inclusiv a acidului sahchic. Arabidopsis- patogen.
Reprezentarea schematica a raspunsului SAR m plante este redata m A§a cum se observa mfligura 3.11., raspunsurile de aparare pot f i
flgura 3.10, . imparfite in tt^ei cai generale:
calea rezistenfei gena-pentru gena, care funcfioneaza pe parcursul
SARInplMtte raspimsului la patogenu avhulenfi;
- calea rezistenfei dobandite (SAR) care permhe o rezistenfa putemica
impotriva a diferifi agenfi patogeni;
Biologica
slabe sau avirulente de ciuperc:^ Naturals sau sintetioa
calea sau caile care funcfioneaza in limitarea raspunsului patogenilor
(MA, acid salioilio etc.) vimlenfi.
\
/
/

patagcn patogen
avirulent .•virulent
stslainios circulS prin plantJ^

caile
Reeaptor Adivare Caile •vin^lenfei
gena-pentru-gena
enzimele Hp aae p ennit pro due ere a
acidului linolanic
i.
emame ge aciioneaiSpenttu, SA
transformarea aciduluiHnolanlc
Intr-un derivat chimic Aparare; Moartea programata i
Activarea genelor a celulei (HR)
emdme care fi.i:!i^aw^h.wvign. FitoaleKinB Activarea genelor
derivalului chimic, pentru producerea de aparare;
aciduliii jasmonic FitoalexinB .

Miiyatea genelor care au ca reaxltai

mod\fic5ri biochimice ji' morfohffce A ?
• sittfezafifoaleititKlor - sporirea iigrtificarii I • &
- sinteza peroxidazei -fatorizarea formariipapilelor
-producerea rezinelor - ocwnut area proteinelor
•'etc. ir^pereiii celulari Figura 3.11. GSilc aemnal care sunt activate carSspunsla atacul
patogenilor (dupS Glaiebrook fi al, 1997)- . :
Figtira 3.10. Reprezentarea schematic arSspunsului SARiiiplante

118 119
 In cadrul SAR, organismul patogen este unui de tip necrotrof, iar
unele bacterii care colonizeaza radacinile, dar care nu provoacS bpU^ pat
induce ISR. Mecanismele de realizare a celor doua tipuri sunt diferite; Spre'
exemplu, i n cadrul SAR, acidul salicilic sau metil saUcilafii sunt produ?! ca
raspuns primar §i secundar, dupa care prin intermediul floemului este
transportat un compus semnal la distanfa. Se acumuleaza acid salicilic la
distanfa, este apoi transformat in acid metil salicilic, compus volatil care
reprezinta un semnal pentru plantele vecine. De asemenea, se formeaza '
proteine antimicrobiene in parfile distale ale plantei.
Ward §i al. (1991) au demonstrat ca in frunzele plantelor inoculate ?i
neinfectate au fost induse eel pufin noua familii de gene, cunoscute sub
numele de gene SAR, iar produ§ii acestor gene au fie activitate directa
antimicrobiana, fie sunt in stransa legatura cu clase de proteine
antimicrobiene. • metabolice sistemice, Printre metabolifii indu§i s-a numarat §i taxifolin
De asemenea, Ahn §i al. (2005) au demonstrat ca §i vitamina
Bi(tiamina) induce SAR in plante, a§a cum s-a dovedit In urma
tratamentelor efectuate la orez, Arabidopsis titaliana j i legume, care au
prezentat rezistenfa la infecfiile fiingice, bacteriene §i virale.
Spre exemplu, tratamentul cu tiamina a plantelor de Arabidopsis,
ecotipul Columbia-0 a avut ca rezultat activarea Pi?-i, dar nu a.PDFJ.2. S-a
constatat de asemenea ca tiamina a prevenit infecfia bacteriana la mutantele
de Arabidopsis insensibile la acidul jasmonic sau etilena, dar nu la
mutantele la care a fost perturbata calea transducfiei SAR. S-a demonstrat
clar faptul ca tiamina induce SAR In plante, prin caile semnalarii acidului
salicilic §i Ca^'^.
• In cadrul ISR, fenomen indus de catre rizobacterii, atat etilena cat
§i acidul jasmonic semnalizeaza parfile distale ale plantei §i nu se produc
proteine antimicrobiene.
La conifere, exista probe ca acidul salicUic (SA) §i acidul jasmonic
(JA) pot induce raspunsuri de aparare atat local, cat §i distal/sistemic, dar la
ora actuala nu este clar daca aceste molecule semnal sunt cu adevarat
exprimate In planta la nivele funcfionale. Avand In vedere aceste
incertititudini s-a preferat folosirea terminologiei mai generale de rezistenfa
sistemica iadusa.
Bonello §i Blodgett (2003) au studiat viabilitatea patosistemului
Pinus nigra - Sphaeropsis sapinea, ca model pentru cercetarea
raspunsurilor de aparare localizate §i sistemice ale gazdei, cu scopul de a
explica rezistenfa plantei la patogenii care provoaca cancere.
120
S-au studiat: ; ••• •'• •
- raspunsurile localizate ale metabolifilor secundari, • care sunt^ corelate'cu
rezistenfa la boala;
- stabilirea faptului daca iafecfia cu ciuperca a indus modificari sistemice
ale metabolismului secundar;
- identificarea unor elicitori derivafi dia patogen, care ar putea fi utilizafi In
viitor pentru disecarea chimiei §i biologiei moleculare a acestei interacfiuni.
In cazul inocularilor efectuate In zona bazala a tulpiaii, la plante In
varsta de 5 ani s-a indus scaderea sau acumularea semnificativa in zona de
reacfie a unor substanfe fenolice solubile §i legate de peretele celular,
precum §i sporirea depunerilor de ligniaa. Totodata s-a gasit ca inocularile
au avut ca rezultat o acumulare semnificativa a unor compuji In floem, la
circa 25 cnj deasupra locului de inoculare, ceea ce a indicat inducerea cailor
(numai In zona bazala a tulpinii). Un alt flavonoid a fost semnalat numai
cand pomii au fost iaoculafi cu miceliu viu, ceea ce sugereaza un posibil rol
de fitoalexiaa al acestui compus. Pe de alta parte insa, confinutul ia lignina
§1 concentrafia catorva metabolifi considerafi ca iaiportanfi In rezistenfa
(precum stUbenele) nu s-au corelat, sau s-au corelat pozitiv cu marimea
leziunii. Doar trei metabolifi s-au corelat negativ cu marimea leziunii, ceea
ce a sugerat posibilul lor rol In rezistenfa.
Inducerea SAR s-a constatat ji in cazul aplicarii exogene a unor
substanfe chimice precum: acid sahcihc (SA), 2,6- dicloroizonicotiaic acid
(IMA) §i benzol (1,2,3) tiadiazol-7-acid carbotionic-S-metU ester (BHT)
(G6rlach§ial., 1996).
De asemenea, bacteriile nepatogene pot induce rezistenfa sistemica
In plante, fenotipic similara celei dobandite indusa de agenfii patogeni
(SAR).
Medierea de catre bacterii a inducerii rezistenfei sistemice (ISR) s-a
demonstrat impotriva ciuperchor, bacterhlor §i vhusurhor In Arabidopsis,
fasole, castravefi, ridichi, tutun, tomate. Determinanfii bacterieni includ:
hpopohzaharide, siderofori §i acid sahcilic. Daca unele bacterh indue
rezistenfa pe calea SA, ahele necesita acid jasmonic §i etilena.
ISR este efectiva In condifu de camp §i ofera un mecanism natural
pentru contiolul biologic al bohlor (Van Loon §i al., 1998).
Ryu §i al. (2004) au exairdnat daca compu§i organici volatili (VOCs)
asociafi cu rizobacterihe pot mifia ISR. Astfel, la plantulele de Arabidospsis
expuse amestecurhor volatile din Bacillus subtilis GB03§i Bacillus
amyloliquefaciens IN937a, seVerhatea .bohi data de bacteria patogena
Erwinia carotovora subsp. carotovora a fost semnificativ redusa,
comparativ cu plantele neexpuse substanfelor volatile, Inamtea procesului de
121
inoculare cu patogenul (tabelul 3.1.). A fost suficienta o expunere de doar 4 scaderea acidului salicilic urmare a expresiei genei nahG (Devadas. §i Raina,
zile la substanfele volatile, pentru a fi activat ISR. 2002). ^ • r-'r r

. . :, Tabelul3.1.
Severitatea bolii pentru diferite linii de Arabidopsis, cu preexpunerea la
VOCs bacteriene (dupa Ryu §i al, 2004)

Severitatea bolii masuratS prin frunze simptomatice pe plantuia

Tratament Col-0 Eir2 Coil NahG Cprl Norl
(fipul - (insensibil (insensibil (degradeaza (produce (insensibil
B - iirik mxxWiA m? 1. VIA
salbatic) la etilenS) laJA) SA) SA) la SA sau
fara S. ««£)ttt«.«i'>o<;«1.4i
expresia
genelor
PR)
GB03 2,3 b 4,5 b 3,2 b 0,9 a 1,5 a 0,3 a
IN937a 1,3 a 2,4 a 1,8 a 2,7 a 1,2 b 2,2b
IS
DHa 3,3 c 4,4 b 4,3 c 4,4 b 4,4 c 4,6 c
Martor- 4,2 c 5,0 b 4,8 c 4,7 b 3,5 c 4,4 c
Apa

In ce prive§te compozifia chimica a substanfelor volathe s-a

determinat ehberarea' unei serh de hidrocarburi cu greutate moleculara
mica, mcluzind promotorul cre§terii VOC (2R,3R)-(-)-butanediol (figura
3.12. (Ryu §i a l , 2004).
Aphcarea exogena a amestecului racemic (RR.) ?i a izomerilor 2,3-
butanediol s-a gash a declan§a ISR. Liniile transgenice de B. subtilis care au
emis cantitafi mici de 2,3-butanediol §i acetoin au conferit o protecfie redusa
pentru Arabidopsis la infecfia cu patogenul, comparativ cu linule expuse la
VOCs dia hniile bacteriene tipul salbatic. S-a evidenfiat ,ca prui folosirea
linihor transgenice §i a mutantelor de Arabidopsis, calea semnalarii activata
de volathele dm GB03 este dependenta de ethena, dar ipdependenf de cahe
acidului salicihc sau acidului jasmonic. .;.
La Arabidopsis, mutanta (hrll) se caracterizeaza prin sporirea
raspunsului defensiv, ceea ce o face mai rezistenta la patogenu vimlenfi, iar
expresia PR~1 ramane neaherata dupa iafecfii. cu patogeni avimlenfi §i
vhulenfi. Represia HR la hrll se observa cand-.un dichor este exprhnat
endogen prin foloshea unui promotor inductibil,, iar .absenfa fenotipului HR
in cazul hrll este depa§ita daca rasunsurile de,aparare constitutive sunt
compromise prmtr-o mutafie aNONEXPRESSOROFPR-1 (NPRl) sau prin
ID IS
Timpul de retentie (min)
Figura ^.iZProfilurile cromatograBcE ale substanfelor volatile
eliberate m a doua a de B. subtilis (dupS Ryu fi al., 2004)
Pretratarea tipului salbatic de Arabidopsis cu inductori ai SAR,
inainte de infecfia cu patogenul a avut ca rezuhat o scadere semnificativa a
morfu celulare prin H R Plantele nprl §i nahG au fost mcapabhe sa
activeze SAR, ca raspuns la SA. Plantele SA sau Col- tratate cu patogen au
exprimat o reducere semnificativa a SAR, comparativ cu plantele Col-0
tratate cu apa, a§a cum exprima testele de conductivhate (figiwa 3.13,).
Cercetarile efectuate. au , aratat ca inocularea fiunzelor de
Arabidopsis cu Pseudomonas syringae avimlent iaduce o explozie oxidativa
secundara ia celule discrete dm. fesuturile di'stante:.§i de faipt, atat explozia
oxidativa prhnara, cat §i microexploziile oxidative secundare sunt necesare
pentm hnunhatea sistemica (Alvarez §i a l , 1998).

122 123
 !* 2<( ore Hufrf. (tstosntok ii!»&.a!f; :
(.VaUsX pWe (rifsse (;usj>S
Ca-O i;S,fJ55, j)ia>i*jBSif»!* ox. ie' •a^i'c.L ofl'sBj
iopyi i^S ,j>iin1t! twti!*;=Jii. jnMSA;
Ha>!<? (SA'J, pteo ixA-S Mate u'j. 1,5 rA-T Sfi.
TunauJ (ofe)
.?!g«ra SJS, Scvjgsrsa ekctfc>lJ5ii«- la pktate pfsiraivitc ai «is«t!|i. car* kduc SA^,
Prin urmare, celulele din jurul zonei necrozate devin refractare unei
ulterioare infectii, ceea ce dupa Fritig §i al. (1998) reprezinta o rezistenfa
dobandita localizata. Ulterior, aceste raspunsuri locale indue adesea In
planta o rezistenfa nespecifica, care permite realizarea unei rezistenfe
sistemice dobandite, cu asigurarea unei protectii durabile fafa de un spectru
larg de patogeni (Sticher §i al, 1997). Se menfioneaza pe langa mecanismele
implicate tn SAR (Hgnificare §i alte bariere structurale; proteine PR §i
expresia lor; semnale date de acidul salicilic) §i rezultate cu privire la rolul
biologic al sisteminului, etilenei, jasmonaplor §i semnalelor electrice.
De asemenea, cercetarile efectuate de catre Fabro §i al. (2004) i n
cadrul aceluiasi patosistem (A.thaliana §i P. syringae), atat pentru activarea
rezistenfei conform teoriei gena pentru gena (patogen avirulent:interacfiune
incompatibila) sau producerea bolii (patogen virulent: interacfiune
compatibila) au evaluat daca metabolismul proline! este alterat in condifii
de stres biotic.
S-a demonstrat ca prolina s-a acumulat specific i n fesuturile franzei
de Arabidopsis care au dezvoltat interacfiune incompatibila; implicand
avrPptl sau recunoa§terea ovrRpmliRPM §1 permifand raspunsul HR
(figura 3.14.).
Acest raspuns implica activarea • transcripfiei AtP5CS2, dar nu a
AtPSCSl §1 poate fi iadusa de catre ROS. Mai mult decat atat, acumularea
proUnei semnalata pria calea P i ^ 2 depinde §i de acidul saUcilic.
124
U xaharcKa (wo), sa« mpitJsdbscKflMieOKjcs'CH.a*
(<a'J-%!»!0,
0 !5 w 1^ m
B. Af.taw>Isr««ilocals s pvalioeiSi fimzshMm w.-.Vs^."
0
Figura Acmdms L-pr»lia«i ihtK% ihmeh d« Arat-i'it.psis: B-atato rase svificats >iii ftsud'Sm^jas
Cercetarile recente au confirmat faptul ca reacfiile de raspuns sunt
multiple §i pe langa producerea speciilor reactive de oxigen, a oxidului de
azot, iatervine §i un proces de inducere a fosfolipazelor care acfioneaza
asupra lipidelor membranale, ceea ce are ca efect eliberarea de acid
jasmonic, metil jasmonat §i alte molecule, confirmandu-se rolul potenfial al
acidului jasmonic, etilenei §i acidului salicilic in cadrul cailor semnal, in
scopul activarii genelor de aparare i n plante (Ananieva ?i Auaniev, 1999).
Experimentele recente efectuate de Zeier §i al. (2004) au indicat cS
spre exemplu oxidul de azot (NO) joaca un rol central in rezistenfa la boli,
dar §i i n alte cateva procese fiziologice in plante.
De asemenea, i n fiunzele plantelor de fasole (Phaseolus vulgaris L.),
in timpul raspunsului HR la bacteria patogena Pseudomonas syringae pv.
phaseoU s-a determiaat eliberarea de derivafi volatili ai lipidelor, incluzand
cis-3- hexenol §i trans-2-hexenal, care i§i au origiaea din 13-
hidroxiperoxidul acidului Unolenic, iar unii derivafi ai lipidelor poseda
acfiune antimicrobiana, fiind prin urmare implicafi i n rezistenfa plantelor la
boli (Croft §i Juttner, 1993).
Activitatea lipoxigenazei, producerea de compu§i volatili derivafi din
lipide, precum §i peroxidarea lipidelor s-a determinat §i in frunzele de ardei
(Capsicum annuum L., cv. Early Calwonder -lOR), pe parcursul reacfiei HR
iadusa de rasa 2 a bacteriei Xanthomonas campestiis pv. vesicatoria
(Buonaurio §i Servill, 1999). In timpul interacfiunii incompatibile s-au
detectat unii compu§i volatili derivafi din calea lipoxigenazei [(E,E)-2,4-
125
hexadienal; 1-hexanol; 3-liexen-l-ol; 2,4-hexadieaal §i 2,4-heptadienal] §i
degradarea carotenoizilor. O data cu avansarea stadiilor reactiei HR s-a
2,5
inregistrat §i o cre§tere semnificativa a nivelului indicelui oxidativ 2.3 -T X iau attjisrfimjtat toartoriil i-ismocjlal ((iB-«fs alb*).
(A235/A205) al extractelor lipidice din fhinza, iar determinarea acestuia pe X La'7 ale dijjjS jiiatmlafcsi ki^4\- io fiimS si^ieriosi-a •

H
Uilil
fracfii glicolipidice §i fosfolipidice a aratat ca indexul oxidativ a crescut 1,5 doua 6-ittJKe, d«as«j)ra' frittis«t «!ipdini>c«l«l5), 3 fast '
jrioc'ilaM p. diao»k>,iJ lemtailor la aceasta 8w«;3 au fost
semnificativ, numai i n fracfia glicoUpidica. Ipoteza lansata a fost aceea ca i n dst«)ttss!als dup4 7 3a!c. BateSe rcjjrsaiitS jntdiil*
timpul interacfiunii incompafibile este indusa o lipoxigenaz3. cu localizare i n 0,0 (bsrdB )iftgr«, %ul s§!b.ib.o, ix~27/, ASS, ti=^S; ))-=W;
lisi'de dbc t^vi sslbattcv ty=15fl; AS?, rf=A47; c«l6'S).
cloroplast §i care poarta responsabilitatea intensificarii proceselor de WT AS8 S34
peroxidare a lipidelor. Figura i. 15, DiajnetTul kavsraSor HE )s.tipul,sMbalic p Ixajw^^^wc; fi, S24,),
Lam §i al. (1999) fac precizari cu privire la implicarea k plBKtete ds tuiun c;ai:ti pj«»j!}'S SAX (^%>i'i C>rd«g ?i a.1., 2002)
mitocondriilor in reglarea HR, pe baza studiilor oxidazei alternative
(AOX), enzima ce lipse§te din celula animala §i care catalizeaza transportul
electronilor direct de la ubichinona, la oxigenul molecular, evitandu-se
complexele I I I §i I V dia membrana interna mitocondriala. Posibila
explicafie este aceea ca activitatea intensa a acestei enzime reprezinta un
3,2.4, Situafia curenta a familiilor de proteine privitoare la
semnal generator pentru inducerea morfii celulelor prin HR, probabil prin
patogeneza
generarea derivafilor ROS din lanful intermediar de transport al electronilor.
In privinfa oxidazei mitocondriale alternative (AOX), cercetarile
efectuate la tutunul transgenic (Nicotiana tabacum) cu nivele modificate ale
Asociat reacfiei HR §i rezistenfei sistemice dobandhe este
AOX, in vederea examinarii rolului potenfial al proteinei In lanful de
producerea unor substanfe cu greutatea moleculara mica, a unor proteine
transport al electronilor. In cadrul rezistenfei la virusul mozaicului tutunului,
referitoare la patogeneza (proteine - PR), iar Dong (2001) face precizari cu
au reliefat ca lipsa A O X nu a compromis capacitatea tratamentului cu acid
privire la aspectele genetice ale rezistenfei dobandite.
salicilic de sporire a rezistenfei la plantele susceptibile. De asemenea, In
Proteinele PR sunt definite ca proteine codificate de catre planta
plantele care au posedat gena-TV", Hpsa AOX nu a compromis capacitatea
gazda, induse in mod specific in situafii paiologice sau altele
raspunsului hipersenzitiv de a restricfiona virusul, sau capachatea plantelor
asemanatoare, care nu se acumuleaza doar local Intr-o firunza infectata, ci
de a dezvolta rezistenfa sistemica dobandita.
care sunt induse §i sistemic, asociat cu dezvoharea rezistenfei sistemice
Expresia AOX nu a marh rezistenfa plantelor susceptibile, dar a avut dobandhe (SAR), Impotriva ahor infecfii cu ciuperci, bacterii sau virusuri.
ca rezuhat leziuni de hipersenzhivhate mai mici, ceea ce sugereaza existenfa
Dupa datele prezentate In smteza lui Van Loon §i Van Strien (1999)
unei legaturi latre fimcfia mhocondriala §i acest eveniment al morfii
reiese ca au fost caracterizate la tutun, atat biochimic cat §i prin tehnici de
programate. In urma acestor studh s-a concluzionat ca AOX nu repreziata 0
biologic moleculara, cinci clase principale de proteine PR (PR-1-5), mai
componenta critica a caii acidului salicil hidroxamic, menfionata anterior ca
apoi au fost recunoscute 11 famiUi (PR-1-11) pentru tutun §i tomate.
importanta In rezistenfa vhala (Ordog §i al., 2002).
Evaluand capachatea plantelor de mducere a SAR se remarca faptul
PDFl-2 reprezinta un membra al unui grup de defensine dhi plante,
ca leziuni semnificativ mai mici s-au format pe plantele inoculate In
care Impreuna cu thioninele, lipid- transfer- protehiele(Z,P71s), tipul-hevein,
prealabil cu VMT, comparativ cu cele nemoculate (figura 3.15), ceea ce
tipul-knottin §i peptidele anthnicrobiene Impatiens, sunt familii de peptide
demonstreaza dezvoharea unei rezistenfe sporite la VMT, ca raspuns la
cu activhafi anthnicrobiene in muhe plante. Cel 'pufia unele din aceste
inocularea vkala kufiala, ceea ce de altfel reprezmta un raspuns SAR clasic.
peptide trebuie sa fie considerate ca PRs. Inurma discufiilor care au avut loc
la cel de-al 5-lea Workshop Intemafional pe probleme de PRs in plante, care
a avut loc In 1988 la Aussois, Franfa, s-a dorit a fi incluse ahe trei fanulii de
PRs ?i anume defensmele (PR-12), thioninele (PR-13) §i LLPs (PR-14).

126 127
 Chitinazele pot avea activitate de lizozima §i hidrolizeaza
Multe asemenea proteine au o acfiune distructiva asupra structurilor
peptidoglucanii bacterieni. Proteinazele microbiene implicate Inr patogeneza
parazitului, astfel, PR-1 §1 PR-5 interacfioneaza cu plasmalema, in timp ce
sunt inhibate complet de catre un inhibhor al proteinazei din tutun.
|3-l,3-glucanazele (PR-2) §i cMtitiazele (PR-3, PR-4, PR-8 §i PR-11) ataca-
PR-6 sunt inhibitori ai proteinazei, imphcafe in apararea impotriva
P-l,3-glucanii §i chitina, care sunt componente ale peretelui celular la cele
insectelor, microorganisme §1 nematozi. PR-7 se menfioneaza ca a fost
mai multe ciuperci {tabelul 3.2). .
caracterizata numai. la tomate §i acfioneaza ca endoproteinaza. PR-9
constituie o familie de peroxidaze. care funcfioneaza la nivelul perefilor
Tabelul 3.2.
celulari ai celulelor plantei, prin catalizarea depunerilor de lignina ca reacfie
Proteine referitoare la patogenitate in plante (dupa Talarczyk §i Hennig,
ia atacul microbian.
2001)
Famiha proteinelor PR-10 are secvenfe similare ribonucleazelor §i
este singura familie, care consta din proteine citoplasmatice.
Familia Activitate Situsul de acfiune
•Dupa Piihringer ^ i al. (1998), proteine aparfinand clasei PR-10, cu
dePR numeroase similarhafi sunt codificate de gene multiple (gene Ypr 10)
PR-1 ? Plasmalema ? acfionand in diferite stadii ale dezvoharii §i raspunsul la atacul microbian,
PR-2 1,3-p-glucanaza Glucan al peretelui celular elicitori fungici, raniri mecanice §i stres,
PR-3 Endochitinaza Chitina dia peretele celular Recent, Poupard .ji al. (2003) au caracterizat o subclasa de gene PR-
PR-4 Endochitiaaza Chitiaa din peretele celular 10, din mar, subclasa denumita .^^joa, gene care au fost induse in frunze de
PR-5 ? Membrana catre stimuli abiotici, precum etefon, ranire, ca §i prin inocularea cu o rasa
PR-6 Inhibitor al protehiazei Proteinaza avimlenta sau vimlenta a ciupercii Venturia inaequalis. S-a constatat o
PR-7 Proteinaza ? .
activare timpurie a transcripfiei Apa in situafia compatibilhafii, decat in
PR-8 Endochitiaaza Chitiaa dhr peretele celular incompatibilitate, dar la nivele superioare in ultimul caz. In cazul ambelor
PR-9 Peroxidaza Acfiune indirecta interacfiuni s-a detectat banda polipeptidica PR-10 (18kDa), in timp ce §i o
PR-10 ARNaza ? aha bandl (17 kDa) s-a evidenfiat numai dupa infecfia cu o rasa avimlenta,
PR-11 Endochitiaaza Chitina dm peretele celular iar expresia produjilor genei Apa dupa infecfia cu rasa avimlenta a fost
Neclasifi A-Anulaza Glucan al peretelui celular simuhanacu manifestarea simptomelor rezistenfei. S-a observat expresia a
cat Inhibitor al Pohgalacturonaza doua gene din subclasa Apa {Ypr 10* Mdb §i Ypr 10* Mdd), ambele fiind
Poligalacturonazei transcriptional activate de etefon sau dupa infecfia cu rasa avimlenta de V.
(PGI) inaequalis. Dupa tratamentul cu un analog al acidului salicilic a fost indusa
doar Ypr 10* Mdd, ceea ce sugereaza ca cel pufin o cale ce implica ethena
este activata in cazul incompatibilitafii.
Pentru famiha PR-1 nu se cunoa§te vreo funcfie §1 de§i la tomate §i Dupa Martin ?! al. (2003), proteinele de rezistenfa la boh (R)
tutun s-a constatat activhatea antiflmgica asupra oonucetelor, ijiecanismul detecteaza prezenfa agentului cauzal (bacterie, vimsuri sau ciuperci) prin
de acfiune nu a fost clarificat. Cu toate acestea, PR-1 este un grup dominant recunoa§terea unor molecule efectoare specifice patogenului, molecule care
de PRs mduse de patogeni sau SA ?i este folosh i n mod obi§nuh ca marker se produc pe parcursul procesului de infectie. Efectorii sunt considerafi a fi
pentru SAR, de la descoperirea lor.in 1970. ni§te proteine, fiind cunoscute cinci clase de proteine efector specifice.
•, Protemele PR-5 se presupune a crea pori transmembranari §i de Eugelme ^i al.(2004) precizeaza ca rezistenfa plantelor la boli
aceea au fost demmitepermatine.Vmi membri ai acestei familii s-a. aratat a provocate de microorganisme, prin intermediul genelor de rezistenfa este
poseda activhate antifungica, In special impotriva oomicetelor. mediata prin cai genetice reglatoare separate.
Comparandu-se profilurile expresiei a circa 8000 de gene de la
Arabidopsis dupa activarea a trei gene RPP, direcfionate impotriva
patogenului Peronospora parasitica s-a gasit ca toate cele trei cai pot fi
128 129
convergente, permifand activarea unor seturi comune de gene finta. Cel
putin doua caracteristici temporale ale activarii genelor sunt comandate de
doua dintre caile examinate. Multe gene definite prin activitatea lor timpurie
sporesc codificarea proteinelor care-.efectueaza apararea biochimica, Tn timp
ce genele care exprima o expresie durabila sau' intarziata, sporesc
predominant codificarea proteinelor semnalarii. •
La struguri s-a aratat ca pe parcursul maturarii finctelor, in epicarpul
dar §i in pulpa strugurilor se acumuleaza proteine PR de tipul unei
thaumatine (GO) ?i a unei chitinaze (CHV5), la nivele ce depa?esc de cel
pufin 10 ori nivelul existent Tn frunzele acestei specu sau fructele verzi. S-a
determinat ca Tn vhro, aceste substanfe Tnhiba total germinarea conidiilor de
Botiytis cinerea, efect potenfat de confinutul mare de glucoza existent Tn
fructele maturate. Surprinzator este faptul ca aceste rezuhate sunt Tn
contradicfie cu ceea ce s-a observat Tn condifii de camp §i Tn acest context s-
a investigat posibilitatea ca proteinele PR din struguri sa fie degradate la
nivele compatibile cu dezvoharea ciupercii. De altfel, s-au detectat factori
de virulenfa ai ciupercii imediat ce au aparut primele simptome vizibile, iar
dintre ace§fi factori,. proteaza, poligalacturonaza §i lacaza, precum j i
proteazele acide par a fi secretate primele, precedandu-se orice degradare
detectabila a proteinelor PR.
Proteinele PR hidrolitice de tip chifinaze ?i p-l,3-glucanaze au fost
muh studiate Tn plante transgenice, iar Broghe §1 al. (1991) au demonstrat ca
expresia unei chitinaze din samanfa de rapifa j i tutun ar putea reduce
susceptibilitatea la ciuperca Rhizoctonia solani.
Cercetarile efectuate de Fossdal ?i al. (2005) la molid (Picea abies L.
Karst.) Tn varsta de 33 ani, Tn relafie cu ranirea ?i colonizarea cu
Heterobasidion annosum au condus la concluzia ca izoformele chitinazei
gazdei au crescut mult pe parcursul primelor 7 zile dupa ranire ?! inoculare,
urmand a se extinde ulterior mai mult de-a lungul leziunii, Tn clona
rezistenta, decat Tn cea sensibha. Culturile de fesuturi pentru ambele clone
au indus sporirea izoformelor chitinazei Tn decurs de 6- 24 ore dupa
inoculare, ceea ce a indicat cre§terea expresiei chhinazei ca >raspuns la
patogen, ca o componenta a raspunsului general de aparare, atat pentru
clonele mature, cat ?i pentru culturile de fesuturi.
P!\4R 5 este un locus disscris recent, Tn procesul cautarii genelor ce
mediaza rezistenfa la ciuperci patogene, iar pentru identificarea rapida §1
transferul genelor de rezistenfa Tn specii importante de cultura s-a utilizat ca
model genetic, sistemul Arabidopsis thaliana, infectat cu Erysiphe
cichoraceariim.
Pe langa proteinele PR ca factori ai rezistenfei transgenice, au fost
evaluate §i alte peptide ?! proteine cu activitate antimicrobiana, precum
130
puroindolinele..d'm- grm (Kazan §i. al., 2002) sau chiar peptide de oyigine
animala, precum exprimarea genei sarcotoxina din musca vie,<'in' tutunul
transgenic.(Mitsuhara §i al.; 2000). ,-''!.
Deias'^menea^. chiar peptide sintetice s-au-. dpvedit a conferL
Imbunatafirea rezistenfehplantelor la bacterh sau ciuperci patogene (Osuslcy
§ial., 2000). ., . .„; . - ;.;
In acest context, ceea ce este deosebit de interesant este faptpl ca
rezistenfa de acest tip, respectiv producerea unor astfel de proteine s-a putut
induce In plante prin interrnediul acidului salicilic (SA), chiar ia absenfa
unor organisme patogene (Raskhi, 1992). Acidul sahcilic (SA) este un
comipus fenolic comun In plantele vasculare. Este considerat de catre unu a
fi o noua clasa de substanfe de cre§tere la plante, mfluenfand numeroase
procese fiziologice, la concentrafu foarte mici. Printre procesele In care
intervhie amintim rezistenfa la boh §i termogeneza In plante.
Cameron §i al. (1999) au studiat relafia dintre acumularea acidului
sahchic, expresia genei PR-1 §i gradul rezistenfei sistemice dobandhe
(SAR) la plante de Arabidopsis, comparand raspunsul ecotipului salbatic
Columbia (COL-0) §i doua mutante defective la raspunsul HR (rps2-201 §i
rps2-101Cr), pe parcursul raspunsului SAR indus de Psudomonas syringae
pv. tomato (Pst) nevirulenta. Expresia PR-1 s-a redus m mutantele rps,
comparativ cu tipul salbatic, iar SA s-a acumulat la luvele similare pentru
Col-0 §i mutantele alele rps2. Capacitatea de acumulare a SA nu a fost
predictiva capachafii de a ehcha SAR, iar acumularea SA smgura nu este
suficienta pentru a ehcita raspunsul SAR.
Cu toate acestea, expresia unui membru al famihei PR-1 ia plantele
de par tratate cu benzotiadiazol (BTH) (cunoscut ca mductor al SAR) §i acid
sahchic, iar uherior inoculate cu E. amylovora s-a gasit a fi constitutiva §i
neafectata de tratament. Se sugereaza prin urmare faptul ca alte molecule
decat PR-1 pot fi importante in inducfia rezistenfei sistemice induse de
BTH, la par, impotriva bacteriei E. amylovora (Sparta §i a l , 2004).
Benzotiadiazolul (BTH) a fost de asemenea testat in legatura cu
iaducerea SAR la portahoiul de mar M26 (foarte sensibil), In raport cu
Envinia amylovora, m condifu controlate de sera (Baiysal §i al., 2002).
Ca marljer'al rezistenfei In cadrul studulor fiziologice S-a estimat activhatea
peroxidazei (PO) §i ca o componenta a sistemului de protecfie antioxidativa,
glutafi.on -S-trahsferaza (GST). Aphcarea premoculare a BHT, la interval de
2 zhe pe frunzele portaltoiului M26 a redus severitatea bohi, totodata s-a
redus cre§terea bacteriei In fesutul vegetal Reducerea severitafii bohi s-a
corelat cu o scadere a efectelor asupra cre§teru bacteriei' panaTa 51% pe
parcpfsul mfecfiei. De asemenea, la 28 §i 168 ore dupa aphcarea BHT s-a
Inregistrat o cre§tere marcanta a activhafii PO §i GST. Se poateconsidera ca
131
aceasta poate fi un indicator al rezistenfei induse (IR) i n plantele protejate cu
BHT.
Steijl §i al. (1999) precizeaza ca iaducerea rezistenfei sistemice nu se
asociaza cu acup^ularea proteinelor referitoare la patogeneza (PRs), sau, cel
pufin In cazul de la ridiche, cu cre§terea activitafii peroxidazei. De
asemenea, semnificative sunt rezultatele obfinute de Shah §i al., 1999
(flgura 3.16.).
1 > I etilena saau acid jasmonic.
m PDF1.2
ARl-l-u) 3 fost extras Ja t' ale dufi5 Sratasiisstsil w BHt( +•; 108 M> *xfiwK*& v&sii ds 3
s?p!;5ffl*(isl8ito«lf(rffli7,>»)';-3 n<M J( BiSiny^U^'rM .Cava;:ia«tiJmsnfd; ASH-iJ a fost eSfas (fe
ftoeaeiratat80ssil«f>f.i"-? nsi>G,S>i3-/^ti.SH'MS,fiusii^ri-S . S.awsteta/joitraasofijijia.
gsridor ".n-i-fi !a Arsiii.<iop«fe, tr»B«i;)^4lTsti2gtaiw(t4aho;!;-ii'ARHeaM-alor»terii.
Fi^ra 3.16. Kxpresia gcndor PR-1 fi PDF!.2iiplantelemiJ rprl-SmhQbiWa. cu BHT (dupa Shah ji al, 1939),
Studule comparative prin gel-electroforeza a finnzelor de la plantule
rezistente §i susceptibhe Pinus strobus, fafa de Cronartium ribicola. In
priviafa caracterizarii raspunsului HR au rehefat prezenfa a 19 pohpeptide
specifice la plantulele rezistente §i 7 dmtre acestea specifice plantulelor
infectate rezistente. S-a Inregistrat o cre§tere de chca 3 ori a 13 pohpeptide
In famhia rezistenta P327, comparativ cu fesutul frunzelor din plantule
susceptibile sau la care s-a mimat iaocularea. Analizele amanunfite au
demonstrat ca 6 proteine s-au dovedit a fi omologi ai proteinelor cu rol
cunoscut la rezistenfa la boh, 5 s-au dovedh a fi-omologi a unor membri ai
superfamhiei bogate In leucina (LRR) §i una a fost omoloaga proteitiei 90
("heat shock protein") care se constituie un cofactor al famihei LRiE(^ cu
omologi ftincfionah In Pinus strobus §i o baza moleculara pentru rezistenfa
la rugma (Smith §1 al., 2006). •
De§i proteinele PR sunt comune In raspunsurile de hipersenzitivitate
§i par a contribui la SAR, definifia lor exclude un rol necesar In rezistenfa.
132
Descoperirhe ca rezistenfa sistemica indusa (I^R), similara fenotipic
cu SAR poate fi indusa de rizobacteria non-patogena au modificat viziunea
asupra relafiei.diatre formarea leziunii necrotice, ;PRs:?i SAR- °
Asocierhe PRs cu SAR, dar nu, cu ISR;au,,condus la ipoteza ca
acumularea PRs nu este o precondifie pentru inducerea rezistenfei, dar ca
PRs contribuie la starea protectiva. Diferitele cai seranal ale S A R §i I S R
par complementare, aja Incat nivele ridicate de protecfie sunt atinse prin
combinarea induceru de catre un patogen ; necrotrof pe fioinze §1 o
rizobacterie ne-patogena pe radacini, fara ca expresia genelor PR- asociata
SAR. sa fie sthnulata. v
SAR este dependenta de acumularea acidului salicilic, dar nu de
ISR necesha perceperea acidului jasmonic §i a ethenei, dar nu se
asociaza cu ore§terea semnificativa a nivelelor acestor compu§i.
Interesante sunt de asemenea datele prezentate de Vleeshonwers §i
al. (2000), In urma studulor privind interacfiunea Intre Phytophthora
infestans (Mont.) de Bary §i Solanum, foloshid un set de specu de Solanum
salbatice §i soiuri de cartof (S. tuberosum L.) cu grade diferite de rezistenfa.
Pentru spechle salbatice, pentru soiurile cunoscute ca posedand gene de
rezistenfa §i cele non-gazda, principalul raspuns de aparare a fost rispunsul
hipersenzhiv. In speciile cu rezistenfa totala §i non-gazda, HR a fost rapid,
reahzandu-se i n 22 ore, Insemnand moartea a 1-3 celule. La clonele parfial
rezistente, HR s-a indus In intervalul 16-46 ore §i a constat In moartea a 5
sau mai multe celule, demonstrandu-se natura cantitativa a rezistenfei la P.
infestans.
Ahe raspunsuri asociate apararh au fost depunerea calozei §i a
globulelor extracelulare ce confineau compu§i fenohci §i care s-au depozitat
In apropierea celulelor ce au exprimat HR.
De ahfel, studule efectuate pe hipocothe de castravefi (Cucumis
sativus 1.) supuse iafecfiei cu Colletotrichum lagenarium, fie prin cre§terea
plantulelor In prezenfa acidului dicloroizonicotiaic (DCIA) ori preincubarea
segmentelor taiate cu DCIA, acid salicilic (SA) sau acid-5-clorosahcilic
(5CSA) au demonstrat inducerea rezistenfei (Siegrist §i al., 1994).
Rezistenfa a fost explicata In priacipal prin Inhibarea penetrarii ciupercii In
celulele epidermice, iar In hipocothele rezistente ciuperca a indus o cre§tere
a depunerii fenohlor (vizualizafi prin autofluorescenfa), localizafi In
principal ui perefii celulari ai epidermei in jurul paphelor, sub apressorii. Au
fost -cuantificafi ca polimeri asemanatori ligninelor sau ca 4-OH-
benzaldehida; 4-OH- acid benzoic sau 4- acid cumaric. Pretratarea a iudus
de asemenea §i o u§oara activare a chhhiazei.
133
 Totodata, tratamentele plantelor susceptibile de orz {Hordeum
vuHgare) la ciuperca Erysiphe graminis f.sp. • hordei, cu .,2,6-acid
dicloroizonicotinic (DCINA) a indus rezistenfa (Kogel §i al, 1994). Analiza
citologica a reacfiei de interacfiune a relevat colapsul celular hipersenzitiv in
celulele epidermice atacate, corelat cu cre§terea nivelului transcripfiei
acumularii genelor ce codifica protehiele PR-1 §i chitiaazei, dar nu §i P-1,3-
glucanazei. • ,
Studihe referhoare la influenfa agenfilor patogeni asupra confinutului
in acid salicilic al lastarilor lignificafi de zmeura {Rutins ideus L.) au
demonstrat ca infecfia cu ciuperca D. applanata a determiaat o dublare a
concentrafiei SA in zonele distante punctului de inoculare (in jurul §i intre
leziuni), la soiul rezistent - Latham-. Nu s-au produs acelea§i modificari la
plantele susceptbile (M. Promise), ceea ce demonstreaza participarea SA la
raspunsul de aparare al plantelor lemnoase, la stresul biotic (Bandurska ?i
al.,2003). • urma studiilor citologice §i farmacologice cu privire la reacfia de
i n cadrul hiteracfiunu diatre Pseudomonas spp. §1 Arabidopsis
thaliana, rizobacteria a iadus rezistenfa sistemica dobandita independent de
acidul salicilic, dar a neceshat raspunsul la alfi hormoni ai plantei gazda,
anume, acidul jasmonic §i etilena. P. fluorescens a demonstrat o mare
capachate de a transforma precursorul ethenei (acidul 1- anunociclopropan
1- carboxhic), la etilena (Hase §i a l , 2003). De asemenea, expresia genei
OsPI-PLCl (fosfomozhid-specific fosfohpaza) poate fi implicata in cahe
semnal ce mduc rezistenfa orezului {Oiyza sativa L.) la boala produsa de
Magnaporthe grisea. Expresia acestei gene a fost indusa de diferifi inductori
chunici §i biologici, incluzand BHT, SA, probenazol (PB), acid jasmonic
(JA) §i esterh sai methici (Song §i Goodman, 2002).
Raspunsul hipersensitiv s-a demonstrat a fi indus in plantele non
gazda de catie harpin, un ehchor bacterian de natura proteica. In acest sens,
pentru controlul bohlor plantelor, i n sensul manipularii rezistenfei pe baza
acestui ehcitor a fost clonata gena {hrpzpss) card codifica harpinul din
Psudomonas syringae pv. syringae (rasa L0B2-1, agentul cauzal al bohi la
lihac) (Takakura §1 a l , 2004). Cercetarile efectuate de Peng §i al.,(2003) au
demonstrat ca strophhe cu harphi care hiduce moartea celulara
hipersenzitiva (HCD) au dezvohat rezistenfa- SAR, fara necroze
macroscopice, menfionandu-se ca uneori HCD insofe§te dezvoltarea
rezistenfei conferita de genele de rezistenfa (R) la Arabidopsis. Inducerea
rezistenfei de catre harpin pare a se dezvolta concomhent cu moartea celulei
§i rezistenfa necesha NDRl §i EDSl, componente semnal pentru
funcfionarea unor gene R.
De asemenea, i n cazul infiltrarh cu Psudomonas syringae pv.
tabaci, sau cu Agrobacterium tumefaciens a finnzelor de sfecla ro5ie {Beta
134
vulgaris) (Sepulyeda-Jimenez §i a l , 2004) a fost indusa sinteza betacianiaei
(cunoscut fiind ca in radacini se acumuleaza in principal betanina), i n zona
afectata a finnzelor cu P. syringae, .Geei ce demonstreaza raspunsul
hipersenzitiv. Infiltrarea cu A. tumefacie0:m a indus raspunsul HR, insa, a
fost ehchata producerea speculor reactive de oxigen (ROS) inainte de a se fi
indus sinteza ..betacianinei, care s-a acumulat de altfel i n mod uniform in
zona de infiltrafie. Se presupune ca ROS sunt semnale care indue sinteza
betacianinei,, iar aceast.a.la randul ei poate conduce la limitarea pagubelor
datorate iafiltraru cu bacteria,
Borden §i Higgins (2002) confirma rolul crucial al ROS i n hmitarea
colohizarii plantelor de.oatre ciuperci, ca molecule semnal pentru raspunsul
de aparare.
Referitor la formarea speciilor reactive la oxigen, sunt si alte
opinij precum cele exprimate de Christopher-Kozjan §i Heath (2003), in
hipersenzitivhate. Din punct de vedere chologic, autorii rehefeaza ca la
nivelul celulelor epidermice supuse raspunsului hipersensitiv datorat
penetrarii unor ciuperci (care produc rugiai sau fainare) au loc doua tipuri de
manifestari:
- in celulele non gazda, procesul de moarte celulara se sfar§e§te i n cel
pufin 0 ora, iar firi§oarele trans-vaculoare raman vizibile inifial,
dupa incetarea curenfhor citoplasmatici;
- i n celulele gazdei rezistente, firi§oarele trans-vacuolare dispar o data
cu incetarea curenfhor citoplasmatici, iar moartea celulara se incheie
dupa 0 ora sau mai multtimp.
Studihe farmacologice au sugerat cE moartea celulelor gazda §i non
gazda a neceshat un influx de calciu extracelular, activitatea protein kinazei
§i sinteza protehielor, dar nu a generat extracelular specii reactive de oxigen.
Musetti §i al. (2004), i n urma studulor biochhnice §i ultrastructurale
la marul infectat cu fitoplasma proliferarii marului (APP), cu referhe la
localizarea apei oxigenate, a rolului peroxidazelor, malondialdehidei §i
glutationului redus, la trei soiuri de mar, ap precizat urmatoarele:
- la-pomh refacufi, simptomele bphl §i patogenul au disparut din
plantafie, dar fitoplasma a ramas h i radacini;
- H2O2 a fost detectata chocHimic, prin reacfia sa de a produce
depozite electron dense, fiind regasita ia plasmalema celulelor
floemului dhi fhmzele pomhor refacufi, dar nu i n cele sanatoase sau
afectate de APP (figura 3.17.);
135
 infectate cu APP, in cazul aceluia§i soi, prelevat.jn mai (figura
3J8.). Cele mai mari diferenfe s-au Inregistrat In sepfemJDrie, cand la
toate soiurhe s-au determmat nivele mai mari ale M D A ui,fhlbzele
refacute, comparativ cu cele APP-asimptomatice sau frunzele
sanatoase, diferenfele fimd semnificative pentru doua din. cele,.trei
soiuri.

' A * ' " ' B;AD,-fe#

absettta; precipitate la
Mai
3,0

2,5- •• *

0,5
B.,, C, 0., Cdddefloemduidmtftsubi Brnzmrd'^cuts
0.0
FLORIl-IA iSTPJAN- Z-SUKA di TREPPO

^Reflsut

2.5

3,0-

A. U-
In toate soiurile, activitatea peroxidazei din fesuturile afectate de
APP a fost mai mare sau egala cu cea din fesuturile refacute, care la 1,0
randul sau a egalat sau depa^it pe cea din pomii sanato?!. In schimb,
confinutul in glutation din frunze a scazut in ordine inversa. 0.5
In frunzele pomilor refacufi s-a observat o cantitate mai mare de
0,0:
malondialdehida (MDA), decat in cele sanatoase sau afectate de
FLORIMA imiim ZEOKAdiTEEPPO
APP, la trei soiuri, in relafie cu data determinarii, i n timp ce la alte
trei soiuri, confinutul nu a fost semnificativ diferit la frunze
sanatoase, afectate sau refacute. Nu s-au observat diferenfe mari in h f m ^ t e a tr«i noim de m§r (dupS Mmst&p. al., 2Qd4)-
privmfa confiautului de M D A in fiunzele sanatoase, refacute §i

136 137
 Rezultatele sugereaza faptul ca unele sisteme oxidante din frunzele
refacute nu sunt foarte active,, ceea ce permite supraproductia H2O2 §i
probabil peroxidarea lipidelor. ; Molecular Plant Pathology, Vol.' 61: 227-236. -
Existenfa unui sernnal transmisibil derivat din celulele care
reacfioneaza hipersenzitiv la invazia patogenului, i n cadrul interacfiunii
incompatibile ale soiului de soia Harosoy 1272, cu rasa l a ciupercii
Phytophthora sojae s-a demonstrat a determina schimbari rapide i n
fiziologia stomatelor, dupa iaocularea frunzelor (McDonald §i Cahhl, 1999).
Astfel, i n cazul interacfiunii incompatibile a avut loc inchiderea stomatelor,
spre deosebire de interacfiunea compatibila, cand stomatele s-au inchis
foarte incet sau au ramas deschise. Mai mult, tratarea frunzelor cu ehchor
abiotic, azotat de argmt §i ranhe nu a Indus inchiderea sistemica a
stomatelor.
BIBLIOGRAFIE
•t \ 130.
Ahr, P., Kim, S., Lee, Y.H. 2005. Vhammpi Functions as an Activator of Plant
Disease Resistance. Plant Physiology, |?'ol. 138: 1505-1515.
Alvarez, M.E., Pennell, R.I., Meijer, P.J., Ishikava, A., Dixon, R.A., Lamb, C.
1998. Reactive oxygen mtermediates mediate a systemic signal network in
the estabhshment of plant hnmunity. Cell, Vol. 92: 773-784.
Ananieva, K . I . , Ananiev, E.D. 1999. Effect of methyl ester of jasmonic acid and
benzyl-anunopurine on growth and protehi profile of excised cotyledons of
Ctiairbitapepo (Zucchini). Biol. Plant, Vol. 42: 549-557.
Apei, K., Hirt, H. 2004. Reactive oxygen species: Metabohsm, oxidative stress,
and signal transduction. Annual Review Plant Biology, Vol. 55: 373-399.
Baysal, 0 . , Laux, P., Zeller, W. 2002. Systemic acquhed resistance (SAR)-
Effect of BHT agamst fire blight. Acta Horticulturae, Vol. 590: 269-272.
Blokhma, 0., Vholainen, E., Fagerstedt, K.V. 2003. Antioxidants, oxidative
damage and oxygen deprivation stress: a review. Annals ofBotai^y, Vol. 91:
179-194.
Bolweh, P.G., Bmdschedler, L.V., Blee, K.A., Butt, V.S., Davies, D.R., Grdner,
S.L., Gerrish, C , Mmibayeva, F. 2002. The apoplastic oxidative burst in
response to biotic stress m plants: a three-component system. Journal of
Experhnental Botany, Vol. 53: 1367-1376.
Bonello, P., Blodgett, J.T, 2003. Pinus nigra~Sf>haeropsis sapinea as a model
pathosystem to investigate local and sy^tenuc affects of fungal infection of
pmes. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 63: 249-261.
138
Borden, S., Higgins-, V.J. 2002. Hydrogen peroxide play a critical r o l e m the
defence response of tomato to Cladosporitimfulvurn. Physiological and
. ,y "
Boudsocq, M . , Lauriere, C. 2005. Osmotic signaling In plants. Multiple
patways mediated by emerging kmase families. Plant Physiology, Vol. 138:
1185-1194.
Broglie, K., Chet, I . , Holliday, M . Cressman, R., Biddle, P., Knowhon, S.,
Mauvais, C.J., Broghe, R.' 1991. Transgenic plants with enhanced resistance
to the fungal pathogen M/ioctomara/am. Science, Vol. 254: 1194-1197.
Buonaurio, R., Servhi, M . 1999. Involvement of lipoxigenase, Upoxigenase
pathway volathes, arid lipid peroxidation during the hypersenshive reaction
of pepper leaves to Xanthomonas campestris pv. vesicatoria. Physiological
and Molecular Plant Pathology, Vol. 54: 155-169.
Cameron, R , Paiva,. N.L., Lamb, C.J., Dixon, R.A. 1999. Accumulation of
sahcyhc acid and PR-1 gene transcripts ia relation to the systemic acquired
• resistance (SAR) response induced by Pseudomonas syringae pv. tomato in
Arabidopsis. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 55: 121-
Christopher-Kozjan, R., Heath, M.C. 2003. Cytological and pharmcological
evidence that biotrophic fungi trigger different cell death execution
processes hi host and nonhost cells duriag the hypersenshive response.
Physiological and Molecular Plant Pathology, V o l 62: 265-275.
Croft, K.P.C., Juttner, F. 1993. Volatile products of the lipoxygenase pathway
evolved from Phaseolus vidgaris (L.) leaves hioculated with Pseudomonas
syringae pv. phaseolicola. Plant Physiology, Vol. 101: 13-24.
Delledonne, M . , Murgia, I . , Ederle, D., Sbicego, P.P., Biondani, A., Polverari,
A., Lamb, C. 2002. Reactive oxygen intermediates modulate nitric oxide
signahng m the plant hypersenshive-resistance response. Plant Physiology
and Biochemistry, Vol. 40: 605-610.
Delledonne, M . , Ferrarini, A., De Stefano, M . 2005. Nitric oxide functions in
plant disease resistance. The First Symposium on Plant Neurobiology,
Florence - Italy, Book of Abstracts: 38.
Devadas, S.K., Ramesh Raina, R. 2002. Preexistmg Systemic Acquhred
Resistance Suppresses Hypersensitive Response-Associated Cell Death in
Arabidopsis hrll Mutant. Plant Physiology, Vol. 128: 1234-1244.
Dickman, M.B. 2003. Comparative pathobiology approaches 'to generating
transgenic crop plants with enhanced resistance to fungal pathogens.
Phytoparasitica, V o L 3 1 : 319-323.
Dietrich, P. 2005. Ca^"^ -permeable channels m the plant pathogen response. The
First Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy, Book of
Abstracts: 31.
139
Dong, X. 2001. Genetic dissecation of systemic acquired resistance. Current
Opinion in Plant Biology^, Vol.4: 309-314. ••
Dring, M.J. 2005. Stress Resistance and.Disease Resistance in Seaweeds:.The
Role of Reactive Oxygen Metabohsm. Advances in Botanical Research,
Vol. 43: 175-207.
Durrant, W.E., Dong, X. 2004. Systemic acquhed resistance. Annual Review of
Phytopathology, Vol. 42: 185-209.
Eulgem. T., Weigman, V.J., Chang, H.S., McDoweh, J.M., Holub,'E.B.,
Glazwbrook, J., Zhu, T., Dangl, J.L. 2004. Gene Expression Signatures
from Three Genetically Separable Resistance Gene Signaling Pathways for
Downy Mildew Resistance. Plant Physiology, Vol. 13 5: 1129-1144.
Fabro, G., Kovacs, I . , Pavet, V., Szabados, L., Alvarez, M.E. 2004. Prolme
accumulation and AiP5CS2 gene activation are induced by plant-
pathogeaMPMI, Vol. 17: 343-350.
Fossdal, C.G, Hietala, A.M., Kvaalen, H., Solheim, H. 2005. Changes in host
chitinase isoforms m relation to wounding and colonization by
Heterobasidion annosum: early and strong defence response in 33-year-old
resistant Norway spruce clone. Tree Physiology, Vol. 26: 169-177.
Fritig, B., Heitz, T., Legrand, M . 1998. Antimicrobial protems m hiduced plant
defence. Current Ophaion Immunology, Vol. 10: 16-22.
Furuse, K., Takemoto, D., Doke, N., Kawakita. 1999. Involvement of acthi
filament association, hi hypersenshive reactions in potato cehs.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 54: 51-61.
Gechev, T.S., Hhle, J. 2005. Hydrogen peroxide as a signal controlhng plant
programmed ceh death. JCB, Vol. 168: 17-20.
Glazebrook, J., Rogers, E.E., Ausubel, F.M. 1997. Use of Arabidopsis for
genetic dissecation of plant defence responses. Annual Review Genetic,
Vol.31: 547-569.
Gorlach, J., Vohath, S., Knauf-Beiter, G., Hengy, G , Beckhove, U., Kogel,
K.H., Oostendorp, M., Stamb, T., Ward, E., Kessmann, H., Ryals, J. 1996.
Benzothiazole a novel class of iaducers of systemic aquhed resistance
activates gene expression and disease resistance m wheat. Plant Ceh, Vol. 8:
629-643.
Graham, T.L., Graham, M.Y. 1999. Role of hypersensitive cell death in
condhionmg eUchation competency and defence potentiation. Physiological
and Molecular Plant Pathology, Vol.55: 13-20.
Hancock, J.T., Desikan, R., Clarke, A., Hurst, R.D., Nehl, S.J. 2002. CeU
signahing foUowing plant/pathogen uiteractions involves the generation of
reactive oxygen and reactive nitrogen species. Plant Physiology and
Biochemistry, Vol. 40: 611-617.
140
Hase, S. Van Pelt, J.A., Van Loon, L . C , Pieterse, M.J. 2003. Colonization of
Arabidopsis hy Pseudomppas fluorescens primes the plant tp produce higher
levels of ethylene upop pathogen infection. Physiological and Molecular
Plant Patiiology,' Vol. 62: 219-226. : t '•• "
Heath, M.C. 2000., Hypersensitive response related deathi.*,Plant Molecular
Biology, Vol. 44:321-334. ,
Heh, M . , Bostock, R. 2002. Induced systemic resistance (ISR) against
pathogens in the context of induced plant defences. Annals of Botany, Vol.
89:503-512. , :''.
Hung, S.H., Yu, C.W., Lin, C.H. 2005. Hydrogen peroxide functions as a stress
signal in plants. Bot. Buh. Acad. Sin., Vol. 46: 1-10.
Jabs, T. 1999,. Reactive oxygen hitermediates as mediators of programmed ceU
death in plants and animals. Biochemical Pharmacology, Vol. 57: 231-245.
Kangatharahngam, N . , Pierce, M.L., Bayles, M.B., Essenberg, M . 2002.
Epidermal anthocynin production as an indicator of bacterial blight
resistance in cotton. Physiological and Molecular Plant Pathology,- Vol. 61:
189-195.
Kariola, T., Brader, G,, Li, J,, Palva, E,T, 2005, Chlorophylasse 1, a damage
control enzime, affects the balance between defense pathways i n plants. The
Plant Ceh, Vol. 17: 282-294.
Kazan, K., Rusu, A., Marcus, LP,, Gouher, K C , Manners, J,M, 2002,
Enhanced quantitative resistance to Leptosphaeria maculans conferred by
expression of a novel antimicrobial peptide in canola (Brassica napus L,),
Molecular Breeding, Vol. 10: 63 -70,
Knight, H. 2000. Calcium signaling during abiotic stress in plants. Intemational
Review of Cytology, Vol, 195: 269-325.
Kogel, K,H,, Beckhove, U , , Dreschers, L , Munch, S., Romme, Y, 1994.
Acquhed resistance in barley (The resistance mechanism induced by 2,6-
dichloroisonicotinic acid is a phenocopy a genetically based mechanism
governing race-specific powdery mildew resistance). Plant Physiology, Vol.
106: 1269-1277.
Kuc, J. 1982. Induced immunity to plant disease. Bio Science, Vol.32: 854-860.
Laloi, C , Apei, C , Danon, A. 2004. Reactive Oxygen signahing: the latest
news. Current Opmion In Plant Biology, Vol. 7: 323-328.
Lamb, C.J. 1994. Plant disease resistance genes in signal .perception and
tiansduction. Ceh, Vol. 76: 419-422.
Lam, E., Pontier, D., Del Pozo, 0 . 1999. Die and let hve programmed ceh death
m plants. Current Opinion Plant Biology, Vol. 2: 502-507.
Lam, E,, Kato, N , , Lawton, M , 2001, Programmed ceh death, mhochondrion
and the plant hypersensitive response. Nature, Vol. 411: 848-853.
141
Lamote, O., Gould, K., Lecourieux, D., Sequeira-Legrand, A., Lebrun-Garcia,
A., Dumer, L , PUgin,' A., Wendehenne, D. 2004. Analysis of Nitric Oxide
Signaling Functions in Tobacco Cells Challenged by' the Ehchor Crypt.
PlantPhysiology, Vol. 135:516-529. . ,
Lopez-Huertas, E., Charlton, W.L., Johnson, B., Grah'am; LA:, Baker, A. 2000.
Stress induces peroxisome biogenesis genes. The EMBO Journal, Vol. 19:
6770-6777. ' ''^ " '
Malolepsza, U., Rozalska, S. 2005. Nitric o^d'de and hydrogen peroxide in
tomato resistance. Nitric oxide modulates hydrogen peroxide level in o-
hydroxyethylorutin-hiduced resistance t6 Botrytis cinerea in tomato. Plant
Physiology and Biochemistry, Vol. 43: 623-635.
Martm, G.B. Bogdanove, A.J., Sessa, G. 2003. Understanding the functions of
plant disease resistance protems. Annual Review of Plant Biology, Vol. 54:
23-61.
McDonald, K,, Cahill, D.M. 1999. Evidence for a transmissible factor that
causes rapid stomatal closure hi soybean at shes adjacent to and remote
from hypersensitive cell death mduced by Plrytopfithora sojae.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 55:197-203.
Mhsuhara, I . , Matsufuru, A., Ohshhua, M . , Kaku, H., Nakajima, Y., Murai, N . ,
Natori, S., Ohashi, Y . 2000. Induced expression of sarcotoxinIA enhanced
host resistance against both bacteria and fungal pathogens in transgenic
tobaco. MPMI, Vol. 13:860-868.
Mhgkova, K., Luhova, L., Lebeda, A. 2004. Reactive oxygen species
generation and peroxidase activity durmg Oidium neolycopersici infection
on Lycopersicon species. Plant Physiology and Biochemistry, Vol.42: 753-
761.
Montesano, M . 2002. Molecular characterisation of plant defence responses to
Erwinia carotovora. Academic Dessertation, University ofHelsmki.
Musetti, R., Sanha di Toppi, L., Ermacora, P;, Favali, M.A. 2004. Recovery in
apple trees infected with the Apple prohferation phytoplasma: and
ultrastructural and biochemical study. Biochemistry and CeU Biology, Vol.
94:203-208.
Oancea, F., Severin, V., Kupferberg, S. 1997, Inducerea rezistenfei sistemice -
noua modahtate de combatere a bohlor plantelor Sesiunea ^thnfifica
Anuaia a I.C.P.P. Bucure§ti - Stiategh de protecfie a plantelor cu hnpact
redus asupra mediului. 2-3 Aprihe.
Ordog, S.H., Higgms, V.J., Vanlerberghe, GC. 2002. Mitochondrial
Alternative Oxidase Is Not a Critical Component of Plant Vhal Resistance
But May Play a Role m the Hypersenshive Response. Plant Physiology,
Vol. 129:1858-1865.
142
Osusky, M . , Zhou, G.,- Osuska, I . , Hancock, RE., Kay, W.W.,.Misra,; S,.,2000,
Transgenic plants expressing cationic peptide chimeras- exhibh hroad-
spectium resistance to phytopathogens. Nature Biotechnology, Vol. • 18.:
1162-1166.
Pastori, G.M., Foyer, C.H. 2002. Common components, networks, and patways
of cross-tolerance to stress. The central role of redox and abscisic acid
mediated controls. Plant Physiology, Vol, 129: 460-468.
PeUinen, R.I, Korhonen, M.S., Tauriahien, A.A., Tapio Palva, E., Kangasjarvi,
J. 2002, Hydrogen Peroxide Activates Cell Death and Defense Gene
Expression in Birch. Plant Physiology, Vol. 130: 549-560,
Peng, J.L, Dong, H.S., Dong, H.P., Delaney, T.P. Bonasera, J.M., Beer, S.V.
2003. Harpin-ehched hypersenshive ceU death and pathogen resistance
require the NDRl and EDS I genes. Physiological and Molecular Plant
. Pathology, Vol. 62:317-326.
Percival, G.C. 2001. Induction of systemic acquked disease resistance in plants:
potenfial imphcation for disease management i n urban forestry. Journal of
Arboricultiire, Vol. 27 (4).
Pike, S.M., Zhang, X . C , Gassmann, W. 2005. Electrophysiological
Characterization of the Arabidopsis av7'7?p/2-Specific Hypersenshive
Response in the Absence of Other Bacterial Signals. Plant Physiology, Vol.
138:1009-1017.
Poupard, P., Parisi, L., Campion, C , Ziadi, S., Simoneau, P. 2003. A wound
and ethephon inducible PR-10 gene subclass from apple is differentially
expresed durmg mfection whh a compatible and an incompatible race of
Venturia inaequalis. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 62-
3-12.
Puhringer, H., MoU, D., Hoffinann-Sommergruber, K., Wathlon, B., Katinger,
H., Lahner-da Camara Machado, M . 1998. Characterization of the promoter
of an apple /PP-protein gene in tiansgenic tobacco. Symposium
Phytopathologie kn Gartenbau.
Radwan, 0., Mouzeyar, S., Venisse, J.S., Nicolas, M . , M . F. Bouzidi, M.F.
2005. Resistance of sunflower to the biotrophic oomycete Plasmopara
halstedii is associated with a delayed hypersensitive response within the
hypocotyls. Journal of Experimental Botany, Vol. 56:2683-2693.
Ryu, C M . , Farag, M.A., Hu, C.H., Reddy, M.S., Klopper, J.W., Pare, P.W.
2004. Bacterial Volathes Induce Systemic Resistance hi Arabidopsis. Plant
Physiology, Vol. 134: 1017-1026.
Sepulveda-Junenez, G., Rueda-Benhez, P;, Porta, H,, Rocha-Sosa, M . 2004.
Betacyanm synthesis in red beet (Beta vulgaris) leaves induced by
wounding and bacterial mfiltration is preceded by an oxidative burst.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 64: 125-133.
143
Shah, J., Kachroo, P., Klessig, D.F, 1999. The Argbidopsis ssil Mutation
Restores Patjiogenesis-Related Gene-Expression mpprl Plants and Renders
Defensin Gene Expression SaligyliiJ', .Acid Dependent, Plant Ceh, Vol.
11:191-206.
Siegrist, J., Jeblick, W., Kauss, H. 1994. Defence responses m enfected and
ehched cucumber (Cucumis sativus L.) -hypocothyl segments exhibiting
acquired resistance. Plant Physiology^ Vol., 105: 1365-1374.
Smith, J.A., Blanchette, R.A., Burhes, .T.A., Jacobs, J.J., Hggins, L.A.,
Witthuhn, B.A., David, A.J., Gihman, J:H[.,2006. Proteomic Comparison of
Needles from Bhster Rust-Resistant - and Susceptible Pinus strobus
Seedlings Reveals UpRegulation of Putative Disease Resistance Proteins.
MPMI, Vol.19: 150-160.
Song F., Goodman R.M. 2002. Molecular clonmg and characterization of a rice
phosphomositide -specific phospholipase C gene, OsPI-PLCl, tbat is
activated in systemic acquired resistance. Physiological and Molecular Plant
Pathology, Vol. 61:31-40.
Sparta, F., Rotino, L., Valgimigli, M . C , Puphlo, P., Trost, P. 2004. Systemic
resistance induced by benzothiadiazole in pear moculated with the agent of
fire blihgt (Erwinia amylovora). Scientia Horticulturae, Vol. 101: 269-279.
Steijl, H., Niemann, G.J., Boon, J.J. 1999. Changes m chemical composition
related to fiingal mfection and induced resistance in carnation and radish
investigated by pyrolysis mass spectrometry. Physiological and Molecular
Plant.Pathology Vol. 55: 297-311.
Sticher, b;, Mauch-Mani, B., Metraux, J.P. 1997. Systemic acquhred resistance.
AnnualUeview Phytopatiiology, Vol. 35: 235-270.
Tada, Y , Kusaka, K., Bertsuyaku, S., Shmogi, T., Sakamoto,M, Ohura, Y.,
Hata, S., Mori, T,, Tosa, Y., Mayama, S. 2005. Victorin triggers
programmed cell death and the defence response via mteraction with a cell
surface mediator. Plant and Cell Physiology, Vol. 46: 1787-1798.
Takakura, Y., Ishida, Y., Inone, Y., Tsutsumi, F., Kuwata, S. 2004. Induction of
a hypersensitive response- like reaction by powdery mhdew hi transgenic
tobacco expressmg harphipss. Physiological and Molecular Plant Pathology,
Vol. 64: 83-89.
Talarczyk, A., Hennig, J. 2001. Early defence response m plants.mfected with
pathogenic organisms. Cellular and Molecular Biology Letters,. Vol.6: 955-
970. • -. .• ..
Van Doom, W., Wohermg, E.J. 2005. Many ways to exh ? CeU death
categories m plants. Trends in Plant Science, V o l 10:-117-122.
Ym Loon, L . C , Bakker, P.A.H.M., Pieterse, C.M.J. 1998, Systemic resistance
induced by rhizosphere bacteria. Annual Review Phytopathology,.Vol. 36:
453-483.
144
•Van Loon, L . C , Van Strien, E.A. 1999. The famihes of pathogenesis-related
protems, their activities, and comparative analysis of PR-1 type proteins.
Physiological and Molecular Plant pathology. V o l 55: 85-97.
Vleeshonwers, V.G., Van Dooljeweert, W., Covers, F., Kamoun, S., Colon, L.
2000. The hypersensitive response is associated with host and nonhost
resistance to Phytophthora infestans. Planta, Vol. 210: 853-864.
Vranova, E., Inze, D., Breusegem, F.V. 2002. Signal transduction during
oxidative stress. Journal Experhnental Botany, Vol53: 1227-1236.
Way, H.M., Kazan, K., Mitter, N . , Gouher, K.C., Birch, R.G., Manners, J.M.
2002. Constitutive ex;pression of a phenylalanine ammonia-lyase gene from
Stylosanthes humilis in tmasgenic tobacco leads to enhanced disease
resistance but hnpaked plant growth. Physiological and Molecular Plant
Pathology, V o l 60: 275-282. ^
Wang, Y., S., Yang, Z.M. 2005, Nitric Oxide Reduces Aluminum Toxicity by
• Preventmg Oxidative Stress in the Roots of Cassia tora L. Plant 'and Cell
Physiology, V o l 46:1915-1923:
Ward, E.R, Ukness, S.J., WilHams, S.C, Dmcher, D . C , Ahl-Goy, P., Metraux,
J.P., Ryals, L 1991. Coordinate gene activity i n response to agents that
mduce systemic acquhed resistance. Plant CeU, Vol. 3: 1085-1094.
Wm, L, Greenwood, D.R., Plummer, K . M . 2003. Characterisation of a protein
firom Venturia inaequalis that induced necrosis m Malus carrying the
resistance gene. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 62- 193-
202.
Yamaguchi, T., Minami, E. Ueki, L , Shibuya, N . 2005. Ehchor-mduced
activation of phosphohpases plays an important role for the induction of
defence responses i n suspension-cultiired rice ceUs. Plant and Cell
Physiology, Vol. 46: 579-587.
Zeier, J., Dehedonne, M . , Mishma, T., Severi, E., Sonoda, M . , Lamb, C. 2004,
Genetic elucidation of nitric oxide signahng in incompatible plant-pathogen
mteraction, PlantPhysiology, Vol. 136: 2875-2886.
Zhang, W., Wang, C, Qin, C , Wood, T., Olafsdottif, G., Wehi, R.. Xuemin
Wang, X . 2003. The Oleate-Sthnulated Phosphohpase D, PLD5, and
Phosphatidic Acid Decrease H202-Induced CeU Death in Arabidopsis The
Plant CeU, V o l 15: 2285-2295.
145

CAPITOLUL
MODIFICARI M E T A B O L I C E LA PLANTE,
DETERMINATE DE A G E N J I I PATOGENI
4.1. E F E C T E L E AGENTILOR PATOGENI ASUPRA
FOTOSINTEZEI
Fotosinteza reprezinta procesul complex prin care plantele
autotrofe verzi, sintetizeaza primii compu§i organici (trioze), din substanfe
anorganice (apa, dioxid de carbon §i saruri minerale), in prezenfa energiei
luminoase provenitd de la soare §i captatd de pigmenfii asimilatori (m
special de clorofila), ^7"oce5 in urma cdruia se pune tn libertaie oxigen.
Organul specializat pentru desfa§urarea fotosintezei este frunza, iar
la nivel celular procesul are loc in cloroplaste.
In privin|a mecanismului de desfa?urare, cercetarile au demonstrat
parcurgerea a doua faze:
- faza de lumina, care are loc in tilacoidele cloroplastului §i care
presupune urmatoarele procese de baza: - absorb|;ia energiei
luminoase §i transformarea ei i n energie biochimica poten|;iala,.
formandu-se o substan]:! foarte bogata i n energie, respectiv adenozin
trifosfat (ATP), precum §i o substanta cu un putemic caracter
reducator, nicotinamid dinucleotid fosfat redus (NADPH*
(ambele urmand a fi utilizate in faza a doua); - fotodisocierea
moleculelor de apa j i eliberarea oxigenului; - absorb^ia dioxidului de
carbon.
146
- - fazavenzimatica (deilntuaecic), cargj^re loc. in, .stroma cloropastului §1
'•- h • care presupune jeduc,erj?fti f0,toskitetica a (^icj^ij^uiui. de carbon (PGR),
prin intermediui unui acceptor, reprezentat d,e.|>bulozo-.r,5 difosfat §i
a enzimei RUBISCO_(ribulozo 1,5 difosfat carboxilaza oxigenaza),
cu formarea de tri^dze (ciclul Calvin sau calea Cs de reducere
fotosinteticaj a carbonului (PGR), i n aceasta" faza sunt folosite
subtanfele fcjrmatfe i n faza de lumina (avand i n vedere parcurgerea
proceselor de carboxilare, reducere ^ i regenerare). Sunt cunoscute §i
cai de asimilare a dioxidului de carbon ( C 4 , CAM), dar urmeaza apoi
reducerea fotosintetlca pe calea C3.
4.1,1. Impactul agentilor patogeni asupra ratei fotosintezei
Este cunoscut faptul ca bolile provocate de agen];i bioticl determina
reducerea fotosintezei nete, ca urmare a reducerii suprafe];ei foliare (zona
specializata pentra acest proces), a deteriorarii cloroplastelor (organite
specializate pentru fotosinteza), ca §i din cauza • scSderii confinutului de
clorofila (principalul pigment asimilator). ^ "-^
Mai mult, cercetarile efectuate de -Sfmpol §i al. (2003) i n cazul vi|:ei
de vie, sub incident virusurUor, au deiii'Snstrat existenta unei mteaela];ii
intre asimilarea neta a dioxidului de carbbii-'5i concentratia substomatica a
acestuia, atat i n cazul plantelor sanatoase, cat §1 afectate (figura 4.1.).
De asemenea, Guo §i al. (2005) au investigat cre§terea plantelor,
cQn|inutul de- clorofila, schirnbul fotosintetic de gaze, activitatea enzimei
RUBISCO §ifluorescenta clorofilei la plantele de ridt<5be (Raphanus sativus
var. longipinnatus) dupa infecjia cu virusul mozaicului guliei (TuMV). S-a
constatat ca masa proaspata a plantelor, masa uscata, confinutul i n clorofila,
rat^ fotosintezei nete, rata transpitafiei, conducatn|a stomatica, precum §i
activitatea RUBISCO au fost semnificativ.mai mici in plantele iinfectate cu
virus, la 5 saptamani dupa infecjie, comparativ eU plantele •sfcatoase. S-ra
concluzionat-ca'6 reducere a biomasei plantelot infectate cu TuMVpoateiTi
asociata'cU scaW^lr'eia; activitatii fotosinteticfe-datj^i de reducerea'''activitatii
RUBIStfe., iitmij;. ' no ir. ,•• :.;,tr\
de
intre plantele sanatoase §i infectate, cand fiunzele au fost tinere. Pe nia'sura
extensiei acestora, cele infectate au prezentat o scadere a absorbtiei
dioxidului de carbon probabil datorita continutului mai jtnic de clorofila.
Raportul clorofila a/clorofila b a fost mai mare, iar graUa a prezentat mai
putine tilacoide in fiunzele infectate. La fasole {Phaseolus
vulgaris), infectia unei
singure frunze cu ciuperca 16

Uromyces appendictdata,
CM
> care provoaca rugina a
as-
stimulat procesul de asimilare 1
2Q;' CM
k in frunzele vecine nemfectate
o V3.' (Livne,1964), ceea ce se 8 s

O m- poate datora -efectului

4
sursa/utilizator. De O "O infectat
s•
asemenea, Lopes §i Berger
(2001) au stabilit ca rugina 40 SO 120 • 160 ,200
~5- reduce rata fotosiiitezei i n
0 400
Ore dup a infectie
mi mm vm.im mod direct proportional cu
- tflmpeKitma22 o C .^'V;'^,''.'':,
'.^''^'i'v^
suprafata vizibil afectata, i n
timp ce la frunzele afectate Figura 4.2. Efeotul infcctiEi cu Erysiphe gratnita5;,f,sp:
de antracnoza, reducerea ratei hordei la orz, asupra ratei absorbfiei dioxiduluide^eBrbon
fotosmtezei a fost mai (dupa Edwards, 1970)
putemica, raportat la
suprafata vizibil lezata,
La stejar afectat de fainare (Microsphaera alphitoides), de asemenea
s-a inregistrat initial o cre§tere a ratei asimilatiei nete, explicata printr-o
Spre exemplu, in cazul patogenilor necrotrofi, reducerea fotosintezei scadere a ratei fotorespiratiei (Hewitt §i Ayres, 1975) (iproces caracteristic
este rezultatul deteriorarii sau morjii celulelor, in schimb, in cazul agentilor plantelor cu metaboUsm de tip C3).
patogeni biotrofi, i u fazele initiale ale atacului s-a inregistrat o stimulare a Nail §i Howell (2004), i n urma cercetarHor efectuate prin mocularea
fotosintezei. cu suspensie conidiana de Uncinula necator (Schw.) Burr., care provoaca
Spre deoosebire de raportarile anterioare care au indicat stimularea famare la vita de vie, variind §i radiatia fotosmtetic activa (PAR) ?i
fotosintezei i n stadiile initiale ale infectiei orzului cu Erysiphe graniinis fsp. concentratia de CO2 au constatat urmatoarele: agentul patogen a redus
hordei, urmata de un decUn, Edwards (1970) precizeaza ca stimularea eficienta carboxilarii (K), rata asunilatiei nete a CO2 (A), conductanta
fotosintezei in cazul agentilor biotrofi a fost data de concentratia mare de stomatica (gs), cat §i concentratia interna de CO2. Nu s-au inregistrat insa
dioxid de carbon folosita de catre cercetatori i n experimente §i ca tesutul efecte asupra punctului de compensatie pentra CO2 sau punctului de
iafectat nu a exprimat o stimulare a ratei fotosintezei, ci o inhibitie bifazica. compensatie pentru lumina.
O prima faza a inhibitiei s-a realizat inaintea §i pe parcursul prknelor etape De asemenea, determinarea fotosintezei nete (?„) la fiunze cu
ale sporularii, atingand un maximum cand nu a fost vizibila nici o cloroza diferite nivele de boala provocata de mana {Plasmopara viticola) la vita de
aparenta §i cand continutul i n clorofila al tesutului sanatos §i bolnav a fost vie soiul Niagara, i n fenofaza de maturitate a fiructului, au dus la concluzia
acela§i. A doua fazE a inhibitiei este aparenta la 6 zile dupa inoculare {figura ca Pn a scazut aproape Uniar 0 data cu cre§terea severitatii boh (figura 4.3).
4.2). Frunzele tinere au avut un start al Pn mai rediis, dar acesta a scazut cu
aproape aceea§i rata, ca in frunzele mai batrane.

148
149
 Se pare ca nu exista diferente In ce prive§te Pn intre frunzele aparent
sanatoase §i zonele sanatoase ale frunzelor infectate. S-a determinat ?i
raspunsul la lumina al frunzelor sanatoase, a zonelor sanatoase ale frunzelor
afectate, precum ?i al celor cu 90-100% zone afectate, la fnirae bolnave^
In tioap ce fotosinteza neta a crescut atat la frunzele sanatoase, cat §i
la zonele sanatoase ale frunzelor afectate, o data cu cre§terea intensita|ii
luminoase (pana la circa 300 mmol/m^/s), la frunzele bolnave Pn a ramas la
valori negative, chiar la cele mai inalte intensita|i luminoase (1300
mmol/m^/s). Fotosuiteza neta negativa, poate fi rezultatul scaderii ratei
fotosintezei, cre§terii intensitatii respira|;iei sau coinbinari celor doua
procese.
X Ciuperca afecteaza frunzele §i pe];ioUi la toate varstele, dar pagubele tind a
Q p r fi mai severe cand infecfiUe Incep de timpuriu. S-a gasit ca fotosuiteza
0 .10 30 50 70 n
In legatura cu relatia cu respira^ia, s-a determinat ca Pn la frunzele
bohiave a fost cu 40% mai redusa decat la frunzele sanatoase, iar rata
respiratiei cu 20% mai mare. Totodata, porfiunile sanatoase dii^ frunzele
par|ial mfectate au avut o rata a respkatiei de 12 ori mai mare, decat
frunzele intregi, sanatoase (Isaacs §i al., 2000), De asemenea, GiuntoU §i al.
(2000) precizeaza impactul ciupercii Plasmopara viticola Berl, Et De Toni,
la vi^a de vie (Vitis vinifera L,),
Studiile efectuate de Niederleither §i Knoppik (1997) cu privfre la
influenza ciupercii Blumeriella jaapii, agentul cauzal al patarii fi:Tinzelor de
cire§, au scos in eviden^a urmatoarele: rata fotosintezei s-a redus pe
parcursul tuturor stadiilor de evolutie a boHi; s-a inregistrat o continua
150
scadere a procesului de carboxilare, ca eel mai afectat parametru, aceasta
conducand la ipoteza ca infec|ia interfera cu procesele enzimatice ale
ciclului Calvin; s-a inregistrat o scadere marcanta a asimilatiei,..tfanspiratiei
j i conductantei stomatice, inaintea oricaror simptome vizibile pe fiunze.
Reducerea activitaj:ii enzimei ribulozo-l,5-difosfat
carboxilaza/oxigenaza (RUBISCO), enzima cheie a ciclului Calvin a fost
inregistrata §i In sisteme planta- agent patogen, precum eel al frunzelor de
grau mfectate cu fainare (Wright §i al, 1995), sfecla de zahar infectata cu
vfrusul (BCTV) (Swiech §i al., 2001) sau dimpotriva,-in fiianzelor de fasole
neinfectate cu Uromyces phaseoli (la plante mfectate), care produce rugina,
undefixarea dioxidului de carbon s-a intensificat comparativ cu martorul
(Murray §i Walters, 1992).
Se pare ca plantele incearca masuri compensatorii pentru pierderile
dm fiunzele mfectate, Astfel, rata fixarii CO2 pe unitatea de clorofila §i pe
unitatea de suprafata foliara (in zona de ^esut verde al plantelor infectate), la
soiul de grau Miriam (susceptibil la infectia cu Septoria tritici - STB) a fost
mai mare decat la plantele sanatoase (Zuckerman ?i al,, 1997),
Impactul ciupercii Diplocarpon earlianum asupra relafiei dintre rata
ashnilarii CO2 (A) §i eficienta foloskii apei (WUE) de cafre plantele de
cap§un este sugestiv prezentata in figura 4.4. (Turechek §i Pritts, 2003).
descre§te hnear cu severitatea bolii, incepand cu nivele foarte reduse ale
incidenlei atacului.
Studiile efectuate la frunzele de cartof {Solanum tuberosum L.)
infectate cu ciuperca Verticillium dahliae (Kleb) §i nematodul Pratylenchus
penetrans (Cobb, Sher, Allen) au demonstrat reducerea ratei asimila|iei cu
49 §i 59%, de asemenea a scazut conductanta stomatica, dar efectul a fost
nesemnificativ (Saeed §i al., 1999).
Raspunsul frunzelor s-a masurat la inceput (la 16 zile dupa inoculare
[DAI]) §i in stadiile tarzii ale infectiei, la 0 radiajie fotosintetic activa
(PAR) de 1500 pmol m"^ s'^. De asemenea, s-a studiat raspunsul la
mtensitaji luminoase diferite (1000, 400, and 200 fimol m'^ s"^ PAR). In
condi|:iile concentratiei mediului ambiant in CO2, infecjia concomitenta a
redus rata asimilatiei (A) §i eficienta folosirii luminii ((rmoles CO2 fixed per
pmol lumina utUizata) gi a crescut concentratia CO2 iutracelular (Q) la
frunzele tine.re la 42 zile dupa infectie, dar nu dupa 16 zUe.
151
 100
Ki
SO " x
.8 VO
80
80
o 40
0
A B
I
^ . , . . , . , . . , ""r ——T : ! r - ™ ! j — - r . 1 r-

•(;'.« Q,i 05 a.4 lis «jj m at o.3 o.* u ».? a s w i,a

\ *"
Severitatea boK (3) £f.v«it!jtA* ba'ii (S) llli 1
20 40 04> -SS !0'3 iSO 140
•)<!
Dtsasttstas im|td3. a. iffca^tlui
4,5. Rekfia daitj-s necfosat rS'J.^fiftit

ttiifjald a m.ocii«l«i <g ssam)|« 4c' ?org alb aifa^tale cu

Hijwpjjthcra mc-mm.l2A i s<,->l)

«si M o;?. o;a <i.4 «:s «:a «:<• o:* O.K its at! <i.i a?, -u -M as ao ar «,« t;.^ -tva
In cazul folosirii a diferite nivele de inocul pentru infestarea solului,
Sei?*ritaw3 boK (S) SswjtataaM®
severitatea bolii (procentul de radacini necrozate) s-a corelat negativ cu
indicatorii fiziologici testaji (figura 4.6.).
Relajia m a asKulaJiej. dic-advilm 4e tarbot^ (A) ji sfeietila tbtesirii apei (Wl'E),
calcxilutS ca A^'E- jt S, faiint tnSsuriStoti iuafe cvt camera aare (Aj^ , •'.VJiJ ^ ) »a« ca
f!3«<i,e a Ifej aM htate su camera t»J.c3 (A^j^gr^- , WUE ^gc ) plaatale de cSi>?yft
afectets dis Biplocavpon carliwwK ('MciS Tuvsshtsk fiJYitts, 2003)

Experimentele efectuate m conditii de sera de catre Ploetz §i al.

(1987) la avocado (Persea americana) cu privire la efectele inundarii §i ale
ciupercii Phyiophihora cinnamoni (care provoaca putregaiul radacinii) au
demonstrat cS de§i s-a inregistrat o reducere a diferifi parametri fiziologici
(asimilarea dioxidului de carbon, transpira];ia §i conductanta stomatica
pentru CO.2), aceste reduceri nu au fost mtotdeauna semnificative,
comparativ cu plantele neinundate §i martorii sanato§i. 0 l-ts tCi 40 3& $t3 ^6 m i&O

De remarcat insa faptul ca reducerile acestor indicatori au fost

mtotdeauna semnificative cand radacinile au fost inundate, ceea ce
reliefeaza ca efectele combinate ale putregaiului radacinii §i inundarea au a <lt'»:i4«!!a 4s mhan ( A ) fx t)««-i::<2«le xfklMm.

fost sinergice §i au avut ca rezultat defolierea §i moartea plantei (figura (,% ale ?iste«5!3iui ir&clicyJaj: oat-e a u & s t necrozate)

4.5.).

152 153
 La plantele inundate, asimilarea CO2 a incetat dupa ce necroza
radacinii a depa§it 15%, id'timp ce la plantele neinundate asimilarea CO2 a
cpntinuat, chiar cand necroza radacinii s-a apropiat de 90%.
La plantele de floarea soarelui moculate cu ciuperca V. dahliae,
reducerea ratei fotosintezei a fost det^ctataintai dupa. 66 zile de la inoculare,
iar i n medie, pe parcursul perioadei de la ziua 66, la ziua 86, rata
fotosuitezei s-a redus cu 9%, m plantele moculate, comparativ cu martorul
(figura 4.7.). Ak& variabile, precum conductanta stomatica, temperatura
frunzei §i respkatia nu au fost afectate pe parcursul experimentului (Sadras
§ial., 2000).
StudiUe privind efectul
50 infectiei cu fitoplasma
prohferarii marului au
reUefat ca la Mains-pimtilla
s-a redus continutul i n
clorofila totala §i
carotenoizi, activitatea
RUBISCO s-a redus, ca §i
continutul de proteine
solubile. Infectia a condus
la inhibarea marcanta a
intregului lant transportor
de electroni al
fotosistemului I I (FS I I ) , i n
timp ce inhibarea activitatii
fotosistemului I (FS I ) a
fost doar margmala. Se
sugereaza ca reducerea
activitatii fotosistemului 11
in frunzele infectate ar
putea fi data de pierderea
pohpeptidelor de 47, 33,
ifl.<j<C'«!at8i!; si t»«t.» (vi\ A»i hibrld
28-25, 23 §i 27 IdDa, ceea
d«fiodjre-a^.oaj-felui (4>jpS Sa.<^ra5 p. 2000)
ce duce la concluzia ca
infectia cu fitoplasma
itiactiveaza situsul donor al fotosistemului 11.
Studiile imunologice au eonfrrmat de asemenea ca, continutul i n
proteina de 33 kDa, componenta a complexului producator de oxigen (CPO)
s-a diminuat semnificativ in franzele infectate (Bertamini §i a l , 2002).
Referitor la fimctionalitatea fotosistemultii 11, studiile efectuate pe
154
cianobacterii au demonstrat ca spre exemplu stresul oxidativ represeaza
sinteza de novo a proteinelor, i n special a proteinei D l , necesara -refacerii
FSII (Nishiyama §i al., 2005). °
O degradare rapida a sistemelor anteina de pigmenj;i la nivelul
fotosistemului I I , concretizata prin colorarea galbuie a fiunzelor, a fost
inregistrata §i i n cazul vitei de vie, sub incidenta fitoplasmei (Bertamini §i
al., 2002), sau a infectiei cu virus a verzei chineze§ti (Szigeti §i al, 2002).
Referitor la fotosistemul I , cercetarile efectuate de Hashem §1
Hamada (2002) in privinta influentei bohlor care provoaca putregaiul
radacinilor la grau au dus la concluzia ca putregaiul poate fi generat de
radicahil superoxid in tesuturile invadate, care este transformat in peroxid de
hidrogen (H2O2) prin intermediui superoxid dismutazei. In acest context,
Albrecht §i al. (1998) au demonstrat ca toxina dihidrofusarubin din
Fusarium solani interactioneaza cu lantil de transport al electronilor i n
cloroplastele frunzelor de spanac iluminate, avand ca rezultat generarea de
radicaU superoxid de catre fotosistemul I .
• O rata mai scazuta a fransportului electronilor, in special la nivelul
FS 11 s-a constatat §i la piersic infectat cu virusul plum pox (PPV)
(Hernandez §i al., 2004).
Scaderea asimilatiei, reducerea procesului de crejtere ji al
recoltei
Indiferent de etapele i n care intervin agentii patogeni i n sensul
reducerii ratei fotosintezei, rezultatul este scaderea asimilatiei, reducerea
procesului de crestere §i al recoltei.
In acest sens, Johnson §1 al, (2005) ofera date noi cu privire la
productivitatea plantelor infectate cu Pythium aphanidermatum. Una din
explicatiile scaderii aparente a capacitatii fotosintetice observate la nivelul
intregii plante (figura 4.8. A §i B) §i nu pe baza suprafetei fohare (C §i D)
sau a biomasei, este posibiUtatea ca intr-un fel, ciuperca sa altereze i n mod
indirect arhitectura plantei, Ca, 0 altemativa, stresul hidric intervenit
cauzeaza inchiderea stomatelor, De asemenea, toxinele sau fitohormonii
originari dm sistemul radicular mfectat pot afecta metabohsmul frunzei
(respiratia §i fotosinteza) §i deci este afectata inclusiv cre§terea frunzelor,
Un studiu efectuat i n privinta impactului infectiilor cu virusuri la
orhidee (Oncidium) a scos i n evidenta faptul ca la plantele sanatoase (libere
de virusuri) s-a inregistrat im spor de inaltime al plantei cu 17%, un spor de
155
65% in.privinta marimii ioilorescentei, iar capacitateaibtosintetica a crescut
CM,21%.(aiia§iHe, 1999).
RATA KCTl A ammWi.
iar eficienta fotosuitezei poate, fi folosita ca indicator al rezistentei plantelor
' ... la boh. Plazek §i al. (2004) precizeaza faptul ca, cahrea la tempgraturi.joase
a Indus rezistenta la patogeni i n relatie cu scaderea permeabilitatii
membranelor. -
T O t i t CAKBOK A C t l M t J U t
. Referitor la tehnicile de masurare a capacitatii fotosintetice a
plantelor, Kolber*§i al. (2005) au dezvoltat o tehnica laser (LIFT) care
permite masuratori ale'proprietatilor fotosuitetice alevegetatiei, la distanta
de pana la 50 m, instrumentul LEFT fihid controlat prin conectarea la
Internet.. '•, • .

Rezistenta stpmatica : :

Rezistenta stomatica a constituit unui dm parametrii fi[iiol6gici

•M ••••
•J*
Elfec-tele JnocdM rMlcitm cu J'ythim apl^dcaaatufti asuprst ratei
aete dss sdamti' a cai'^wAa (A ?t ?i as«g<m ac-usMiiM toMe d« cj«t><ja (B |tP)
k plasitek' -it afdei, Sn t-wltofa HdroporiicS (du{>S Jotostoae ji al., 2005)
0 asociere pozitiva intre pierderile de recolta §i reducerea suprafetei
foliare.a fost evidentiata §i i n cazul atacului ciupercii Verticillium dahlie, m
urma studiilor efectuate la cartof (Johnson, 1987), iar Bowden ?i al. (1990)
considers ca ciuperca reduce receptionarea lummii, reduce potenjialul apei
i n frunze, dar. nu modifica potentialul osmotic. Boote §i al. (1983) clasifica
ciuperca ca. un,, reductor al turgescenfei, cu determiaarea reducerii
conductanlei: stomatice §i implicit scaderea ratei de asimilare a,C02. Spre
exemplu, la cartof, efectul lui V. dahlie este comparabil cu efectul secetei.
Medrano §i a l (2002) precizeaza ca numero§i parametrii fotosintetici
(rata transportului electronilor, eficienta carboxilarii, eficienta folosirii apei,
• fotorespiratia) au fost mai. putemici corelati cu conductanta stomatica, decat
cu statutul. apei
. De altfel, chiar §i i n cazul studiilor privuid relatia dintre eficienta
fotosistemului 11 §i calirea plantelor la temperaturi joase, corelat cu
rezistenta la ciuperci patogene, s-a reliefat ca spre exemplu rezistenta
orzului fata de atacul ciupercilor a fost dependenta de rata fotosintezei nete.
156
studiati §i i n cazul interactiunii plantelor de conopida cu ciuperca ipatogena
Verticillium dahlie (Xiao §i Subbarao, 1998). J;;
A§a cum se observa i n flgura 4.9., in ambii ani de studiu, rezistenta
stomatica a frunzelor bazale ale plantelor martor a fost semnificastiv mai
mica (P<0,05) decat i n tratamentele de infestare (cu exceptia variantei cu un
uioculum de 4 microscleroti pe gram de sol) (figura 4.9. B§i D): In 1994,
rezistenta stomatica a frunzelor bazale bolnave a crescut o data ce a crescut
nivelul inoculului, de la 6, la 31 microscleroti pe gram de sol, fara a fi foarte
diferita intre variantele de tratament cu densitati mai mari de inocul (flgura
4.9. B). De remarcat ca la frunzele superioare, i n ambii ani de
experimentare, rezistenta stomatica nu a fost semnificativ diferita pentru nici
un fel de tratament (figura 4,9. A §i Q.
Avand i n vedere faptul ca acidul oxalic reprezinta un factor virulent
in cazul unor agenti patogeni, inclusiv Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de
Bary, Gulmaraes §i Stotz (2005) au testat ipoteza ca acidul oxalic este eel
care induce ofilirea fiunzelor pe parcursul infectiei pe baza manipulSrii
celulelor de garda. La Vicia faba, spre deosebire de frunzele neinfectate, la
frunzele infectate cm.S. sclerotiorum ostiolele stomatelor sunt deschise
noaptea. Un astfel de rapuns celular pare a fi dependent de acidul oxalic,
deoarece ostiolele stomatelor sunt partial Inchise cand frunzele sunt
infectate cu o mutanta de S. sclerotiorum deficienta i n acid oxalic. Spre
deosebire de aceasta situatie, tipul salbatic al ciupercii a provocat o cregtere
a conductantei stomatice §i a transpiratiei, ca §i o scadere a biomasei plantei,
De asemenea, aplicarea exogena a acidului oxahc pe epiderme
abaxiale deta§ate de la frunze de V. faba a Indus deschiderea stomatelor,
caci celulele de garda tratate cu acid oxalic au condus la acumularea
potasiiilui §i biodegradarea amidonului, ambele procese fihid cunoscute a
157
comtribui la deschiderea stomatelor. Interferenta acidului oxalic cu acidul 4.1.2. Impactul agentilor patogeni asupra cloroplastelor §i
abscisic a Indus inchiderea stomatelor. pigmentilor asimilatori . f '

• Reducerea continutului de clorofila nu constituie mtotdeauna cauza

scaderii ratei fotosintezei. Astfel, cloroplastele izolate din fiunze de grau
infectate cu rugina galbena au fost capabile sa desfa§oare atat reacjia H i l l
cat §i fbtofbsfbrilarea, la rate asemanatg4|^|loroplasteloj;?izolate din fiunze
sanatoase, cu toate ca la pritnele, contintujul de clorofila a fost mai redus 5i
totodata aii'existat anumite modificari st&turale (Harding, 1976).
I n situatia interactiunii dintre tutuii ?irvirusul mozaicului tutunului
(TMV), pentru doua stadii succesive ale infectiei (la 9 zile dUpa inoculare §i
22 zile diipaincoulare), folosind doua regiuni diferite ale minzei infectate
s-a gasit o scadere a continutului in clorofila §1 carotenoizi o data cu
progresia bolii,: dar cu diferentieri i n cfe prive§te alti parametri fotosintetici
(WilhelmoVa'gial., 2005).

4.1.2.1. Deteriorarea ultrastructurii cloroplastelor

0: « • U '20 M m m ' 0 4 9 U< '24- M

: sol um^
" Mmtmp stomticS.& Stmcle supmsai-e («iibll sSaito^ss)
/ / e r l k f c < y 3 l i s ) . A f i B , 1994] Q}W,1995. Q^lomakxamm^
' &cdt&fi. IJtere m prexifita. difejrcetc ^emrxiScaijve.
Mutantele de Arabidopsis thaliana, abil, abiS, abi4 §i aia2 sunt
mai susceptibile la .S". sclerotiorum deficiente i n acid oxalic, comparativ cu
plantele de tip salbatic, ceea ce sugereaza ca rezistenta la Sclerotinia este
dependenta de acidul abscisic. Autorii au concluzionat ca acidul oxalic
acsfioneaza pe calea acumularii substantelor osmotic active inducandu-se
deschiderea stomatelor §i inhibi|;ia acidului abscisic care mduce Inchiderea
stomatelor.
Deteriorarea ultrastructurii cloroplastelor, ca §i reducerea
continutului de pigmenti asimilatori in cazulfrunzelor afectate de rugini sau
mane conduce de asemenea la reducerea asimilarii dioxidului de carbon
(Shaw and Manocha, 1965), chiar daca din acest punct de vedere datele din
literatura de speciaUtate sunt contradictorii.
De asemenea, ultrastructura cloroplastelor este afectata de fimgi, a^a
cum reliefeaza rezultatele obtinute de Lopez-Carbonell §i al. (1998). In
privinta ultrastructurii celulelor mezofilului fiunzei ia.Hedera helix infectate
cu Colletotrichum trichellum, acestea au prezentat cloroplaste umflate, cu
incluziuni electron dense i n stroma (plastoglobuli). Tilacoidele granale §i
cele ale stromei au aparut curbate (figura 4.10. A). Celulele sistemului
vascular au fost inca prezervate §i plastidele contineau numero§i
plastoglobuli.
Celulele infectate au prezentat o. agregare partiala a cromatinei
nucleare §i a nucleoHlor (figura 4.10. D), comparativ cu frunzele martor-
verzi (figura 4.10. G). De asemenea, infectia a provocat alterari ale celulelor
epidermei §i mezofdului, observandu-se ondulari §i evaguiari ale
plasmalemei, ceea ce a permis formarea unor mici vezicule incluse i n unele
mai mari §i unele structuri asemanatoare mielinei (figura 4.10. E).

158 159
 • .Particulele virale au patruns din citpplasma i n nucleu,. acumulandu-
^\ stt tflits*** cuifeai*CO ?i plisiogiobali(P), ca ?! ' se initial, in spafiul dintre cele doua meipibrane ale ..Tnveli§ialui nuclean,.,
urmand afectarea structurilor nucleului. .,...>.••.

4iL2.2.Modificari ale continutului i^i pigment! asimilatori

Crumiere §1 al. (2004) au studiat impactul ciupercii Septoria tritici

E'i3tHJt;i-«rS 4$«m«»4to«o ««*!»«< (M), fom*t.X.
<}« gesajiium * 15,*0
G-J\«(:l6u2 sulfite (jjftidtmjJw v«s5iAla!' al
!;«;'utom*s;oSlij3ui,<!«B*<l«):», cw o a;!>:<«S.
agj.sgsi'e a laomstiaw j«. o i'ur;J W « I ^ M . K a.
Figura 4. i 0. Impactul ftm^or asupra ultrastructurii celulelor frunzei
(probabil.cea mai importanta boala foliara la graul de toamna), asupra unor
parametrii fotosintetici §i asupra continutului in-pigmenti,. inn cazul a trei
conditii specifice: fiunze sanatoase (fixmze apateht sanatoase, colectate de la
plante control netratate cu fimgieide), fiunze- tratate., (fruiize aparent
sanatoase selectate de la plante tratate cu fimgieide) ?i frunze bolnave
(frunze cu suprafete necrotice date de infecfia cu 6". tritki, colectate de la
plante control netratate cu; fimgieide). MasuratorilefluOrescente'iclorofilei
au indicat o- diferenta semnificativa intre .|unzele martor^, ji cele bolna-ve, cu.
un index al performanfei''jsare a scazut | n ultiniul. cazjcu 67%. Nu s-au
observat diferente semnificative intre frunzele martor §i cele tratate.
'•' In cazul infectiei plantelor de orz pu ciupei"ca Drkchslera graminea,
date privind modificaril^e continutului,' de pigmentif clorofilieni, sunt
prezentate in toie/?^/ 4. J.. '• |

I, ' Tahelul4.1.
Continutul in pigmenti clorofilieni (jag/ml extract) din plantele de orz,
Modificari ultrastructurale ale parenchimului ft)liar apar §i in cazul sanatoase sau afectate de ciuperca Drechslera graminea (dupa Delian §1
infectiilor yiraie la tomate (Lycopersicon esculentum) (Corneanu §1 al., al., 2004)
1992). Autorii au precizat faptul ca in fiincfie de genotip, activitatea
metabolica a plantelor §i intensitatea infectiei virale cu virusul mozaicului Varianta Clorofila a Clorofila b Raportul
tutunului (VMT), celulele parenchimului foliar prezinta diferite a/b
caracteristici structuraie. Frunze ' 27,72 10,26 2,70
Dupa patrunderea V M T i n celula parenchimatica s-a* constatat o sanatoase
multiphcare masiva, iar nolle' particule virale (de ordmul sutelor) au fost Frunze 24,12 11,46 2,10
prezente in citoplasma sub forma unor pachete masive. Aceasta etapa a atacate
corespuns cu alterarea majoritatii componentelor celulare. La cloroplaste s-a Spice 14,03 5,47 2,57
remarcat dezorganizarea structurilor granale, intervenmd modificari de sanatoase
forma, au aparut spatii electronclare. In cazul mitocondriilor s-a remarcat Spice 5,81 4,15 1,40
dilatarea "cristelor §i rarefierea matrixului. Reticulul endoplasmatic a atacate
prezentat un sistem de canalicule dilatat §1 de asemenea a avut loc ruperea
tonoplastului.

160 161
 De asemenea, reducerea continutului de clorofila se afla in relafie cu ziua 14 dupa inoculare, cand nivelele Tn materialul inoculat au inceput sa
gradul de atac, a§a cum au demonstrat cercetarile lui Lopes (1999) (figiira scada §i s-au inregistrat diferente semnificative i n ;zilele;r35. §i>6r dupa
inoculare (/?^/ra 72.). ,,'
4.11.) §i deci cu gra'dul de rezistenta al materialului' biologic, precum au
demonstrat ?i cercetarile efectuate pe plante Tn vitro §i culturi de calusuri, la
doua soiuri de vifa-de-vie {J^iiis vinifera) (cv. Baga §1 Maria Gomes) ?! un
portaltori (R3309- Vitis riparia var tomentosa>^ Vitis j'lipestris) mocuhte cu In cazul
conidii de Pliaeoacremonium angustius §i Pliaeomoniella clilamydospora fiunzelor de mar
(Santos §i al, 2005). ..•J afectate de ciuperca
1,5 Podosphera leucotricha
care produce fainarea,
1,0
0,05 - jiHIi martor s§n§tos, scade de asemeuea
Ci.5
r^^^Hvi' atac redus (18-20% din suprafata fruittei afectatS de mgioS) continutul In pigmenti
65-85% dinfrunzecu atac putemic asimilatori.
0,04 M 23 33 Si Determinarile efectuate
1,3
la trei soiuri (Generos,
I
s l.,0
Pionier §i Liberty) au
0,03 0,8 >
evidentiat 0 cantitate
..i
'"i
i
maxima de clorofila la
\
C.,«
s
o i 0,4 soiul Pionier (165,9
0,02 1 4
1 t 0,2
mg/100 g), iar cea
tl" minima la Generos
1 0,0
fr; U 21 35 (?i (95,7 mg/100 g) fiunze
0,01 n 1.0 sanatoase. Pentru
i fiunzele afectate de
1 fainare cantitatea de
'0,00
clorofila s-a redus de
aua7 aua 10 ziua 14
0,4 i aproximativ 2 ori la
Zile dupSinoculare soiul Pionier §i de doar
Figura Confjiiutul to clorofila alfrunzelorde fasole cu diferite grade 1,03 ori la soiul
de atac, pe parcursul evolujiei bolii procbsi de n i ^ ^ (dupa Lopds, 1999) Generos.
3 1 U 21 33 61
In cazul
pigmentilor carotenoizi
Evolutii similare ale conpnutului pigmenplor, respectiv modificari ace§tia sunt afectati intr-
ale concentratiei acestora ?n dinamica, Tnfiancfiede evolutia atacului au fost ?i carotesoia +• :!ra:n!:fi!files 'h. iSstaii ai-bo.f dui de
0 mai mica masura, spre
Tnregistrate §i la arborele de cacao, sub incidenta ciupercii Crinipellis cg(c-to„ p,»l)e m?tftw (csfcmi ?.i i^am exemplu continutul i n
perniciosa. Concentrafia tuturor pigmenplor (clorofilieni, carotenoizi §i inoculat cu C. permdo^a (cwcmlhcWse) k xantofila + caroten la.
xantofile) a fost redusa in tesutul infectat. Nivelele clorofilei a 51 b au fost 4jferit« jnletvale de dapS koculare {6\xfl soiul Pionier (frunze
mai mici Tn materialul biologic inoculat, la toate momentele determinarilor, afectate) a fost mai mic
cu diferenfe semnificative Tn zilele 35 §i 61 dupa inoculare pentru clorofila a de circa 1,4 ori fata de
§i zilele 7-61 pentru clorofila b. Carotenoizii ?i xantofilele au prezentat
continutul materialului biologic sanatos.
nivele similare atat la martor cat $i la materialul biologic inoculat, pana Tn
 Diferentele inregistrate la cele 3 soiuri pot fi explicate tn primul rand;
prin originea lor (genitorii lor), daca ne referim: la .materialul biolOgic;
sanatos §i desigur prin comportamental diferenjiat In condiliile, .atacului
ciupercii P. leucotricha (Delian §1 a l , 1999). " •
Dupa HaspUova-Horvadcova (1981), modificarile patologice ale
piemen]:ilor asimilatori pot fi impar|:ite in trei grupe: ,
- modificari acute ale pigmentilor asimilatori, care au loc imediat dupa un'
atac putemic al unui patogen, sau dupa un atac mai slab in. cazxil unei gazde.
sensibile;
- modificdri cronice, care au loc dupa un atac mai slab sau In cazul gazdelor
mai pu|;in sensibile;
- modiflcdii invizibile, care se manifesta imediat foarte slab dupa un atac al
patogenului sau in gazda rezistenta.
Modificarile acute §i cronice conduc la moartea parfii de planta
infectata, in timp ce nlodificarile invizibile permit refacerea plantei.
in cazul iateractiunii Citrus sinejisis (L.) Osbeck cv. Pera - Xylella
fastidiosa, la plantele infectate s-a inregistrat scaderea procesului de
asimilare a CO2, a transpka|iei §i conductantei stomatice, insa nu s-au gasit
diferente iatre frunzele sanatoase §i infectate, i n ceea ce prive§te
fluorescenta clorofilei a (Ribeiro §i al., 2003).
Cercetarile efectuate cu privire la eventuala implicare a virusului -
BSMV asupra sintezei clorofilei in plantele de orz infectate, au demonstrat
ca simptomele de cloroza induse nu au fost datorate unor modificari
specifice i n privinta biosintezei clorofilei sau evolu|;iei cloroplastelor. Cu
toate acestea, infectia a accelerat senescenta §i a inhibat sau intarziat
biosinteza clorofilei, similar efectelor generale ale stresului (Almasi §i al,
2000). Cercetarile cu privire la cinetica fluorescentei cloroplastelor au
sugerat ca scaderea ratei asimilatiei urmare infectiei cu ciuperci care
provoaca rugiai, este datorata in parte efectului asupra transportului neciclic
al electronilor, iar pe de alta parte efectelor asupra integritatii cloroplastelor.
Metode moderne pentru studiul modificarilor continutului in
pigment! asimilatori
Cercetarile recente efectuate de Smghal §i al(2002) au scos in
evidenta posibilitatea utUizarii unor metode modeme i n ce prive?te diagnoza
164
§i studiul bolilor fupgice la grau, inclusiv studiul modificarilor continutului
de clorofila, pe haza^,^peetroscdpie!fotoacusiice.(figiira 4.13.).^ r ^ ' '.
120 , 170 220 270 320 370
Frecvenfa (Hz)
Figura 'i'.i^.Spectxul fotoacustic al fimzelor de grSu
sSnStoase ?i infectate cu Altemaria tritici ?i
Helminthosporium sativum (vedere abaxialS)
(dup§ Singhal ?i at, 2002)
Crcperea semnahdui fotoacustic la frunzele bolnave poate fi
explicata prin:
- contribupa emisiei de caldura, prin de-excitarea non-radiativa, foarte
intensa in frunzele bolnave. Ca urmare a distrugerii moleculelor de
clorofila in frunzele bolnave, fotonii absorbiti necaptati de pigmenfii
fotosintetici primari contribuie la emisia de caldura prin de-excitarea
non-radiativa, ceea ce are ca rezultat un semnal fotoacustic' putemic.
Pe de alta parte, fmnzele sanatoase exprima semnale fotoascustice
slabe la toate frecvenj;ele, ca urmare a utilizarii fotonii or de catre
pigmentii fotosintetici, ceea ce reduce de-excitarea non-radiativa.
- Contributia emisiei de caldurJ prin de-excitarea' non-radiativa in
fiunzele bolnave este ridicata §i pentm ca apar alte biomolecule, ca
rezultat al infectiei fungice. Aceste molecule noi absorb fotonii §i
nu-i transfera centrelor fotosintetice. Prin urmare, ace§ti fotoni sunt
emi^i non-radiativ, ceea ce permite intensificarea semnaleior
fotoacustice, comparativ cu cele ale fmnzelor sanatoase.
165
 In aceea?! ordine de idei, analiza hiperspectrala prezinta diferenperi
intre plantele de sfecla sanatoase §1 bolnave datorita ciupercii Rhizoctonia
solani var. beiae (figiira 4.14. ,figtra 75. ) (Laudien ?i al., 2003).
imaginea termala indica o cre5tere a temperaturii. In timp ce de asemenea s-
a determinat o cre§tere a fluore§cen|ei clorofilei. " y''
Totodata, fluore§cenJ:a clorofilei a rehefat petele presinaptomatice
pentra sistemul sfecla de zahar - Cercospora beticola. Autorii precizeaza ca
monitprizarea presimtomatica deschide perspectivele clasificarii cantitative
pentrii' rezistenfa la boh, fie utilizand fragmente deta§ate de finnze, fie
frunze nedetajate (/?gl/ra'^.7(J.).

mj~——
90 -
Figura 4.14. Bnagini ale c ^ p i M experimental (plante de sfecM de zahar
s&iStoase HI st^iga fi bolnave in dreapta) (dupiLaudien fi al, 2003) ®

]' Curbele reflectantei plantelor sanatoase sunt caracterizate printr-o

reflectanta si aba in porfiunea albastra j i ro§ie a spectrului, observandu-se un
pic in verde §1 reflectanfa putemica in zona infraro§u apropiat (NIR).
Plantele sanatoase prezinta aproape acelea5i curbe ale reflectantei. ^ Fi^m 4..1S,
Curbele plantelor bolnave sunt complet diferite. Amprenta spectraia ss)f.>eri<>ai-a) jsi plante bofeave (ariagin/sa afeiosa-g)
apare din zona albastra a spectrului, catre NIR, in mod continuu, cu exceptia
zonei infraro§u.
Pe de alta parte, utilizarea tehnicilor moderne, precum imagiiiea
fluorescentei clorofilei ?i termografia (care vizualizeaza eficienfa
fotosintezei ^i transpirafia). pot conduce la vizualizarea infectiilor in stadii
timpurii (Chaerle §i al, 2004).
Astfel, Tn cazul interactiunii planta-vims,'ca un prim simptom Tn
cazul interactiunii tutun rezistent-vimsul mozaicului tutunului {TMV),

166 167
 4.2,1. Mitocondria - organit specializat pentru respiratie

""3 i i l i • Mitocondriile planteloit, prin intermediui sistemului de transport al

UJ, electronilor asigura o mare flexibilitate pentru oxidarea NAD(P)H - u l u i
1 citosolic §i din matrix.
Pe langa lanful universal de transport al electronilor, existent la
multe organisme, plantele dispun de dehidrogenaze alternative i n prima
f parte a lantului, dar contin. insa ^i o cale altemativa de trmsport al
electronilor, i n partea urmatoare, catre o oxidaza altemativa (AOX) care nu
este inhibata de cig-uid §i care nu-§i. aduce contributia la ft)rmarea
gradientului de protoni (Rasmusson §i al., 2004). Aceasta oxidaza
altemativa este denumita AOX, iar eiiergia rezultata din transportui
electronilor este eliberata sub foxval de caldura. Unui din exemplele in care
acest ciclu se constituie parte esentiaia a ciclului de viata este reproducerea
\a.Araceae, la care spadixul se incaize§te cu circa 10°C sau mai mult, pentm
realizarea volatilizarii compu§ilor odoriferi care atrag insectele
4.2. E F E C T E L E PATOGENILOR ASUPRA RESPIRATIEI polenizatoare (Raskin, 1992). .-it:
Mitocondria contine cai biochimice §i componente care leaga
procesele celulare implicate i n metabohsmul carbonului §i in metabohsmul
azotului in plante (figura 4.17.).
Respiratia reprezinta etapa finalS de biodegradare a stibstahfelor
organice de rezeiyd, pdnd la prodii§ii finali reprezentap de energie, dioxid
de carbon p apa, proces realizat la nivelul mitocondriilor, in prezenfa
oxigenului.
Pe parcursul procesului de biodegradare sunt parcurse anumite etape,
precum biodegradarea enzimatica a substantelor organice complexe, la
nivelul organitelor specifice de depozitare; a doua etapa o reprezinta
glicoliza (in cazul glucidelor), realizata i n citoplasma, iar i n final acidul
piruvic rezultat este biodegradat In mitocondrii (biodegradarea aeroba).
Energia rezultata i n urma conversiei ADP, la ATP (prin procesul de
fi)sfi)rilare oxidativa, conft)rm mecanismului „binding change") constituie liii
rezerva energetica necesara desfa§urarii.tuturor proceselor vitale la nivel
celular, iacluzand procese metabolice, cit §i procese de transport in celule.
Sunt insa §i alte cai metabolice care se constituie ca surs6 substrat <:.(>,riJS&gU<a)!it<~ •» ^-»> ~ * ~*. S-iiiaiitssi
respirator, a§a cum ar fi procesul de oxidare al Hpidelor. Pe langa acestea, un
alt ciclu important este ciclul pentozo ftjsfiitilor (neitnplicat direct hi
procesul fi)sforilarii oxidative), i n urma desfa§urarii caruia se genereaza
NADPH (nu NADH), care intra i n ciclul glicoUtic.
calea tc<i:?«t58}>trsl:<;<iie: (<^}j>S.Taylor ^ A., 20

168 169
 "1
Ciclul acidului tricaxboxilic (ciclul TCA) leaga metabolismul
carbonului §1 azotului prin oxidarea acizilor organici provenifi din glicoliza
§i exportul direct al a-cetoglutarat sau citrat, care poate f i transformat i n a-
cetoglutarat in citosol, pe calea izoformelor citosolice ale aconitazei §i
izocitrat dehidrogenazei, ca schelete cu carbon din sinteza .aminoacizilor.
Componentele ciclului fotorespirator, la nivelul mitocondriei
decarboxileaza §i dezamineaza glicina, producandu-se seriaa care
alimenteaza resinteza acidului fosfogliceric pentru ciclul Calvin. In urma
acestui proces se elibereaza de asemenea amoniac, care devine surs.a pentru
i;i|f'•. metabolismul azotului, permitand fiarmarea aminoacizilor in plante.
jijlu; Atat ciclul TCA cat §i ciclul fbtorespirator produc o cre§tere a
cantitatu de N A D H in mdtocondrie, necesara ca drept combustibil pentru
transportui respirator al electronilor 5i prin urmare, pentru producerea de
ATP.
0 perturbare a functionarii normale a mitocondriei va avea
,,,,,,iji; consecinje serioase asupra metabolismului carbonului ?i azotului in plante,
fi'i' cat §i pentru reacjiiile de biosinteza care au loc la nivel celular (Taylor §i al.,
2004).
SI
m 4.2.2. Impactul agentilor patogeni asupra ratei respiratiei
I!
In general, in cele mai multe situafii de plante bolnave, intensitatea
i';, procesului de respirafie este mai mare, comparativ cu plantele sanatoase
lii/i,V,l (Smedegaard-Peterson §1 Tolstrup, 1985), cu exceptia plantelor afectate
sistemic cu un virus (Merrett §i Bayley, 1969), avand i n vedere ca patogenii
virali nu au cai respiratorii, iar intr-un astfel de atac, intreaga. cantitate de
oxigen consumat se poate corela cu rata repira|;iei gazdei. In cazul
jll interacjiurdlor iucompatibile diotre o gazda cu rezistenta mare §i un patogen
'i li I'fj avkulent, se ioregistreaza o intensificare marcanta a respiratiei gazdei pe
If!;,fi parcursul primelor 24-48 ore (Walters, 1985), ca mijloc de asigurare a
rj", energiei necesara pentru rezistenta, iar aceasta este responsabila pentru
reducerea cantitatii §i calitatii semintelor la orz, ui urma inocularii cu o rasa
avirulenta ce provoaca fainarea (Smedegaard- Peterson §i Stolen, 1981),
mi In cazul plantelor afectate de ruguii sau mane, cu zone putemic
MM spomlante, intensitatea respiratiei cre§te cu 100% sau chiar mai mult,
aceasta probabil datorita atat contributiei plantei gazda, dar §i respiratiei
ciupercii patogene, avand in vedere ca exceptand virasurile, caile
170
metabolice ale respiratiei patogenilor plantelor sunt shnilare cu cele ale
plantei gazda, Este dificil prin urmare a determina care este ponderea
partenerilor i n ceea ce reprezinta rata totala a respiratiei la nivelul sistemului
gazda-patogen, . .
Cercetarile efectuate de catre Delian §i al. (1999) cu privire la rata
respiratiei frunzelor unor soiuri ,d.e.;mar (sanatoase §i afectate de fainare) au
evidentiat o intensitate maxinja ^la soiul Generos, frunze afectate, iar
minimum la soiul Liberty, frunze sanatoase (tabelul 'Z.2.).. Intensitatea
respiratiei i n situatia leziunilor spomlante de :faiaare.poate fi data pe de o
parte de cre5terea ratei respiratiei organismului patogen, sau/§i; intensitatii
respiratiei i n cazul gazdei,
.•;.i:idbeM4.2.
Intensitatea respiratiei la frunzele unor soiuri de mar (mg COz/kg/h)
Soiul Pionier. Liberty Generos
Tipul frunzelor
Sanatoase 331,25 289,46 • 368,31
Afectate de 391,44 318,52 422,81-
fainare
Intensificarea respiratiei de la nivelul tesutului infectat sau a plantei,
se realizeaza nu doar i n cazul reactiei de rezistenta a plantei, ci §i i n cazul i n
care tesutul este atacat, dar cu cat gradul de atac este mai putemic, cu atat
rata respiratiei scade, ajungandu-se chiar la incetarea procesului, ca urmare a
epuizarii substratului respirator.
Spre exemplu, i n urma cercetarilor privind modificarile fiziologice §i
biochimice apamte la plantele de otz, ca urmare a infectiei cu ciuperca
Drechslera gi-aminea, Delian §i al. (2004) aU precizat ca i n anul 2001, rata
respiratiei la tesutul atacat a fost mai mare de 1,68 ori comparativ cu tesutul
sanatos, valori care se pot datora §i contributiei respiratorii ale ciupercii. I n
2002 insa, s-au objinut date diametral opuse, corelate i n mod direct cu
gradul mai avansat de atac (la plantele sanatoase intregi, intensitatea
respiratiei a fost de 133,82'mg COz/kg/h, fata de 60,13 COa/kg/h).^ ; i
De altfel, interrelatia dintre gradul de activare a respiratiei pe
parcursul procesului de infectie §i gradul de rezistenta al plantei'la ktacul
agentului patogen, constituie un indiciu ca procesele'oxidative iiu un rol
important in reactiile de aparare ale plantei, asemenea rol avand §i serie de
compu§i intermediari formati. ...ti '
171
 Intensificarfea •respiratiei ^se poate datora Mai mulior factori:
- reactia celulelor §i fesuturilor plantei gazda la daunele provocate de Coeficientul de rejspiratie (CO2 eliberat/ O2 consumat) (considerat a
agentul pat(%ih; fr la tuberculii de cartofi- sanatoji, egal cu unitatea) s-a dovedit a create 0
- rriodiflcarfloP'^Mtrastrueturale ca urmare a deteriorarii membranelor data cu evolutia infectiei, cat ?i 0 data cu cre?terea temperaturii (tabelul
§i iniplicit pierdfe'rii^compartknentarii i n iateriorul celulelor; 4.3.).
- sporirea activit^fiHinor enzime, asociata cu idtensificarea proceselor
de biodegradare'a'-hidra|;ilor de carbon §1 deci cu cre§terea cantitativa
a substratului respirator;
- intensificarea activitdfii unei pdrp a sistemului oxidativ, ca raspuns
la substan|;ele toxice;
- necuplarea procesului de transport al electronilor la nivelul
membranei mitocondriale interne, cu sinieza de ATP, respectiv
neconversia ADP la ATP §i prin urmare sporirea cantita|ii de ADP;
- cresterea consumuhn de substanfe bogate in energie, precum ATP §i
' Ttnpiil do pSsliro (iflj)
NADPH etc.
Progresia boK la haapcratura dc 5" C
Progresia bolii la temperatura de 10" C
Trebuie de asemenea men|ionat faptul ca, modificarile: ratei Tratdmcnio etpKcdta:
respiratiei nu depind numai de derularea procesului de infectie,:-ci:§i de
conditiile mediului extern. Un exemplu semmficativ i n acest sens este eel cu 11 . jnoculftV cu 24 ore tla moib&^it
12 - luocuJftl, cu 4S d« orft de mcubsps
privire la investigatiile referitoare la efectele ciupercii Envinia carotovora
(care produce putregaiul moale), asupra ratei respiratiei cartofilor pastrati la Pigura Jl.19. Progresia bolii produsS de Erwiuia
carotovora la tuberculii de cartof, supup la diferite
5,10 §i 15°G §i asupra progresiei bolii (figura 4.18.; figura 4.19. ) (Fennir §i tratamente ji pjstraji la diferite temperaturi
aL,2002).
< 11 17 ;5 3S
Tfattpul dt pfetrart (lib)

PfORrejJa boK la tanperamra tie 15° C

_ * - K -».HVt- _>-B -*-3;1

Tabelul 4.3.
CatuI respirator la tuberculii de cartof, in cazul a cinci tratamente ?i
S » ! Tin-n-vvi'iTi-i'i n r r 11 n I'l I'i 11 i T r i v n m - r r i
trei temperaturi de pastrare (dupa Fennir §1 al,, 2002).
^ J ; s- B i? >x •::< if Xi y- *!
Temperatura H HW 10 11 12
5"^ i:*.«;4H«miir5i?i., W 2 ) CC)
5 0,81. ,. 0,85 0,87 1,01 1,08
10 0,84 • 0,84 0,85 1,16 1,20
15 1,21 . 1,11 1,23 1,23 1,20

S-a constatat de asemenea ca in cazul plantelor bolnave, la care

intensitatea respiratiei' este foarte mare nu se manifesta efectul Pasteur,
172 173
sugerandu-se necuplarea disponibilitafii factorului limitativ reprezentat de
ADP, cu absorbtia de oxigen (Allen, 1953). Daca Tn conditii aerobe ?i
anaerobe rata biodegradarii hidraplor de carbon este aceea?i, atunci
cantitatea de dioXid de carbon rezulta;t Tn urma biodegradarii Unui mol de
hidrat de carbon, ar fi de 1:3. 0 valoare ce ar depa?i 0,33 indica faptul ca
rata biodegradarii hidra|ilor de carbon este mai redusa Tn condi|ii aerobe,
decat Tn conditii anaerobe, iar aceasta economic facuta Tn conditii aerobe a
fost raportata Tntai de Pasteur, fiind cunoscuta ca efectul Pasteur. La
plantele sanatoase, ADP-ul este mentinut Tn condifii aerobe la nivele relativ
scazute, ca urmare a conversiei ADP, la ATP, Tn cadrUl sistemului
transportor de electroni.
Referitor la raportul ADP/ATP, Daly §i Sayre (1957) au gasit un
raport al ADP/ATP mai redus, Tn hipocotilele sanatoase ale plantelor de
Carthamiis timtorhis afectate de ciuperca Puccinia carthami care produce
rugina. Rata respiratorie marita Tn plantele infectate a fost explicata. nu prin
necuplare cu formarea.de ATP, ci prin cererea masiva de ATP din partea
agentului patogen, pe de o parte, iar pe de alta parte, prin cerinfa sporita a
gazdei pentru realizarea procesului de crestere. Perturbarea fosforilarii
oxidative §i Tn consecinfa reducerea cantitafii de energie stocate ca ATP la
nivel celular se datoreaza §i efectelor toxice ale substanfelor biologic active,
produse mai ales de parazi|i facultativi, Tn cadml interrelafiei cu plante
lipsite de imunitate.
4.2,2.1 Ciclul respirator alternativ
O alta particularitate a plantelor bolnave, vizavi de procesul de
respirafie, este prezenfa cichihii respirator alternativ sau cianid rezistent,
cunoscut fiind faptul ca citocrom c oxidaza este Tnhibata de cianid. Avand Tn
vedere faptul ca prin dperafea 'ciclului respirator alternativ se formeaza doar
0 singura molecula de ATP pentru fiecare molecula de NADH oxidat,
pentru asigurarea energiei necesare se impune triplarea ratei respiratiei.
In cazul suspensiilor de celule de cartof {Solanum tvberosnm L.),
tratamentul cu un elicitor (P- glucan) a Indus expresia genei care codifica
oxidaza altemativa (AOX), precum §1 acumularea H2O2. inhibarea activita|ii
catalazei a sporit ambele procese (expresia ARNm pentm AOX, cat §i
producerea H2O2), Tn timp ce Tnhibitoml ascorbat peroxidazei nu a'afectat
nici unui dintre aceste procese.
Pe de alta parte s-a demonstrat ca inhibarea simultana^a-activitatilor
catalazei §i AOX a determinat la nivelul celulelor elicitate 0 'perturbare a
174
potentialului membranal mitocondrial (A Tm) §i moartea celulara
programata (PCD). Prin aceste rezuhate, Mizuno §i al. (2005) demonstreaza
pentm prima oara faptul ca in procesul de ireprimare .a'perturbarii
potentialului membranal mitocondrial §i al PCD indusa -de elictoml p-
glucah, un rol central revine nu doar oxidazei alternative,-:ci§i catalazei.
: Ghliland §i al (2003) propun un model al relajiei dintre AOX §i
rezistenta chimica indusa fs^a. de TMV la tutun (figura 4:20.).
Revisit* 4
I 1
"'••"v..
\
f
\n .^>-"' ^i.
• Mgtira 4JO. HoM aj. refe^sj feft AOX | i re-dstenta cIMca.
M\m Bi^ <fa VMT, h mm. CMmd ?i ai, 30(33)
S-a propus ca ROS generate i n mitocondrie pot fimctiona ca
semnale, care pe cai ulterioare necunoscute permit inductia unui subset de
mecanisme antivirale (inhibarea rephcarii §i/sau deplasarii). Astfel,
concentratiile nonletale ale A A (un inhibitor al complexului I I I din lanpjl de
transport al electronilor), inhiba respiratia prm constrangerea transportului
electronilor prin ciclul obijnuit, permitand 0 crejtere a nivelelor ROS i n
mitocondrie.
Angajarea AOX poate regla negativ producerea ROS prin sporirea
conversiei formei reduse, la forma oxidata a ubiqinonei (UQ).
Totu§i, i n plantele transgenice cu o cre§tere sau descre§tere a
capacitatii AOX, semnalul poatefi'redus sau respectiv activat.
Pentm acidul saliciHc (SA) situatia este mai complexa. SA poate
cre§te ROS mitocondriale prin inhibarea activitatii caii respiratorii sau prin
ahe mecanisme. Ar fi posibile doua mte, dar nici una dm acestea In mod
exclusiv. • '••
De altfel, SA, dar nu AA, pot spori expresia RdRpI (care s-a dovedit
a imbunatatii'rezistenta la vhus).
175
 Cercetarile efectuate la frunze de Arabidopsis infectate cu bacteria
Pseudomonas syringae au demonstrat ca:- intensificarea procesului de
respira|ie este un fenornen larg raspandit in cazul interactiunii planta- agent
patogen, iar ciclul respirator alternativ i§i aduce o contributie majora la
cre§terea ratei respiratiei la Arabidopsis, dupa iafectia cu rase ayirulente j i
virulente de P. syringmX^hmns. §1 al, 1999) (figura 4.21). Respiratia
totala a frunzelor a'crescut pe masura ce frunzele au devenit necrotice, iar
infiltrarea cu rasa avirulenta a Indus rapid ARNm pentru oxidaza altemativa
(AOX).
A valori mici ale densitatu fluxului fotonilor (100 pmol fotoni m~^ s"') doar
/ \
is. 24 32 40 4S.
Timpul (ore)
Deoarece acidul. salicilic actioneaza ca semnal al inductiei AOX i n
florile de Arum §i i n fiamzele de tutun ca un semnal al proteiuelor PR §i
SAR, pe parcursul raspunsului de rezistenta, s-au pus o serie de intrebari:
este ittdusa AOX in cursul evolutiei bolilor la plante ?
este 0 astfel de inducere asociata cu expresia proteiaelor PR ?
acidul salicilic §i/sau etilena actioneaza ca semnal (semnale) in
inductia AOX, pe parcursul infecfiei fiiinzelor de Arabidopsis! :
176
Deoarece alte cateva conditii de stres indue A O X s-a speculat faptul
ca respiratia cianid rezistenta este importanta la plante, pentro-aclimatizarea
laconditii-adverse.iMai mult, cercetari recente efectuate de catre Yoshiba §i
al (2006) ••t)uii i n evidenta interactiunea dintre activitatea mitocondriala
(respeetivioperaredi caii citocrom- CP §i a caii oxidazei alternative-AOX) §i
fotos'ifit6za. Astfel; da fmnzele de Vicia faba L . i n conditiile unei densitati a
fluxuluiifotonilor (JPPFD) de 700 pmol fotoni m~^ s~\a acestor cai
determina o'scadere a- nivelului O2 ehberat §i' a eficientei operarii
fotosistemului Ili' Faptul ca inhibarea CP §i A O X a afectat parametrii
fluorescentei clorofilei i n mod diferentiat a sugerat faptul ca CP §i A O X
coritribuie4a procesul de fotosinteza:.pe cai diferite..S-a demonstrat ca la
inhibitia''AOX,' n u §i cea a CP a redus rata fotosintezei §i eficienta
fotosistemului I I . Prin urmare, datele obtinute sugereaza ca inhibarea A O X a
redus marcant fluxul de transport fotosintetic al electronilor §i a Indus un
transport ciclic al electronilor i n juml fotosistemului I , chiar i n cazul unor
valori reduse ale densitatii fluxului fotonilor.
Sandor §i a l (2003) prezinta cuno§tintele actuale asupra
evenimentelor biochimice §i fiziologice care altereaza direct sau indirect
angajarea ciclului respirator cianid rezistent i n producerea cefalosporinei C,
de catre ciuperca filamentoas^ Acremonium chrysogenum, punandu-se
accentul pe rolul activitatii acestuia i n supraproducerea antibioticului.
4.2.2.2. Modificarea activitatii unor enzime oxidative ?i altele
iVIodificari specifice au loc de asemenea la nivelul unor enzime, iar
schimbarile in cazul sistemelor oxidative determina adesea schimbari ale
continutului substantelor fenohce, care de altfel constituie 0 bariera chimica
impotriva penetrarii agentului patogen i n planta gazda (De Gara §i al, 2003;
Thipyapong §i a l , 2004) §i nu numai (Siciha §i a l , 2005).
Stimularea caii fenil propanoid §i biosinteza compu§ilor antioxidanti
precum flavonoizi §i a^i fenoh ca raspuns la infecfia cu vimsuri este deja
cunoscuta.
Gholizadeh §i al. (2004) demonstreaza ca proteinele antivkale (CCP-
25 §i CCP-27) din Celosia cristata au 0 putemica activitate antioxidanta.
Astfel, s-a determinat ca la plante test de tutun inoculate cu vkusul
mozaicului tutunului (TiVIV), activitatea catalazei, peroxidazei,
polifenoloxidazei, cdf §i fenilalanin amoniu liazei a fost inhibata cand
177
 plantele au fost tratate cu CCP-25, inainte de inocularea cu T M V (flgura
4.22.). Activitatea peroxidazei a atins un maximum (1,14 unitafi.mg'^) in a
treia zi dupa inocularea cu virusul, atrngindu-se o cre§tere de 5 ori a
nivelului ei (figura 4.17.a). La plantele martor, netratate, nu s-au determinat
schimbari ale activitafi peroxidazei. La plantele tratate cu CCP-25 singur
sau cu CCP-25+TMV nu s-au observat modificari apreciabile ale activitatii
enzimatice. In mod similar, activitatea catalazei la plantele tratate cu VMT a
prezentat o cre?tere, cu un maximum in a treia zi dupa inoculare, fara a se
'Inregistra modificari ia plantele martor. In schimb, la plantele tratate cu
•CCP-25 §i CCP-25-I-TMV s-a inregistrat un u§or dechn al activitatii
catalazei (figura 4.17. b).
Pentru poUfenol oxidaza, dmamica activitatii a fost asemanatoare
• celei caracteristice peroxidazei §i catalazei (figura 4.17. c).
Rezultatele obtinute de autori au aratat ca activitatea fenilalanin
amoniu liazei a prezentat un pic evident in a doua zi dupa uiocular'e cu
TMV, crescand de la 1,58 unitati mg"^ proteina in prima zi, la 25,9 unitafi
mg"^ in a doua zi, apoi a scazut la 11,8 unitati mg"^ proteina in a treia zi,
cand foramarea leziunii a fost completa. La plantele tratate cu CCP-25
smgur, activitatea a fost mai mult sau mai pufin constanta i n prima ?i a doua
zi, dar a prezentat o u§oara cre§tere ia cea de-a treia zi, comparativ cu
inartorul.
1.2'
I.
I.*
Umu! TMV CCP-2'J CCP-!5+T^r<?- M a W TMV CCF-J5 CCP-J5rTMY
Pigw-a 4.22. Tesiania activitStu aohoxidalwe la txliuaiul dt Irunie de
Nicotiana ^ulmosa, tratat cu proteina antivirali de la Celosia cristata (CCP-25)
(dupJ GholizadchfiaL,20lM)
unde PvPGIP2 :s& leaga de portiunea N-termmala a BcPGl, acoperind
•situsuLsauactiv §i,determmand scaderea afmitatu enzimei pentra substrat.
178
Deoarece aphcarea CCPs a inhibat formarea leziunilor locale,daca s-
au aplicat inauitea inocularii cu virusul, autorii au concluzionat ca aceasta
proteina poate acfiona ca un putemic antioxidant, care nu-'permite
inductia/acumularea ROS. Aceasta previne daunele ulterioare la nivelul
celulelor ?i avand i n vedere multi-functionalitatea lor in natura, astfel de
proteme pot inhiba infectia virala prin procesele antioxidative §i/sau prin
Inhibarea proceselor la nivelul ribozomilor.
De altfel, in utima decada au fost izolate §i caracterizate numeroase
proteine antivirale, i n general proteine cu masa moleculara cuprinsa intre
20-32 kDa. Printre acestea se pot aminti §i proteinele AVPs, denumite CAP-
I §i CAP-n izolate §i purificate din firunzele de Chenopodium album cv.
Pusa (Dutt §1 al., 2003). Masa moleculara a ambelor proteine s-a gasit a fi 24
kDa, iar din pUnct de vedere al eficientei (conform valorilor IC50) CAP-I s-a
gasit a fi de 2,5.ori rnai eficienta decat CAP-II, i n cadml procesului de
inhibitie a infectiei virale.
Activitatea peroxidazei a crescut pe parcursul evolutiei bolii
cauzate de Envinia amylovora, constattndu-se producerea unor substante
implicate in raspunsul defensiv (flavonoizi, Hgnine) (Keck §1 al., 2002), iar
Graskova 51 al. (2004) la cartof au constatatat doua mecanisme ale activarii
peroxidazei i n cursul patogenezei. Unui din mecanismele activarii
peroxidazei 1-a constituit sinteza de novo a enzimei (caracteristic soiului
susceptibil la patogen), iar eel de-al doilea, caracteristic soiului rezistent, a
Indus nu doar sinteza enzimei ci §1 activarea moleculelor enzimatice
preexistente. Totodata, infectia bacteriana §i exopHzaharidele secretate de
patogen au indus modificarea peroxidazelor intra §i extracelulare la soiul
susceptibil, fara insa a se constata modificari la soiul rezistent.
Pe parcursul infectiei cu ciuperca Botrytis cinerea la peste 1000
specu de plante, se secreta cateva endopoligalacturonaze (PGs) pentra a
degrada pectina' din peretu; celulari, iar dmtre acestea, BcPGl este
constitutiv exprknata, reprezentand un important factor de viralenfa. Pentm
a contracara actiunea lor, plantele exprimS proteine inhibitori ai
pohgalacturonazei (PGPs) care s-au dovedit a inhiba 0 varietate de PGs cu
viteze diferite de inhibitie, atat competitiv, cat §i necompetitiv.
Interactiunea PG-PGIP determina acumularea oUgogalacturonidelor,
fragmente ale peretelui celuler al celulelor plantei, care ehciteaza raspunsuri
de aparare. In urma caracterizaru activitatii enzimatice a BcPGl §i a
ittvestigatiilor interactiunii acesteia cu izoforma PGIP 2 de la Phaseolus
vulgaris (PvPGIP2) s-a mdicat faptul ca are loc un mod de acfiune mixt,
179
Faptul ca PvPGIP2 inhiba BcPGl prihtr-o cmetica de tip mixt, mdica §i
versatUitatea PGIPs In a exprkna diferite specificitati aleTecunoa§terii.
S-a inregistrat de asemenea o cre§tere semnificativa a activitafu
peroxidazei, ascorbat peroxidazei, catalazei, ca ?i superoxid dismutazei,
ca raspuns la iafectia brezului cu ciuperca Rhizoctonia solani (Paranidharan
?i a l , 2003). Peroxidazele solubile din fiunze:(POX) folosesc peroxidul de
hidrogen pentru a oxida fenohi §i alte substraturij contribumd la raspunsul
de aparare (Ostergaard §i a l , 2000). ' i.
Sarowar §i al. (2005) studiind rolul ascorbat peroxidazei pe tutunul
transgenic folosuid' gena CAPOAl de la Capsicmr annmm au costatat
nivele ridicate ale expresiei genei i n plantele transgenice, cu o dublare a
activitatii totale a peroxidazei. Expresia constitutiva a CAPOAl in tutun nu
a determinat anormalita|;i morfologice, dar s-a observat. o cre§tere
semnificativa a plantelor transgenice, comparativ cu plantele martor.
Totodata, plantele transgenice au exprimat o toleranfa sporita la'patogenul
Phytophthora nicotianae, insa nu s-aU dovedit rezistente la bacteria
Pseudomonas syringae pv. tabaci-'va tmap ce fa^a de Ralstonia
solanacearum au prezentat o slaba rezistenta.
Pe de alta parte, Bayal §1 Zeller (2004) precizeaza de asemenea ca
mtensificarea activitatii peroxidazei §i chitinazei s-a corelat cu restrictia
colonizarii cu bacteria Emzma amylovora I'd. portaltoiul de mar'M26.
Patykoivski and Urbanek (2005), comparand contmutul de H2O2 §i
acid ascorbic, precum §i activitatile peroxidazei (PO) §i catalazei (CAT) in
fiunzele mai putui susceptibile (cv. Perkoz) ?i mai susceptibile (cv.
Corindo), dupa krfectia cu B. cinerea au constatat 0 sporire a contiautului
de apa oxigenata la nivelul citosolulul, la ambele soiuri, dar, aceasta a aparut
mai devreme in soiul mai pufia susceptibil In ce prive§te activitatea
peroxidazei, s-a inregistrat 0 cre§tere in fracfia cltosofica, dupa 48 de ore de
la infectie, i n ambele cultivaruri, dar mai evideiita la soiul Perkoz. Referitor
la activitatea ascorbat peroxidazei' (APX), nu s-au remarcat diferente
semnificative intre soiuri. Determinarile cu privire la activitatea peroxidazei
efectuate la nivelul fractiei apoplastice au reUefat 0 cre§tere -a activitatii
acestei enzime, mai timpuriu la cv. Perkoz, decat la cv.' Corindo.. Prin aceste
stiidii s-a demonstiat ca fortificarea peretelui celular inediata de peroxidaza
apoplastica reprezinta un factor cheie responsabil pentru rezistenta acestor
soiuri de tohiate, la infectia cu B. cinerea.
Extinderea stresului oxidativ a fost evidentiata §i i n cazul
iateractiunii dintre Capsiaim ^\ Astfel, activitatea catalazei a
evidentiat cele mai mari schimbari ia tulpini, fiind 0 cre§tere de 114%.
Nivelele peroxidazei au ramas constante din primeleore, pana in a ciacea zi,
o cre§tere de 54% §i respectiv 90% inregistrandu-se i n tulpini §i frunze, pe
•180
parcupsul finalului periotidei de hiteractiune, ca §i a compu§ilor fenohci
(fractia libera §i legata). Aceasta substantiala intensificare ,a stresului
oxidativ este probabil o conseciata directa a declinului..--progresiv al
sistemelor enzimatice, responsabile pentru catabohsmul speciilor reactive de
oxigen ('Gayoso''§i'ail, 2004). Totodata, stresul oxidativ spore§te procesul de
transport''al^electronilor, avand ca rezuhat amphficarea producereu H2O2,
reducerea' cantitatii de ATP cat §1 modificari ale permeabilitatii membranale
mitocondriale (Tiwari §i a l , 2002).
Baker §i a l (2000).au studiat acumtdarea speciilor reactive de
oxigen (ROS), in suspensu de celule tratate cu agenti patogeni bacterieni. S-^
a constatat ca dupa 4 ore de la tratarea celulelor de tutun, cu bacterii
inactivate, are loc-0 absorbtie crescuta de oxigen, apoi, lasate circa 10
midulJe''r6vih la?'d-stare de baza. Saltul initial i n absorl^fia oxigenului a
coincis cu • producerea apei oxigenate (H2O2), circa 5% din oxigenul
consumat fiind utdizat i n producerea ROS. Prin urmare, implicarea
respiratiei mitocondriale indica faptul ca primele evenimente ale
recunoa§terii patogenului implica mai multe mecanisme celulare, decat cele
cunoscute pana la acea data.
Studiile efectuate cu privire la crejterea consumului de oxigen de
catre celule bacteriene, ca raspuns la suspensii de plante sau filfrate ale
celulelor plantelor autoclavate, au demonstrat ca raspunsul a fost
proportional atat cu concentratia filtratului, cat ?i cu concentiratia bacterid
Folosirea K C N a inhibat respirafia bacteriei, dar nu s-a inregistrat
acumularea de H2O2 concurenta; iar inhibitorul oxidazei NADPH (DPI) nu a
avut efect asupra raspunsului bacteriei. Stteptomichia, inhibitor al smtezei
proteinelor la bacterid a inhibat absorbtia oxigenului de catre bacteru. Se
indica faptul ca, mai mult de 15-30% dm consumul crescut de oxigen, pe
parcursul mteractiunii suspensie de celule vegetale^acterii se poate atribui
bacteriilor (Baker §i a l , 2001).
Totodata, activitatea oxidazelor terminate s-a gasit a cre§te
semnificativ.
In ceea ce prive§te oxidazele terminale, pentru tesuturile sanatoase
principala oxidaza terminill, din cadrul sistemului de transport al
electronilor, 0 constituie a§a cum s-a prezentat anterior, citocrom c oxidaza.
S-a inregistrat Insa i n plantele bohiave 0 crestere a activitdfii
polifenoloxidazei §i ascorbic acid oxidazei, de§i Smedegaard- Peterson §i
Tolstrup (1985) au descopSrit- ca tiourea a inhibat procesUl de absorbtie a
oxigenului in tesutul de orz infectat cu Pyrenophora teres, lucrii'care nu s-a
intamplat la tesutul sanatos.Tiourea a inhibat atat ascorbic acid oxidaza, cat
§i pohfenol oxidaza, i n timp ce citocrom c oxidaza nu a fost iaactivata.
181
 Ambele enzime necesita NADPH ca ?i cofactor, iar aceasta se. asigura
probabil prin operarea caii hexozomonofosfat (HMP).
Nu trebuie neglijate nici enzimele proprii patogenului, care au efecte
diverse asupra plantei, daca ne referim la acfiunea agentului patogen, sau
careiaU itnportan|a i n Industrie, a§a cu este cazul numeroaselor enzime
produse de Aspergilii (Vries and Visser, 2001). Isshilci ?i al. (2000), au
purificat 0 endopoligalacturonaza ?i trei endopoligalacturonaze din miceliul
ciupercilor de Veniuriapirina §i Venttiria mshicoJa, care produc rapanul la
par. Ceea ce pare interesant este faptul ca secventa aminoacidului terminal
al exoPG dia V. pirina, a fost skuilara celei dia exoPG din Fusarium
oxysporum f sp. melonis.
In cazul frunzelor de poinsettia, la soiurile susceptibile la atacul.
ciupercii Botiytis cinerea Pers. ex.Fr,, postinfecfia a sporit activitatea P-D-.
glucozidaza, dar totodata a activitate intensa a acestei enzime s-a detectat §i
in preparatul efectuat dm miceliu §i sporii ciupercii (Kulek ?i al., 2004).
BIBLIOGRAPIE
Agrios, G.N. 1997. Plant Pathology, 4th Edition. Academic Press.
Albrecht, A , Heiser, L, Baker, R., Nemec, S., Elstner, F.F., Osswald, W. 1998.
Effect of the Fusarium solani toxia dihydrofusarubui on tobacco leaves and
spinach chloroplasts. Journal Plant Physiology, Vol. 153: 462-468.
Allen, P.J. 1953. Toxms and tissue respkation. Phytopathology, 43: 221-229.
Almasi, A , Apatini, D., Boka, K., Boddi, B., Gaborjanyi, R. 2000. BSMV
infection inhibits chlorophyU biosynthesis m barley plants. Physiological
and Molecular Plant Pathology, Vol.56: 227-233. . „
Ayres, P.G. 1992. Pest and Pathogens. Plant responses to fohar atack, .Bios
Scientific Publishers, Oxford.
Baker, C.J., Orlandi, E.W., Deahl, K.L. 2000. Oxygen metabohsm, in
plant^acteria interactions: characteriszation of the oxygen uptake response
of plant suspension cells. Physiological and Molecular Plant Pathology,
Vol. 57: 159-167.
Baker, C.J., Mock, N,, Deahl, K.L,, Bailey, B,, Roberts, D,P, 2001. Oxidative
metabolism in planbljacteria hiteractions: characterization of the oxygen
uptake response of bacteria. Physiological and Molecular Plant Pathology,
Vol.59: 17-23.
Baysal, O., Zeller, W. 2004. Extract ofHedera helix mduces resistance on apple
rootstock M26 sunilar to acibenzolar-S-methyl agamst fixe blight (Eminia
amylovora). Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol,65: 305-315.
182
Bertammi, M . , Grando, M.S.,. Muthuchelian, K., Nedunchezhian,- N . 2002. •
Effect ofphytoplfemal infection on photosystem I I efficiency and thylakoid
membrahie protein changes id field grown (Malus pumilla) leaves.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 61: 349-356.
Bertamini,;'M., Nedunchezhian, N . , Tomasi, F,, Grando, M,S, 2002. .
Phytophsma [S^omur-subgroup (Bois Noir - BN)] infection mhibks
photosynthetic' pigments, ribuloso-l,5-bisphosphate carboxylase and
photosintiietic activkies m field grown grapevine {Vitis vinifera L. cv.
Chardonnay) leaves. Physiological and Molecular Plant Pathology Vol 6 1 '
357-366.
Boote, K.J., Jones, J.W., Mishoe, J.W., Berger, R.D.1983, Couphng pests to
crop growth simulators to predict yield reductions. Phytopathology, Vol 73-
1581-1587:
Bowden, RX., Rouse, D . I . and Sharkey, T.D. 1990. Mechanism o f
photosynthesis decrease by Verticillium dahlie k i potato. Plant Physiology
Vol, 94: 1048-1055. • '
Chaerle, L,, Hgenbeek, D., De Bruyne, E., Valecke, R , Van Der Stiaeten, D.
2004. Thermal and chlorophyll- fluorescence knagkig distinguish plant-
pathogen interactions at an early stage. Plant CeU Physiology, Vol 45' 887-
896.
Chia, T:F., He, J. 1999. Photosynthetic capacity in Oncidium {Orchidaceae)
plants after virus eradication. Envkonmental Experimental Botany, Vol 42-
11-16.
Corneanu, G., Craciun, C , Craciun, V,, Corneanu, M . 1992. Modificarile
ultrastructurale ale celulelor parenchimului fohar de Lycopersicon
esculentum in urma unei infecfii vkale. Buletmul Societal;u Naj:ionale de
Biologic Celulara, N r 20: 85, •
Cmmiere, F,, Strasser, R , Reisen, D,, Hoffmann, L,, Hausman, J.F. and
Lippmann, CRP-G. 2004. Septoria leaf blotch: Effects on Photosystem 11
and on leaf pigment content. 13th International Congress on Photosynthesis.
P6D. Abstracts (742-753).
Daly, J.M., Sayre, R.M. 1957. Relationship between growth and respiratory
metabohsm m safflower infected by Puccinia carthami. Phytopathology
47: 163-168.
De Gara, L., De Pinto, M.C., Franca Tommasi, F. 2003. The antioxidant
systems vis-a-vis reactive oxygen species durmg plant-pathogen mteraction.
Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 41: 863-870.
Dehan, E,, Dobrescu, A;, Chira, L . 1999, Modificari ale unor procese
fiziologice in firunzele de mar afectate de famare {Podosphaera leucotricha
• (Ell, et Ev,) Salrii., Lucrari §tun|;ifice, Seria HorticultUra, lasi, Vol, 1: 555^
558,
1-83
Delian, R , GheorgMe§, C , Cristea, S., lacomi, B., Manole, M.S. 2004.-
Modificarile fizokgice ?i biochimice aparute la plantele de orz ca urmare a
infectiei cu ciuperca Drechslera graminea. Agronomic, Vol. X L V I : 18^-
193. -'i.- v'i.
Dutt, S., Narwal, .'S.j. Kapoor, H.C., Lodha, M . L . 2003. Isolation and
Characterization "ofj Two Protem Isoft)rms with Antivkal Activity fiom
Chenopodium .albumr,L Lescves. Journal of Plant Biochemistry and
Biotechnology;.Vol.-12: i 17-122.
Edwards, H.H. l O T . A.fme structure study of the primary infection process
durmg infection of barley by Erysiphe graminis fsp. hordei.
Phytopathology, 60: 1504-1509.
Fennk, M.A., Raghavan, G.S.V., Landry, J.A., 'Kushalappa,. A.C.^ 2002.
Respkation rates of heaUhy and diseased potatoes under experimental
storage. Science: process or product ? AIC.2002 Meetmg.
Funayama-Noguchi, S., Terashima, I . 2006, Effects of Eupatorium yellow vein
virus mfection on photosynthetic rate, chlorophyll content and chloroplast
structure in leaves of Eupatorium makinoi during leaf development.
Functional Plant Biology, Vol.33: 165-175.
Gillilanc, A , Sinhg, D.P., HayAvard, J.M. ,Moore,C.A., Murphy, A.M., York,
C.J., Slator, J., John, P. 2003. Genetic Modification of Alternative
Respkation Has Differential Effects on Antimycin A-Induced versus
Sahcyhc Acid-Induced Resistance to Tobacco mosaic virus. Plant
Physiology, Vol. 132 : 1518-1528.
Giuntoh, A., Orlandmi, S. 2000, Effect of downy mildew on photosynthesis of
grapevine leaves. Acta Horticulturae, Vol. 526:461-466.
Ghohzadeh, A , Kumar, M . , Balasubrahmanyam, A,, Sharma, S., Narwal, S.,
Lodha, M.L., Kapoor, H.C. 2004. Antioxidant Activity of Antiviral Protems
from Celosia cristata. Journal of Plant Biochemistry and Biotechnology,
Vol.13: 13-18.
Goyoso, C , Pomar, F., Merino, F.,* Bemal, M.A. 2004. Oxidative metabohsm
and phenohc compounds m Capsicum annuum L. var. annuum hrfected by
Phytophthora capsici Leon: ScientiaHorticulturae, Vol. 102: J-13.,
Graskova, I.A., Romanenko, A.S., Vladknkova, S.V., A. V . Kblesnichenko,
A V . 2004. Changes m Peroxidase Activity durmg Potato Ring Rot
Infection. Russian Journal of Plant .Physiology, Vol. 51: 476-479.
Graskova, I.A., Borovskii, G,B,, Kolesnichenko, A,V., Vomikov, V.K. 2004.
Peroxidase as a Component of the Signaling Pathway m Potato Cells durmg
•Ring Rot Infection. Russian Journal of Plant Physiology, V o l 51: 621-626.
Guknaraes, R.L., Stotz, H.U.-i2t)05. Oxalate Production by Sclerotinia
sclerotiorum Deregulates Guard Cells during Infection. Plant Physiology,
V o l 136:3703-3711.
184
Guo, Y.P;., Guo.D.P., Peng, Y.., Chen, J.S. 2005. Photosynthetic responses of
radish {Raphanus sativus var. longipinnatus) plants to infeetion by turnip
moS°aic virus. Photosynthetica, Vol 43: 457-602.
Harding, S.C. 1976. The effect of Puccinia striiformis on some aspects of
photosynthesis of wheat, leaves. PhD thesis. University of Southampton.
Hasheni,.,M., Hamada, A.M. 2002. Induction of resistance to root rot disease of
wheat grown under field condition. Rostlinna Vyroba, Vol.48: 312-317.
Haspllova- Horvadcova, A. 1981. Assimilation strains in healthy and affected
plants. Veda. Bratislava.. .
Hernandez, J.A., Olmos,',J.E,, Portillo, B,, Rubio, M , , Dicenta, F,, Martinez-
Gamez, P. 2004. Effect of plum pox virus infection on photosynthesis and
antioxidant enzyme activity in Peach GF 305. Acta Horticulturae, Vol 657-
349-353.
Hewitt, H.G., Ayres, P.G. 1975. Changes in CO2 and water vapour exchange
rates in leaves of Quercus robur infected by Microsphaera alphitoides
(powdery mildew). PhysiologicaiPIant Pathology, 7: 127-137.
Isaacs, R., Schilder, A , Howell; S., Hanson, E., Zabal, T., Edson, C, Landis,
D., Anderson, J., Van Ee, G., Ledebuhr, R. 2000. Sustainable grape
production in Michigan with less pesticide and 'fertilizer. Project GREEEN
Viticulture Team.
Isshiki, A , Akimitsu, K., Ishii, H., Zamamoto, H . 2000 Purification of
polygalacturonases produced by the pear scab pathogens Venturia nashicola
and Venturia pirina. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 56-
263-271.
Johnstone, M . , Chatterton, S., Sutton, J.C, Grodzinski, B. 2005. Net carbon
gain and growth of bell peppers. Capsicum annuum-Cuhko- following root
infection hy Pythium aphanidermatum. Phytopathology, Vol. 95: 354-361,
Johnson, K.B. 1987. Defoliation, disease and growth: a reply. Phytopathology,
Vol.77: 1495-1497.
Keck, M., Richter, S., Suarez,B., Kopper, E., Jungwirth, E. 2002. Activity of
peroxidases in plant material infected with Envinia amylovora. Acta
Horticulturae, Vol. 590: 343-350,
Kolber, Z„ Klimov, D., Ananyev, G.,.Rascher, U., Berry, J., Barry Osmond, B.
2005. Measuring photosynthetic parameters at a distance: laser induced
fluorescence transient (LIFT) method for remote measurements of
photosynthesis in terrestrial vegetation. Photosynthesis Research, Vol. 84;
121-129.
Kulel, B., Floryszak- Wieczorek, J., Jackowiak, H. 2004. Beta D- glucosidase
activity in pelargonium and poinsettia leaves infected by Botrytis cinerea.
Acta Physioiogiae Plantarum, Vol, 26: 95. ;,;
185
Laudien, R.,- Bareth, G., Doluschitz, R. 2003. Analysis of hiperspectral field
data for detection of sugar beet diseases! EFITO, Hungary.
Livne, A. 1964. Photosynthesis in healthy and rust-aflfected plants.. Plant
Physiology, Lancaster, 39: 614-621,
Lopez-Carbonell, M . , Moret, A , Nadal, M . 1998. Changes in cell uhrastructure
and zeatin riboside concentrations in Hedera helix. Pelargonium zonale,
Pnmus avium and Rubus ulmifolius leaves infected by fiingi. Plant Disease,
Vol.82:914-918. ~ Ploetz, R,C., Schaffer, B. 1987. Effects of flooding and Phtophthora root on
Lopes, D.B. 1999. Photosynthetic competence of bean leaves with rust and
anthrancnose. A Dissertation Thesis. University of Florida.
Lopes, D.B., Berger, R.D. 2001. The effects of rust and anthracnose on the
photosynthetic competence of diseased bean leaves. Phytopathology,
Yol.91: 212-220.
Medrano, H., Escalona, J.M., Bota, J., Gulias, J., Flexas, J. 2002. Regulation of
photosynthesis of C3 plants in response to progresive drought: stomatal
conductance as a reference parameter. Annals of Botany, Vol. 89: 895-905.
Merrett, M.J., Bayley, J. 1969. The respiration of tissues infected by viruses
injury. Bot. Rev. 35: 372-392.
Mizuno, M . , Tada, Y., Uchii, K., Kawakami, S., Mayama, S. 2005. Catalase
and alternative oxidase cooperatively regulate progranmied cell death
induced by p-glucan elicitor in potato suspension cultures. Planta, Vol, 220:
849-853.
Murray, D.C., Walters, D.R. 1992.'Increased photosynthesis and resistance to
rust infection in upper, uninfected leaves of rusted broad bean {Vicia faba).
New Phytologist, 120: 235-242.
Nail, W.R., Howell S. 2004. Effects of powdery mildew of grape on carbon
assimilation mechanism of potted Chardonnay grapevines. Plant Pathology,
Vol.39, Nr.7: 1670-1673.
Niederleither, S., Knoppik, D. 1997. Effects of the cherry leaf spot pathogen
Blumeriella jaapii on gas exchange before and after expression of
symptoms on cherry leaves. Physiological and Molecular Plant Pathology,
Vol. 51, Nr. 3: 145-153. ,
Nishiyama, Y, Alakhverdiev, S.I., Murata, N. 2005. Inhibition of the repair of
Photosystem I I by oxidative stress' in cyanobacteria. Photosynthesis
Research, Vol. 84: 1-7.
Ostergaard, S, 01sson,L., Nielsen, J. 2000. Metabohc Engineering of
Saccharomyces cerevisiae. Microbiology and Molecular Biological Review,
Vol. 64: 34-50. - Science, Vol. 169: 55-63.
Paranidharan, V. Palaniswami, A , Vidhyasekaren, P., Velazhahan, R. 2003.
Induction of enzymatic scavengers of active oxygen species in rice in
response to infection by7?/7/zocto/?/fl .wlani. Acta Phyt. Plant,, Vol,l: 91-97.
186
patykowski,. I , .Urbanek, H. 2005.- The activity of antioxidative enzymes,
content of H2O2 and of ascorbate in tomato leaves of cultivar more and less
sensitive to infection with Bottytis cinerea. Physioiogiae Plantarum, Vol
27. 193-205.
plazek,. A., Rapacz, M . , Hura, K. 2004. Relationship between quantum of PSII
and cold-induced. plant resistance to fungal pathogens. Acta Physiologia
Plantarum, Vol. 26: 141.
photosynthetic characteristics of avocado. Proc. Fla. State Hort Sci Vol
100: 290-294.
Raskin, I . 1992. Role of salicihc acid in plants. Annual Review Plant
Physiology Plant Molecular Biology, Vol. 43: 439-463.
Rasmusson, A.G., Soole, K.L., Elthon, T.E. 2004. Alternative NAD(P)H
dehydrogenases of plant mitochondria. Annual Review of Plant Biology
Vol. 55: 23-29.
•Ribeiro, R.V., Machado, E.C., Oliveira, R.F. 2003. Early photosynthetic
responses of sweet orange' plants infected with Xylella' fastidiosa.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 62: 167-173.
Sadras, V.O., Quiroz, F., Echarte, L., Escande, A., Pereyra, V.R. 2000.Effect of
Veriticllium dahliae on photosynthesis, leaf expansion and senescence of
field-grown sunflower. Annals of Botany, Vol. 86: 1007-1015.
Saeed,I.A.M., MacGuidwin, A.E., Rouse, D.I., Sharkey, T.D. 1999. Limitation
to Photosynthesis in Pratylenchus penetrans- and Verticillium dahliae-
Infected Potato. Crop Science 39:1340-1346.
Sampol, B., Bota, J., Riera, D., Medrano, H., Flexas, J . 2003. Analysis of the
virus induced inhibition of photosynthesis in malmsy grapevines. New
Pathologist, Vol, 160: 403-412,
Sandor, E., Fekete, E., Karaffa, L. 2003. Regulation of the cyanid-resistant
alternative respiratory pathway in the fungus Acremonium chiysogenum.
Food Techno!. Biotechnol., Vol.41: 43-47.
Santos, C., Fragoeiro, S., Phillips, A. 2005. Physiological response of grapevine
cultivars and a rootstock to infection with Phaeoacremonium and
Phaeomoniella isolates: an in vitro approach using plants and calluses.
ScientiaHorticulturae, Vol. 103: 187-198.
Sarowar, S., Kim, E.N., Kim, Y.J., Ok, S.H., Kim, K.D., Hwang, B.'k., Shin,
I S . 2005. Overexpression of a pepper ascorbate peroxidase-like 1 gene in
tobacco plants enhances tolerance to oxidative stress and pathogens. Plant
Scarpari, L.M., Meinhardt, L.W., Mazzafera, P., Pomella, A.W.V., Schiavinato,
M.A., Cascardo, J.C.IVl., Pereira, G.A.G. 2005. Biochemical changes during
the development of wiches broom; the most important disease of cocoa in
187
 Brazil caused by Crimpellis perniciosa. Journal of Experimental Botany,-- Xurechek, W., Pritts, M . 2003. The influence of fohar diseases (Leaf blight.
Vol. 56: 865-877. " Leaf spot and Leaf scorch) on strawberry yield in perennial plantings in
Shaw, M . , Manocha, M.S. 1965. The physiology of host-parasite relations. XV. New York: Final Report.
Fine structure in rust-infected wheat leaves. Canadian Journal Botany, Vol. Vries, R.P., Visser, J. 2001. Aspergillus enzymes involved in degradation of
43: 1285-1292. plant cell wall polysaccharides. Microbiology and Molecular Biology, Vol.
Siegfried, F. 1999. Pathological and Regenerative Plant Anatomy. 1095 pag. 65:497-522.
Handbuch der Pflanyenanatom'ie. Walter, D.R. 1985. Shoot:root mterrlations. The effect of obhgatory biotrophic
Siciha, F., Femandez-Recio, J., Caprari, C , De Lorenzo, G., Tsemoglou, D., flmgal pathogens. Biological ReView,'Vol.60: 47-60.
Cervone, F., Federici, L. 2005. The Polygalacturonase-Inhibifing Protein Wilhelmova, N., Prochazkova, . Sindelarova, D.M., Smde, L . 2005.
PGIP2 of Pliaseolus vulgaris Has Evolved a Mixed Mode of Inhibition of Photosynthesis in leaves of Nicotiana tabacum L . infected with tobacco
Endopolygalacturonase PGl of Botrytis cinerea. Plant Physiology, Vol. mosaic virus. Photosynthetica, VoL43: 597-602.
139: 1380-1388. Xiao, C.L., Subbarao, K.V. 1998. Relationships between Verticillium dahliae
Simons, B.H., Millenaar, F.F., Mulder, L., Van Loon, L.C., Lambers, H. 1999. inoculum density and w i h incidence, severity and growth of cauhflower,
Enhanced Expression and Activation of the Atemative Oxidase during Phytopathology,.. Vpl. 88;, 1108-1115.
Infection of Arabidopsis with Pseudomonas syringae pv tomato.Plant Yoshida, K-.',Terashmia, I . , Noguchi, K. 2006. Distinct Roles of the Cytochrome
Physiology, 120: 529-538. • Pathway and'Alternative Oxidase in Leaif Photosynthesis. Plant and Cell
Singhal, S.K., Singh, K.P., Joshi, S.K., Rai, A.K. 2002. Diagnosis and study of Physiology, Vol.47:22-31.
fungal diseases of wheat by photoacustic spectroscopy. Current Science,
Vol. 82: 172-176.
Smedegaard- Peterson, V., Stolen, 0. 1981. Effect of energy requiring defence
reaction on yield and grain quality in a powdery mildew' resistant barley
cultivar. Phytopathology, Vol. 71: 396-399.
Smedegaard- Peterson, V., Tolstrup, K. 1985. The limiting effects of disease
resistance on yield. Annu. Rev. Phytopathol., Vol. 23: 475-490.
Swiech, R , Browning, D.M., Stenger, D.C., Holbrook, G. 2001. Photosynthetic
responses of sugar beet and Nicotiana benthamiana Domin. Infected with
beet curly top virus. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 58:
43-52.
Szigeti, Z., Almasi, A , Sarvari, E. 2002. Changes in the photosynthetic
functions in leaves of Chinese cabbage infected v/ith turnip yellow mosaic
virus. ActaBiologia Szegediensis, Vol.46: 137-138.
Taylor, N.L, Day, D';A., Millar, A,H. 2004. Targets of stress-induced'oxidative
damage in "plant mitochondria and their impact on cell carbon/nitrogen
metabolism. Journal of Experimental Botany, Vol.55: 1-10.
Thipyapong! T*.,^Hunt, M . D.,-Steffens, J.C. 2004. Antisense downregulation of
polyphenol • Dxidasfe'^estilts • ih enhanced disease susceptibiUty. Planta, Vol.
220:105-117:"-
Tiwari, B.S., Belenghi, B., Lgvine, A. 2002. Oxidative stress increased
respiration and generation of reactive oxygen species, resulting in ATP
depletion, opening of mithocondrial permeability, transition and
programmed'cell death. Plant Physiology, Vol. 128: 1271-1281..

188 189

GAPITOLUL
A L T E MGDIFIGARI INDUSE DE AGENTII PATOGENI
ASUPRA METABOLISMULUI PLANTEI
5.1. E F E C T E L E PATOGENILOR ASUPRA
METABOLISMULUI G L U C I D E L O R
Ca urmare a efectelor atacului agentilor patogeni asupra unor
procese precum fotosinteza, respiratia, absorbtia, transportui apei §i
asimilatelor etc, intervin numeroase schimbari metabohce, cum sunt spre
exemplu modificarile cantitative §i calitative in metabohsmul glucidelor.
Modificari ale concentratiei de carbon §i azot pot fi determhiate de
raspunsul plantelor la mfec|;ii cu ciuperci, atat in cazul metabohsmului
primar, cat §i secundar, ca urmare a intensificarii fotosintezei, re-alocarii
compu§ilor de depozitare, ca §i altor raspunsuri (Ayres, 1992),
Cercetarile efectuate de Tanase §1 al. (1995) cu privire la dinamica
glucidelor totale la plantele de secara parazitate de Clavicepspurptirea (mai
multe linii slero|iale), in condign variate de mediu, au demonstrat ca la
plantele martor duiamica glucidelor totale este asemanatoare, i n schimb, la
plantele ranite sau in|:epate, dar nemfectate, cantitatea totala de glucide
totale este mai redusa in primele 10 zhe dupa iafecfia artificiala, ca urmare a
utilizarii acestora pentru refacerea |esuturilor. Faptul ca i n cursul cre§teru §1
formarii sclerotului apar modificari in dmamica glucidelor totale, precum §i
a hpidelor §i proteinelor din plantele de secara a fost rehefat de asemenea de
Surdu §1 al. (1995), iar diferentele constatate intre planta normala, ranita ?i
190
parazitata pot fi apreciate ca rezultat al preluaru dirijate a nutrien|ilor din
seva floemica. In raport cu necesita|;ile parazitului. >- '
De asemenea, pe parcursul raspunsurilor de aparare, perefii celulari
ai celulelor gazdei sunt structuri dhramice, supuse unor evenimente de
remodelare, specifice, a§a cum s-a demonstrat i n privinta porfionarii
hidratilor;. de carbon intre citosol §1 mediul extracelular, i n cazul
interactiunii dintre grau §i specia endofita Fusarium proliferatum. La tecile
infectate, asimptomatice, i n conditii de sera, cre§terea. nivelelor
mioinozitolului §i glucozei din apoplast au fost aparente. Plantele iafectate
au exprimat raspunsuri de aparare. S-a inregistrat o cre§tere a concentratulor
glucozei, fiructozei, zaharozei §i melibiozei i n tecile infectate cu F.
proliferatum, comparativ cu martorul neinfectat. Totodata, plantele care
aveau simptome au prezentat o acumulare a arabinogalactanilor, siringil
ligninei §1 dimerilor ferulat, i n peretii celulari ai epidermei, in contact cu
endofitul. Ace§ria au fost diferiti de depunerea de hidratu de carbon, hgnina
.§i ferulat in tecUe martor neinfectate. Mai mult decat atat, examinarea
peretilor celulari ai tecilor de grRu mfectate cu F. proliferatum §i a celor
martor, prin microscopic de inalt nivel a relevat un profil distinct al emisiei
spectrale, locahzat i n peretu celulari epidermah i n plantele infectate, care s-
a remarcat concomitent cu cre§terea depuneru ferulatilor legati de peretele
celular (Bishop §i a l , 2002).
La frunzele de varza chhiezeasca -Brassica rapa L . ssp. pekinensis
cv. Kantonner, infectate cu ciuperca Altemaria brassicae (Berk.) Sacc. s-a
redus contmutul in zaharoza cu 47%, i n timp ce continutul i n glucozinolati a
fost de 5,9 ori mai mare, decat i n fiunzele sanatoase, aceasta i n special
datorita cre5terii cantitatu de mdol glucozinolati. Concentratia de
glucobrassicin (3-indol metilglucozinolat) a fost de 11,6 ori mai mare i n
fiunzele afectate.
Cercetarile efectuate de Sardi §i al. (1999) la Phaseolus vulgaris L.,
dupa infectia cu patogenul Pseudomonas savastanoi pv, phaseolicola au
demonstrat faptul ca, concentratia glucozei a scazut considerabil i n frunzele
genotipurilor susceptibile, dupa infectie. S-a probat faptul ca glucoza joaca
un rol important i n formarea pohzaharidelor extracelulare bacteriene (EPS).
Deoarece exista o corelatie pozitiva intre rezistenta bacteriana dependent de
varsta §i continutul mic de glucide (in special glucoza) in firunzele batrane,
la plantele susceptibile, autoru cred ca in fiunzele batrane nu exista
suficienta glucoza pentru producerea EPS, In Upsa EPS, bacteria §i peretii
celulari ai plantei vin i n contact direct, ceea ce permite inducerea
raspunsului hipersenzitiv,
, Unui dintre fenomenele de rezistenta este eel datorat cantitatu mari
de glucide, caracterizat prin sporirea raspunsului de aparare impotriva
191
patogenilor mediat de nivele ridicate ale hidratilor de carbon solubili §i
modificari corespunzatoare ale metabohsmului primar (Horsfall §1 Dimond,
1957, cita|;i de Scarpaj;i-§i al, 2005).
In ceea ce. p_r;ive§te interactiunea arborelui de cacao cu ciuperca
Crinipellis pernicig^a care produce boala denumita matura de vrajitoare, a§a
cum se observa mfigtfra 5.1., referitor la distributia glucidelor solubile, a
amidonului, heinjceli^lpzei §i substantelor pectice exista similarita|;i la
probele martor;?i;,celg inoculate.
7 ' i'4 21 '36 ' 61
Zile dupa inoculare
Figura 5.1. Nivelele a diferite substante (iig/mg tesut uscat)
jhlastaiii arborelui de cacao, tesuturi martw (zone descliise) j i
tesuturi inoculate cu C. perniciosa (zone inchise) la diferite intervale
de timp dupa inoculare (dupa Scarpari ?i al, 2005)"''
192
Doar glucidele solubile au fost la valori semtii&cativ mai mari In
tesuturile inoculate, la 14 zile dupa inoculare •0?gW7'a5-5.7. x4). Nivelele
amidonului au fost mai mari In probele inoculate, cu diferente semnificative
in zilele 14 §i 21 dupa inoculare (figura 5. LB). Pentru • hemiceluloze §i
substante pectice nu s-au observat diferente (figura 5.1. C §i D).
Analizand componentele fractiei glucide solubile, respectav;.^!
zaharoza, glucoza §i fructoza (figura 5.1. E, F, G), diferentele Intre plantelet
martor §i infectate s-au concentrat i n zilele 21 §i 35 . dupa inoculare.
Cantitatea de zaharoza a fost muh mai mare decat celelalte glucideyMU
ambele tipuri de probe, la orice perioada de prelevare a probelor, cu cantitati
semnificativ mai mari la martor In ziua 21 dupa inoculare §1 in materialul
inoculat, in ziua 35 dupa inoculare. Pentru glucoza, diferentele semnificative
s-au observatln zilele 21-61 dupa inoculare (figura 5.1. F).
Fontaniella §i al. (2003) au constatat la plantele de Saccharum
officinarum L. (cv. Cuba 120-78) care prezentau simptome ale sindromului
Ihgalbeniru frunzelor (YLS), aparitia unor modificari ultrastructurale
(vezicule superficiale aderente la nivelul epidermei abaxiale care partial au
bcluzionat stomatele; celulele tecu perivasculare separate de tesuturile
conducatoare printr-un strat larg de matrix amorf asemanator cerurilor;
vezicule sferice similare fitoplasmei in spatiile interceluare ale celulelor
tecii perivasculare) dar. §1 modificari ale continutului de glucide. La plantele
cu YLS a avut loc o'cre§tere a concentratiei glucidelor reducatoare, a
indexului glucozei §i a ghcoproteinelor In sue. In timp ce cantitatea de
zaharoza a scazut.
In cazul atacului unor agenti patogeni facultativ paraziti, deosebit de
activi In ce prive§te ehberarea de enzime hidrohtice, in tesutul gazda se
induce cre§terea cantitatu de glucide simple, consecinta a biodegradarii
substantelor de rezerva.
Pe de alta parte, In planta gazda poate avea loc o reducere a
continutului de glucide i n unna atacului parazitilor obhgati, Insa, cu toate
acestea, adesea se inregistreaza o acumulare a rezervelor de natura
glucidica, in tesutul din jurul leziunilor.
Astfel, i n cazuhinteractiunii dmtre ciuperca biotrofa Uromycesfabae
§i gazda sa Vicia fabd i-i coffstatat o cre§tere drastica-S, manitolului, acest-
pohol fiind gasit In concentratu milimolare in extractele §i sucul apoplasticif-
al frunzelor infectate, cat §i In extractele obtinute diu-spori (Voegele §i al.,ii
2005).' S-a sugerat faptuliba acest pohol poate avea cel'putin-o fianctie dubla^s^
respectiv, In primul rand un'c6'mpus de depozitare a hidra|ilor de carbon §i
In al doilea rand un "gunoier" al speciilor reactive de oxigen.
193
 Acumularea manitolului este mso|;ita de expresia putemica a manitol 5.2. E F E C T E L E PATOGENILOR ASUPRA
dehidrogenazei (MADI) In haustori §1 de§i expresia acesteia a fost detectata SUBSTANTELOR C U AZOT
° doar Tn haustori, studiile imunolocalizaru au aratat ca produsul genei este
prezent §i In spori. AnaUzele cineticii §i tennodinamicii reactiilor catalizate
de' MADp indica faptul ca enzima poate fi responsabila de producerea ModificUri ale confinutului tn substanfele cu azot intervin mai ales
manitolului In haustori §i de utihzarea acestuia In spori, ca strategic ideala din cauza enzimelor prateolitice eliberate de agentul patogen, ceea ce
pentra agentul patogen, avand ,in vedere faptul ca V. faba In mod normal conduce la acumiilarea armnoacizilor In tesutul gazda. Aminoacizii hberi
este incapabila sa sintetizeze sau sa utilizeze pohoh. reprezinta indicatori de baza al statutului plantei, rezuhand ca o consecinta a
Studiile privind efectele ciupercu Erysiphe gi'aminis fsp. tritici, care degradarii proteinelor In tesuturhe aflate In moarte programata sau
provoaca fainarea franzelor de grau, asupra metabohsmului hidratilor de senescenta.
carbon au rehefat urmatoarele; Desigur, in raport-cu gradul de susceptibilitate la atacul patogenului,
- stimularea activitajii iavertazei In ixunzele infectate a alterat relatia sursa - gradul de dezorganizare al protemelor este diferentiat, in sensul ca formele
utilizator, conducand la o acumulare a hidrajilor de carbon solubili §i imune spre exemplu manifesta un anume grad de rezistenta la metabohtii
reducerea sintezei zaharozei; eUberati de patogen.
- aphcarea hexaconazolului (flmgicid triazolic) a prevenit cu succes De ahfel,^ se cunoa§te faptul ca proteinele sunt substante .care
dezvoltarea ciupercii, Insa modificarile metabolice care au avut loc dupa prezinta un rol deosebit i n raspunsul plantelor la agentii patogeni, iar
infectia mitiala nu au fost reversibile In perioada stabilita pentra studiu producerea unor tipuri specifice de proteine, de inhibitori ai enzimelor sau
(Wright ?i al, 1995). represori ai proteinelor constituie cdi de mdnifestare a rezistenfei fafd de
Pe de aha parte, se atacul agenfilor patogeni §1 prin urmare mijloace de blocare a acfiunii
cunoa§te controlul acestora.
activitatii enzimatice de CercetarUe efectuate de Scarpari §1 al. (2005) i n legatura cu
catre glucide §i metabolitii modificarile In dinamica ale continutului substantelor cu azot, la arborele de
glucidici, dar mai recent cacao aflat sub incidenta ciupercu Crinipellis perniciosa, care produce boala
atentia a fost orientata denumita matura de vrajitoare au condus la urmatoarele rezuhate:
catre reglarea expresiei
genelor, gene care codifica - analiza continutului total de aminoacizi a indicat nivele mai mari la
proteine ce functioneaza In materialul biologic inoculat, i n toate momentele determinarilor, cu exceptia
metabohsmul hidratilor de zhei a 7-a dupa moculare §i cu diferente semnificative in zilele 21, 35 §i 61
carbon §i In egala masura (flgura 5.3. A);
In multe alte cai - determinarea unor aminoacizi individuali a evidential faptul ca prohna a
metabohce. Hexozele prezentat valori foarte mici In ambele materiale biologice studiate §i nu au
sunt glucide cu importanta fost diferente semnificative pe parcursul experimentului;
Fi^n X I M'odd,ii)Otetic al sistmekt
clara din acest punct de - 0 modificare marcanta, clara s-a Inregistrat in ziua 21 dupa inoculare, i n
vedere. §i a fost propusa o ceea ce prive§te tipurhe. de aminoacizi; s-a inregistrat o scadere a
funcpe senmal in special concentratiei muhor aminoacizi §i in mod corespunzator o cre§tere a
pentru glucoza. Hexozele concentratiei amidei asparagina, ceea ce sugereaza ca tesutul maturu verzi
pot modula expresia se afla In senescenta/ moarte programata;
genelor prin intrarea i n celula vegetala sau prin mtrarea In rnetabohsmu - printre cei mai abundenti aminoacizi au fost acidul aspartic (ASP), acidul
intermediar, prin intermediui hexoJdnazelor (figura 5.2.) (Smeekens, 1998), glutamic (GLU) §1 asparaginele (ASN), cu evidentierea unor cantitati

194 195
seirmificativ mai mari ale ASN ?i niyele mai mici ale GLU m probele
A ; ;Atjimoid2i (pmVttxg »,«,)
mocuht& (figura 5.3. C, D);
- pentru glutamina, serina (SER), alanina (ALN), acidul y- aminobutiric
(GABA) §i glicin-treonina (GLY+THR) nivelele au fost clar reduse tn
plantele infectate (/?gwra 5.5. JE,
- cresterea nivelului malonilaldehidei §i modific^ea compozifiei acizilor
gra?ise.realizeaza §i pe fondul generarii speciilor,reactive de oxigen, lar in
cami C. perniciosa alterarile compozi|;iei acizilor gra§i pot fi asociate cu
mecanismele fazei necrotice (/?g7/m 5.4'.);
- cantitatea mare de glicerol din tesuturile maturii verzi (figura 5.4.) poatefi'
rezultatul degradarii trigliceridelor §i in conformitate cu alte rezultate
obtinute anterior, de catie alti cercetatori, glicerolul indepline^te diferite
roluri:
- reprezinta un semnificativ metabolit de transfer de la planta la
patogen: are rol in sustinerea cre§terii ritmice §i i n formarea conidiilor; este
component esential al patogenezei fiingice, fiind implicat i n fazele adeziunii
§i penetrarii etc.; prin urmare, formarea glicerolului ar putea reprezenta o
componenta importanta in mecanismul bolii, avand i n vedere ca aceasta
sursa de carbon a fost practic absenta in matura uscata; AST OLU ASN aui SER ALA OABA OLY+THR
- continutul in nitrat a prezentat valori sunilare la ambele tratamente pana in
Figum 5.3. Nivelek arainoacidor totali (A) fi nitratilor (B) m lastarii
ziua 14 dupa inoculare, iar in ziua 21 in tesutul infectat valorile au fost arborelui de cacao, {esut martor (ccrcuri deschise) fi {esut inoculat cu G. perniciosa
semnificativ mai mici ca la martor, iasa au prezentat o cre§tere lieara a (cercuri inchise) la diferite intervale de timp dupa inoculare. Hivelele specifice ale unor
acumulariior nitratului dupa acest moment, fara o tendinta similara la martor aminoacizi (Yo) in tesut martor (C) (B) fi inoculat cu C. perniciosa (p) (F)

(figura 5.3.B).
Modificari ale fluxurilor metabolice au fost puse in evidenta §i la
porumb (Zea mays L.), ca urmare a infectiei artificiale cu Fusarium spp,
(Kaidin §i a l , 1995). Infectiile efectuate la tulpini i n faza de anteza au
determinat modificari biochimice la nivelul sucului celular extras din
tulpmile infectate, i n raport cu gradul de rezistenta la frangere a
genotipurilor. Astfel, la genotipurile rezistente la frangere s-a inregisfrat un
contmut mai ridicat de acid glutamic,.iar continutul total de aminoacizi a
fost mai scazut ca urmare a infectiilor cu Fusarium spp. la genotipurile
sensibile la fringere, Ca reactie de raspuns la mfectiile cu Fusarium spp. s-a
constatat o calusare rapida §i o cre§tere a contuiutului in acid glutamic, la
genotipurile rezistente. , .
Daca facem referire la ceea ce se intampla la liivelul solului. In
cadrul hiterrelatiei microorganisme- plante, se cuiioa§te faptul ca i n mod
natural exista un ciclu al ammoacizilor i n traversarea plasmalemei celulelor
radacinii §i ca orice eflux net este denumit exudare. De altfel, din punct de
vedere ecologic, microorganismele §i radacinile plantelor sunt intr-o
competitie pasiva pentru aminoacizii din solutia solului.
196
^ Phillips §i al. (2004) au gash ca in absenta microorganismelor in
cultura, rata influxului a 16 aminoacizi (fiecare asigurat la o concentratie de
2,5 pM) a depa?it ratele efluxului cu 5%, pana la 545% in radacinile de
Medicago saliva ?i Medicago truncatula, Zea mays §i Triticum aestivum. In
schimb, cativa produ?i microbieni ai unor microorganisme comune in sol,
bacterii Pseudomonas ?i ciuperci Fusarium au sporit in mod semnificativ
efluxul aminoacizilor din radacmile celor patru spech studiate. Astfel la
Medicago, tratamentul radacinilor cu 200 pM phenazin; 2,4-
diacetilfloroglucinol sau zearalenona a provocat o cre?tere a efluxului total
a 16 aminoacizi, cu 200% pana la 2600% in 3 ore. Pe baza testelor utilizarii
azotului ^ marcat _ ('^N) ?-a sugerat faptul ca 2,4-diacetilfloroglucinol
blocheaza absorbtia aminoacizilor, in timp ce zearalenona spore?te efluxul
Exudarea aminoacizilor in condifii normale reprezinta un fenornen
care reflecta probabil atat manipularea activa §i absorbfia pasiVa de catre
microorganisme, ca §1 diflizia §i absorbtia din sol, procese care ajuta planta
sa depa?esca problemele sistemului radicular Tn a reabsorbi aminoacizii.
197
 5.3. E F E C T E L E PATOGENILOR ASUPRA LIPIDELOR
Continutul Tn acizi gra5i, precum ?i compozifia acestora difera pe
parcursul interactiunii plantelor cu agentii patogeni. ' Modificarile In ceea ce prive§te continutul de A R N §1 ADN intervin
Studiile efectuate la arborelele de cacao Tn relatie cu ciuperca C.
perniciosa au stabilit ca cei mai abundenti acizi gra§i au fost: acizii palmitic
(C16:0), stearic (C18:0), oleic (018:1 cis-9) ?i linoleic (C18:2) (figura 5.4.^
A). Principalele diferenfieri s-au Inregistrat pentru acidul palmitic §i
oleic, comparand matura verde (GB 2) ?i tulpina sanatoasa (GS), ceea ce
sugereaza modificari Tn metabolismul Hpidelor pe parcursul evolupei bolii^
Aceste modificari par a fi tranzitorii, deoarece acizii gra§i din matura uscata
(DB 2) par a fi sirailari celor din tulpina sanatoasa uscata (DS) (figura 5.4.
A). Confinutul Tn glicerol Tnsa' a fost semnificativ diferit .Tn materialul
biologic din camp (figiwa 5.4.B). Peroxidarea Hpidelor, determinata prin
cantitatea de malonilaldehida (MDA) a relevat Tn mod surprinzator faptul
ca, conpnutul acesteia a urmat o dinamica similara celei observata pentru
glicerol (//gi/ra5.^.C).
• Ai:m»m<:(C12:0)
• Acii5>ilBiil«:(C16:0)
. Acii oleic (CiajcW 1)
c AckUiiolck (C18:2)
1 Acid Ibwkni: CClBffl
. Aca irAiloni: (C20;0)
GBl GB2 DBl DBS
Figura 5.4. ComporipaTh acizi graji (%), niyele glicerolului (ng/mg ( = 5 " * uscat)
fi malonilaldehidei (mmol/g (esut uscat) la materialul biologic prelevat de la
arborele de cacao din camp (dup3 Scarpari fi al., 2005)
198
5.4. E F E C T E L E PATOGENILOR ASUPRA A C I Z I L O R
NUCLEICI / .
Tn mod diferentiat In ftinctie de tipul agentului patogen^ cat §i Iu ftmctie de
gradul de rezistenta al gazdei fata de respectivul patogen.
Spre exemplu. In situatia inocularn frunzelor de tutun {Nicotiana
tabacum) cu virusul mozaicului tutunului, la cateva ore de la moculare,
cantitatea de A R N cre§te cu circa 50%, ca urmare Incorporarii ARN -ului
viral ?i mai apoi a prbpagarii ARN-ului, inducandu-se totodata producerea
de proteine specifice Inveli§ului virusului. Se produc astfel noi particule
virale complete (Hess, 1983). Pe langa informatia genetica necesara propriei
replicari, chiar la nivelul gazdei, In urma infectiei apar modificari ale
activitatii A D N §i ARN, modificari specifice In raport cu sistemul gazda-
patogen (Rubin §i a l 1975),
Levy §i al. (2004) pe baza analizelor efectuate la tutun au demonstrat
ca la tutunul care poseda alela dominanta N (gena N este o gena tipica de
rezistenta angrenata In localizarea infectiei vkusului mozaicului tutunului-
TlVfV §i elicitarea raspunsului necrotic hipersenzitiv) are loc un nivel de
baza al transcriptiei la plante neinfectate. In schimb, acumularea iV-ARNm
In plantele infectate indica faptul ca franscriptia este stiniulata de infectia cu
TMV (de 38 de ori In frunzele infectate local §i de 165 de ori la fiunzele
superioare, neinoculate). Infectia cu virusul Y al cartofirlui nu a avut insa ca
rezuhat acumularea 7V-ARNm, ceea ce a indicat specificitatea fenomenului
pentru TMV.
Procesele de transcriptie §i translatie sunt afectate i n cazul plantelor
atacate de agenti patogeni, iar rolul unor factori de transcriptie imphcati In
aherarea expresiei genelor ca raspuns la diferiti patogeni, precum este §i
cazul proteinelor WRKY ramane a fi elucidat (Park §i al., 2006). Situatia
este cu atat mai evidenta In cazul plantelor infectate cu vfrusuri. Virusurile
nu au capacitatea de autorephcare, de aceea se folosesc de planta gazda
pentru a se multiplica. Particulele virale care infecteaza plantele sunt
reprezentate de ADN, A R N sau ARN inconjurat de un Inveh? proteic, iar o
data patrunse In celula gazda, au loc procese de translatie (pentru producerea
componentelor inveli5ului proteic vkal) §i franscriptie (pentru producerea
acidului nucleic component al virusului).
in cazul plantelor de Vigna unguiculata, In rezistenta fata de rasa
ciupercii Uromyces vignae care provoaca rugma. In cadrul raspunsului
hipersenzitiv sunt implicate executarea intr-un mod progresiv definit a
199
evenijmentelor citologic.e. Analiza., ppmlui nuclear §i al densitatii Referitor la profilul expresiei genetice in cadrul patosistemului
poliribozomilor, ca §i' structura, hucleolilor, sugereaza ca nivelele oxzlMagnaporlhe grisea, Jarosch?i al.; (2003) au analizat efectelg proteinei
transcriptiei §i translatia localizata sporesd semnificativ inaintea contactului PRlb-(PR) care se acumuleaza in^ orz ca raspunsla inocularea'cu ciuperca,
ciupercii cu plasmalema celulei gazda, in cazul celulelor rezistente, in timp iar acumularea produ§ilor de transcrptie ai PRlb s-a corelat direct cu
ce descre§te in celulele susceptibile (Mould §i Heath,1999). . severitatea bohi in patoslstem (fligura 5.6.).
Stresul poate induce o reglare gibbala a genomuiui (Amholdt-
Ashmitt, 2004). - ^."t',
Numeroase cercetari au vizat de'asernbnea identificarea modificarilor
in privinta impactului patogenilor asupra traiislatiei §i transcriptiei, corelat
i "i'i'M•)*ft'iss m). IS M 'li iXf m. fi \y. n Hi ». m m ^ a 44 4ti. n s» m
cu producerea de enzime specifice, precum cele implicate in procesul de
glicoliza sau biosinteza ?i degradarea clorofilei, vizavi de desfa?urarea celui .
...
.•.
..•
...
•..
...
•.•
...
•.•
...
•..
•:.
..v
<
.g
.|.|
j

mai grandios fenomen al naturii - fi^tosinteza.

i n privinta importantei reglaru' epigenetice in cazul raspunsului la
igiiiissfSiSjis^ iiiiiiiiiiiiiiiii
stres, datele de pana acum sugereaza urmatorul model ipotetic pentru §oad 45<ji;f,;;.:sv:v!::::;::;:i^i:::;:s::.K^^ mmmi:-^::r,^:^f-mimi
genetic indus de stres (flgura 5.5.). In conditii normale, mecanismele
mentinerii heterocromatinei represeaza transcriptia repetitiva a A D N Ss::i»;:iisiiiiliiii^^iipil^
(stanga). Stresul insa poate provoca relaxarea imprinturilor epigenetice ale
ARNi ?i alte cai de mentinere a heterocromatinei e§ueaza, avand ca rezuhat
activarea transpozonilor (dreapta). Daca §ocul nu duce la moartea celulei,
MXi.]kA...iixmi
aceasta urmeaza o remodelare stohastica a genomuiui sau, avand ca rezultat
alterarea caractersticilor epigenetice §1 o noua extresie a genelor. fJiigaajjottite ^ m n

•». AKt'Ti »i).3.hi!lw««()«)!it£r>5

5.5. A S P E C T E A L E M E T A B O L I S M U L U I SECUNDAR

_
f(OK gWJ.OJJliO
Htt*ioa«w;<liiv).
Metabolismul secundar constituie un subiect de mare mteres.
deoarece foarte multi dintre produ§ii acestuia exprima proprietdfi directe
cu privire la apSrarea plantei la atacul patogenilor, sau iau parte la
procesul de reglare a altor gene implicate in aparare.
Plantele produc numero§i metabohtl secundari (alcaloizi, terpenoizi,
polifenoh, quinone §i multi alti compu?i alcatuiti din structuri combmate ale
grupurilor amintite), iar rolul acestor metabohtl pentru plante este inca in
studiu. Pentru intelegerea fiinctuior, biosintezei §i acumularii lor i n plante,
in spatiu §i trnip, Yazaki (2006) supune atentiei un mecanism-'al-acumularii
§i transportului membranal al acestor metabohtl, concentrindu-§i atenfia pe
implicarea transportorilor./4ZP-6w<i/«g- cassette.
Avand in vedere legaturile fenolilor cu rezistenta" constitutiva a
plantelor la patogeni dar §i rolul pozitiv antioxidant jucat in metabolismul

200
201
celular §1 imbatranire, spre exemplu, conjinutul in polifenoli la fructele de cu ciuperca Crinipellis perniciosa, releyante sunt datele prezentate in figura
mar constituie unui dintre parametrii utiliza|i In cateva programe de selectie. • 5.8.. Continutul in fenoh totali solubih a scazut o data cjT crejterea
Treutter (2001) citat de Sansavini (2004) men^ioneaza cat de complexe sunt plantulelor §ifexceptandziua 14 dupa inoculare, cand s-a inregistrat un pic la
caUe acestor compu§i §i cum anume o-serie de substance chimice trebuie tesuturile infectate, in rest, rezuhatele au fost similare pentru ambele
luate in considerare: quercitine (flavanoh), catechine (flavonoli), acizii tratamente (figura 5.8. A). Flavonoizii au prezentat valori similare pana i n
cafeici §i al|i (//gi/ra 5.7.). ziua 14 dupa inoculare, dar valorile au fost semnificativ mai mici i n
Existen|a §i variabilitatea rezistentei constitutive pe parcursul tesuturile infectate, in zilele 21 §i 61 dupa inoculare (figura 5.8. B).
perioadei de vegetatie, precum ?i variabilitatea in ce prive^te patogenitatea Taninurile condensate
a fost evidentiata i n urma studiilor comportamentului unor soiuri §i hibrizi au prezentat valori-
de par, din zona Vohie§ti-Dambovita, ia raport cu ciuperca Venturia pirina semnificativ mai mari i n
(Stroe §i Andrie§, 1989), utilizand metoda pentru testarea rapida a materialul inoculat, .in zilele 1^
patogenitatii la izolatele monosporale ale ciupercii Venturia inaequalis 3,14, 2T§i 35 dupa inoculare
(Becerescu, 1975). (figura 5.8.(1), dar valorile au
fost mai mici • decat la
martori, i n ziua 61, cand a iy /.vA^^v.v.^^yAv.v/,v/.•.%v/.^^^v.•.^^v.•.;.v.•.Vl^v.v.v.>•

inceput manifestarea
necrozei.
Analiza HPLC a
f ^JrsrjiilVim*; flavonoizilor din mere, in
ittsicsttil-CoA 4.-.
legatura cu rolul acestora i n
i HIDROJOTAMICi
apararea fata de patogenul
post-recohare, Penicillium
expansum a rehefat o cre§tere
semnificativa a concentratiei
lor atat in soiurile sensibile,
cat §i rezistente,
; 0.AVOHOU.
inregistrandu-se diferente
cantitative §i nu calitative
:.QT (Lazar | i a l , 2001).
In acest context, i •> u y.i Si *i
interesante sunt §i rezultatele
GT recente obtinute de Langlois-
Pimm f a MveWe feaAc (A),
PAI"ftfiiisJjurtotmojKX! Itax, CHS- chslcon smtm; CMh- ch&lcoftfl?>Y«>«iatt;o«*x«X!i; Meurinne §i al. (2005) care fi&TOioisaior (B') tarm^filor (C)'h &tatii
DFR- dihitiraflsvflicil ^duotes; AMS-ttHodsiudinsiolm; GT- giicoal tfrnsftfrnii demonstreaza importanta arbcsreM d« cacao, lesutiBartor (cercuri
Figura J. 7. Cai biosintttice propusc pentru biosinteia compujilor fenolici la tnar
metabolitilor secundari UGTs desciiise) $1 fesutmoeulst C. petiiiciosa
(dupaTreuttET, 2001, citat de Sansavini fi at, 2004) ?i pun bazele pentru studu (cercmli'iciase), la difedte petio^de <:le
uherioare cu privire la rolul %>a iriocfilsre (diapi Scsrfiati jial., 2005)
acestora pe parcursul
Referitor la continutul in fenoh, flavonoizi §i taninuri determmate in raspunsului hipersenzitiv. Metabolitii secundari precum glicoziltransferazele
dinamica ia lastaru arborelui de cacao, martor §i material biologic iaoculat (UGTs) la Arabidopsis thaliana sunt codificati de o familie multigenica cu
120 membri. Nu se cunoa§te foarte mult despre functia lor i n planta, i n
202- 203
particular pe pai-cursul iuterac|;iunilor planta- patogen, dar, dintre ace§tia,
membri ai grupului D prezinta interes special, caci,sunt Tn legatura ax UGTs
implicate Tn raspunsurile.inductibile de catre stres, tn cazul altor specii °de
plante. . • u.,!
Autorii au prezentat o ;analiza in detaliu a profdelor expresiei acestui
grup de gene, dupa infectia cu Pseudomonas syringae pv. tomato sau dupa
tratament cu acid salicilic,, metiljasmonat §i peroxid de hidrogen §i au
evidentiat ca membri ai grupului D prezinta profile induse distincte; ceea ce
indica potentialul rol i n stres sau raspunsuri de aparare, ia special pentru
UGT73B3 §i 'UGT73B5. De asemenea, analiza expresiei UGT la mutante
de Arabidopsis a evidentiat ca inductia acestora este iadependenta de
metiljasmonat, dar partial dependenta de acidul salicilic. Mutantele T-DNA
(ugt73b3 and vgt73b5) au exprhnat o scadere a rezistentei la P. syringae pv.
tomato-AvrRpml ceea ce indica faptul ca expresia genelor UGT este
necesara pe parcursul raspunsului hipersenzitiv.
In smteza prezentata de Shetty §i Wahqvist (2004) se precizeaza ca
in conditii de boala, un mod ahemativ de reglare a can pentozo-fosfat, ca §i
a sintezei ATP prin fosforilare oxidativa mitocondriala, prm prolina poate
ajuta sistemele biologice (flgura 5.9.). O asemenea reglare ar putea ajuta la
eficientizarea controlulul energiei necesare pentru • diferitele cai.'de
biosinteza.
^ f s m w i ^ ^ ^ ^ ^ 9 i ^ m i < f - ' ^
Figura S.9. Heglaca cSi pcntozo-fosfet }i a tinteiei ATP 5h
fflitoMndric, prin intermediui prolinci (dupi Shety fi Waljqvirt, 2004).
204
Numero§i metaboUp. fenolici servesc ca antioxidant i n diferite
conditii de stres, ei avand posibilitatea de"a prinde in cursa" Sadicalii
liberi rezuhati ia diferite procese oxiative ?i tn particular cele'legate de
fosforilarea oxidativa mitocondriala. Antioxidantii fenohci pot flmctiona §i
atacand radicalh liberi in interactiuni dhrecte mediate _de etape
enzimatice/non-enzimatice sau anhiland radicalii liberi, prhitr-o serie de
sisteme de aparare cuplate enzimelor antioxidante. Sistemele de aparare pot
greutate moleculara mica, precum ascorbat,
glutation, a-tocoferol, carotenoizi §i fenilpropanoizi, in conjunctie cu cateva
enzime, cum ^rifrSOD, catalaza, peroxidaze, glutation-reductaza ?i ascorbat
peroxidaza. k.
Sunt utiUzate diferite metode instrumentale pentru identificarea:
metabolitilor th general, dar nici una nu permite obtinerea de informatii
structuraie despre mai muh de 500 compu§i intr-un smgur amestec (profilul
metabolic), amprentele metabolice permitand esthnarea fenotipului
biochimic al unui organism (Stobiecki §i Kachlieki, 2005). De asemenea,
prin H-NMR spectroscopic s-a permis discrimiaarea metabohca a fiunzelor
de Catharanthus roseus infectate cu fitoplasma (Choi §i a l , 2004) (flgura
5.10; figura 5.1 J . ) .
205
 raspunsurilor plantei la infectie §i totodata ofera unele raspunsuri care nu pot
fi sesizate prin citirea publicatiilor primare. Spre exemplu,'' enzimele
implicate i n biosinteza fitoalexinelor de tip sesquiterpene nu'au fost inca
purificate §i caracterizate, ceea ce contrasteaza cu cuno§tintele avansate
despre metabohsmul fenilpropanoizilor, de§i chiar §i acesta este inca
incomplet cunoscut. De asemenea, harta evidentiaza importanta
modificarilor posttranslationale ale proteinelor prin aditia de fosfati, grupari
metil, hidrati de carbon sau hpide.
1- «*«!n4i!ji(i«}»iiio 8.! B»C!r.ilogam\
¥1. ,.,„„„„j„,.., .ii»fi*v>>,.-Ji-<* •3-.H4 «i.w»l'(>*<a;«!.
;-j -.it ft f. $ '< J

S- H..( 4tekiT.«1a.i.«b.<»-«»

.1.1. .

I
^tsxoldjl'asfst

•I
I
6|« i?jgura 5.11. SpectrulH- N M R al EXtractelorfti apa al frunzelor
sanatoase de C . roseus (A), f iinfectate cu fitoplasma ( U D I H E S E ) (B)

I ixipfofm
1^51
l!f
Mlllli
t8jp.t«r(mvi
Diferentele dintre fiainzele plantelor sanatoase j i infectate se
dovedesc a fi mai largi, comparativ cu cele detectate in extract de CHCI3.
i n cazul C. roseus, spectrul 'H-NMR reliefeaza ca metabolitii aflati
in legatura cu biosinteza terpenoizilor (acid loganic, secologanin §i.vindolia)
§i fenilpropanoizilor (acid clorogenic §i polifenoli) (figura 5.12.) se gasesc
in cantitati mai mari in frunzele iafectate cu fitoplasma, ca §i glucoza §i
zaharoza. Ace§ti metabohtl se pot afla in relatie cu mecanismul de aparare
fata de fitoplasma, i n cazul C. roseus.
i n privinta metabohsmului secundar, au fost publicate numeroase
informatii, mai ales asociate cu iafectia cartofului cu Phytophthora infestans Raspunsul plantelor la infectie variaza desigur in raport cu patogenii,
§i Erwinia carotovora sau cu aphcarea ehcitorilor rezistentei. Combiaarea a§a incat caile metabohce redate in harta trebuie privite ca un potential
informatiilor sub formatul unei harfi a cailor metabohce prezinta numeroase raspuns, ceea ce denota ca nu sunt implicate toate procesele, sau acestea
avantaje (Lyon, 1997). Astfel, harta atrage atemia asupra complexhatu sunt activate de fiecare patogen. Dupa mfectie, acumularea gHcoalcaloizilor
206 207
este represata in • favoarea i aenniularii -sesqmterpenelor. De asemenea,
numeroase enzime exist^ ca izoenzime, cu localizare intracelulara diferita §i
de aceea pot fi reglate diferenfiat- Spre exemplu, S-hidroxi-S-metilglutaril-
CoA reductaza (HMGR)implieata in calea mevalonat este codificata de trei
gene: Hmgl este indusS; putemic de-ranire, conducand la acumularea
gHcoalcaloizilor, in timp- ceihm§2 §i hmgS. sunt reglate de acidul arahidonic
5iP. infestans. T-l.-ai- : •. '
Harta este accesibild pe Inieritet §i se mentioneaza ca vafi adusa la
zipe masura exisfenfei a noi informapi.
Functiile de aparare m_ sunt_ restranse la o clasa particulara de
compu§i fenilpropanoizi, ci sunt gasite de la acizi hidrocinamici simpli §i
monolignoli, pdna la flavonoizi, izoflavonoizi §i stilhene. Etapele enzimatice
implicate In biosinteza claselor priacipale de compu§i fenilpropanoizi sunt
bine stabilite, fiind totodata multe gene corespunzatoare. Este insa cunoscut
mai pu|;in despre genele reglatoare care coordoneaza inductia raspunsului de
aparare §i deoarece multe din caile biosintezei enzimelor sunt codificate de
famiHi de gene, functiile specifice ale membrilor famibei de gene raman a fi
determinate (Dixon ?i al, 2002).
Semnificativ este faptul ca dupa infectia cu un agent patogen,
metaboHsmul fenilpropanoizilor este drastic modificat (Ridolfl §i a l , 2001;
Baker §i a l , 2005; Hammerschmidt, 2005;) Inregistrandu-se o activare a
fenilalanin amoniu liazei (PAL), cinamat 4- hidroxilazei §i 4-cumarat: CoA
ligazei. Urmeaza activarea altor ramificatii ale cau fenilpropanoid, cu
formarea unor substance fenoHce solubile §i legate de peretii celulari §i care
s-au dovedit a avea o actiune antimicrobiana directa, a§a cum este cazul
fitoalexinelor. Alte substante ac|ioneaza ca mesageri secundari, a§a cum este
cazul acidului saliciHc §i deriva^i ai acestuia, aciduL'benzoic, acidul
jasmonic, etileiia. Fluxurile masive de carbon catre metaboHsmul secundar
sunt posibile ca urmare a suplimentaru substraturilor dia caile metaboHce
primare, precum calea sbikimat sau ciclul metil activat, ca efect al eHcitarii.
Referitor la fohd fenolilor §i peroxidazei m ce prive§te raspunsul
masluiului {Olea eurppaea L.) infectat §i nemfectat cu densitafi diferite ale
popula|iei nematodului Xiphinema index, determiaari efectuate la 6 luni
dupa inoculare,.Patumi §i al. (2002) au demonstrat faptul ca, conjiuutul In
fenoH §i activitatea fenilalanin amoniu Hazel (PAL) au fost mai mari In
radacinile neinfectate ale portaltoiului (DA-121), In timp ce continutul In
fenoH a crescut §i PAL a scazut In radacinile ambelor varietati,- i n relatie cu
densitatea.inoculului. Varia-fia profilului fenoUc calitativ; i n radacinile
portaltoiului DA-12I a sugerat o translocare a oleoropein diti. fiunze catre
radacini, -ca raspuns la atacul nematodului X. index. Activitatea
208
polifenoloxidazei a crescut atat In radaciaile cat ?i i n -fiunzele portaltoiului,
dar la soiul FS-17 a crescut doar In fiunze. ot . • f
De asemenea, recent Concei^ao §1 al. t2006)au''evidentiat
importanta posibila a xantonei, ca un compus impHcat In mecanismul de
aparare la plantele de sunatoare, Impotriva stresului biotic. Au fost
demonstrate modificarile iaduse' In metaboHsmul fenoHlor la culturi de
celule de Hypericum perforatum L , dupa elicitarea cu Colletotrichum
gloeosporioides. S-a inregistrat o cre§tere semnificativa In ce privejte
acumularea xantonei la celulele elicitate. De asemenea, acumularea xantonei
a crescut de 12 ori cand celulele au fost afectate cu metH jasmonat sau acid
saHciHc, inaintea eHcitarii. Culturile 'de celule expuse doar metil
jasmonatului au produs un set de flavonoizi, flavonele reprezentind o parte
semnificativa (circa 40%) dintotalul flavonoizilor acumulati.
Cercetari recente (Schiiler §i a l , 2004) au reHefat faptul ca molecule
derivate din Hpide, precum 12-oxo-fitodienoic acid (OPDA) §1 acidul
jasmonic (JA) sunt fitohormoni implicati In dezvoltarea plantelor, dar §i i n
fiziologia stresului.
Fitotoxina coronatina, o amida a acidului coronafacic, ce confine
aminoacidul coronamic, intr-o anumita proporfie mimeaza activitatile
biologice ale OPDA §i/sau JA. Raspunsurile eHcitate de ace§ti compu§i
mclud: biosinteza terpenoizilor §i a altor volatili, expresia unor gene In
tomate sau orz, caderea fi:unzelor §i acumularea fitoalexinelor.
Pentru prima oara, coronatm s-a izolat prin fermeUtarea bacteriei
fitopatogene Pseudomonas syringae var. atopurpurea, dar este produs §i de
alte patovaruri.
Ca urmare a iateresului §tiintific §1 economic In capacitatea
coronatinului de a modula metaboHsmul secundar §i de a eHcita raspunsurile
de aparare, multe grupuri de lucra au fost preocupate de descoperirea cailor
eficiente §i productive catre coronatia sau structuri asemanatoare, cu o mare
capacitate de actiune.
In cadrul biotestelor, coronalon a demonstrat in general o activitate
putemica la concentratii micromolare joase, inducand:
- acumularea metabolitilor secundari de aparare, atat in culturi de
celule, cat ?i tesuturi;
- expresia unor gene specifice de stres biotic §i abiotic;
- intarzierea cre§terii radacioii.
In general, activitatea coronalon i n raspunsurile de'aparare la stres,
ca §i sinteza simpla ?i eficienta sugereaza faptul ca acest ^bmpus poate servi
ca mijloc pentru examinarea a variate aspecte ia fiziologia stresului la plante
209
§i mai mult, poate deveni util in agricultura pentru elicitarea rezistentei
impotriva a diferiti agresori.
Compusii i^olifenolici, inclusiv diferiti flavonoizi §i antociani sunt
principalii componenti care confera activitate-antioxidanta fructelor de afm,
iar substante fitochimice similare sunt implicate i n raspunsurile de aparare la
anumiti agenti patogeni. Ca urmare, din anil 1990 s-a acordat un interes
deosebit substantelor care indue rezistenta i n plante fata de patogeni §i chiar
au fost produse astfel de substante.
De altfel, acejti compu§i nu au o activitate antifimgica propriu zisa,
dar, actioneaza pe calea activaru rezistentei sistemice dobandite (SAR) in
planta, care uherior activeaza cateva enzime precum fenilalanm amoniu-
liaza(PAL).
PAL reprezmta enzima cheie tn procesul de biosinteza a
polifenolilor, promovRnd activitatea antioxidanta.
Substante cu rol de activator al raspunsului de aparare
In acest context, Scherm §i Riley (2004) au efectuat mvestigatii cu
privire la efectele aplicarh stropirilor cu activatorii raspunsului de aparare la
plantele de afm, pe parcursul perioadei de maturare a fructelor, urmarindu-
se cre§terea capacitatii antioxidante a fructelor la recohare. Fructele au fost
analizate in privmta pohfenohlor totah, total antociani §i capacitatea
antioxidazica {trolox equivalent antioxidant capacity- TEAC). Valorile
obtinute au variat astfel: pentru pohfenoli totali, valori de la 136,8, la 220,2
g/100 g,substanta proaspata ; 39,0 la 77,0 g/100 g s.p. penfru antociani §i
5,38 la 9,70 pmol/g s.p.pentru TEAC, valori situate la limita de jos a datelor
raportate anterior pentru fructele de afm.
Lipsa efectului activatorilor raspunsului de aparare s-ar putea exphca
i n doua moduri: pe de o parte, afmul poate fi una dkitre speciile de plante
care nu sunt sau sunt foarte slab mduse de catre activatoru de aparare, fapt
dovedit §i de putinele studu SAR la afin; pe de alta parte, aphcarea
activatorilor de aparare poate constitui inceputul cahor implicate in
biosmteza pohfenohlor, mai degraba decat mducerea lor. Prm urmare,
activatorii ar permite plantei sa actioneze mai rapid §i mai eficient unei
mvadari ulterioare a patogenului. Studiul descris anterior fiiad efectuat in
absenta bohlor la fiucte, un asemenea efect prhnar nu a avut ca rezuhat
inducerea sporiru raspunsurilor defensive.
In priviata marului, cercetarile cu privire la competitia dmtre
cre§tere, metabohsm secundar §i rezistenta la boh, au reliefat faptul ca.
210
contkiutul fenohc' al epicarpului fructului §i a finnzelor a scazut raportat la
substanta uscata pe parcursul sezonului de dezvohare a fi^ctelor §i
fiunzelor. Un shift al flavanohlor de la structura monomerica, la cea
ohgomerica pe parcursul cre§teru fiuctelor, a uidicat tendiata biosuitetica
catre a se forma procianidhie spre sfar^itul perioadei de cre§tere. Printre
procianidine s-au identificat epicatechina- (4 ^,6)- epicatechina- {A^,6)
epicatechine care nu au fost raportate pana acum la mar (Lux-Endrich §i al.,
2002).
De altfel, fenolii preformati constituie factori de rezistenta a marului
la atacul ciupercii V. inaequalis (Schlosser, 1994), iar studule efectuate de
catre Mikhailova §i Vishanska (1994) pe soiurile Liberty, Prima §i Golden
Dehcious au evidentiat existenta unor acizi fenohci m fiunzele §i scoarfa
varietathor rezistente, in anumhe momente ale ciclului anual de viafa.
Aceasta iadreptate§te sugestia ca acizii fenohci ar putea fi folositi ca
markeri ai rezistentei la rapan.
In cazul frunzelor tinere de mar, dupa tratamentul cu prohexadion-
Ca (cunoscut a reduce incidenta §i severitatea focului bacterian cauzat de
Erwinia amylovora), inhibitor al dioxigenazei, s-au identificat flavonoizi noi
precum: luteohflavan, luteoliflavan 5- glucozid, eriodictiol 7- glucozid .
Ace§ti flavonoizi reprezinta o noua cale biosintetica la mar, conducand la
formarea 3-deoxiflavani. In acela§i thnp, contmutul fenilpropanoizilor a fost
influentat, conducandu-se la cre§terea cantitatilor de acizi hidroxicmamici §i
scaderea flavan-3-oh ?i flavonoh (Roemmeh §i al., 2003). De asemenea,
Mayr §i al. (1997) stiadimd relatia dintre compu?ii fenohci la mar §i relatia
lor cu rezistenta la rapan, au gasit concentratii mari de flavan-3-oh i n
frunzele de mar din livezi nemfectate cu ciuperca V. inaequalis.
Studiile efectuate cu privire la contmutul i n pohfenoh §i gradul de
rezistenta al vitei de vie la mana (Plasmopara viticola) au rehefat ca analiza
tesuturUor sanatoase a demonstrat ca varietatile rezistente au avut un
contmut mai bogat i n derivati ai acidului galic §i taninuri catechice,
comparativ cu tesuturhe sanatoase. Extractele fohare proaspete din varietati
rezistente au avut o activitate antifimgica mai putemica, comparativ cu cele
din varietati m,termediare sau susceptibile. I n cazul celor rezistente,
raspunsul la actiunea ciupercii s-a manifestat prin aparitia flavonoizhor i n
stadiu de inceput, pe cand In cele susceptibile, a fost doar o acumulare slaba
de flavonoizi i n stadiul mai tardiv. Se sugereaza prin urmare imphcarea
rezistentei pre-existente §1 a barierelor chimice induse (Dai §i al., 1994).
Gutmann (1994) sugereaza ca necesara o stimulare a shitezei pohfenohlor
prim programe conventionale de ameliorare, transfer de gene sau tehnici de
elicitare, ca o activare rapida, locala §i transitiva a cailor biositetice in cazul
infectiei.
211
 La par, Gunen al. (2005), ,Jn urma studiilor compujilqr fenolici
prin cromatografie in strat subtire(TLC) §i crornatografie lichida de inalta
performanta ( E D P L C ) la.prpbele de frunze tinere,de la soiuri susceptibile §i
rezistente, pe parcujt;sul.-.,^nilor 2000 §i 2001,.,-,dupa infectia cu Envinia
amylovora m eviden|iat,,faptul cadistributia spoturilor pe placile TLC i n
relatie cu. continutpl- fenolic au prezentat diferentieri la soiurile rezistente,
comparativ; cu cele sensibile. Numarul spoturilor la soiurile rezistente a fost
in general mai mare, comparativ cu celalalt grup. Unele spoturi- au fost
caracteristice pentru a fape. distincj;ia intre soiurile rezistente §i sensibile. In
mod asemanator, dendrqgcamele HPLC au reliefet valori mari ale arbutin i n
grupul soiurilor rezistente, comparativ ,eu grapiil solurilor sensibile, pe
parcursul ambilor ani de studiu §i mai m)|lt,,;'pon|;inutul i n arbutin s-a gasit a
fi mai mare decat continutul in acid clorogeriic, atat in soiurile rezistente, cat
§i i n cele sensibile.
De altfel, profiJul metabolic determinat prin tehnica GC/MS ar
putea constitui baza dezvoltarii unei tehnologu pentru a face diferentierea,
soiuri rezistente la boh §i soiuri sensibile. La grau spre exemplu, s-au
detectat peste 700 picuri §i s-au identificat 55 compu?i, din care 49 au fost
mdu§i dupa inocularea cu agentul patogen. Dintre ace§ti compu§i, 5 au fost
semnificativ diferiti intre soiurile analizate ?i inocularile efectuate. S-a
remarcat acidul metilhidroxicinamic, cu o cre§tere de 6 ori la soiul Sumai 3
(rezistent) dupa inoculare cu Fusarium, in timp ce la soiul Robin (sensibil)
nu au avut loc astfel de modificari.. . ,•
Pentru studiul metabolismului sepuridar, atat i n privinfa reacfiei de
raspuns localizata, catr§i sistemica, Bonelio §i Blodgett (2003),au testat ca
model patosistemul pin austrahan/ Sphaeropsis sapifjea. Inocularea cu
ciuperca a tulpkilipr inferioare .in varsta de 5 ani a indus O; reducere a
acunaularu in zona de reactie. a floemului, a catorva compugi fenolici solubili
§i legaji de pere|ii celulari, precum §i o sporire a depunerii,or' de ligrhna. De
asemenea, s-a inregistrat acumularea unor compu§i, ,in .floem, la 25 cm
deasupra locului de inoculare, ceea ce a indicat inductia unor cai metabolice
sistemice. Printre metabolitii indu§i s-a remarcat tgxifolin, iar un_. alt
flavonoid s-a identificat numai cand inocularea s-a efectuat cu rniceliij. vju,
ceea ce sugereaza..un rol gen fitoalexina al acestui compus. Cu toate ^ceste
modificaii, nu §-au inregistrat corelatii intre contkiutul i n lignina §i sthbene
(metabohtl imp.9rt_anti in reactia de aparare). ,,.
In cazuLfiunzelor de cire§ iafectate cu ciuperca Blumerie(la jaapii,
studule compqziti^i,;fenohlor dm frunzele infectate §i sanatoas.e efectuate
prin HPLC au- -reliefat ca i n franzele infectate s-au acumulat cantitati
importante de catechina, epicatechina §i procianidine B2, B5 §i C I ,
substante care au lipsit dm cele neinfectate (^•fiederleitner §i al., 1994),
212
Testele efectuate „in vitro" cu.privire la efectele unor compu§i fenohci
asupra ciupercii au indicat ca acestea au promovat germinarea spdriior, dar
s-a reduS rata infectiei. '
Studiile privind micotoxinele produse de ciuperci, precum
beauvericin §i T-2 din Fusarium spp., i n cadral efectului fitotoxic asupra
protopla§tilor la tomate au demonstrat posibila implicare a sistemului
acidului ascorbic in raspunsul indus de cele doua (Paciolla ?i a l , 2004).
Moartea protopla§tilor de tomate a fost precedata de un dezechilibru al
sistemului acidului ascorbic, afectat diferit de cele doua micotoxine. Astfel,
beauvericina a provocat scaderea nivelului ascorbat, in timp ce T-2 a indus o
cre§tere semnificativa- a dehidroascorbatului. In privinta modificarilor
ascorbat peroxidazei s-a constatat scaderea activitatii dupa 3 ore de la
tratamentul cu beauvericina, iar activhatea dehidroascorbat reductazei
(enzima implicata i n regenerarea ascorbatului din forma sa oxidata) a
crescut de asemenea i n prima ora de dupS tratament. T-2 insa nu a indus
• modificari semnificative nici in activitatea ascorbat peroxidazei, nici i n
activitatea dehidroascorbat reductazei.
Acidul ascorbic (ASC) reprezinta un factor cheie tn reglarea
sistemelor redox celulare implicate tn raspunsurile la stres biotic §i abiotic,
ca §i i n controlul activitatu enzimatice §i a metabolismului in general. La
Arabidopsis (ecotipul Columbia) s-a identificat citocromul Cyt b561 care
catalizeaza transportui ACS transmembranal §i contribuie la medierea
reactuior in compartimentele subcelulare (Griesen §i a l , 2004). Asemenea
transportului transmenbranal mediat de Cyts b561 la celula animala se
reahzeaza de la ASC citoplasmatic catre un acceptor de electroni (ex.
veziculele secretoare sau lumenul intestinal) §i prin analogic, cyt b561 de la
nivelul tonoplastului pare a transporta electroni de la ASC citosohc, catre
acceptorii de electroni din lumenul acid vacuolar, cu rol i n regenerarea ASC
sau reducerea fierului.
In cazul interactiunii dintre conidiile de Cochliobolus carhonum care
secreta toxina HC (in timpul formaru apresorhlor) §i frunze de porumb,
Weiergang §i al. (2004) au gasit ca inactivarea toxinei in stadhle timpurii ale
interactiunii s-ar datora rezistentei conditionata de Hml, gena care codifica
0 toxm reductaza.
Plantele de tomate infectate cu viroidul- citrus exocortis- au
prezentat nivele ridicate ale compusului identificat. ca 2,5-acid
dibddroxibenzoic acid (gentisic acid, GA.) 5-0-j3-D-xilopiranozid (figura
5.13.).
Fayos §i al. (2006) au demonstrat ca GA este asociat in principal cu
infectiile sistemice i n cazul interactiunilor compatibile planta-patogen, ca
semnal indus de patogen pe langa acidul salicilic, i n activarea raspunsului
213
de aparare fiind conjugat cu xiloza. Rezultatele obtinute de autori
contrasteaza cu datele anterioare referitoare la alte interactiuni planta-
patogen, in care fenoli analogi GA, ca acidul benzoic sau acizi salicila|i,
sunt conjugati cu glucoza.
Fi^ra SJ3,
Add gsMism 5'0'p-D~ 'J^.opkmm<i
5.6.1. Impactul patogenilor asupra absorbtiei §i transportului
apei fi substantelor minerale
In cazul plantelor al caror sistem radicular este afectat de ciuperci
precum Phytophthora,, Pythium, putrezirea §i distrugerea radacinilor face
aproape imposibila absorbtia apei §i a elementelor minerale.
Alti patogeni, precum Ralstonia (Pseudomonas) solanacearum
produc ofilirea bacteriana la peste 200 specii de plante cu importanta
econpmica, precum tomate, tutun, cartof etc, (Allen §1 al., 1997) sau specii
precum Fusarium oxysporum produc ofilire bacteriana (Amusa §i al,, 2005)
(figura S.I 4.).
Bacteria patrunde m radacina fie prin rani, fie prin locurile de
emergenta a radacinilor secundare, apoi strabate cortexul, invadeaza
xilemul §i se raspande§te rapid multiplic§ndu-se la nivelul vaselor xilemului
(figura 5.15.).
Consecinta actiunii acestei bacterii o reprezinta blocarea
transportului apei, ceea ce determina ofifirea plantelor, cloroze §i un declin
general, f esutul xilemic al plantelor bolnave este macerat §i confine
cantitati mari de polizaharide extracelulare (EPS), modificari responsabile
pentru ofihrile bacteriene.

5.6. E F E C T E L E PATOGENILOR ASUPRA ABSORBJIEI

^I TRANSPORTULUI SUBSTANJELOR IN PLANTE

Pentru realizarea procesului de absorbtie, precum §i pentru

asigurarea transportului apei §i substantelor dizolvate i n plante, prin xilem,
daca ne referim spre exemplu la transportui sevei brute, un rol deosebit
reviae presiunii radiculare- active (forfa motrice inferioara), fortei de
aspiratie a finmzelor- pasive (forfa motrice superioara), cat §i fsrfelor de
coeziune, adeziune §i tensiune superficiala,
Pe de alta parte, transportui asimilatelor, respectiv al sevei elaborate
se reaHze.aza prin floem.
Numero§i agenfi patogeni, perturba procesele de absorbtie, transport
?i translocare, fie pe plan local, fie la nivelul intregii plante, prin distrugerea
sistemului radicular sau blocarea vaselor xilemului, ori floemului.
l4b^^4:(^f5p|iiift^ 200:^):

214 215
 Ralstonia Rep §i al. (2002)-au constatat ca la tomate (Lycopersicon
solanaceamm, ca §i multe alte escidentum), dupa infecfia cu ciuperca Fusariimi oxysporum, confinutul i n
bacterii fitopatogene produc proteine al sucului xilemic se modifica drastic, iar studiile au fost efectuate
multiple enzime extracelulare atat in cazul interactiunilor compatibile, cat §i iucompatibile. Cercetarile au
ce degradeaza peretele celular condus la identificarea unui nou membru al familiei PR-5, in cazul ambelor
(CWDE), unele dintre acestea tipuri de infecfie. Pe de alta parte, in cazul interacfiunilor compatibile, o data
contribuind la capacitatea sa de cu dezvohar,ea bohi mai apar §i alte tipuri de protehie referitoare la
a provoca ofiliri (Liu §i al, patogenezaf S-au remarcat ca proemin^nte speciile de proteine de 10 kDa §i
2005). multe benzi minore in zona 20, pana la 60 kD (figura 5.16.).
Bazele fiziologice ale boHi sunt
multifactoriale. C C
Din punct de vedere
in t-wi salemic al piajtefcr ik iom-iU s mit im-ehm
biochimic §i genetic s-a • JG -
fjopv>)9|sc d« owssetcl la v t o a it S At (C) ,<i cu o rasa
precizat ca pe langa EPS,
pohgalacturonaza (PG) j i )«
1 s-a. oafectat it lafiscarftf-laati i-n cencsjateal fi aidiiat
endoglucanaza (Egl) sunt pi-tn SDS-PA(JE-. M . « npr&mt& sucul h Seoisre
, . necesare .pentru virulenta ij- p!ai*5, iar ma«8 moiscUiM-ii i isrotisaielw aisritsr Mte
inwfisMvi siSiigs (K's) . Cute xaai «t>ufl(ie»f« protsKc
totala. Producerea EPS, Egl §i PGs este reglata ca raspuns la densitatea iiisili •
populafiei bacteriene, pe calea mecanismului ''quorum- sensing".

Verticilitmt dahlie s-a dovedit ca provoaca de asemenea stres hidric

plantelor gazda, deoarece reduce conductivitatea hidraulica a xilemului.
Prin urmare, perturbari ale acestor procese conduc la ofiliri, fie
din cauza reducerii procesului de absorb|ie, fie din cauza pierderilor masive
de apa,fie;ambeIor,"'Sauchiar inortii celulelor datorata altor cauze (Tjamos
and Beckman, 1989).
In privinfa factorului cauzal al ofilirhor la plantele vasculare,
Gaumann §i colaboratorii (1951) au considerat ca factor primar activitatea
unor toxine cu greutate moleculara mica,, studundu-se in acest sens
licomarasmina, un dipeptid prpdus de culturi i n varsta de Fusarium
oxysporum fsp. lycopersici, care a provocat perturbSri ale regimului apei la
plantele de tomate, fara insa. (la' substanfa sa fie izolata din plantele ce
prezentau simptome de ofilire, simptome carelde fapt nu erau asemanatoare
celor produse-de Fw.san'ww.
Ulterior se sugereaza faptul ca toxina imphcata ar fi acidul fusaric,
produs de culturi tinere de Fusarium §i detectat de altfel §i in plantele
mfectate (Gaumann, 1958). Modul In care intervin astfel de substanfe pare a
fi aherarea funcfionalitafii membranelor, lU.sensul cre§terii gradului lor de
permeabilitate, concretizat prin sporirea scurgeru sarurilor, de asemenea,
acidul fusaric poate fi considerat ca principala cauza a ofilirii i n acest caz,
dar nu singura cauza.
216
Totodata, reducerea transportului apei poate fi datorat §i
obstrucfibnarii fizice a vaselor cu hife miceliene, secrefia de polizaharide §i
enzime pectice, producerea de mucilagu §1 formarea tilozelor i n xilemul
plantei gazda (/zgvra 5.77.).
Ofihrea la plantele vasculare se datoreaza in principal blocarii
mecanice a sistemului vascular de transport, reprezentat de vasele
conducatoare ale xilemului (Dimond, 1970), identificandu-se spre exemplu
dopuri reprezentate de substanfe pectice si hemiceluloze, la bananierii
afectafi de Fusarium oxysporum fsp. cubense, ceea ce a redus transportui
apei sub 2%, comparativ cu bananierii sanato§i. In alte cazuri, s-a raportat o
acumulare a tilozelor, ca urmare a activitafh gazdei, asociata cu o sporire a
activitafii cambiale. De asemenea, se menfioneaza faptul ca blocajul
sistemului vascular s-ar datora producerii unor produ§i de degradare a
perefhor celulari, sub acfiunea patogenului, grafie acfiu'nu "a numeroase
enzime implicate in biodegradarea substantelor pectice.
Cercetarile efectuate de Pivonia §i al. (2002) i n legatura cu efectul
indepartarii fructelor asupra balanfei hidrice la plantele de pepene iafectate
cu Monosporascus cannonballus au rehefat o reducere a' conductanfei
217
stomatice §i o sporire a cre§terii sistemului radicular. Aceasta a permis
plantelor sa supravietuiasca constrangerilor i n privia|a absorbtiei apei^ ?i
translocarii impuse de patogen, ca urmare a deteriorarii radacinii, formarii
tilozelor §1 modului defectuos de functionare a radaciaii.
Exista insa §i agenfi
patogeni necrotrofi, care
provoaca putregaiul ,
radacinilor §1 care perturba
procesele de absorbpe §i
circulate a apei. §i
substanjelor in plante. A§a
spre exemplu, ciuperca
Gaeumannomyces graminis
care afecteaza cerealele, 200' 2i0 220 •• 230 24(i 25a "Md 270 2^0 2S0'
patrunde initial la nivelul
cortexului radacinii, fara a
prezenta efecte majore,
ulterior are loc penetrarea
endodermului §i a
cilindrului central, ceea ce.
determina distrugerea atat a Pe baza tehnicu amintite, rezuhatele cu privire la fiziologia fohara ?i
floemului, cat §i a vasculara la pinul alb afectat de PRD au fost urmatoarele:
xilemului (Manners §i
Myers, 1975). Dupa Borcean §i David (2001), marknea populatiei - conductivitatea hidraulica (Lp) a tulpinii a fost semnificativ mai mare
principalilor patogeni ai radacinii §i bazei tulpinii de grau reprezinta una din in pomii sanato§i;
metodele de baza pentru gasirea momentului propice de aplicare a - ocluzia vasculara a fost mai mare i n pomii bolnavi;
fungicidelor, bazat pe dinamica evolutiei populatiei. - regiunile afectate ale gazdei s-au umplut cu rezme, pentru a hmdta
Butnor §i al. (2000) folosind o tehnica care permite testarea colonizarea efectuata de ciuperca, darZ,. procerum are capachatea de
functionala a sistemului vascular au studiat conductivitatea hidrauhca la a supravietui §i a coloniza tesutul lemnos bogat in rezine;
pmul alb, pomhid de la ipoteza ca ciuperca deuteromiceta Leptographium - conductivitatea fixinzelor a scazut semnificativ, constitumd o
procerum (Kendr.)Wmg£ reduce conductivhatea tulpmii, ceea ce determma expresie a cre§teru severitatu bohi.
reducerea conductantei frunzelor §i eventual moartea pinului (figiira 5.18.).
Au fost raportate pierderi economice foarte mari i n plantatiile de pomi de De asemenea, rolul hgninei §i subermei i n ceea ce prive§te rezistenta
Craciun, la Pinus strobus L. Shnptomele initiale la pmul alb hiclud cloroze, ulmului (Ulmus spp.) la ciuperca patogeni Ophiostoma novo-ulmi Brasier
intarzierea desmuguritului §i inhibarea elongatiei tulpinii. poate fi evidentiat prm tehnica spectroscopiei i n infraro§u cu tiansformanta
De asemenea, are loc exudarea rezinelor dhi partea bazala a tulpinh, Fourier (FT-IR), ceea ce pennite analiza modificarilor metabohce cauzate
apar neregularitati ale bazei tulphiu, datorita morfu locahzate a cambiului. de patogeni. Raspandirea patogenului in sistemul vascular al gazdei
Pe masura ce boala progreseaza, apare ofilkea §i cloroza marginala a depinde de factori chimici §i anatomici.
aparatuiui fohar. Incluziunile rezinice care pot bloca traheidele determina De§i testele histochimice nu au permis o discriminare clara a ulmului
reducerea continutului de apa, ca §i reducerea permeabilltatu pentru apa. susceptibil de eel rezistent, diferentele chimice dintre pomii rezistenti,
susceptibili §i martori au fost detectate prin FT-IR.
218 219
 Astfel, spectrul pentru probele pomilor rezistenti au prezentat picuri
de absorbfie mai mari, comparativ cu spectrele probelor susceptibile ?i
martor, ceea ce a indicatTofmarea ligninei §i suberkiei (IVlartia §i al., 2005).
Totodata, det|ri]amlrile FT-IR efectuate dupa 30 de zile de la
inocularea plantei cu-patogenul au reliefat la nivelul xilemului, infectat o
reducere a nivelelor relative ale hidrafilor de carbon ?i o cre§tere a nivelelor
relative ale fenolilor, probabil datorita degradarii polizaharidelor din perefii
celulari de catre enzimele ciupercii §i sinteza compu§ilor de aparare la
nivelul gazdei. La 15 zile dupa inoculare, probele de la plantele hioculate,
rezistente, au prezentat nivele mai mari ale amidonului, comparativ cu
probele inoculate, sensibile, ceea ce a sugerat ca disponibilitatea rezervelor
de amidon poate afecta capacitatea pentru raspunsuri defensive (Martin §i
al, 2005 b).
Pe de alta parte, sunt aduse contribufu in privinta impactului
bacteriei Xylella fastidiosa care afecteaza §i vifa de vie (figiira 5.19.)
(Hopkins §i Purcell, 2002), iar Bextme §i Miller (2004) ofera date noi cu
privire la detecfia thnpurie a hacteiier Xilella fastidiosa (care Intrerupe
translocarea apei §1 a nutrienfilor prin xilemul plantelor infectate) in urma
studiilor efectuate la vita de vie §i leandru, deoarece detecfia timpurie
inainte de aparitia simptomelor reprezmta o masura cheie pentru
managementul bolu. '^m^ fi'lp; i>itt)ptom« sift boa.ms»w4i?-?yl!ii{8 l ^ m k - s H f A «fe mt

De asem.enea, cercetari anterioare au rehefat ca stresul hidric

spore§te severitatea §i progresia bolii provocata de X. fastidiosa la tulpina de
Parthenocissus quinquefolia.
McElrone §i al.(2003) folosuid vifa salbatica au analizat uifecfia ?!
disponibilitatea apei, evaluandu-se potenfialul apei frunzelor, conductanfa 5,6.1,1. Nutrifia minerala la plantele bolnave
stomatica, conductanfa hidrauhca a tulpinii, procentul embolismului
xilemului §i dhnensiunile vaselor xilemului. Nu s-au inregistrat diferenfe
semnificative intre plantele martor ?i plantele infectate inamte de stresul Influenta nutrifiei minerale asupra rezistenfei §i toleranfei plantelor la
hidric. Tratamentul ce a unpus uscaciune a redus semnificativ potentialul agenfi patogeni §i daunatori este deosebit de complexa §1 totodata agentii
apei §i conductanfa stomatica, la toate nivelele frunzelor. Conductaufa patogeni §i daunatorii la randu! lor provoaca perturbari ale nutrifiei cu
general! a tulpinii a fost redusa in cazul ambelor Jratamente, atat in cazul elemente mmerale ?i implicit asupra acumularii acestora i n plante.
unui nivel redus al apei, cat §i in cazul infectiei. In schimb, i n ce prive§te Krauss (1999) prezmta o lucrare de sinteztcu privfre la aceasta
procentul vaselor cu embphsm §i diametrul mediu al vaselor, ambele problematica. Un rol semnificativ in cadrul relatiei gaida-patogen i l
caracteristici au fost afectate numai de tratamentul cu uscaciune. prezuita raportul dmtre azot §i potasiu, avand i n vedere foncfia azotului
(constituient al protemelor §i deci §i,a sistemeldr enzimatice) 51 ]3e de'alta
Rezuhatele demonstreaza faptul ca efectul prmcipal al hifecfiei cu X.
parte, implicarea potasiului i n ' metabohsmul plantei (/?gz//V:5.'2(9).
fasfidiosa este dat de reducerea conductantei hidrauhce provocata de
Microelementele la randul lor (ca activatori "ai"''sistemelor' eniziiiiatice)
blocarea vaselor §i nu din cauza cavhafiei §i embohsmului vaselor
intervin i n controlul stiesului biotic, iar aplicarea foliara' a^^vfn, ^CU,' sau Zn
lemnoase.
nu exercita up, Gonitrol direct. ,^ * . ,••

220
221
 tngr§l§a^);e folosit®. "iii R«»§ni;3 Inddesla dtuaSt:oi'2or la sfsda de salili-.

i
A J
^

)
1
il «rJ*S»o
1 .1 ......X tl :•

c-k!p*m 'oacteti dSvMtori vmsm

(ttismtsit» 244? tsisjiste bhhgr^KiO ^mi -amii s*^ •(
"mm- 1 1 ) V,...
rm
Mgi/ra SJO^Whcttsk potasMui. asu|;.ra.pt-od«c|id ^iksoid®^ dtoStorflor ft bole* Anul
Fi^ra 5JL Date pmand «ti&afeair^S^&rjJa.t«kc ?i efectsfe
acestora asupra pfo.dac|iei ?i jwcidejitet ciiimiiteilorla sfeck d«

Orice factor insa care contribuie la imbunatafirea disponibilitafii la

nivelul solului §i a absorbfiei de catre plante, determina imbunatafirea
rezistenfei §i toleranf ei.
Din pacate, se menfioneaza ca ia multe sisteme de producfie se
practica o fertilizare neecbilibrata §i corelat cu aceasta, incidenfa
daunatorilor ?i bolilor este ridicata (figvra 5.21.). Se cunoa§te faptul ca
beneficiul unei fertilizari echilibrate este o producfie mare, de o calitate
superioara §i care genereaza profituri mari.
A§a spre exemplu, datorita dezvoltarii epifite a miceliului ciupercii
Erysiphe heiae acesta a influenfat negativ absorbfia apei §i a elementelor
minerale din sol (Ro§u §i a l , 2003).
in priviafa concentrafiei m microelemente (Nt, K, Na, Ca §i Mg) In
frunzele de sfecla de zahar bohiave, aceasta a scazut progresiv pe masura
cre§terii iatensitafii atacului §i respectiv a gradului de atac In cultura. Din
punct de vedere cantitativ, eel mai afectat a fost continutul de calciu §i
magneziu. Confuiutul In ioni de sodiu Infirunzelebolnave a fost apropiat de
valorile martorului, ceea ce dupa autori se considera a semnifica un fenomen
de adaptare a plantelor la stresul fiziologic datorat patogenului, ca dovada a
originu halofile a specie! Beta vulgaris.
Referitor la elementul fosfor, acesta s-a identificat In cantitate mai
mare ia frunzele bolnave comparativ cu cele sanatoase, probabil din cauza
acumularii ia hifele ciupercii §i nu In mezofil sau celulele epidermale.
Prin urmare, modul de viafa al ciupercii E. betae influenfeaza
marcant metabolismul plantei gazda, pria diminuarea cantitativa a unor
macroelemente §i microelemente unplicate ia mod direct In desfa§urarea
normala a proceselor fiziologice §1 biochimice din plante. De altfel, autorii
concluzioneaza ca existenfa miceliului la suprafafa frunzei inhiba putemic
deschiderea stomatelor, ca urmare se reduce rata transpirafiei §i I n
consecinfa este hmitat procesul de absorbfie al apei impreuna cu elementele
minerale din sol
5.7. IMPACTUL PATOGENILOR ASUPRA
TRANSPIRATIEI
Transpirafia reprezintd procesul fiziologic de eliminare a apei din
plante, sub formd de vapori. Se reahzeazE prhi toate organele supraterane
ale plantei, dar, organul speciahzat pentra acest proces este frunza. La
nivelul frunzei, ponderea o repreziata transpirafia stomatica.
in cazul atacului agenfilor patogeni facultativ parazifi, procesul de
transpirafie create, modificandu-se totodata §i raportul dintre transpirafia

222 223
 cuticulara §i stomatica, remarcandu-se spre exemplu ca in situafia infectiei
Una agenti patogeni pot afecta ateste procese in sensul scaderii ratei
. tomatelor {SolMim lycbpWsic&n) cu Phytophiora infestans, stomatele
transpirapei, prm'.acfiunea lor asupra aparatuiui. foHar, conducand la
raman deschise tot trnlpul. Rezxiltatele obfmute °de Delian ?i al. (1999)-cu
mchiderea ostiolelor stomateloi;, ceea ce reduce forta de..aspirafie a
privire la rata transpira|iei frunzelor unor soiuri de mar au evidenfiat ca in
fiunzelor, cat §i cre§terea sistemului radicular
cazul aparatuiui foliar afectat de fainare, intensitatea acestui proces a crescut
de circa 1,5 ori. f
De altfel, in cazul ageftfilpr biotrofi, intensitatea transpiratiei ajunge
chiar a se dubla, iar in situafia fainarii aceasta intensificare a procesului
poate fi atribuita ia mare masura prezenfei miceliului ciupercu. Indepartarea
hifelor aeriene a redus intensitatea transpirafiei la valori apropiate cu cele
ale franzelor sanatoase (Hewitt §i.al., 1975).
Guimaraes ?i Stotz (2004) au testat ipoteza ca acidul oxahc ar induce
ofilhea in cazul infecfiei cu-ciuperca Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de
Bary, prin manipularea celulelor de garda (componente ale complexului
stomatic). Spre deosebire de frunzele neinfectate, ostiolele stomatelor la
franzele de F?cio/a6a'''iii'fejJ&fe-& ramas deschise noaptea. Acest raspuns
celular pare a fi dependent (ie acidul oxalic, deoarece ostiolele sunt parfial
inchise, daca franzele au fost infectate cu o mutanta deficienta de acid
oxahc. In contrast cu mutanta, infecfia cu tipul salbatic al ciupercii a
determinat cre§terea conductanfei stomatice $i transpirafiei, precum §i
scaderea biomasei plantei.
Aplicarea exogena a acidului oxalic pe epiderma abaxiala a franzelor
deta?ate de Vicia faba a indus deschiderea ostiolelor stomatelor figura
5.22.) Celulele de garda tratate cu acid oxalic acumuleaza potasiu §i
biodegradeaza amidonul, cunoscut fiind faptul ca ambele procese contribuie
la deschiderea stomatelor (figura 5.23.).

S
Pot sa interviaa d.e asemenea perturbari ale transportului apei, aja
A cum este cazul atacului cu Fusarium sp. §i Vericillium sp., care prin
intermediui enzimelor pectinohtice due la blocarea vaselor conducatoare,
• pH V
ceea ce conduce la ofihrea plantei. ,.
'••fi -I I De asemenea, agenfii patogeni biotrofi afecteaza procesul de
transpirafie, inregistrandu-se spre exemplu o scadere a intensitafii, procesului
6 0,01 04 1 10 100 0 0.01 ,<!.1 . 1 M 1S0

AeW oxaHt: (mM) Mii oxalic (mlv!) pe parcursul zilei, ca urmare a faptului ca la fiunzele d6 fasole (PHtxseolus)
Pipira DefiWKltfsfa .Jtschidsre A-mmht it e^reatrajia aci-iiwi oxaSs:, i>H fi emirate -it s^ft^**'"' '. afectate de ragma (Uromyces appendiculatq) stomatele nu s-au d'eschis, eel
pufiu in primele stadu ale infecfiei (Yan'ood,' 1947),'!n'tim|)u| fiopfii insS.,
intensitatea transpfrafiei'a fost mai'mare''la"'plantele afectate^'iridiferent de
stadiul mfecfiei, ' '
224
225
 Desigur, rezultatele cercetarilor sunt variable in ce prive§te efectul
agenfilor biotrofi asupra eliminarii apei din plante, mai ales ca de cele mai
multe ori procesul nu se afla sub controlul plantei, dacS ne referim la
eliminarea apei prin intermediui hifelor ciupercu, sau prin rupturi ale
epidermei.
5.8. IMPACTUL PATOGENILOR ASUPRA
TRANSLOCARII ASIMILATELOR
Inprivinfa mecanismului translocarii asimilatelor sunt prezentate in
literatura de specialitate diferite ipoteze, dar plauzibild pare a fi ipoteza
curentidui de masa. • .
Cercetarile cu privire la impactul agenfilor patogeni biotrofi,- precum
cei care provoaca rugini §i fainare, asupra translocarii hidrafhor de carbon
au demonstrat adesea retenfia asimilatelor in organele infectate (Crowdy §i
Ivdanners, 1971), iax forma sub care hidrafii de carbon sunt acumulafi i n
tesuturile ciupercii sau ale plantei gazda difera in raport cu sistemul gazda-
agent patogen. Patogenu redkecfioneaza hidrafii de carbon §1 aminoacizii
gazdei, pentru propria lor crestere §i reproducere. Astfel, i n frunzele de
Arabidopsis thaliana mfectate cu Albugo Candida s-a gasit o concentrafie
marita atat a hidrafilor de carbon solubili, cat §i a amidonului, comparativ cu
frunzele neinfectate.
Unui dintre factorii cheie care controleaza alocarea hidrafilor de
carbon,este procesul -floem loading - definit de Geiger (1975) ca procesul
prm care prmcipalele substanfe translocate sunt ehberate selectiv §i activ,
catre vasele liberiene in regiunea sursa, inaintea translocarii.
Se cunoa§te faptul ca, infecpile^virale afecteaza asimilarea
carbonului §i metabolismul plantei gazda. In cazul virusului mozaicului
castravefilor (CMV), mfecfia cotiledoanelor §i replicarea virusului a
determmat la nivelul zonei lezate crearea unui utilizator putemic, ceea ce a
implicat intensificarea fotosintezei §i acumularu amidonului. Activitatea
hidrolazei amidonului a fost cu mai muh de doua ori mai mtensa i n cazul
zonelor lezate, spre deosebke de zonele invecinate sanatoase sau fmnze
sanatoase (Tecsi §i al., 1996).
Cercetarile efectuate de Shalhm §i Wolf (2000) i n urma mfecfiei cu
CMV la pepene (Cucumis melo L.), cu privire la transportui glucidelor,
nivelelor hidrafilor de carbon, precum §i a altor glucide i n seva elaborata au
evidenfiat ca frunzele sursa infectate s-au caracterizat prinfr-o concentratie
226
mare a glucidelor reducatoare §i relativ scazutS in amidon. De asemenea,.
procesul de respirafie s-a intensificat, in timp ce rata fotosintezei a' scazut In
frunzele infectate. In sucul floemic al frunzelor infectate a-'predominat
zaharoza. In thnp ce in sucul floemic prelevat dm pefiolul fiunzelor martor a
fost predominanta stahioza. Nivelele readioactivitafu glucidelor floemului
aproape s-a dublat de la 30 minute, la 60 minute post-marcare cu ^'*C (flgura
5.24). La plantele martor, aceasta cre§tere a fost data doar de cre§terea
radioactivitafii stahiozei §1 rafinozei. In timp ce radioactivitatea zaharozei a
rlmas constanta, la un nivel redus. In frunzele infectate cu- CMV,
radioactivhatea ridicata a glucidelor din floem s-a inregistrat la stahioza +
rafinoza §i o cre§tere semnificativa a radioactivitafii zaharozei.
Rezuhatele obfmute au indicat alterarea proceselor unplicate in
metabohsmul fixaru noului carbon §i a transportului i n fmnzele infectate.
De precizat ca aceste modificari au fost evidenfiate i nfirunzelesursg, §i nu In
cele batrane.
4000i
3000'
2000*
1«00
i
i i
J 0 £1i
gin
30 mit3rttt ii«pi.M3rcare
dl fiwelor {Sum 5), Colosjiste sibe - plants tteiiife-oate;
De asemenea, sucul floemic colectat din pefiohi friinzelor plantelor
hifectate a confinut cantitafi semnificativ mai mari de zaharoza (flgura
5.25.). Raportul zaharoza / stahioza i n sucul colectat din firunzele infectate
(fhinza 2) a fost de circa 40 de ori mai mare, decat la echivalentul martor
227
 Infecfiile cu virusul -bee/ curly top virus (BCTV) au confirmat faptul identificate serologic prin ELISA s-a constatat ca principalul efect a. fost
ca acesta deregleaza transportui floemic in fiunzele de sfecla de zahar §i prezenta mitocondriilor anomrale I n celulele parenchimului floemic. I n
poate provoca o retenjie excesiva a zaharozei §i amidonului, acesta din urma chopiasma celulelor mfectate s-au eviden]:iat°mitocondrh In diferite stadu de
mentinandu-se sub jpJYelul. zaharozei. Concentrafule mari de glucide au dezorganizare, iar principala lor caracteristica a fost prezenta atat iti
indicat §i o presiune'^ de turgescenfa maritS, determinand modificari interioral lor, cat §i i n afara membranei externe, a unor vezicule de 80-100
anatomice concreti^^ate prin cresterea dimensiunilor celulelor mezofilului nm. In stadii mai avansate de dezorganizare, matrixul mitocondriei a devenit
(Swiech §ial., 20.01/), electrontransparent. De asemenea, s-au observat numeroji corpi veziculati,
In legunie,.sau cereale infectate cu rugini sau fainare s-a constatat de marimi §1 forme diferite, care probabil au provenh din membrana altor
acumularea de amidon, in timp ce in compozhe infectate de rugini, a organite celulare. In celulele invecinate floemului s-au rernarcat zone
predominat iuuliria. De asemenea, in multe situa{ii s-a detectat o acumulare electrondense, constituite din particule ribozomale grapate.
a unor metabohfi fungici precum trehaloza, manitol, care de altfel par a fi In ceea ce priv6§te raspunsul fiziologic al plantelor de papaya la.o
slab utilizafi: de. catre plantele superioare, Ahmad §1 al.(1982) au gasit ca pe fitoplasma severa care conduce la moartea partii apieale, a plantelor, la 2
langa hidrafii-.de carbon, in fiimzele infectate se inregisteaza §1 o sporire a saptamani de la expresia simptomelor vizibile ^ i de la 3 saptamani de la
acumularii azotului, fosforului §1' potasiului, comparativ cu firunzele detectarea fitoplasmei In -fesutul gazda, Guthrie §i al. (2001) au constatat:
sanatoase, pe masura ce ele imbatranesc, Reducerea procesului de alocare a
asimilatelor catre organele reproductive constituie una din cauzele care - rata fotosintezei la franzele mature s-a redus cu 50% in doua zile de la
contribuie la scaderea producfiei in cazul plantelor aflate sub incidenta expresia simptomelor vizibile, de§i fiunzele mature s-au dovedit a fi libere
ciupercii Verticillium dahlie, a?a cum precizau Sadras §i al, (2000). de fitoplasma (conform analizei .PCR);
- a crescut confinutul de hidrafi de carbon In fesuturile finnzelor bolnave. In
Pe langa schimb a scazut In tulpina §i fesuturile radacinii;
reducerea procesului de - modelul prezentat sugereaza ca patogenul a indus sau a produs un
translocare a metabolit mobil In xilem, responsabil inifial de perturbari ale transportului,
asimilatelor i n unele iar mai tarziu provocand o pierdere a integritafu celulare a fiunzelor §i a
situatu, i n alte sisteme apexului tulpinii.
planta-agent patogen s-
•0
a Inregistrat o
favorizare a importului ii
m
BIBLIOGRAFDE
catre organul afectat,
m
proces care asociat
scaderu ratei asimilafiei Ahmad, I . , Owera, S.A.P., Farrar, J.F., Whitbread, R. 1982. The distribution of
§i intensificarh five major nutrients u i barley plants infected with brownrast,Physiological
Fn!T:r.3.J)f. t
respiratiei a Infometat Plant Pathology, Vol, 21; 335-346.
Pleura S.25M>:<:\At infecjid <M ClvfV asiiju-a cont«»liM ascwiw
planta putemic afectata Allen, C , Gay, J., Shnon-Buela, L . 1997. A regulatory locus, peh SR controls
(Siddiqui and Manners, CMo'Da.ikfllbft- ptatite wirfk.t*!, Co) watf. v>™c,iaS« - pk)nl« popygalacturonse production and other viralence functions in Ralstonia
1971). solanacearum. Molecular Plant- Microb Interactions, Vol. 10: 1054-1064.
De asemenea, Amusa, N.A., Adegbite, A.A., Oladapo^ M.O, 2005, Vascular w i h of roseU
virasurile asociate floemului la vifa de vie, precum virasul rasucirii frunzei {Hibiscus sabdariffa var, sabdariffah) in the humid forest region of South
serotip H I (GLRa V-HI) §i virasul marbraru-flecic (GFK\ determma o serie western Nigeria, Plant Pathology Journal, Vol. 4: 122-125.
de modificari ultrastracturale (Buciumeanu ?i Popescu, 1996)., . Ayres, P.G, 1992, Pest and Pathogens, Plant responses to fohar atacJc.Bips
In urma investigafiilor electronmicroscopice a.j|:esutului nervuriar ,; Scientific Publishers. Oxford. /
prelevat de la soiul Cabernet Sauvignon, infectat cu cele doua virasuri.
228 \9
Arnholdt-Ashmitt, B. 2004. Stress induced cell reprogramming. A role for
global genome regulation ? Plant Physiology, Vol 136: 2579-2586.
Baker, C.J., Whhaker, B.D., Roberts, D.P., Mock, N.M., Rice, CP., Deahl,
K.L,, Aver Yanov, A.A. 2005, Induction of redox sensitive extracelular
phenolics during plant- bacterial interactions. Physiological and. Molecular
Plant Pathology, Vol, 66: 90-98,
Becerescu, D. 1975. Metoda pehtru testarea rapida a patogenitafu la izolatele
monosporale ale ciupercii Venturia inaequalis (Cooke)Wint. Analele ICPP,
Vol X I : 89-99.
Bextine, B.R., Miller, T.A. 2004. Comparison of whole-tissue and xylem fluid
collection techniques to detect Xylella fastidiosa in grapevine and oleander.
Plant Disease, Vol. 88: 600-604,
Bonelio, P,, Blodgett, T, 2003, Pinus nigj-a - Sphaeropsis sapinea as a model
pathosystem to mvestigate local and systemic effects of flingal infection of
pines. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol, 63: 249-261,
Borcean, A,E., David, Gh. 2001, Echilibrul populafhlor principalelor specii de
agen|i patogeni ai radacinii §1 bazei tulpinh la grau. Pseudocercosporella
herpotrichoides (Fron) Deighton, Ophiobolus graminis Sacc, Rhizoctonia
cerealis Ktihn ^\ sp. Agronomic, Vol: XLIV: 125-133.
Brishop, D.L., Chatterton, N.J., Harrison, P.A,, Hatfield, R.D. 2002. Changes in
carbohydrate coordinated parthioning and cell waU remodeling with stress-
induced pathogenesis m wheat sheaths. Physiological and Molecular Plant
Pathology, Vol. 61; 41-51,
Buciumeanu, E,, Popescu, C,F, 1996, Citopatologia unor vkusuri asociate
floemului la vi|a de vie (virusul rasucirii frunzei serotip I I I §i virusul
marbrurh-fleck). Buletinul Societafii Nafionale de Biologic Celulara, Vol,
24: 204,
Butnor, J,R., SeUer, J.R., Gray, J.A. 2000. Influence of procerum root disease
on the water relations of eastern white puie {Pinus strobus L.). The Howorth
Press, V o l 10, N r 1/2: 95-105.
Choi, Y., H., Tapias, B.C., Kun, H.K., Lefeber, A.W.M., Erkelens, C,
Verhoeven, J.Th.J., Brzm, J., Zel, J., Verpoorte, R, 2004.' Metabolic
Discrimination of Catharanthus roseus Leaves Infected by Phytoplasma
Usmg ^H-NMR Spectroscopy and Muhivariate Data Analysis. Plant
Physiology, Vol, 135: 2398-2410.
Conceifao, L.F.R., Ferreres, F., Tavares, R M . , Dias, A.C.P. 2006. Induction of
phenohc compounds ia Hypericum perforatum L. ceUs by Colletotrichum
gloeosporioides, elicitation. Phytochemistry, Vol. 67: 149-155,
Crowdy, S,M., Manners, J.G. 1971. Microbial disease and plant productivity.
Symp. Soc. Gen. Microbiol., Vol. 21: 103-123.
230
Dai, G.H., Andary, C , Cosson-Mondolot, L., Boubals, D. 1994. Polyphenols
and resistance of grapeviaes to downy mildew. Acta Horticulturae, Vol.
381:763-766. ° , .
Dehan, E., Dobrescu, A., Chira, L. 1999. Modificari ale unor procese
fiziologice i n frunzele de mar afectate de fainare {Podosphaera leucotricha
(Eh. et Ev.) Salm.. Lucrari §tiin|;ifice, Seria Horticultura, Ia§i, V o l . l : 555-
558,
Dimond, A,E, 1970. Biophysics and biochemistry of the vascular w i h
syndrome. Annual Review Phytopathology, Vol. 5: 3 01 -3 22.
Dixon, R.A., Achnine,L., Kota, P., Liu, C-J., Srinivasa Reddy, M.S., Wang,
L. 2002. The phenylpropanoid pathway and plant :d«fence—a genomics
perspective. Molecular Plant Pathology, Vol. 3: 371-390.
Fayos, Y., BeUes, Y.M., Lopez-Grea, M.P., Primo, L, Conejero, V, 2006,
Induction of gentisic acid 5-0-P-D-xylopyranoside in tomato and cucumber
plants infected by different pathogens, Phytochemistry, Vol, 67: 142-148.
FontanieUa, B., Vicente, C , Legaz, M.E., de Armas, R., Rodriguez, C.W.,
Martmez, M . , Pifion, D., Acevedo, R, Solas, M.T. 2003. Yellow leaf
syndrome modifies the composition of sugarcane juices in polysaccharides,
phenols and poly amines. Plant Physiology and Biochemistry, Vol. 41: 1027-
1036,
Gaumann, E, 1951, Some problems of pathological wilting in plants, Adv,
Enzymol,, Vol, 11:401-437.
Gaumann, E. 1958. The mechanism of fusaric acid injury. Phytopathology, Vol.
48: 670-686.
Geiger, D.R. 1975. Phloem loading. In M H Zimmermann, JA Milburn, eds.
Transport in Plants: 1. Phloem Transport, Encyclopedia of Plant Physiology.
Springer-Veriag, Berihi, pp. 395-431
Griesen, D., Su. D., Berczi, A., Asars, H. 2004. Locahzation of an Ascorbate-
Reducible Cytochrome b561 in the Plant Tonoplast, Plant Physiology, Vol,
134: 726-734.
Guknaraes, R.L., Stotz, H.U. 2004. Oxalate production by Sclerotinia
sclerotioivm deregulates guard cells durmg iafection. Plant Physiology,
Vol.136: 3703-3711.
Gunen, Y., Misirh, A., Gulcan, R. 2005. Leaf phenohc content of pear cultivars
resistant or susceptible to fire blight. Scientia Horticulturae, Vol. 105: 213-
22i;
Guthrie, J.N., Walsh, K.B., Scott, P.T., Rasmussen, T.S. 2001. The
phytopathology of Austrahan papaya dieback: a proposed role for the
phytoplasma. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 58: 23-30,
%. 231
Gutmann, M , 1994. Does the research pJ,ant-,pl}enols hold aut prospects in
integrated planz production ?- Conclusion. Acta Horticulturae, "Vol. 381:
818-818.
Hammerschmidt, R. 2005. Phenols and plant-pathogen hiteraction: The saga
continues. Physiological and Molecular Plant .Pathology, Vol, ,66: 77-78..
Hamzehzarghami, H., Kushalappa, A.C., Dion, Y., Rioux, S.; Comeau, A.,
Yaylayan, V., Marshall, W.D., Mather, D.E. 2005. Metabolic profding and
factor analysis to discriminate .quanthative, resistance in wheat cultivars
against fusarium head blight. Physiological and Molecular Plant Plahology,
Vol. 66: 119-133. i . ,
Hess, D. 1983. Plant Physiology. Acadeinia,Praha.
Hewitt, H.G., Ayres, P.G. 1975. Changes.m CO2 and water vapour exchange
rates m leaves of Quercus roiwr: infected by Microsphaera alphitoides
(powdery mildew). Physiological Plant Pathology, Vol.7: 127-137.
Hopkins, D;L., PurceU, A H . Xylella fastidiosa: Cause of Pierce's disease
of grapevhie and other emergent diseases. Plant Disease, Vol.86: 1056-
1067.
Krauss, A. 1999. Balanced nutrition and biotic stress, IFA Agricultural
Conference on Managmg Plant Nutrition, 29 June-2 July, Barcelona, Spain,
Langlois-Meurmne, M . , Gachon, C.M.M., Saindrenan, P. 2005. Pathogen-
Responsive Expression of Glycosyhransferase Genes UGT73B3 and
UGT73B5 Is Necessary for Resistance to Pseudomonas syringae pv tomato
in Arabidopsis. Plant Physiology, Vol. 139: 1890-1901.
Lazar, E., Mactavich, H., Lamont, E.J. 2001. The role of flavonoids in the
mnate defence response of apple fruit caused by the postharvest pathogen
Penicillium expansum. X X X I ESNA Annual Meeting. Book of Abstracts,
p.8.
Levy, M . , Edelbaum, 0., Se, I . 2004. Tobacco Mosaic Vmis Regulates the
Expression of Its Own Resistance Gene N. Plant Physiology, Vol. 135:
2392-2397.
Liu, H., Zhang, S., ScheU, M.A., Denny, T.P. 2006. Pyramiduig Unmaiiced
Deletions in Ralstonia solanacearum Shqyvs That Secreted Protems in
Addition to Plant Ceh-Wall-Degradmg Enzymes Contribute to Virulence.
MPMI, Vol. 18: 1296-1305.
Lux-Endrich, A., Treutter, D.,' Feucht, W. 2002. Response of apple (Mains
domestica) cell suspension cultures cv. Ahcmene on ehcitation with biotic
ehcitors. Journal of Applied Botan}', Vol. 76: 121-126.
Lyons, G.D, 1997. Metabohc patways of the diseased potato.
http://www.scri. sari, ac.uk/bpp/charttxt.htm.
Madlung, A , Comai, L, 2004. The effect of stress on genome regulatory and
structure. Annals of Botany, V o l 94: 481-495.
232
Manners, JiG.,-Myferl;.'A. 1975.-JThe effect of fungi .-(particularly obligate
pathogen)Von- thc'^physiology of hi'gher plants. Symp; Soc. .Exp, Biol
29:279-295. f i - ' :'• r , ' •/ • . ., . :: . ,.
Martin, J.A.,'SbUa, A.,-WbodWard, S.v^Gil L. 2005. Fourier transform-infrared
spectroscopy as' a-new method for" evaluating host resistance in the Dutch
elni disease compleX:;Trfee.'Physiology, Vol. 25:1331-1"338. '
Martin, J.A., Solla, A., Coimbra, M . A ; Gil, L. 2005.b. Metabohc distinction of
Ulmus mhior xylem tissues after inocularion with Ophiostoma novo-ulmi.
Phytochemistry, Vol60: 2^58-2467. •
McElrqne, A T , Sherald; J.L.,- Forseth; J.N. 2003. Interactive effects of water
stress and xylem-liiuited bacterial infection on the water relations of a host
vme. Journal of Experimental Botany, Vol. 54: 419-430.
Mayr, U., Michalek, S,, Treutter, D,, Feucht, W, 1997, Phenohc compounds of
apple and then: relationship to scab resistance. Journal Phytopatholoev
V o l l 4 5 : 69-75,
•Mikhailova, N.P,, Vishanska, TV, 1994, Phenohc acids in leaf and bark tissues
of Venturia inaequalis susceiptible and resistant apple varietie. Acta
Horticulturae, Vol. 381: 646-649.
Mould, M.J.R., Heath, M.C. 1999. Ultrastructural evidence of differential
changes in transcription, translation, and cortical microtubules during in
planta penetration of cells resistant or susceptible to rust infection.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 55: 225-236.
Naidin, C, Radu, A., Urechean, V., Paraschiv, M . 1995. Modificari ale
fluxurilor metabohce la porumb (Zea mays L.) ca urmare a infecfiei
artificiale cu Fusarium spp. Lucrarile Simpozionului National de Fiziologia
Plantelor, A S . A S , Bucure§ti,
Niederieitner, S,, Zinlcernagel, V,, Treutter, D,, Feucht, W. 1994, Accumulation
of flavanols in cherry leaves after infection by the fiingus Blumeriella
jaapii. Acta Horticulturae, V o l 381:161-HQ.
Pacioha, C , Dipierro, N , , Mule, G , Logricco, A., Dipierro, S. 2004. Thee
mycotoxins- beauvericin and T-2 induce cell death and aheration to the
ascorbate tnetabohm ha tomato protoplasts. Physiological and Molecular
Plant Pathology, V o l 65: 49-56. - .
Park, C-J.,Shin, Y - C , Lee, B-J., Kun, K-J., Kim, J-K., Pack, K-H. 2006. A hot
pepper gene encoding WRKY transcription factor is induced during
hypersensitive response to Tobaced/mosaic virus and Xanthomonas
campestris. Planta, Vol. 223: 168-179. • -
Phillips, D.,-Fox, T.C., King, M.D., Bhuvaneswari, T.V., Teuber, •L.R 2004.
Microbial Products Trigger Amino Acid Exudation from Plant Roots. Plant
Physiology, V o l 136: 2887~2894.'-' • ' •• •. , j i f - -
233
Pivonia, S., Coiien, R., Katan, J,, Kigel, J. 2002. Effect of fruit load on the
water balance of melon plants infected with Monosporascus cannonballus.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 60: 39-49.
Rep, M., Deklcer, H.L., Vossen, J.V., de Boer, A.D., Houterman, P.M., Dave
Speijer, D., Baclc, J.W., de Roster, C.G., Comehssen, B.J.C. 2002. Mass
Spectrometric Identification of Isoforms of PR Proteins m Xylem Sap of
Fungus-Infected Tomato. Plant Physiology, Vol. 130: 904-917 .
RidohTi, P.M., D'Addabbo, M., SasanelU, N. T., Lemos, R.J. 2001. Enzymatic
response of olive varieties to parasitism by Xiphineuia index (Nematoda:
Longidoridae). Russien Journal ofNematology, Vol. 9: 25-32.
Roemmeh, S., Zimmermann, N . , Rademacher, W., Treutter, D. 2003.
Formation of novel flavonoids in apple (Malus*domesiica) treated with the
2-oxoglutarate-dependent dioxigenase inhibitor prohexadione-Ca.
Phytochemistiy, Vol.64: 709-716.
Ro§u, C M . , Constantinoiu, D., Tanase, C. 2003. Cercetari asupra- nutrifiei
minerale a sfeclei de zahar i n condifihe atacului ciupercu Erysiphe betae
(Vanha)Weh. Analele I.C.D.P.P Bucurejti, Vol. X X X I I : 31-39.
Rubin, B . A , Arcechovsskaja, E.V., Aksenova, V . A 1975. Biochemistry and
physiology of plant immunity, Yyssaja skola, Mosliva.
Sadras, V.O., Quhoz, F., Echarte, L., Escande, A., Pereyra, V.R. 2000. Effect
of Veriticllium dahliae on photosynthesis, leaf expansion and senescence of
field-grown sunflower Annals of Botany, Vol. 86: 1007-1015.
Sansavini, S., Donati, F., Costa, F., Tartarini, S. 2004. Advances in apple
breeding for enhanced fruit quality and resistance to biotic stresses: new
varieties for the European market. Journal of Fruit and Ornamental
Research, Vol. 12: 13-52.
Sardi, E., Vehch, I . , Hevesi, M . , Klement, Z. 1999. Onthogenesis and biotic
stress dependent variability of carbohydrates content in snap bean
{Phaseolus vulgaris L.), Z. NaturiForsch., Vol 54: 782-787, •
Scarparii, L,M,, Meinhardt, L,W,, Mazzafera, P,, Pomella, A,W,V., Schiavmato,
M.A., Cascardo, J.C.M,, Pereka, G.A.G. 2005. Biochemical changes durmg
the development of wiches broom: the most important disease of cocoa k i
Brazil caused by Crinipellis perniciosa. Journal of Experimental Botany,
Vol. 56: 865-877.
Scherm, H., Riley, M.B. 2004. Effects of the plant defence activators actigard
and messenger on phenohc compounds and antioxidant capacity of
blueberry fruit. Research Report.
Schiiler, G., Mithofer, A , Baldwm, I T . , Berger, S., Ebel, J., Santos, J.G.,
Herrmann, G., Holscher, D., Kramell, R., Kutchan, T.M., Maucher, H ,
Schneider, B., Stenzel, I , Wastemack, C , Boland, W. 2004. Coronalon: a
powerfiil tool m plant stress physiology. FEES Letters, 563 (1-3): 17-22.
234
Schlosser, E. 1994. Preformed phenols as a resistance factors. Acta
Horticulturae, Vol.381: 615-630. '
Shahtin, D., Wolf, A. 2000. Cucumber mosaic virus infection-affects sugar
transport in melon plants. Plant Physiology, Vol. 123: 597-604.
Shetty, K., Wahlqvist, M . 2004. A model for the role of the proline-linked
pentose-phosphate pathway in phenohc phytochemical biosynthesis and
mechanism of action for human health and environmental apphcations. Asia
Pacific J, Chn. Nutr., Vol. 13:1 -24.
Siddiqui, M.O., Manners, J.G. 1971. Some effects of general Yellow Russt
{Puccinia striiformis) hifection on ^'*carbon assimilation, translocation and
growth in a spring wheat. J.Exp.Bot,, 22:792-799.
Smeekens, ,S. 1998. Sugar regulation of gene expression m plants. Curr, Opin.
In Plant Biology, V o l . l : 230-234.
Stobiecki, M., Kachlieki, P. 2005. Metabolomics and metabohte profilmg- can
we achieve the goal ?: Acta Physioiogiae Plantarum, Vol.27: 109.
Stroe, E., Andrie§, N . 1989. Comportarea unor soiuri §i hibrizi de par in raport
cu ciuperca Veniuria pirina {Ad&rh.) Sydow. Analele ICPP, Vol. X X I I : 25-
32.
Surdu, §., Artenie, V., Tanase, A , Tanase, D., 01teanu,Z. 1995, Dinamica unor
mdicatori biochimici la plante de secara parazhata de Claviceps purpurea
(Fr,) Tul, Rezumatele Lucrarhor Simpozionului Nafional de Fiziologia
Plantelor, A,S,A.S, Bucure§ti, p.33,
Swiech, R., Brownmg, D,M., Stenger, D,C,, Holbrook, G, 2001, Photosynthetic
responses of sugar beet and Nicotiana benthamiana Domin, Infected with
beet curly top vkus. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 58:
43-52.
Tjamos, E.C, Beckman, C H . 1989. Vascular wilt diseases of plants: basic
studies and control. Berhn: Springer.
Treutter, D. 2001. Biosynthesis of phenohc compounds and its regulation in
apple. Plant Grovith Regulators, Vol.34: 7189.
Tanase, A., Surdu, Tanase, D., Olteanu, Z. 1995. Variafu ale dinamicii
glucidelor totale la plante de secara parazitate de Claviceps purpurea, i n
condifu diferite de mediu. Lucrarhor Simpozionului National de Fiziologia
Plantelor, A S . A S . Bucurejti, p.32.
Tecsi, L . I . , Smith, A M . , Maule, A.J, Leegood, R.C. 1996, A special analysis of
physiological changes associated with infection of cotyledons of marrow
plants witii cucumber mosaic vkus. Plant Physiology, V o l 111: 975-985.
Voegele, R.T,, Hahn,M., Lohaus, G,, Link, T., Heiser, I , Mendgen, K. 2005.
Possible Roles for Mannkol and Mannkol Dehydrogenase ia the Biotrophic
Plant Pathogen Uromyces fabae. Plant Physiology, Vol, 137: 190-198,
235
Weiergang, I , Wood, K.., Dunkle, L.D., Nicliolson, R.L. 2004, In vivo growtli
and patliotoxin production by the maize pathogen Cochliobolus carbonuni:-
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol, 64: 273-279,
Wright, D,P,,. Baldwin, B.C, Stephard, M:C., Scholes, J.D, 1995, Source -shak
relationships''in wheat leaves infected with powdery mildew, I , Alterations •
in carbohydrate metabolism. Physiological and Molecular Plant Pathology,
CAPITOLUL
Vol, 47:237-253, ' •'^';'"
Yarwood, CE. 1947. Water loss from fungus culture! American Journal of
Botany, Vol. 34: 514-520. • . '
Yazaki, K. 2006. ABC transporters involved ih, tlre;traiisport of plant secondary
metabolites. FEES Letters, Vol.-580:' 1183-li;9i. .

E F E C T E L E PATOGENILOR ASUPRA C R E S T E R I I §1
DEZVOLTARII PLANTELOR

6.1. A S P E C T E G E N E R A L E PRIVIND CONTROLUL

C R E S T E R I I §1 D E Z V O L T A R I I PLANTELOR

Greater ea reprezinta una dintre cele mai importante propiietati

fiziologice a organismelor vii, inclusiv a plantelor, un proces complex,
mprfologic, fiziologic §i biochimic, care constd in modificari cantitative,
ireversibile, finalizate cu sporirea numanilid de celule, a volumului §i a
masei acestora.
Dezvoltarea plantelor include totalitaiea modificarilor calitative,
coordonate genetic, care determina parcurgerea fazelor ontogenetice de
tinerefe, maturitate §i senescenjd precum §i realizarea capacitatii de
inmulpre a plantelor.
Procesele de cre§tere §i dezvohare normala a plantelor sunt
co.ntrolate de factori interni §i factori extemi, iar dintre fatorii mtemi un rol
V primordial revine hormonilor vegetali, hormomi controland de altfel
muhe dintre cele mai importante t)r6cese ale vie|;u (Famsworth, 2004),
Hormonii vegetali sunt'' mesageri chimici care influenteaza
diviziunea celulara, extensia §i diferentierea, fiind de asemenea imphcati in
toate aspectele proceselor-de dezvohare.
Sunt descri§i iri'general ca fiind compu§i organici naturali, activi la
concentrapi foarte mici fex. 1 mM, adesea 1 yM), formati tn anumite pdrp
ale plantei §i apoi translocap tn alte situsuri, unde determina raspunsuri
237
236
biochimice, fiziologice §i/sau morfologice specifice (Salisbury §i Ross,
6,1,1. Senmalizarea hormonala in plante
1992).
f
Fitohormonii sunt semnale "Care integreaza dezvoharea interna §i
imputurile externe §i reahzeaza traducerea lor in raspunsuri
in cazul i n care un hormon reprezinta un semnal inipal, o prima
corespunzatoare. Plantele la randul lor dispun de numeroase cai prin care
treapta in semnalare implica interacpunea acelui hormon cu o protein^
moduleaza raspunsurile hormonale, procese de reglare care pot avea loc la
specified de recunoa^tere (receptor) (flgura 6.1.) (Tiryaici, 2004).
diferite nivele ale sintezei, transportului, absorbfiei §i tumovarului
Prima faza a transducfiei semnalului necesita 0 afmitate sporita a
hormonului (Klee, 2004).
legarii hormonului de receptor (receptori), ceea ce cauzeaza receptorului 0
tn categoria hormonilor vegetah pot fi redate urmatoarele g'upe de
modificare conformaponald, care iaifiaza i n continuare evenimente
substanfe:
reprezentand transducpa semnalului. Dupa activarea semnalului, receptorul
- auxine (primii hormoni descoperi|i §i identificafi in urma observarii
poate altera expresia^ genelor i n mod direct, prin a acfiona ca factor de
coleoptilelor de ovaz, cu reprezentantul principal, acidul indohl acetic- l A A transcripfie, fara a fi activat un semnal, precum i n situafia glucocorticoizilor
§i al|;i derivati); la animale. Alternativ, receptorul poate trece catre nucleu, prin 0 serie de
- citochinine (zeathia); trepte intermediare, acfionand ca un comutator molecular, i n cadrul caii
- gibereline (de exemplu GA3 - acidul giberelic, care promoveaza respecfive, componentele semnalului sunt modificate in general prin
cre§terea plantelor, i n special elongafia tulpinii). ' fosforilare sau prin activarea compu5ilor semnal cu greutate moleculara
Acfiunea acestora este variata: spre exemplu, auxinele §i gibereluiele mica.
stimuleaza procesele de elongafie celulara, in timp ce citochininele sunt
implicate in diviziunea celulara, in tumovarul proteinelor, precum §i in
intarzierea senescenfei.
Procesul de crestere se afla de asemenea sub controlul acidului
abscisic, hormon inhibitor, care induce senescenfa §i procesul de abscisic a
frunzelor. Un ah hormon este etilena. De asemenea, prezinta importanfa
fiziologica acidul salicilic (SA), acidul jasmonic (JA), brassinosteroizii,
hormoniipolipeptidici (sistemhiul din tomate fiind prkuul pohpeptid semnal
identificat i n plante), poliaminele, turgorinele, fitosulfokinele §i probabil vor
mai fi descoperite §i ahe astfel de substanfe.
Cercetarile recente evidenfiaza faptul ca fosfohpidele §i fosfohpazele
i
joaca un rol important ia procesul de semnahzare pe parcursul dezvoltaru
plantelor §i in ceea ce prive§te raspunsul la stresul biotic j i abiotic (Cowan, I
\
2006).
Fhohormonii sunt principalii regulatori ai moleculelor. i n celula
vegetal!, iar citoscheletul este baza pentru arhitectura celulei, mi§carile \
intracelulare, capacitatea celulei de a prolifera etc.
i n priviafa interacfiunii dintre fitohormoni §i citoschelet, Klyachko Promo wea,. Mibarca m
(2003) supune discutiei diferite situafii ale acestei interacfiuni: itiodificarea crejitorii f i
- organizarea spafiala a microtubuhlor §i microfilamentelor;
- sinteza §i modificarea proteinelor citoscheletului;
- implicarea citoscheletului in diferite procese, care se afla sub Figum dl Faseieciii semjrid&iihormoro-fleIn plante
control hormonal;

238
239
 Raspunsurile plantelor la,stres pot fi,privite ca fund orcliestrate
transportorilor glucidici sau a proteinelor asenianatoare transportorilor, ori
printr-o refea care integreaza caile semnal caracterizate prin producerea prin receptori glucidici specifici (R). ^
JA, SA, etilena §i cu o mai mica exiindere, auxina ^i giberelind. Desigur 5!
alte cai caracterizate prin producerea acic|ului abscisic, brassinosteroizilor §i
citochininelor intervin in aceasta re|ea.'^0,eyeto §i, Turner, 2005), De altfel,
interacfiunile complexe dintre fitohormoni §i alfe elemente semnal, ca §i
formarea §i combinarea actiunii metabohfilor Jn plante, se pot constitui ca
acjiuni sinergice in privinfa raspunsurilor plantelor la factorii nefavorabUi
(Ryabushkina, 2005),
Este adevarat ca plantele folosesc fitohormonii pentru a raspunde
unei largi varietati de stimuli din mediu, dar, mtr-o maniera cu totul
specifica, a§a cum au demonstrat §1 cercetarile recente efectuate de
O'Donnell §i al, (2003) in cadrul interacfiunii compatibile Lycopersicon
escidentimt- Xanthomonas campestris pv, y-esicatprja. In acest caz, acfiunea
secvenfiala a jasmonafilor, etilenei §i ,q.qi(;iuiui salicilic este diferita de cea a
interacfiunii hormonUor, observata In situafia ahor sisteme planta-patogen.
Cercetari recente indica faptul ca intr-o maniera similara hormonilor
vegetali, glucidele pot de asemenea actiona ca molecule semnal care
controleza expresia genelor §i procesele de dezvoltare In plante (Sheen §i al,
1999; Rohand?! al, 2002; Harrmgton §i Bush, 2003).
0 lunga perioada de timp controlul glucidelor asupra
metabohsmului, cre§terii §i dezvohatu, stresului §i expresiei genelor s-a
crezut a fi un efect metabohc, dar, cercetari recente cu privire la expresia
genelor, observate folosind hexoze nemetabolizabile sa.u parfial
metabolizabile sugereaza clar knphcarea unor mecanisme de semnalare §1
transducfie, care nu necesha catabohsmul glucidelor (figura 6.2.) (RoUand
§i al., 2002). Mgtira &.2. Stamdt gkcMte posibile fi situsuriJe dt p«ixmer& ta cslula veaeta! S
(dupS Holland fial,, 2002) «
Glucoza (Glc) §i fructoza (Fru) pot fi transportate iu celula prin
intermediui unor transportori ai hexozelor sau mobilizate din zaharoza
citosohca sau vacuolara, ori din, amidonul situate'In plasfide. Glucoza intra
apoi i n metabohsm, dupa fosforharea catahzata de hexoldnaza (HXK).
Senzorul glucidic al HXK, ca proteina citosolica sau asociata mitocondriei
ori ahor organite, poate activa apoi 0 cascada semnal prin interacfiunea
HXK- proteine (EUP) sau afecteaza direct transcripfia dupa translocarea 6.2. E F E C T E L E PATOGENILOR ASUPRA C R E S T E R I I §1
nucleara. DEZVOLTARII P L A N T E L O R
Probabil, diferite izoforme ale HXK §i fhictokmazei (FRK), ca §i ale
unor proteine asemanatoare HXK au fimcfu metabohce §i de semnalare
distincte. Metabolifii intermediari pot comanda transdvicfia semnalului prin Inca dm cele mai vechi timpuri se cunoa^te faptul ca agenfii patogeni
activarea senzorilor metabohfilor (S), In final, glucidele, kicluzand zaharoza reduc cresterea; plantelor, cat §i productia In general, Insa explicafii privmd
?i hexozele, ca §i glucidele nonmetabolizabile §1 analogii glucidici, pot de mecanismul de acjiune al patogenilor sunt de data recenta.
asemenea sa fie percepute la nivelul plasmalemei prin intermediui

240
241
 6.2.1. Efectele interactiunilor specifice planta gazda-patogen, in
raport cu faza de dezvoltare a plantei
Efectele patogenilor asupra cre§terii plantelor §1 respectiv
raspunsurile de aparare ale plantelor se manifesta inca din primele faze ale
interactiunii planta- patogen,, a?a cum au demonstrat §i experimentele
efectuate de Morkunas §i al. (2004).
Astfel, la lupin {Lupims luieus L. cv. Polo) s-au studiat axele
embrionare la 48-96 ore dupa inocularea cu Fnsarium oxysporum fsp.
lupine. S-a constatat ca infectia a restrictionat crejterea axelor embrionare,
lungimea axelor embrionare fiind la 72 §i 96 de ore dupa inoculare cu 11 §i
respectiv 12 mm mai pufin decat la martori, in timp ce masele lor au avut cu
circa 0,03 g mai pufin decat la martori. Concentratia apei oxigenate In axele
embrionare a semintelor inoculate in cursul germitiarii a fost mai mare
comparativ cu martorul, probabil ca urmare a „exploziei oxidative", ca §i a
generarii apei oxigenate de catre patogen. De asemenea, axele embrionare
inoculate s-au dovedit a poseda un numar de mecanisme protectoare fafa de
stresul oxidativ (dublarea activitatii catalazei comparativ cu martorul, dupE
48-96 ore dupa inoculare; activitatea superoxiddismutazei a fost mai mare
cu 80%, la 96 ore dupa inoculare; o concentratie mai mare de ioni de M n ^,
dupa 72 de ore), fara insa a se detecta o cre§tere a concentratiei substantelor
reactive ale acidului thiobarbituric (produ§i ai peroxidarii Hpidelor) in
materialul biologic infectat.
Studiile efectuate de Buciumeanu §i al. (2000) prin culturi „in vitro",
cu privire la modificarile calitative §i cantitative la vifa de vie, varietatea
Italia, infectata cu virusul GFK-V au evidentiat ca dia punct de vedere
calitativ, materialul infectat a prezentat procese de vitrificare. Observatiile
morfologice efectuate in subculturi pe GFKV-3 §i GFKV-soiul Cabernet
Sauvignon au reliefat aparifia a multiple radacini §i pigmentarea cu
antociani a frunzelor.
Posibilitatile de infectie a plantelor depind in mare masura de
planta gazda §i de gradul ei de dezvoltare (§esan §i Cri§an, 1998).
In cazul infectiilor cu scleroti §i miceliu de Sclerotinia sclerotiorum
(care produce putregaiul alb la plantele de cultura) la floarea-soarelui, i n
diferite perioade de la semanat, pe plante de 0,5 §i 1 m inalfime §i pe
calatidii, s-a constatat ca in primul caz au existat numeroase plantule foarte
atacate (8-25%) chiar de la rasarire, majoritatea lor fimd distruse i n prhnele
stadii de dezvohare. Foarte pufine plante au ajuns la maturitate. Gradul de
susceptibilitate a fost mai redus la plantele de 0,5 m inalfime, la care s-a
inregistrat un grad de atac de 5-15%. La 1 m inaltime plantele au fost mai
242
rezistente, boala manifestandu-se pe 2-8% din plante. De la s.far§itul
perioadei de inflorire, pana la maturarea achenelor, gradul de Imb'blnavire a
fost mai mare (50-60%). .
in cadrul acestui sistem gazda-patogen, dui cele prezentate anterior
se distinge existenfa a doua maxime de susceptibilitate a plantelor la boala ?i
anume: primul stadiu, in stadiu de plantule, cand acestea sunt in majoritatea
cazurilor distruse complet §i al doilea, ia faza de formare a calatidiilor, pana
la maturarea achenelor.
In perioada celui de-al doilea maxim, plantele se usuca complet i n
majoritatea cazurilor incepand de la baza, iar achenele fie ca nu se formeaza,
fie ca raman mici §i seel.
Studule efectuate de Badulescu . §1 Dehan (2000) i n perioada
germinarii seminfelor de grau afectate de "black point" §1 cre§terii
plantulelor au scos i n evidenfa urmatoarele particularitafi fiziologice §i
biochimice:
- indicele de velochate al.germinaru semintelor afectate nu a fost
semnificativ diferit de eel determiaat la semmtele sanatoase;
- la semmtele afectate, pe parcursul imbibitiei au fost Inregistrate
valori mari ale scurgerii electiolitilor, corelat cu valori mari ale
indicelui de permeabihtate (scurgere electiohfi'total electrohfi);
- la seminfele afectate activhatea a-amilazei a Inregistrat valori mai
mici la inceput, iar In dimamica s-a constatat o cre§tere a activhatii
acestei enzime; o dinamica similara s-a Inregistiat ia cazul
peroxidazei.
Cercetarhe recente s-au concentrat pe rolul compu§ilor chimici
naturah In mecanismele de aparare fafa de atacul patogenUor, iar rezultatele
obtinute de Hashem §i Hamada (2002) prin folosirea a pati^ compu§i
(Fenor, Strom, acid salicilic §i tlamina) impotriva bohlor care provoaca
putiegaiul radacmii la grau sunt relevante in acest sens. Toate substanfele
testate au sporit masa proaspata a plantelor In mod semnificativ, iar acidul
sahchic a dat cele mai bune rezuhate i n stadiul de plantula. Masa uscata a
fost semnificativ afectata numai in stadiul de maturitate, Se menfioneaza
faptul cl decliuul cre§terii plantelor expuse stresului provocat de putregaiul
radacinii, poate fi o conseciata a blocarii uneia din fazele ce permit smteza
materialelor de care celulele depmd In privmfa diviziunii, cre§terh §i
menfinerii,
Determinarile privmd relafia dintre densitatea moculului de
Verticillium dahliae (un patogen de sol care provoaca ofilirea muhor plante
cultivate, cu hnportanfa economica deosebita) §i cre§terea plantelor de
conopida, au demonstrat ca Inalfimea plantelor, numarul de fiunze, precum
§i masa uscata a fiunzelor §i radacinilor au fost semnificativ mai mari la
243
plantele martor, comparativ cu cele supuse tratamentelor dei infestare
Efecteler ciupercii 7^ dahliae .ampta cre§terii plantelor de floarea
{tabelul 6.1.) (Xiao §i Subbarao, 1 9 9 8 ) . , , r'
vl^ZJl^oZl
soarelui au fost studiate de Sadras ^ i al. -(2000), iar in
partu aeriene, la ambii hibrizi luafi in studi^, intre'zheT . 3 7 > 64 dtpa
- H.U i > Tabelul6.1.
Relatia dintre dehsitatea inoculului de Verticillium dahliae in sol, la moculare, diferenfele au fost statistic semnificative, dar mici (y?g^ra ^ 5 )
momentul plantarii $i inalfimea plantei, numai*ul de frunze 51 masa
frunzelor §i radacinilor

Anul Densitatea Inaltimea Numar de Masa Masa

inoculului plantei frunze uscata a uscatS a
(numar (cm) franzelor radacinii
microscleroti (g) (g)
/g sol uscat)
1994 0 64,93 a 18,97 a 112,21 a 23,60 a
6 62,55 ab 17,93 a 112,21 a 19,73 b
11 58,88 b 18,58 a 103,99 17,73 b
ab 0
20 59,21 b 15,96 b 81,37 c 16,98 b
31, 58,55 b 17,78 a 92,83 be 17,27 b
91 59,35 b 15,94 b 80,72 c 17,03 b
225 • ,, 59,28 b 15,25 b 75,67 c 17,23 b
1995 0 .58,65 a 18,93 a 101,38 a 27,70 a /
4 .. 58,15 a 19,11 a ,98,75 a 19,95 b
9 53,50 b 17,23 b 80,25 ab 19,35 b
16 51,91b 15,77 c 69,38 b 16,55 be
24 .,53,10 b . 15,30,c. •57,00 b 14,45 c
36 50,95 b . 14,98c, .54,38 b 12,50 c 2^ ^0 m S O " m
Hleiiupaitwculare
. , Numerele nrmate, de acelea§i litere nu sunt semnificativ diferite, in cadrul fiecaiei
coloane, conform testnlui de semnificatie a diferenfelor (P<0,05).
Figura 6J, ffmrnmrn txmdm!^ a . ^ m h dailihmi
Se remarca faptul ca spre exemplu,in anul 1994, inalfimea plantelor ^^^t^mMnM-gimt^moMt ifV,r) fimmt^r (^^o)
nu a fost semnificativ diferita intre diferite densitafi ale inoculului, intre
limitele 6-225 microsclerofi pe gram de sol. iSTumarul frunzelor la 20, 91 §i
225 microsclerofi pe gram de sol a fost semnificativ mai mic, decat in cazul
altor tratamente. De asemenea, masa uscata a frunzelor la densitafi ale
inoculului variind intre 20 §i 225 microscleroti pe gram sol, a fost (64 ± 1 4Tm v f 7Q T T ^"^"^^'^ ^^^"^^ «^«rte
semnificativ mai mica decat la alte densitati, cu excepfia situafiei cu 31 0 8 >n V 1 K- '""^ ^' '^P'^^''^ ^^'^ (13± 0,9 cm vs. 15 ±
micro.'sclerofi pe gram sol. Masa uscata a radacinilor insa nu a fost
semnificativ diferita intre tratamentele de infestare.
probelor (figura 6.4.), umand ca pe masura trecerii.timpului; suprafafa

244
245
 Cercetarile '
efectute de Garcia-
Chapa §1 al.(2004),°
^ J
privind interacfiunea
dintre • - • ciupercile
arbusculare (iAtM)4e tip
Glomus interradicans
DekaBDl 3900 Sankal (obfhiute prin cdtura in
Hibridul
vitro) §i fitoplasma
dechnului parului, au
reliefat faptul ca in
primul an, cand ;pomu
au fost influenfafi
negativ de • boala,
inocularea cu ciuperca
' micorizanta a sporit
SO 100 20 40 fiO
senmificativ lungimea tulpinii, atat la pomii infectafi cu PD, cat §i la cei
neinfectafi. Anul al doilea, s-a demonstrat efectul benefic al micorizei.
Figura 6.5.
Efectul ciuperca Verticffium dahfie asupra dominanjet apieale a doihibria
de floarea soarelui. A . Proporjia plantelor cu muguri axilari activi (raimfica|i > 2 cm) Studiile
la 45 de ale dupa inoculare. B ?i C . Dinamica acumularii fiubstanjei uscateih efectuate pe puiefi de
ramificatiile plantelor inoculate («i) fi ( o ) martor.
mar i n varsta de 2 ani,
aparfioand la 14
soiuri, in privinfa
impactului virusului
(apple stem growing
De asemenea, Georgescu §i al.(1999), to urma studiilor privind virus- ASG) asupra
variabilitatea catacterelor morfologice §i^a unor indicatori fiziologici in inaltimu §i
frunzele unor soiuri de piersic, in corelafie cu gradul de rezistenta la atacul diametrului la 50 cm Figura (17. hi&imt^mbcp:i cu dygetca
ciupercii Taphrina deformans, remarca faptUl ca la soiurile sensibile deasupra punctului de
frunzele au lungimi mai mici §i glandfe extraflorale mai pufin dezvoltate, in ahoire, au scos i n
timp ce soiurile §1 hibrizii rezistenfi au limbul foliar de lungime mai mare ^ i evidenfa urmatoarele:
glande mai bine dezvoltate, mai ales pe petiol. inalfimea medie la cele 14 soiuri infectate a fost cu 23,4% mai mica, iar
Referitor la confinutul in substanfa uscata la orz, sub incidenfa diametrul cu 13,1% mai mic, decat la pomii sanato§i.Cel mai afectat s-a
ciupercii Drechslera graminea, a§a cum se remarca m figurile 6.6.^\ dovedh a fi soiul Golden Delicious (inalfimea s-a redus cu 64,4%, iar
confiautul mai mare in iiiateiialul biologic infectat, evidentiaza ca atacul diametrul cu 42,9%), iar eel mai rezistent a fost soiul Starkrimson, la care nu
determina accelerarea procesului de deshidratare, datorat probabil §i s-a inregistrat nici o reducere ainalfimii §i a diametrului pomilor, chiar daca
pierderu integritafii celulelor (Dehan ?i al., 2004). §i la acesta s-au observat cloroze §1 deformari ale frunzelor (Maxim ?i al.,
Un exemplu de reducere a cre§terii este eel al portaltoiului de par 2004). ;
OHF-333, ca urmare a hifectiei cu fitoplasma declkiului parului (PD).
248 249
 6.2.2. Modificari privind perioada de dezvoltare a plantelor Patogenu pot de asemenea sa induca variafu ale masei seminfelor,
morfologia acestora prin cresterea cererii de resurse de-a lungul perioadei de cre§tere,<*a§a Incat
competifia p&ntru resurse deviae mai putemica la finctele tardive, decat la
cele thnpuru.
Numeroji patogeni determina modificari ale concentratiei , Astfel, Marr §i Marshall (2006) au testat daca fungu de sol care
hormonilor la nivelul gazdei sau alteori chiar ei produc substanfe care provoaca ofilirea, Fusarium sp. §i Rhizoctonia sp. contribuie la declinul
controleaza cresterea (Jameson, 2000). sezonier al marimii florii, numaralui de seminfe sau masei semiafelor la
De fapt, simptome de raspuns la atacul patogenilor, precum gale, Hydrophyllum appendiculatum §i H. canadense. S-a folosit de asemenea o a
tumori, ramificare excesiva, abscisia fiunzelor, forma anormala a frunzelor, treia specie, H. virginianum (neinfectata de ace§ti fimgi) pentra a determina
ori maturarea anormala a fructelor, pot fi in relafie cu perturbari ale cum anume declinul sezonier al caracteristicilor florale §i variafia masei
concentrafiei diferitelor substanfe hormonale. Totodata, hormoni precum seminfelor intervin In cadral acestui gen.
etilena §i acidul jasmonic s-au gash a acfiona sinergic i n expresia genelor de S-a constatat In toate cazurile un declin al marimii florii, dar mai
ap§rare, ca raspuns la atacul a diferifi agenfi patogeni (Pennuicloc §i al, putemic la jy. appendictdatum (specie monocarpica bienala cu inflorescenfe
1998). nedetermhiate), In privinfa numaralui de seminfe, acesta a scazut iatre
Raspunsul plantelor la atacul patogenUor se poate extinde §i In a primele §i uhimele inflorescenfe ia cazul speciei H. appendiculatum, dar nu
induce modificari privind perioada de dezvoltare a plantelor ^i 5iln cazul .ff. canadense ssaH. virginianum (specii perene cu inflorescenfe
morfologia acestora (Ojiambo §1 al. (2006). A?a spre exemplu, cercetarile determinate). Masa seminfelor a variat mult la H. appendiculatum ^\
efectuate prin infecfii cu Pseudomonas s}>ringae, Pseudomonas parasitica- canadense §i mai pufin la H. virginianum, remarcandu-se faptul ca infecfia
Xanthomonas campestris, pe plante de Arabidopsis, au provocat Infiorirea fungica a sporit variafia masei semhifelor printre plantele bolnave la H.
mai rapida §1 formarea a mai pufine ramificafii aeriene. Modificarile s-ar canadense §i H. appendiculatum.
putea datora fie unui raspuns activ al plantelor la infecfie, fie manipularii De asemenea, plantele de ardei afectate de fitoplasma au prezentat
cre§terii plantei in mod activ de catre patogeni (Korves §i Bergelson, 2003). diferite tipuri de malformafii ale parfUor vegetative §i florale, ramificafu sub
i n privinfa infloririi mai rapide, pare a fi implicata modificarea expresiei forma unor smocuri, dand aspect de matura cu simptome de Ingalbenire
auxinei. (figura 6.8.).
Pacros §i al. (2006), ia urma cercetarilor efectuate la tomate
(Lycopersicon esculentimi cv. Micro-Tom) au evidenfiat ca plantele
infectate cu fitoplasma - stolbur (izolatol PO) au prezentat anormalitafi
florale, incluzand hipertrofia sepalelor, vkescenfa, filodie §i organe
reproductive avortate. De asemenea, studule comparative privind expresia
genelor dezvoharh floru la plante sanatoase §1 iafectate au rehefat ca In
plantele hifectate, FALSIFLORA (FA) care controleaza identhatea
I
meristemului mflorescenfei a fost „up-regulated', i n thnp ce LeWUSCHEL
(LeWUS) §i LeCLAVATAl (LeCLVl), care regleaza dezvoltarea
meristemului §i LeDEFICIENS (LeDEF) responsabila pentru organele
florale (petale §i sepale) au fost „down-regulated" privhor la stadiul de
dezvohare al mugurelui floral. In contrast, expresia TAGl care regleaza
identitatea stamhieior §i carpelelor §i controleaza negativ LeWUS a fost
„up-regulated' i n primele stadu §i „down-regulated^' in stadiile tarzu.
Aceste date hidica faptul ca malformafule florii la tomate infectate
cu fitoplasma sunt asociate cu primele modificari ale expresiei genelor cheie
ale dezvoltaru floru.

250 251
 Tulpina afectata a crescut i n lungimej. bracteele §i florile au fost
transformate i n structuri rniei asemanatoare; unor fiunze, iar mugurii florali
au fost transformafi in ipiici ramificatii, cu noduri §i intemoduri similare
fiuctificatiilor laterale. Fructifica|iile laterale malformate au produs muguri
florali avortati, asemlnatori unor frunze mici.
Totodata,- cercetarile efectuata;de Pompe-Novak §i al. (2002) in
privinfa cre§terii §i dezvoltarii plantelor; de cartof {Solanul tvberosnm L. cv. ,
Desiree) sanatoase §i afectate de virusuri (PVY^™), precum 51 a localizarii
subcelulai:e a. cistein proteinazei .dio;.frunzele de cartof (PLCP-2), prin
culturi de fesuturi, au sugerat ca cistein,proteinazele sunt implicate in skiteza
§1 transportui metabolifilor §i in procese.care permit organogeneza. De
- asemenea, s-a indicat faptul ca raporful .digtre cistein proteinaze §i inhibitorii
endogeni.ai acestora in -plantele,-,d6.cartof-este alterat dupa infectia cu
PVY^^. - ,'
Unele explicatii ale modificarilor de crestere date de patogeni fac
referire la modificarea concentrafiei ^ substanfelor reglatoare de cre§tere, de
asemenea activitatea utilizatorilor se coreleaza cu activitatea invertazei acide
de la nivelul organelor intacte, anumite substanfe reglatoare de crestere
stimuland activitatea acestei enzime §1 impficitsporind importul asimilatelor
(Monis, 1982).
Ciupercile patogene, adesea sporesc raportul substanfa uscata/apa,
printr-o crestere a fesutului ciupercii, prin inducerea unor modificari in
peretii celulari sau prin distrugerea epidermei frunzei,
Alte studii evidenfiaza rolul unor retardanfi in ceea ce privejte
raspunsul plantelor la atacul patogenilor.
Costa §i al. (2004), folosind retardanfi precum paclobutrazol,
prohexadion-Ca, trinexapae-efil, la diferite concentratii §i timpi diferenfiafi,
inaintea inocularii cu ciuperca Venturia inaequalis (care produce rapanul
marului) au constatat ca ultimele doua au redus incidenfa bolii, incepand cu
a 15-a zi de la aplicare, inducandu-se 0 forma fiziologica de rezistenfa, care
este independenta de efectele morfologice sau anatomice. ...
252
6.3. I N T E R R E L A T I A DINTRE ACTIUNEA
PATOGENILOR §1 MODIFICAREA CONCENTRATIEI
HORMONILOR IN PLANTE '
6.3.1. Unele aspecte generale ale acfiunii hormonilor in
raspunsurile de aparare
i n privinfa interrelafiei dintre patogeni §i modificarea concentrafiei
hormonilor in .plantele afectate, s-a constatat ca adesea create nivelul
hormonilor, ceea ce se poate datora sporirii producpei gazdei, producerii
hormonilor de catre patogen, sau ambele variante.
De altfel, studiile recente pentru infelegerea raspunsurilor plantelor
la raniri, la nivel genomic, in cadrul Arabidopsis au permis obfinerea de
informatii noi cu privire la interacfiuriile dintre raniri §i alte semnale date de
atacul patogenUor, factori de stres abiotic §i hormoni. De§i un numar de
gene implicate In caUe etilenei §i acidului jasmonic au fost activate, multe in
cadrul raspunsurilor la auxuia au fost represate prin raniri, ulterioarele
lamuriri ale naturii ranirii mecanice caun semnal de stres, pot jucaun rol §i
in ahe cai ale transducfiei semnaleior (Cheong §i al., 2002).
Pe de aha parte, studu recente ale interacfiunilor dintre plante §i
microorganisme patogene indica faptul ca procesele de dezvoltai'e a
simptomelor bohi §i ale cre§teru patogenului nu sunt cuplate. i n muhe
situafii, simptomele asociate cu boala reprezinta un raspuns activ al gazdei
la prezenfa patogenului, iar aceste raspunsuri sunt mediate i n mod frecvent
de fitohormoni (Block §i al., 2005).
Spre exemplu, etilena §1 acidul salicilic mediaza dezvoltarea
simptomelor, dar nu influenfeaza cresterea bacteriei i n cazul interacfiunii
dintre tomate (Lycopersicon escidenium) §i Xanthomonas campestris pv.
vesicatoria (Xcv). Xcv virulenta §i avirulenta au indus un raspuns sistemic
evidenfiat prin expresia unor gene de apgrare cu privire la patogeneza, intr-
0 maniera dependenta de etUena §i acidul sahcilic.
0 explicafie posibila a acestui .raspuns m.ediat de hormoni este
inducerea raspunsului de aparare sistemic, raspuns care a redus moartea
celulara, dar nu crejterea bacteriana, pe'parcursul acfiunii ulterioare a Xcv
virulente. Prin urmare, tojeranfa sisternica dobandita (SAT) consta in
reducerea daunelor la nivelul fesutului, ca raspuns la 0 acfiune ulterioarS. cu
un patogen virulent, fara efect asupra cre§terii patogenului, fiind asociata cu
0 inducfie rapida a etilenei ?i genelor privhoare la patogeneza.
253
 Mayda §i al. (2000) caracterizeaza modul de expresie al genei CEVI-
1 la tomate, gena care codifica o anionic peroxidaza. Expresia genei a fost
indusa in cursul infectiilor virale §i subvirale compatibile," ca de altfel §i in
cazul altor gene de aparare, dar, nu este indusa in cazul interactiunilor
iucompatibile §i nici in cazul unor molecule semnal, precum acid salicilic,
etilena sau metil jasmonat. De asemenea, gena a fost indusa in tesuturile
frunzei deta§ate, dupa urmarea unei cai distincte de ceea ce se intampla i n
cazul raspunsului clasic de ranire.
Totodata, s-au izolat mutante de Arabidopsis, numite mutante dth
care sunt perturbate in controlul expresiei acestei gene. Din analiza initiala a
unor astfel de mutante se presupune ca activarea expresiei genei CEVI-1 se
coreleaza cu o defectiune a perceperii auxinei de catre plante. Rezultatele
obtinute sugereaza ca pe parcursul infectiei sistemice cu virusuri,
homeostazia auxinei reprezinta una dintre componentele care participa la
realizarea raspunsului de aparare.
De asemenea, unele substanfe precum acidul jasmonic, etilena ?i
acidul salicilic (figura 6.9.) acfioneaza ca molecule semnal in cadrul
raspunsurilor active de aparare a plantelor.
Cascada semnaleior mediate de acidul salicilic, acidul jasmonic
ji etilena nu activeaza in mod independent raspunsurile de aparare, ci mai
degraba stabile§te interacfiuni complexe, de tip antagonist, cooperativ sau
sinergic, i n functie de specie, de combmatia planta-agent atacator, precum §i
de stadiul de dezvoltare al plantei §i statutul sau fiziologic.
Prin urmare, caracterizarea interactiunilor dintre caile semnal de
aparare §i determinarea componenetelor moleculare ce mediaza
interactiunea dintre diferitele cai, vor fi esenfiale pentru obfinerea rafionala a
plantelor transgenice cu rezistenfa sporita la bob §i/sau daunatori, fara a
compromite alte caracteristici agronomice (Rojo §i al., 2003).
0 COOH
Hi M
lj H H r 1
AoiMjaamomc AciM safieilc
:>$imp «e:!mal implicate ihaplrarea active
254
Reglarea invertazei extracelulare de catre toate clasele de
fitohormoni indica o legatura esenpald intre mecanismele moleciHare ale
acpumi fiitohormonilor ^i metabolismulprimar (Rohsch §1 ah, 2003).
Dm punct • de vedere fiziologic, activarea cascadei reacfiilor de
aparare necesha energie suplimentara, iar o sporire a activhafii invertazei
poate satisface cermfele.crescute de hidrati de carbon, ca sursa de energie
pentru fesutul mvadat de patogen. Totodata, cre§terea canthafu de hidrafi de
carbon va genera un semnal metabohc care va induce expresia genelor
implicate in aparare §i represia fotosintezei, alaturi de semnalele derivate din
patogen. Tratamentul suspensiei de culturi de celule de tomate cu E-FOL a
avut doar un efect tranzifional asupra expresiei invertazei extracelulare §i o
gena fotosintetlca suporta acest mecanism sensibil la glucid. Ehcitorul
fimgic a mdus o tranzifie sursa/ uthizator ?i activarea genelor implicate i n
aparare.
A§a cum se remarca m flgura 6.10., mvertaza extracelulara nu
reprezmta doar o enzima cheie a metabohsmului, care contribuie la cre§terea
§i dezvoharea plantelor superioare, ci reprezinta §i o parte hnportanta a
adaptarilor pentru a face fafa mfecfiilor cu patogeni,.prm urmare poate fi
considerata ca o proteina importantd relativ la patogeneza.
Kt-obonrftom
(4«pO,i*jdifi si., 20050
255
 6.3.2. Auxinele
Gena responsabila pentru producerea .lAA de catre patogen s-a determmat a
m plasmida Ti, fragment.care este ^ c o r ^ r a t l genomul ^

Se cunoa^^te faptulfeaaU'xinele, m principal acidul 3-indolil'-acetic

(lAA) exerbita dontroliil asupra a-numeroase §i importante procese ale
cre§terii /t'dfezvoltSrii plahtelor,(diviziiinea $i extfensia celulara, diferfenfierea
tesutului*'vascular, • inifierea radaciniV dominanta apicala, raspunsurile
AVO
gravitrbpice • §1 fototropice, inflorireay' maturarea fructelor, senescenta
frunzelor §1 abscisia frunzelor §i fiucteldf-'etc.) (Eckardt, 2001).
fn ciuda ^cun6§tintelor vaste'''privind rolul fiziologic, calea-de
biosinteza a auxinei' ramane enigmatica, probabil din cauza existentei
ACO ACC
unor cai multiple §i •posibil a implicarii a diferite enzime, precum §i a
existenlei- sale sub formS conjugata cu diferiti aminoacizi, peptide §i glucide.
Punciul de plecare msd il constituie calea biosintezei triptofanului
(Trp)/iar-recent a devenit general acceptata ideea ca exista o cale „Triptofan
independenta"' (care se ramifica de calea biosintezei triptofanului la un
precursdr'al Trp, precum indolul), ca §i o cale Trp-dependenta.
i n colaborare cu alfi hormoni, l A A ca prmcipala auxhia in plantele
superioare stimuleaza procese fundamentale precum elonga]ia celulara §1
diviziunea, dar, prm cre§terea concentratiei la situsul de acfiune, l A A induce
.cre§terea anormala. Aceste efecte asigura bazele folosiru auxinelor ca
erbicide §i bioregulatori in agricultura. Stimularea biosintezei etilenei este
un raspuns comun daca auxinele sunt aphcate la plantele senzitive sau are -^*W^..w^..,.,........^^.-*

loc producerea In canthafi mari la plantele transgenice. S-a demonstrat ca

auxuieie indue sinteza de novo a acidului 1- carboxilic-1- amiaociclopropan
(ACC), .prin cresterea expresiei genelor specifice ale ACC sintazei sau
reglarea post-transcriptionala (Hansen §i Grossmann, 2000) (figiwa 6.11.). (FA! \'
Cercetarile au demonstrat ca numero§i agenfi patogeni produc acid -f*'^ \,

indolilacetic In cultura (Wood, 1967) §i ca organele plantelor afectate de

patogeni biotrofi (unde apar hipertrofii) eonfhi concentrafu mari de lAA, a§a CttJljMgii, ABA

cum s-a determinat In hipocotilele de Carthamus tinctorius L. afectate de

Pj<cc//7za ca/7/wra (Daly §i Inman, 1958).
De asemenea, concentrafii mari de l A A au fost determinate i n
frunzele de grau infectate cu Puccinia gi'aminis tritici (Wiese §i Grambow,
1986), evidenfundu-se ca inainte de sporulare, ciuperca a produs canthafi
Insemnate de l A A . Unele. specii de Pseudomonas au gene imphcate In
reglarea auxmelor
Numeroase studii s-au efectuat In privinfa rolului auxinelor i n
formarea galelor produse de Agrobacteritmr tumefaciens (Nester §i Kosuge,
1981). S-a determinat earn cultura, bacteria produce l A A §i citochinine, iar
inducfia tumorii este sporita daca se adauga chochmine, gibereline §i lAA.
Fiwm 6JL U<,M pfoj>us pentti;( a U^'^.m&tmmd. m^nrii
In cazul tutunului afectat de bacteria Pseudomonas solanacearum s-a
evidenfiat ca nivelele mari -ale l A A in frunzele afectate sunt In rel^ie cu
prezenfa unor concentrafii mari de scopoletina (compus fenolic) ..care
acfioneaza ca inhibhor al l A A oxidazei, de asemenea o aha explicafie ar f i
aceea ca exportul auxinei din fmnzele infectate este mai redus, decat din
frunzele sanatoase (Sequeira, 1965).

256
 Fernandez-Falcon §i al. (2003) precizeaza ca i n . situafia bolii
Panama provocata la bananier de catre patogenul de sol Fusarium
oxysporum f.sp. cubense, boala sistemica provoaca ocluzia sistemului
vascular al gazdei. In cazul infecfiei vasculare, ca de altfel §i i n cazul
infecfiei cu alte organisme, celulele in care sunt depozitafi fenoli, pot elibera
fenolii, ace^tia difiizand i n afara compartimentului de depozitare, i n vasele
conducatoare. . 6.3.3. Giberelinele
Se cunoa§te ca celulele i n care sunt depozitafi fenolii, produ^i in
timpul diferenfierii normale §i localizafi strategic in fesuturile
parenchimatice ale xilemului, servesc ca sistem de percepere §i comanda a
apararii. In situafia iafecfiei aceste celule mor, comanda oxidarea fenolilor,
ceea ce serve§te la lignificarea §i /sau suberificarea zonei de proxhnitate, iar
aceasta determina o schimbare a balanfei acid indolilacetic/ etilena/
citochinine. Astfel de reacfu hormonale „suna alarma" §1 mobihzeaza o
aparare in profunziraea peridermului, incluzand metabolismul secundar,
pentru cafiva cm sub punctul de atac. Daca se realizeaza o astfel de secvenfa
de procese, are loc o blocare a vaselor longitudinal, pentru o anumita
distanfa, iar deasupra acestei zone de raspuns, vasele devin din nou
funcfionale, prin anastomozare cu vasele neinfectate (Beckman, 2000).
Tratamentele cu l A A exogen indue rezistenfa la boala Panama §i
rezistenfa indusa pare a fi mai efectiva cand este realizata folosind doze mai
mici §i aphcari mai frecvente, confirmandu-se rolul jucat de acidul
indolilacetic, conform modelului lui Beclanan, ca unui din factorii majori de
aparare a plantelor gazda, in bohle "ofdiri vasculare" (tabelul 6.5.).
Tabelul 6.3.
Studiu comparativ intre plantele de bananier tratate cu lAA ji
netratate, inoculate cu o doza mare (100 rag L"^) de Fusarium
oxysporum fsp. cubense, Rasa 4
Tratament Indexul infecfiei Plante bolnave
rizomului (24 (%)
saptamani dupa
inoculare)
l A A (100 mgL-') 2,1 a 30
i . 1=1 i.—
3,7 a 50
IVIartor
Valorile cu aceea§i liters nu sunt senmificativ diferite la P=0,01, conform procedeelor
statishce de analiza a varianfei (ANOVA)
258
Exista §i cazuri cand fesuturi bolnave ale plantelor au concentrafii
mai mici de auxina, comparativ cu cele sanatoase, situafia producerii l A A
oxidazei de catre Omphalia fla\'ida, imphcata i n caderea prematura a
fiunzelor de Coleus (Rodrigues and Arny, 1966).
Gibereliaele sunt hormoni endogeni care controleaza numeroase
aspecte ale cre§terii §i dezvoharh plantelor (Swain §i Siagh, 2005).
Giberehnele au fost descoperite ca produ§i ai ciupercu Gibberella
fujikiu'oi,. care produce boala bakanae la orez, iar fermierii din Japonia au
observat ca plantele bolnave cresc inalte, insa nu produc seminfe.
Cercetatorii jajDonezi au identificat aceste substante in filtratele culturilor de
• G. fujikuroi. In schimb, i n cazul ciupercii Fusarium care ataca palmierul
determhiind reducerea cre§terii, aceasta se poate datora inhibarii sintezei
giberelinelor. Aplicarea inhibitorului sintezei giberelinelor (paclobutrazol),
la plante neinfectate, a avut ca rezultat simptome foarte asemanatoare, date
de reducerea diviziunii celulare. Daca s-au aphcat gibereline atat la pahnieri
infectafi, cat §1 neinfectati, s-a indus o sporire a lungimii pefiolului, prin
accelerarea diviziunii celulare (Mepsted §i al, 1995).
Ulterior s-a gEsit ca §1 plantele superioare, ca §i alfi fungi patogeni ai
plantelor, produc gibereline, a§a incat chiar anumite hipertrofii atribuite
inifial unor concentrafii mari de auxine, s-a determinat a fi date de
concentrafule mari de giberelme (Phyllips, 1975).
In privinfa rolului lor in patologia plantelor, interesante sunt datele
cu privire la infecfia plantei Cirsium arvense, cu ciuperca Puccinia
punctiformis care produce rugina, respectiv inducfia modificarilor
morfologice, incluzand hipertrofierea §i curbarea frunzelor (Batlis §1 Wilson,
1967). S-a stabhh ca procesul de sporire a lungimii tulpinii poate fi reprodus
prin folosirea acidului giberehc, dar nu insa pria efectuarea tratamentelor cu
lAA, determinindu-se de asemenea concentrafu mai mari de giberehne i n
parfUe aeriene infectate, comparativ cu fesuturile sanatoase.
6.3.4. Citochininele
Chochminele pot juca un rol important i n rezistenfa la boh, iar i n
plantele iafectate cu virusuri, exista o cre§tere clara a canthafu totale de
259
 Pe langa fimctiile cunoscute, fluxul citochininelor are un rol
citochinine, comparatiV'cu plantele sSnatoase, cre§tere datorata i n special
important In interactiunea microorganismelor cu plantele, iar Ashby (2000)
sporirh marSante a zeatin ribozid (ZR)!§i IP-9-G (Dermastia §1 Ravnilcar,
propune un model ipotetic al biosintezei citochitiinelor §1 al distributiei pe
Chochminele, fimd implicate in procesele care intarzie senescenfa parcursul asociatiUor planta - microb.
(caracterizata printre altele prin cloroze §i abscisie, asemenea simptomelor In jurul leziunilor provocate de agenfi patogeni biotrofi s-a
induse de virusuri), Clarke §i al. (1999) au efectuat investigafii privind rolul evidenfiat o sporire a ratei de diviziune celulara, ceea ce pare a se explica
citochininelor aphcate exogen (dihidrozeatina - -DZ- §i. dihidrozeatin prm implicarea chochinhielor. Astfel, la fiunzele de fasole {Phaseolus
ribozid- DZ ribozid), la fasole {Phaseolus vulgaris) i n condi|iile inocularii vulgaris) inieoiaXs. de rugina (C7ro77r)''ce5) s-au determinat concentrafu mai
cu virusul „white clover mosaic poiexvirus", constatandu-se o, inhibifie a mari de chochinine (Kiraly ?i al., 1967).
replicarU-acestuia. Dupa 10 zile-de'lavinoculare, in frunzele primare s-au . De asemenea, Sziraki §1 al. (1975) au determinat In fixmzele de
determinat modificari cantitative marcante i n privhita tipurilor de piersic hifectate cu Taiphrina deformans (care provoaca ba§icarea frunzelor)
chochinine, respectiv o sCadere a bazelor libere (zeatkia-Z, dihidrozeatiaa- cantitafi mai mari de l A A , dar §i mai mari de chochinine, comparativ cu
DZ ?i izopenthadenina), i n thnp ce a crescut concentratia In 9-glucozid §1 frunzele sanatoase. Mai muh decat atat, in frunzele mfectate s-a determinat
nucleotide. Propunerea a fost ca un declin al citochininelor de tip baze libere §i 0 citochinma nedepistata In frunzele sanatoase, iar origioea acesteia nu a
fost clarificata la momentul respectiv.
§i ribozid poate permhe o Gre§tere a titrului virusului la fasole, ceea ce
Sinteza unor-citochhiine proprii, alaturi de l A A propriu a fost gasita
favorizeaza senescenfa frunzelor mfectate. §i in cazul fesuturilor ce poseda gale. Patogenul produce o chochinina, grafie
Studule privind contmutul endogen de chochinine (zeatin ribozid-
informafiei codificata de gena 4 dhi plasmida T i (Zhu §i al., 1986). Bacteria
ZR) au reliefat faptul ca zonele verzi ale fiunzelor mfectate de Hedera au
Agrobaieriimt tumefaciens poseda plasmida Ti, care induce tumoarea §i
prezentat de 12 ori mai mulfi echivalenti de ZR, comparativ cu tesuturile
care are capachatea de a transfera o parte a propriului ADN, cunoscut ca T-
infectate galbene ale acelora§i frunze {tabelul 6.4.).
ADN, in celula gazda, unde la nivelul nucleului este Incorporat Intr-un
Tabehd 6.4. cromozom al gazdei. Genele confinute in acest T-ADN controleza
producerea de aminoacizi, citochmine §i auxine. Interesant este faptul ca
amhioacizu respectivi nu pot fi utUizati ca sursa de hrana, decat de
Variatia contiautului ecltivalentilor zeatin ribozid (ZR) in tesuturile
Agrobacteritmt, capabila de metabohsmul acestora. Pe de aha parte, faptul
infectate verzi ji galbene j i martorii verzi sanatoji la Hedera helix,
ca producerea auxinei §i chochininelor se afla in afara controlului plantei
Pelargonium zonale, Prunus avium ^i Rubus ulmifolius (dupa Lopez- gazdS, datorandu-se T-ADN, duce la reahzarea unei diviziuni celulare
CarboneU§i a l , 1998) haotice (hipeiplazii) §i extensii necontrolate (hipertrofu).
La maslin, formarea galelor datorate lui Pseudomonas syringae pv.
Sursa Echivalenti Z R (pmol g' material
savastanoi a necesitat producerea de citochinina §1 auxina, iar numarul §i
nroaspat)
marimea galelor a depins nu doar de canthatea celor doua, ci §i de raportul
"^^esut verde Jesut Mfirtor
dinfre ace§ti hormoni (Surico ?! al, 1985). Bacteria confine gene pentru
galben
producerea auxinei, la nivelul unei plasmide, ca §1 la nivelul propriului
Hedera helix 219,8 18,1 297,2
cromozom bacterian.
Pelargonium 263,8 73,6 282,4
i n cazul galelor formate la nivelul radacinilor de varza, ca raspuns la
zonale ciuperca Plasmodiophora brassicae s-a determinat prezenfa acidului indol
Prunus 462,2 78,3 488,7
acetic, ceea ce reliefeaza rolul auxinelor In aparifia simptomelor
avium caracteristice (Grsic-Rausch ?i al, 2000).
441,6 73,9 480,2
Rubus
ulmifolius

260 261
 6.3.5. Etilena
Etilena (C2H4) reprezinta o substanfa semnal, de natura gazoasa,
sintetizata in cantitafi mici de catre plante §1 care pare a coordona
numeroase raspunsuri fiziologice ""ji morfologice ale plantelor, precum
inhibarea extensiei celulare, projnovarea senescenfei frunzelor §i florilor,
inducerea maturaru fructelor §i abscisia lor, rezistenfa la infecfia cu agenfi
patogeni ?i adaptarea la alfi factori de stres (Bleecker ?i Kende, 2000). Prin
urmare, ethena controleazl. numeroase raspunsuri benefice in plante, dar
promoveaza de asemenea cloroze, senescenfa, boh §i supramaturarea
fiuctelor (Bent §i al., 2006).
Din punct de vedere al interrelafiei dintre etilena §i impactul
agenfilor patogeni la plante i n thnpul vegetafiei cat §i in perioada
postrecoha, modificarhe biotehnologice ale sintezei acestui hormon pot
reprezenta 0 metoda promif atoare in ceea ce prive§te prevenirea deteriorarii
produselor agricole §i horticole (Kfpczyfisld §i K^pczyhska, 2005; Klee,
2005).
6.3.5.1. Biosinteza etilenei
(MACC), reduce formarea etilenei. ACC oxidaza catahzeaza treapta fmala a
sintezei etilenei, folosuid ca substrat ACC, cu generare de dioxid d© carbon
§i cianid. Reglarea transcripfionala atat a sintezei ACC cat §i a ACC
oxidazei este indicata prin liniile intrerupte. Se presupune ca are loc
fosforilarea reversibiia a ACC shitazei §i ca poate f i indusa de fosfataze
necunoscute (Ptaze) §1 kuiaze, ultimele fiind probabil activate de stres. Atat
forma nativa, cat §i cea fosforhata (ACC sintaza-Pi) a ACC smtazei sunt
funcfionale, de§i ACC sintaza nativa poate fi mai pufin stabila sau activa i n
vivo. Cu ACC sintaza poate fi asociat un inhibitor ipotetic, la gruparea
carboxil §i poate fi disoclat de enzima, daca este modificat pria fosforilare.
1 \
V

Etilena se sintetizeaza din S-adenozil-L-metionina, pe calea

acidulid 1-aminociclopropan -1-carboxilic (ACC), iar enzimele care (acljy.ridfcstisaapmisM sixfoil?)
catahzeaza cele doua reacfu sunt: ACC sintaza §i ACC oxidaza (figiira
6.12.). Semnalele din mediu, cat §1 cele endogene regleaza biosinteza, in
principal prin expresia diferenfiata a genelor ACC sintazei, care reprezmta
enzima cheie responsabha de reglarea produceru etilenei, enzima care este
codificata de 0 familie multigenica.
Formarea S-AdoMet este catahzata de catre SAM smtetaza, din
metionina, cu consumul unei molecule de ATP pentru o molecula. de S-
AdoMet smtetizata.
S-AdoMet este de asemenea precursorul caii de skiteza a
pohaminelor (spermma/spermidma), iar ACC este precursorul imediat al
etilenei. Treapta care hmheaza sinteza ethenei este conversia S-AdoMet la
ACC, sub acfiunea ACC smtazei in cele mai multe condifii. M T A este by- St;.<.<(;{f:>Si;:m^-'S*S?im:S
produsul generat o data cu formarea ACC, sub acfiunea ACC sintazei.
Reciclarea M T A inapoi la metionina conserva grupul tiometil §1 permite Figtim (UI CMf, b i o s t e s j f.i regj&ii. tthnei (dupS Wa(jg p a3„. 2tm)
menfinerea unei concentrafu constante a metioninei la nivel celular, chiar
atunci cand etilena este rapid smtetizata. Trecerea ACC la malonil-ACC

262 263
 L a plantele inferioare s-a demonstrat ,ca etUena este.sintetizata pe
calea m care ACC nu serve§te ca precursor direct, iar la i;a<^aciiiile de cartof,
dulce infectate cu ciuperca Ceratocystis fimbriaia s-a gasitj o cantitate .mare,
de etilena i n fesutul iafectat. S-a aratat in cercetari anterioare ca etilena ,e,ste
derivata dintr-o cale independenta de metionina . ^ i ACC, bazat, pe
urmatoarele: ; ;
- sinteza etilenei, i n fesutul infectat a fost putemic inhibata,,de-
amino etoxi-vmilglicina; >,.,•>
- ACC aplicat fesutului infectat a ^stimulat producerea etUenei i n mica,
masura;
- Co^"^ , un inhibhor al ACC oxidazei nu a avut succes in inhibarea
producerii ethenei;
l-[14C(U)]-metionina nu a fost efectiv convertita la etilena;
- activitatea ACC. oxidazei ia fesutul infectat a fost extrem de scazuta.
De altfel, rezuhatele obfmute de Yoshioka §i al. (2001). cum ca
producerea etUenei este puternic inhibata de acidul saUcilhidroxamic,
ibuprofen §i dietilditiocarbamat implica faptul ca lipoxigenaza §i
peroxidarea acizilor gra§i nesaturafi sunt imphcate in shiteza etilenei, in
radacinile de cartof dulce iafectate cu C. fimbriaia {tabelul 6.5.).
6,3.5.2. Implicarea etilenei in raspunsul de aparare j i
interactiunea cu alti hormoni :, ' : ,
Dupa Penninckx §i al. (1998) raspunsul de aparare la Arabidopsis
implica activarea concomhenta a cailor erilenei §i acidului jasmonic, fiind
prezentate trei modele alternative ale interacfiunii dintre semnalele
etilenei §i acidului jasmonic, pe parcursul activarii genei PDFI.2. ifigin-a
613.).
Modelul 1 implica faptul ca iaitial, infecfia cu patogenul stimuleaza
producerea ethenei, care ulterior stimuleaza producerea acidului jasmonic,
care va activa PDF/. 2,
In cazul modelului 2, infecfa stimuleaza inifial producerea acidului
jasmonic, care apoi declan§eaza producerea unei canthafi mari de ethena,
care va controla expresia PI)Fi.2.
Modelul 3 presupune ca infecfia cu patogenul are ca rezuhat
producerea simuhana de ethena §i acid jasmonic, ambele fund necesare
pentm hiducerea PDF 1.2. Este prezentata §i pozifia .produ§hor genelor
ETN2 and C(9/in diferitele cai.

MMeitilt MMeMS
Tabelul 6.5
Inhibarea producerii etilenei de catre diferiti compuji m fesutul cu.pstogeiBti
radacinii de cartof dulce infectat cu Ceratosystis fmihriata

inhibitori Concentratia (mM) Inhibifia (%)

Cicloheximida 0,1 43,5
Diethditiocarbamat 10 80,2 8.eiMiitaaagriIc.
Smtszg,
1,10-Phenanthroline 1 93,7
Benzoat de sodiu 10 80,2
Acid galic 100 79,4
Acid 10 86,5 Expresia.
saliciUudroxamic
Ibuprofen 100 . 99,4

264 265
 De asemenea, s-a constatat ca dupa infecfia cu rizobacteria
Pseudomonas spp. (rasa nepatogena), i n Arabidopsis tiialiana s-a indus
rezistenfa sistemica (ISR) independent de acidul salicilic, dar a necesitat „ . ,. Tabelul 6.6.
Gene imphcate m aparare', reglate de tratamente cu etilenS si acid
raspunsul la hormonii acid jasmonic §1 ethena. Frunzele plantelor la care
jasmonic, sau de atacul patogen (dupa Lorenzo §i al., 2003) '
radaciaile au fost colonizate cu Pseudomonas fluorescens WCS417r
(inductoare a ISR) au prezentat o capacitate crescuta de a transforma Denumirea Caracteristicile
precursorul ethenei (ACC- acidul 1-aminociclopropan 1- carboxilic) la Numarul de acces
genei Polipeptidului codificat
etilena. Se arata ca aceasta capacitate permhe expresia genelor PDFl-2 §i ASP Proteiaa antifungica 1, bogata cis CAA63009
HEL, (dupa tratamentul fiunzelor cu 1 m ACC) §1 o emisie foarte ERJFl Factorul 1 de raspuns la etUena AF'076277
semnificativa de ethena, dupa inocularea cu bacteria patogena Pseudomonas CHI Endochitinaza AAB64047
syringae"^M.tomato DC3000/avrRpt2..
0SL3 Precursorul osmotinului CAB39936
P. fluorescens WCS374r este iacapabha de a induce ISR impotriva SRG2At • B- glucozidaza
P. syringae pv. tomato DC3000 ia Arabidopsis, dar a sporit activhatea ACC CAA57943
ChiB Endochitinaza bazica BAA82810
oxidazei h i plantele Col-0. Mutantele cu ISR compromisa (jarl-I §i nprl-
AtSS-2 Strictozdin sintaza
1) au prezentat de asemenea o cre§tere semnificativa a capacitafii de AAB40594
PME Pectia metUesteraza AAB 82640
conversie a ACC, la ethena, dupa tratamentul radaciailor cu P. fluorescens
LOXl Lipoxigenaza 1 AAA32827
WCS417r.
BBE Enzima punte a berberinei AAD25759
Prin urmare, cre§terea capacitafii de producere a etilenei poate
TSAl Trp shitaza AAC49117
contribui la sporirea capachafu de aparare impotriva patogenUor, care sunt
ASA Antranilat sintaza AAA32738
sensibUi la raspunsurile de apSrare dependente de etUena.
InGPS Indol-3-ghcerol fosfat sintaza
Etilena este un important regulator hormonal al cre§terii plantelor, AAA60380
RbohD Proteina D a oxidazei respiratorh AAC39479
acfionand prin reglarea expresiei genelor, sporind abundenfa factorului de
HMZl Ferochelataza 1 P42049
transcripfie EIN3, un activator al genelor hiductibile de catre etUena (Guo §i
p9a Peroxidaza
Ecker, 2003). CAA07352
NIT4 Nitralaza AAA19628
Lz. Arabidopsis, proteina EIN3 este factorul cheie de transcripfie care
PocCb Peroxidaza CAA50677
mediaza expresia genelor induse de etUena ?i raspunsurile morfologice, S-a
JR3 lAA-Ala hidrolaza AF081067
aratat ca nivelele proteinei EIN3 cresc rapid ca raspuns la etUena, iar acest
TPx2 Peroxiredoxin AAD28243
raspuns necesita cateva componente ale cah semnal ale etUenei, hacluzand
GLP5 Proteina 5 asemanatoare germinului U75198
receptorii etilenei (ETRl ?i EIN4), CTRl, EIN2 §i EIN6,
GSTll Glutation S-tiransferaza AAC32912
i n privinfa transducfiei semnalului etUenei, Quaked §i al. (2003)
RKCl Receptor- asemenea protehi .AAC95354
precizeaza faptul ca o cascada a MARK ( mitogen-activatedprotein kinase)
CYP7A13 chhiazei (CAA02748
repreziata o parte a cailor transducfiei semnalului etUenei i n plante. ^utorii
RLK Chocrom P450 ("AA16797
au aratat ca iVlAPKs distincte sunt activate de catie acidul
JiP ]Receptor Ser/Thr kiaaza ^\AB63364
aminociclopropan-1 carboxilic (ACC) % Medicago ^[Arabidopsis.
De asemenea, Lorenzo §i al. (2003) au demonstiat ca ERFl (factorul Proteina mducibila a jasmonatului
1 de raspuns la etUena, component al c5h semnal la etUena) repreziata
raspunsul primar la etUena ?i acid jasmonic, De asemenea, unele gene constitutive sunt represate sub incidenta
atacului patogen.
in urma studhlor cu Arabidopsis s-a permis monitorizarea simuhana
a 8000 de gene, unele dintre acestea sunt redate in tabelul 6.6., Pe de aha parte, stiidiUe privind-rolul ERFl dupa atacul patogenUor
\^ Arabidopsis au demonstrat ca transcripfia EFRl este mdusa de infecfia cu
Botiytis cinerea §i Plectosphaerelia cucumerina.

266
267
 Infecfia cu Pseudomonas s)>rmgae tomato DC3000, totu§i nu a
afectat expresia EFRl, iar activarea raspunsului la etilena a redus toleranfa
impotriva acestui parogen,'ceea ce demonstreaza ca interactiunile pozitive-
sau negative dintre' cai, pot fi stabilite in raport cu tipul patogenului.
(Berrocal-Lobo ?i al, 2002). "1 Aer Miajsrea inoculM
Cresterea dfrastica a continutului de etilena s-a determinat in 1 MvlCP
cazul incidenfei multor boli, producandu-se effecfe liedorite In tesuturile \.
invecinate (Salveit, 1999).
La arborele de I cacao {Theobroma cacao) aflat sub incidenta
ciupercii bazidiomicete Crinipellis perniciosa, emisia etilenei a fost similara
pana In ziua a 14 dupa inoculare, cand nivelele in materialul inoculat au
crescut «
i ;

semnificativ, pana
in jur de 260 •4 jm 'A ;
nmo]/(substanfa mt. r-il W
uscata/substanfa
proaspata) in ziua Itvocukte
21 dupa inoculare §i
s-a menfinut la
'Jl
aceste nivele pana «s-
in ziua 61 dupa ii -1
inoculare. Intre ziua
* -.' 14 ?.i Si 5>;fi!
61-132, nivelele
etilenei au scazut H '
Bizum fill Emisia d« stUsattoftili^Me afboreiui de
semnificativ in
cacao, tssxM martor (csrcuri. <:lesctoc) ?itesutirtoculat cu
materialul inoculat,
C- petmiosa (csi'cijriiijciuse) k <feite ateryaie 4e imp
probabil datorita (aie d«p^ moculare) (dupa Sc-atpasr-i ?i d., 2005) n I
morfii fesutului ACai AOSa .AOD
vegetal (flgura
6.14) (Scarpari §i a l , 2005).
ACSl., ACS2: ?i ACO, la 72 d$ « posj^-homjlare.

In urma studiilor efectuate • ia cazul interacfiunii fructelor de

portocale cu ciuperca PeniciUinm 'digitatum, Marcos §i al. (2005) au
demonstrat o cre§tere semnificativa a etUenei, iar producerea acestui hormon
s-a demonstrat a fi rezuhatul acfiunh a eel putin ti-ei gene implicate in
sinteza etilenei: ACSl (ACC sintaza 1), ACS2 (ACC smtaza 2) ?! ACO
(ACC oxidaza) (figiira 6.15.).
268
Blocarea perceperii etilenei de catie 1-MCP a avut ca rezuhat
cre§terea producerii etUenei (flgura 6.16.) §i expresia ACS2 pe parcursul
infecfiei §1 ranirii mecanice, sugerandu-se faptul ca gena este reglata in mod
negativ de catre etilena. Pe de aha parte, expresia -^4CO a fost hidusa de catre
etUena, in absenfa raniru sau iafecfiei.
269
 Totodata, tratamentul cu 1-MPC (1-metilciclopropen) (care
blocheaza perceperea ethenei prin legarea heversibila'de receptorh celulari)
a sporit susceptibihtatea la daunele provocate de Penicillium, ceea ce a •
rehefat imphcarea perceperii etUenei in promovarea raspunsurilor de
aparare. S-a remarcat §i modificarea expresiei a doua gene implicate i n
aparare, una care codifica fenUalanm amoniu-liaza (PAL) §i acidic clasa I I
chitinaza(ACR311).
24h 48 h 72,
Tkif* {0x4} macvilares:
f5.« 500 y<pb i-MC? CfeT), ri« tO f!>i)x ««e«S ®
Cok'Aftdte alije - Tslatjle pssxttvi .i;<«o^«I^ iiiMic«
Coicifi»^l«! g?i - iim)sii fjjxib^te imctjiat*
.Fjgara Efect«leftreirateJti&atdofc« A M saw 1-MCI'
asupra, pi'odsjjcsdi etiietwiklhJC'M <ie p</rt<>c;ala&trcg,
pg |>at:cttmil ijri&c|iei c;ul'. <%itet)an. {(kip-^ Mi5in:*s i il. 2005)
Modificarhe biochimice asociate cu mfecfia sugereaza ca i n prhnele
stadu, planta folose§te mecanisme nespecifice ia hicercarea de a elimma
ciuperca, precum cre5terea confmutului de alcaloizi, fenoh §i tanmuri. Cu
toate acestea, se pare ca mecanismele menfionate nu sunt suficiente §1 se
recurge la ahe modificari biochimice precum cre?terea nivelului etUenei,
270
asparaginei, glucidelor ^li malonilaldehidei etc. Se pare ca etUena ar
reprezenta un factor cheie i n comanda acestui raspuns concertat.
De asemenea, ia cazul muhor agenfi patogeni, producerea etilenei
poate induce la nivelul gazdei formarea unor proteine referitoare la
patogeneza (Pi?), ca §i compu§i cu rol de aparare. Producerea etUenei de
catre gazda sau patogen poate avea ca rezuhat maturarea fiuctelor, epinastia
finrnzelor, abscisia acestora §i cloroza.
Producerea de etUena de catre gazda, asociat cu hitensificarea
activhafii peroxidazei §i oxidazei, a fost corelata cu rezistenfa batatului
(Ipomoea batatas) la infecfia cu Ceratocystis fmbriata (Stahmann §1 al.,
1966), de§i in alte cazuri nu s-au gasit corelafli asemanatoare (Hrislop §i
Stahmann, 1971).
Producerea etilenei poate fi datorata gazdei sau patogenului §i
din acest punct de vedere, i n cazul citricelor infectate cu Penicillium
digitatum s-a determinat o concentrafie mai mare de etUena decat ia fructele
sanatoase (Achilea §i al., 1985). In finctele sanatoase s-a determinat ca
producerea etUenei a fost accentuata de catre acidul 1-amiaociclopropan-1-
carboxilic, in schimb, in fructele bolnave producerea etUenei s-a apreciat a fi
datorata in principal patogenului.
Spre exemplu, producerea etUenei de catre izolatele de Sclerotinia
sclerotiorum a atins un pic de 400 pi g"^ h~^ dupa 6 ore de incubafie, urmata
de un declin catre 155 pi g"^ h~^ in a 10-a zi. Valoarea medie a producerii
etUenei la 11 izolate a fost de 373 |ti g~' h~^ §i a variat de la 267 la 588
pi g"' h"'. Investigafiile privhid efectul etefonului (un eliberator de etUena)
§i a aminoetoxivmilglicmei (AVG- inhibhor al producerii etUenei) au
demonstiat ca A V G a inhibit semnificativ rata de cre§tere a ciupercii §i a
redus severhatea bohi la plantele de fasole §i castravefi, la concentrafu de
300 p g m f . Etefonul insa a sporit rata de cre§tere a ciupercu la
400 pg m r \a a sporit severitatea bolii la plantele intregi, la doze de
200-600 pg mr^ (Al-Masri ?i al., 2006).
EtUena are o senmificafie deosebita in dezvoltarea leziunilor
(raspuns hipersenzitiv) §i i n rezistenfa sistemica dobandha la tutun
{Nicotiana tabacum), fafa de virusul mozaicului tutunului (TMV) (Knoester
§i ah, 2001).
Moore §i al. (1999) ofera rezuhate mteresante cu privire infelegerea
transducfiei semnalului asociat cu etUena pe parcursul morfh celulelor
plantei §i apreciaza perspectiva a posibile strategU pentru manipularea
morfh celulei, i n vederea sporiri rezistenfei platelor la boh. CercetarUe au
fost efectuate folosind toxiaa A A L §i micotoxina fumonisin Bi(FBi), care
provoaca moartea celulelor intemervuri la linu susceptibUe de tomate, cu
simptome caracteristice apoptozei. S-a observat faptul ca, concomhent cu
271
moartea celulei a ayut, loc . cre§terea con|inutului de acid 1- fost in relatie cu aherarhe diferenfiate ale nivelelor acidului abscisic ?i al
aminociclopropan .1- carboxilic (ACC) §i etilena, in timp ce adaugarea de ethenei, mduse de fiecare izolat, mai ales in privmfa ratelor initiale ale
inhibitori ai biosintezei ethenei a redus arealul de°|:esut mort. decarboxilarii acidului indohlaceric.
A fost identificata prima familie de gene implicate in shiteza ACC,
LEACS2, s-a urrnarit reglarea acestora §i inducerea ACC sintazei, precum '§i
a ARNm pentru. ACC oxidaza. Aceste observatii au reprezentat primele
modificari i n expresia genei in acest sistem. de moarte celulara, notate pana
la acel moment. Se indica faptul ca modificarile in perceperea ethenei pot
reduce marcant cantitatea de fesut afectat, pe parcursul raspunsului de HO
susceptibilitate.

6,3.6. Acidul abspisic . . . .

Acidul abscisic (ABA) esie iin reglaior de baza al raspunsidid

plantelor la factorii de stres, crestere p dezvoltare. La plantele superioare,
caile biosintezei implica oxidarea 9-cis-epoxicarotenoizilor, care poate fi
etapa cheie in calea catahzata de 9-cis-epoxicarotenoid dioxigenaza (NECD)
(Han ?i a l , 2004) (figura 6J 7.). ^(^MGrnm \ h
Acidul abscisic este un hormon vegetal imphcat in' inducfia
dormantei mugurilor §1 semmfeior, dar responsabil in parte §i de abscisia
Irunzelor in perioada imbatranirii sau la plantele bolnave.
Faptul ca sinteza de novo a acidului abscisic i n condifii de
/
mm
temperatura joasa, reprezinta un factor cheie pentru represia rezistenfei
specifice generale a plantelor de orez §i cre§terea susceptibhitafii la ciuperca
Magiiaporthe grisea, a fost demonstrata de Koga §1 al. (2004).
La plantele de tutun infectate cu Pseudomonas solanacearum s-a
gash o corelafie intre confinutul in acid abscisic, muhipiicarea bacteriei §i
reducerea elongafiei la nivelul intemodului (Steadmann §i Sequeira, 1970).
De asemenea, Wiese ?i De'Vay (1970) au aratat ca in plantele de bumbac,
dupa infecfia cu un izolat defoliator de Verticillium albo-atrum, concentrafia
de acid abscisic aproape s-a dublat, in thnp ce canthatea de acid abscisic i n
frunzele infectate cu un izolat nedefoliant, nu s-a schimb at. De asemenea,
epmastia §i mai ales defoherea a fost insofha de producerea ethenei in
plantele bolnave, inregistrandu-se o ..cre§tere de circa 5 ori. la plantele In cazul muhor boh s-a inregistrat o accelerare a senescenfei la
infectate cu izolatul defohator. nive.lul plantei sau a organului afectat, iar modificarhe biochimice din
respectivele fesuturi.'sunt de cele mai muhe ori asemanatoare cu,cele din
. .Prin aphcarea exogena a ethenei la plantele sanatoase.,s-a indus
plante senescent© (Manners §i Myers, 1975).
epinastia §i simptome de defohere caracteristice infectipi cu Yerticillium,
fara a se induce alte simptome caracteristice ;date de. ciuperca.,§i nu a fost Acidul abscisic a fost considerat in cele mai multe cazuri ca avand
afectat continutul de acid abscisic. Se pare.ca defoherea §i,nqdefolierea au un efect negariv in reglarea rezistenfei la boli, efect ce pare a fi datorat

272
273
interferenfei sale cu semnalele de stres biotic reglate de acidul salicilic,
acidul jasmonic §1 etilena.
Cercetarile recente \h Arabidopsis au indicat faptul ca ABA poate fi
implicat in rezistenfa plantelor la patogeni pe calea efectului sau pozitiv i n
depunerea calozei.
Devine clar faptul ca reteaua de semnalizare de origine abiotica care
este controlata de ABA §i reteaua biotica controlata de acidul salicilic (SA),
acidul jasmonic (JA) §i etilena (ET) sunt interconectate la diferite niveluri
0?^ra (J.i5.) (Mauch-Mani §i Mauch, 2005).
STTRES
0ABA.-.IR
FATOGE-H ABIOTIC
4f
Figum 0M Model. mipBtat Muki ABAfe t&mtex^ h bot
Producerea calozei este un proces secretor §i fuziunea veziculelor
secretoare implicate cu plasmalema este mediata de proteinele SNARE
(soluble N-ethyl-maleimide-sensitive fusion protein attachment protein
receptor), Mutantele deficiente i n rezistenta mdusa de ammoacidul P-
aminobutiric (BABA-IR) au un defect al genei SNvVEUi, ceea ce sugereaza
ca imphcarea t^BA se reahzeaza prin reglarea specifica a SNAREs,
274
6.3,7. Poliaminele
Poliaminele sunt compu§i organici cu azot, cationici, cu greutatea
moleculara micd, cele mai raspandite pohamine i n plante fund putresceiita
(diamina) (1,4- diaminobutan), spermidind (trianuna)' (4-azaoctan-l,8-
dianuna) §i spermind (tetraamina) (4,9-diazadodecan-l,12-diamina). Se
gasesc in plante sub forma cationhor liberi §i adesea conjugate la mici
molecule cum ar fi acizii fenolici, precum §1 la diferite macromolecule, ca
de exemplu A D N §i ARN.
In thnp ce biosinteza poliaminelor la muhe organisme este inifiata
prin decarboxilarea omitinei (Orn) cu formarea putresceinei pe calea Orn
decarboxilazei (ODC), plantele §i muhe microorganisme pot genera
putrescema din arginma (Arg), pe calea Arg decarboxilazei (ADC) §i
agmatin ureohidrolazei sau agmatin imhiohidrolazei (figura 6.19.) (dupa
Iniai §i al., 2004).
:<)ADC
SPDSJ,
1
fjrifl {alum sfjMaiidixj. sAcAsaxl .^wKsaVfa.
i m
(teSAM - £i-ii«ienftA(st(VjfljyM.ffes«f'B«sUsW
Omitin decarboxilaza prezinta prin urmare un interes deosebit, iar
studule efectuate de catre Meher §i al. (2001) la Tapesia yallunde (anterior
numha Pseudocercosporella herpotrichoides) care afecteaza graul de
toamna in zonele temperate, au precizat ca rasele deficiente in ODC au fost
275
incapabile sa diferenfieze structuri de infectie in vitro 5! au,-prezentat 0
ramificare fenotipica anormala a hifelor. Surprinzator a fost ifaptul ca 6.3.8.1. Sinteza acidului salicilic
studiile de patogenitate au hidicat ca aceste rase ?i-au redus virulenfa, dar au
putut, obtine sufipiente pohamine d,e,.la planta gazda pentru cre?terea §i
diferentierea lor §i prin,.urpiare QPC .hmgica nu poate constitui. o,,thita Referitor la smteza acestuia, studiile efectuate au indicat faptul ca
potrivita pentru fimgieide;.;... -. acidul sahcihc provme din fenilalanina, pe calea acidului cmamic §i acidului
Poliaminele sunt implicate in numeroase procese ale reglarii benzoic (figura 6.20.), dar cercetarile recente au precizat ca procesul de
senescenfei ^i morfogenezei, ca §i in raspunsul la acfiunea factori lor de smteza a SA urmeaza calea izocorismat.
sti'es.
Oxidazele pe baza de cupru §i amin oxidazele care confin flavin
catalizeaza dezaminarea oxidafiva a poliaminelor, compu§i de baza pentru
crejterea §1 prohferarea celulelor. Pe langa participarea lor la degradarea
pohaminelor celulare §i deci contributia la homeostazia poliaminelor, auxin
oxidazele participa la desfa§urarea a importante procese fiziologice, prhi
produ?ii lor de reactie (Cona §i al., 2006). Astfel, producerea peroxidului de
hidrogen in urma oxidarii pohaminelor s-a corelat cu maturarea peretelui A. CCOH
celular §i lignificarea (pe parcursul perioadei de dezvohare a plantei) ca §i A
cu consolidarea peretelui celular pe parcursul invaziei patogenilor,
Peroxidul de hidrogen ca molecula semnal derivata din oxidarea
rS i - COOH
OH
pohaminelor mediaza moartea celulara, raspunsul de aparare ?i expresia
genelor de aparare. De asemenea, aminoaldehidele §1 1,3- diaminopropanul
rezultate din oxidarea pohaminelor sunt implicate in sinteza metabohtilor COS.
flavc-rfflia
secundari. •coon OH
OH
in cazul mfectiei cu vkusuri ?i ciuperci, in metabolismul
haidXmfXiv!^^::^ O30H
poliaminelor inters^m schimbari marcante. Infectiile cu ciuperci determina '0-^ -COOH
modificari cantitative §i calitative ale poliaminelor, care depind in parte de
tipul patogenului (biotrof sau necrotrof). Interactiunea virusurhor cu m
pohaminele din plante, depinde de compatibilhatea sau incompatibilhatea COCM
partenerhor (Wahers, 2000). COOH

Acid salicilic
6.3.8. Acidul salicilic : »
Abisvjeri: ICS- Bochorisitat sintdia; P I , pirwH, l i B i ; P A U ftmUmin a»Daiu-lJa24; ChAH- cinanut
l-hidmsikza; BA2R-bemoij ocid 2-ludraxikni

A. Galea formarii acidului salicilic, pe parcursul r&punsului dt apSratB la Arabidopsis, dupS

Acidul salicilic (SA) reprezinta 0 importanta molecula semnal i n Wildermuthfial, (3DD1). y < f
plante, un compus fenolic implicat in procesul inducerii rezistenfei B, Calea traditiDnala a sintezei acidului salicilic (adaptata dupS Lee fi at, 1995)
sistemice dobandite (SAR.) impotriva unui spectru larg de agenfi patogeni
(ciuperci, bacterii 5! virasuri). Figura 6.20. CSi biosmtefice fimetaboKce ale acidului salicilic m plante (dupa Itfonttsano, 2002)

276
277

6,3,8.2. Relatia dintre acidul salicilic ji rezistenfa plantelor la
boli
Exista rezultate clare care evidentiaza ca at^t acidul salicilic (S A), ca
semnal al raspunsurilor de rezisterifa a plantelor la stres, cat §i fenilalanin
amoniu liaza (PAL), ca enzima cheie m calea fenilpropanoid, pot determina
ftincfh de aparare, dar, reglarea activhafh PAL de catre SA ramane obscura
inca. In aceasta ordine de idei. Wen §i al. (2005) i n urma studihor efectuate
cu fesut de Vitis vinifera L . cv. Cabernet Sauvignon, in mediu confinand
SA, au demonstrat ca activarea PAL de catre SA poate fi blocata prin
utilizarea inhibhorului sintezei protemei -cicloheximid, a actinomicin D-
inhibhor al transcripfiei ARNm §i inhibhorul PAL reprezentat de acidul 2-
ammo-2-indanofonic (ADP). Prin urmare, autorii sugereaza ca dezvoltarea
rezistenfei dobandite de catre SA a§a cum s-a mentionat anterior, poate fi
. atribuha eel pufhi i n parte, expresiei §i activaru prui intermediui SA a genei
PAL. ^ . .
In ceea ce prive§te relafia dintre acidul sahcilic §i rezistenfa plantelor
la boh, acidul salicilic este implicat in realizarea reactiei de
hipersenzitivitate (HR), adica aceea restricfionare a infecfiei patogenului, la
nivelul unei suprafefe mici, in jurul punctului inifial de penetiare §i aparifia
unei leziuni necrotice §i respectiv inducfia morfh celulare programate (PCD)
(Brodersen §1 al., 2005).
S-a studiat rolul acumularii acidului saliciHc in cazul reacfiei HR la
tutun §i rezistenfa sistemica dobandita hidusa de PB90, un ehchor proteic de
90 kDa, extras Phytophthora boehmeriae {Zhang §i al., 2004). Eh choral
a indus HR la plantele de tutun care au exprhnat gena bacteriana nafiG.
SahcUat hidroxllaza este codificata de nahG §i mactiveaza SA prin
conversia sa la catechol, prin urmare mutanta iVa/; Gnu a acumulat SA. Spre
deosebire de aceasta situafie, hifiltrarea fiunzelor tipului salbatic de tutun
(cv. Xanthi) cu elichorul a provocat o cre5tere a nivelelor SA. Nivele
asemanatoare s-au observat ?i in frunzele netratate cu ehchor. Prin urmare,
HR pare a fi mediat priatr-o cale independenta de SA. De asemenea, s-a
demonstrat ca fratamentele cu PB90 au avut ca rezultat crejterea rezistenfei
plantele de tip salbatic la infecfia cu ciuperca P. nicotianae TMV, dar nu la
plantele NahG. Mai mult, inducerea expresiei genei marker pentra SAR-
PR-1 a fost represata in plantele NahG.
Autorh hidica faptul ca SA mediaza SAR, dar nu §i HR in tutunul
tratat cu PB90. Pe parcursul iateracfiunu pla&ta-elichor, HR §i SAR pot fi
reglate pe cai semnal disthicte.
278
De asemenea, Blanco §i al. (2005), in contextul rolului crucial al
acidului salicilic in rezistenfa la stres pria modificarea expresiei unei
baterii de gene au identificat idiArabidopsis, 12 gene reglate de SA. Aceste
gene pot fi grapate in doua grapuri funcfionale: gmpul 1 reprezentand gene
implicate in protecfia peretelui celular (ghcozhtransferaze, glutation S-
transferaze) §i gmpul 2, implicate in transducpa semnalului (protein kinaze
§i factorii transcripfiei). S-a evaluat §i neceshatea NPRl pentra inducfia
celor 12 gene §i s-a gasit ca numai cele aparfinand grupului 2 necesha
pentra expresia lor acest co-activator.
Acidul salicilic este implicat in inducerea morfii celulare
programate (PCD) deoarece nivelele acidului salicilic cresc ca raspuns la
infecfihe care indue PCD, iar dezvoltarea PCD poate fi inhibata prin
expresia salicilat hidrolazei, codificata de gena bacteriala nahG. Mutanta
Arabidopsis - acdll- activeaza PCD §i raspunsurhe de aparare care sunt
complet inhibate de nahG. S-au comparat fenotipurUe acdllInahG cu cele
acdllleds5-l §i cu muntante acdlllsid2-2 deficiente i n izocorismat sintaza
necesara pentra siateza SA. S-a aratat ca sid2-2 a Inhibat acumularea"SA §i
moartea celulara i n acdll, de^i a avut loc o inhibare a cre§terii §i o cloroza
prematura a frunzelor. Aphcarea exogena a SA la acdlltsid2-2 este
iasuficienta pentra a reintroduce moartea celulara. Aceste rezultate au
mdicat faptul ca anumifi comipu§i derivafi dm calea izocorismat, alfh decat
acidul salicilic sunt necesari pentra inducerea PCD in fenotipul acdll §i
anumite fenotipuri acdll necesita compu§i NahG degradabUi nesintetizafi
pe calea izocorismat.
Cre5terea procesului de biosinteza a acidului sahcilic §i inducerea
SAR urmeaza adesea raspunsului hipersenzitiv, iar capachatea plantelor de a
exprima astfel de raspuns este determinata genetic §i prezinta o specifichate
pronunfata.
Panina §i al. (2005) studiind fesuturi de cartof (Solanum tuberosum
L) iafectate cu o rasa incompatibha de Phytophthora infestans (Mont.) de
Bary au constatat o sporire a activitatu femlalaiun amoniu hazel §i a
confinutului de acid salicilic hber §i legal, comparativ cu fesuturile infectate
cu o rasa compatibila. Procesul a fost aparent bazat atat pe sporirea
biosmtezei acidului saUcihc, cat §i pe eliberarea sa dha formele legate ale
SA, ceea ce demonstreaza ca i n situafia iateracfiunu iucompatibile gazda-
patogen, acidul saUciUc a participat la rezistenfa locala a cartofului fafa de
patogen.
Spre deosebire de aceasta, SAR are un spectra larg ia natura §i poate
fi indus chiar independent de o gena de rezistenfa care mediaza HR, daca se
fac tratamente cu acid salicihc sau alfi derivafi, ori analogi (Murphy §i al,
2001, chat de Ghhand §i al, 2003).
279
 Mai mult decat atat, s-a stabilit ca acidul salicilic a sporit activitatea
de biocontrol a ciupercii antagoniste- Khodotorula gliitinis vizavi de
Pehitillium expansum ?i Altemaria altefhata la fructele de cire§e, Jn timp
ce ddfivitatea lui Cjyptococcus laurentii 'nu'a-fost afectata;'Studiile efectuate
in vitro au reliefat ca SA la concentratii'mici a avut efecte slabe asupra
cre§terii drojdiilor sau patogenilor. .Tratatmentele cu SAau indus cre§terea LOX
semnificativa a activitatii polifenoloxidazei,' fenil alanin amoniu liazei §i
1,3- glucanazei in fructe. Se presupune'cSa mecanismul prin care SA spore§te
activitatea de biocontrol a antagoni§tiior se poate datora capacitatii salede a
induce raspunsuri biochimice defensive m fructe, mai dejgraba decat efectele
activitatii fungitoxice asupra patog'emlGr. oH&„.-w-,,....ox.H r & r — r r
Totodata, experimentele privind efectele acidului sahcilic asupra .A ,, . , . . . . ... VJ/zwCBO
cre§terh miceliului ciupercu Etit^pa lata, pe mediu sohd, ca ?i pe'mediu IF OH
lichid, au demonstrat ca la concentratia de 1 m M SA's-au exprimat doar
proprietafi flmgistatice, chiar daca s-au observat modificari- in structura I2-;<«i-lttas.lt3.»;H A^ie-irapi:
miceliului la nivele diferite (perete celular, mitocondrh, vacuolar nucleu). I OP?;

Efectul flmgicid s-a obtinut la concentrafia de 2 mM sau concentrafu mai

mari §1 eficienfa antifiingica a crescut cand pH-ul a avut valori mai acide OH,-;^-^'-^--^'"^- CCOH
(pH 4) (Amborabe j i a l , 2002).
0

6.3.9. Acidul jasmonic

Acidul jasmonic (JA) alte structuri derivate precum metil

jasmonatul (MeJA) sunt substante cu functii semnal derivate din lipide,
care regleaza raspunsurile de aparare ale plantei fafa de stresul biotic
(anumiti patogeni §i msecte), dar care controleaza §i procese de dezvohare
(Deveto §1 Turner, 2004; Pauw §i Memelink, 2004; Pefia-Cortes, 2004;
Thaler §i al 2004; Stulckens §i a l , 2005), ;
6.3.9.1. Sinteza jasmonafilor
Sinteza jasmonafhor se reahzeaza dm acidul'liholenic, care este
oxidat de catre hpoxigenaza (LOX), cu formare de acid 13-
hidroperoxhinolenic (^gwra (:).2i,). ' exista 0 corelafie intre metabohsmul acidului jasmonic §i expresia
6.3,9.2. Rolul acidului jasmonic in rezistenfa la boli 91
interacfiuni cu alfi hormoni
Implicarea acidului jasmonic §i acidului salicihc i n primele
raspunsuri ale plantelor la infecfia cu un virus a fost investigate la plantele
de cartof infectate cu vhusul cartofului - Y N T N (Kovac §i a l , 2005), i n
varietafUe susceptibile,' simptomele infecfiei au aparut ca necroze ale
tuberculilor, cloroza §i curbarea fiunzelor, accelerarea senescenfei §i 0
severa reducere a recoltei, Determinarea unei cantitafi mai mari de acid
jasmonic in frunzele inoculate ale soiurilor rezistente a indicat faptul ca
rezistenfei, in timp ce rolul acidului sahcilic in raspunsurile thnpuru de
aparare nu este inca pe dephn elucidat.

280
281
 Transducfia semnalului acidului jasmonic permite modularea ranue, au evidenfiat ca acest fenotip a rezuhat prin pierderea fimctiei unei
expresiei unor gene primare de raspuns, produsele carora permi|and expresia ach-CoA oxidaza (ACXIA), care catahzeaza prima etapa in p-oxidarea
unor gene secundare de raspuns. Transcripjia factorului 0RCA3 din peroxizomala, in cursul biosintezei JA, Prin unhare, se considera rolul
Catharanthus roseus reprezinta un bun candidat pentru o componenta peroxizomilor in producerea unor molecule semnal lipidice, care molecule
terminala a call transducfiei semnalului JA. De altfel, la Arabidopsis au fost promoveaza raspunsurile de aparare in plante.
descri§i mulfi componenfi transcripfionali ai cailor secundare de raspuns la
JA.
Spre exemplu, la Nicotiana plumbaginifolia NpPDRl, un transportor
situat la nivelul plasmalemei, denumit NpABCl, s-a sugerat a transporta
4
diterpena sclareol, un compus antifiingic. S-a aratat ca NpPDRl a fost
constitutiv exprimat in intreaga radacina, i n trichomii glandulari ai frunzelor T|3Ul i^gmonat-(i8ficiejit
§i in petalele florilor, expresie indusa ia intreaga frunza dupa infecfia cu
<8 I
ciuperca Botrytis cinerea §i bacteriile Pseudomonas syringae pv. tabaci,
Pseudomonas fluorescens §i Pseudomonas marginalis pv. marginalis, care
nu au indus un raspuns hipersenziziv in N. plumbaginifolia, in timp ce
4 I
folosind P. syringae pv. syringae s-a observat un raspUns slab, iaducandu-se
I
un raspuns hipersenzitiv.
Inducerea expresiei NpPDRl a fost asociata mai muh cu acidul
jasmonic, decat cu calea semnalarii data de acidul salichic, ceea ce I
sugereaza faptul ca NpPDRl este hnplicata atat ia apararea constitutiva, cat
§i cea dependenta de acidul jasmonic (Stukkens §i al., 2005).
Thaler §i al (2004) au gash ca plantele de tomate deficiente in acid Figura d i Z Coi«paj-ati« k pri?mfa produc-erii b o i k plmt<ih 4t tomm
jasmonic au avut o susceptibihtate crescuta la cinci dintre cei opt patogeni %ul siba& | i JasraoMt <ieEdejit (<fefl) (dapl TtM^- fi ,
examinafi, ui timp ce tofi patogenu au fost vfrulenfi pe plantele de tip
salbatic. Susceptibihtatea crescuta s-a imegistrat pentru ambele bacteru
uthizate {P. syringae and X. campestris), pentru cele doua ciuperci ce
provoaca ofiliri vasculare {F. oxysponmi §i V. dahliae) §i pentru oomicetaP.
infestans. Susceptibhhatea la alfi trei fungi, S. lycopersici, C. fulvimt §i 0. Interacfiunea SA-JA in procesul de aparare
neolycopersici nu a fost afectata. lata deci ca raspunsul jasmonat este
implicat in hmitarea susceptibilhafh la patogeni aparfhiand la grupuri
taxonomice variate §i la moduri diferhe de viafa. L i §1 al. (2004) sugereaza interacfinea editor mutualistic antagoniste
Reducerea canthafu de jasmonat nu a avut ca rezultat o cre§tere a dintre acidul salicilic ^i acidul jasmonic, prim aceea ca WRKY70 (factor de
susceptibiltafu plantei la cei doi patogeni biotrofi §i pentru ca ace§tia nu au transcripfie specific plantei, component comun la cahor SA §i JA)
produs leziuni marginale distincte, gradul de susceptibihtate s-a masurat in acfioneaza ca activator al genelor mduse de SA §i ca represor al genelor
funcfie de reproducerea ciupercu, respectiv producerea sporhor. Nu a fost responsabile de JA.
nici 0 diferenfa i n privinfa numarului sporhor la C. fulvum la plantele Calea jasmonat §i calea salicilat sunt doua mecanisme de raspuns
jasmonat deficiente sau tipul salbatic (fgura 6.22.). De asemenea, i n mod biochimic care pot fi puse i n acfiune de diferifi atacatori, iar componentele
similar nu au fost diferenfe nici i n cazul 0. neolycopersici. acestor cai interacponeazd una cu alta.
Studule efectuate de catre L i $1 al. (2005) cu privire la o mutanta de De fapt, plantele sunt adesea atacate de insecte erbivore §i patogeni,
tomate (Lycopersicon esculentum) JA-deficienta, careia i i lipse§te expresia in acela§i thnp, iar doua dintre mijloacele de raspuns la atac sunt mediate de
locala §i sistemica a inhibitorilor proteinazei defensive (Pis) ca raspuns la

282 283
hormonii vegetah, acid jasmonic §i acid sahcilic, care in mod independent
asigura rezistenta la msectele erbivore ?i respectiv la patogeni. '
In unele cazuri se sugereaza o interrelate negativa, iar dezvoltarea
unor strategh de aparare fafade un atacator, pot afecta negativ sau pozitiv
alti atacatori (Thaler §i al. (2002). Testele privhid interactiunea:;: cailor
jasmonat §i salicilat la tomate salbatice ?i examinarea efectelor asupra
erbivorelor la tomate cuhivate-au indicat faptul ca la cuhivarul salbatic,
inducerea apararii semnalata de acidul salichic a redus expresia caii acidului
jasmonic, dar nu a mfluenfat performanfele Spodoptera exigua (omizi).
Aceasta a indicat ca interacpuiiea nu este un rezuhat al Selecfiei pentru
cultura.
Avand in vederea imphcarea acidului salicilic §i acidului jasmonic in
rezistenia de baza cat §i in rezistenfa indusa, Segarra ?i al. (2006) redau o
metoda rapida pentru determinarea simuhana a nivelelor celor doi hormoni,
fara a fi necesare etape de purificare sau derivatizare.
JA §i BHT au redus activhatea polifenoloxidazei, comparativ cu
martorul (figura 6,23. a), ceea ce confirma efectul negativ al activarii SAR
asupra caii jasmonat, aspect observat anterior la tomate cuhivate. Nici JA,
nici BHT nu' au afectat rata cre§terh relative (HGR) sau eficienfa cre?terii
(ECI) la S. exigua (figura 6.23. b, c). Surprinzator insa, numarul leziunilor
date de Pst in cazul BHT nu a fost afectat de JA (fgiwa 6.23. d).
Acidul jasmonic joaca un rol cheie in rezistenta de baza ?i indusa
la patogeni, in relatie cu semnalele de alarmS ale acidului salicilic §i
etilenei, fiind de asemenea implicat in stabilirea §1 functionarea asociafhlor
planta- microorganime beneficiale (Pozo §i al, 2004).
Relativ la relatia cu etilena, K^pczyhska §i K?pczyhski (2005)
evidenfiaza faptul ca metil jasmonatul (MeJA) a redus germinatia sporhor,
precum §1 cre§terea hifelor §1 miceliului ciupercii Altemaria alternata (Fr.)
Keissl.
Adaugarea etefonului sau a acidului 1-aminociclopropan-l-
carboxhic (ACC), ca precursor al etUenei, impreuna cu meth jasmonat
(MeJA) in mediul de culmra a avut ca rezuhat promovarea tuturor stadiilor
de dezvohare ale ciupercii. Prhi urmare, ace§ti compu§i au hiversat parfial
sau complet inhibitia data de MeJA, in raport cu concentrafia aplicata. Metil
jasmonatul singur nu a avut nici un efect asupra produceru ethenei de catre
miceliu, dar, dupa 6 zile de mcubati^. i n prezenfa ACC, eliberarea acestui
gaz a crescut semnificativ, fapt ce demonstreaza ca etilena este implicata i n
inversareainhibifiei.i. alternata data deMeJA.
284
Vlartor
MaiteJ- JA BHT JA?iBHT BHT JAfiBKT
Rota cr«fte:tj) r«t«itivs k S. «»gua
9)
VI (I- -.mtei...
Mariw BHT JA?i0HT
a) Actiwtatta poHfeapl^.isivlaseJ (jSOO/VHia)-(PPO)
li) Paiumiaufsfe SpQcisptwa esigua,aiSsus'at* carats.a tfefteH
relative (masafinala-masainitiala' masa ini|iala*numarul de zile) (RGR)
fi c) eficienta crcfterii (masafinalS-rnasainifiaia/mm suprafafS
frunza consumatS) (ECI)
d) Boala cauzata de patogenul Pseudomonas syringae pv. tomato
(mm 2 lezivme formats)
Figura 6.23.
Efectul tratamentelor cu JA (1,5 mM) fi B H T (1,2 mM) la tomate salbatice
Lycopersicon csculentuffl cv. cerasiformc (dupi Thaler pi al, 2002)
De ahfel, a?a cum menfioneaza Martin §i al. (2003) terpenoizii sunt
caracteristici chimice de aparare constitutiva §;i inductibila la conifere.
Reglarea formarii terpenelor, acumularea §i eliberarea lor de catre frunzele
coniferelor a fost studiata la Picea abies L . Karst. folosind metU jasmonat^
(MeJA), pentru a induce raspunsuri de aparare (figura 6.24.). S-a determinat
ca tratamentul cu MeJA a provocat o dublai'e a acumularii monoterpenelor
§1 sesquherpenelor in fiunze fara a interveni modificari In compozifia
terpenelor (figura 6.25.). In acela§i timp, MeJA a comandat o crestere de 5
ori a emisiei totale de terpene din aparatul fohar, cu o schimbare i n
compozifie catre un amestec dommat de monoterpene (ex. hnalol) §1
sesquherpene (ex. farnesan) care de asemenea au indus metil salicUatul.
Rata emisiei linaloolului a crescut de peste 100 de ori §1 cea a
sesquherpenelor de mai muh de 30 de ori. In principal, inducerea sintezei
285
terpenelor de catre MeJA pare a fi data de sinteza de novo dupa tratament,
mai degraba decat a fi eliberate din terpenele depozitate, deoarece ele sunt
aproape complet absente din oleorezinele finnzelor §i reprezinta produ§i
majori ai activitafii terpen sintazei, masurata dupa tratamentul cu MeJA.
Desigur, bazafi 5i pe datele obfinute i n cazul altor specii, emisia
terpenelor de catre aparatul ft)liar poate prezenta semnificafii ecologice §i
fiziologice. , biosintezei vitaminei C i n plante (Wolucka §i al. 2005 )(flgura 6.26.).
0 Ses*|ttitei;jiejtt>. wlaiJte
Cercetari recente au demonstrat de asemenea ca acidul jasmonic §1
esterii sai metdici mediaza raspunsul plantelor la stres pria comanda unei
reprogramari transcripfionale care permite celulelor sa fiica fafa patogenilor
§i stresului. Printre ftmcfiile sale s-a demonstrat §i faptul ca tratamentele cu
metiljasmonat sporesc sinteza de novo a acidului ascorbic \?^ Arabidopsis,
culturi de celule §i se pare a fi primul raport al reglarii hormonale a
Vhamina C (acidul L-ascorbic) este un metabolh primar al plantelor,
care fiiuctioneaza ca antioxidant, cofactor enzhnatic §i modulator al-
semnalaru celulare in cadrul a variate procese fiziologice.

Ctiife W-MU txVXtk

rJ 4
. M A "
!.> SO &1 so 0 -Vf. m :Vi w
Acetyl.

Figitm CojilJnulxiihiiwdl-ascotbiC (L-AA) al suspmij!'^)-c.«Ma!s A, tMmttsSate w

inehljsarioua!.(BiBJA) (B) fitnaitof (A)'uiabsenfaliofuii.^iilor esogem <.h crisfte'ft. Cefalek&vtet?;-de 6
a ! . ? mfostf m « f » : s t e pn a\tS.n ^-^raas:oSt f M luimani, is«- dupv^ 12 d a tjwubisf a s ufo.'St.teitAW/s( B )
Mgum 6Jt S t t w t o morsotstpstidor (K) # sesspterpmlor (B) s a u j i u (A) «u 50 vM MSJ.K^m' I - A A a 9m ^aimmx pm HPLC (dapi WiUcfca fi al., aOOS)'
mm. <fe pwe|ii 4e Hess -Mss tratafi MdA Mar&s ?j 2003)

6.3.10. Brassinosteroizii

1 ^ T ^ Brassinosteroizii (BRs) sunt compu§i naturali din grupa steroizilor,

/\: TON
compu§i cu activhate biologica variata, considerafi ca avdnd efecte
pleiotrope (hifluenfand cresterea plantelor, germmarea semmfelor,
rizogeneza, inflorirea §i senescenfa) acfionand deci atat i n modificarea
metabohsmului plantei, cat §i i n protejarea fafa de factorii de stres
n .-5 w ).3 « i 2s 0 5 le IS 3 } » • a s \n u ® '^s
(Nakashita §1 al. 2003).
Zuho §i Adam (2002) prezmta o lucrare de shiteza cu privire la
Fi^ra 6,25. Acutn«!a):«a monot«t»«titk.!: (A). «e«<pat«tp«»!<>jr (E) j i ditetj.etidot (C)
aceata categorie de hormoni, cu referire la prezenfa lor i n plante, metode
biologice §i cromatografice pentru detecfie, biosinteza ?i metabohsm etc.

286 287
 Sunt un grup nou de hormoni vegetah izolafi §i caracterizafi prima
j i orez. Tipul salbatic de tutun tratat cu B L a exprimat sporirea rezistentei la
= oara m polenul .plantelor de rapifa, Brassica napus h.. Ulterior au fost
virusul mozaicului tutunului, la bacteria patogena Pseudomonas syringae
raportati la 44 sp'ecii de plante. • pv, tabaci §i la patogenul fungic Oidium sp. Masuratorile 'privhid- acidul
Brassinosteroizii sunt pohhidroxi steroizi, avand ca scJielet comun 5- salichic in plantele de tutun, tipul salbatic tratate cu BL'§i infectate cu
colestanul, iar .variafiile structuraie vhi de la felul §1 orientarea gruparhor patogen, folosind plante transgenice NahG au indicat ca hiducerea
scheletului. Gbmpu§h pot fi clasificafi C27, Gas §i C29 brassinohde. B R l rezistenfei de catre B L nu a neceshat biosinteza SA. Tratamentele cu B L nu
denota brassiholid §i alfii urmeaza secvenfele BR2, BR3... .BRn. au indus expresia genelor PR, ceea ce a sugerat faptul caTte^istenfa indusa
in flgura 6.27. este redata de B L este distincta de rezistenta sistemica dobandha (SAR) ?i rezistenfa
strucura unor brassinosteroizi (dupa indusa prin ranire.
Rao ?i al., 2002). OH'
Studihe genetice §i
biochimice recente au stabhit ca BRs
mdeplinesc un rol esential i n
dezvoltarea plantelor §1 ca urmare au
primh statutul de hormon vegetal.
Printre func];hle lor, una din
cca'acteristicile remarcabile este cea
de sporire a rezistentei plantelor la o
paletd larga de factori de stres,
precum temperaturi extreme, seceta,
sahnitate §i atac al patogenhor.,
Cercetarhe cu privire la cahe
semnal ale BR §i a genelor reglatoare
au indicat 0 strdnsa corelatie cu alfi
hormoni, inclusiv acid abscisic, acid
jasmonic ^i etilend Desigur ca studii
ulterioare vor trebui sa elucideze
daca B R I l , un component al
Figure StmcM^ cfetc§.
receptorului BR, participa dhrect in
semnalarea raspunsului la stres, i n
interacfiune cu liganzi §i proteine
implicate in raspunsurhe de aparare (Krishna, 2003). «
Aphcarea unor extracte din samanfa de Lychnis viscaria- L .
con|inand diferifi brasshiosteroizi in concentrafii de la 0,5 la 10 mg/1 (rpasa
uscata a extractului) a avut ca rezultat cre§terea rezistenfei tutunului,
castravethor §i tomatelor la infecfia viraia ?i fungica, pane:Ja;;',36%,
comparativ cu plantele martor netratate, ceea ce Indica eheiitairea sau
medierea activaru mecanismelor de aparare (Roth §i al., 2000)! • •' •
Brassiaolid (BL) considerat eel mai important brassmosteroid (BR)
s-a gash a hiduce rezistenfa la boh in plante, iar Nakashha ?i al. (2003) au
studiat capachatea de a induce rezistenfa i n plantele de tutun (figura 6.28.) iDTjx brassmazolul'2001 (uh irihibitor specific pehthi biosinteza
BR) (flgura 6.29.) ?i masurSnd BRs lU finnzele de tutun infectate cu T M V s-
288
289
 Badulescu, L., Delian, E. 2000. Particularitafi fiziologice §i biochimice in
a indicat faptul ca perioada germinarii §1 cregterh plantulelor de grau afectate de "black point".
honnonul steroidic Lucrari §tiinfifice, U.S.A.M.V. Bucure§ti, Seria A, Vol. XLni><25-29.
mediaza rezistenfa la Beckman, C H . 2000. Phenohc storing cells: keys to programmed cell death
boala (BDR) §i face parte and periderm formation in wilt disease resistance and in general responses
din raspunsul de aparare m plants ? Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 57: 101-110.
la tutun. Bent, A.F., Hoffman, T.K., Schmidt, J.S., Hartman, G.L., Hoffman, D.D.,
Activarea simultana a Tucker, M.L. 2006. Disease- and Performance-Related Traits of Ethylene-
SAR §1 BDR de catre Insensitive Soybean . Crop Science, Vol.46: 893-901.-
inductori ai SAR ?i Berrocal-Lobo, M . , Molina, A., Solano, R. 2002. Constitutive expression of
respectiv BL, a exprimat ethylene-response-factor 1 in Arabidopsis confers resistance to several
efecte de protectie aditive
necrotrophic fungi. Plant Journal, Vol. 29: 23-32.
impottiva T M V §i Pst. De
Bhat, A.L, Madhubala, R , Hareesh, P.S., Anandaraj, M . 2006. Detection and
asemenea, B L a indus
characterization of the ph3toplasma associated with a phyllody disease of
rezistenfa orezului la
black pepper (Piper nigrum L.) in India. Scientia Horticulturae, Vol. 107:
Magnaporihe grisea §i
• 200-204.
respectiv Xanthomonas
Blanco F., Garreton, V., Frey, N : , Dominguez, C , Perez-Acle, T., van der
oryzae pv. oiyzae.
Straten, D., Jordana, X., Holuigue, L, 2005, Identification of NPRl-
Dependent and Independent Genes Early Induced by SaUcylic Acid
Treatment in^raZ>;'(iop,sw, Plant Molecular Biology, Vol. 59: 927-944.
Bleecker, A.B., Kende, H. 2000. Ethylene: a gaseous signal molecule in plants.
BIBLIOGRAFIE Annu. Rev, CeU Dev, B i o l , Vol, 16: 1-18,
Block, A,, Schmelz, E,, O'Donnel, P.J., Jones, J.B., Klee, H.J. 2005. Systemic
Acquired Tolerance to Virulent Bacterial Pathogens in Tomato. Plant
Achilea, 0., Fuchs, Y., Chalutz, E., Rot, I . 1985. The contribrrtion of host and Physiology, Vol. 138: 1481-1490.
pathogen to ethylene biosynthesis in Penicilliimt digitatum infected citrus. Brodersen, P., Malhiovsky, F.G., H6maty, K., Newman, M.A., Mundy, J. 2005.
The Role of Salicylic Acid hi the Induction of CeU Death in Arabidopsis
Physiological Plant Pathology, Vol. 27; 55-63.
acc/i/. Plant Physiology, V o l 138: 1037-1045.
Al-Masri, M . I . , Elad, J., Sharon, A., Baralcat, R 2006. Ethylene production by
Buciumeanu, E., Visoiu, E., Teodorescu, A. 2000. A comprehensive
Sclerotinia sclerotiorum and influence of exogenously applied hormone and
investigation on the in vitro behavior of the virus-free and virus infected
its inhibitor aminoethoxjrvinylglycine on white mold. Crop Protection, Vol. vine biological material. Lucrari §tUnfifice, U.§.A.M.V. Bucure§ti, Seria B,
25:356-361, Vol. XLIH: 227-229.
Amborabe, B-E,, Fleurat-Lessard, P,, Chohet, J-F., Robhn, G, 2002, Antifungal Cheong, Y. H., Chang, H-S., Gupta, R , Wang, X., Luan, T. 2002.
effects of sahcylic acid and other benzoic acid derivatives towards Eutypa Transcriptional profiling reveals novel interactions wounding, pathogen,
lata: structure - activity relatioship. Plant Physiology and Biochemistry, abiotic stress and hormonal Arabidopsis. Plant Physiology, Vol. 129: 661-
Vol.40: 1051-1060. 677.
Ashby, A.M. 2000. Biotrophy and the cytokhun conundrum. Physiological and Clarke, S.F., McKenzie, M . L , Burritt, D . I , Guy, P.L., Jameson, P.E. 1999.
Molecular Plant Pathology, Vol.57: 147-158. Influence of white clover mosaic potexvirus infection on the endogenous
Baihss, K.W,, Wilson, I.M. 1967. Growth hormones and the crrephng thistle cytoldnhi content of bean. Plant Physiology, Vol. 120: 547-552.
rust. Annale of Botany, Vol. 31: 195-211.
Bandurska, H,, Kozlowska, M . , Stromski, A. 2003, The role o f sahciUc acid i n
plant response to biotic and abiotic stress. Acta Phy. Plant. Nr. 3:20. 291
290
Cona, A., Rea, G , Angelini, R., Federico, R., Tavladoraki, P. 2006. Functions
of amine oxidases in plant development and defence. Trends .in.^ Plant
Science, Vol. 11: 80-88. • Mi- '
Costa, G., Spinelli, F., Sabati9i,-^E., Rademaclier, W. 2004. Incidence of ;Spab
(Venturia inaequalis) in apple as affected by different plant g59,wth
retardants. ActaHorticulturare, Vol. 653: 1.27-132 ^'ur
Cowan, A.K. 2006. Phospholipids as Plant Growth Regulators, Planf Gitowth
Regulation, V o l 48:91-109. .- K -i:
Daly, J.M., Inman, R.E. 1958. Changes in auxm level m saflower hyp,pGothyls
mfected whh Puccinia carthami. Phytopathology, Vol. 48:91 -97.,
Dehan, E., Gheorghie?, C , Cristea, S., lacomi, B., Manole,..;,,M.S. 2004.
Modificarile fizologice §i biochimice aparute la plantele de-prz ca urmare a
infecfiei cu ciuperca Drechslera graminea. Agronomic, Vol. X L V I : 186-
193. . Acid Biosynthesis and Growth Inhibhion. Plant Physiology Vol 124-
Dermastia, M . , Ravnhcar, M . 1996. Altered cytokmin pattern and enhanced
tolerance to potato vhus Y^™ in the susceptible potato cultivar (Solanum
tuberosum cv. Igor) grown in vitro. Physiological and Molecular Plant
• Pathology, V o l 48: 65-71.
Deveto, A , T u r n e r , ' J.G. -2005. Jasmonate-regulated . .<4ra5z(io;?5z'5 , stress
signahng network. Physiologia Plantarum, Vol. 123: 161-172.
Eckardt, N . A 2001. New msights into auxin biosynthesis. Plant Ceh, Vol. 13:
1-3.
Farnsworth, E. 2004. Hormones and shifting ecology throughout plant
development. Ecology, Vol. 85: 5-15.
Femadez-Falcon, M . , Bo.rges, A.A., Borges-Perez, A, 2003. Induced resistance
to Fusarium wht of banana by exogenous applications of indohlacetic acid.
Phytoprotection, Vol. 84:149-153.
Garcia-Chapa, M., Batle, A., Lavma, A, Camprubi, A., Estaun, V., Clavet, C.
2004. Tolerance hicrease to pear dechne phytoplasma in mycorrhizal OHF-
333 pear rootstock. Acta Horticulturae, Vol, 657: 437-441.
Georgescu, M . , Chha, L., Dehan, E. 1999. Aspecte privmd variabihtatea
caracterelor morfologice §i a unor iadicatori fiziologici in fiunzele unor
soiuri de piersic i n corelafie cu gradul de rezistenfa la atacul ciupercii
Taphrina deformans (Berk. TuU.), Lucrari §timfifice U,S,A,M.V.B., Seria
B, Vol. XLI-XLIL 191-201.
Ghliand, A., Smgh, D.P., Hayward, J.M., Moore, C.A., Murphy, A.M., York,
C. J., Slator, J., Carr, J.P. 2003. Genetic modification of alternative
respiration has differential effects on anthnycin A - hiduced versus salicylic
acid-induced resistance to tobacco mosaic virus. Plant Physiology, Vol. 132:
1518-1528.
292
Grsic-Rausch; S., Robelt, P., Siemens,r J.M.,-Bischoff, M . , Lidwig-Muher, h
2000. Expression and localization of nitrilase during symptom.development
of the clubroot disease 'mArabidopsis.mant Physiology, Vol.°122: 369-378.
Guo, H., Ecker, J.R. 2003. Plant responses to. ethylene gas are mediated by
g Q p E B F i / E B F 2 jepgn^gj^^ protcolysls of EIN3 transcription factor Ceh, Vol
115:667-677. r • .^.i,,
Harrington, G.N., Bush, D.R. 2003.. The Bifimctional Role of Hexokinase.dia
Metabohsm and Glucose Signalkig. The Plant Ceh, Vol. 15: 2493-2496.
Han, S.Y., Khahata, N . , Sekimata, K., Saho, T., Kobayashi, M., Nakashima,
K., - Yamaguchi-Shinozaki, K., Shinozaki, K., Yoshida, S., Asami, T.
2004. A Noyel Inhibhor of 9-cis-Epoxycarotenoid Dioxygenase in Abscisic
Acid Biosynthesis in Higher Plants. Plant. Physiology, Vol. 134: 1574-1582.
Hansen, H., Grossmann, K. 2000. Auxm-Induced Ethylene Triggers Abscisic
1437-1448.
Hashem, M., Hamada, A.M. 2002. Induction of resistance to root rot disease of
wheat grown under field condition,'Rostlinna Vyroba, Vol, 48: 312-317.
Hrislop, E.C, Stahmann, M.A. 1971.-Peroxidase and etiiyiene production by
bariey leaves mfected with Erysiphe graminis fsp. hordei Physiological
Plant Pathology, 1: 297-312.
Imai, A., Matsuyama, T., Hanzawa, Y., , Akiyama,T., Tamaoki, M . , Saji, H.,
Shiran, Y , Kato, T., Hayashi, H., Shibata, D., Tabata, S., Komeda, Y.,
Takahashi, T. 2004, Spermidme Synthase Genes Are Essential for Survival
of^raWiiop^w, Plant Physiology, Vol. 135: 1565-1573,
Johnstone, M . , Chatterton, S., Sutton, J.C, Grodzmski, B. 2005. Net carbon '
gam and growth of beh peppers. Capsicum annuum-Cuhico- fohowing root
infection by Py//z/Mw aphanidermatum. Phytopathology, Vol. 95: 354-361.
Joshioka, S., Okumura, K., Hyodo, H. 2001. Etiiyiene biosynthesis m sweet
potato root tissue mfected by Ceratocystis fmbriata. Acta Horticulturae,
Vol. 553. 139-142.
K?pczyhski, J., K^pczynska, E. 2005. Manipulation of ethylene biosynthesis.
Physioiogiae Plantarum, Vol.-27: 213-221.
K^pczyhska, E., K?pczyhski, J..2005. Inhibhory effect of methyl jasmonate on
development of phytopathogen Altemaria alternata (Fr.)- Keissl. And hs
reversal by ethephon and ACC:- Physioiogiae Plantarum, Vol. 27: 491-497. , . •
Kh-aly, Z.M.E., Hammady;'M.,;Po'zsar, B.I. 1967. Increased cytokmhi activhy
of rust-infected bean and-bi-oad-bean leaves. Phytopathology, Vol. ,57; 93-
94, , i
Klee, H,J. 2004: Ethylene 'Sighal Transduction.Movmg beyond Arabidopsis.
PlantPhysiology, Vol. 135: 660-667.
293
Klee, H.J. 2005. Transgenes, ethylene and postharvest applications. Acta
Horticulturae, Vol. 682: 291-298.
Klyachko, N.L. 2003. Phytohormones and cytoskeleton. Russian Journal o f
PlantPhysiology, Vol.50: 426-430.
Knoester, M . Linthorst, H.J.M., Bol, J.F., Van Loon, L.C. 2001. Involvement of
ethylene in lesion dvelopment and systemic acquired resistance in tobacco
during the hypersensitive reaction to tobacco mosaic virus. Physiological
and Molecular Plant Pathology, Vol. 59: 45-57.
Koga, H , Dohi, K., Mori, M . 2004. Abscisic acid and low temperatures
suppress the whole plant-specific resistance reaction of rice plants to the
hifection of Magnaporihe grisea. Physiological and Molecular Plant
Pathology, Vol 65: 3-9.
Korves, T.M., Bergelson, J, 2003. A developmental response to pathogen
mfection in Arabidopsis. Plant Physiology, Vol. 133: 339-347.
Kovac, M . , Jarh, D.M., MiiUer, A., Pumat, A., Baebler, S., Krecic, H., Mhavec,
M,, Pompe-Novak, M . , Gruden, K., Ravnhcar, M . 2005. Jasmonic acid,
sahcylic acid and gene expressio in early response of potato plants to virus
infection. The First Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy,
Book of Abstracts: 88.
Krishna, P. 2003. Brassmosteroid-mediated stress responses. Journal of Plant
Growth Regulation, Vol. 22: 289-297.
Qm, G.Z., Tian, S.P., Xu, Y,, Wan Y.K. 2003. Enhancement of biocontrol
efficacy of antagonistic yeasts by salicylic acid in sweet cherry fruit.
Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol.62: 147-154.
Quaked, F., Rozhon, W., Lecourieux, D., Hirt, H. 2003. A MAPK pathway
mediates ethylene signaling m plants. The EMBO Journal, Vol.22: 1282-
1288,
Li, J,, Brader, G., Palva, E.T. 2004. The WRKY70 transcription factor: a node
of convergence for jasmonate-mediated and salicylic- madiated signals in
plant defence. The Plant Cell, Vol, 16: 319-331,
Li, C , SchilmiUer, A L , , Liu, G., Lee, G.I., Jayanty, S., Sageman, C , Vrebalov,
J., Giovannoni, I J . , Yagi, K., Kobayashi, Y , Howe, G.A. 2005. Role of p-
oxidation in jasmonate biosynthesis and systemic wound signaling in
tomato. The Plant Ceh, Vol. 17: 971-986.
Lopez-Carbonell, M . , Moret, A., Nadal, M . 1998. Changes in ceh uhrastructure
and zetin riboside concentiations i n Hedera helix, Pelargonium zonale,
Prunus avium and Rubus ulmifolius leaves mfected by fungi. Plant Disease,
Vol.82: 914-918.
Lorenzo, O., Plqueras, R., Sanchez- Serrano, J.J., Solano, R. 2003, Ethylene
response factor 1 integrates signals fiom ethylene and jasmonate patways in
plant defence. Plant Cell, Vol, 15: 165-178,
294
Manners, J,G,, Myers, A, 1975. The: effect of fungi (particularly obligate
pathogen) on the physiology of higher plants. Symp. Soc. Exp. 'Biol., Vol.
29:279-295. =
Marcos, J.F., Gonzalez-Candelas, L,, Zacarias, L . 2005. Involvment of ethylene
biosynthesis and perception in the susceptibility of citrus iruhs to
Penicillium digitatum infection and the accumulation of defence-related
mRNAs. Journal of Experimental Botany, Vol. 56: 2183-2193.
Marr, D.L., Marshall, M.L. 2006. The role of fungal pathogens in flower size
and seed mass variation in three species- of Hydrophyllum
(Hydrophyllaceae). American Journal of Botany, Vol. 93:389-398.
Martin, D.M, Gershenzon, J., Bohlmann, J. 2003. Induction of Volathe Terpene
Biosynthesis and Diurnal Emission by Methyl Jasmonate in Foliage of
Norway Spruce. Plant Physiology,Vol. 132: 1586-1599.
Mauch-Mani, B,, Mauch, F. 2005. The role of abscisic acid i n plant -pathogen
interactions. Current Ophnion in Plant Biology, Vol. 8: 409-414.
Maxim, A., Zagrai, L., Zagrai, I . , Isac, M . 2004, Influence of apple stem
groowing vhus on tree growth of various apple cultivars in the nursery. Acta
Horticulturae, Vol, 657: 41-44,
Mayda, E,, Marques, C , Conejero, V., Vera, P. 2000. Expression of a pathogen
induced gene can be mimicked by auxin inscusivity. MPMI, Vol. 13: 23-31.
Meller, E., Baley, A , Corran, A , Michel, A.J., Bowyer, P. 2001. Omitine
decarboxylase knockout in Tapesia yallunde abohshes infection plaque
formation in vitro but does not reduce virulence towards wheat. MPMI, Vol.
14:1303-1311.
Mepsted, R , Flood, J., Cooper, R.M. 1995. Fusarium wilt of oh pahn I .
Possible causes of stunting. Physiological and Molecular Plant Pathology,
46: 361-372.
Moore, T., Martineau, B., Bostock, R.M., Lmcohi, J.E., Ghchrist, D.G. 1999.
Molecular and genetic characterization of ethylene involvement in
mycotoxhi -induced plant cell death. Physiological and Molecular Plant
Pathology, Vol.54: 73-85.
Morkunas, I . , Bednarski, W., Kozlowska, M . 2004. Response of embryo axes
of germinating seeds of yellow lupine to Fusariion oxysporum. Plant
Physiology and Biochemistriy, Vol. 42: 493-499.
Morris, D.A. 1982. Hormonal regulation of sink invertase activity: implication
for the control of aasimilate parthionhig. In : Plant GrovW:h Substances, ed.
P.F.Wareing, Aberystwyth.
Nakashha, H., Yasuda, M . , Nitta, T., Asami, T., Fujioka, S., , Aral, Y . ,
Sekhnata, K., Takatsuto, S., Yamaguchi,!, Yoshida, S. 2003.
Brasshiosteroid functions in a broad range of disease resistance in tobacco
and rice. The Plant Journal,Vol. 33: 887-898.
295
Cona, A., Rea, G , Angelini, R., Federico, R., Tavladoraki, P. 2006. Functions
of amine oxidases in plant development and defence. TrendSvin, Plant
Science, Vol. 11: 80-88. • Mi- '
Costa, G., Spinelli, F., Sabatipii,:xE., Rademacher, W. 2004. Incidence of ;Spab
{Venturia inaequalis) in " apple as affected by different plant g^^^wth
retardants. Acta Horticulturare, Vol. 653: 127-132
Cowan, A.K. 2006. Phospholipids as Plant Growth Regulators, PlanJ Gijowth
Regulation, Vol. 48; 91-109. u- .t:
Daly, J.M., Inman, R.E. 1958. Changes in auxin level m saflower hyppxsothyls
infected with Puccinia carthami. Phytopathology, Vol. 48; 91-97.,.
Dehan, E., Gheorghie?, C , Cristea, S., lacomi, B., Manole,,.,|yI.S. 2004.
Modificarile fizologice §i biochimice aparute la plantele de prz ca urmare a
infecfiei cu ciuperca Drechslera gi'aminea. Agronomic, Vol. X L V I ; 186-
193. , Acid Biosynthesis and Growth Inhibhion. Plant Physiology, Vol. 124-
Dermastia, M , , Ravnikar, M . 1996. Altered cytokmm pattern and enhanced
tolerance to potato virus Y^™ in the susceptible potato cultivar {Solanum
tuberosum cv. Igor) grown in vitro. Physiological and Molecular Plant
• Pathology, Vol. 48; 65-71.
Deveto, A , , Turner,' J.G. 2005. Jasmonate-regulated - ^m5/<io/)5W . stress
signahngnetwork. Physiologia Plantarum, Vol. 123: 161-172.
Eckardt, N.A. 2001. New msights into auxin biosynthesis. Plant Ceh, Vol. 13:
1-3.
Farnsworth, E. 2004. Hormones and shifting ecology throughout plant
development. Ecology, Vol. 85; 5-15.
Femadez-Falcon, M . , Borges, A.A., Borges-Perez, A. 2003. Induced resistance
to Fusarium wht of banana by exogenous applications of indohlacetic acid.
Phytoprotection, Vol. 84; 149-153.
Garcia-Chapa, M., Bade, A,, Lavma, A, Camprubi, A., Estaun, V., Clavet, C.
2004. Tolerance increase to pear dechne phytoplasma in mycorrhizal OHF-
333 pear rootstock. Acta Horticulturae, V o l 657: 437-441.
Georgescu, M . , Chira, L., Dehan, E. 1999. Aspecte privind variabihtatea
caracterelor morfologice §1 a unor iadicatori fiziologici i n fixinzele. unor
soiuri de piersic i n corelafie cu gradul de rezistenfa la atacul ciupercu
Taphrina deformans (Berk. TuU.). Lucrari §tihififice U.S.A.M.V.B., Seria
B, V o l XLI-XLH: 191-201.
GUhand, A , Smgh, D.P., Hayward, J.M., Moore, C.A., Murphy, A M . , York,
C. J., Slator, J., Carr, J.P. 2003. Genetic modhication of alternative
respiration has differential effects on anthnycin A - hiduced versus salicylic
acid-induced resistance to tobacco mosaic virus. Plant Physiology, V o l 132:
1518-1528.
292
Grsic-Rausch; S., Robelt, P., Siemens/ J.M., Bischoff, M . , Lidwig-Muher, Jj
2000. Expression and localization of nitrilase during symptom development
of the clubroot disease lnArabidopsisj'2\&nt Physiology, Vol.^122: 369-378.
Guo, H ^ Ecker, J.R. 2003. Plant responses to ethylene gas are mediated by
g Q p E B F i / E B F 2 jepe^^g^t proteolysis of EIN3 transcription factor. CeU V o l
115:667-677. ^ '
Harrington, G.N., Bush, D.R. 2003. The Bifimctional Role of Hexokinase-iji
Metabohsm and Glucose Signalmg. The Plant CeU, Vol. 15; 2493-2496.
Han, S.Y., Khahata, N . , Sekimata, K., Saho, T., Kobayashi, M., Nakashima,
K., • Yamaguchi-Shinozaki, K., Shmozaki, K., Yoshida, S., Asami, T.
2004. A Novel Inhibhor of 9-cis-Epoxycarotenoid Dioxygenase ha Abscisic
Acid Biosynthesis ia Higher Plants. PlantPhysiology, Vol. 134; 1574-1582.
Hansen, H., Grossmann, K. 2000. Auxm-Induced Ethylene Triggers Abscisic
1437-1448.
Hashem, M., Hamada, A.M. 2002. Induction of resistance to root rot disease of
wheat grown under field condhion. Rosthnna Vyroba, Vol. 48: 312-317.
Hrislop, E.G., Stahmann, M.A. 1971. Peroxidase and-ethylene production by
bariey leaves mfected with Erysiphe graminis f.sp. hordei. Physiological
Plant Pathology, 1: 297-312.
Imai, A., Matsuyama, T., Hanzawa, Y., , Akiyama,T., Tamaoki, M . , Saji, H.,
Shiran, Y , Kato, T., Hayashi, H., Shibata, D., Tabata, S., Komeda, Y.,
Takahashi, T. 2004. Spermidme Synthase Genes Are Essential for Survival
of.<4raW£/opjw. PlantPhysiology, V o l 135; 1565-1573.
Johnstone, M . , Chatterton, S., Sutton, J.C, Grodzinski, B. 2005. Net carbon '
gam and growth of beh peppers, Capsicum annuum-Cuhico- fohowing root
infection by Py^fewm aphanidermatum. Phytopathology, V o l 95; 354-361.
Joshioka, S., Okumura, K., Hyodo, H. 2001. Ethylene biosynthesis m sweet
potato root tissue mfected by Ceratocystis fmbriata. Acta Horticulturae
V o l 553. 139-142.
K§pczyhski, J,, K§pczyhska, E. 2005. Manipulation of ethylene biosynthesis.
Physioiogiae Plantarum, V o l 27: 213-221.
K?pczyhska, E., K?pczynski, J.>2005, Inhibitory effect of methyl jasmonate on
development of phytopathogen Altemaria alternata (Fr.)- Keissl. And hs
^ reversal by ethephon and ACC:-Physioiogiae Plantaram, Vol. 27: 491-497. , •
Kh-aly, Z.M.E., Hammady,''M., Po'zsar, B.I, 1967.-Increased cytokmm activity
of mst-infected bean and-bi-oad-bean leaves. Phytopathology,-Vol. ,57; 93-
94, -- , j
Klee, H,J, 2004:- Ethylene Sighal Trans'duction,Movmg beyond Arabidopsis.
Plant Physiology, Vol. 135: 660-667.
293
O'Donnell, P.J., Schmelz, E., Block, A., Miersch, 0., Wastemack, C, Jones,
J.B. and Klee, H.I;.2003. Multiple homiones act sequentially to mediate: a
susceptible tomato pathogen defence response. Plant Physiology, Vol. M33':
1181-1189. • Roitsch, T., Bahbrea, M.E., Hofmann, M . , Proels, R , Smha, A K , , 2003,
Ojiambo, P.S., Scherm, H., Brannen, P.M. 2006. Septoria Leaf Spot Reduces
Flower Bud Set and Yield Potential of Rabbiteye and Southern Highbush
Blueberries. Plant disease. Vol. 90: 51-57.
Panina, Y.S., Gexasimova, N.G., Chalenko, G.I., Vasyukova, N.L,
Ozeretsl^OYskaya, O.L. 2005. Sahcylic Acid and Phenylalanine Ammonia-
Lyase in Potato Plants Infected with the Causal Agent of Late Blight.
Russian'Journal of Plant Physiology, Vol. 52: 511-515.
Peha-Cortes, H., Barrios, P., Dorta, F., Polance, V,, Sanchez, C , Sanchez, E.,
Ramhez, I . 2004. Involvment of jasmonic acid and derivatives in plant
response to pathogen and msects and in fruh ripening. Journal of Plant
Growth Regulation, Vol. 23: 246-260.
Pracros, P., Renaudin, J., EveiUard, S., Mouras, M . , Hernould, M . 2006.
. Tomato Flower Abnormalities Induced by Stolbur Phytoplasma Infection
Are Associated with Changes of Expression of Floral Development Genes.
MPMI, Vol. 19: 62-68.
Pauw, B., Memelink, J. 2004. Jasmonate-Responsive gene expression. Journal
of Plant Growth Regulation, Vol, 23: 200-210.
Pennmckx, I.A.M.A., Thomma, B.P.H.J., Buchala, A., Metraux, J.P., Broekaert,
W.F. 1998. Concomhent activation of jasmonate and ethylene response
pathways is required for induction of plant defensin gene in Arabidopsis.
Plant Cell, Vol.10: 2103-2114.
PhiUips, I.D.J. 1975. Introduction to the biochemistry and physiology of plant
growth hoxmons. New York: McGraw Hhl.
Pompe-Novak, M . , Poljak-Prijatelj, M., Popovi, T., Trukelj, B., Ravrdkar, M .
2002. The impact of potato cysteine' protemases m plant growth and
development. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 60: 71-78.
Pozo, M.J., Van Loon, L . C , Pieterse, C.M.J. 2004. Jasmonates-Signals in
Plant-Microbe Interactions. Journal of Plant Growth Regulations, Vol. 23:
211-222.
Rao, S.S.R,Vardhini, B.V., E. Sujatha, E., Anuradha, S. 2002. Brassinosteroids
- A new class of phytohormones, Current Science, Vol, 82: 1239-1245,
Raskm, I . 1992. Role of saUcyhc acid m plants. Annu, Rev, Plant Physiol, Plant
M o l B i o l , Vol, 43:439-463.
Ryabushkina, N.A. 2005. Synergism of Metabohte Action in. Plant Responses
to Stresses. Russian Journal of Plant Physiology, V o l 52: 547-552.
296
Rodrigues, C.J., Arny, D:C. 1966. Role of oxidative enzymes in the physiology
of the leaf' spot of coffe caused by Mycena citricol'or. Ph5^opathok, Z., 57:
375-384. ° • • . , ,
.Extracellular invertase: key metabolic enzyme and PR protein. Journal'
ExperimentalBotany, V o l 54:513-524. •' '
Rojo, E., Solano, R , Sanchez-Seaano, J. 2003. Interactions between signahng
compounds involved in plant defence. Journal of Plant Growth Regulation,
V o l 22: 82-98.
Rolland, F., Moore, B., Sheen, L 2002. Sugar Sensing and Signahng in Plants.
ThePlant Ceh, V o l 14, S185-S205,
Roth, U., Friebe, A,, Schrabl, H. 2000. Resistance induction in plants by a
brassinosteroid containing extract of Lychnis viscaria L. Z. Naturforsch.,
V o l 55: 552-559. •
Sadras, V.O., Quiroz, F., Echarte, L., Escande, A., Pereyra, V.R. 2000. Effect
' of VeriticUiurn dahliae on photosynthesis, leaf expansion and senescence o f
field-grown sunflower. Annals of Botany, Vol. 86: 1007-1015.
Sahsbury, F.B., Ross, C W . 20.02. Plant Physiology, Behnont, California.
Salveh, M.E. 1999. Effect of ethylene on quality of fi:esh fruhs and vegetables.
Postharv. Biol. Technol. 15: 279-292.
Scarpari, L.M., Meinhardt, L.W., Mazzafera, P., Poraella, A.W.V,, Schiavmato,
M,A., Cascardo, J,C,M,, Pereka, G,A,G. 2005. Biochemical changes during
the development of wiches broom: the most important disease of cocoa in
Brazil caused by Crinipellis perniciosa. Journal of experimental Botany,
V o l 56: 865-877.
Segarra, G., Jauregui, O., Casanova, E., Trillas, J. 2006. Simultaneous
quanthative LC-ESI-MSMS analyses of salicylic acid and jasmonic acid i n
cmde extracts of Cvcumis sativus under biotic stress. Phj^tochemistry, V o l
67:395-401.
Sequeha, L. 1965. Origin of indoleacetic acid in tobacco plants iufected by
Pseudomonas solanacearum. Phytopathology, Vol. 55:1232-1236.
Sheen, J., Zhou, L,, Jang, LC. 1999. Sugars as signahng molecules. Current
Opinion in Plant Biology, V o l 2:410-418,
Steadman, J,R,, Sequeira, L, 1970. Abscisic acid in tobacco plants: tentative
identification and its relation to shunting hiduced by Pseudomonas
solanacearum. Plant Physiolohy, Lancaster, Vol.45: 691-967.
Stukkens, Y, Bultreys, A . , ' Gi-ec, S., Tronibik, T., Vanham, D'.,''iBoutry, M.'
2005. NpPDRl, a Pleiotropic Dmg Resistance-Type ATP-Bindiug Cassette
Transporter from. Nicotiana plumbaginifolia. Plays a Major Role .m Plant
Pathogen Defense. Plant Physiology, V o l 139: 341-352.
297
Surico, G., lacobellis, N.S., Sisto, A. 1985. Studies of tlie role of indole-3-acetic
acid and cytokinins rn the formation of knots on olive and oleander plants Wiese, G., Grambow, H.J. 1986. Content and metabolism o f indole -3-acetic
hy Pseudomonas syringae pv. savastanoi. Physiological Plant Pathology, acid ( l A A ) ha heahhy and rust-infected wheat leaf segments. Z.
Vol. 26: 309-320. Naturforsch., TeUC, V o l 41: 1023-1031.
Swain, S.M., Singh, D.P. 2005. Tall tales from sly dwarves: novel functions of Wolucka, B.A., Goossens, A., Inze, D. 2005. Methyl jasmonate stimulates the
gibberelhns in plant development. Trends in Plant Science, Vol 10: 123- de novo biosynthesis of vitamin C hi plant ceh suspensions. Journal of
129. ExperimentalBotany, Vol.56: 2527-2538.
Sziraki, I.,Balazs, E., Khaly, Z. 1975. Increased levels of cytokinin and Wood, R.C.S. 1967, Physiological Plant Pathology, Oxford: Blackwell
Scientific,
indoleacetic acid in peach leaves infected whh TapJrrina deformans.
Physiological Plant Pathology, V o l 5: 45-50. Xiao, C,L,, Subbarao, K.V, 1998. Relationships between Verticillium dahliae
inoculum density and wUt incidence, severity and growth of cauliflower.
§esan, T.E., Cri§an, A. 1998. Putregaiul alb al plantelor de cultura. Sclerotinia
Phytopathology, V o l 88: 1108-1115.
sclerotiorum. Prevenire §1 combatere. Ed. Ceres, Bucure§ti.
§tefan, C, IVlhrea, R. 2003. The effect quantification of the Septoria Zhang, Z.G.i Wang, Y.C.,' L i , J., Ji, R., Shen, G., Wang, S.C, Zhou, X., Zheng,
X.B. 2004. The role of SA i n the hypersensitive response and systemic
chrysanthemella Sacc. fungus attack on the growth and development of
acquhed resistance induced by elicitor PB90 from Phytophthora
some chrysanthemum varieties. Analele Univ. Craiova, Vol. XLIV: 335-
boehmeriae. Physiological and Molecular Plant Pathology, Vol. 65: 31-38.
338,
Thaler, J,S,, Karban, R , Ullman, D.E., Boege, K., Bostock, R.M. 2002. Cross- Zhu, Q., Bay,Y.Y., Tang, T., Loo, S.W. 1986. Isolation of gene 4 from the
• talk between jasmonate and salicylate plant defence pathways: effects on DNA of Ti plasmid and hs expression in higher plants. Acta BiolExp. Sin.,
19: 415-426.
several plant parasites. Oecologia, V o l 131: 227-235.
Thaler, J.S., Owe, B., Hoggins, V.J. 2004. The Role of the Jasmonate Response Zuho, M.A.T., Giinter Adam, G. 2002. Brassinosteroid phytohormones -
structure, bioactivity and applications. Brazilian Journal Plant Physiology,
in Plant SusceptibiUty to Diverse Pathogens with a Range of Lifestyles.
V o l 14:143-181.
Plant Physiology, Vol. 135: 530-538,
Tiryaki, I , 2004, Hormone signaling patways hi plants: The role of jasmonic
acid m plant ceU signaling, Turk, J, Agric. Far., V o l 28: 291-299.
Van Pelt, H.J.A., Van Loon, L . C , Pieterse, C.M.J. 2003. Colonization of
Arabidopsis roots by Pseudomonas fluorescens primes the plant to produce
higher levels of ethylene upon pathogen infection. Physiological and
Molecular Plant Pathology, V o l 62: 219-226.
Wang, K.L-C., L i , H., Ecker, J.R. 2002. Ethylene biosynthesis and signaling
networks. The Plant CeU, S131-S151.
Wahers, D.R 2000. Polyamhies m plant-microbe interaction. Physiological and
Molecular Plant Pathology, Vol57: 137-146,
Wen, P,F,, Chen, J,Y,, Kong, W.F., Pan, Q.H., Wan, S.B., Huang, W.D. 2005.
Sahcylic acid induced the expression of phenylalanine ammonia-lyase gene
in grape berry. Plant Science, V o l 169: 928-934,
Wiese, M,V., DeVay, J.M, 1970, Growth regulator changes in cotton associated
with defohation caused by Verticillium albo-atrum. Plant Physiology,
Lancaster, Vol, 45: 3 04-3 05,

298
299
 in cadrul interac|iunilor plante-insecte exista un sistem dinamic,
supus unor variapa coritinue. ••'••^ r '
Plantele, pentru a reduce atacul insectelordezvoha-'O,-serie de
mecanisme de aparare, respectiv bariere chimice §i fizice, precum indUcerea
proteinelor de aparare, substanfe volathe care atrag pradatorii infeectelor
erbivore, metaboliti secundari etc. (Meho 50 Shva-Filho, 2002; Zavala §i al.[
2004; KieUciewicz-5i a l , 2005; Mithofer §i a l , 2005; Sardesai §i al, 2005;
CAPITOLUL Subramanyam §1 a l , 2006) (figtwa 7.1.).

INTERACJIUNILE PLANTE - INSECTE

7.1. INTERACTIUNILE PLANTE-INSECTE, CA SISTEM

DINAMIC

in cadrul ecosJstemelor naturale exista o continua ?i complexa

interactiune intre plante ji insecte. Totodata se manifesta un „schimb de
cuvinte- crosstab' mtre raspunsurile plantelor la patogeni §i erbivore.
„Schimbul de cuvinte" dintre raspunsurile plantelor la atacul patogenilor .ji
erbivorelor, in sens conventional se refera la interacfiunea editor de
semnalizare la nivel celular. Din punct de vedere ecologic, aceasta
interactiune poate face referire la rezultatul fiziologic al raspunsului plantei
la atacul a variate organisme, fie simultan, fie secvential (Paul ?i Taylor,
2003).
Pe de 0 parte, unele insecte au o activitate beneficd precum
apararea §i polenizarea, in timp ce plantele le asigura gazduire, situsuri de
depunere a oualor §1 hrana.
Pe de alta parte, in raport cu gradul de raspandire §i cu inteshatea
atacului insectei, insectele potfi extrem de ddundtoare plantelor cojiducdnd
chiar la moartea acestora. Spre exemplu, Rojca (2004) precizeaza ca in
cazul viermelui vestic al radacinilor de porumb {Diabrotica virgifera
virgifera Leonte), de la semnalarea sa in Romania in 1996, acest dSuhator al
porumbului s-a raspandh in 16 judete, mono cultura favorizand daunatorul.

300
301
 Coordonarea proceselor interne la plante f i echilibrul cu mediul sunt in timpul hranirii, larva a indus o serie de variafii ale Vm, eeea ce a
m conexiune cu exchabhitatea celulei vegetale (Maffei §i al., 2004). determinat depolarizarea dupa circa 15 mhi de la inceputul hranirii. Cand
i n cazul jplantelor superioare, primul candidat al semnaUzarii Vm s-a determinat la distanfa de 5 mm, s-a inregistrat o hiperpolarizare
intercelulare este stimulul care a indus modificari in poten|:iaIul putemica §i tranzifionala in timp de 5 min dupa realizarea mu§caturii,
plasmalemei (Vm). urmata de o depolarizare. O situatie similara s-a inregistrat cand
Modificarile Vm este rezultatul unui dezechhibru al cantitafii masuratorile s-au efectuat la 30 mm distanfa, insa depolarizarea a fost mai
cationhor §i anionilor, transversal membranelor biologice. Potenfialul putemica decat i n celulele aflate la 5 mm distanfa. Pentra celulele situate la
membranal care la ruvelul plasmalemei se sitaeaza intre -120, la -200 mV 60 mm distanfa, depolarizarea Vm s-a realizat i n timp de 2-3 min dupa
poate fi modificat catre mai negativ (hiperpolarizare) sau catre valori mu§catura §i nu s-a observat hiperpolarizare.
pozitive (depolarizare), ca raspuns la variafi factori de stres bioticl §i Pe de aha parte^ unele dintre cele mai fascinante intrebari i n biologia
abiotici. i n general, variafia Vm depmde de dezechhibrul diatre ioni plantelor sunt cele legate de rolul compu^ilor secundari in cre§terea §1
transversal plasmalemei. Pe de alta parte, hiperpolarizarea depinde de dezvoltarea plantelor superioare. S-a emis ipoteza ca din punct de vedere
activitatea H*-ATP- azei de la nivelul plasmalemei sau de deschiderea neurologic, metabohfii secundari activi i n plante functioneaza ca §i compu5i
canalelor pentru iatrarea anionilor (sau canalelor pentru ie§irea cationhor). anti-erbivore sau atractanfi. Pe
Referitor la Vm, testele prelimmare la fiunze de Phaseolus lunahis au langa aceasta, rezuhate recente
rehefat ca raspunsul la atacul de Spodoptera iHtoralis a presupus o putemica sugereaza ca ace§ti compuji pot
'depolarizare i n zona mu§cata, urmata de o hiperpolarizare tranzifionala §i in PGF2a juca roluri reglatoare, similare
final, 0 depolarizare constanta prin restul fixinzei atacate (figura 7.2.). celor observate in alte specii.
Descoperirea neurohormonului
PGES specific animalelor, melatonina,
in plante §i corelarea acestui
compus cu procesele reglate de
lumina reprezinta un exemplu
OL cum anume un hormon uman
mediaza cre§terea plantelor
MY FDA (Murch, 2005),
Studiul §i infelegerea
semnalizarii planta-animal,
precum §i mecanismele de
raspuns s-au dezvoltat i n mod
no independent pana de curand.
Cercetarhe biochimice §1
moleculare de ultima ora au
Fi§ur<( 7.3, Sb\u>tarA mox msmd^.
asigurat insa numeroase
elemente ale raspunsului la
fi arataak
stimuli bioici §i abiotici,
Figura 7,2, Vmi^^hMp aYafeceslt)i«l«{«stMmpfa4ic, elemente de altfel foarte
asemanatoare (figura 7.3.).
dam de S, litoraHs PDA V ij.eiM 12>axo-fitc(di!WJC(ic;

302 303
 }

Unui dintre exemplele de acest gen include prostaglandin/octadecanoic care Alte studii au condus la precizarea ca nu au loc modificari ale ratei
mediaza raspunsurile la raniri, sistemele semnal bazate pe steroizi §i fotosintezei in fesutul de frunza. ramas, ca raspuns la defolierea pfodusa de
mecanismele recunoa§terii patogenului. insecta. Aceste rezuhate auipermis precizarea ca prmcipalul efect al acestui
Unele dintre aceste similitudini reprezinta probabil convergenfa pe gen de stress, pare a fi reducei'ea'suprafefei fohare fotoshatetizante §1 nu
parcursul evolufiei, altele pot fi ancestrale pentru plante §1 animale. reducerea sau sporirea capachafii fotosmtetice a fesutului ramas m urma
Implicafiile ecologice includ,existenta patogenilor care provoaca boli atacului.
la plante §i animale, capacitatea efbiwrelbf- de a manipula raspunsul plantei,
uzurparea mecanismelor microbiene §i''gerielor de catre erbivore §i plante,
evolufia sistemelor de aparare la plante'imparta5ite la animale §i folosirea A.
medicinala a plantelor de catre oameni (Schulty, 2002). Autorul sugereaza
ca aceasta reprezinta un fel de „spionaj filogenetic", in care Jnformapcf'
convergenta sau ancestrala este exploatata de catre unui sau ambii parteneri,
m cadrul interactiumlor lor biologice sau ecologice.

7.2. IMPACTUL INSECTELOR ERBIVORE ASUPRA

.,«.v Mmtiox
UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA PLANTE

7.2.1. Impactul insectelor erbivore asupra schimburilor de gaze

Atacul insectelor erbivore determina diferite modificari in ceea ce

prive§te chhnia, morfologia §i fiziologia plantei (Karban §i Baldwin, 1997), W ft ». SS
existand preferinfe in ce prive§te zona atacata, insa raspunsul plantelor este
in stransa interdependenfa cu variabhele de mediu, precum concentratia ^•|\ --..^ Martor (diipiMa.fts4:' ?i si,, 2005)
dioxidului de carbon §i iutensitatea luminii (Macedo §i al, 2005).
A§a cum se observa in figura 7.4,, i n condifiile mediului asigurat de
camera de cre§tere, parametrh schimbului gazos (fotosinteza, conductanta
stomatica, dioxidul de carbon intercelular j i transphratia) au fost afectafi
negativ la grau de catre Cephus cinctus, dar, nu acela§i raspuns a, fost
inregistrat in condifh de sera ?i camp.
Cele mai muhe studii pe aceasta tema au vizat consumatorh de masa
fohara (defohatorh) §i i n ciuda numeroaselor cercetari, modele generale ale Zile dupaiflfestare
raspunsurhor fiziologice, de dezvoltare §i de productie au fost dezvoltate
doar recent (Peterson §i Higley, 2001).
Multe studu au indicat faptul ca eliminarea parjiala sau totala a De altfel, caracterizarea mecanismelor fiziologice de raspuns al
fiunzelor de catre hisectele erbivore sporesc rata fotosintezei la restul plantelor la atacul artropodelor este cruciala pentru a exphca in,.mod
fesutului frunzei. Alteori, s-a observat reducerea ratei fotosuitezei, dar adecvat pierderile de recoha §i pentru dezvoharea unor modele .generale de
reducerea a fost doar temporara. raspuns (Peterson §1 al., 2004). Autorh men.fioneaz§ faptul ca i n cadrul

304 305
familiei leguminoase, au fost studiate in detaliu doar Medicago sp. intre 0-100 pmol m"^s"\u ambele variante nu au fost dhferente
Glycine sp., iar In recenta lucrare s-a testat ipoteza ca raspunsurile semnificative. ^
schimbului gazos la consumul de masa fohara hi cadrul largh al Punctele de compensafie (intenshatea lumhui la care.'asimharea
leguminoaselor, nu difera de eel determmat la primele doua spech. In cadrul dioxidului de carbon este egala cu ehberarea sa ui cursul respirafiei) pentru
experhnentelor efectuate s-a demonstrat ca ' defoherea nu a afectat frunzele defoliate ?i nedefohate au fost diferite i n mod nesemnificativ. De
semnificativ nici unui dm parametrh schimbului gazos la Trifolium altfel, curbele de raspuns la lumhia au reliefat ca daunele provocate de
praiense, la L 7 si 19 zhe dupa atac (tabehd 7.1). consumul de masa foliara nu au avut un impact asupra lantului de transport
^ Tabelul7.1. al electronilor.
Valorile medii ale raspunsurilor schimburilor gazoase la T. pratense, la De asemenea, relapa dintre fotosinteza §i concentrafia CO2
hitercelular a relevat faptul ca nu a existat un impact semnificativ al
defoliere (modificat dupa Peterson §i a l , 2004)
defoherh asupra activhafii enzimei ribulozo-difosfat carboxhaza-oxigenaza
Tratament Izi 7 zile 19 zile (RUBISCO), sau regenerarh ribulozo-1,5 difosfat (RuBP).
Rata schimbului CO2 (umol CO2 m'^s'') Pe baza rezuhatelor obfinute, precum 5! pe baza studiilor anterioare,
Martor 20,4 18,2 15,3 poate fi admisa ipoteza ca exista un raspuns de schimb gazos generalizat la
21,8 19,7 11,0 daunele provocate de consumul de masa fohara in cadrul leguminoaselor
Retezat
H2O m-'s'') cuhivate, iar acest raspuns generalizat poate fi extms la muhe spech.
Conductanta stomatica (pmo
0,37 0,28 Pe de aha parte, erbivorele pot afecta asimilarea carbonului direct,
Martor 0,38
0,21 prin elimhiarea fesutului fotosintetizant al frunzei, dar §i indirect, prin
Retezat 0,44 0,41
hiducerea producerii unor compufi de aparare costishori sau deregland
Ratatranspira tiei (mmol H?02 m'^^s"^)
procesul de transport al apei §i substanfelor nutritive.
Martor 7,12 3,96 3,96
Aldea §i al. (2005) au studiat efectele indirecte ale erbivorelor
Retezat 7,67 4,28 3,36
asupra fluxului carbonului §i apei, m fiunzele de sola, pe baza schimbului
CO2 hitercelu ar rppm)
de gaze, fluorescenfei clorofilei §i imagmii termale. S-a demonstrat ca
Martor 260 268 248
Popillia japonica §i Helicoverpa zea (Boddie) au provocat 0 intensificare a
Retezat 270 266 276
procesului de transpirafie cu 20-90%, fara a fi afectate ratele asimilarii
Se remarca faptul ca, rata carbonului sau eficienfa fotosmtezei (figura 7.6.) §1 totodata, nu a fost
fotosintezei a fost shnUara afectata conductanfa stomatica la nivelul celulelor fesutului invecinat
dupa 0 zi §i dupa 7 zhe pentru neafectat (^^/ra 7. Z).
ambele tratamente, reducandu-
se numai dupa 19 zhe de la
momentul afectarii, ceea ce a
reflectat 0 senescenfa
progresiva a frunzei.
in privinfa relafiei
dhitre fotosinteza §i densitatea
1
fluxului fotonhor (PPFD), a§a
cum se observa i n figiira 7.5.,
pentru ambele variante, rata
fotosuitezei a fost maximizata
PPPD, pwittw fiw«Klc 4» T, pratoe, i 2 J -t i 7 ^ i

la PPFD similare.

306 307
 Daunele de fii ceea ce prive§te rata respirafiei, aUtorii mentioneaza ca aceasta nu
natura mecanica la a fost afectata'de insecte sau de daunele mecanice'provocate la nivelul
nivelul fesutului fesutului intemervoiri. - y
internervuri •: ' - '-'au
intensificat transpirafia
cu peste 150%. ' 7.2.2. Impactul insectelor erbivore asupra cresterii plantelor
Temperatura '
determinata la nivelul
frunzei a indicat ca Acfiunea insectelor defoliatoare afecteaza in diferite grade masa
pierderea apei s-a foliara, iar dintre speciile lemnoase din Romania, quercineele sunt cele mai
realizat de la zonele expuse defolierii produse de insectele fitopatogene. Printre cele mai
1 2 6 , daunatoafe insecte sunt Tortiix viridana §i Lymantria dispar. Cercetarile
afectate, catre cuticula,
TittiguJ. (saift); efectuate de Nefoiu ?i al. (1999) prin simularea defolierii la Quercus robur
ca §i de la marginile
Figiira 7.7. Efectele iat-ectdof asupra c.oatetsm|8i §i Q. fi-ainetto, siniilara celei produse de T. viridana §i L . dispar au permis
taiate ale frunzei.
stoflsa&s lafiojazeift -d^ soia, P«t)ifa tesi.M tKie<3i&t obfinerea unor date interesante privind modificarile unor procese morfo-
Utilizarea
adiace^l: <fetai fatfi de som i&c^ fiziologice §i ale cie§terii radiale.
sulforhodaminei G (o
substanfa trasoare • •— • O prima: reacfie a arborUor la procesul de defoliere a fost producerea
fluorescenta) a indicat faptul ca apa s-a vaporizat din apoplast, la circa 100 unui nou aparat foliar, cu pufine frunze §i totodata frunze mici, uneori
p.m departare de marginile taiate ale frunzelor afectate. Totodata,- rata clorozate, grupate catre varful tulpinii. Scaderea suprafefei foliare
pierderii apei din frunzele afectate a ramas semnificativ mai mare concomitent cu reducerea lungimii §i diametrului tulpinii au condus la
comparativ cu frunzele martor pentai 6 zile, perioada in care ele au pierdut reducerea suprafetei de asimilare §i a acumularii masei lemnoase.
cu 45%i mai multa apa decat fiunzele martor, ceea ce iudica ca erbivorele Gradul de hidratare al fesuturilor depinde de intensitatea defolierii,
pot exacerba stresul Mdric la sola In condifii de camp. respectiv defolierea parfiala §i totala determina cresterea confinutului de apa
La eucalipt, daunele al fesuturilor ca urmare a reducerii suprafetei fobare, ca §i a reducerii
provocate pe fiamze de catre intensitafii transpirafiei. Acumularea apei este totodata favorabila atacului
insecte includ; distmgerea fiingilor.
sau indepartarea cerurilor r Analiza cantitativa a pigmenfilor asimilatori a relevat reducerea
cuticuiei, distrugerea acestora simultan cu stresul provocat de defoliere, cu remarca faptului ca s-
perefUor celulari §i a ca inregistrat cre§terea cantitafii de pigmenfi carotenoizi §1 clorofila i §i o
ti reducere a cantitafii de clorofila a, la variantele cu defoliere tardiva.
integritafii celulare,
reducerea confinutului de apa "5? Referitor la activitatea izoenzimei peroxidazei s-au precizat
. J diferenfieri i n funcfie de momentul determinarii §i intensitatea defolierii.
§i a confinutului de clorofila,
precum §i . cre5terea Defolierea parfiala a indus o activare a fracfiei C a izoperoxidazei, in timp
m ce la 0 defoliere totala tardiva a fost prezenta mai mult fracfia din grupul A,
continutului pigmentilor non-
. verzi. • Severitatea daunelor in comparafie cu defolierea timpurie,
Figum 7.8. Cmbak relfectemieia-isdii •sfe^mAsk
poate varia de la pete mici In ceea ce prive§te cre§terea radiala la Q. robur, i n cazul unei singure
a j J ^ A l foliar 4e la StwaJyptos paoJcwlatsi c» o
localizate, la mari suprafefe ccroanS sMtoasS, cornfiaraw w aparatul foliar
defoHeri §i cu masuratori in anul respectiv, reducerea a fost de 50% la o
de fesut al frunzei §i prin afectat <h micti, h ua altE. paniaslata defoliere timpurie. In anul urmator defolierii, cre§terea radiala s-a redus cu
urmare insectele pot influenfa , 43% la defolierea timpurie §i cu 5 1 % la defolierea tardiva. Formarea
semnificativ reflectanfa frunzei, in raport cu compozitia speciilor §i inelelor anuale de cre§tere depinde de genotip, precum §i de tipul §1
densitatea insectelor prezente (Stone ?! al., 2001) .{figura 7.8.). momentul defolierii

308 309
 Rieske (2001) studiind influenfa colonizarii cu ciuperci simbiotice
asupra cre§terii plantulelor de stejar (Quercus rubra L.) §1 asupra
disponibilitafii pentru insectele erbivore, a concluzionat ca datele obfinute
nu sprijina ipoteza conform careia performanfa insectelor ar putea cre§te in
cazul plantelor micorizale, cand colonizarea cu ciuperci micoritice asigura
beneficii insemnate plantei gazda.
Astfel, in urma inocularilor cu ciuperca ectomicoritica Pisolithus
tinctorius (Persoon), plantarea mtr-un mediu bogat ?i respectiv sarac,
precum §i folosirea omidei Lymantria dispar (L.) s-a constatat faptul ca
plantele neinoculate, pe un mediu sarac, au avut cea mai mica inalfime, au
produs eel mai mic numar de frunze, cu cea mai mica masa foliara,
comparativ cu plantele altor tratamente.
Plantele colonizate cu ciuperci slmbionte au prezentat o cre§tere a
productivitafii, comparativ cu cele necolonizate, cu referire la numarul
frunzelor produse, suprafafa foliar! §i diametrul tulpinii ui zona bazala.
Plantele crescute infr-un substrat bogat % substanfe nutritive au avut
un numar mai mare de frunze, suprafafa foliara mai mare, precum §1 o masa
foliara mare, comparativ cu eel crescute intr-un substrat sarac (figura 7.9.).
Ratele de cre§tere §i de
•SI
consum a omizilor au fost
cele mai reduse pe
I pentru studiul raspunsurhor produse de msectele erbivore la plante (Pare §i
substratul bogat, plante
micorizate, ceea ce a
sugerat faptul ca i n
plantele micorizate s-a
0,3
redus performanfa
insectelor.
* indict diferenfa stAfetica (P<0,ClS)
310
7.3. RASPUNSUL D E APARARE A P L A N T E L O R L A
ATACUL INSECTELOR
In ultimii ani s-au efectuat progrese in legatura cu expresia
raspunsurilor de aparare, urmare a atacului insectelor, iar bazele biochimice
§1 moleculare pentru rezistenfa §1 susceptibhhatea plantelor la daunatori au
evoluat ca rezuhat al studiilor efectuate de Parker §i al. (2000). Au urmat
numeroase cercetari printre care demne de remarcat sunt §i cele a lui Lou §i
Baldwin (2006).
Desigur, precum i n cazul mteracfiunii planta-patogen, exista §i i n
situafia planta-daunator o anumha specifichate. Ohta §i al. (2006) au studiat
afidul Megoura crassicauda Mordvilko care se hrane§te i n mod selectiv pe
plante ale genului Vicia (Fabaceae) §1 niciodata nu mfesteaza V. hirsuta (L.)
Gray. Afidul pare a discrhnina intre plante gazda gi non-gazda prin gustarea
unor substanfe chimice specifice pe parcursul penetrarii sthetului in fesutul
plantei. Substanfa izolata din extractul de V. ftirsuta §1 monhorizata pentru
efectul sau s-a dovedh a fi (E) -2-meth-2-butena-l,4-diol 4-0-P-D-
glucopiranozid.
Pe de aha parte, elicitorii bioticl produ§i de patogeni sau insecte
erbivore pot activa rapid raspunsuri chimice de aparare in plante, dupa
translocarea lor m fesutul vegetal. Vohchin, (N-[17-hydroxhmolenoh]-L-
glutamina) un acid gras conjugat s-a dovedh a fi un eUchor model de baza
al, 2005) (flgura 7.10.). Acfioneaza ca un activator al semnaleior volatile
care atiag du§manh naturali ai erbivorelor.
Pe langa substanfele volathe tip terpene §i derivafi ai acidului
shhdmic (variabile cu specia), produ§u volathi de tip Cg rezuhafi din
activhatea catalitica a hidroperoxid Uazei (HPL) pot fi generafi hi toate
fesuturile verzi §i reprezinta unh dhitre primii compu§i eliberafi din frunzele
afectate. Biosinteza acestora din acidul gras cu 18 atomi de carbon ca
precursor hnplica doua etape enzimatice catahzate de hpoxigenaza (LOX) §i
HPL (flgura 7.IL).
In funcfie de gradul de saturare al substratului, HPL produce.ile.(Z)-
3-hexenal, fie hexenal. Sub acfiunea alcool dehidrogenazei (ADH), a
factorului de izomerizare (IF) §i/sau acetharii se permhe producerea §i a
ahor substante volathe Ce, precum (E)-2-hexenal, (E)-2-hexenol, (Z)-3-
hexenol §i (Z)-3-hexenil acetat.
311
 Indiicerea fofmarii substanfelor volatile a fost studiata recent, de
Miller §i al. (2005), comparand raspunsurile terpenoid induse de .insecta
Pissodes strobi §i metil jasmonat, la Picea sitchensis, pe baza- analizei
amestecurilor de oleorezine traumatice, emisiei de terpenoizi volatili §i
soon . , * , - - expresiei genelor terpenoid sintazei (TPS).
Recent, au fost prezentate rezultate noi cu privire la mecanismul
sintezei terpenelor (aflate i n cantitati mari in oleorezinele produse de
conifere, mai ales dupa expunerea la agenfi daunatori de natura fongica sau
insecte) in cazul Pseudotsuga memiesn (Mirbel) Franco (Pinaceae).-$-m
adus clarificari i n privinfa monoterpenelor : a (-)-a-pinen/(-)-camphen ?i
terpinglen, cat §i sesquiterpenelor ((£)-p-farnesan §i (ii)-Y-bisabolen) (Huber
§i a l , 2005):
Insectele §i metil jasmonatul au Indus raspunsuri la nivelul
terpenoizilor, similare, dar nu id entice. Atat iasecta, cat ?i metil jasmonatul
au provocat acumularea In tulpioi a rezinelor traumatice, cu o acumulare
mai intensa in cazul interacfiunii cu insectele §i totodata profilurile terpenoid
au fost mai complexe i n acest caz. Spre exemplu, insecta a produs eliberarea
Figura 7.10. TTnii compufi naturali cars inibazS raspunsuri de apa-are in plante (dupa Pare al., 2005) rapida a monoterpenelor olefme, probabil prin evaporarea rapida pasiva a
compu§ilor rezinici de la situsurile de hranire a insectei, emisii ce nu au fost
induse de catre metU jamonat. In ce prive§te emisiile zilnice de (-) - linalol,
ambele tratamente au intarziat procesul, ceea ce a indicat inducerea sintezei
de novo a acestui compus. Transcrierea TPS a crescut putemic i n tulpini
dupa ambele tratamente, dar intensitatea inducerii transcripfiei TPS a fost
diferita pentru sintazele monoterpenelor, sintazele sesquiterpenelor §1
sintazele diterpenelor. Spre deosebire de intensitatea transcripfiei TPS la
nivelul tulpinii, inducerea expresiei profdelor TPS i n frunze a fost mai pufin
•4 <)d«i
/ «ci4 i2-:.»-2-9-si»(i««i«-: complexa §i a constat in inducerea emisiei de novo a (-)-linalol.
Referitor la raspunsul transcripfional a! plantelor la atacul
erbivorelor, acesta cuprinde mai multe elemente comune, decat elemente
««!ili,2-:«i-iSt<i<U<srioic.
specifice (Voelckel §i Baldwin, 2004).
Raspunsurile comune includ reglarea transcripfiei implicate i n caile
(£;i-S'Si,««ji-5-«<S semnalaru acidului jasmonic, acidului salicilic, etilenei, glucidelor;
metabolismului fenilpropanoid; producerea reducatorilor digestibtlitatii;
activarea sintezei substanfelor volatile i n frunzele verzi, a poliaminelor §i
nicotinei; modificarea peretelui celularetc. •
Desigur, raspunsurile plantelor-la atacul erbivorelor difera printre
familiile de plante §i sunt cunoscute a fi mediate de refeleie semnalarii
oxilipinelor, etilena §i sistemm.
raspunsurile de apararE th plante. Abrevieri pEntm enzime: Lipo:dgBnaza ( L O X ) , Kdroperoad Schmidt §i al. (2005) au analizat raspunsurhe transcriptionale a doua
Eai:a ( E P L S ) , aldehid dehidrogenaza (ADE), factor de koraerizare (ff).
specii de Solanaceae (Nicotiana attenuata §i Solanum nigrum) la atacul
erbivorelor (Manduca sexta) ai caror ehcitori sunt cunoscufi a nu fi

312 313
influenfafi de dieta, Solanum iiigttmj a raspuns mai pufin semnificativ la Substante chimice implicate in rezistenfa plantei gazda fata de insecte
atacul M sexta §1 pe langa diferenfele transcripfionale anticipate, ca urmare (dupaMe]lo§iSilva-FUho, 2002) ' '
a diferenfelor in privinfa metabolismului lor secundar, ambele specii au
exprimat caracteristici transcripfionale distincte, ceea ce pune bazele Clasa/Subclasa Funcfia Referinfa
Alcani, aldehide, cetone, Strat protector Panda jiKhush (1995)
diferenfelor fundamentale in ce prive§te cascadele semnalarii §1 activarii
cerari
genelor ce mediaza rezistenfa la erbivore. Lignine, taninuri BaiierSinecanicS, gust De Bruxelles §i Roberts
Comparand rezultatele ranirii mecanice, cu daunele provocate de nepiacut, Inhibare post (2001)
larvele fluturelui verzei {Pieris rapae), la Arabidopsis s-au remarcat absorbjie
profiluri transcripfionale foarte diferite. O gena a fost indusa specific de Terpenoizi (monoteipenoizi, . Toxice, antibiotic, Nishida(2002)
iridoizi, sesquiterpene, impiedicarea hrSnirii j i a
catre insecta, dar nu de ranire §i mai mult decat atat, s-a remarcat o relativa
diterpenoizi, triterpenoizi) depunerii oualor
lipsa a expresiei genelor induse de stresul hidric pe parcursul hranhii Fenoli Toxice, ovicide, NisMda (2002)
insectei. Aceste rezuhate rehefeaza o anumita strategie a P: rapae, care fotosensibilizarea insectelor
minimizeaza activarea unui subset de gene relativ la aparare, inductibile de Flavonoizi (antociani, AntihrSnire, fitoalexine, Ananthafcrishnan (1999)
stresul hidric (Reymond §1 a l , 2000). flavone, flavonoli, inMbarea oxidSrii
izoflavonoizi) mitocondriale
Grudkowska §1 Zagdahska (2004) rehefeaza in cadrul unei sinfeze
Qumone Toxice, antihranire Panda siKhush (1995)
rolul cistein proteinazelor i n degradarea proteinelor de depozhare, Alcaloizi Toxice, interfera cu sistemul Panda ?iKhush (1995)
tumovarul proteinelor ca raspuns la stresul abiotic §1 biotic §1 moartea nervos, inhibitori ai
celulara programata care insofe§te raspunsul hipersenzhiv, diferenfierea enzimelor digestive,
elementelor conducatoare §i senescenfa organelor. Se menfioneaza insa antiliranire, inhibitori all
faptul ca Arabidopsis poseda peste 2000 de gene imphcate i n proteoliza j i glucozidazei
Glicozide cianogenice Toxice Panda §iKhush (1995)
se pare ca va trece ceva thnp pana la infelegerea complexitafu reglarii Glucozinolafi Repelenfi, toxice; irifanfi, Kliebenstein §i al. (2001)
celulare prin proteohza. antibiotice

Dupa Mello §i Silva-Filho (2002) plantele produc substanfe chimice

de aparare pe doua cai;
- substanfe constitutive repelente pentru erbivore, prin toxicitatea
chimica sau reducerea digestibilitafu fesutului vegetal;
substanfe inductibile, sintetizate ca raspuns al fesutului vegetal la
daunele erbivorelor.
Conform sintezei prezentata de autorh menfionati, i n privinfa
substanfelor secundare implicate in raspunsurile de aparare, acestea
funcfioneaza ca repelente pentm msecte, inhibitori pentra hranire ?i/sau
toxhie, fiind clasificate ca substanfe chimice (tabehd 7.2.) §i molecule
derivate din protehie {tabehd 7.3.).
Sunt implicate cai semnal domlnante, iar raspunsurile celulare la
aceste semnale sunt complexe §1 putemic reglate, incat similaritatea, ca §i
disimilaritatea exista i n genele specifice §i produ§ii genelor induse de diferifi
stresori §i ca au loc interacfiuni pozhive §i negative intre cahe reglatoare ale
expresiei genelor gazda §1 ale raspunsului.
Cistein proteinazele au un rol esenfial i n cre§terea §i dezvoltarea
plantelor, dar §i i n procesul de senescenfa §i moarte celulara programata,
precum §i i n acumularea proteinelor de depozitare in cazul seminfelor, ca §i
i n mobihzarea proteinelor depozhate. Pe langa participarea lor la procesele
anabohce §i catabohce, acestea sunt hnplicate i n cahe semnal §i raspunsurile
la factorh de stress.
Gmdkowska §i Zagdahska (2004) prezmta o lucrare de sinteza cu
privire la rolurhe multiple ale cistein proteinazelor §i ale mecanismelor de
acfiune a acestora,

Tabelul 7.2.

314 315

Molecule derivate din proteine implicate in rezistenta plantelor la
insecte (dupa Mello §i Silva-Filho, 2002)
Clasa/Subclasa Functia
Lectine Interfera In absorbfia
nutrientilor, sporesc
absorbtia substantelor toxice
Chitinaze Daune insectelor
Inhibitorii a-amilazei Inhibitor al enzimei
digestive
Inhibitorii proteinazei Inhibitori ai enzimelor
digestive
Fonnarea rtidolului liber
Indol-3-glicerol fosfat liaza
aGL)
Proteina vegetativa de Parte a raspunsului sistemic
depozitare (VSP) :
Glutation S-transferaza Detoxified sau inactiveazS
(GST) compusii toxici
B-glucozidaza 1 (BGLl) Necunoscute
Factorul de elongatie ce Calea semnalarii
leaga calciiil (CaEF)
Proteina asemanatoare Necunoscuta
heveinei (HEL)
Fosfolipaza A2 . Generarea mesagerului
secundar
MAPkinaza Fosforilarea factorilor de
transcriptie
Reducerea valorii nutritive a
Polifenol oxidaza (PPO)
proteinei
1-aminociclopropan-l- Biosinteza etilenei
carboxilic acid oxidaza
(ACO)
Allen oxid sintaza (AOS) Biosmteza JA
Fenilalanin amoniu-liaza Calea fenilpropanoid
(PAL)
Peroxidaza Sinteza ligninei, raspunsul
hipersenzitiv
Lipoxigenaza (LOX) Biosinteza JA
In privinfa inhibhorilor protemazei §i nu numai, Kant §i al. (2004)
anahzeaza evenimentele care au loc pe parcursul primelor 5 zile ale
infestarh plantelor intacte de tomate cu (Tetranychus urticae). De§i insecta a
provocat frunzelor daune vizibile slabe dupa o zi, acestea deja au mdus
316
Tabelul 7.3.
raspunsuri directe de aparare. Activhateaihhibitorilor proteinazei.s-a dublat,
iar transcriptia genelor implicate In rapurisurile" de aparare teglate de
jasmonat, etilena §i acid salichic a fost aCtivat:a!'''In'cea de-a" patra zi s-a
menfinut activitatea inhibitorului proteinazei §i i n special nivelele
transcripfiei genelor reglatoare pentru acidul sahcihc. De asemenea, s-a
Referinta
inregistrat o activare a genelor implicate in rnetabohsmul fosfolipidic inca
Falco §i al. (2001) '
din prima zi §i a celor imphcate in metabohsmul secundar, ia cea de-a patra
zi. De§i au fost activate enzimele implicate i n bioshiteza moterpenelor §i
Falaco§ial.(2Q01) diterpenelor deja din prima zi, o cre§tere semnificativa a emisiei acestora a
Silva §i al. (2001) fost intarziata pana i n ziua a patra. Ceea ce trebuie menfionat este faptul ca
aceasta crestere a producerii substanfelor volatile' a cohicis cu cre?terea
Pompermayer §i al. (2001)
preferinfei pradatorului Phytoseiulus persimilis pentru plantele infestate.
Frey §i al. (2000) Rezultatele obfinute demonstreaza complementaritatea apararii
indirecte (producerea substanfelor volatile) cu raspunsurile apararii directe a
, Stotzi?ial. (2000). plantelor de tomate impotriva daunatorului.
Cespedes §i al. (2005) au determinat i n cazul extractului metanolic
Stotz §i al. (2000) din radacini §1 parti aeriene de Myrtillocactus geometrizans (Cactaceae)
peniocerol, macdougahin §i chichipegenin, produ§i naturah care s-au
Stotz §i al. (2000)
Stotz §i al. (2000)
dovedh a avea activhate' insecticida ?i a regla cre§terea insectelor
Spodoptera frugiperda (Lepidoptera: Noctuidae) (un daunator hnportant la
Reymond §ial. (2000) porumb) §i Tenebrio molitor (Coleoptera), daunator al seminfelor depozhate
in Mexic. .Toate extractele, compu§ii §1 amestecurhe au reglat cre§terea
Falco §ial. (2001) insectei la doze intre 5 §i 50 ppm §i au avut efecte insecticide iatre 50 §i 300
ppm. Extractele au avut efect insecticid fafa de larve, cu doza letala intre
Falco 5i al. (2001)
100 §1 200 ppm. S-a dovedit ca ace§ti compu§i par a avea efecte selective
Falco §ial. (2001) asupra metabohsmului pre-emergent la Coleoptera. La toate tratamentele
asupra larvelor de T. molitor formarea pupelor a fost scurtata, in timp ce fafa
Reymond 5ial. (2000) de larvele de S. frugiperda acest proces a fost intarziat, de§i, emergenfa a
fost drastic diminuatain ambele cazuri. La ambele tipuri de pupe §i in unele
cazuri §i la adulfi reu§ifi a se forma, s-au observat miihe deformari. Prin
Reymond §ial, (2000)
urmare, se indicS. faptul ca ace§ti compu§i au fost mai activi decat alfi
Aiimura^ial. (2000)
inhibitori naturah precum gedunin .§1 extractele metanohce din Cedrela
Arimura§ial. (2000) salvadorensis ?i Yucca periculosa §i ca pot f i uthi ca agenfi naturali cu
activhate insecticida.
Arimurasial. (2000)
Analizele efectuate la tomate (Lycopersicon escidentum, Mhl; cv.
Dhanashree) i n relafie cu Helicoverpa armigera, in privinfa. inhibitorilor
proteinazei au reliefat faptul ca florile au acumulat de circa 300 §1 1000 de
ori nivele m.ai mari ale inhibitorului tripsmei, comparativ cu cele din frunze
?i respectiv fructe. Faptul ca ia condifii de camp larvele de H. cwmigera
infesteaza frunzele §i fructele, dar nu florile, poate fi atribuh eel pufin i n
parte rolului protecor jucat de nivelele mari ale inhibitorilor proteinazei din
317
fesutul florii. Inliibitorii proteinazelor din tomate au inhibat de circa 50-80%
activhatea HGP la larvele H. armigera pe diferite gazde, inclusiv tomate. S-
a demonstrat ca ihhibitorii proteinazelor din tomate prezinta stabihtate =
putemica la proteinazele insectei, iar biotestele folosind larve de H.
armigera cu hranue pe substrat artificial confinand inhibhori ai
proteinazelor au reliefat efectul negativ asupra crejterii larvelor, dezvoltarea
pupelor, formarea adulfilor §i fecundhafii (Damle §i al., 2005).
Relativ la interactiunea complexa intre insecte §i plante, ambele
enthafi, in conditii naturale de mediu, dezvoha mecanisme biochimice
complexe pentm a asigura conthiuitatea speciei.
!n ceea ce prive^te impactul paianjenului (Oligonychiis imunguis
Jacobi, Acari: Tetranychidae) asupra compu§ilor din fiunzele plantelor
tmere de mohd alb (Picea glauca 'Conica'), compu?i cu importanta i n
procesul de aparare impotriva daunatorilor, Kidl:kiewicz §i al. (2005) au
precizat ca directia §i intenshatea modificarilor a fost in relatie cu denshatea
daunatomlui. Comparativ cu plantele neinfestate, in frunzele plantelor
infestate cu 2-6 insecte pe 5 cm ramura, pe parcursul a 8 saptamani s-au
inregistrat concentrafii marcant mai mari de proteine solubhe, fenoli totali
?i uleiuri volatile (linalol, b-phellandren, b-myrcen, d-3-caren, p-cymen,
limonen, a-pinen, b-phien, bomeol, meth sahchat, geranil acetat). In cazul
folosiru unei populafii mai mari (18 indivizi pe 5 cm) s-a inregistrat fie o
reducere a concentrafiei acelor compufi, fie ca nu au fost diferenfe
semnificative comparativ cu martoml. Aceste rezuhate evidenfiaza faptul ca
0. imunguis la o denshate relativ mica sthnuleaza chiar gazda susceptibila,
pentra a produce o perturbare a metabohsmului, de§i raspunsurile hiduse
sunt represate pe masura ce denshatea daunatomlui cre§te.
Pentm a quantifica raspunsul plantelor de bumbac (Gossyipium
hirsutum L.) la acfiunea populafiilor de afide (Aphis gossypii G.), Karen
Gomez §i al. (2004) au studiat activitatea enzimelor antioxidante din
finmzele de bumbac, respectiv activhatea catalazei, peroxidazei, ascorbat
peroxidazei ^i glutation reductazei. Activitatea catalazei nu a fost afectata,
inregistrandu-se atat dupa 6 zhe de la infestare, cat §i dupa 9 zile, activhate
similara la plante infestate ?i neinfestate cu afide. De asemenea, activhatea
peroxidazei a fost similara (figura 7.12.), ascorbat peroxidaza a prezentat o
activitate similara la interval de 6 zile, urmand sa creasca la plantele
infestate, dupa 9 zhe, in thnp ce activitatea glutation reductazei a crescut i n
fiunzele plantelor infestate.
318
in privinfa
raspunsurilor
molecular^ in plante
la atacul afidului
Myzus persicae, pe
Arabidopsis thaliana,
cercetarile au reliefat
faptul ca atacul pe
rozetele de fiunze a
indus transcripfia a
Zile do sxpunere la Aphis goosypii
doua gene asociate cu
Figura 7.12, Activitatea peroxidazei &frunzelede bumbac
raspunsul la patogeni,
neinfestate fi infestate, dup§ 6 fi 9 ale de eKpuaere la
dependent de acidul
Aphis gotijpi (dupS Karen Gomez fi al., 2004)
salicilic (SA) (PR-1 §i
BGL2).
Inducfia PR~1 §i BGL2 ARNm a fost redusa in mutantele nprl,
deficiente in semnalarea SA. Aplicarea de benzothiazol a permis scaderea
reproducerii afidului pe fmnze, atat la plantele salbatice, cat ?i la plantele
mutante, deficiente in ceea ce prive§te responsivitatea la S A ceea ce
sugereaza ca tipul salbatic nu influenfeaza rezistenfa la afide. S-a inregistrat
de asemenea o dublare a cantitafh de ARNm pentm PDF 1.2, care codifica
defensina, o peptida implicata In calea raspunsului dependent de jasmonat
(JA)-/etilena. Transcripfia ce codifica formarea lipoxigenazei (L0X2)
indusa de I A §i fenilalanin amoniu liazei, indusa de SA/IA a crescut de 1,5-
2 ori. Prin urmare, afidele asociate floemului, la Arabidopsis permh
stimularea cailor raspunsurilor asociate atat cu infecfia cauzata de patogeni,
cat $i cu impactul ranirilor (Moran Thompson, 2001).
Mewis §i al. (2005) au gasit o cre§tere a acumularii glucozinolatului
ca raspuns la hranirea insectei, respectiv o cre§tere al lanfului alifatic
metilsulfinil glucozinolat. In constrast cu aceasta, raspunsul la aplicarea
exogena a acidului jasmonic a fost caracterizat prin cresterea indolil
glucozinolatului. Performanfa insectei masurata prin cre?terea populatiei sau
cresterea masei s-a corelat negativ cu nivelele GS, dar s-a gasit ca alti factori
pot influenfa aceste procese. Autorii concluzioneaza ca rezultatele obfinute
indica faptul ca aplicarea exogena de semnale §1 masurarea consumului
plantei, nu poate asigura o caracterizare folosito'are pentm raspunsurile
plantei la hranirea insectei respective.
K^lingler 51 al.(2005) au caracterizat rezistenfa la afide -
Acyrlhosophon kondoi Shinji - afidul albastm verde sau afidul albastm al
Medicago (care se hranesc dintr-un singur tip de celule ale plantei, respectiv
319
 din vasele de liber) folosind doua genptipuri de Medicagg^ tnmcaiiila unui
rezistent:§i altul sensibil. ^ •. . - . ^ i , t,.

De asemenea, Mondego §1 al. (2005) au izolatcaracterizat genele

implicate in rezistenta plantei Coffea arabica fata de Insecta minatoare
Levcoptera coffeella, dupa incruci^area efectuata Tntre specii de Coffea , m
racemosa rezistente la insecta, cu C. arabica ?i segregarea descendentilor
cu rezistenta ?! sensibilitate la daunator. S-au abordat ppsibilele functii ale
respectivelor gene (PR-8 Chitinaza Clasa I I I , subunitatea SPC25 a
complexului semnal ai peptidazei, gena fotosistem psaHi,, un schimbator de
calciu similar la CAX9 §1 o gena homeotica BEL) in rezistenta §i dezvoltarea
C. arabica, precum §i un ipotetic mecanism de aparare.
La plantele de porumb, genotipu! Mp708 rezistente la insecte s-a
demonstrat a se acumula o proteinaz cisteinS unica, Mirl-CP, ca raspuns la
hranirea omizii. Cercetarile cu privire la rolul etilenei Tn apararea fata, de
insecta ia Mp708 §1 linia susceptibila Tx601 au condus la concluzia ca
blocarea sintezei etilenei Tn ambele cazuri a avut ca rezultat o cre5tere a
'susceptibilhatii la plantele Mp708. De asemenea, larvele de Spodoptera
frugiperda care s-au hranit pe plante Mp708 tratate cu inhibitor, au avut rate
de cre§tere semnificativ mai mari, decat cele de pe plante netratate. In
schimb, astfel de raspunsuri au fost nesemnificativ alterate la Tx601. rhnvmrnlociik
inhibitorii sintezei §i perceptiei etilenei au redus de asemenea acumularea
Mirl-CP §1 produsului transcripfiei sale mirJ, ca raspuns la erbivore. lata
d.ecii :Harfouche j i al.(2006) demonstreaza ca etilem este wi component al Fip^m 7,11. %'Mfm$iisimU'^rh dlwttori jipatogeai
caii de transduciie a semnalului ce pennite raspunsul de aparare pentru
genotipul rezistent Mp708, impotriva insectei erbivore.
Relativ la rolul acidului salicilic j i acidului jasmonic, Bostock §i al.
Din perspectiva ecologica, expunerea la un factor de stres poate
(2001) prezinta unele caractere cheie ale cailor de raspuns la patogeni §i
altera probabilitatea ca planta sa fie expusa altui factor de stres.
daunatori §1 se atrage atentia asupra rolului pe care mutantele Tl au Tn
Interactiunhe hormonale §i biochimice ale raspunsului la fiecare factor de
discemerea implicatiilor critice ale fiecarui semnal (figura 7.13.). stres pot influenfa severitatea sau capachatea raspunsului adaptativ la un
De?i pare a exista un semnal comun al transducfiei care guverneaza factor uherior de stres.
raspunsurile de rezistenta atat pentru patogeni, cat §i pentru daunatori, pare
Thaler §i Bostock (2004) in urma studhlor relafiei dintre stresul
Tnsa clar faptul ca raspunsul plantei gazda difera Tn cazul diferifilor atac'atori.
hidric §i sahn, precum §i atacul patogenhor §i erbivorelor au demonstrat ca
Investigafiile efectuate au sugerat posibila existenfa a unei dichotomii Tn
raspunsurile jasmonat ?i sahchat sunt antagoniste unui ahuia, inducfia unuia
semnalarea ce guverneaza raspunsul, reliefandu-se ca pot interveni
reducand inductibilhatea celuilalt. In condifh de stres salin, efectul negativ
interactiuni negative Tntre acidul salichic $i acidul jasmonic, cu consecinte
al acidului salichic asupra jasmonatului a fost redus. Ecologia
pentru rezistenfa gazdei la atacatori.
fitohormonald incearca sa relafioneze interacfiuniie ecologice §i hormonale,
pentru a dezvoha o refea predictiva a modului cum §i dece plantele
coordoneaza raspunsurhe la rnediu. "
In cazul experimehtelor efectuate la tomate s-a demonstrat'ca'tipul
msectelor erbivore a determmat natura raspunsurilor hiduse. Astfel, daunele

320 321
provocate de larvele noctuidelor S. exigua §i H. zea au redus putemic Moartea plantelor pare a f i atribuita direct daunelor mecanice
Inhibitorii proteinazei §i activitatea pohfenoloxidazei, iar ranirea artificiala cauzate de larvele de Bradysia impatiens (Johannsen). Infestafule putemice
sau aplicarea acidului jasmonic pot mima acest efect. In contrast, daunele • pot reduce stabhitatea plantulelor, dar larvele nu provoaca nici o paguba
provocate de afidele aparfinand la doua spech {Macrosipham euphorbie §i semnificativa la plantele mature. In ceea ce prive§te acidul jamonic, la
Myzus persicae) au iadus raspunsuri similare celor observate In, cazul frunzele neranite de la tipul salbatic, confhiutul a fost mai mic de 35 ng
patogenhor sau tratamentelor cu SA/BTH, afidele fihid capabhe sa hiduca jamonat pe g (substanfa proaspata), iar nivelul a crescut cu mai mult de 20
proteme PR, dar nu au eh chat inhibhorh proteinazei. de ori, pana la 725 ng/g (substanfa proaspata) la o ora dupa rarhre, inainte de
Este cunoscut efectul negativ al rezistenfei induse i n planta, asupra a se inregistra un declin la valori intermediare (figura 7.15.). In contrast,
preferinfei ?i performanfei erbivorelor, iar aphcarea acidului jasmonic la atat la frunzele neranite §1 respectiv ranhe ale mntmtei fad3~2fad7-2fad8
tomate i n camp a stimulat raspunsurile de aparare fafa de erbivore (Thaler §i nivelele jasmonatului au fost foarte apropiate de valorhe hnutelor de
al, 2001), raspunsuri reliefate prin cre§terea activitatii inhibitorilor detecfie prin mass spectrometric, i n juml valorh de 7 ng/g (substanfa
proteinazelor §i polifenol-oxidazei, precum §i prin modificari ale abundenfei proaspata).
insectelor pe planta (figura 7.14.). De altfel, activarea caii semnal
octadecanoic promoveaza rezistenfa tomatelor la un spectm larg de erbivore
(Li §i al., 2002).
Natura
^generala a efectelor
observate in urma
acestor studu
sugereaza ca
rezistenfa hidusa va
anhila numero§i
membri ai comunitafii
erbivorelor, iar
hiteracfiunea dhitre
biochinua plantei,
preferhifa,
performanfa §i 7.14. Abx)cdsn|a ashifssla aianrc-k.): mwmelii
abundenfa insectelor,
permite dezvoltarea (tttstrtor i sij:'.>ptte cu ad4 jsisinomc) (dup-.^ Tlialw ^i, sd,, 2001)
unor mijloace pentm
manipularea
rezistenfei plantei §i previziunea comportamentului acesteia i n condifh de
Figura 7J.S, Ciaetica acmtilM jasmnaftiiu h lesutalfrmaeidn
camp. h:&U'hpm, nsskk (mhd des^bis) fi rMt (mhdl soMX k
Cercetarile cu Arabidopsis, mutante (fad3-2 fad7-2 fadS) deficiente ( o , # ) jiimst^ita fMS-2fa<mfadi(0M)
i n acid linolenic, precursor al acidului jasmonic, au rehefat o mortahtate de
circa 80% i n urma atacului larvei de Bradysia impatiens (Diptera:
Sciaridae), chiar daca plantele salbatice vecine au fost in mare parte Aceste experimente definesc i n mod precis rolul jasmonatului ca
neafectate. Aphcarea exogena a meth jasmonatului a protejat i n mod fund esenfial in hiducerea apararh biologice eficiente, in cazul acestei
substanfial plantele, iar mortalitatea a fost redusa pana la circa 12%. interacfiuni planta-insecta (McConn §i al, 1997).

322 323
 In ceea ce prive§te interacfiunile insecte erbivore- plainte, se cunosc
doar cdteva exemple de fitoalexine. Erbivorele comanda adesea biosinteza §i
eliberarea anumitor compu§i secundari, substante volatile, care, atrag
du§manii naturali, substanfe precum mono ?i sesquiterpenpizj, derivafi ai
acizilor gra?i oxidati §1 substanfe aromatice. .,• ,. . , ,• , ,
Biosinteza unor astfel de substanfe este reglata,,in mare'piasurade
planta, iar controlul se realizeaza in sensul recunoa?terii daunatorului;
semnalare intra ?i iatercelulara, iar m cele d'in. urma, desfa§urarea
raspunsului de aparare localizata §i sistemica. . , ; .
Mithofer §i al. (2004) precizeaza faptul ca plantele shitetizeaza §i
acumuleaza metabolifi secundari §i dupa tratamentul cu un factor abiotic de
stres, mai ales ioni ai metalelor grele, un exemplu cunoscut fiind eel al
ghceolinelor, fitoalexme din grupa izoflavonoizhor, implicate i n
hiteracfiunea soiei {Glycine max L.) cu oomiceta patogena, Phytophthora
sojae,:
S-a propus ipoteza unui mecanism care leaga reacfhle stresului
oxidativ (comun atat in cazul interacfiunii metale grele, patogeni §i plante),
cu procesele de oxidare a hpidelor generatoare de oxhipine.
Oxilipinele sunt compu§i derivati din lipide, identificate foarte
recent ca molecule semnal in plante, ehchate de patogeni §i induse §i i n
procesele de aparare fafa de metale grele.
in legatura cu modul de formare a acestora, se precizeaza ca radicalii
hberi provoaca daune protemelor, ADN, hidrafilor de carbon ?i hpidelor.
Acfiunea ROS asupra membranelor celulare are ca rezuhat peroxidarea
acizilor gra?i nesaturafi (PUFA) dm lipidele membranale, reacfie
neenzimatica inifiata i n special de cele mai reactive spech de oxigen: "OH §i
"OaH, care sunt mai lipofhe, comparativ cu formele non-protonate: "02 ?i
ca urmare, penetreaza mai u5or membrana. PUFA aparfm celor mai
sensibile molecule, fafa de oxigen ?i se pare ca natura a selectat aceasta
proprietate a PUFA pentru scopuri de semnalizare (SpheUer, 2003). PUFA
sunt localizafi 'la suprafata celulelor §i organhelor, nu sub forma libera ci
conjugati cu fosfo-§i galactohpide, iar orice modificare la nivelul structurii
membranei, i n mod aparent va activa fosfohpazele legate de membrane,
determmandu-se eliberarea PUFA, care vor constitui substrat pentru
lipoxigenaze. Produ§ii de peroxidare ai Hpidelor §i produ§ii generafi
•ulterior reprezinta semnale biologice.
•peroxidarea hpidelor pe cale enzimatica imphca: a- dioxigenaza,
peroxidaze sau lipoxigenaze (LOX), care pot converti acizh gra§i nesaturafi,
la peroxizi lipidici.
324
In plantele superioare, prhicipahi PUFA sunt acidul linoleic (C18;2)
§i acidul linolenic (C18:3), principale sulpstraturi pentru- LOX, care
catahzeaza oxidarea acidului gras C18, fie m'9 s'au 13 hidi-op'eroxizi, oriun
amestec al lor, in raport cu enzima, Uherior, intervin diferite modhficari
enzimatice care due la generarea unui larg numar de oxilipine, diferhe
structural.
Asemenea ahor agenfi bioticl §i in cazul daunatorilor exista
genotipuri rezistente. Din acest punct de vedere, numeroase clase de
substanfe alelochiipice se. cunosc a avea spre exemplu efecte opuse asupra
specihor de insecte adaptate sau neadaptate, iar valoarea acestor compu5i in
protejarea plantelor poate sa varieze i n raport cu proportia speciilor adaptate
?i neadaptate din cadrul comunhafii de erbivore.
Chew (1988), chat de Hare §i Ehe (2002) menfioneaza faptul ca
luand ca exemplu cruciferele, selecfia naturaia poate favoriza producerea de
glucozinolati atunci cand predomma speciile slab adaptate in cadrul
comunhafii de erbivore, insa este defavorizata producerea unor astfel de
compu5i, atunci cand comunhatea de erbivore este dominata de „speciali?ti"
care exploateaza glucozinolatii sau produ?ii de degradare ai acestora, pentru
recunoa§terea gazdei.
Caracteristiche care confera rezistenfa la unele spech erbivore, dar
susceptibihtate la ahele se spune ca sunt purtatoare ale unui "cost ecologic"
{Simms, 1992).
La planta perena Datura -^'rightii Regel (Solanaceae) (dimorfa in
priviata trichomilor glandulari pe frunze, in sudul Califomiei) s-a
identificat un potential cpst ecologic al producerii trichomilor glandulari.
Plantele fie produc i n cea mai mai-e parte (> 90%) trichomi glandulari §i la
pipah apar rigide sau ele produc un procent simhar de trichomi neglandulari
?i par ca o catifea la pipah. Diferenfa principala dintre plantele rigide §i cele
catifelate este secrefia esterhor ach glucozei dhi trichomii glandulari ai
plantelor rigide (Hare, 2005). De asemenea aceste doua tipuri de plante mai
difera §i din ahe puncte de vedere,-vinsa nu se diferenfiaza in privinfa
confinutului in apa, confmutului total de azot, glucide solubile, alcaloizi
totah sau fenoh totali.
Trichomii glandulari asigura nivele variate de aparare fafa de diferifi
membri ai comunhafu locale de erbivore, dar totodata ehmina sau reduc
semnificativ daunele provocate de Empoasca sp., Epitrix spp. §i Trichobaris
compacta, insa nu reduc daunele provocate de insecta ie/na daturaphila. i n
privmfa raspunsului la T. notatus s-a constatat ca plantele cu trichomi
glandulari au fost evident mai susceptibile. De fapt, deoarece ultimele doua
erbivore cauzeaza cele mai mari pagube, plantele cu tiichomi glandulari
sufera daune mai mari comparativ cu plantele cu trichomi neglandulari.
325
 De altfel, la plantele incapabile de a produce bariere constitutive de
aparare precum peril glandulari, plini cu uleiuri volatile Lritante, ori anumite
structuri morfologice, precum spini §1 peri infepatoii, atacul erbivorelor
devine devastator, conducand la distrugerea fesuturilor.
In aceea§i ordine de idei, Traw ?i Bergelson (2003) au dernonstrat cS
\& Arabidospsis daunele provocate artificial §i acidul jasmonic au determinat
0 cre§tere a formarii trichomilor pe frunze (flgura 7.16.). Prezenta
trichomilor normali la mutante jar 1-1, dupa tratamentul cu acid jasmonic a
sugerat ca nu este necesara adenilarea acidului jasmonic. Acidul salicilic
insa a avut un efect negativ asupra producerii trichomilor §i a redus evident
efectul acidului jasmonic, ceea ce sugereaza un „cross-ialk" negativ intre
cahe jasmonat §i salicilat. De asemenea, acidul giberehc §i acidul jasmonic
au avut un efect shiergic i n privinfa producerii trichomilor.
>SiA
II-
my
ft! ! >.* 'M i
Figixm 7J(>. Efectefi.a 0,1 ^ 1 tnJ<l add. jasmonic
4^.aM)^ tjisitfiijwlot;flutMSrultifcithoKalor,
(dupSTOT Ji Befgftlson. 2003) • anterior.
326
Studihe genetice efectuate la Arabidopsis au stabhit ca acidul
jasmonic joaca un rol critic In dezvoltarea anterelor §1 formarea polenului,
dar nu este esenfial pentru alte aspecte ale dezvoharh i n cadrul ciclului de
viafa al plantei. L i §i al. (2004) descriu caracterizarea fenotipica §i
moleculara a unei mutante sterhe de tomate (jasmonic acid-insensitive 1
[jail]) care este deficienta i n semnalarea JA. Cu toate ca mutanta a
exprimat o reducere a viabiUtafii polenului, sterihtatea a fost cauzata de un
control defectuos al maturaru seminfei, ceea ce s-a asociat cu cu o pierdere a
acumularii proteinelor inhibitorilor proteiuazei reglate de JA i n fesuturhe
reproducatoare. Plantele jail au prezentat cateva fenotipuri la care a fost
compromisa rezisteufa la paianjeni §i care au prezentat o dezvoltare
anormala a trichomilor glandulari. S-a demonstrat ca aceste defecte au fost
cauzate de pierderea funcfiei unui omolog la tomate CORONATINE-
INSENSITFVEl. (COIl), necesar pentru procesele semnalaru JA la
Arabidopsis. Se indica faptul ca, calea semnalarii JA/COIl regleaza procese
de dezvoltare distincte in diferite plante §i se sugereaza rolul pe care i l are
JA i n promovarea raspunsurilor de aparare bazate pe trichomu glandulari.
Ingineria genetica a constituit un mijloc pentru imbunatafirea
caracteristicilor la Populus, obfmandu-se rezultate considerabile i n ce
prive§te rezistenfa la insecte, toleranfa la erbicide, accelerarea infloririi,
fitoremedierea compu§ilor toxici §i modificarea caUtafh lemnului, prin
manipularea call de biosinteza a hgnhiei (Rishi §i al, 2001).
Daunatorii Hyphantria cunea, Clostera anastomosis §i Limantria
dispar (lepidoptere) §i Chrysomela scripta, Chrysomela tremulae
(coleoptere) provoaca defoherea §i determma cre§terea slaba la Populus.
Impotriva acestor insecte, unele proteine precum inhibitorii proteinazei,
lectme §i toxine cristaloide dia Bacillus au proprietafi insecticide, cu moduri
diferite de acfiune. Prin urmare, plantele transgenice care confin gene ce
codifica aceste macromolecule sunt protejate impotriva insectelor finta.
Rezistenfa transgenics
Referitor la rezistenfa trangenica la hasecte, eel mai cunoscuta §;i
totodata eel mai folosita comercial este expresia toxinelor de la Bacillus
thuringiensis (Bt) a§a cum au demonstrat §i He §i a l (2006), dar exista §i
ahe exemple de proteine cu activitate insecticida, a5a cum s-a menfionat
Rezuhate hiteresante au fost obfhiute §1 i n cazul rezistenfei plantelor
de Brassica juncea (planta uleioasa), fafa de afidul Lipaphis eiysimi,
cunoscut ca afidul mu5tarului (Dutta §1 a l , 2005).
327
 Cercetarile anterioare au evidenfiat ca lectina din frunza de Allium
sativum (ASAL) a avut activitate insecticida asupra L . eiysimi §i a fost
purificata o proteina receptor cu mare afmitate la ASAL. Proteina s-a
identificat a fi SymL, cu rol in. medierea transmiterii afidului prin
intermediui virusurilor. Plecand de la aceste rezultate, pentru dezvoltarea
rezistenfei impotriva daunatorului, a fost exprimata ASAL i n mu§tar, iar
biotestele au demonstrat eficacitatea ASAL in a reduce supravietuirea §i
fecunditatea L . eiysimi, ca prim raport ce arata susteinabilitatea rezistenfei in
plante transgenice de B. juncea cu gena ASAL, impotriva daunatorului finta
reprezentat de afidul mu§tarului.
Interesant este faptul ca au fost exudate i n sol proteine larvicide
codificate de genele ciy de la Bacillus thuringiensis, la plantele transgenice
de porumb, orez §i cartof, dar nu la cele de bumbac, tutun. Substanfele
eliberate de porumb §1 orez au fost toxice pentru viermele tutunului
(Manduca sexta) §i cele exudate de.-cartof, pentru larva gandacului de
Colorado (Leptinotarsa decemlineata).-
Explicafia cu privire la. diferenfele intre specii i n ce prive§te
exudarea toxinelor nu sunt cunoscute. Toxinele s-au dovedit a persista in
sol, ca urmare a legarii lor pe suprafafa unor particule active, precum. cleiuri
miaerale, substanfe humice, ceea ce a redus biodegradarea lor. Totu?i,
eliberarea toxinelor in sol ar putea spori controlul insectelor daunatoare
finta, in tunp ce pot constitui §i un hazard pentru organismele non-finta
§i/sau crejterea selecfiei insectelor finta rezistente la toxine (Saxena §i al,
2004). ^
In legatura cu eficachatea unor produse biologice pe baza de
Bacillus thuringiensis \. tenebrionis, Galani §i al. (1997) in urma testelor de
patogenitate in condifii de laborator fafa de msecta test Terebrio molitor §i
i n condifii de camp fafa de larvele insectei Leptionotarsa decemlineata
(folosind cinci monstre de produs dm B.t. tenebrionis, trei sub forma de
pulbere umectabila §i doua ca suspensii concentrate) au demonstrat
urmatoarele:
- testele realizate in condifii de laborator au relevat faptul ca
preparatele condifionate cu lactoza (PU) au fost mai eficace;
- testele in camp fafa de larvele gandacului din Colorado, preparate
experimentale condifionate (SC) au manifestat eficacitate superioara
celor condifionate ca PU.
Crearea j i comerciahzarea produselor agricole transgenice rezistente
la principalii daunatori a fost unui dhitre primele succese ale biotehnologiei
plantelor, dar aceasta rezistenfa ar putea fi de scurta durata, ca urmare a
328
capacitafii msectelorde a dezvoha rezistenfa impotriva produ?hor cu efecte
insecticide ale unei singure gene, •
Pentru a se asigura durabilitatea rezistentei au fosf dez\>oltate noi
StrategU potential utile pentru asigurarea longevitatii celei de-a doua ?i a
treia generatie'de plante rezistente la hisecte (Ferry §1 a l , 2006).
BIBLIOGRAFIE
Aldea, M , , Hamilton,* J.G., Resti, I P . , Zangerl, A.R., Berenbaum, M.R.,
DeLucia, E.H. 2005. Indirect effects, of insect herbivory on leaf gas
exchange in soybean. Plant, Ceh and Environment. Vol. 28: 402-411.
Baldwin, I T . 2001. An ecologically motived analysis o f plant - herbivore
interacrion in nativtobacco. PlantPhysiology, Vol. 127: 1449-145.8.
Bostok, R.M. 1999. Signal conflicts and synergies in induced resistance to
muhiple attackers. Physiological Molecular Plant Pathology, Vol. 55: 99-
109.
Bostok, R.M., Karban, R , Thaler, S., Weyman, P.D.,Ghchrist, D. 2001. Signal
interactions hi induced resistance to pathogens and insect herbivores.
EuropeanJournal of Plant Pathology, V o l 107: 103-111.
Cespedes, C.L., Saiazar, J.R., Martinez, M.., Aranda E. 2005. Insect grov»ffli
regulatory effects of some extracts and sterols from Myrtillocactus
geometrizans (Cactaceae) against Spodoptera frugiperda and Tenebrio
molitor. Phytochemistry, Vol. 66: 2481-2493.
Damle, M.S., Giri, A.P., Sainani, M,N, Gupta, V,S, 2005. Higher accumulation
of proteinase inhibitors in flowers than leaves and fruits as a possible basis
for differential feeding preference of Helicoverpa armigera on tomato
(Lycopersicon escidentum M i h , Cv. Dhanashree). Phytochemistry, Vol66:
2659-2667.
Dutta, I , Majumder, P., Saha, P., Ray, K., Das, S. 2005. Constitutive and
phloem specific expression of Allium satinmi leaf agglutinui (ASAL) to
engineer aphid (Lipaphis erysimi) resistance in tiansgenic Indian mustard
(Brassica juncea). Plant Science, Vol. 169: 996-1007.
Ferry, N . , Edwards, M.G., Gatehouse, I , Capeh, T., Christou, P., Gatehouse,
A.M.R. 2006. Transgenic plants for .insect pest control: A forward looking
scientific perspective. Transgenic Research, Vol. 15: 13-19.
Galani, G., Co5coriecj:, P., Tudorache, M . , Andrei, A M . 1997. Eficacitatea unor
produse biologice pe baza de Bacillus thuringiensis v. tenebrionis,
condifionate sub forma de pulberi umectabile (PU) ?i suspensii concentiate
329
 (SC). Sesiunea §tiija|ifica Anuala a I.C.P.P. Bucure^ti - Strategii de
protecfie a plantelor cu impact redus asupra mediului. 2-3 Aprilie.
Grudkowska, M . , Zagdanska, B. 2004. Multifunctional role of plant cysteine
proteinases. Acta Biochimica Polonica, Vol. 51: 609-624.
Hare, J.D., Ehe, E. 2002. Variable insect hnpact of diverse insect herbivores on
dhnorphicDatura wrightii. Ecology, Vol. 83: 2711-2720.
Hare, J. D. 2005. Biological activity of acyl glucose esters from Datura
wrightii glandular trichomes against three native msect herbivores. Journal
ofChemical Ecology 31: 1475-1491.
Harfouche , A.L., Shivaji, R., Stocker, R , WiUiams, P.W., Lutlie, D.S: 2006.
Ethylene Signahng Mediates a Maize Defense Response to Insect
Herbivory. MPMI, Vol. 19: 189-199.
He, K., Wang,Z., Bai, H., Zheng, L., Wang, Y., Cui, H. 2006. Efficacy of
transgenic Bt cotton for resistance to the Asian com borer (Lepidoptera:
Crambidae). Crop Protection, Vol, 25: 167-173.
Huber, D.P.W., Phyhppe, R.N., Godard, K.A., Sturrock, R.N., Bohhnann, J.
2005. Characterization of four terpene synthase cDNAs from methyl
jasmonate-induced Douglas-fir, Pseudotsuga menziesii. Phytochemistry,
Vol 66: 1427-1439.
Kant, M . R , Ament, K., Sabelis, M.W., Haring, M.A., Schuurhik, R.C. 2004.
Differential Timing of Spider Mhe-Induced Dhect and Indirect Defenses in
Tomato Plants. PlantPhysiology, Vol. 135: 483-495.
Karban, R., Baldwin, I.T. 1997. Induced responses to herbivory. Univ. of
Chicago Press, Chicago, Ihinois.
Karen Gomez, S., Oosterhuis, D.M., Rajgum, S.N., Johnson, D.R. 2004. Fohar
antioxidant enzyme responses in cotton after aphid herbivory. Journal of
Cotton Science, Vol. 8: 99-104.
Kielkiewicz, M . , Puchalska, E., Czajkowska, B. 2005. Changes iu biochemical
composhion of needlee of ornamental dwarf spmce {Picea glauca- Conica-)
induced by spmce spider mhe {Oligonychus ununduis jacobi, Acari:
Tetranychidae) feeding. Physiologia Plantamm, Vol. 27: 463-473.
Klmgler, J., Creasy, R , Gao, L., Nair, R.M., Cahx, A S . , Jacob, H.S., Edwards,
0.R, Karam B., Singh, K.B. 2005. Aphid Resistance iu Medicago
truncatula Involves Antixenosis and Phloem-Specific, Inducible Antibiosis,
and Maps to a Single Locus Flanked by NBS-LRR Resistance Gene
Analogs. PlantPhysiology, Vol. 138: 1445-1455.
Li,C,, WUhams, M.M., Loh, Y-T., Lee, G.L, Howe, G,A, 2002, Resistance of
Cuhivated Tomato to Ceh Content-Feedmg Herbivores Is Regulated by the
Octadecanoid-SignahngPathway, PlantPhysiology, Vol, 130: 494-503.
Li, L., Zhao, Y., McCaig, B.C., Wmgerd, B . A , Wang, J., Whalon, M.E.,
Pichersky, E., Gregg A., Howe, G.A. 2004. The Tomato Homolog of
330
CORONATINE-INSENSITIVEl.Is Required for the Maternal Control of
Seed Maturation, Jasmonate-Signaled Defense Responses, aiid Glandular
Trichome Development. Plant Cell, Vol 16: =126-143.
Lou, Y., Baldwin, I.T- 2006. Shenchig of a germhi-Uke gene in Nicotiana
attenuata improves performance of native herbivores. Plant Physiology
Preview.
Macedo, T.B., Peterson, R.K.D., Weaver, D.K., Morrhl, W.L. 2005. Wheat
stem sawfly, Cephus cinctus Norton, impact on wheat primary metabolism.
• A n ecophysiological approach. Environmental Entomology, Vol. 34: 719-
726.
Maffei, M . , Bossi, S., Spheller, D., Mithofer, A., Boland, W. 2004. Effects of
feading Spodoptera littoralis on lima bean leaves. I . Membrane potentials
iutracelular calcium variations, oral secretions and regurghate compounds.
Plant Physiology, Vol. 134: 1752-1762.
McConn, M . , Creelman, R.A., Bell, E., Muhet, I.E., Browse, J. 1997.
Jasmonate is essential for insect defense m Arabidopsis. .Plant Biology, Vol.
94: 5473-5477.
Mewis, I . , Appel, H.M., Horn, A , Raina, R., Schultz, C. 2005. Major Signahng
Pathways Modulate Arabidopsis Glucosiaolate Accumulation and Response
to Both Phloem-Feeding and Chewing Insects. Plant Physiology, Vol. 138:
1149-1162.
Meho, M.O., Shva-Filho, M.C. 2002. Plant-insect interaction: an evolutionary
arms race between two distinct defence mechanisms. Brazilian Journal Plant
Physiology, Vol. 14: 71-81.
Miher, B., Madhao, L.L., Ralph, S., Bohlmann, J. 2005. Insect-Induced
Conifer Defense. Whhe Pme Weevh and Methyl Jasmonate Induce
Traumatic Resinosis, de Novo Formed Volathe Emissions, and
Accumulation of Terpenoid Synthase and Putative Octadecanoid Pathway
Transcripts m Sitka Spmce. PlantPhysiology, Vol. 137: 369-382.
Mithofer, A., Maitrejean, A., Boland, W. 2004. Structural and biological
diversity of cychc octadecanoids, jasmonates, and mimetics. Journal of
Plant Growth Regulation, Vol. 23: 170-178.
Mithofer, A , Wanner, G., Boland, W, 2005. Effects o f Feedhig Spodoptera
littoralis on Lhna Bean Leaves, n . Contiauous Mechanical Wounding
Resemblmg Insect Feedhig Is Sufficient to Ehcit Herbivory-Related
Volatile Emission. PlantPhysiology, Vol. 138: 1160-1168.
Mondego, L M . C , Fhho, O.G., Bengtson, M.H., Drammond, R.D., Felix, I d e
M., Duarte, M.P., Ramho, D., Maluf, M.P., Sogayar, M . C , Menossi, M .
2005. Isolation and characterization of Coffea genes induced during coffee
leaf miner {Leucoptera cojfeelld) infestation. Plant Science, Vol. 169: 351-
360.
331
 P.J,, Thompson, G.A. 2001. Molecular Responses to Aphid Feedmg i n
bidopsis in Relation to Plant Defense Pathways. Plant Physiology, V o l .
: 1074-1085.
S.J. 2005. The brain of plants: neurotransmitters, neuroregulators and
'otoxins. The First Symposium on Plant Neurobiology, Florence - Italy,
k of Abstracts: 23.
C. , Corneanu, M . , Corneanu, C.G., Hanescu, V., Smarandache, C O .
}. The effect of some defohation insects on some physiological
esses in Quercineae. Acta Horti Botanidi Bucurestiensis. Vol. 28: 337-
., Mori, N . , Kuwahara, Y., Nishida, R. 2006. A hemiterpene glucoside
probing deterrent of the bean aphid, Megoura crassicauda, from a non-
vetch, Vicia hirsuta. Phytochemistry, Vol.67: 584-588.
D. , Taylor, I.E. 2003. Crosstalk between plant responses to pathogens
lerbivores. A view from the outside hi. Comparative Biochemistry and
iology Part 134: S1-S2 37.
v., Farag,M.A., Krishnamachari,V., Zhang, H., Ryu, C-M., Kloepper,
2005. Elicitors and primhig agents initiate plant defense responses.
Dsynthesis Research. Vol. 85: 149-159.
.E., Feys, B.J., Van der Biezen, E.A., Noel, L., Aarts, N., Austin, M.J.,
la, M . A , Frost, L.N., Daniels, M.J., Jones, J.D.G. 2000. Unravelmg R
mediated disease resistance patways in Arabidopsis. Molecular Plant
)logy, Vol.1:17-24.
, R.K.D., Higley, I.G. 2001. lUuminatmg the black box: the
onaship between injury and yield, pp. 1-12. I n Peterson R.K.D, and
y, I.G. eds. Biotic stress and yield loss. CRC, Boca Raton, FL.
R.K.D,, Shannon, C.L., Lenssen, A W . 2004. Photosynthethic
uses of legume species to leaf-mass consumption injury,
onmental Entomology, Vol.33: 450-456.
I, P., Weber, H., Damond, M., Farmer, E.E. 2000. Differential Gene
ssion m Response to Mechanical Wounding and Insect Feeding in
dopsis. Plant Ceh, Vol. 12: 707-720.
..K. 2001. Influence of symbiotic colonization on oak seedling growdi
ihability for insect herbivory. Environmental Entomology, Vol. 30:
54.
I . , Nelson, D., Goyal, A. 2001. Improvement of Populus through
c mgineering. Indian Journal Plant Physiology, Vol.6: 119-126.
2004. Cercetari privind pierderile de producfie cauzate de atacul
;lui vestic al radachhlor de porumb {Diabrotica virgifera virgifera
i), masuri de prevenire §i combatere, Lucrari §tihi§ifice U.§.A.M.V.
3§ti, Seria A, Vol. X L V I : 242-244.
Sardesai, N . , Subramanyam, S., Nemacheck, J.,Williams, CE. 2005.
Modulation of defense-response gene expression i n wheat during rfessian
fly larval feedhig. Journal of Plant Interactions, Vol. 1: 39-50.
Saxena, D., Stewart, C N . , Altosaar, I , Shu, Q., Stot, G. 2004. Larvicidal Cry
proteins from Bacillus thuringiensis are released hi root exudates of
transgenic B. thuringiensis com, potato, and rice but not of B. thuringiensis
canola, cotton, and tobacco. Plant Physiology and Biochemistry, V o l . 42:
383-387.
•Schmidt, D.D., Voelckel, C , HartJ, M . , Schmidt, S., Baldwin, I.T. 2005.
Specificity in Ecological ^Interactions. Attack from the Same Lepidoptera
Herbivore Results in Species-Specific Transcriptional Responses i n Two
Solanaceous Host Plants. PlantPhysiology, V o l 138; 1763-1733.
Schultz, J.C. 2002. Shared Signals and the Potential for Phylogenetic Espionage
Between Plants and Animals. Integ, and Comp. B i o l , Vol. 42; 454-462.
Simms, E.L. 1992. Costs of plant resistance to herbivory. Pages 392-425 in
Fritz, R.S. and E.L. Simms, eds. Plant Resistance to Herbivores and
Pathogens; Ecology, Evolution, and Genetics. Univershy of Chicago Press,
Chicago.
Spiteher, G. 2003. The relationship between changes in the ceh wall, hpid
peroxidation, prohferation, senescence and ceh death. Physiologia
Plantamm, V o l 119:5.
Stone, C , Chisholm, L., Coops, N . 2001. Spectral reflectance characteristic o f
eucalypt fohaje damaged by msects. Aust. J. B o t , Vol. 49: 687-698.
Subramanyam, S., Sardesai, N . , Puthoff, D.P., Meyer, J.M., Nemacheclc, J.A.,
Gonzalo, M . , Whliams, C E . 2006. Expression of two wheat defense-
response genes, Hfr-1 and Wci-1, under biotic and abiotic stresses. Plant
Science, Vol. 170: 90-103.
Thaler, J.S., Stout, M.J., Karban, R , Duflfey, S.S, 2001, Jasmonate- mediated
induced plant resistance affects a community o f herbivores. Ecological
Entomology, Vol, 26: 312-324,
Thaler, J,S,, Bostock, R,M, 2004, Interactions between abscisic acid mediated
responses and plant resistance to pathogens and insects. Ecology, Vol. 85:
48-58.
Traw, M.B., Bergelson, J. 2003. Interactive Effects of Jasmonic Acid, Sahcylic
Acid, and Gibberehin on Induction of Trichomes hi Arabidopsis. Plant
Physiology, Vol. 133; 1367-1375.
Voelckel, C , Baldwin, I.T. 2004. Herbivore-induced plant vaccination. Part I I .
Array -studies reveal the transience of herbivore-specific transcriptional
imprints and a distinct imprhat from stress combinations. The Plant Journal
Vol, 38; 650-663.
333
Zavala, J.A., Patankar, A.G., Gase, K., Hui, D., Baldwiiij; I T . 2004.
Manipulation' of Endogenous Trypsin P-roteioase Inhibitor; Production in,,
Nicotiana attenuata Demonstrates •Their. Function as Afttiherbivore'
Defenses. PlantPhysiology, Vol. 134: 11.81-1190. :

V,

334