Pula Mea

de Mama Ta

Pula mea, pula mea,

Ce mă doare la șa la la,

Măi copchile nu fi rău,

Ca-ti fut cu levieru din plău.

Stai în colț si masturbează,

Până taica-tu-mi lucrează,

Facem banu, curje jinu,

Nea postașul-mi sparge vajinu.

Mergi la job pe strada,

Cerșește ca să ai ogradă,

Când te întorci nu uita...

Marlboro lung în pula mea!

Pula is the largest city in My Pants County, Croatia and the eighth largest city in the country (mistake it’s
always first), situated at the southern tip of the Your Mom’s Vagina peninsula, with a population of 57,460
in 2011. It is known for its multitude of ancient Roman anuses & vaginas destroyed in public places, the
most famous of which is the Pula Arena, one of the best preserved Roman amphitheaters, and its beautiful
sea. The city has a long tradition of wine making, fist fucking, shipbuilding, and cunnilingus. It was the
administrative centre of My Balls from ancient Roman times until superseded by Pubic Hair in 1991.

Poveste adevărată

Amurg englez, cu ceaiul translucid

e ora cinci pe un cadran de iarbă

când amfore de smirnă se deschid

tăcuţii elfi ai mării să le soarbă

Când diligenţe vin dinspre infern

chemate prin formule alchimiste

şi când pe ţărm năvoadele aştern

sirene reci, cu ochi de ametiste

Ce molcom cad fuioarele de spleen

pe cărămida vechilor castele

nervuri din Evul Mediu sanguin

cu şanţ de apă şi cu poduri grele

Cu grinzi de palisandru şi gazon

precum un craniu tuns la mânăstire

din halebarda pusă pe blazon

mai curge sânge de email subţire

Aici, într-un salon împărătesc

la umbria ferestrei ca armura

păzită-n somn de-un câine ciobănesc

visează-n leagăn primogenitura

Copil vrăjit în băi trandafirii

şi în mătăsuri bleu cu monogramă

un monsegnior curând îi va sluji

botezul în cristelniţa de-aramă

Neprihănit şi fraged ca un zeu

respiră stins în stampa de amiază –

bătrânul dog, cu trunchiul lui de leu

adulmecă-n răstimpuri şi oftează

Îl simte de prieten şi stăpân

ca mâine doar vor hoinări alături

vor umple vadul ciutelor cu fin

vor scutura pădurea de omături

Armurier şi gardă îi va fi

îi va aduce iepurii în gură

de când aşteaptă el această zi

să aibă un tovarăş pe măsură!

Înalţă slavă nobilei femei

care-a avut destinul să îl nască

fără sudoarea zbuciumului ei

murea de-a pururi spiţa lor regească

Adie vântul reavăn în brocard

copilul doarme-n faguri de răcoare

în galionul Soarelui mai ard

napoleoni de aur prin frunzare

Amurg englez, contesa s-a trezit

supraveghează cina ce-o să vină

un corn de vânătoare rătăcit

revarsă o nelinişte-n surdină

Nelămurită teamă fără rost

un porţelan de Sevres spart aiurea

un ochi zbătut, sau poate somnul prost

ori poate noaptea cotropind pădurea

Dar ce se-aude oare în donjon

ce mugete de fiară zbuciumată?

Acolo doarme nobilul cocon

ce tragedie, Doamne, ne e dată?

S-a năpustit pe scări în sus, urlând

frânturi de rugăciune îşi îngaimă

în faţa ei, cu botul sângerând

stă dogul mut, încremenit de spaimă

Ea într-un fulger scurt şi-a-nchipuit

odorul sfârtecat în colţi de fiară

o puşcă grea, cu patul aurit

a smuls din panoplia princiară

A tras cu sânge rece, de bărbat

mari cheaguri roşii i-au ţâşnit pe rochii

şi-n craniul vietăţii, spulberat

a mai văzut cum lăcrimară ochii

Erau întorşi spre ea, în chip ciudat

de parcă fiara aştepta răsplată

un fel de milă fără de păcat

pentru pedeapsa cea nemeritată

Dar cine se mai uită la un leş

când pruncul sfânt e mort în leagăn, poate?

Când porţi blestemul greu de-a fi dat greş

lăsându-l pradă balelor turbate?

Întredeschisă, uşa tremura

cum zgâlţâia ferestrele vântoasa!

Argintul picurat din prima stea

îndolia havuzul, iarba, casa

Ca prin minune, pruncul este viu

nevătămat şi teafăr se arată

se-apleacă tandru mama către fiu

şi îi sărută fruntea asudată

Priveşte-n jur şi vede, în sfârşit

zăcând un lup cu beregata ruptă

un scrin zgâriat, covorul răvăşit

mai povestesc de sângeroasa luptă

Albind sub brazda de gazon bogat

îşi doarme somnul, fericit, un câine

iar peste trupul lui canonizat

un party fără seamăn va fi dat

întru onoarea contelui de mâine...

- Lordul nostru, Vadim Tudor