MANAGEMENT

BIBLIOGRAFIE

 Drucker Peter, Despre decizie şi eficacitate, Editura Meteor Press,

Bucureşti, 2007
 Gavrilă Tatiana, Lefter Viorel, Managementul general al firmei, ediţia a II-a,
Editura Economică, Bucureşti, 2004
 Nica C.Panaite şi colab., Managementul firmei, Editura Condor, Chişinău,
1994
 Nicolescu Ovidiu, Verboncu Ion, Managementul organizației, Editura
Economică, Bucureşti, 2007
 Nicolescu O., Verboncu I., Profiroiu M., Nicolescu C., Anghel F., Starea
managementului din România în 2011, Editura Pro Universitaria, București
2012
 Popescu Luminiţa, Popescu Virgil, Management, Editura Universitaria,
Craiova, 2007
 Verboncu I., Manageri și Management, Editura Economică, București, 2000
Obiectul de studiu. Definirea ştiinţei
managementului

➢ Procesele de management

➢ Relaţiile de management
 Management - știința tehnicilor de conducere și gestiune a
organizației.

 ”to manage” (dicț. Engl-Rom) – înseamnă a mânui, a dirija, a

conduce, a administra, a ține în frâu, a supraveghea.

 Management (dicț. Engl-Rom) – conducere, administrație,

iscusință, dibăcie, simț tactic, orientare, direcție.

 Manager (dicț. Engl-Rom) – conducător, director, administrator,

gospodar.
▪ Managementul - reprezintă procesul de coordonare a resurselor
materiale, umane, financiare și informaționale ale unei organizații, în
scopul realizării obiectivelor esențiale ale acesteia.
Ce este o organizație?
Organizație – grupuri/colective de persoane
care lucrează împreună și își coordonează
acțiunile pentru a atinge o mare varietate de
obiective.
Performanța organizației
➢ O măsură a eficienței și eficacității managerilor care
utilizează resursele disponibile pentru satisfacerea
clienților și atingerea obiectivelor organizaționale.

Eficacitate

• Obiective • Resurse • Rezultate

Eficiență
 Eficiență:
O măsură a modului în care resursele
productive sunt folosite pentru atingerea
unui obiectiv.
 Eficacitate:
O măsură a oportunității obiectivelor pe care
o organizație le urmărește și gradul în care
acestea sunt atinse.
➢ Termenul de management a pătruns şi s-a impus în
economie în 1941 după apariţia la New York a lucrării lui
James Burnham „The Managerial Revolution”.

➢ Managementul ca ştiinţă, s-a cristalizat relativ recent, ca

răspuns la necesităţile stringente ale practicii sociale şi este
de remarcat că el se manifestă în egală măsură, atât ca
ştiinţă, cât si ca artă.

➢ Managementul poate fi privit atât ca activitate practică, în

calitate de proces concret de raţionalizare şi eficientizare a
muncii, dar şi ca domeniu ştiinţific.
➢ În consecinţă, literatura de specialitate abordează
conceptul de management din două puncte de vedere:
unul teoretico-ştiinţific, celălalt practic-aplicativ.

Pe de o parte, ştiinţa managerială izvorăşte din

practică, deoarece îşi fundamentează conceptele,
teoriile, principiile, îşi tipizează metodele şi tehnicile
specifice pe experienţa managerială.

În acelaşi timp însă, practica managerială se

perfecţionează, se desăvârşeşte şi îşi sporeşte
eficienţa prin implementarea generalizărilor
teoretico-metodologice ale ştiinţei manageriale.
 Ca practică, managementul constituie
ansamblul activităţilor de dirijare, îndrumare şi
coordonare a organizaţiilor umane cu scopul de a
realiza obiectivele propuse, activităţi care derivă
din aplicarea principiilor, legilor, sistemelor şi
metodelor la specificul fiecărei organizaţii.
 Ştiinţa managementului presupune activitatea
de sintetizare şi generalizare a practicii
manageriale, căutarea de idei noi, formularea de
legi şi principii de management, găsirea celor mai
bune căi şi metode de conducere a organizaţiilor
umane.
Elemente caracteristice ale managementului ştiinţifico-
teoretic şi practic-aplicativ:
1.Domeniul de referinţă este reprezentat de o organizaţie
(economică, socială, politică etc.) în cadrul căreia se
desfăşoară procese specifice prin utilizarea resurselor
acesteia, orientate spre realizarea unui scop dinainte stabilit.

2.Operează cu metode şi tehnici specifice pentru atingerea

obiectivelor organizaţiei.

3.La procesul managerial participă persoane cu

personalitate puternică şi interese bine definite, cu
temeinică pregătire profesională şi o experienţă
corespunzătoare ţelului pe care vor să-l atingă.

4. Participanţii la derularea proceselor manageriale

lucrează în echipă, personalitatea fiecărui membru al echipei
fiind activată astfel încât să faciliteze colaborarea
interindividuală şi intergrupală în vederea realizării obiectivelor
organizaţiei.
 Procesele de management
Ansamblul proceselor de muncă ce se desfăşoară în orice sistem
uman se poate diviza în două categorii principale: procese de
execuţie şi procese de management.

 Prima categorie, se caracterizează prin faptul că forţa de

muncă asigură un ansamblu de produse şi servicii conform
obiectivelor respectivei organizaţii.

 Procesele de management se caracterizează, în principal, prin

aceea că o parte a forţei de muncă acţionează asupra celeilalte
părţi, a majorităţii resurselor umane, în vederea realizării unei
eficienţe cât mai ridicate.
 Definiţie:

Procesul de management într-o organizaţie constă

în ansamblul fazelor, al proceselor prin care se
determină obiectivele acesteia şi ale subsistemelor
încorporate, resursele şi procesele de muncă necesare
realizării lor dar şi executanţii acestora, prin care se
integrează şi controlează munca personalului, în
vederea îndeplinirii cât mai eficiente a raţiunilor care au
determinat înfiinţarea respectivei organizaţii.
sau

Procesul managerial reprezintă un

ansamblu de intervenții prin care managerul
prevede, organizează, coordonează, ia decizii
și controlează activitatea subordonaților săi, în
scopul realizării obiectivelor în organizație, în
condiții de eficiență și utilitate socială.
Obs.
Procesul de management se desfășoară continuu și
neîntrerupt în cadrul organizațiilor, el debutează, odată
cu stabilirea obiectivelor de realizat, continuă cu
elaborarea deciziilor și trasarea sarcinilor, și se încheie
odată cu realizarea acestor sarcini și implicit, a
obiectivelor.
Structura proceselor manageriale
În funcţie de modul cum sunt concepute şi exercitate atributele sale,
procesul de management se poate structura în trei faze principale şi
anume:

1. Faza previzională,
caracterizată prin preponderenţa
previziunii, concentrată cu
predilecţie asupra stabilirii de
obiective pentru organizaţia
respectivă, prioritare fiind deciziile
strategice şi tactice.

Acestei faze îi corespunde

managementul de tip previzional.
2. Faza de operaţionalizare, se caracterizează prin
preponderenţa organizării, coordonării şi antrenării personalului
la realizarea cotidiană a obiectivelor organizaţiei. Acestei faze îi
corespunde managementul operativ, în care predomină
adoptarea de decizii curente.

3. Faza de comensurare şi interpretare a rezultatelor se

caracterizează prin preponderenţa exercitării funcţiei de
evaluare-control şi are în vedere obiectivele şi criteriile stabilite
în prima fază. Ei îi corespunde managementul post-operativ, cu
un caracter constatativ, prin care se încheie un ciclu managerial
şi se pregătesc condiţiile pentru reluarea următorului.
 Faza previzională Management previzional

Faza de
operaţionalizare Management operativ

Faza de comensurare
şi interpretare a Management post-operativ
rezultatelor

Fazele procesului de management

Relaţiile de management
Relaţiile de management pot fi definite ca raporturile ce se
stabilesc între componenţii unui sistem şi între componenţii altor
sisteme, în procesele de previzionare, organizare, coordonare,
antrenare şi control-evaluare ale activităţilor unei organizaţii.

Determinarea social-economică rezidă în dependenţa relaţiilor de

management de natura şi modalităţile de existenţă ale proprietăţii
asupra mijloacelor de producţie.

Determinarea tehnico-materială constă în dependenţa trăsăturilor

managementului de caracteristicile obiectelor muncii şi mijloacelor de
muncă.

Determinarea umană rezidă în faptul că o apreciabilă influenţă asupra

relaţiilor de management o are şi componenţa colectivităţii fiecărei
organizaţii precum şi cultura sa organizaţională.