Prezentare generală

Republica Populară Chineză este cea mai mare țară din Asia de est, iar din punct de vedere
al numărului e locuitori China este cea mai populată țară din lume, aici concentrându-se
aproximativ 19% din populația totală a globului.
Cu privire la organizarea administrativă a statului chinez putem enunța că este compusă dintr-
un număr de 22 de provincii. Capitala chineză se află la Beijing, iar cel mai întins oraș este
Shanghai. Limba oficială vorbită este cea chineză.
Elemente de evoluție economică în timp
În China este foarte frecventă noținea de angajare pe viață, astfel aceștia își păstrează același
loc de muncă pe tot parcursul vieții.
Din puct de vedere economic situația Chinei la începutul secolului XX nu era cea mai prospera,
astfe aceata era un stat cu un nivel scăzut de dezvoltare, fiind pentru marile puteri coloniale
occidentale un punct de exploatare economică.
Țara a început sa se confrunte cu probleme sociale si economice foarte grave, greu de
controlat:
 explozia demografica;
 insuficienta producției agricole și a distribuirii acesteia;
 obturări în numeroase sectoare industriale;
 insuficiența infrastructurii și a transporturilor;
 carențe în formarea unei elite științifice și tehnice;
 lipsa unei gestionari eficiente.1
Toate aceste neajunsuri au favorizat creșterea diferențelor de trai dintre urban și rural, ducând
la dezechilibre între regiuni, deși se urmarea ridicarea nivelului de trai și o dezvoltare egalitară.
Saracia și înapoierea au fost componentele principale ale primului stadiu al socialismului în
China, țară eminamente agricolă, care se baza încă pe munca manuală. Se simțea nevoia din ce
în ce mai mult de o adaptare a doctrinei socialiste la realitațile socio-economice ale țării.
Din anul 2000, notează „Wall Street Journal”, în China au fost create circa 2,5 milioane de
locuri de muncă în industrie, în timp ce restul lumii se afla în dificultate. Pe termen lung, însă,
numărul locurilor de muncă a scăzut considerabil, ajungând de la 98 de milioane, cât era în anul
1995, la 83 de milioane, în 2002. Acest lucru se explica ușor: economia chineză rămâne sub
dominația unui sector public supraabundent și neproductiv, a cărui restructurare va necesita mai
mulți ani. Totodată, guvernul chinez a realizat o infuzie de capital de 45 de miliarde de dolari
la două din primele patru mari bănci naționale. Autoritățile de la Beijing au apelat la rezervele
masive de valută pentru a reechilibra balanța financiară a Băncii Chinei și a Băncii pentru
Construcție înainte de momentul în care vor fi făcute oferte publice pentru acestea și au ca scop
eficientizarea acestora pe fondul creditelor neperformante acordate.
După ce în 2009 aceasta acordă credite Fondului Monetar Internațional în valoare de 50 de
miliarde de dolari, devine a treia putere de decizie din cadrul acestei organizații financiare,
căpătând un rol de finanțator global.
În 2010 China devine a doua putere economică a lumii, înregistrând o valoare a PIB-ului de
5745 miliarde de dolari, treând astfel peste Japonia. Este evidentă creșterea în oridinea mondială
a Chinei, aceasta primește un loc central la masa negocierilor referitoare la cele mai grave
probleme ale lumii.
Parteneri comerciali globali
Statele Unite și China sunt, de mai bine de un an, într-un război comercial, care a costat
ambele economii și a afectat comerțul global. Motivul este evident din tabelele de mai jos. SUA
este cel mai mare importator al produselor chinezești.
Exporturile Chinei
1992 2017

Astăzi, din ce în ce mai multe persoane se îndreaptă către sectorul serviciilor (terțiar). Acest
fapt este în acord cu intenția guvernului de a slăbi, treptat, dependența economiei față de
sectorul de producție și de a o reorienta către sectoare de activitate bazate pe servicii și consum.
Se anticipează că eforturile de reechilibrare a economiei vor fi însoțite, pe termen scurt și mediu,
de unele urmări negative, precum: accentuarea problemei șomajului, volatilitatea pieței,
încetinirea creșterii economice (drept consecință a scăderii exporturilor, după decenii de
creștere anuală la valori de până la 20%, precum și din cauza îmbătrânirii demografice), dar și
altele.
 Aceste consecințe au început să se manifeste deja. În 2015, China a înregistrat cea mai mică
creștere economică din ultimii 24 de ani, de numai 7,4%. În ciuda acestui fapt, tot în 2015 China
a însumat 15% din PIB-ul total realizat pe glob. Observăm, așadar, că din cauza dimensiunii
sale impresionante, volatilitatea economiei chineze afectează întreaga economie globală.
Principalele temeri vizează intensificarea volatilității piețelor financiare, slăbirea investițiilor în
industria extractivă de resurse prime, fluctuații majore în prețul petrolului și a diverselor resurse
naturale, etc..

În ciuda numeroaselor obstacole cu care s-a confruntat până acum, China a avut realizări
remarcabile, atât în plan economic, cât și social. Dacă în 1970, aceasta era una dintre cele mai
sărace țări din lume, puternic dependentă de sectorul agricol și cu o valoare a PIB-ului de numai
o patruzecime din cel al SUA, China a devenit astăzi unul dintre actorii principali pe scena
internațională, jucând un rol importat, atât economic, cât și politic. Câteva dintre principalele
realizări sunt:
 a devenit a doua cea mai mare economie a lumii (calculat în funcție de valoarea PIB-
ului nominal);
 cel mai mare exportator și al doilea cel mai mare importator de mărfuri din lume;
 al patrulea cel mai mare exportator, respectiv al treilea cel mai mare importator de
servicii comerciale la nivel global;
 una dintre destinațiile favorite pentru investiții straine directe din rândul țărilor în curs
de dezvoltare;
 cel mai mare investitor în străinătate din rândul țărilor în curs de dezvoltare.

În ciuda acestui fapt, va mai trece o lungă perioadă de timp până ce China se va putea apropia
de SUA ori de țările dezvoltate din vestul Europei în ceea ce privește standardele de viață.
Povestea creșterii economice a Chinei va continua însă, odată cu schimbarea la față a economiei
chineze, care devine centrată pe servicii și consumatori. Iar succesul sau eșecul acestei
transformări va lăsa urme asupra întregii economii globale.