Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pilot forat de diametru mare, fig.1.1b, este atribuit piloţilor realizaţi prin forarea
unei găuri cu diametrul de 600mm sau mai mare, introducerea unei carcase de armături şi
umplerea cu beton.
Coloanele, fig.1.1c, sunt elemente de fundare alcătuite din tuburi de beton armat,
precomprimat sau ţevi metalice introduse în teren prin vibrare, pe măsura evacuării
pământului din interior /5/. Şi în cazul coloanelor raportul D/d prezintă valoare mare, fiind
de regulă mai mare ca 10.
Utilizare:
- Cu scopul de a transfera încărcările verticale şi orizontale ale suprastructurii,
straturilor de pământ ce constituie terenul cu care vin în contact (fig.1.2-1.7).
- Pentru a prelua forţe de subpresiune sau răsturnare în cazul radierelor de subsol
situate sub nivelul apei sau picioarelor de rezemare a construcţiilor înalte (turnuri de
televiziune, coşuri de răcire, fum, castele de apă, etc.).
- Compactarea depozitelor afânate, slab coezive şi necoezive, prin efectul combinat
al deplasării pământului din zona ocupată de pilot şi al vibrării pe durata activităţii de
lucru.
- Pentru controlul tasărilor, atunci când fundaţiile izolate sau radierele sunt rezemate
pe pământuri aflate în vecinătatea malurilor, cornişelor, taluzurilor sau pe straturi puternic
compresibile - fig.1.2.
- Pentru a rigidiza pământul aflat sub fundaţiile de maşini în vederea controlului atât
a amplitudinii vibraţiilor cât şi al frecvenţei sistemului maşină-fundaţie - teren de fundare.
Clasificare :
După natura materialului din care sunt executaţi, piloţii pot fi: din lemn, din
metal,
din beton simplu, din beton armat sau precomprimat şi piloţi compuşi. Piloţii compuşi sunt
utilizaţi în situaţii speciale şi pot fi alcătuiţi din: lemn şi beton simplu, lemn şi beton armat,
beton simplu şi metal, etc;
După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra
terenului din jur, piloţii pot fi: de dislocuire şi de îndesare. Un pilot de dislocuire se
realizează printr-o tehnologie de dislocuire şi îndepărtare a unui volum de pământ egal cu
volumul pilotului, tehnologie care nu afectează semnificativ starea terenului de fundare din
jur (fig.1.10).
Pilotul de îndesare rezultă atunci când prin modul de punere în operă sau tehnologia
de execuţie a lui se realizează compactarea pământului din jurul şi de la baza pilotului
(fig.1.10b).
După modul de execuţie piloţii pot fi: prefabricaţi şi executaţi pe loc cu sau
fără elemente prefabricate (fig.1.11a şi fig.1.11b).
- Piloţii prefabricaţi se confecţionează în atelier, din lemn, metal, beton armat sau
beton precomprimat şi se înfig în teren prin batere, presare, vibrare, vibropresare,
înşurubare cu sau fără subspălare.
- Piloţii executaţi pe loc sunt acei piloţi la care corpul, în totalitate sau în cea mai
mare parte se realizează prin turnarea betonului într-o gaură efectuată chiar pe locul pe
care trebuie să-l ocupe.
Fig.1.11. Piloţi foraţi cu evazare la bază: a - integral monolit;
b - cu elemente prefabricate.
Piloţii executaţi pe loc pot fi realizaţi prin unul din următoarele procedee: forare,
batere, vibrare şi vibropresare.
Fig.1.12. Câteva tipuri de piloţi executaţi pe loc şi adâncimea pe care se extind în mod
curent: a - pilot Western fără cămăşuială; b,c - pilot Franki cu bulb, fără şi respectiv cu
cămăşuială; d - pilot cu cămăşuială tubulară sudată;
e - pilot Western cu cămăşuială; f - pilot Monotub; g - pilot standard tip Raymond;h -
pilot Raymond conic în trepte.
Fig.1.13. Piloţi din beton armat piramidali: a - forme recomandate; b - armare pilot; a1,
a7 - piloţi tip stâlp, a1, a3 - piloţi, a4 - piloţi de îndesare, a5 - pilot pahar, a6 - pilot radier,
soclu.
- După mărimea diametrului aceştia pot fi: cu diametru mic, când acesta prezintă
valori de până la 600mm, şi cu diametru mare în caz contrar.
- După modul de susţinere a pereţilor găurilor, piloţii executaţi pe loc prin forare
pot fi: foraţi în uscat şi netubaţi; foraţi sub noroi, foraţi cu tubaj recuperabil şi foraţi cu
tubaj nerecuperabil.
Piloţii realizaţi prin forare sunt, indiferent de modul de susţinere al pereţilor sau
diametru, piloţi de dislocuire.
După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloţii pot fi: purtători
pe vârf (fig.1.15 a1) şi piloţi flotanţi (fig.1.15 a2, b).
Utilizare:
- Piloţi lucrând în totalitate în apă sau protejat prin creozotare pe zona expusă
alternanţelor umezire-uscare (fig.2.3).
Piloţii din lemn au avantajul unor greutăţi reduse, a manipulării şi punerii în operă
relativ uşor. Ca dezavantaje se remarcă: pericolul degradării în timp, capacităţi portante
reduse, ineficienţa folosirii masei lemnoase în acest scop.
Fig.2.3. Piloţi compuşi din lemn şi beton, posibilităţi de realizare din lemn şi beton,
posibilităţi de realizare a îmbinărilor când pilotul de lemn este realizat dintr-un trunchi
(a) sau mai multe (b)
În mod curent, când pilotul este realizat dintr-o singură bucată, se asigură lungimi
între 3 şi 20 m . Realizarea din tronsoane şi îmbinare cap la cap poate conduce la obţinerea
unor lungimi performante de până la 100m.
Piloţii din beton armat sunt realizaţi din beton de clasă minimă C18/22,5, prin
turnare în tipare metalice sau din tegofilm. Piloţii precomprimaţi sunt realizaţi din beton de
clasă minimă C25/30.
La noi în ţară, dimensiunile la care sunt realizaţi piloţii din beton armat şi beton
precomprimat de secţiune poligonală, pătrată, dreptunghiulară şi de secţiune inelară,
corespund valorilor din tabelul 2.1 şi respectiv 2.2. Curent, piloţii sunt realizaţi cu secţiune
transversală constantă pe întreaga lungime.
Tabelul 2.1. Tabelul 2.2
Secţiunea Lungimea în m Diametru Grosimea Lungimea
peretelui
în cm2 armat precomprimat în cm în cm în m
20x20 4…6 - 20 4 3 şi 4
25x25 4…8 - 25 5 5…7
30x30 5…15 8…16 30 5 5…12
35x35 9…17 10…16 35 6 7…14
40x40 13…20 13…20 40 7 8…15
45x45 - 15…20 45 7 9…15
50 8 10…15
Armarea transversală constă din strieri sau fretă realizate din OB 37 sau PC 52 la diametru
de 8mm şi respectiv 6mm cu distanţa de dispunere respectiv pasul diferit în sensul
longitudinal pilotului (fig.2.5 a şi b). Pentru piloţii înfipţi în teren prin batere, zonele
extreme ale acestuia, capul şi vârful, sunt asigurate pentru evitarea distrugerii lor sub
acţiunea loviturilor repetate ale berbecului sonetei şi respectiv a eventualelor obstacole ce
pot fi întâlnite.
Armarea longitudinală se poate realiza fie din bare de oţel sau fascicole de sârmă,
fie prin combinarea acestora, fig.2.6, secţiunile 1-1, 3-3 şi respectiv 2-2. Armătura
longitudinală poate fi dispusă axial sau cu poziţii perimetrală la partea superioară şi strânsă
la cea inferioară - fig.2.6 a şi respectiv 2.6 b şi c.
Armătura transversală este plasată mai des în zonele extreme ale pilotului, cap şi
vârf – fig.2.6, în scopul evitării distrugerii acestora pe durata baterii.
2.1.3. Piloţii din metal
Aceştia sunt realizaţi prin utilizarea de ţeavă metalică, palplanşe şi profile din oţel
laminat, singulare sau ansamblate prin sudură. Astfel se pot obţine diverse forme pentru
secţiunea transversală apiloţilor – fig.2.7. În general, acestea corespund unor secţiuni H şi
I, casetate şi tubulare.
- sub forma unor piloţi lungi, alcătuiţi dintr-un corp tip pilot din beton armat sau tub
metalic, căruia i se ataşează la partea inferioară un vârf sub formă de sabot metalic
prevăzut cu aripioare elicoidale – fig.2.10 şi 2.11
- sub forma unor piloţi scurţi sau elicoidali realizaţi din beton armat prin turnare în
forme speciale, având filetul elicoidal extins pe majoritatea lungimii acestora (fig.2.12).
Sabotul elicoidal prezintă 1,25 spire la un diametru de 3-3,5 ori diametrul corpului, de
regulă 0,40-1,2 m.
Piloţii scurţi de tip elicoidal, fig.2.12 a, pot fi utilizaţi pentru fundarea construcţiilor
de locuinţe cu unul sau două niveluri, la susţinerea jgheaburilor pentru irigaţii, fig.2.12 b,
la clădiri provizorii după care pot fi recuperaţi, la realizarea unor sisteme de ancorare pe
stâlpii liniilor electrice, la consolidarea alunecărilor de mică adâncime.
Piloţii înşurubaţi prezintă următoarele avantaje:
Fig.2.10. Piloţi înşurubaţi din beton armat: a - corp inelar; b - vârf elicoidal
pentru corpul inelar; c - vârfuri elicoidale pentru corpuri cu secţiune plină.
Fig.2.11. Piloţi înşurubaţi cu corp din tub metalic: a - cu vârf metalic din
tablă groasă; b - cu vârf metalic din tablă subţire umplut cu pastă de ciment.
- O bună comportare sub solicitări axiale de compresiune şi smulgere în raport cu
alte categorii de piloţi dar la aceleaşi caracteristici geometrice - lungime şi secţiune
transversală. Acest fapt se datorează prezenţei părţii filetate care antrenează în conlucrarea
pilot-teren un volum mai mare de pământ.
Baterea constă în aplicarea unor lovituri repetate pe capul pilotului de către o piesă
numită berbec. Aceasta se realizează, în mod obişnuit, cu ajutorul unor instalaţii mecanice
numite sonete..
Sonetele sunt prevăzute cu berbeci realizaţi din fontă ce au masa înte 1 şi 10 t, aceasta
fiind limitată, de sarcina maximă a troliului cu tambur dublu ce realizează ridicarea
berbecului. Ele asigură baterea piloţilor atât cu axa verticală cât şi înclinată.
Principalul dezavantaj al sonetelor echipate cu berbeci cu cădere liberă este redusa
frecvenţă a loviturilor (5 – 10 lovituri/minut) şi a lungimii de ghidare necesară în faza
iniţială de înfigere a pilotului, pentru asigurarea unei înălţimi suficiente de cădere pentru
berbec.
Fig.2.14. Berbec cu cădere liberă:
a – cu ridicare manuală; b – cu ridicare mecanică.
Sonetele echipate cu berbeci acţionaţi cu abur, aer comprimat sau de tip diesel se
impun a fi folosite mai ales în cazul lucrărilor cu număr mare de piloţi, reducându-se astfel
durata de punere în operă a acestora.
Folosirea lor în condiţii eficiente pentru înfigere impune ca raportul dintre greutatea
maiului şi a pilotului să fie între 0,5 şi 1.
Tehnica vibrării s-a impus, în special în ultimii ani, ca procedeu de înfigere în teren a
diferitelor elemente cum sunt palplanşeele, piloţii, coloanele etc. Utilajul de lucru, soneta,
este dotată în acest caz, cu un echipament numit vibroînfigător. Forţa perturbatoare lucrează
alături de greutatea pilotului suplimentând forţa gravitaţională.
Înfigerea piloţilor prin vibrare dă rezultate bune în cazul depozitelor necoezive şi slab
coezive. Nu se recomandă în cazul argilelor plastice sau în pămînturile cu componente
granulare mari - bolovani, blocuri, fragmente de rocă.
Atunci când, în anumite condiţii de teren, procedeele de bază - batere, vibrare, presare,
nu asigură coborârea la cotă a pilotului sau o viteză dorită de avansare a pilotului, ele pot fi
completate cu unele procedee auxiliare, cum sunt: subspălarea şi electroosmoza.
Cele două procedee au drept scop reducerea rezistenţei opusă de pămînt la avansarea
pilotului, subspălarea fiind aplicabilă în cazul pământurilor slab coezive şi necoezive, iar
electroosmoza în cazul celor coezive.
Aceste modificări sunt caracterizate prin procese distincte de: distrugere a structurii,
reorientare a particulelor, îndesare, deplasare a apei, deplasări ale terenului, schimbarea stării
de tensiuni, a rezistenţei pămîntului, manifestarea lor fiind diferită în cuprinsul zonei de
influenţă a pilotului. Se consideră că volumul de pământ în care se resimt efectele înfigerii
pilotului se poate împărţi în patru zone, fig.2.19.
- zona 1 este reprezentată de un înveliş subţire de pămînt, de 2-10 mm, care este
antrenat de pilot în direcţia lui de deplasare, prezentînd o structură distrusă şi o stare foarte
îndesată;
- zona 2 prezintă o grosime de (0,7-3)d, având în alcătuire pămînt cu structură
complet distrusă, aflat într-o stare de îndesare puternică la limita cu zona 1, condiţii de stare
ce sunt mai puţin pregnanate la limita cu zona următoare 3. Îndesarea pământului, creşterea
eforturilor după direcţia orizontală, determină modificări ale presiunii apei din pori şi în
consecinţă deplasarea ei spre zonele exterioare. La nivelul suprafeţei terenului limita zonei
este marcată printr-un punct de ridicare maximă;
Sub vârful pilotului se formează un bulb sferic de pămînt îndesat de mărime (2-4)d,
favorizând comportarea pilotului la încărcarea lui cu sarcini axiale de compresiune.
Înfigerea pilotului afectează practic terenul învecinat numai prin formarea zonelor 1 şi
2, constând în antrenarea în jos a nisipului şi comprimarea lui în lateral.
Piloţii executaţi pe loc prin batere sunt piloţi de îndesare la care gaura se realizează
printr-o deplasare forţată a pământului din spaţiul acesteia, fără a fi evacuat la exterior.
Formarea găurii este posibilă, funcţie de condiţiile de teren, cu sau fără folosirea de
elemente tubulare pentru susţinerea pereţilor acesteia. Sub acest aspect, piloţii executaţi pe
loc prin batere pot fi: netubaţi, cu tubaj recuperabil şi cu tubaj nerecuperabil.
Realizarea acestora este posibilă acolo unde pământurile în care se formează gaura
prezintă coeziuni suficient de mari, ceea ce permite menţinerea geometriei acesteia până la
finalizarea betonării corpului. Formarea găurii se poate executa cu procedeul Compresol
sau prin ştanţare cu ajutorul unui mai tronconic prevăzut cu vârf conic - fig.3.1.
Procedeul Compresol constă în aplicarea de lovituri succesive pe locul ocupat de
pilot, de către maiuri din fontă de greutate 15-25 kN ce sunt ridicate şi lăsate să cadă liber
de la înălţimi de 15-18 m.
Gaura formată, prin presarea laterală şi în jos a pământului, este apoi umplută cu
beton ce se compactează cu maiul cu plată. Un astfel de procedeu permite realizarea unor
piloţi cu lungime, de obicei, de cel mult 5-6m. Un astfel de procedeu se utilizează şi la
fundarea pe pământuri loessoide, caz în care gaura este umplută cu pământ compactat,
elementele obţinute fiind denumite piloţi sau coloane de pământ.
Procedeul de formare a găurii prin ştanţare constă în utilizarea unui mai tronconic
cu greutatea de 35-40kN, care este lăsat să cadă liber de la înălţime de 6-7m, culisând în
lungul unei lumânări ataşată utilajului de ridicare.
Fig.3.1. Principalele faze de execuţie ale piloţilor netubaţi.
a - cu procedeul Compresol; b - cu mai de formă tronconică.
La această categorie de piloţi formarea găurii rezultă prin baterea în teren a unui tub
metalic cu capăt închis sau prevăzut cu dop de beton, sabot metalic sau vârf prefabricat din
beton armat. Realizarea corpului pilotului, prin compactarea unor porţii de beton sau
turnare integrală, este însoţită respectiv urmată de recuperarea tubajului metalic.
Această categorie reuneşte tipurile de piloţi la care formarea găurii este rezultatul
introducerii prin batere, pe locaţie dorită, a unei tubulaturi ce rămâne în componenţa
corpului pilotului. Tubulatura, având în primul rând rol în formarea găurii şi menţinerea
geometriei ei, poate fi: sub forma unui tipar metalic din tablă subţire cu nervuri de
rigidizare - cazul piloţilor Raymond, fig.3.6. a, realizată din ţeavă metalică, fig.3.6 b sau
sub forma unor inele prefabricate din beton simplu, fig.3.6 c. Folosirea ţevii metalice sau a
inelelor prefabricate din beton simplu impune prezenţa unui vârf prefabricat.
Fig.3.6. Piloţi executaţi pe loc prin batere, cu tubaj nerecuperabil: a - piloţi tip
Raymond; b - piloţi cu tubaj din ţeavă; c - piloţi cu tubaj din tronsoane de beton
prefabricate.
Execuţia unui pilot forat în uscat, exemplificată pe schema tehnologică din fig.3.12,
prezintă următoarele faze:
- Forarea găurii, durata şi depinzând de natura terenului, dimensiunile acesteia şi
performanţele utilajului, fig.3.12 a.
- Lărgirea bazei găurii de foraj pentru piloţii cu baza lărgită, fig.3.12. a.
Dispozitivele utilizate în acest sens asigură dimensiuni ale bazei pilotului de 2-3 ori mai
mari decât cele ale secţiunii curente. După finalizarea forării se procedează la curăţirea
găurii.
Forarea în prezenţa unor pământuri slab coezive şi necoezive aflate în prezenţa apei
impune asigurarea stabilită pereţilor găurii până la betonarea spaţiului interior. Una din
posibilităţi o constituie forarea găurii în prezenţa unei suspensii de apă cu bentonită (argilă
cu un conţinut de montmorillonit de peste 60%), denumită noroi de foraj.
Etapele ce intervin în execuţia unui pilot forat sub noroi sunt următoarele:
- forarea găurii pe adâncimea prevăzută;
- curăţirea bazei forajului prin recircularea noroiului până ce densitatea acestuia
rămâne constantă, apropiată de cea la care a fost preparat;
- introducerea carcasei de armătură;
- betonarea găurii prin sistemul contractor.
Fig.3.14. Instalaţii de forare în prezenţa noroiului bentonitic: a - cu circulaţie
directă; b - cu circulaţie inversă. 1 - sapă; 2 - tijă; 3 - noroi; 4 - masa rotativă; 5 -
cap de injectare-aspirare; 6 - pompă; 7 - bazin; 8 - sită; 9 - tub metalic; 10 - bazin
cu evacuare gravitaţională şi de decantare a materialului dislocat.
Pilotul forat cu tubaj nerecuperabil este definit pilotul la care săparea se face în
uscat sau sub apă, iar susţinerea pereţilor este asigurată cu ajutorul unui tub care nu se
recuperează. Coloana este definită ca fiind un element prefabricat tubular cu diametru de
peste 1,0m.
După, coloanele sunt caracterizate prin următoarele particularităţi:
- utilizarea unor tuburi de beton armat sau precomprimat cu pereţi subţiri - numite
coloane, realizate în tronsoane independente, de dimensiuni convenabile pentru transport
şi manipulare şi prevăzute cu flanşe pentru îmbinarea lor pe măsura introducerii în
pământ;
- folosirea metodei vibrării pentru introducerea coloanelor în terenuri nestâncoase şi
a unor metode de evacuare a pământurilor din interior, impuse de natura pământurilor
străbătute;
- utilizarea tehnicii de forare pentru încastrarea coloanelor în straturile stâncoase sau
semistâncoase;
- posibilitatea efectuării tuturor lucrărilor de la suprafaţă;
- un grad ridicat de mobilizare a proprietăţilor mecanice ale pământurilor ce
alcătuiesc terenul de fundare şi ale materialelor din care este realizată coloana.
O astfel de cale este admisă în fazele preliminare de proiectare pentru toate tipurile
de construcţii şi în faza proiect de execuţie pentru construcţii de clasă de importanţă redusă
şi când numărul necesar de piloţi este mic ( 100).
Cele două componente ale încărcării critice, P1 şi Pv sunt determinate după cum
urmează:
P1 = Ufi Li şi Pv = pv A
Rezistenţa de calcul pe suprafaţa laterală a pilotului în dreptul stratului "i" (fi)
acceptate pentru piloţi prefabricaţi şi executaţi pe loc este dată în tabelul 4.11.
Rezistenţa de calcul pe vârf este dată în tabelul 4.12 şi 4.13 pentru piloţi prefabricaţi
şi respectiv piloţi foraţi de diametru mare lucrând ca elemente flotante cu baza pământuri
coezive.
Calculul capacităţii portante se face în acest caz pe baza următoarelor relaţii:
pentru pilot flotant prefabricat:
R = k(m1P1 + m2Pv) (4.30a)
pentru pilot flotant de diametru mare:
R = k(m3P1 + m4Pv) (4.30b)
Capacitatea portantă a unui pilot solicitat la smulgere
Tabelul 4.16
Denumirea pământului l0
Nisipuri afânate şi pământuri coezive Ic 0,5 4d
Nisipuri de îndesare medie şi pământuri coezive cu 3d
0,5 Ic 0,75
Nisipuri şi pietrişuri îndesate, pământuri coezive având 2d
0,75 Ic 1
Pământuri coezive şi tari având Ic 1 1,5d
Relaţiile sunt aplicabile în cazul radierelor joase, dacă fişa pilotului depăşeşte valoarea
5l0.
COMPORTAREA PILOŢILOR ÎN GRUP, FUNDAŢII PE PILOŢI
CHESOANE DESCHISE
8.1. Chesoane deschise şi cu aer comprimat
Chesoanele sunt concepute sub forma unor elemente cu gol ce permit excavarea
pământului în scopul atingerii cotei la care se situează stratul portant. Ele apar sub forma
unor cutii special amenajate la care lipsesc părţile inferioară şi superioară.
Fig. 8.1. Chesoanele deschise (a) şi cu aer comprimat (b)
Chesoanele sunt admise atât ca soluţie de fundare, fig.8.2, dar pot fi utilizate şi drept
construcţii independente, adecvat echipate pentru a răspunde anumitor funcţionalităţi, cum
ar fi: staţii de pompare, captări de apă din surse subterane sau de suprafaţă.
De asemenea chesoanele sunt acceptate ca sisteme constructive în soluţiile de
stabilizare a alunecărilor de teren, de alcătuire a cheiurilor portuare (fig.8.4) etc.
Condiţia de coborâre
Condiţia de înaintare a chesonului este exprimată sub forma:
Fa
115
, (8.15)
Fr
unde:
Fa forţa ce asigură înaintarea;
Fr reprezintă rezistenţa la înaintare.
Forţele Fa şi Fr sunt estimate pentru o aceeaşi valoare Uc a lungimii de calcul a
perimetrului chesonului.
Asigurarea condiţiei (8.15) impune valoarea definitivă a grosimii forţelor, eventual
sarcina de testare şi măsurile necesare diminuării rezistenţei la înaintare,