Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Plutonul Infanterie Motorizată in Ofensivă
Plutonul Infanterie Motorizată in Ofensivă
(Material didactic)
Chişinău - 2006
În prezentul material didactic sînt reflectate noţiunile de bază privind modul de
întrebuinţare a plutonului de infanterie motorizată în lupta de ofensivă.
Materialul didactic de faţă este elaborat în conformitate cu cerinţele
Regulamentului de luptă a trupelor de uscat, programului de învăţămînt la disciplina
“Tactica Generală”.
Prezentul material didactic este destinat pentru acordarea ajutorului studenţilor
Institutului militar la studierea temei “Plutonul de infanterie motorizată în ofensivă”.
Autorul materialului didactic îşi pune ca scop elucidarea principiilor de bază ale
regulamentelor de luptă privind bazele, pregătirea şi ducerea luptei de ofensivă în diferite
condiţii de către plutonul de infanterie motorizată.
Materialul didactic este elaborat de către lectorul catedrei “Tactica Generală” maiorul
Gheorghe Ţurcanu.
Coordonator:
şeful catedrei „Tactica generală” locotenent-colonel
Sergiu Zavulan.
2
CUPRINS
Pag.
ÎNTRODUCERE................................................................................. 5
CAPITOLUL I Bazele luptei de ofensivă........................................... 6
1.1. Bazele ofensivei............................................................ 6
1.1.1. Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul.................... 7
1.1.2. Ofensiva din mişcare........................................................ 8
1.2. Locul, misiunile şi dispozitivul de luptă a plutonului în ofensivă.
Mijloacele date ca întărire. ................................................................... 11
1.2.1. Locul şi misiunile de luptă............................................... 11
1.2.2. Dispozitivul de luptă......................................................... 14
17
1.3. Posibilităţile de luptă ale plutonului de infanterie în ofensivă
1.3.1. Definiţia şi componentele posibilităţilor de luptă............. 17
1.3.2. Metodica calculului posibilităţilor de foc ale plutonului de
infanterie în lupta cu blindatele în ofensivă
22
1.3.3. Metodica calculului posibilităţilor de foc ale plutonului de infanterie
în lupta cu forţa vie în ofensivă 23
CAPITOLUL II Organizarea şi ducerea luptei de ofensivă............... 26
2.1. Pregătirea luptei de ofensivă 26
2.2. Ducerea luptei de ofensivă. 34
2.2.1. Acţiunile plutonului în lupta de ofensivă din mişcare
34
2.2.2. Particularităţile ducerii ofensivei din contact nemijlocit cu inamicul
44
2.3. Ofensiva în condiţii deosebite.................................................... 46
2.3.1. Particularităţile organizării şi ducerii ofensivei pe timp de noapte
46
2.3.2. Organizarea şi ducerea ofensivei în condiţii de
iarnă.................................................................................. 46
2.3.3. Organizarea şi ducerea ofensivei în localitate ................. 48
2.3.4. Organizarea şi ducerea ofensivei în pădure şi în
teren cu culturi înalte ........................................................ 54
SCHEME TACTICE............................................................................. 58
BIBLIOGRAFIE................................................................................... 65
PENTRU NOTIŢE ŞI ÎNSEMNĂRI ................................................... 66
3
ÎNTRODUCERE
4
CAPITOLUL I
5
nisterului de Interne, de gărzi patriotice şi alte formaţiuni de apărare, fără să intre în
compunerea lui.
Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul se poate executa după o regrupare sau
chiar după o deplasare din adîncime şi înlocuirea subunităţilor care se apără în faţă. Esenţa
acestui procedeu este că subunităţile din timp şi în ascuns ocupă poziţiile iniţiale de
plecare la atac. Avantajul procedeului constă în faptul că este posibilă studierea mai
minuţioasă a inamicului, pregătirea şi organizarea mai detailată a luptei. Dezavantajul
principal este aflarea într-un pericol permanent de folosire de către inamic a armamentului
obişnuit şi cel nuclear, concentrarea forţelor şi mijloacelor pe un front îngust, păstrarea în
secret a măsurilor de pregătire.
Plutonului la ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul i se indică:
- poziţia de plecare la ofensivă;
- obiectivul de atac;
- direcţia de continuare a ofensivei.
Pentru plecarea la ofensivă se folosesc tranşeele, şanţurile şi locaşurile de tragere,
şanţurile de comunicaţie şi adăpostirile existente sau cele care se amenajează pe timpul
pregătirii luptei. Poziţiile de plecare la ofensivă se ocupă în ascuns şi, de regulă, noaptea
sau în alte condiţii de vizibilitate redusă. Pe poziţia de plecare la ofensivă se organizează
sistemul de foc şi cooperarea, se maschează minuţios lucrările, respectîndu-se regimul de
luptă anterior ocupării acesteia, se iau măsuri pentru respingerea acţiunilor ofensive şi
încercărilor de infiltrare ale inamicului. Plutoanele din primul eşalon ocupă poziţia iniţială
de plecare la ofensivă în prima tranşee. Plutoanele din eşalonul doi – în tranşeea doi şi trei,
dar se pot afla şi în dispozitiv premărgător de luptă sau de marş.
În misiunea subunităţilor, în funcţie de natura, valoarea şi caracterul apărării
inamicului se indică direcţia şi obiectivul de atac, care se precizează în amănunt pe poziţia
de plecare la ofensivă.
Obiectivul de atac al subunităţilor constă în nimicirea personalului şi mijloacelor
de foc ale inamicului de pe frontul lor de atac din prima tranşee şi cucerirea unui
aliniament situat înapoia acesteia, care să asigure desfăşurarea cu succes a acţiunilor
ulterioare.
După cucerirea obiectivului subunităţile continuă atacul pe direcţia indicată, fără
oprire, primind noi misiuni (obiective de atac).
Pe timpul atacului limitei dinainte a apărării inamicului şi în adîncimea
dispozitivului de luptă subunităţile trebuie să combine cu pricepere focul cu mişcarea, să
manevreze punctele de sprijin şi mijloacele de foc ale inamicului, trecînd cu repeziciune
din dispozitiv de luptă în dispozitiv premergător de luptă şi invers, menţinînd permanent
cooperarea; după caz, să treacă oportun de la acţiuni pe jos, la acţiuni pe transportoare
amfibii blindate (maşini de luptă, automobile) şi invers, pentru a nu da posibilitatea
inamicului să se retragă şi să organizeze noi aliniamente de apărare.
6
pregătirii de foc s-a reuşit să se scoată din luptă majoritatea mijloacelor antitanc ale
inamicului.
În raionul de plecare la ofensivă comandanţii dispun subunităţile în ascuns, de-a
lungul şi în apropierea itinerarelor, folosind proprietăţile naturale de protecţie şi mascare
ale terenului (văi, rîpe, tufari, păduri). În raion se amenajează adăposturi pentru personal,
tehnică militară şi materiale.
Deplasarea spre limita dinainte a apărării se execută în cadrul eşalonului superior.
Pentru asigurarea deplasării organizate şi oportune, desfăşurarea şi trecerea
simultană la ofensivă a tuturor subunităţilor se stabilesc itinerarul de deplasare,
aliniamentul (punctul) iniţial, aliniamentele de coordonare: aliniamentul de desfăşurare pe
coloane de companii, aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane, aliniamentul de
trecere la atac, iar cînd ofensiva se execută de către infanterie pe jos, în afară de aceasta, se
indică aliniamentul de debarcare şi de siguranţă.
7
se stabileşte la depărtarea pînă la 600 m, iar uneori şi mai mult de la limita dinainte a
apărării inamicului.
Aliniamentul de debarcare se stabileşte cît mai aproape de limita dinainte a
apărării inamicului, de regulă, în locurile adăpostite faţă de focul mitralierelor şi
mijloacelor antitanc de luptă apropiată. În afară de aceasta, depărtarea minimă a lui trebuie
să asigure siguranţa efectivului în timpul debarcării de exploziile proiectilelor şi minelor
artileriei proprii.
În dependenţă de condiţiile terenului, aliniamentul de debarcare poate să coincidă
cu aliniamentul de trecere la atac sau să se afle considerabil mai aproape de inamic. Din
experienţa aplicaţiilor depărtarea acestui aliniament de la limita dinainte a apărării
inamicului poate fi de 300 – 400 m.
Debarcarea de pe autovehicule se execută la 1 – 2 km de la limita dinainte a
apărării inamicului. După debarcare autovehiculele se adună în locurile de adunare
stabilite, la o depărtare de 2 – 4 km de la limita dinainte a apărării inamicului. În orice caz,
el trebuie să asigure o viteză înaltă de atac, un consum scăzut de eforturi a efectivului cînd
acţionează pe jos, precum să se reducă la minimum pierderile de la focul inamicului.
În cazul cînd atacul inamicului este prevăzut pe jos, în scopul protecţiei efectivului
şi tehnicii contra obuzelor artileriei proprii, plutonului i se indică aliniamentul de
siguranţă.
Distanţa de siguranţă contra schijelor obuzelor artileriei proprii constituie:
- pentru tancuri – 200 m;
- MLI (TAB) – 300 m;
- infanterie pe jos – 400 m.
Trecerea punctelor şi aliniamentelor sus-numite se determină de către comandant,
reieşind din ora stabilită de atac “C”, depărtarea subunităţilor de la limita dinainte a
apărării inamicului şi viteza de deplasare a subunităţilor.
Îmbarcarea pe tancuri se efectuează la aliniamentul îmbarcării ca desant pe tancuri.
La atingerea acestui aliniament plutonul şi tancurile se opresc şi efectivul, conform
calculului, respectînd măsurile de securitate, efectuează îmbarcarea. Tancurile se
deplasează spre ATA, iar automobilele în locul stabilit.
Pe timpul pregătirii de foc subunităţile se apropie de limita dinainte a apărării
inamicului pe transportoare amfibii blindate (maşini de luptă) sau ca desant pe tancuri.
Misiunile de luptă se dau în raionul iniţial, de concentrare (de plecare) şi se
precizează pe timpul apropierii subunităţilor de limita dinainte a apărării inamicului sau pe
timpul unei scurte opriri de 10-15 minute înapoia acoperirilor din teren.
Ofensiva din mişcare asigură secretul pregătirii acţiunilor, surprinderea inamicului,
vulnerabilitate redusă faţă de loviturile şi focul acestuia.
Obiectivul de atac al subunităţilor se stabileşte în funcţie de tăria apărării pe
direcţia lor de acţiune şi de gradul de neutralizare a armamentului antitanc, fiind uneori
mai adînc decît în ofensiva din contact nemijlocit.
15
Rezultatul realizării manevrabilităţii este devansarea inamicului în deschiderea
focului şi executarea loviturii, ceea ce favorizează (contribuie) la întrebuinţarea (folosirea)
mai deplină a puterii de foc, forţei de lovire şi situaţiei favorabile. Manevrabilitatea
subunităţilor în ofensivă se caracterizează de obicei cu indicii de timp în executarea
manevrei cu subunităţile.
Posibilităţile de manevră – posibilităţile plutonului care caracterizează gradul de
mobilitate şi capacitatea de a executa mişcarea, desfăşurarea la pregătirea şi pe timpul
ofensivei, de schimbare a vitezei şi direcţiei de mişcare, capacitatea plutonului de a
executa manevra pe cîmpul de luptă într-un timp determinat, trecerea porţiunilor
contaminate radioactiv şi chimic, raioanele distruse şi incendiate.
Manevra trebuie să fie simplă, să se execute rapid, în ascuns şi prin surprindere. Ea
se execută cu scopul ocupării unei poziţii favorabile pentru executarea focului asupra
locurilor vulnerabile din dispozitivul de luptă a inamicului sau pentru executarea loviturii
în flanc şi spate. Pentru executarea manevrei se folosesc rezultatele distrugerii nucleare şi
nimicirii cu foc a inamicului, flancurile descoperite, intervalele, cotele terenului, fumul,
aerosolul. Manevra cu focul se adoptă pentru nimicirea mai efectivă a inamicului. Ea
constă în concentrarea focului plutonului (grupei) pe un obiectiv important, transferul
focului de pe un obiectiv pe altul şi executarea focului concomitent pe cîteva ţinte.
16
1.3.2 Metodica calculului posibilităţilor de foc ale plutonului de
infanterie în lupta cu blindatele în ofensivă
Dar în acest caz toate mijloacele antitanc ale plutonului pot fi nimicite. Pentru a
păstra capacitatea de luptă a plutonului şi a îndeplini misiunea de luptă este necesar de
păstrat mai mult de 50 % MLI. În aşa mod, Pl.IMo pe ML în ofensiva asupra apărării
pregătite a inamicului poate nimici până la 2 tancuri.
În plutonul de infanterie motorizată pe TAB sînt trei AG-7, coeficientul eficacităţii
de luptă a cărei este 0,2. Pentru a calcula posibilităţile este necesar de înmulţit cantitatea
17
mijloacelor la coeficientul lor. În cazul dat avem (3 x 0,2 = 0,6) până la un tanc al
inamicului.
Posibilităţile plutonului pe TAB vor fi:
AK – 100
RPK – 150 împuşcături pe minut ( împ/min )
PKT – 250
SVD – 40
Frontul de atac al plutonului este de 300 m. În felul acesta, plutonul este în stare să
producă:
CAPITOLUL II
22
Сomandantul de pluton raportează hotărârea comandantului de companie, apoi
execută recunoaşterea.
Recunoaşterea comandantul de pluton o desfăşoară cu comandanţii de grupe şi
subunităţile de întărire, iar uneori şi cu mecanicii – conductori. Dacă deplasarea în teren
nu este posibilă, comandantul de pluton execută recunoaşterea în raionul iniţial pe harta de
scară mare, pe schemă sau la macheta terenului.
23
- misiunile de luptă a subunităţilor de întărire (ce inamic şi în ce loc să
nimicească, direcţia de tragere, direcţia de ofensivă);
- misiunea locţiitorului său, ordinea de executare a focului din MLI (TAB) şi
locul lor în dispozitivul de luptă al plutonului;
- misiunea de luptă a lunetistului: ţintele ce trebuie nimicite, modul de
observare, de deschidere şi executare a focului, locul în dispozitivul de luptă
şi modul de deplasare;
- misiunea de luptă a puşcaşului – sanitar: locul unde se deplasează în timpul
atacului şi modul de acordare a ajutorului medical răniţilor.
6. Ora când trebuie să fie gata pentru ofensivă.
7. Locul său şi a locţiitorului.
Ordinul de luptă trebuie să fie scurt, precis, în aşa fel încât subordonaţii să înţeleagă
clar ce misiuni au de îndeplinit.
După darea ordinului de luptă comandantul de pluton organizează cooperarea.
28
conducerea continuă cu ele. Comandantul de pluton poate să se deplaseze şi în lanţul de
trăgători.
MLI (TAB), de regulă, asigură atacul plutonului şi trecerea lui prin barajele
genistice explozive cu foc de pe loc, de după adăposturi.
Conducerea cu focul şi cu MLI (TAB) comandantul de pluton o efectuează prin
locţiitorul său, care rămâne în maşină, prin staţia radio, iar cu infanterie debarcată – prin
comenzi date prin voce şi prin semnale.
Descoperind mijloacele de foc, îndeosebi antitanc, care împiedică înaintării
plutonului şi care trebuie nimicite cu focul MLI (TAB), comandantul de pluton dă
comanda: “Vultur 81, aici vulturul 17, reperul 2, în dreapta 50, lângă tufiş RAD pe TAB de
nimicit, aici vultur 17, recepţie”.
Descoperind alte mijloace de foc, comandantul de pluton poate să dea misiunea de
foc prin voce: “Grupele 1 şi 2 din stânga pe înălţime, la copacul singuratic, mitralieră –
nimiciţi”.
Infanteria debarcată trece câmpul de mine după tancuri, pe urmele lor sau prin
culoarele executate.
Odată cu apropierea efectivului de baraje, comandantul de pluton dă comanda:
“Pluton, în direcţia obiectivului cutare, în coloană câte doi (trei), direcţională grupa întâi,
prin culoar, fuga – marş” sau “Pluton, după mine, în coloană câte doi (trei), prin culoar, cu
pas alergător – marş”. Comandanţii de grupe, la rândul său, dau comanda: “Direcţional –
mitralior Codreanu, grupă prin culoar, în coloană câte unu cu pas alergător – marş”.
La această comandă grupele, în ordinea stabilită de către comandantul de pluton,
din mers ocupă locurile în coloana plutonului şi se deplasează nemijlocit înapoia tancurilor
sau prin culoar cu pas alergător, printr-un salt impetuos, în coloană câte doi (trei) cu
intervalele mărite.
Deplasându-se în fruntea grupelor, mitralierii execută focul din mers şi asigură
trecerea prin culoar.
MLI (TAB) în timpul acesta, prin foc din opriri scurte, nimiceşte mijloacele de foc
ale inamicului, care împiedică tancurilor şi infanteriei să treacă prin baraje. Ele trec prin
baraje după coloana plutonului.
Dacă MLI au stabilizatoare, ele pot trece barajele în coloană nemijlocit după tanc.
În acest caz, infanteria trece barajele după MLI.
După trecerea barajelor genistice plutonul de infanterie moto, care atacă pe jos la
comanda comandantului de pluton: “Pluton, în direcţia obiectivului cutare – pentru luptă,
înainte” sau “Pluton, după mine – pentru luptă, înainte” şi la comanda comandanţilor de
grupe: “Grupă, (spre obiectivul cutare, aliniamentul cutare) – pentru luptă, înainte”, repede
în ordinea stabilită ies pe direcţiile sale, se desfăşoară în lanţ de trăgători, deschid foc din
toate mijloacele de foc, nimicind mijloacele de foc în primul rând cele antitanc şi forţa vie
a inamicului şi cu repeziciune se apropie de limita dinainte a apărării inamicului.
MLI (TAB), după trecerea barajelor prin culoare, ajung subunităţile sale, cu focul
din armamentul său sprijină atacul lor şi al tancurilor, acţionând după lanţul de trăgători al
subunităţii sale, iar uneori şi nemijlocit în lanţ.
Apropiindu-se de limita dinainte (tranşeea) a inamicului la 25 – 40 m la comanda
“Pluton, cu grenade – Foc”, infanteria atacă cu grenade inamicul şi la timpul strict stabilit
“C” cu strigăte de “Ura”, din urma tancurilor pătrunde pe limita dinainte (asaltează prima
tranşee), nimiceşte mijloacele de foc şi forţa vie a inamicului prin foc la gura ţevei şi fără
încetare continuă atacul în direcţia indicată în adâncime.
29
MLI (TAB), deplasându-se după subunităţile de la adăpost la adăpost sprijină cu
foc atacul subunităţilor.
În timpul ofensivei comandantul de pluton duce observarea, precizează misiunile
grupelor şi MLI (TAB), de asemenea mijloacelor date ca întărire pentru nimicirea
(neutralizarea) inamicului şi indică pentru tancuri ţintele, care împiedică deplasarea
efectivului.
După cucerirea primei tranşei a inamicului, plutonul de infanterie moto, imediat
înapoia tancurilor, continuă atacul cucerind a doua şi următoarele tranşei.
Atunci când înaintea subunităţilor de infanterie nu acţionează tancurile, ele atacă
inamicul în urma exploziilor proiectilelor artileriei proprii la distanţa de siguranţă.
Distanţa de siguranţă contra exploziilor proiectilelor artileriei proprii constituie:
- pentru tancuri 200 m;
- pentru MLI (TAB) 300 m;
- pentru infanterie 400 m.
La atingerea acestui aliniament, artileria transportă focul în adâncime.
Desăvârşind nimicirea inamicului în punctele de sprijin ale plutoanelor, subunităţile
de infanterie dezvoltă ofensiva în adâncime fără de a coborî în şanţurile de tragere ale
inamicului. În cazuri excepţionale, când inamicul se află în şanţurile de comunicaţie şi
opun rezistenţă 2 – 3 soldaţi din grupă, la ordinul comandantului coboară în tranşee şi
desăvârşesc nimicirea inamicului.
Lupta în adâncimea apărării inamicului se caracterizează prin înaintarea
neuniformă a subunităţilor şi se desfăşoară într-o situaţie complicată şi cu schimbări
bruşte. Înaintarea cel puţin a unei grupe sau a vecinilor comandantul de pluton imediat o
foloseşte pentru dezvoltarea succesului.
În caz de rămânere în urmă a subunităţilor vecine plutonul, fără a înceta atacul, cu o
parte de mijloace de foc, neutralizează ţintele care împiedică înaintarea vecinilor.
Pe unele sectoare de teren procedeul de deplasare se stabileşte de către comandant,
reieşind din relieful terenului şi intensitatea focului inamicului.
Când apărarea inamicului prezintă flancuri descoperite, goluri sau intervale mari,
plutonul pătrunde în flancul şi în spatele punctului de sprijin şi împreună cu subunităţile
care atacă din front prin surprindere, produce panică şi dezorganizare în rândurile
inamicului, îi dezorganizează sistemul de foc, obligându-l să lupte în condiţii nefavorabile
şi creează astfel condiţii pentru încercuirea şi nimicirea lui.
Punctele de sprijin în care inamicul opune rezistenţă, plutonul la fel le ocoleşte şi îl
atacă în flanc şi spate. Pentru executarea manevrei se folosesc acoperirile terenului,
intervalele în dispozitivul de luptă sau flancurile descoperite, în scopul mascării se
întrebuinţează aerosoli şi fumuri.
Schimbarea direcţiei frontului de atac se execută la comanda (semnalul)
comandantului de pluton: “Pluton, la dreapta (stânga), în direcţia obiectivului cutare (spre
aliniamentul cutare) – Marş”.
La schimbarea direcţiei de atac la dreapta (stânga) maşina comandantului de pluton
schimbă direcţia de deplasare spre obiectivul indicat, maşina din flancul stâng (drept) cu
viteză mărită, iar maşina din flancul drept (stâng) cu o viteză micşorată, respectând
intervalele se deplasează în direcţia nouă şi continuă înaintarea în linia de luptă.
Când se acţionează pe jos, schimbarea direcţiei de ofensivă a plutonului se execută
la comanda: “Pluton, la dreapta (stânga) în direcţia obiectivului cutare (la aliniamentul
cutare), direcţionala grupa cutare – Marş”. Grupa direcţională schimbă direcţia spre
30
obiectul indicat, celelalte grupe se deplasează în direcţia nouă şi continuă înaintarea,
respectând alinierea după grupa direcţională.
Uneori schimbarea direcţiei de ofensivă se execută la comanda (semnalul):
“Atenţie, faceţi ca mine” şi comandantul indică direcţia de deplasare prin mişcarea maşinii
sale, iar când se acţionează pe jos – prin semnalul stabilit.
Atunci când ocolirea punctului de sprijin al inamicului nu este posibilă,
comandantul de pluton concentrează focul plutonului, mijloacelor de întărire şi cere focul
subunităţilor cu care cooperează asupra ţintelor, care împiedică înaintării şi printr-un atac
hotărâtor din front desăvârşeşte nimicirea lui şi continuă înaintarea. În adâncimea apărării
MLI (TAB) se deplasează prin salturi de la adăpost la adăpost (de la aliniament la
aliniament), în ascuns de inamic, alegând cele mai favorabile condiţii pentru sprijinul cu
foc al subunităţilor sale.
Pe măsură ce rezistenţa inamicului slăbeşte (scade) plutonul de infanterie moto care
acţionează pe jos, la comanda comandantului superior execută îmbarcarea în maşini sau ca
desant pe tancuri. Pentru aceasta MLI, (TAB) la comanda comandantului de pluton ajung
subunităţile sale, micşorează viteza sau fac o oprire scurtă (tancurile fac opriri scurte
obligatoriu). Efectivul, la comanda comandanţilor “La maşini”, cu pas alergător se
deplasează spre MLI (TAB) ale sale, pun armele la siguranţă, după aceasta la comanda
“Îmbarcarea” repede execută îmbarcarea şi se pregăteşte pentru executarea focului din
mişcare. Ochitorii – operatori la MLI (trăgătorul cu mitraliera de pe TAB) în timpul
îmbarcării efectivului execută observarea după acţiunile inamicului şi asupra terenului şi
nimicesc ţintele descoperite. Acţionând pe MLI (TAB) ca desant pe tancuri, plutonul
continuă să îndeplinească misiunea primită.
Dacă inamicul opune o rezistenţă puternică şi executarea ofensivei pe MLI (TAB)
este imposibilă, atunci infanteria la comanda comandantului repede execută debarcarea, se
desfăşoară în lanţ de trăgători şi cu pas accelerat sau alergător continuă ofensiva,
executând focul din mers.
Comandantul plutonului de infanterie moto care acţionează ca desant pe tancuri
este obligat să repartizeze grupele şi mijloacele de foc de întărire pe tancuri, să indice
comandanţilor subordonaţi misiunile, să precizeze semnalele pentru îmbarcarea,
debarcarea şi modul de indicare a ţintelor. Acţionând ca desant pe tancuri, subunităţile de
infanterie cu focul său nimicesc mijloacele antitanc de acţiune apropiată. Pentru nimicirea
inamicului, care împiedică înaintării tancurilor, precum şi pentru acordarea ajutorului în
trecerea barajelor şi obstacolelor, infanteria poate să se debarce. Cu prima posibilitate, ea
din nou execută îmbarcarea pe tancuri şi continuă deplasarea înainte.
Descoperind mijloacele de nimicire în masă poziţiile artileriei, plutonului, iscusit
folosind căile de acces ascuns, impetuos pătrunde spre ele şi, printr-un atac hotărâtor,
nimiceşte forţa vie a inamicului şi scoate din funcţie instalaţiile de lansare RAD, tunurile,
aruncătoarele de mine ş.a.
Barajele genistice şi obstacolele, care se întâlnesc în adâncimea apărării inamicului,
plutonul le ocoleşte sau le trece prin culoare executate. Executarea culoarelor de către
subunităţile de pioneri – genişti se acoperă cu focul plutonului.
Zonele contaminate, de regulă, plutonul le trece pe MLI (TAB), autovehicule,
folosind mijloacele de protecţie individuală sau le ocoleşte pe direcţiile, care asigură cel
mai mic grad de iradiere, indicate de către comandantul de companie.
Pe sectoarele de teren greu accesibile pentru tancuri, subunităţile de infanterie pot
să depăşească tancurile şi să înainteze sub acoperirea focului lor şi MLI (TAB).
31
Pe măsură ce se trec aceste sectoare, tancurile din nou se deplasează înainte şi
continuă ofensiva.
Dacă infanteria a nimerit pe un sector bătut cu focul artileriei (aruncătoarele de
mine), el iese din acest sector printr-un salt hotărâtor înainte şi continuă ofensiva.
O deosebită atenţie în timpul ofensivei se acordă respingerii contraatacului
inamicului.
În timpul respingerii contraatacului inamicului o mare importanţă are alegerea
procedeului de respingere, care depinde de componenţa şi direcţia acţiunilor inamicului,
situaţia plutonului şi caracterul terenului. La respingerea contraatacurilor este necesar de
separat infanteria de tancuri şi de a o nimici pe părţi. În primul rând se nimiceşte şi MLI
(TAB).
Inamicul care contraatacă plutonul îl atacă în cooperare cu alte subunităţi, printr-un
atac hotărâtor sau la indicaţia comandantului de companie, de la început, nimiceşte
inamicul cu foc de pe un aliniament favorabil. În acest caz, tancurile şi MLI (TAB) ocupă
poziţiile de foc după adăposturile apropiate, iar efectivul plutonului de infanterie moto
execută debarcarea şi ocupă poziţiile favorabile, de regulă, înaintea lor. După aceasta
plutonul, prin atac desăvârşeşte nimicirea inamicului.
Subunitatea care n-a fost supusă contraatacului, măreşte viteza sa de înaintare în
scopul ieşirii în flancul şi spatele inamicului care contraatacă.
Observând retragerea inamicului, comandantul de pluton imediat organizează
urmărirea şi raportează comandantului superior, comunicând despre aceasta vecinilor.
În dependenţă de situaţie, acţionând în dispozitiv de luptă, premergător de luptă şi
de marş, plutonul, folosind cu pricepere cutele terenului şi alte capacităţi de mascare a
terenului, depăşeşte hotărârea inamicului pe itinerare paralele, iese spre căile de tragere a
lui şi printr-un atac hotărâtor în flanc şi spate îl nimiceşte pe părţi, în cooperare cu
subunităţile care acţionează din alte direcţii, continuând urmărirea în direcţia indicată.
Dacă după situaţia creată urmărirea inamicului pe itinerare paralele este imposibilă,
atunci plutonul, prin acţiuni hotărâtoare, pătrunde în dispozitivele de luptă ale subunităţilor
de acoperire în cooperare cu vecinii, le nimiceşte şi pătrunde la forţele principale ale
inamicului, care se retrage atacându-le din front (spate).
Plutonul de infanterie moto, care constituie rezerva batalionului, se deplasează
după subunităţile care atacă la depărtarea indicată de către comandantul de batalion, în
gătinţă pentru dezvoltarea ofensivei, nimicirea inamicului, care a rămas în spatele
subunităţilor care atacă, sau pentru îndeplinirea altor misiuni.
Primind misiunile pentru introducerea în luptă, comandantul de pluton din mers
pune misiunile grupelor. În acest caz, el indică în teren situaţia inamicului şi locurile de
dispunere a mijloacelor de foc ale lui, aliniamentul de introducere în luptă, obiectivul de
atac şi direcţia de continuare a ofensivei. Plutonul, apropiindu-se de aliniamentul indicat,
se desfăşoară în dispozitiv de luptă şi hotărâtor atacă inamicul.
32
Plutonul de infanterie moto, în întreaga componenţă sau cu o parte de maşini, poate
fi repartizat pentru nimicirea mijloacelor de foc ale inamicului observate cu foc prin ochire
directă în timpul pregătirii de foc a atacului. Mijloacele de foc repartizate pentru
participarea la pregătirea de foc a atacului cu tragerea prin ochire directă se deplasează şi
ocupă punctele de tragere pregătite, de regulă, în noaptea precedentă ofensivei, iar când
aceasta este imposibil – odată cu începerea pregătirii de foc a atacului de către artilerie.
La ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul pe timpul pregătirii de foc a
atacului, plutonul de infanterie moto prin focul armamentului din înzestrare, precum şi
tancurile, tunurile, mijloacele de foc destinate pentru executarea tratării prin ochire directă
participă la nimicirea şi neutralizarea mijloacelor de foc şi forţei vii a inamicului. În cazul
dacă inamicul execută contrapregătirea de foc, tot personalul, în afară de observatori,
mijloacele de foc de serviciu, la comanda comandantului de pluton se adăposteşte în
şanţuri şi alte adăposturi, cît mai aproape de mijloacele de foc. După terminarea lui,
personalul revine la poziţiile de tragere.
Comandantul de pluton urmăreşte rezultatele tragerii, dă misiuni mijloacelor de foc
pentru nimicirea (neutralizarea) obiectelor care nu au fost lovite şi a celor nou descoperite.
Despre rezultatele observării, comandantul de pluton raportează comandantului de
companie.
La ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul după regruparea subunităţilor, care
au dus acţiuni de apărare, sau după deplasarea din adâncime şi înlocuirea celor aflate în
contact cu inamicul, subunităţile de infanterie ocupă poziţia de plecare la atac. Ocuparea
acestor poziţii se execută prin şanţuri de comunicaţie în ascuns. MLI (TAB) ocupă
poziţiile de tragere în urma subunităţilor sale, folosind scopurile terenului şi adăposturile.
Plutonul de infanterie moto la timpul indicat, în ascuns se deplasează şi ocupă
poziţia iniţială pentru ofensivă. Efectivul plutonului se dispune de obicei în tranşee, MLI
(TAB) ocupă poziţiile de foc alături de grupele sale sau în urma acestora la depărtarea de
50 m. Plutonul se află în gătinţă permanentă pentru respingerea atacului posibil al
inamicului.
La timpul stabilit, la comanda (semnalul) comandantului superior plutonul de
tancuri, care ocupă poziţia de aşteptare, începe deplasarea spre aliniamentul de trecere la
atac. Cu apropierea de acest aliniament el se desfăşoară în linia de luptă şi cu viteză
maximală admisibilă continuă deplasarea, nimicind inamicul cu focul din mers.
Cu apropierea tancurilor de poziţia iniţială comandantul plutonului de infanterie
moto dă semnalul (comanda) pentru indicarea trecerilor pentru tancuri peste limita
dinainte proprie.
În caz de atac pe MLI (TAB) îmbarcarea în ele a efectivului plutonului de infanterie
moto se execută în timpul pregătirii de foc a atacului, pe poziţia iniţială de trecere la
ofensivă. MLI (TAB) la comanda (semnalul) comandantului de pluton iese din locaş, în
ascuns se apropie de grupele sale, folosind cutele terenului, şi execută apropierea.
Efectivul la comanda comandantului de pluton “Pluton la maşini”, “Pe locuri” repede
execută îmbarcarea în maşini şi se pregăteşte pentru ducerea focului din mers.
Plutonul de infanterie moto, cu ieşirea tancurilor spre poziţia iniţială a lor, din urma
tancurilor trece la atac.
În caz de atac pe jos cu apropierea tancurilor de poziţia iniţială pentru ofensivă,
comandantul de pluton dă comanda “Pregătiţi-vă pentru atac”. La această comandă se
execută încărcarea armelor, la automate se unesc baionetele, se unesc focoasele la grenade.
După trecerea tancurilor a poziţiei iniţiale, comandantul de pluton dă comanda “Pluton, în
33
atac – înainte”, la care efectivul iese din tranşee (locaş) şi cu pas accelerat sau fugă, din
urma tancurilor atacă inamicul.
34
Plutonul trebuie să cunoască permanent situaţia inamicului şi să folosească pentru
manevră deplasarea pe schiuri pe timp nefavorabil (ceaţă, ninsoare, viscol).
Ofensiva pe timp de iarnă se duce, de regulă, din contact cu inamicul în lungul
comunicaţiilor şi pe direcţiile mai puţin înzăpezite.
Plutonul se asigură de la început cu tot ceea ce îi este necesar traiului şi ducerii
luptei: echipamentul prevăzut în norme; sănii, schiuri speciale pentru armament şi muniţie.
Armamentul, tehnica de luptă şi celelalte materiale, pe cît posibil, se vopsesc după
culoarea mediului unde se acţionează. Periodic militarilor li se distribuie ceai şi alte bunuri
calde prevăzute în norme.
Autovehiculele se asigură cu mijloace de trecere şi se ajută de către pluton pentru
depăşirea porţiunilor grele din teren, barajelor şi obstacolelor naturale. Acestora li se
asigură lichid antigel, mijloace de izolare termică, de încălzire şi de uşurare a pornirii
motoarelor.
În dependenţă de natura obiectivului de atac, de grosimea stratului de zăpadă, de
situaţia meteorologică (ceaţă, viscol) şi de timp (noapte sau zi), plutonul poate acţiona în
dispozitiv de luptă, în dispozitiv premergător de luptă sau combinat.
Atacul se poate executa pe jos sau pe schiuri. În dispozitivul plutonului pot acţiona
MLI (TAB), tancuri de sprijin nemijlocit. În adâncimea dispozitivului inamicului şi pe
timpul urmăririi, plutonul se poate îmbarca ca desant pe tancuri sau pe MLI (TAB).
MLI (TAB) se deplasează pe comunicaţii deszăpezite (pe direcţii fără zăpadă) sau
înapoia tancurilor cu lama de buldozer, executând foc cu armamentul de bord prin
intervale pe la flancuri şi pe deasupra lanţului de trăgători proprii.
Comandantul de pluton va reduce la minimum timpul de pregătire al luptei.
Pe poziţia de plecare la ofensivă, când zăpada este mare (depăşeşte 80 cm),
lucrările genistice se execută de tipul semiîngropat în zăpadă, gheaţă.
În funcţie de posibilităţi, adăposturile pentru personal pot fi încălzite, luându-se
măsuri de mascare.
Pe timp de ger puternic, militarii vor fi antrenaţi permanent în executarea unor
lucrări sau acţiuni, pentru a nu îngheţa, se va evita staţionarea izolată a militarilor.
36
mitralierelor, aruncătoarelor, aruncătoarelor de grenade, tancurilor şi instalaţiilor de
artilerie autopropulsate, care sînt date ca întărire plutonului.
Înainte de atac MLI, tancurile, tunurile, instalaţiile RAD cu foc prin ochire directă
nimicesc inamicul în clădirea care va fi atacată şi în clădirile vecine. În acelaşi timp
efectivul plutonului de infanterie moto, calculele de mitraliere şi de aruncătoare de flăcări
date ca întărire duc focul asupra ferestrelor, uşilor şi ambrazurilor, şi folosind spărturile în
pereţi comunicaţiile subterane, căile de comunicaţie şi căile de acces ascunse, se
deplasează spre obiectiv.
Pe măsura apropierii de obiectivul de atac focul se transportă asupra etajelor
superioare şi asupra podurilor clădirilor. Grupele de infanterie cu repeziciune pătrund în
clădire, urcând la etaj pe scări sau prin spărturile din planşee, nimicesc inamicul cu
grenade de mână, cu foc executat la distanţă apropiată cu pistoalele mitralieră, precum şi
prin lupta corp la corp. Inamicul care duce focul prin ferestre şi de pe acoperişurile
clădirilor, se nimicesc de către lunetişti şi puşcaşi mitraliori special numiţi. Pionerii –
genişti daţi ca întărire plutonului în timpul acesta execută spărturi în pereţi, iar la
necesitate deminează clădirea ocupată.
Ocupând clădirea, plutonul atacă următorul obiectiv. Plutonul înaintează, de regulă,
de-a lungul străzilor, prin grădini, parcuri, locuri virane, nimiceşte inamicul care se apără
în acestea, în clădiri mici sau care n-au fost bine pregătite pentru apărare. MLI (TAB),
tancurile şi celelalte mijloace de foc de întărire (sprijin) se deplasează în dispozitivul de
luptă al plutonului sau imediat înapoia acestuia, sprijinind cu foc şi urmărind progresiunea
luptei pe măsura cuceririi clădirilor de pe direcţia lui de atac, a grădinilor şi parcurilor,
pieţelor şi locurilor virane.
Tancurile MLI (TAB), tunurile, aruncătoarele de grenade antitanc, mitralierele şi
grupele plutonului se sprijină reciproc prin executarea focului asupra clădirilor învecinate
cu obiectivul de atac. Plutonul nimiceşte cu foc şi grenade personalul şi mijloacele
antitanc ale inamicului din subsolurile şi parterele clădirilor care împiedică acţiunea
tancurilor şi MLI (TAB) proprii.
În cazurile când situaţia nu permite începerea atacului clădirii printr-un salt comun
al plutonului, deplasarea spre obiectiv se execută de către grupe mici şi de către soldaţi
izolaţi sub acoperirea focului prin ochire directă a tancurilor, tunurilor, armamentului
automat şi a fumurilor.
Primind misiunea pentru a se întări în clădirea ocupată, comandantul de pluton dă
indicaţii pentru cercetarea ei din subsol până la podul clădirii şi nimicirii complete a
grupurilor inamicului care au rămas. Clădirea se deminează, se i-au măsurile pentru
stingerea cuiburilor de incendiu. Clădirile cucerite se pregătesc pentru apărarea circulară,
se organizează observarea, iar pe căile de acces spre clădire se instalează baraje.
Ca grup de asalt plutonul poate acţiona:
- independent;
- în cadrul eşalonului superior;
- detaşamentul de asalt.
Plutonul trebuie să acţioneze în strânsă cooperare cu subunităţile (grupurile de
asalt) vecine şi cu cele din compunerea eşalonului din care face parte.
38
Pe timpul pregătirii de foc tunurile şi tancurile nimicesc prin trageri, prin ochire
directă personalul şi mijloacele de foc ale inamicului dispus în obiectivul de atac (clădiri)
şi din clădirile învecinate; cu mitralierele, puştile mitralieră, puştile semiautomate cu
lunetă şi cu pistoalele mitralieră se execută foc asupra ferestrelor, uşilor şi ambrazurilor;
cu aruncătoarele de grenade antitanc se nimicesc mijloacele de foc ale inamicului din
clădire, tancurile şi alte mijloace blindate. Grupele de înlăturare a barajelor şi de distrugeri
execută culoare prin barajele şi obstacolele inamicului cu ajutorul încărcăturilor alungite
sub sprijinul de foc al tancurilor, tunurilor şi MLI (TAB) din grupele de sprijin şi al
armamentului grupelor de asalt.
După executarea culoarelor în barajele de mine şi trecerilor prin obstacolele
inamicului tancurile se apropie cu viteză maximă admisă de teren, executând foc din mers
şi din opriri scurte asupra mijloacelor de foc ale inamicului din şi dintre clădiri, care nu au
fost distruse pe timpul pregătirii de foc, trec cu viteză prin culoare şi se apropie de
obiectiv, creând breşe în reţelele de sârmă ghimpată.
Sub protecţia blindajului tancurilor grupele de asalt urmează îndeaproape (în fugă)
progresiunea tancurilor, deplasându-se în coloană, trec imediat după acestea prin culoare şi
desfăşurându-se în dispozitiv de luptă în lanţ de trăgători depăşesc tancurile sub sprijinul
de foc al acestora, al armamentului de pe MLI (TAB) şi mitralierelor de sprijin, asaltează
şi ocupă clădirile mai mici de la marginea localităţii sau din apropierea obiectivului de
atac.
Aruncătoarele, urmărind progresiunea luptei execută foc asupra inamicului dispus
în tranşee şi şanţuri de comunicaţie. Tancurile acţionează în urmă sau în dispozitivul
infanteriei şi nimicesc prin trageri, prin ochire directă armele automate dispuse în clădiri şi
mijloacele de foc care îngreunează apropierea de obiectiv. Pe măsura apropierii de
obiectivul de atac, focul se transportă asupra etajelor superioare şi asupra podurilor
clădirilor. Grupele pătrund cu repeziciune în clădire, urcând la etaj pe scări sau prin
spărturile din planşee, nimicesc inamicul cu grenade de mână, cu foc executat la distanţă
apropiată, cu pistoalele mitralieră şi cu puştile mitralieră, cu focul aruncătoarelor de
flăcări, precum şi prin lupte corp la corp.
În încăperile de la etaj militarii pătrund cu ajutorul frânghiilor cu ghiară de pisică
aruncate prin ferestre şi al scărilor mobile. În interiorul clădirilor acţiunile se duc din
încăpere în încăpere, înlăturându-se barajele de pe scări şi coridoare.
În timp ce lupta se desfăşoară pentru nimicirea inamicului din interiorul clădirii,
grupele de sprijin ocupă poziţii de tragere cu tancurile, tunurile şi aruncătoarele de grenade
antitanc, aruncătoarele şi MLI (TAB) în intervalele dintre clădiri, de unde execută trageri
asupra mijloacelor de foc ale inamicului descoperite în clădirile învecinate, în grădini sau
parcuri, interzicând executarea de contraatacuri pe direcţia grupului de asalt.
După cucerirea clădirii, grupul de asalt o consolidează şi se pregăteşte pentru
respingerea unui eventual contraatac al inamicului. Pentru consolidarea clădirii
comandantul de pluton ordonă grupelor de asalt să instaleze armamentul automat la
ferestre, saci cu nisip (pământ) la uşi şi ferestre; grupelor de sprijin să dispună tancurile,
MLI (TAB) în intervalul dintre clădiri, folosind denivelările şi acoperirile existente,
tunurile şi aruncătoarele de grenade antitanc – la parterul clădirii, cu posibilităţi de
executare a tragerilor prin spărturile din zid, mitralierele – la ferestrele de la etaj şi în
podul clădirii (poziţii de rezervă) pentru a lovi pe inamic de la distanţă cît mai mare şi a
realiza focul etajat.
39
Grupul de asalt poate incendia sau distruge clădirile rezistente şi puternic apărate.
Grupa de înlăturare a barajelor şi de distrugeri, sub acoperirea celorlalte elemente ale
grupului de asalt, se apropie de clădire şi o incendiază sau o distruge, folosind sticle cu
substanţe incendiare şi explozive. Grupele de sprijin şi de asalt neutralizează cu foc
inamicul din clădire, îndeosebi pe cel din imediata apropiere a locurilor unde a izbucnit
incendiul pentru a nu-i da posibilitatea să ia măsuri de localizare şi stingere. Ieşirile din
clădire, inclusiv gurile de acces în canalele subterane sînt supravegheate şi bătute cu foc
pentru a împiedica inamicului să se retragă.
După cucerirea localităţii, plutonul iese pe marginea opusă a acesteia şi continuă
ofensiva pe direcţia ordonată.
În timpul ofensivei în oraş sau în localitate comandantul de pluton conduce cu
acţiunile subordonaţilor, aflându-se în dispozitivul unei grupe de infanterie. El primeşte
măsurile pentru menţinerea legăturii încontinuu cu grupele, mijloacele date ca întărire, cu
comandantul de companie şi cu vecinii prin radio, prin curieri, semnalele stabilite, iar dacă
este posibil şi prin convorbiri personale.
41
Dispozitivul de luptă se maschează şi manevra cu forţe şi mijloace se realizează cu
mai multă uşurinţă. Aceste zone îngreunează observarea, orientarea, indicarea obiectivelor
şi corectarea focului, deplasarea subunităţilor şi manevra, îndeosebi pe timp de ploaie şi în
caz de inundaţii.
Conducerea plutonului, orientarea şi păstrarea direcţiei de atac se realizează mai
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN LUPTA DE OFENSIVĂ
greu decât în pădure, îndeosebi când culturile înalte se întind pe suprafeţe mari.
Comandanţii şi militarii în termen acţionează cu iniţiativă. Deplasarea se execută după
azimut şi repere (copaci izolaţi, defrişări, cumpene de fântâni). Se stabilesc semnale
acustice şi se iau măsuri pentru menţinerea legăturii în cadrul subunităţii.
(apărarea inamicului pregătită în grabă - o variantă)
DIN CONTACT NEMIJLOCIT CU INAMICUL
SCHEME TACTICE
42
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN LUPTA
DE OFENSIVĂ DIN MIŞCARE
(o variantă)
43
DISPOZITIVUL DE LUPTĂ
44
AL PLUTONULUI INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN OFENSIVĂ
p. 300 m
p. 50 m
1
p. 50 m
p. 600 m
p. 50 m
2 – 3 km
p. 100 m
până la 300 m
a) Pe maşini de luptă (
45
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN LUPTA
46
DE OFENSIVĂ ÎN LOCALITATE
(o variantă)
BIBLIOGRAFIA
47
** AN – 4 Regulamentul de luptă al infanteriei şi vînătorilor de munte (pluton, grupă,
soldat), Editura Militară, Bucureşti, 1989.
** „Boievoi ustav Suhoputnîh voisc” p. III (vzvod, otdelenie, tanc), Editura Militară,
Moscova, 1989.
** „Tactica” cartea I (vzvod, otdelenie, tanc), Editura Militară, Moscova, 1985.
** Andrucenco I.M „Motostrelcovîi (tancovîi) vzvod v boiu”, Editura Militară,
Moscova, 1989.
** „Regulamentul de luptă al trupelor de uscat” partea III (pluton, grupă), (Proiect,
catedra „Tactica generală” – Institutul Militar „Alexandru cel Bun”)
48