Confer Int A International A Dezvoltare Si Integrarea Europeana Sectiunea A Geografia in Dezvoltare Teritoriala 16-17.10

Comitetul de coordonare:
Prof.univ.dr. Andrei Marga,

Rectorul Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Prof.univ.dr. Pompei Cocean,
Prorector al Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Conf.univ.dr. Cristina Ciumaş,
Prof.univ.dr. Ştefan Szamoskozi
Prof.univ.dr.Dănuţ Petrea
Decanul Facultăţii de Geografie
Prof.univ.dr. Dumitru Matiş
Decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor
Prof.univ.dr. Călin Felezeu
Decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Conf.univ.dr. Nicolae Boar
Directorul Extensiunii Sighetu Marmaţiei
Prof. Sandu Pocol,
Prefectul Judeţului Maramureş
Prof. Eugenia Godja,
Primarul Municipiului Sighetu Marmaţiei
Comitetul de organizare:
Conf.univ.dr. Nicolae Boar, E-mail: ubbbn@yahoo.com
Conf.univ.dr. Marin Ilieş, E-mail: iliesmarin@yahoo.com
Conf.univ.dr. Gabriela Ilieş, E-mail: gabrielailies@yahoo.com
Lect.univ.dr. Nela Şteliac, E-mail: nela.steliac@econ.ubbcluj.ro
Lect.univ.dr. Mihai Hotea, E-mail: mihai_hotea@yahoo.com
Prof.asoc.drd. Viorel Dragoş, E-mail: viodragos@yahoo.com
Comitetul ştiinţific:
Conf.dr. Voicu Bodocan
Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie
Prof.dr. Milan Bufon
University of Primorska, Slovenia
Prof.dr. Alexandru Ilieş
Universitatea din Oradea
Prof.dr. Dănuţ Petrea
Universitatea Babeş-Bolyai, Decanul Facultăţii de Geografie
Conf.dr. Florin Moldovan
Prof.dr. Gavril Pandi
Prof.dr. Martin Olaru
Universitatea de Vest, Departamentul de Geografie, Timişoara
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Geografie
EXTENSIUNEA SIGHETU MARMAŢIEI
Conferinţa Internaţională
DEZVOLTARE ŞI INTEGRARE
EUROPEANĂ
SECŢIUNEA A
Geografia în dezvoltare teritorială
SIGHETU MARMAŢIEI
Maramureş-România
16-17 octombrie 2009
Manifestare ştiinţifică organizată sub egida “UBB 90”
Presa Universitară Clujeană

2010
ISSN 2069 – 024X
© 2010 Autorii volumului. Toate drepturile rezervate.

Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice
mijloace, fără acordul autorilor, este interzisă şi se pedep-
seşte conform legii.
Universitatea Babeş-Bolyai
Presa Universitară Clujeană
Director: Codruţa Săcelean
Str. Hasdeu nr. 51
400371 Cluj-Napoca, România
Tel./fax: (+40)-264-597.401
E-mail: editura@editura.ubbcluj.ro
http://www.editura.ubbcluj.ro/
Cuprins
Aspecte privind scurgerea maxima şi minimă a râurilor

din Depresiunea Maramureşului / R. H. Bătinaş, Gh. Şerban,
M. Cocuţ.................................................................................................. 8
Structuri de proprietate a terenurilor în câmpia Burnasului /
Găulea Mariana Valentina.................................................................... 20
Realizarea hărţii scurgerii medii-studiu de caz bazinul
hidrografic Tur / Dr. Csaba Horvath, drd. Oana Antonia Pop ........ 28
Aspecte fizico-geografice ale sistemului teritorial Şaua Bucecea /
Mănăilă Elena-Maria ............................................................................ 34
Considerations on the Hydro-Climatic Potential of the Ocna
Şugatag (Maramureş) Lakes Area and its Capitalization
during the Summer Season / F. Moldovan, Gh. Şerban.................. 45
The Impact of Human Intervention on Glacial Lakes in the
Rodnei Mountains National Park Case Study-Tăul Ştiol /
M. Mureşianu, I. Bîca, E. Schuster, A. Barta....................................... 56
Judeţul Maramureş Potenţialul Pedogeografic /
M. Oncu, Şt. Bilaşco ............................................................................. 63
Bazinul hidrografic Siret,inundaţii în anul 2008 /
Daniela Pleşoianu, Petru Olariu........................................................... 74
Hărţile geomorfologice ca suport în planificarea /
Cristina Laura Ţăran ............................................................................ 86
Utilizarea CAESAR pentru determinarea arealelor de
inundabilitate în localitatile de pe Valea Viseului /
Ţiplea Vasile-Constantin ...................................................................... 94
5
Piscicultură şi agrement în regiunea de nord-vest alternativă
strategică de dezvoltare teritorială integrarivă /
Benedek Rozalia................................................................................... 101
Relaţiile transfrontaliere ale judeţului Maramureş. Fluidizarea
relaţiilor cu regiunile învecinate, naţionale şi transfrontaliere
/ Boar Nicolae, Simion Alina ............................................................. 113
Analiza sistemului sanitar din Ţara Loviştei /
Simona-Elena Borodean, Daniela Drăgan .......................................... 121
Evaluarea activităţii resurselor umane implicate în societăţile
comerciale de turism din Ţara Maramureşului /
Mariana Chindriş, Silviu Bumbak, Lenuţa Herbil ............................. 129
Spa tourism in the villages of the Maramureş Mountains? /
Mihai Hotea......................................................................................... 139
Munţii Poiana Ruscă- Zona turistică Cinciş / Ciorogariu Elena........ 144
Regiunea de proiect Ţara Maramureşului. Abordare turistică
transfrontalieră / Sorin Kosinszki.................................................... 149
„Podul Turistic Maramureşan Sighetu Marmaţiei (RO) –
Solotvino (UA)” Dezvoltare turistică PHARE - CROSS
BORDER COOPERATION / Kosinszki S., Kosinszki R.,
Măran P., Măran I. ............................................................................. 159
Conservarea biodiversităţii şi amenajare turistică în zona lacului
Ighiu, Munţii Trascău / Gabriela Adina Lazăr ............................... 165
Posibilităţi de valorificare a potenţialului turistic din
împrejurimile oraşului Beclean / Lăpuşte Geta............................. 173
Oradea – Bratca Depression. The Network of Communication
Ways a Support for Territorial Development /
Claudiu Filimon .................................................................................. 183
Cultural landscape typology / Camelia-Ina Gavra.............................. 191
Orlat, analiză geodemografică / Misachevici Adriana ........................ 200
6
Turismul rural. Premisă a dezvoltării Ţării Vrancei /
Alexandru Mureşan ............................................................................ 223
Influenţa urbană a sociosistemului Cluj-Napoca în contextul
frontierei euroatlantice / Bogdan-Nicolae Păcurar ........................ 233
Aspects of medical geography in the North-West Region.
Demography. Morbidity / Răducanu Gelu, Răducanu Nicoleta... 260
Valea Cosăului şi importanţa ei în cadrul brandului cultural
maramureşean / Claudia Rus, N. Ciangă, N. Hodor ...................... 268
Turism în cheile Pănicenilor și Masivul Șatra /
Andreea-Ioana Rusu............................................................................ 275
Contribuţia ţipţerilor la existenţa şi evoluţia bazinului Vaserului
(Maramures) / Ioana Scridon ........................................................... 286
Consideraţii asupra dezvoltării geografiei comportamentale.
Noi modele atitudinale şi comportamentale în Depresiunea
Maramureşului / Ileana Vasilescu................................................... 295
7
Aspecte privind scurgerea maxima şi minimă a râurilor
din Depresiunea Maramureşului
R. H. Bătinaş*, Gh. Şerban**, M. Cocuţ***
Rezumat.
Aspecte privind scurgerea maximă şi minimă a râurilor din Depresiunea
Maramureşului. Perioadele cu scurgere ridicată şi scăzută sunt unele din cele mai
importante faze ale scurgerii râurilor prin efectele pe care le produce asupra
mediului înconjurător şi prin necesitatea considerării corecte a ei în procesele de
amenajare a bazinelor hidrografice şi de organizare teritorială. Definită de
procesele care stau la baza formării scurgerii ridicate (ape mari şi viituri), scurgerea
maximă a râurilor din Depresiunea Maramureşului este influenţată de un număr
de factori favorabili, care accelerează scurgerea, cu impacte majore asupra
sistemului de aşezări, reţelei de infrastructuri şi stabilităţii terenurilor. Scurgerea
minimă oferă informaţii privind volumul de apă din râuri în perioada apelor mici
care este specific perioadei de tranziţie vară-toamnă, respectiv celei de-a doua
jumătăţi a sezonului rece (ianuarie-februarie). Reducerea disponibilului de apă
poate conduce la compromiterea recoltelor, deficienţe şi întreruperi în asigurarea
cu apă a consumatorilor conectaţi la sisteme centralizate de alimentare cu apă,
respectiv la degradarea condiţiilor de viaţă acvatică, în corelaţie cu ecosistemele
riverane. Prezentul studiu este focalizat pe studiul râurilor principale (Iza şi Vişeu)
şi afluenţilor acestora.
Cuvinte cheie: scurgerea maximă şi minimă, Depresiunea Maramureşului, viituri,

secare, pagube, lucrări de îndiguire a râurilor
1. Introducere
Perioadele cu scurgere ridicată şi scăzută sunt exprimate de către
fenomenele de ape mari, viituri şi inundaţii, cât şi prin seceta hidrologică.
Perioadele cu ape mari sunt una din cele mai importante faze ale regimului
hidrologic al râurilor cu efecte directe asupra mediului, necesitând în acest
*Babeş-Bolyai University, Faculty of Geography, 400006, Cluj-Napoca, Romania, e-mail:

rbatinas@geografie.ubbcluj.ro
**Babeş-Bolyai University, Faculty of Geography, 400006, Cluj-Napoca, Romania, e-mail:
serban@geografie.ubbcluj.ro
***Someş-Tisa Water Authority, Cluj Branch, 400213, Cluj-Napoca, Romania
8
Aspecte privind scurgerea maximă şi minimă a râurilor din Depresiunea...
sens o atenţie specială în ceeea ce priveşte procesele de amenajare a

bazinelor hidrografice şi de organizare teritorială. Factorii genetici
responsabili pentru declanşarea creşterilor de debit sunt următorii: perioadele
cu exces de precipitaţii, cantitatea de apă cazută în 24 de ore, stratul de zăpadă
acumulat, tipul circulaţiei atmosferice, caracteristicile morfometrice ale
bazinelor hidrografice şi gradul de despădurire.
2. Apele mari
Factorii genetici ai apelor mari sunt reprezentaţi de topirea lentă a
stratului de zăpadă şi de precipitaţiile de intensitate redusă dar de lungă
durată. Analiza şirului de date disponibile a scos în evidenţă că frecvenţa
cea mai ridicată a apelor mari se înregistrează primăvara, cu o medie de
53%, când sunt prezente cele mai favorabile condiţii climatic pentru
producerea lor. Astfel, apele mari de primăvară sunt semnalate la începutul
lunii martie, în partea vestică a ariei studiate şi în a doua decadă a lunii
martie, în partea estică, datorită altitudinilor mai ridicate din această zonă.
Durata medie a apelor mari de primăvară este cuprinsă între 21 şi 54 de
zile. Cele mai lungi durate ale apelor mari au fost semnalate în 2001 şi 2005,
când condiţiile climatic (topirea lentă a zăpezii şi prezenţa precipitaţiilor
frontale de lungă durată) au dus la interval de timp care au totalizat 77,
respetiv 85 de zile pe râul Vişeu la staţia hidrometrică Bistra. De asemenea
o perioadă lungă de ape mari a fost înregistrată şi în anul 1983, când au fost
cuantificate 97 de zile pe râul Vişeu la staţia Poiana Borşa şi 85 de zile pe
Ruscova la staţia omonimă.
În semestrul cald apele mari au o frecvenţă mai redusă decât cele de
primăvară, înregistrându-se ponderi cuprinse între 11 şi 26 % din numărul
total de cazuri, fiind determinate de precipitaţiile frontale combinate cu
cele de origine convectivă. Durata medie a apelor mari de vară este de 23
de zile, valoare care este caracteristică râurilor din partea de est (Iza
superioară, Boicu, Cisla şi Vaser). Apele mari de iarnă sunt caracteristice
râurilor din partea de vest a depresiunii: Mara, Coşeu, Rona şi Valea
Frumuşeaua. Frecvenţa apelor mari de iarnă este de 14 % iar durata lor
medie este de 21 de zile. Cele mai lungi durate ale apelor mari de iarnă au
fost semnalate în 1992, când au fost cuantificate 43 de zile pe Valea Ruscova
la staţia omonimă. Toamna, apele mari au frecvenţa cea mai redusă, doar
9
R. H. Bătinaş, Gh. Şerban, M. Cocuţ
12 % din total, cu o durată medie e 16 zile, fiind generate în special ca

urmare a precipitaţiilor frontale , cu maxime în 2001, când au fost
înregistrate 30 de zile pe râul Mara la staţia hidrometrică Vadu Izei.
3. Viiturile
Geneza viiturilor din Depresiunea Maramureşului este în cele mai
multe cazuri determinată de topirea rapidă a stratului de zăpadă consistent
care adesea persistă până în mai şi de precipitaţiile frontale determinate de
circulaţia atmosferică vestică şi sudică. Frecvenţa lunară a viiturilor a avut
un maxim în martie pentru râul Vişeu şi vârfuri secundare în aprilie şi mai,
în timp ce pe afluenţii de dreapta (Cisla, Vaser şi Ruscova), maximul a fost
înregistrat în aprilie, cu vârfuri secundare în martie şi mai. Bazinul
hidrografic al Izei este definit de drecvenţe maxime ale viiturilor asociate
lunii marties atât pentru cursul principal, cât şi pentru afluenţii de stânga.
Maximele secundare ale frecvenţei viiturilor au fost semnalate în lunile
aprilie şi iunie. Frecvenţa lunară minimă de producere a viiturilor a fost
sesizată ca apariţie în luna ianuarie (0%) pe bazinul Vişeului, respective în
ianuarie şi septembrie în bazinul hidrografic al Izei. Frecvenţa sezonieră a
viiturilor din bazinul hidrografic al Vişeului arată valori maxime asociate
primăverii (52 % din cazuri), urmată de valoarea asociată viiturilor de vară,
toamnă şi iarnă. Bazinul Izei are un distribuţie de frecvenţă diferită,
comparativ cu bazinul Vişeului, datorită influenţelor vestice şi
mediteraneene din perioada de iarnă. Astfel, cea mai ridicată frecvenţă este
asociată sezonului de primăvară, urmată de vară şi iarnă, în timp ce
toamna este sezonul cu cea mai scăzută frecvenţă (16 % din totalul
cazurilor).
Durata este o caracteristică important a undelor de viitură, care
determină magnitudinea efectelor care le generează. Durata medie totală a
viiturilor (în perioada 1980-2005) a fost cuprinsă între 109 şi 168 ore pentru
râurile ce aparţin bazinului Vişeului şi între 127 şi 181 de ore pentru râurile
care aparţin bazinului hidrografic al Izei. Durata medie a timpului de
creştere a fost cuprinsă între 6 şi 41 de ore, datorită caracterului neuniform
al precipitaţiilor, intensităţii acestora, duratei şi distribuţiei lor spaţiale,
caracterelor impuse de gradul de împădurire a versanţilor.
10
Raportul dintre timpul de creştere şi timpul total are valori în jur de 0,25.
Coeficientul de formă al hidrografului viiturii (μ) este o caracteristică utilizată în
special pentru viiturile singular şi se obţine din raportul dintre volumul total al
viiturii şi volumul dreptunghiului circumscris acesteia. Valorile determinate ale
acestui coefficient oscilează între 0,16 pe Valea Ruscovei la staţia hidrometrică
Luhei şi 0,49 pe râul Vişeu la staţia Bistra. Debitul maxim constituie o altă
caracteristică a undelor de viitură, care este dependent de condiţiile climatic şi
morfometria elementelor ce definesc bazinul hidrografic. Valoarea debitului
maxim înregistrat în perioada 1980 – 2005 a avut valori cuprinse între 902 m³/s pe
râul Vişeu la Bistra şi 600 m³/s pe Iza la staţia Vadu Izei.
Tabelul 1
Caracteristicile viiturii din perioada 12-15 mai 1970 din bazinul Vişeului şi al Izei
Staţia Debitul (m3) Durata (h) Volum (mil.m³/s) hp hs
Râul α γ
hidrometrică Max. Bază Totală Creştere Total Bază Scurs (mm) (mm)
Vişeu Poiana Borşa 62 19.2 82 21 9.098 5.668 3.430 88.1 25.598 0.29 0.50
Vişeu Moisei 124 30.50 82 26 17.870 10.199 7.671 85.1 27.011 0.32 0.49
Vaser Vişeu de Sus 257 50.5 82 29 38.838 16.162 22.676 115.0 55.307 0.48 0.51
Vişeu Leordina 684 114 72 16 83.419 30.326 53.093 116.0 56.663 0.49 0.47
Ruscova Luhei 124 30.50 82 26 17.870 10.199 7.671 109.0 41.5 0.38 0.49
Ruscova Ruscova 240 50 82 27 32.727 15.513 17.214 110.0 39.7 0.36 0.46
Vişeu Bistra 1072 182 72 18 136.798 54.562 82.237 113.9 53.228 0.47 0.49
Iza Săcel 85.0 4.320 82 12 9.294 2.191 7.103 121.0 71.9 0.59 0.37
Boicu Dragomireşti 57.8 7.31 84 26 7.416 2.276 5.140 119.0 52.0 0.44 0.42
Mara Mara 70 11.4 65 20 7.739 3.557 4.182 90.0 26.983 0.30 0.47
Cosău Fereşti 42 6.75 72 30 3.614 1.750 1.864 62.0 16.4 0.26 0.33
Mara Vadu Izei 215 24.6 86 19 30.214 9.582 20.632 116.0 50.321 0.43 0.45
Iza Vadu Izei 606 60.2 62 20 65.231 21.115 44.116 114.0 39.2 0.34 0.48
unde:
hp (mm) = strat precipitat hs (mm) = strat scurs α = coeficient de scurgere γ=
coeficient de formă
Unul din cele mai importante episoade de viitură au fost înregistrate la

sfârşitul primăverii anului 1970 (12-15 mai), când au fost atinse cele mai
ridicate valori ale nivelurilor şi debitelor din istoria recent pe râurile din
Depresiunea Maramureşului.
În tabelul 1 sunt prezentate caracteristicile majore ale acestei viituri,
prin datele înregistrate la staţiile hidrometrice din bazinele Vişeului şi Izei.
11
Fig. 1.
Stratul precipitat şi
scurs în timpul
viiturii din mai
1970 la staţiile de
pe râurile Vişeu şi
Iza.
Din valorile prezentate în tabelul de mai sus, putem sesiza relative

scurtă durată a timpului de creştere (coloana şase), respective a orelor
scurse pentru atingerea debitrelor maxime. Acest aspect poate fi observant
atât pe cursurile majore, cât şi pe afluenţii acestora. Corelaţia dintre stratul
precipitat şi cel scurs, exprimat în mm, este prezentat în figura 1.
Coeficientul de scurgere a fost cuprins între 0,26 la Fereşti pe Valea
Cosăului şi de 0,59 la Săcel pe Valea Izei. Cantitatea de strat precipitat a fost
importantă, cu valori care au oscilat între 62 mm la Fereşti pe Cosău şi 121
mm la Săcel pe Iza.
În acele zile, peste solul saturat cu apă din zonele joase, respective peste
stratul consistent de zăpadă acumulat în zonele montane, au căzut
precipitaţii intense sub formă de ploaie, care au atins valori de peste 100
l/m2 (Baia Sprie - 205 mm, Sighet - 154 mm, Bocicoi and Cavnic - 117 mm,
Vişeu de Sus - 102 mm). Volumele de viitură formate au fost foarte
puternice, cu timp de acumulare scurt, fapt ce a condus la producerea unor
efecte dezastruoase asupra comunităţii locale (Fig. 2).
12
Fig. 2. Volumul de bază şi cel scurs în timpul viiturii din 12-15 mai 1970 pe râurile din
Depresiunea Maramureşului
Viiturile au produs în timp pagube importante comunităţilor rurale

situate în vecinătatea albiilor de râu, în special datorită gradului ridicat de
torenţialitate care a dus la concentrarea şi propagarea rapidă a apei pe
râuri. Cele mai importante pagube au fost semnalate la nivelul activităţilor
socio-economice, care au condus la indisponibilitatea reţelelor de energie,
deficienţe în alimentarea cu apă a locuitorilor, inundarea pe scară largă a
terenurilor agricole (tabelul 2).
Pagubele produse de viituri în perioada 1980-2005 în Depresiunea Maramureşului

Tabelul 2
Case (nr.) Anexe Teren Drumuri (km)
Data Animale Poduri Valoare
gospod. agricol
viiturii (nr.) Afectate Distruse Comunal Judeţean (nr.) ($)
(nr.) (ha)
1995 - XII - 91 - 261 1069.85 48.56 0.1 16 1890629
1998 - XI - 190 - 209 - 13 1.3 51 2795189
2000 - III - - - 1133 - 40.1 2.7 15 374579
2000 - IV - - - - 1723 15.97 - 26 779154
2001 - III 90 367 18 475 2181.5 1.5 22.45 211 849317
Total 90 648 18 2078 4973.35 119.13 26.55 319 6688868
13
14
Riverbed adjustment and embankment works made for reducing the flood’s risks.
(Data’s have been provided from Someş-Tisa Water Authority – Cluj branch)
Tabelul 3
Dyke features (m) Defended land field (ha) Defended social goods
Crt. Name and location Defended
River County Main Rail-
No. work localities Other Houses
Length Wide Height Arable Pasture Total roads roads way
lands (nr)
(km) (km) (km)
Embankment-Bocicoiu Sighetu
1 Mare and Crăciuneşti Vişeu 700 1,5 2,2 0 0 3 3 0 0 0 1
Marmaţiei
Embankment-Sighetu Sighetu
2 Vişeu 4860 1,5 3 294 0 400 694 0 1 2 200
Marmaţiei Marmaţiei
Sus Cartier Vişeu de
3 Mijloc Vişeu 1750 2 2 Vişeu de Sus 20 0 0 20 0 0 0 100
Embankment Vişeu de
4 Vişeu 1700 2 2 Vişeu de Jos 20 0 0 20 0 0 0 200
Jos
5 Embankment Leordina Vişeu 1550 2 2 Leordina 40 0 0 40 0 0 0 80
6 Embankment Petrova Vişeu 2850 3 2 Petrova 150 0 0 150 0 0 0 50
Embankment-Vişeu de
7 Vaser 950 3 1,5 Vişeu de Sus 0 0 0 0 0,6 0 0 50
Sus
Embankment Bogdan
8 Iza 1360 3 2 Bogdan Vodă 0 0 0 0 0 0 0 70
Vodă
9 Embankment Rozavlea Iza 2070 3 2 Rozavlea 50 0 0 50 0 0 0 50
Embankment Amonte
10 Iza 1300 3 2 Bârsana 24 0 0 24 1,2 0 0 100
Pod Lemn Bârsana
Embankment Intre
11 Iza 750 3 2 Bârsana 38 0 0 38 0,7 0 0 50
Poduri Bârsana
Embankment Bârsana Onceşti and
12 Iza 3050 3 1,7 0 0 0 0 2,2 0 0 55
Onceşti-Năneşti Năneşti
Embankment Sighetu Sighetu
13 Iza 1950 3 1,5 0 0 0 0 0 0 0 0
Embankment-Sighetu Sighetu
14 Iza 3050 2 1,8 61 0 300 361 0 0 0 200
TOTAL 27890 697 0 703 1400 4,7 1 2 1206
Pentru a reduce sau elimina riscurile generate de inundaţii au fost luate

o serie de măsuri specifice, prin asa-numitul management al inundaţiilor ce
include managementul riscului la inundaţii şi managementul situaţiilor de

urgenţă create de viituri şi inundaţii.
Principalele activităţi legate de managementul riscului la inudaţii se
referă la măsurile structural şi non-structurale. În prima categorie intră
lucrările realizate la nivelul albiilor de râu, pentru îndiguire şi amenajare,
lucrări care sunt prezentate în tabelul 3. Multe din aceste lucrări au fost
realizate de-a lungul colectorilor principali din area studiată, pe
aliniamentul albiilor de râu ce traversează habitate umane. Aceste lucrări
sunt situate doar pe cursurile majore (Vişeu şi Iza), în timp ce pe afluenţi
nu sunt realizate lucrări de mare amploare ăn ceea ce priveşte construcţii
structurale menite să asigure prevenirea inundaţiilor. Lungimea totală a
acestor diguri este de peste 27,8 km. Digurile protejează suprafeţe de teren
ce însumează peste 1400 de hectare, peste 1200 de case şi câteva artere
rutiere şi feroviare.
4. Perioada apelor mici

Perioadele cu ape mici apar cu precădere în sezonul de vară, toamnă şi
iarnă. Apele mici de vară-toamnă sunt rezultatul cantităţilor mici de
precipitaţii care cad în lunile august şi septembrie şi procesului important
de eveaporaţie generat de temperaturile ridicate ale aerului din această
perioadă. Lungimea perioadei apelor mici de vară-toamnă este cuprinsă
între 40 şi 50 de zile în abzinul Vişeului şi între 50 şi 60 zile în bazinul Izei.
Lungimea maximă a perioadei apelor mici de vară-toamnă a fost estimată
între 90 -100 zile în bazinul Vişeului (1983, 1987, 1992 şi 1984) şi între 120 şi
140 de zile în bazinul Izei (1968, 1973, 1983 şi 1990). Intercalarea viiturilor
de vară şi toamnă în timpul perioadelor apelor mici crează ca şi consecinţă
o reducere a timpului cu debite scăzute între 15 şi 25 de zile pe Vişeu şi
între 20 şi 30 pe bazinul Izei (1968, 1973 şi 1983).
Valorile lunare ale apelor mici pe semestre în perioada 1968 - 1995

Tabelul 4
Crt. Semestrul rece Semestrul cald
Râul Staţia hidrometrciă
Nr. Q min Data înreg. Q min. Data înreg.
1 Vişeu Poiana Borşa 0.805 XI,2005 1.03 VIII,1992
2 Vişeu Moisei 1.49 XII,1983 1.93 IX,1994
3 Vişeu Leordina 3.62 XII,1986 4.70 VIII,1992
4 Vişeu Bistra 7.50 XII,1983 9.80 VIII,1992
5 Ruscova Ruscova 3.11 II,1984 3.79 X,1971
15
Crt. Semestrul rece Semestrul cald

Râul Staţia hidrometrciă
Nr. Q min Data înreg. Q min. Data înreg.
6 Ruscova Luhei 1.40 XI,1982 1.72 X,1983
7 Ţîşla Baia Borşa 0.312 II,1984 0.272 X,2000
8 Vaser Vişeu de Sus 1.07 I,1979 1.93 IX,1994
9 Iza Săcel 0.128 XII,1986 0.079 VIII,1992
10 Iza Strâmtura 0.531 XII,1986 0.647 VIII,1992
11 Iza Vadu Izei 1.67 XII,1986 1.43 VII,1992
12 Boicu Dragomireşti 0.205 XII,1983 0.224 X,2000
13 Botiza Şieu 0.116 XII,1986 0.122 IX,2003
14 Mara Mara 0.540 XII,1986 0.376 VIII,2003
15 Mara Vadu Izei 1.10 XII,1986 0.715 IX,2003
16 Cosău Fereşti 0.294 I,1973 0.230 VIII,2003
Perioada apelor mici de irană este rezultatul precipitaţiilor scăzute din

timpul toamnei, precipitaţiilor sub formă de zăpadă din timpul iernii şi
temperaturilor scăute ale aerului care asigură condiţii favorabile pentru
producerea fenomenelor de îngheţ pe râuri. Cele mai lungi perioade de ape
mici de iarnă au fost înregistrate în 1968 şi 1986 (tabelul 4).
Secarea râurilor este un fenomen cu implicaţi puternice în
managementul resurselor de apă ale unui teritoriu şi implicit şi în
dezvoltarea socio-economică. Depresiunea Maramureşului şi zona
montană adiacentă este definită în general de un exces de umiditate în ceea
ce priveşte rezervele de apă, care determină ca fenomenul de secare să aibă
o frecvenţă, durată şi intensitate redusă. Rolul principal în geneza
fenomenului de secare în aria studiată este reprezentată de mai mulţi
factori: adîncimea albiilor de râu în comparaţie cu versanţii adiacenţi şi
gradul de intercepţie al rezervelor de apă subterană de către acestea.
Caracteristicile acestor factori vor determina secarea parţialî sau totală a
rezervelor de apă subterană ce asigură alimentarea râurilor.
16
Fig. 3. Frecvenţa fenomenului de secare în Derpesiunea Maramureşului
În funcţie de drenajul rezervelor de ape subterane se pot stabili trei

categorii de râuri: râuri care au scurgere permanentă care nu seacă
niciodată, râuri cu cu scurgere semi-permanentă care seacă în anii foarte
secetoşi din punct de vedere climatic şi râuri care au scurgere intermitentă
care seacă în fiecare an (Fig. 3). Râurile cu scurgere semi-permanentă şi
intermitentă care drenează spaţiul depresionar sunt prezentate în tabelul 4.
Cele mai multe dintre râurile la care a fost semnalat acest fenomen (11
râuri) au o frecvenţă de secare cuprinsă între 5 şi 10 ani, în timp ce
fenomenul de secare cu intensitate maximă este semnalat pe 5 pâraie. Cele
mai afectate cursuri de apă sunt afluenţii râului Iza cu un număr de 10
pâraie care înregistrează diverse tipuri de secare. Din figura 3 putem sesiza
că toţi afluenţii de dreapta ai Izei sunt afcetaţi de fenomenul de secare
(Valea Satului – Dumbrăviţa, Valea Muntelui – Ursului, Valea Caselor şi
Valea Porcului). În bazinul hidrografic al Tisei, nu au fost semnalaţi
afluenţi direcţi care să fie afectaţi de secete cu frecvenţă anuală de apariţie.
În bazinul Vişeului nu sunt cursuri de apă care să aibă o frecveţăa
fenomenului de secare de intensitate medie, cuprinsă între 2 şi 5 ani.
17
Fenomenul de secare al râurilor din Depresiunea Maramureşului
(după Cocuţ, 2008)
Tabelul 5
Bazinul hidrografic Frecvenţa de secare
Bazinul
Denumirea râului Supraf. Altitudine În fiecare 2 – 5 5 – 10
hidrografic
(km2) (m) an ani ani
Valea Morii 19 807 *
Bocicoel 14 585 *
Spânul 10 599 *
Vişeu
Drahmirov 13 812 *
Mârza 13 525 *
Plăiuţ 11 504 *
Valea Carelor 10 875 *
Slatina 10 812 *
Pârâul Poienilor 10 720 *
Gârbova Mare 12 553 *
Valea Poienilor 20 595 *
Sîlta 11 519 *
Valea Satului 22 509 *
Iza
Valea Morii 30 633 *
Valea Muntelui 22 492 *
Valea Caselor 10 473 *
Valea Porcului 13 528 *
Lazu 10 482 *
Turcatele 17 770 *
Valea Blondă 19 618 *
Sarasău 22 502 *
Bic 18 366 *
Tisa
Belmez (Hotarul) 11 380 *
Saroş 13 396 *
5. Concluzii
Scurgerea maximă şi minimă asociată râurilor din Depresiunea
Maramureşului şi zonei montane adicente sunt definite de câteva
particularităţi determinate de o serie de factori. Episoadele de viitură au
arătat o creştere în frecvenţă, intensitate şi din păcate şi în ceea ce priveşte
pagubele create. Pentru a compensa aceste evenimente natural, s-au
realizat o serie de lucrări şi s-au luat o serie de măsuri prin care să se
reducă efectele asupra comunităţilor umane. Perioadele cu scurgere scăzută
arată o evoluţie specific, atât în ceea ce priveşte frecvenţa, cât şi intensitatea
acestora.
18
Bibliografie
Cocuţ, M., (2008), Caracteristicile scurgerii apei din Depresiunea Maramureşului şi

zona montană limitrofă, Teză de doctorat, Facultatea de Geografie, Cluj-
Napoca.
Sorocovschi V., Şerban Gh., Bătinaş R., (2002), Riscuri hidrice în bazinul inferior al
Arieşului, în “Riscuri şi catastrofe”, vol.1, pag. 143-148, Editor V. Sorocovschi,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
* * * Technical synthesis regarding the floods in Maramureş Area - Someş-Tisa Water
Authority – Cluj branch, Cluj-Napoca.
Structuri de proprietate a terenurilor
în câmpia Burnasului
Găulea Mariana Valentina*
Abstract.
PROPERTY STRUCTURES OF THE LANDS IN THE BURNAS PLAIN. The
agricultural space, a component of the rural space of the Burnas Plain, represents
the sum of all the lands with economic and especially agrarian functions, in which
the land fund is used for cultivating plants and breeding animals. The
particularities of the natural space of the Burnas Plain have allowed the
agricultural practices since ancient times; here, the arable areas are dominant. The
spatial variation in agricultural density of the population in 2008, in the Burnas
Plain, presents a dominant value, that is 0-50 people/sq.km. Regarding the spatial
variation of the agricultural areas in 2008, in the Burnas Plain, most of the villages
in this region present an area between 6 000-10 000 ha (for example, the villages of
Slobozia, Hotarele, Draganesti-Vlasca). Taking into consideration the villages in
the Burnas Plain, integrated administratively in the Giurgiu County, and
regarding the property structures, in 2008, the total area was of 192 822 ha, of
which 157 436 ha represented agricultural area and 35 386 ha, non-agricultural
area. The agricultural area consists of: 147 129 ha of arable land, 7 158 ha of
pastures, 2 765 ha of vineyards and 384 ha of orchards. The non-agricultural area of
35 386 ha is structured as it follows: 16 167 ha of forests, 8 954 ha of waters, 3 560
ha of roads and railroads, 6 179 ha of courtyards and constructions and 526 ha of
non-productive lands.
Spaţiul agricol, componentă a spaţiului rural din Câmpia Burnas,

reprezintă totalitatea terenurilor cu funcţionalitate economică, îndeosebi
agrară, în care fondul funciar este utilizat pentru cultura plantelor şi
creşterea animalelor. Spaţiul agrar este marcat de aspectele economice,
tehnice şi relaţiile dintre producţia agricolă şi tehnologia agricolă.
Particularităţile cadrului natural din Câmpia Burnas au permis practicile
agricole din cele mai vechi timpuri; aici, suprafeţele arabile sunt
dominante.
*Liceul Teoretic „Nicolae Cartojan”, str. 23 August, nr. 9, Giurgiu
20
Structuri de proprietate a terenurilor în câmpia Burnasului
În privinţa variaţiei spaţiale a suprafeţelor agricole în anul 2008, în

Câmpia Burnas, cea mai mare parte a comunelor din acest areal prezintă o
suprafaţă cuprinsă între 6 000-10 000 ha (de exemplu, comunele Slobozia,
Hotarele, Drăgăneşti- Vlaşca), intervalul 2 000- 4 000 ha caracterizează
comunele Gostinari, Izvoarele, Căscioarele, Conţeşti, suprafeţe agricole
cuprinse intre 4 000- 6 000 ha se regăsesc în comune precum Daia,
Radovanu, Cervenia, iar comunele cu cea mai mare suprafaţă agricolă ,
cuprinsă între 10 000- 16 000 ha, sunt Chirnogi, Prundu, Ghimpaţi şi
Gogoşari.
Variaţia spaţială a densităţii agricole a populaţiei în anul 2008, în

Câmpia Burnas, prezintă o valoare dominantă, respectiv 0-50 loc/kmp (de
exemplu, comunele Răsuceni, Chirnogi, Gogoşari Mârzăneşti), la care se
adaugă intervalul 50-100 loc/kmp ( comunele Radovanu, Mihai Bravu,
Bragadiru) şi 100-150 loc/kmp (comunele Mitreni, Comana, Oinacu).
La nivelul comunelor din Câmpia Burnasului, încadrate administrativ
în judeţul Giurgiu, în privinţa structurilor de proprietate, în anul 2008,
suprafaţa totală a fost de 192 822 ha, din care suprafaţa agricolă 157 436 ha
şi 35 386 ha, suprafaţă neagricolă.
21
Găulea Mariana Valentina
Suprafaţa agricolă cuprinde: 147 129 ha teren arabil, 7 158 ha păşuni, 2

765 ha vii şi 384 ha livezi. Suprafaţa neagricolă, 35 386 ha, este structurată
astfel: 16 167 ha păduri, 8 954 ha ape, 3 560 ha drumuri şi căi ferate, 6 179
ha curţi şi construcţii şi 526 ha terenuri neproductive.
Sub aspectul grupelor de proprietari, 49 793 ha reprezintă proprietate
publică, iar 143 029 ha proprietate privată. Structurile de proprietate ce
revin celor mai mari comune din sectorul analizat, Burnasul de Est, judeţul
Giurgiu, sunt prezentate în continuare.
Comuna Prundu prezintă următoarea structură după forma de
proprietate: 17 651 ha, din care: 13 214 ha terenuri agricole (12 729 ha
terenuri arabile, 320 ha păşuni şi 165 ha vii) şi 4 437 ha total neagricol (2 047
ha păduri, 1 609 ha ape, 221 ha drumuri şi căi ferate, 555 ha curţi şi
construcţii şi 5 ha terenuri neproductive).
Proprietatea publică constă în 12 382 ha, din care 8 164 ha total agricol
(terenuri arabile) şi 4 218 ha total neagricol (2 047 ha păduri, 1 609 ha ape,
198 ha drumuri şi căi ferate şi 362 ha curţi şi construcţii şi 2 ha terenuri
neproductive).
22
Proprietatea publică aparţinând statului este de 12 242 ha, împărţită

astfel: 8 164 ha total agricol (8 164 ha terenuri arabile) şi 4 078 ha total
neagricol (2 047 ha păduri, 1 609 ha ape, 62 ha drumuri şi căi ferate, 360 ha
curţi şi construcţii). Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
deţine o suprafaţă de 10 606 ha, din care 8 043 ha teren agricol (terenuri
arabile) şi 2 563 ha suprafaţă neagricolă (2 047 ha păduri, 99 ha ape, 62 ha
drumuri şi căi ferate, 355 ha curţi şi construcţii), Ministerul Mediului are 1
510 ha ape, Ministerul Economiei posedă 1 ha curţi şi construcţii,
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale are 1 ha curţi şi
construcţii, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
administrează 18 ha (15 terenuri arabile şi 3 ha curţi). Se adaugă Ministerul
Apărării Naţionale cu 106 ha.
Proprietatea publică aparţinând unităţilor administrativ- teritoriale

conţine 140 ha neagricole (136 ha drumuri şi căi ferate, 2 ha curţi şi
construcţii şi 2 ha terenuri neproductive), proprietatea publică judeţeană
este de 24 ha total neagricol, mai exact drumuri, iar proprietatea publică
comunală are 116 ha (112 ha drumuri, 2 ha curţi şi construcţii şi 2 ha
terenuri neproductive).
23
Proprietatea privată deţine un total de 5 269 ha, împărţite în categoriile

agricol, 5 050 ha şi neagricol, 219 ha. Sunt incluse 4 565 ha terenuri arabile,
320 ha păşuni şi 165 ha vii, 23 ha drumuri şi căi ferate, 193 ha curţi şi
construcţii, 3 ha terenuri neproductive. Proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale este de 2 055 ha terenuri agricole (1 735 ha terenuri
arabile şi 320 ha păşuni), iar proprietatea privată a persoanelor juridice este
de 702 ha (701 ha terenuri arabile şi 1 ha curţi şi construcţii). Proprietatea
privată a persoanelor fizice cuprinde 2 512 ha, din care 2 294 ha total agricol
(2 129 ha terenuri arabile şi 165 ha vii) şi 218 ha total neagricol (23 ha
drumuri şi căi ferate, 192 ha curţi şi construcţii şi 3 ha terenuri
neproductive).
Comuna Izvoarele prezintă următoarele grupe de proprietari: 14 008
ha, dintre care: 11 861 ha terenuri agricole (11 593 ha terenuri arabile, 138
ha păşuni şi 130 ha vii) şi 2 147 ha total neagricol (1 294 ha păduri, 261 ha
ape, 240 ha drumuri şi căi ferate, 351 ha curţi şi construcţii şi 1 ha terenuri
neproductive).
Proprietatea publică constă în 1 780 ha, din care 37 ha total agricol
(terenuri arabile) şi 1 743 ha total neagricol (1 285 ha păduri, 220 ha ape, 162
ha drumuri şi căi ferate şi 76 ha curţi şi construcţii).
astfel: 37 ha total agricol (terenuri arabile) şi 1 607 ha total neagricol (1 285
ha păduri, 220 ha ape, 40 ha drumuri şi căi ferate, 62 ha curţi şi construcţii).
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale deţine un total
neagricol de 1 562 ha, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii deţine
48 ha, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării are 3 ha curţi şi
construcţii, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
administrează 31 ha terenuri, dintre care 26 terenuri arabile şi 5 ha din
categoria neagricolă.
Proprietatea publică aparţinând unităţilor administrativ- teritoriale
conţine 136 ha neagricole (122 ha drumuri şi 14 ha curţi), proprietatea
publică judeţeană este de 36 ha total neagricol, din care 35 ha drumuri şi
căi ferate şi 1 ha curţi, iar proprietatea publică comunală are 100 ha (87 ha
drumuri şi 13 ha construcţii).
agricol, 11 824 ha şi neagricol, 404 ha. Sunt incluse 11 556 ha terenuri
24
arabile, 138 ha păşuni şi 130 ha vii, 9 ha păduri, 41 ha ape, 78 ha drumuri şi

căi ferate, 275 ha curţi şi construcţii, 1 ha terenuri neproductive.
Proprietatea privată a statului este de 178 ha, din care 170 ha total
agricol şi 8 ha total neagricol. Proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale este de 661 ha terenuri agricole, iar proprietatea
privată a persoanelor juridice este de 2875 ha, din care 2 867 ha terenuri
arabile şi 8 ha neagricole. Proprietatea privată a persoanelor fizice cuprinde
8 514 ha, din care 8 126 ha total agricol şi 388 ha total neagricol.
Comuna Gogoşari administrează un total de 12 068 ha, astfel: 11 427 ha
teren agricol (11 144 ha terenuri arabile, 210 ha păşuni şi 73 ha vii) şi 641 ha
total neagricol (75 ha păduri, 141 ha ape, 164 ha drumuri şi căi ferate, 245
ha curţi şi construcţii, 16 ha terenuri neproductive).
Proprietatea publică, 317 ha, este alcătuită din terenuri arabile, 62 ha şi
terenuri neagricole, 255 ha, distribuite în felul următor: 68 ha păduri, 111 ha
ape, 62 ha drumuri şi căi ferate, 12 ha curţi şi construcţii şi 2 ha terenuri
neproductive.Proprietatea publică aparţinând statului are 248 ha, divizată
în 62 ha total agricol (arabil) şi 186 ha total neagricol. Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale deţine 183 ha terenuri
neagricole, reprezentate de 68 ha păduri, 110 ha ape, 5 ha curţi şi
construcţii. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării are 19 ha terenuri
arabile, Ministerul Sănătăţii posedă 1 ha curţi şi construcţii şi Ministerul
Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, ce deţine 45 ha (43 ha terenuri
arabile şi 2 ha curţi şi construcţii). Proprietatea publică aparţinând
unităţilor administrativ-teritoriale măsoară 69 ha teren neagricol.
Proprietatea publică judeţeană cuprinde 16 ha drumuri şi căi ferate. Se
adaugă proprietatea publică comunală de 53 ha.
Proprietatea privată domină net cu 11 751 ha, distribuite astfel: 11 365 ha
total agricol şi 386 ha total neagricol. Terenurile agricole cuprind 11 082 ha
terenuri arabile, 210 ha păşuni şi 73 ha vii, iar cele neagricole înglobează 7
ha păduri, 30 ha ape, 102 ha drumuri şi căi ferate, 233 ha curţi şi construcţii
şi 14 ha terenuri neproductive.
Proprietatea privată a statului e alcătuită din 722 ha: 715 terenuri
arabile şi 7 ha total neagricol. Proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale este de 703 ha total agricol, din care 596 ha terenuri
arabile şi 107 ha păşuni.
25
Proprietatea privată a persoanelor juridice constă în 7 593 ha,

distribuite astfel: 7 558 ha total agricol şi 35 ha total neagricol (curţi şi
construcţii). Proprietatea privată a persoanelor fizice are 2 733 ha, divizată
în 2 389 ha terenuri arabile şi 344 ha total neagricol.
Comuna Chirnogi, judeţul Călăraşi, prezintă următoarele grupe de
proprietari: 19 695 ha, dintre care: 15 476 ha terenuri agricole (15 200 ha
terenuri arabile, 73 ha păşuni şi 203 ha vii) şi 4 219 ha total neagricol (1 048
ha păduri, 2 361 ha ape, 299 ha drumuri şi căi ferate, 312 ha curţi şi
construcţii şi 199 ha terenuri neproductive).
Proprietatea publică constă în 8 219 ha, din care 4 323 ha total agricol şi
3 896 ha total neagricol (1 048 ha păduri, 2 361 ha ape, 299 ha drumuri şi căi
ferate şi 81 ha curţi şi construcţii, 107 ha terenuri degradate).
astfel: 4 320 ha total agricol şi 3 759 ha total neagricol. Proprietatea publică
aparţinând unităţilor administrativ- teritoriale conţine 3 ha terenuri arabile
si 137 ha neagricole.
agricol, 11 153 ha şi neagricol, 323 ha. Sunt incluse 10 879 ha terenuri
arabile, 71 ha păşuni şi 203 ha vii, 231 ha curţi şi construcţii, 92 ha terenuri
neproductive.
Comuna Pietroşani, judeţul Teleorman, prezintă următoarea structură:
11 381 ha, dintre care: 7 359 ha terenuri agricole (6 897 ha terenuri arabile,
292 ha păşuni, 68 ha vii şi 102 ha livezi) şi 4 022 ha total neagricol (1 444 ha
păduri, 2 141 ha ape, 114 ha drumuri şi căi ferate, 308 ha curţi şi construcţii
şi 15 ha terenuri neproductive).
Proprietatea publică constă în 3 879 ha, din care 1605 ha total agricol şi
2274 ha total neagricol. Proprietatea publică aparţinând statului este de
3747 ha, împărţită astfel: 1 605 ha total agricol şi 2 142 ha total neagricol.
Proprietatea publică aparţinând unităţilor administrativ- teritoriale conţine
132 ha neagricole.
agricol, 5 749 ha şi neagricol, 1 748 ha. Sunt incluse 5 296 ha terenuri
arabile, 283 ha păşuni, 68 ha vii, 102 ha livezi, 1 440 ha păduri, 308 ha curţi
şi construcţii.
Reformele agrare care s-au succedat de-a lungul istoriei au avut
consecinţe importante asupra drepturilor de proprietate ale ţăranilor aupra
26
terenurilor. Este de amintit Regulamentul organic din secolul al XIX-lea,

legea secularizării averilor mănăstireşti din anul 1863, reforma agrară din
1864, reforma din perioada 1918-1921, cea din 1921, din 1945 şi
colectivizarea din perioada 1949-1962.
Schimbarea regimului politic din ţara noastră a insemnat
introducerea de noi reforme în agricultură şi, implicit, modificări asupra
drepturilor de proprietate. Astfel, Legea fondului funciar nr. 18/1991 a
restabilit dreptul de proprietate pierdut în comunism. Acest document a
fost modificat şi completat de câteva ori, iar anevoiosul proces de trecere a
proprietăţilor confiscate în exploataţii agricole individuale nu s-a
definitivat nici până în prezent. Acest fapt a avut consecinţe negative
asupra productivităţii agricole, înregistrându-se o scădere a acesteia din
această cauză.
Bibliografie
Cândea, Melinda, Bran, Florina, 2001, Spaţiul geografic românesc. Organizare,

amenajare, dezvoltare durabilă, Editura Economică, Bucureşti
Cucu, S. Vasile, 2000, Geografia aşezărilor rurale, Editura Domino, Târgovişte
Tătaru, Alexandra, 2008, Organizarea spaţiului rural în bazinul Putnei, Editura
Transversal, Bucureşti
*** Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Giurgiu
*** Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman
*** Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Giurgiu
*** Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi
27
Realizarea hărţii scurgerii medii-studiu de caz
bazinul hidrografic Tur
Dr. Csaba Horvath, drd. Oana Antonia Pop*
Abstract.
Scurgerea medie este cel mai utilizat indicator pentru caracterizarea
resurselor de apă dintr-un areal, reprezentând potenţialul de apă utilizabil.
Cunoaşterea valorii acestuia face posibilă utilizarea raţională a apei în conformitate
cu conceptul dezvoltării durabile. Estimarea debitului mediu multianual pe
perioada 1970-2004 din secţiuni alese s-a făcut pe baza corelaţiei dintre scurgerea
medie specifică (q), exprimată în l/s·km2 şi altitudinea medie a bazinelor de
recepţie (Hm). Corelaţia dintre valorile scurgerii medii specifice şi altitudinea
medie a staţiilor hidrometrice a permis identificarea unei curbe de valabilitate.
Această metodă de lucru permite determinarea debitelor medii multianuale (m3/s)
corespunzătoare secţiunilor fără observaţii directe. Utilizând curbele de valabilitate
se recurge la două metode pentru realizarea hărții scurgerii medii multianuale
scoţând în evidență plusurile și minusurile fiecăreia. Valorile opținute în ambele
cazuri sunt în conformitate cu caracteristicile reale ale scurgerii medii din cadrul
bazinului studiat.
Cuvinte cheie: scurgerea medie, debit specific, SIG, Bazinul Tur
Variaţia scurgerii în profil anual se diferenţiază atât în spaţiu cât şi în

timp, deoarece Tabel 1. Date de bază cu privire la scurgerea medie
amplitudinea de multianuală (1979-2007)
Nr Staţia H F Q q
variaţie a scurgerii Crt Râul
Hidrometrică (m) (km2) (m3/s) (l/s*km2)
anuale este determinată 1 Tur Turulung 366 733 10,855 14,8
atât de caracteristicile 2 Tur Călineşti Oaş 418 370 6,65 18
climatice – cât şi de 3 Tur Negreşti Oaş 716 38 0,891 23,44
suprafeţele bazinelor 4 Turţ Gherţa Mare 315 36,6 0,523 14,28
hidrografice
5 Valea Rea Huta Certeze 726 61 1,782 29,21
(Sorocovschi, 2005). 6 Talna Vama 604 51 1,212 23,76
Pentru studiul 7 Lechincioara Boineşti 318 84,6 1,009 11,9
condiţiilor hidrice 8 Talna Păşunea Mare 402 170 2,311 13,59
* Universitatea Babeş Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca
28
Realizarea hărţii scurgerii medii-studiu de caz bazinul hidrografic Tur
caracteristice din cadrul bazinului Tur, s-au utilizat datele de la 8 puncte

hidrometrice (Tab. 1), acoperind şirul de date dintre ani 1979-2007. Ca
urmare a influenţei factorilor antropici asupra scurgerii naturale (lacul de
acumulare Negreşti Oaş, sistemul de îndiguiri din câmpie) am fost nevoiţi
să utilizăm valorile reconstituite ale scurgerii naturale în bazin, astfel datele
fiind comparabile cu şirul de date din perioada când această influenţă nu
exista. Dintre aceste influenţe cea mai însemnată este ceea a lacului de
acumulare Negreşti Oaş, acesta fiind capabil să reţină şi să redistribuie
undele de viitură formate în amonte de acesta.
1. Bazinul Tur
Afluent de stânga al cursului superior al Tisei, Turul, cu o suprafaţă a
bazinului hidrografic de 1164 km2, se întinde în partea nordică a ţării
trecând din zona montană înaltă a munţilor vulcanici Oaş şi Gutâi la
Câmpiile joase ale Someşului cu o direcţie de curgere de la E la V. Bazinul
este întins pe direcţia SE-NV, între paralelele de 47º46’-48º05’ latitudine
nordică şi între meridianele de 22º52’-23º37’ longitudine estică.
Fig. 1. Bazinul hidrografic Tur
29
Dr. Csaba Horvath, drd. Oana Antonia Pop
Bazinul poate fi împărţit în trei mari subunităţi, astfel o unitate înaltă

montană, una care acoperă zona depresionară a Oaşului şi fâşia îngustă a
Dealurilor de Vest şi totodată zona cea mai joasă altitudinală, care se
întinde în partea nordică a Câmpiilor de Vest (Fig. 1).
2. Metodologie
Pentru caracterizarea resurselor de apă din bazin şi posibilitatea de
comparare a acestora cu alte areale geografice s-a optat pentru utilizarea
scurgerii medii specifice din bazin, care reprezintă cantitatea de apă scursă
pe unitatea de suprafaţă, într-un anumit interval. Acesta se obţine prin
raportarea debitului la suprafaţa bazinului aferent profilului de măsurare.
Valorile astfel obţinute au fost corelate cu diferite elemente morfometrice
caracteristice ale bazinelor, iar cele mai strânse corelaţii sau obţinut cu
altitudinea medie a bazinelor, permiţând astfel generalizarea teritorială a
valorilor de scurgere pe întreg bazinul.
Se cunoaşte că variaţia de la an la an a debitelor medii anuale ale apei
râurilor este un rezultat global al climatului. O cuantificare a acestuia poate
1200
fi aproximată în zonele montane prin
altitudine, respectiv altitudinea medie a
1100
bazinelor Hm (m), şi prin chiar scurgerea
1000
medie specifică a bazinelor q (l/s km2 )
900 ca expresie concentrată a climatului în
800 care sunt situate respectivele râuri
700
(bazine) (Diaconu C, Șerban P. 1994).
Hm (m)
Corelaţia dintre valorile scurgerii

600
medii specifice şi altitudinea medie
500
(Tab. 1.) ale bazinelor staţiilor
400 hidrometrice, a permis identificarea
300 unei curbe de valabilitate pentru
200
arealul studiat (Fig. 2.).
y = 32.168x - 57.793 Identificarea curbei de valabilitate
100 2
R = 0.9404
face posibilă extrapolarea valorilor
0
0 5 10 15 20 25 30 35
scurgerii la altitudini şi suprafeţe care
Fig. 2. Relaţia dintre
q (l/s km ) scurgere
2
nu sunt controlate direct prin
medie specifică şi altitudinea
medie a bazinului (MsExcel).
măsurători hidrometrice.
În cadrul studiului am utilizat
30
două metode diferite pentru realizarea hărții scurgerii medii, astfel deși
ambele se bazează pe curba de valabilitate și utilizarea softului Esri-ArcGis
pentru realizarea hărții, în cadrul primei metode utilizăm MsExcel pentru
extragerea valorilor scurgerii medii pentru fiecare interval altitudinal
împreună cu extensia Reclassify, pe când în cadrul celeilalte metode, se
utilizează CurveExpert 1,3 pentru găsirea celei mai bune funcții și totodată
extensia Raster Calculator pentru realizarea hărții.
Astfel în cadrul metodei bazate pe MsExcel după realizarea curbei de
valabilitate a bazinului, se extrag valorile scurgerii medii specifice pe
intervale de altitudine introducândule cu ajutorul extensiei Reclassify /
Spatial Analyst în intervalele altitudinale de 50 de metri ale modelului
digital de elevație, rezultând harta scurgerii medii specifice.
Analizând media valorilor astfel calculate se observă că valoarea medie
a datelor din cadrul bazei de date de tip grid este egală cu valoarea
calculată prin metode tradiționale de calcul (calculând valoarea debitului
pentru fiecare interval și însumând valorile finale).
Prin metoda Curve Expert după introducerea datelor în program
aceasta face posibilă identificarea
celei mai bune funcții matematice ce
caracterizează corelația dintre cele
două variabile (în cazul nostru
altitudinea medie și debitul
specific).
După compararea diferitelor
funcții luând în calcul și mărimea
rezidiului fiecăruia se ajunge la
funcția care reprezintă cel mai bine
șirul de date (Fig. 3.).
Astfel, funcţia curbei face
posibilă extrapolarea valorilor la
altitudini necontrolate prin
măsurători hidrometrice.
Curba acceptată a fost una
liniară, cu funcţia:
Fig. 3. Programul „Curve Expert 1.3” y = a + bx
unde y scurgerea specifică, x –
31
Dr. Csaba Horvath, drd. Oana Antonia Pop
altitudinea medie și coeficienţii sunt egali, cu a=2,66 şi b=0,032 (valori

generate de program) (Fig. 3.).
Cu ajutorul extensiei Raster Calculator din grupul de programe Exri
ArcMap în formulă putem introduce altitudinile bazinului (Modelul Digital
de Elevație) ca rezultat primind harta scurgerii pe diferite altitudini (Fig.
4.).
3. Concluzii
În cazul studiat rezultatele sunt aproape identice. Din evaluarea
statistică a hărților rezultate, reiese că în cazul primei metode valoarea
debitului mediu specific pe bazin este de 11,2·l/s km2 iar cu a doua metodă
aceasta este de 11,56 l/s·km2, diferența fiind de doar 3 %. Ca verificare s-a
calculat valoare debitului mediu multianual în cazul stației Turulung
extrăgând datele din hărțile realizate și comparândule cu cele măsurate la
acesta, diferența fiind acceptabilă de sub 3%
Fiecare dintre cele două metode are atuuri și lipsuri, astfel prima
metodă face posibilă implicarea utilizatorului în crearea curbei de
valabilitate - și astfel se implică direct în realizarea hărții și experiența
utilizatorului - pe când în cadrul metodei doi, rapiditatea și automatizarea
metodei face realizarea calculului mult mai eficientă și rapidă.
Fig. 4. Harta scurgerii medii specifice a bazinului Tur
32
Bibliografie
Bilaşco Şt., (2008) Implementarea GIS în modelarea viiturilor de versant, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Horvath Cs., (2008) Studiul lacurilor de acumulare din bazinul superior al Crișului
Repede, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Sorocovschi V., (1977), Probleme metodologice privind studiul resurselor de apă, Studia
Univ. Babeş-Bolyai nr. 2 anul XXII Cluj-Napoca.
Sorocovschi V., (2005) Câmpia Transilvaniei –Studiu hidrogeografic, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
Sorocovschi V., Horvath Cs., Bilasco ŞT. (2009) Water balance in the south part of the
Someşean Plateau, Studia Univ. Babeş-Bolyai, nr. 2 /2009, Cluj-Napoca.
Starosolszky O. (1987), Applied surface hydrology, Water Resources Publications,
Colorado.
Ujvari I ., (1972), Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, 591p. Bucureşti.
http://www.esri.com/
Aspecte fizico-geografice ale sistemului teritorial Şaua
Bucecea
Mănăilă Elena-Maria*
Rezumat.
Aspecte fizico-geografice ale sistemului teritorial Şaua Bucecea. Din punct
de vedere fizico-geografic, Şaua Bucecea, se află în partea de est a Podişului
Sucevei, în Dealurile Siretului, încadrată în Culmea Bour-Dealul Mare, între valea
Siretului şi Câmpia Moldovei.Lucrarea are în vedere caracterizarea componentelor
fizico-geografice în interdependenţa lor, prezentând o serie de elemente ale
subsistemului natural care definesc sistemul teritorial al Şeii Bucecea. Aspectele
prezentate în sistemul teritorial al Şeii Bucecea, reflectă că aceasta dispune de
condiţii geologice, pe lângă cele fizico-geografice, care favorizează apariţia şi
dezvoltarea proceselor de versant Între acestea se remarcă prezenţa unor
formaţiuni geologice, de suprafaţă, constituite din roci moi, permeabile şi
impermeabile, reprezentate printr-un complex de argile şi marne cu alternanţe de
nisipuri, la care, în diverse sectoare, se adaugă şi unele orizonturi subţiri de gresii,
calcare şi alte strate mai rezistente la eroziune, precum şi o cuvertură discontinuă
de luturi loessoide. Climatul este temperat continental, într-o zonă de influenţă
directă a climatului continental al Europei de est, de silvostepă. Se pot
individualiza o serie de topoclimate. Vegetaţia spontană este caracteristică zonei de
silvostepă şi este reprezentată de plante care fac parte din familiile graminee,
leguminoase, crucifere, o serie de arbori şi arbuşti şi o vegetaţie de pădure de
foioase. Învelişul pedologic este format din soluri aparţinând claselor cernisoluri,
hidrisoluri, protisoluri, pelisoluri, antrisoluri. Pe versanţi, ca şi pe alte suprafeţe
înclinate, se întâlneşte o gamă largă de procese de eroziune, transport şi
acumulare, care generează un microrelief caracteristic. Între acestea se numără
pluviodenudarea, şi ablaţia, eroziunea torenţială, deplasările de teren, care
acţionează separat sau conjugat, în funcţie de condiţiile locale ale diferitelor
sectoare.
Cuvinte cheie: sistem teritorial, subsistem natural, Şaua Bucecea, cadrul fizico-geografic
* UBB Geografie
34
Aspecte fizico-geografice ale sistemului teritorial Şaua Bucecea
1. Introducere
Realitatea teritorială este tot mai complexă şi se află într-un permanent
proces de restructurare spaţială, dar şi calitativă. Pentru a o cunoaşte mai
bine şi pentru a o gestiona ca atare, este necesară decuparea ei în
ansambluri funcţionale. Pornind de la această idee, teritoriul poate fi
reprezentat în două moduri diferite: unul prin care acesta apare ca suport
al existenţei umane, iar cel de-al doilea prin care este considerat ca un
cadru teoretic, în care se desfăşoară procese biofizice şi antropice deosebite.
Pentru înţelegerea rolului pe care îl au sistemele teritoriale în procesul
de dezvoltare este necesar a descifra modul în care acestea pot fi concepute
ca sisteme. O astfel de abordare implică trei tipuri de analize succesive, care
în esenţă, reprezintă o modalitate logică de demonstrare a modului în care
este structurat şi funcţionează un sistem teritorial.
Pentru cunoaşterea structurii interne a unui sistem teritorial este
necesară identificarea principalelor componente şi a rolului lor în definirea
stării acestuia. La nivel macro-structural se pot distinge două mari
subsisteme: unul care are în vedere componentele naturale, pe care l-am
putea aproxima cu mediul natural, iar celălalt care are în vedere
componentele social-economice şi culturale, identificat cu mediul antropic.
Cu scop analitic, putem distinge un macrosistem natural, în care apar
şase componente de bază: relieful, solul, clima, apa, vegetaţia şi fauna. În
cadrul acestui macrosistem natural se instaurează relaţii tipice între
componente, care îmbracă forme diferite, fiind de regulă, relaţii de
determinare reciprocă.
Ca sistem teritorial, Şaua Bucecea cuprinde următoarele comune:
Tudora, Vorona, Cristeşti, Curteşti, Corni, Vlădeni, Mihai Eminescu,
Leorda, Brăeşti, Văculeşti, Vârfu Câmpului şi oraşul Bucecea (Fig. 1).
35
Mănăilă Elena-Maria
Fig. 1. Sistemul teritorial Şaua Bucecea, latura vestică a judeţului Botoşani

(sursa: www.geocities.com)
Lucrarea are un caracter teoretic şi îşi propune caracterizarea
componentelor fizico-geografice în interdependenţa lor, prezentând o serie
de elemente ale macrosistemului natural care definesc sistemul teritorial
Şaua Bucecea.
2. Poziţia geografică şi limitele zonei

Din punct de vedere fizico-geografic, Şaua Bucecea, se află în partea
estică a Podişului Sucevei, încadrată în Culmea Bour-Dealul Mare şi se
desfăşoară între Valea Siretului şi Câmpia Moldovei.
Limitele fizico-geografice ale zonei sunt: Valea Siretului spre est, spre
sud Dealul Mare-Hârlău domină cu circa 200 m înălţimile din Şaua
Bucecea, linia de separaţie între Şaua Bucecea şi masiv urmăreşte dinspre
vest Valea Topliţa (Valea Joldeştilor) şi trece apoi prin Valea Unguroaia, în
cea a Miletinului. Spre nord-vest se ridică treptat, desfăşurându-se într-un
36
podiş neted la Ionăşeni şi mai accidentat în estul Dealului Hăpăi (Masca)

până spre Văculeşti şi Poiana Brăieşti. Dealul Hăpăi, prelungit în pantă
ascendenta spre nord, terminat în abrupt către Siret, reprezintă începutul
masivului Bour, deci limita de nord a Şeii Bucecea. Limita de est este dată
de zona joasă a oraşului Botoşani (Câmpia Colinară a Jijiei).( Fig. 2)
Fig. 2. Poziţia geografică a Şeii Bucecea în cadrul Podişului Moldovei

(sursa: www.geocities.com)
3. Consideraţii geoligice şi geografice
3.1. Geologia
Geologic, teritoriul Şeii Bucecea se suprapune Platformei Moldoveneşti,
care reprezintă o regiune rigidă a Moldovei extracarpatice, consolidată încă
din Proterozoic, cu un fundament cristalin vechi, podolic, cutat şi faliat,
scufundat la adâncimi din ce în ce mai mari spre sud şi vest şi acoperit de o
stivă sedimentară groasă, formată din roci paleozoice, mezozoice şi terţiare
necutate, cu numeroase şi importante discordanţe stratigrafice între ele.
Transgresiunea cretacică a cuprins şi Moldova, prezenţa insulei
cretacice în zona Dorohoi arată în acelaşi timp şi întinderea Platformei Ruse
până pe teritoriul României. După depunerea păturilor cretacice, terenul
devenit uscat, a fost schimbat în dealuri larg boltite. În a doua fază
37
mediteraneană urmează o nouă transgresiune. Apele venite dinspre nord şi

cele împinse de la vest au umplut depresiunea, unde s-au depus argilele
subsarmatice.
Orizonturile de prundişuri existente la partea superioară a unor
interfluvii din jumătatea nordică a Podişului Moldovei (implicit şi pe
suprafeţe din cuprinsul Şeii Bucecea) sunt de vârstă sarmaţiană şi nu au
nimic în comun nici cu terasele superioare ale unor văi şi nici cu
presupusele râuri transversaleş.
Atât nisipurile grosiere şi prundişurile, cât şi gresiile sau
conglomeratele care s-au format pe seama lor, apar, de cele mai multe ori
sub forma unor orizonturi intercalate între roci argiloase.
De altfel, depozitele sarmatice ca şi cele pliocene, prezintă unele variaţii
de facies în funcţie de condiţiile în care a avut loc sedimentarea.
Depozitele volhiniene sunt alcătuite dintr-un complex de argile şi
marne cu alternanţe de nisipuri, la care se mai adaugă şi unele orizonturi
subţiri de gresii şi prundişuri.
Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluviale şi prin
transformarea „in situ” a depozitelor volhiniene.
Se constată o predominare a depozitelor loessoide şi a nisipurilor.
Constituţia geologică în care se remarcă prezenţa plăcilor de gresii,
calcare şi conglomerate sarmatice, relieful şi celelalte componente ale
peisajului geografic sunt similare cu cele de la vest de Siret.
3.2. Relieful
Caracteristica de ansamblu a reliefului este dată de orientarea generală
a acestuia pe direcţia NV-SE, cu frecvente asimetrii morfologice, ceea ce
confirmăcondiţionarea sa de structura geologică monoclinală.
Relieful structural cuprinde platouri înguste, cu suprafaţa aproape
plană, având o înclinare foarte slabă, conformă cu înclinarea geologică.
Substratul geologic este alcătuit, în general, din formaţiuni argiloase
afectate energic de afluenţii Siretului. Arealele care cuprind în componenţa
petrografică plăci mai dure, au sectoare mai înalte, cu altitudini maxime de
315 m (Dealul Crivăţ), în apropiere de Balta Arsă, 367 m, lângă Sarafineşti,
470 m (Dealul Pleşiţa), 491 m (Dealul Mesteacăn), 587 m (Dealul Mare-
Tudora).
38
Relieful sculptural este alcătuit din versanţi cu înclinări şi expoziţii

diferite, afectaţi sau nu de alunecări de teren (versantul drept al Sitnei, Fig.
3)
Alternanţa de argile şi nisipuri pe fruntea crestelor (Bursuc, Humărie,
Gulceni, Bulhac) determină apariţia alunecărilor de teren, care afectează
suprafeţe importante din zonă.
Pe teritoriul Şeii Bucecea se întâlnesc forme de relief create de acţiunea
apelor curgătoare, de şiroire şi a torenţilor, prezentate prin văi consecvente
(Valea Siretului) şi subsecvente (a afluenţilor Siretului), platouri şi culmi
interfluviale, abrupturi cuestiforme şi de eroziune, terase, albii majore,
ravene, ogaşe, glacisuri proluvio-aluviale, alunecări de teren, surpări, relief
biogen şi relief antropic.
Fig. 3. Versantul drept al Sitnei afectat de procese geomorfologice
3.3. Clima
Clima este temperat continentală, dar vecinătatea cu marea Câmpie
Euro-Asiatică face ca aceasta să se caracterizeze printr-un regim al
temperaturii aerului şi al precipitaţiilor cu valori caracteristice climatului
continental excesiv.
Temperatura medie anuală este de 9 0C în luna ianuarie. Temperatura
medie a verii este de 22,5 0C.
39
Precipitaţiile cad în medie de 500-600 mm/an, cu o maximă în luna

iunie de 60-94 mm şi o minimă în luna februarie de 18-25 mm.
Vânturile predominante sunt cele de NV cu valori de 34-41,1% în luna
iulie şi august, urmate de cele de SE cu valori cuprinse între 8,7-26,4% în
luna noiembrie.
Se pot deosebi următoarele tipuri de microclimat:
- microclimat de platou: se întâlneşte pe forme de teren plan,
exceptând şesurile aluviale şi este identic cu climatul general,
deoarece aici nu întâlnim factori locali care să deranjeze
circulaţia atmosferică şi insolaţia.
- microclimat de versant însorit: microclimatul întâlnit pe
versanţii cu expoziţie V, SV, S, SE, E.
- microclimat de versant umbrit: microclimatul întâlnit pe
versanţii cu expoziţie N, NE, NV.
- microclimat de vale: cuprinde în principal şesul Siretului, văile
afluenţilor lui şi unii afluenţi ai Prutului.
3.4. Hidrografia
Teritoriul Şeii Bucecea aparţine din punct de vedere hidrografic
bazinelor Siret şi Prut.
Reţeaua hidrografică are alimentarea pluvio-nivală dominantă, dar se
alimentează şi din apele suprafreatice, freatice şi de stratificaţie. În anumiţi
ani, la viituri mari, debitul solid creşte foarte mult (anii 2000, 2005).
Apele de adâncime sunt întâlnite în depozitele sarmaţiene. Sub
presiune hidrostatică au caracter ascensional. Din punct de vedere al
chimismului sunt puternic mineralizate.
Apele freatice sunt cantonate în marne şi argile cu intercalaţii
lentiliforme nisipoase, care constituie roca magazie pentru acumularea
apelor, dar a căror capacitate de înmagazinare a apei este neînsemnată.
Pânza freatică se găseşte la adâncime mică, deoarece şi straturile
impermeabile se găsesc la suprafaţă, pătura de loess fiind subţire faţă de
restul ţării unde orizontul puţurilor este de 50-60 m.
În oraşul Bucecea se găsesc trei izvoare: Gura Leului (din centrul
oraşului), Izvorul Oilor, din Fundoaia şi Izvorul Elvira din Bărbălăteni.
Afluenţii Siretului sunt: Gârla Morii, Pârâul Cărămidăriei, Vorona,
Chiscovata, Pârâul satului, Pârâul Roşu.
40
Un afluent important al Sitnei este Fundoaia (Fig. 4).

Miletin are ca afluenţi: Buda, Văduleţ, Pârâul Crucea, Oneguţa, Pârâul
Albia.
Fig. 4. Valea Fundoaia, afluent al Sitnei
3.5. Vegetaţia
Cunoaşterea vegetaţiei prezintă un dublu aspect: pe de o parte are rol
important în formarea şi evoluţia solului şi pe de altă parte dă indicii
asupra condiţiilor bioclimatice.
Pe păşuni se întâlnesc grupări de Festuca valessiaca (păiuş), Agropyron
cristatum (pir crestat), Stipa capillata (negară).
Pe suprafeţele afectate de exces de umiditate se semnalează prezenţa
lui: Phragmites communis (stuf), Typha latifolia (papură), Carex sp.
(rogoz).
Pe solurile afectate de fenomene halomorfe se întâlnesc: Salicornia
herbaceea (iarba sărată), Sueda maritima, Arthemisia salina (pelin), Aster
tripolium (steluţă), Statice gmelini (sică), Taraxacum bessarabicum
(păpădie).
În urma luării în cultură, a numeroaselor desţeleniri ca şi a păşunatului
intensiv, asociaţiile vegetale primare au fost înlocuite de culturi agricole
sau de o vegetaţie erbacee deseori degradată.
41
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul Şeii Bucecea se încadrează în

zona pădurilor de stejar mixte, de tip central european.
Culturile sunt invadate de Agropyrum repens (pir), Amaranthus
retroflexus (ştir), Cirsium arvensis (pălămidă), Sonchus arvensis,
Taraxacum officinale (păpădie).
3.6. Solurile
Pe teritoriul Şeii Bucecea s-au dezvoltat numeroase tipuri de sol, in
conditii variate.
Rolul cel mai important în diversificarea învelişului de sol îl are
relieful, care, prin altitudine, fragmentare, energie, varietatea tipologică a
formelor, expoziţie, introduce o mare diversitate în conditiile de
pedogeneză.
Pe depozitele de argile s-au format soluri de tipul cernoziomurilor,
faeoziomurilor, gleiosolurilor şi regosolurilor.
Soluri evoluate întâlnite pe depozite loessoide sunt de tipul
cernoziomurilor, faeoziomurilor.
Pe depozitele aluviale solurile sunt, în general, impermeabile, gleizate,
salinizate, reci şi sunt de tipul aluviosolurilor.
Cea mai mare extindere o au cernoziomurile. Acest tip de sol apare pe
versanţii cu drenaj relativ bun şi într-o măsură relativ mai mică pe terase
sau platouri. Au o fertilitate bună, dar pe versanţii supuşi eroziunii
accelerate necesită măsuri de fertilizare suplimentară.
Rocile, variate ca textură şi constituţie chimico-mineralogică, contribuie
la diversificarea tipurilor de sol în subtipuri şi alte categorii de rang
taxonomic inferior, sau chiar la apariţia unor soluri specifice, intrazonale.
Aşadar, pe marno-argile sarmaţiene predomină solurile cu textură grea.
Omul, prin activitatea sa directă (lucrări agricole, administrarea de
amendamente şi îngrăşăminte etc.) sau indirectă (modificarea factorilor
pedogenetici externi: vegetaţie, ape etc.) a intervenit tot mai intens în
desfăşurarea proceselor naturale de pedogeneză.
Clasele de sol de pe teritoriul Şeii Bucecea sunt: Protisoluri (regosoluri,
aluviosoluri), Cernisoluri (cernoyiomuri, faeoziomuri), Cambisoluri
(eutricambosoluri), Luvisoluri (preluvosoluri, luvosoluri), Hidrisoluri
(gleiosoluri), Salsodisoluri (soloneţuri), Antrisoluri (antrosoluri,
erodosoluri).
42
În teritoriu, erodosolul sa format pe versanţi puternic afectaţi de

eroziune, care cauzează îndepărtarea orizontului de suprafaţă, uneori până
la materialul parental. Fiind situate pe versanţi uneori asociate cu alunecări,
solurile sunt impracticabile pentru agricultură, dar pot fi ameliorate în
viitor.
4. Concluzii
Putem aprecia că există o relaţie strânsă între potenţialul natural al
subsitemului natural Şaua Bucecea şi modul de intervenţie al omului
pentru utilizarea şi exploatarea acestuia.
Terenurile cu pantă mai mare de 150 şi care corespund frunţilor de
cueste pun cele mai serioase probleme de stabilitate, astfel că utilizarea lor
în scopuri agricole, căi de comunicaţie sau construcţii trebuie diminuată
pentru a se evita pierderile de teren prin accentuare retragerii frunţilor de
cueste.
Prin acţiunea sa complexă şi îndelungată, omul a contribuit la o
schimbare apreciabilă a peisajului natural, provocând unele modificări ale
formelor de relief existente sau creând forme noi.
Bibliografie
Băcăuanu V. (1973), Evoluţia văilor din Podişul Moldovenesc, Realizări în Geografia

României. Culegere de studii, Ed. Şt., Bucureşti
Băcăuanu V. şi colab. (1980), Podişul Moldovei. Natură, om, economie.,Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti
Ianoş I. (2000), Sisteme teritoriale, Ed. Tehnică, Bucureşti
Macarovici N. (1946), Asupra prundişurilor de la Poiana-Brăieşti, jud. Dorohoi, Extr.
din Rev. Şt. „V. Adamachi”, anul XXXII, Nr. 2-3
Macarovici N. (1955), Ccercetări geologice în Sarmaţianul Podişulu Moldovenesc,
Anuarul Comitetului Geologic, vol. XXVIII, Bucureşti
Mihăilescu V. (1922), Câteva observaţii asupra formelor de teren din partea nor
dică a Podişului Moldovei, Rev. Moldovei, An II, nr. 7, Tip. „Reînvierea Botoşani
Mihăilescu V. (1930), Podişul înalt din W Botoşanilor ( regiunile Dealul-Mare şi
Mândreşti, Buletinul S.R.R. de Geografie, Instit. De Arte Grafice „Al. Vlahuţă”,
Bucureşti, pag. 1-11, 30-40
Popa Alina Diana (2007), Geomorfologia albiei minore a râului Siret, pe teritoriul ţării
noastre, Teză de doctorat, Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi
43
Simionescu I. Th. (1903), Contribuţiuni la geologia Moldovei dintre Siret şi Prut, Insit.
de Arte Grafice „Carol Gobl”, Bucureşti
Tufescu V. (1937), Dealul Mare Hârlău. Observări asupra evoluţiei reliefului şi aşezărilor
omeneşti, Bul. Soc. R.R. de Geografie, Tom. LVII/937, Bucureşti, pag. 13-17, 25-
31, 81-88, 93-115
Tufescu V. (1977), Judeţul Botoşani, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti
Tufescu V. (1940), Fundamentul Podişului Moldovenesc, Rev. Geogr. Rom., An III,
Fasc. I, Bucureşti
*** Oficiul Judeţean de Studii Pedologice şi Agrochimice Botoşani
www.geocities.com
http://www.geo.uaic.ro/analegeo/romana/index.htm
http://www.intersience.com
Considerations on the Hydro-Climatic Potential of the
Ocna Şugatag (Maramureş) Lakes Area and its
Capitalization during the Summer Season
F. Moldovan*, Gh. Şerban*
Abstract.
Considerations on the Hydro-Climatic Potential of the Ocna Şugatag
(Maramureş) Lakes Area and its Capitalization during the Summer Season. In
terms of climate potential, the paper approaches several issues related to air
temperature, precipitation, and wind during the summer season (June - August) in
the Ocna Şugatag lakes area. From a microclimatic perspective, although the
summer temperatures from the studied area were not very high, and the amount
of rainfall was quite significant, it is worth noting the shelter character of the diapir
anticlinal valley along which the lake units are situated. From a lake potential
perspective, there are important differences, depending on the lake waters’ salinity
and on the dynamics (more or less visible) of the basins. The last two years have
marked a notable development of the tourism infrastructure in the studied area
and, also, several lake area improvements, leading to a substantial increase in the
number of tourists and outdoor swimming dabblers, especially during weekends.
Keywords: temperature, precipitation, wind, anthropo-saline lake, outdoors swimming.
1. Introduction
The lake forming started relatively late in the Ocna Şugatag diapir
anticlinal valley (after the end of the exploitation and the flooding of the
mines - September 1, 1950), and the research on the salt massif was
conducted mostly by geologists: Năstăseanu S., I. Al. Maxim, V.A.
Bulgăreanu, Kacso C. etc.
A detailed investigation of the lake complex was performed between
September 1966 - December 1968 by Th. Pânzaru, who produced a
* Babeş-Bolyai University, Faculty of Geography, 5-7, Clinicilor st., 400006 Cluj-Napoca, Romania,
e-mail: moldovan@geografie.ubbcluj.ro, serban@geografie.ubbcluj.ro.
45
F. Moldovan, Gh. Şerban
complete review of all the lake units, as well as a rigorous measurement of

their morphological and morphometric features.
The salt massif from Ocna Şugatag represents an apophysis of the sole
massif from the Maramureş Basin, an apophysis that became diapir at
ground level, was cut off by the Pliocen erosion, and was covered by the
deluvio-coluvial piedmont deposits of the quaternary age (Pânzaru, 1969).
This hypothesis is sustained by other authors, among whom Popescu-
Voiteşti, 1953 and Năstăseanu, 1956.
The piedmont layer from the North of the Gutâi Massif, which expands
between the rivers Mara and Cosău, was removed through erosion by the
Sărat Creek. The result was an oval micro basin of buttonhole type, with
the big axis oriented on the North-South direction, corresponding to the
superior basin of the aforementioned creek (Fig. 1).
The basin’s slopes are steeper on the Eastern and the Western flanks,
and gentler in south, where the torrential erosion penetrated regressively in
the piedmont structure. The bed of the basin presents a chaotic relief,
resulted from the conjugated actions of the air’s agents, of the Sărat Creek,
and of the anthropic factor, which, besides the disorderly storage of the
sterile obtained from the salt extraction, also created conditions for an
accelerated dissolution of the mineral, both at the surface, and much more
underground. The result was the appearance of more lakes, on the location
of the former mines, or in small sinkholes formed through the dissolution of
the salt and through the settling of the sedimentary material cover (Fig. 2).
46
Considerations on the Hydro-Climatic Potential of the Ocna Şugatag (Maramureş)
Fig. 1. The geographical position of the Ocna Şugatag and Coştiui salt diapir
The drainage system organized at the surface and the flow of the
underground water toward the collector wells allowed extracting salt until
June 24 1948, when the water started to penetrate the ceiling of the Dragoş
mine (the last one that was operational).
The end of salt extraction occurred on May 11 1950, and the official
closing of the salt mine happened on May 31 1950. The cessation of water
extraction from the main mines (Bogdan, Mihai and Dragoş), as well as the
disassembly of the underground installations, were accomplished on
September 1 1950, which is when the flooding of all underground holes and
the accelerated dissolution of the salt started.
47
Fig. 2. Old and new lakes in the diapir anticlinal basin from Ocna Şugatag
48
2. Methodology and data base

For the micro-climatic characterization of the studied area we used data
from the Ocna Şugatag meteorological station’s archive (period 1961-2007)
and data from microclimatic measurements of two stations located in the
proximity of the lake units, with absolute altitudes of 478 m, respectively
460 m (Fig. 3). The observations and field measurements were conducted in
the middle of the summer season, during each month of July within the
interval 2006 - 2009.
Ocna Şugatag Meteorological Station was founded in 1858. It operated
initially inside the salt mine, and was moved in 1861 at the surface. The
current location, in the SSE of the village, dates from 1981. The station is
located at an altitude of 503 m, on the piedmont between Mara and Cosău
valleys, at a higher altimetric level than the Sărat Creek. Ocna Şugatag
Meteorological Station has the longest uninterrupted stream of
observations from Romania, and its data is included in the international
weather flow.
Fig. 3. The location of the points of observations and measurements. SM, Ocna Şugatag
Meteorological Station, 1, interfluve microclimatic station, 2 lake microclimatic station
(Gavrilă Lake), 3, Old Lake (after Google, 2009).
49
The climatic elements considered in this study were the air

temperature, the precipitations, and the wind, all during the summer
months (June, July, and August), a time when there are optimal conditions
for outdoors swimming. The data was statistically processed, the average,
the deviations, the trends, the extreme values, etc. were determined, and
the values from the three points of observation were compared.
The study of the lake units involved the analysis of several documents
from earlier periods, when the mines were still in operation, as well as the
review of more recent research materials, produced after the closing of the
salt exploitation. On this line, topometric and bathymetric measurements
were performed using both classical and GPS methods; also, some
physicochemical parameters were determined. The processing of the
resulted data was done using statistical analysis and GIS modeling.
3. Results
With respect to the air temperature, the mean monthly values of the
maximum daily temperature, for each of the three months of summer,
were: 22.0 °C for June, 23.6 °C for July and 23.4 °C for August. As average
values, these digits are not very large, but during the periods of intense
radiation the air temperature was obviously higher, which allowed
outdoors swimming under optimal conditions. Thus, during the 4-7 July
2009 period, the average temperature for the 9 am – 7 pm interval varied
between 21.1 °C (Ocna Şugatag Meteorological Station) and 22.2 °C
(microclimatic station no. 1), but the highest hourly values of air
temperatures ranged between 26.0 °C (Ocna Şugatag station) and 27.2 °C
(microclimatic station no. 2).
In addition to the above, it must be emphasized that the absolute
maximum temperature reached 38.5 °C at the Ocna Şugatag Meteorological
Station on July 23 1939, while the highest recorded value after 1960 was
35.0 °C, registered on July 20, 2007.
With respect to the rainfall, the Ocna Şugatag area’s climate is
relatively wet, which is illustrated by an annual average amount of 727.7
mm, of which 273.0 mm (37.5 %) fall during the summer. In this season, the
monthly average values were: 106.8 mm in June, 85.6 mm in July and 80.6
mm in August. Therefore, according to the Angot index (1.79 in June, 1.39
50
in July and 1.31 in August) all three months of summer were rainy months.
The average number of days with precipitation per month was 21.1 in June,
15.7 in July and 14.2 in August. The monthly averages of the maximum
amounts of precipitation fallen within 24 hours amounted to 26.3 mm in
June, 25.3 mm in July and 23.4 mm in August, while the maximum levels
fallen in 24 hours reached 60.5 mm in June, 73.5 mm in July and 54.7 mm
August.
Wind data, determined at a height of 10 meters, showed that the
prevailing directions during the summer months were SW and S. The
average wind speed during these months was relatively low; the values per
directions ranged between 1.8 m/s (SE) and 2.7 m/s (SW) in June, between
1.5 m/s (SE) and 2.8 m/s (V) in July and between 1.9 m/s (SE) and 2.4 m/s
(N) in August.
Out of all the studied area’s lake units, only two lakes can be used for
outdoor swimming: Gavrilă Lake and Old Lake (Fig. 3). With its great
spatial extension (28,312 m2), Gavrilă Lake also allows practicing nautical
sports.
From the perspective of outdoors swimming, the most relevant
parameters are water temperature and its salinity in the surface layers
(Table 1).
From a thermal point of view, the both lakes are favorable for
swimming during the summer season; the water temperature in the 0-2
meters layer exceeded 21 °C during every year for which observations were
recorded; the water surface values frequently exceeded 25 °C, while the
maximum temperature approached 30 °C.
The salinity of the two lakes is significantly different. The salinity
values of the Old Lake are typical for the anthropo-saline lakes that keep
the contact between the water and the salt base, ranging from 35 g / l at the
surface to 70 g / l at the bottom of the lake.
Physicochemical characteristics of the lakes of swimming interest
on July 5, 2006 (at 2 PM)
Table 1
Lake Depth (m) Temperature (0C) pH Salinity (mg/l)
Bătrân Surface 29.9 7.66 35.8
(Old) -1 25.2 7.80 36.1
-2 34.7 6.56 64.0
-3 28.3 6.69 65.0
51
-4 26.3 6.80 68.0

-11.5 (bottom) 22.5 6.62 70.0
Surface 28.8 7.50 0.0
-1 21.6 7.09 0.0
-2 14.8 7.17 0.0
Gavrilă
-3 11.1 7.32 0.0
-4 10.0 7.35 0.0
-20.5 (bottom) 7.5 6.80 0.8
In the Gavrilă Lake, this contact has been lost due to the isolation of the
salt by the clay resulted from the collapse of the Mihai salt mine ceiling
(Fig. 2). Therefore, the salinity of this lake tends to 0 g/l, as shown by the
extensive vegetation of the south compartment and by the particularly well
represented fish fauna (including Ciprinides).
4. Discussion
With respect to the air temperature, the linear trend of its evolution
during summer within the interval 1961 – 2005 was positive; the values
reached 0.29 °C / 10 years for the average summer temperature, 0.33 °C /
10 years for the daily average maximal temperature and 0.35 °C / 10 years
for the daily average minimal temperature during the summer months. The
linear temperature trends, calculated at the four climatic hours of
observations for the summer months, were also positive: 0.29 °C / 10 years
at 0 UTC (Coordinated Universal Time) hour, 0.35 °C / 10 years at 6 UTC,
0.30 °C / 10 years at 12 UTC, and 0.22 ° C / 10 years at 18 UTC.
With respect to the rainfall, it can be said that during the summer the
climate of Ocna Şugatag area is less favorable for outdoors swimming. On
the one hand, precipitation is favored by the opening to the west of the
Maramureş Basin, which allows the penetration of air masses of Atlantic
origin (more humid polar maritime air) in this basin. On the other hand,
the presence of the mountain frame that encloses the basin favors the
development of orographic convection. However, an interesting fact worth
mentioning is that in many cases, convective clouds tend to develop and
maintain only above the mountain space, while above the hearth of the
basin, including the Ocna Şugatag area, the sky remains clear or slightly
clouded, which obviously favors the outdoors swimming.
52
The Ocna Şugatag resort, particularly the lakes located along the Sărat
Creek, enjoy a sheltered position, which reduces the wind speed, whose
frequency is quite high compared to the frequency of atmospheric calm,
which falls below 20 %
The vertical distribution of the Old Lake water temperature shows the
existence of the heliothermal phenomenon (Fig. 4). The presence of this
phenomenon at Ocna Şugatag is somewhat unusual, given the specific local
geographical features, including latitude position and level of cloudiness,
which determine lower temperatures and relatively high quantities of
rainfall during the summer season.
Fig. 4. Vertical water temperature and salinity variation of the Old Laker on
July 5, 2006 (at 1400).
One can observe a good correlation between the heliothermal horizon
and the salt leap horizon, which favors the heat accumulation at a depth of
around 2 meters. The intensity of the heliothermal phenomenon is maximal
during the high solar radiation period. At the same time, an intense solar
radiation favors the outdoors swimming, which, through the turbulent
mixture of the water, significantly attenuates the heliothermal
phenomenon.
53
5. Conclusions
The anthropo-saline lakes from Ocna Şugatag have a significant
potential with respect to the outdoors swimming during the summer
season.
Of the factors that favor this one could mention: an increasing trend of
the air temperature during the last two decades; relatively high lake water
temperatures; high water salinity of some lakes, which facilitates the
buoyancy and the heliothermal phenomenon development; the existence of
an extended water surface suitable for recreational activities (Gavrilă Lake).
To all the above, some other aspects can be added: the favorable location, in
the vicinity of first class tourist attractions; the picturesque landscape,
represented by the secular forests of the northern part of the basin and the
surrounding mountain frame; the growth of the tourism infrastructure
during the last years.
The less favorable factors of the capitalization of Ocna Şugatag area’s
natural potential during the summer season are: lower air temperature
values; relatively high frequency of the days with precipitation; collapse
risk of the old saline chambers; relatively high residual pollution of the
lakes; destruction by anthropogenic intervention of the naturally evolved
lacustrine system; the inappropriate behavior of some tourists and of some
local investors.
We believe that the opportunities for further development of the Ocna
Şugatag area are high enough, so that it will surpass the level of a local
interest touristic resort.
References
Bulgăreanu, V.A., (1982), Studii limnologice şi hidrogeologice complexe în zona lacurilor

sărate carstosaline şi antroposaline de la Ocna Şugatag şi Coştiui, jud. Maramureş,
Arhiva A.N.R.M.
Dragotă, Carmen-Sofia (2007), Precipitiaţiile excedentare în România, Edit. Academiei
Române, Bucureşti.
Gâştescu P. (1971), Lacurile din România-Limnologie regională. Edit. Academiei
R.S.R., Bucureşti.
Ilieş Gabriela (2007), Ţara Maramureşului, Studiu de Geografie regională, Edit. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
54
Kacso, C. (2006), Date cu privire la exploatările timpurii de sare din Maramureş. În

volumul “Sarea, Timpul şi Omul”, Editori Cavruc, V., Chiricescu, Andrea,
Edit. Angustia, Sf. Gheorghe (Covasna).
1. Năstăseanu, S. (1956), Contribuţii la cunoaşterea miocenului din regiunea Sighet-Ocna Şugatag.
Dări de seamă ale Comitetului Geologic, vol. XL, Bucureşti.
Pânzaru, Th., (1969), Lacurile antropice de la Ocna Şugatag, Maramureş. Aspecte
morfologico-morfometrice, Lucr. şti. Institutul Pedagocic, Oradea, pp. 249-268.
Pânzaru, Th., (1969), Lacurile carsto-saline din complexul lacustru de la Ocna Şugatag-
Maramureş. Aspecte morfologice şi morfometrice, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-
Napoca.
Şerban, Gh. (2008), Anthropo-saline and karsto-saline lakes from Ocna Şugatag –
Maramureş (Romania). „Lakes, reservoirs and ponds”, Romanian Journal of
Limnology, 1-2, Ed. Transversal, Târgovişte, pp. 80 – 89.
Tudose, T., Moldovan, F. (2007), Evoluţia temperaturii aerului în bazinul hidrografic
Someş-Tisa în perioada 1961-2005, în vol. „Riscuri şi catastrofe”, editor V.
Sorocovschi, An V, nr. 3 / 2006, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p.
93-104.
*** (1961-2007), Arhiva Staţiei meteorologice Ocna Şugatag.
*** (1966), Atlasul Climatologic al R.S.R., C.S.A., Institutul Meteorologic, Bucureşti.
*** (1983), Geografia României, I, Geografie Fizică, Editura Academiei RSR, Bucureşti.
*** (2008), Clima României, Administraţia Naţională de Meteorologie, Edit.
Academiei Române, Bucureşti.
*** (2008), Reactualizare plan de amenajare a teritoriului judeţean, judeţul Maramureş,
Director de proiect P. Cocean, UBB, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca.
*** (2009), South East Europe Programme –TICAD, Proiect Internaţional, Joint
Research Centre II, Comisia Europeana II, Director P. Cocean, UBB, Facultatea
de Geografie, Cluj-Napoca.
55
The Impact of Human Intervention on Glacial Lakes
in the Rodnei Mountains National Park
Case Study-Tăul Ştiol
M. Mureşianu*, I. Bîca*, E. Schuster*, A. Barta*
Abstract
The Impact of Human Intervention on Glacial Lakes in the Rodnei
Mountains National Park. Lakes are one of the characteristic landscape elements
of the Rodnei Mountains, and are situated between 1800 and 1950 m. They are part
of the glacial lakes positioned in former quaternary glacial cirques or valleys.
Because quite a lot of them are intermittent, their number is hard to appreciate. In
1971, Petre Gâștescu indexed 67 glacial lakes, while the evaluations from the last
two decades estimate that in the geographical space of the Rodnei Mountains there
are with certitude 23 lakes linked by origin with the quaternary glaciations. In
2004, the Rodnei Mountains National Park Administration was founded, and its
representatives started to inventory the lakes and to study the anthropical impact
on them. They found out that 15 important lakes and the quasi horizontal
surrounding areas were transformed in resting places and camping sites,
generating the destruction of the area, including flora (mainly mountain pine,
Pinus mugo) and fish (mainly trout, Salmo trutta fario). A particular case is Tăul
Știol, “mutilated” by a special water reserve supplementation action from the
Borșa Municipality. In order to restore the landscape in the geographical area of
the Tăul Știol, rigorous human impact evaluation studies are necessary, followed
by ecological rehabilitation actions.
Key words: glacial lakes, protected area, human impact, mercantile interests,
mutilated lake’s site, ecological rehabilitation
1. General facts
From the general synoptical picture of Romania’s relief evolution, we
excerpt an important sequence, which completed the major shape of the
Carpathian relief of the massifs exceeding 1800 m in altitude: the
quaternary glacial period. The particularities of glacial erosion and deposit
generated, in the alpine landscape of the Rodnei Mountains, glacial cirques
* Babeș-Bolyai University Cluj-Napoca, Bistriţa Extension, A. Mureşanu str. 3-5, 420117 Bistriţa
56
The Impact of Human Intervention on Glacial Lakes in the Rodnei Mountains ...
and valleys wherein glacial lakes are one of the characteristic landscape
elements. By their origin, they are part of the glacial lakes situated in the
cirques or valleys of former quaternary glaciers, at altitudes between 1800
and 1950 m.
Their number is difficult to estimate, since many of them are temporary
or have a periglacial glacio-nival origin. In 1971, Petre Gâştescu identified
67 lakes. Evaluations from the last two decades estimate that in the Rodnei
Mountains there are 23 lakes with certain glacial origin.
Dimensional and as morphological scenery, the most important glacial
lakes from the Rodnei Mountains are: Iezerul Pietrosului, with an area of
3450 m2 and a maximal depth of 2,10 m; Buhăiescu I (700 m2, 1,80 m);
Buhăiescu II (1700 m2, 5,20 m); Buhăiescu III (696 m2, 0,35 m); Buhăiescu IV
(1100 m2, 0,30 m); Repedea (790 m2, 0,30 m), Negoiescu (336 m2, 0,40 m);
Izvorul Bistriţei or Tăul Ştiol (587 m2, 2 m); Lala Mică (1550 m2, 0,40 m);
Lala Mare (5637 m2, 2,1 m).
Most glacial lakes in the Rodnei Mountains are supplied by springs
from the base of the boulder deposits with clear, potable water, with a
mineralization below 45 mg/l.
Fig. 1 Position of the Rodnei Mountain National Park
57
M. Mureşianu, I. Bîca, E. Schuster, A. Barta
2. Monitoring the glacial lakes in the Rodnei Mountains

National Park
Beginning with the year 2004, when the Rodnei Mountains National
Park Administration (RMNPA), seated in Rodna, was founded, its
representatives took part in a series of actions meant to inventory the lake
sites and to study human impact on them. They found out that 10 glacial
lakes (those mentioned above, except Lala Mică) and their quasi-horizontal
surroundings were transformed in resting and camping sites, which caused
the destruction of the respective areas, containing specific elements of flora
(especially mountain pine, Pinus mugo) and ichthyo-fauna, represented
mainly by trout (Salmo trutta fario).
Fig. 2 Areas with glacial lakes inside the Rodnei Mts. National Park
The most visited lake sites by tourists, Lala Mare, the largest, and
Buăiescu II, the deepest, were subject to special, extensive observation,
using diverse instruments for a variety of quantitative determinations and
qualitative analyses (GPS for perimeter measures, thermometer, pH-meter,
dinghy, levelling rod, digital camera, etc.).
The survey covered five summers (from June to August) from 2005 to
2009 incl., evaluating both the lakes’ preservation state and tourists’ impact
on the lake sites.
Tourists monitoring was realized at 2 access “gates”: Borşa, for the
northern part, and Valea Blaznei for the southern.
58
RMNPA’s employees (the rangers) and the pupils from the “Darwin”
school clubs from the settlements neighbouring the Rodnei Mountains
National Park (RMNP), organized in camps, registered in the years
mentioned the tourists entering the park through the two points, obtaining
an overview on touristic flows (Table 1).
The statistics of these touristic flows in the RMNP reveal relatively
small differences between consecutive years, but also a hope-giving
evolution of the tourists’ behaviour regarding the values of the protected
area. As such, it was noticed that the destructive actions on biodiversity
elements and morphological landscapes decreased from year to year, even
if in some years the number of tourists increased significantly. The
awareness rising actions undertaken by the representatives of the RMNPA,
intensified field inspections, and the distribution of printed material
(especially fliers) were a success.
The RMNP rangers also worked out a condition report for the lakes
Lala Mare and Buhăiescu II regarding the evolution of human
modifications, and found out that from 19 fire places around Lala Mare in
2005, their number decreased to 3 in the summer of 2009, as a result of
intensified field inspections, and at Buhăiescu II, from 13 in 2005 to 2 in
2009. There was also a decrease in mountain pine deforestation for fire
purposes.
In the area of the two lakes, the RMNPA rangers organized in each of
the 5 years of observations one-day cleaning actions at the beginning of
September. They noticed a significant drop in the amount of trash, from 14
bin bags in 2005, to 3 in 2009 at Lala Mare, and from 10 bin bags in 2005 to 3
in 2009 at Buhăiescu II (they used 100-liter bags). A quantitative evaluation
of the trash was also carried out: 40% of it was cans, 20% bags and other
plastic recipients, and 40% various solid waste, plus camp fire residues
(ash, unburned wood, etc.).
Regarding nationality structure of touristic flows (Table 1), the rangers
observed that Germans and Czechs are the most careful tourists with their
camping sites, but they also noticed Polish and Hungarian groups carrying
their garbage in reasonable-size bags to the nearest place with litter bins.
59
Table 1 Number of monitored tourists in the interval 2005 – 2009 at Borșa and Valea Blaznei
Borșa Valea Blaznei

Country
2005 2006 2007 2008 2009 2005 2006 2007 2008 2009
Romania 1014 923 1129 1334 1203 601 672 590 611 510
Czech 47 61 39 77 69 20 11 26 17 8
Rep.
Poland 62 33 54 91 72 15 22 34 29 26
Hungary 79 66 35 83 43 11 32 15 23 25
Slovakia 33 20 27 41 22 12 15 10 18 9
Germany 25 15 19 31 17 - 10 16 22 11
Others 11 7 5 9 4 - 3 - 7 8
Total 1271 1125 1308 1666 1430 659 765 691 727 597
Fig. 3, 4 Monitored tourists, by country of origin, entering the Park through

Borșa, resp. Valea Blaznei
3. Case study–Tăul Ştiol

In the last decade of September 2002 and the first decade of October
2002, without a project and, implicitly, without an environmental technical
advice, the Borșa City Hall ordered planning activities of the glacial lake
Tăul Știol (Iezerul Bistriței), situated in the protected area Căldarea
Nordică a Gărgălăului, which is integrated in the Rodnei Mountains
National Park, included on UNESCO’s World Heritage List.
The first consequence of this intervention was a 1,5 km long, 3 – 4 m
wide access road from the Știol saddle to the glacial lake mentioned above.
The construction of this road effected the destruction of soil, alpine flora,
60
and, through facilitated car access in the protected area, the disturbance of
specific alpine fauna.
The second phase consisted in a approx. 60 m long, 1 – 2 m high
bulldozer-erected dam and a 15 m long evacuation ditch, destroying the
soil for 30 – 100 cm in depth. By tripling the water surface, the specific
alpine vegetation became largely submerse and rotted, dramatically
affecting the lake’s natural flora and fauna. Supplementing the lake’s
natural water sources by detour of several little creeks, which previously
run on the north-western side of the lake, into the lake, determined
increased alluvial deposits and thus an intensified sedimentation process in
this abusive and illegally created artificial lake.
In order to recreate the landscape in the area of Tăul Știol, rigorous
human impact evaluation studies are required, followed by ecological
rehabilitation actions.
This subject generated fiery discussions and disputes between the
RMNP Administration and the representatives of ROMSILVA Bistrița-
Năsăud (the county branch of the National Forrest Administration, which
is the financial supporter of the RMNP), because the materialisation of a
ecological rehabilitation project for the lake site requires remarkable
financial resources and a substantial co-financing, without any guaranty
that the initial state of the landscape will be restored.
Fig. 5 The bulldozer-erected dam at Tăul Știol Fig. 6 The evacuation ditch
61
Bibliografie
Ciangă, N., Turismul în Carpaţii Orientali. Studiu de Geografie Umană, Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998
Gâştescu, P., Lacurile din România, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1971
Muntean, O. L., Evaluarea impactului antropic asupra mediului, Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2005
Mureşianu, M., Potenţialul turistic din bazinul superior al Someşului Mare (ediţia a II-a),
Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca, 1997
* * * Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei – Planul Managerial, 2006
Mureşianu, M., Masivul Ineu – un impunător nod orografic, Terra Magazin, nr.
2/2002
Mureşianu, M., Schuster E., Strategien zur Förderung der ökologischen Entwicklung im
Rodna-Gebirge-Nationalpark, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Geographia”,
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007
Judeţul Maramureş Potenţialul Pedogeografic
M. Oncu*, Şt. Bilaşco**
Abstract
– Maramures Caunty. Poedogeografic aspects. The wide variety of soil
casing of the Maramures Caunty is a consequence of the interaction in space and
time between pedogenetic parameters, especially the relief and lithologic
components. Along the zonal soils (luvisoils, cambisoils, spodosoils), significant
areas are also found on soil with a clear independent and intra-zonal character
(protisoils, hidrisoils, andisoils).
1. Aspecte introductive
Teritoriul judeţului Maramureş se remarcă prin marea diversitate a
învelişului pedogeografic, pe suprafaţa sa întâlnindu-se aproape toate
solurile specifice României (zonale, azonale şi intrazonale). Marea varietate
a învelişului de soluri este consecinţa interacţiunii în spaţiu şi în timp a
factorilor pedogenetici (relieful, litologia, clima, vegetaţia, fauna, omul), la
care se adaugă şi timpul ca durată de manifestare a celorlalţi factori.
Dintre factorii pedogenetici, alături de cei bio-climatici generali, relieful
se impune deosebit de evident în geneza, evoluţia şi distribuţia solurilor
din teritoriu. Influenţa reliefului se concretizează, în primul rând, prin
dispoziţia etajată a unităţilor sale majore (munţi, dealuri, câmpii) în al
doilea rând, prin marea sa varietate morfologică şi morfogenetică.
Sub aspect pedogeografic, teritoriul analizat se încadrează în
„Regiunea central-europeană”, caracterizată prin trecerea de la ceroziomuri
la preluvosoluri şi luvosoluri (specifice Europei Centrale), cu provinciile: I,
Carpatică, în care predomină solurile montane (luvosoluri,
districambosoluri, prepodzoluri, podzoluri, humosiosoluri); II, Transilvană,
cu soluri de deal şi podiş-luvosoluri tipice şi albice, eutricambosoluri,
* Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Geografie, 4600, Cluj-Napoca, România, e-mail:
oncu@geografie.ubbcluj.ro
** Academia Română-Filiala Cluj, Colectivul de Geografie, 400015 Cluj-Napoca, Roumanie,
e-mail: sbilasco@geografie.ubbcluj.ro
63
M. Oncu, Şt. Bilaşco
faeoziomuri (marnice, cambice, argice), preluvosoluri şi cernoziomuri

cambice (Geografia României, vol. I, 1983).
2. Clasa protisoluri
Cuprinde soluri în stadiul incipient de formare ce înglobează o mare
varietate tipologică de soluri, cu proprietăţi şi condiţii de pedogeneză
speciale, motiv pentru care nu au putut fi încadrate în celelalte clase (N.
Barbu, 1987).
Exceptând unele aluvisoluri (soluri aluviale), tipurile de sol reunite
în această clasă au o fertilitate naturală redusă şi o gamă limitată de
folosinţe, în general pajişti şi păduri.
Apar pe suprafeţe reduse, disjuncte, predominant în regiunile cu
relief accidentat (montane şi, mai rar, deluroase), fie în luncile râurilor sau
acolo unde substratul litologic este format din depozite nisipoase.
2.1 Litosolurile
Sunt soluri evoluate pe roci dure cu un profil foarte scurt de 5-20 cm,
având o frecvenţă mai mare în spaţiile muntoase (Munţii Rodnei, Munţii
Maramureşului), întâlnindu-se accidental şi în ariile depresionare.
Proprietăţile chimice şi de troficitate sunt foarte variate, în funcţie de natura
chimico-mineralogică a rocilor, conţinutul şi natura materiei organice, iar
cele fizice sunt net dezavantajate de prezenţa rocii dure la mică adâncime.
Din aceste considerente, cel mai adesea sunt ocupate de pajişti şi păduri de
slabă calitate şi productivitate.
2.2 Regosolurile
Sunt soluri slab evoluate având un orizont A dezvoltat în material
neconsolidat sau slab consolidat cu excepţia materialelor parentale
nisipoase, fluvice sau antropogene. Ocupă, de asemenea, suprafeţe mici şi
discontinui, cu precădere pe versanţii regiunilor deluroase – Dealurile
Maramureşului, Depresiunea Lăpuşului. Ca si litosolurile, regosolurile se
caracterizează printr-o solificare incipientă, profil slab dezvoltat şi
proprietăţi fizico-chimice şi de troficitate extrem de diverse. Din aceste
considerete, fertilitatea şi favorabilitatea regosolurilor, sunt reduse pentru
64
culturi arabile mijlocii pentru pajişti şi păduri şi ridicate pentru plantaţii

pomi-viticole.
2.3 Aluvisolurile
Includ, din vechile clasificări, atât solurile aluviale, cât şi protosolurile
aluviale (aluvisolurile entice) şi coluvisolurile (aluvisoluri coluvice). Sunt
definite printr-un orizont A urmat de material parental (de cel puţin 50 cm
grosime), constituit din depozite fluviatile sau fluvio-lacustre recente. Sunt
solurile cele mai răspândite în luncile principalelor râuri Someş cu Lăpuş,
Tisa cu afluenţii Vişeu şi Iza, având o fertilitate mai ridicată decât celelalte
protisoluri, iar scala pretabilităţii sale este mai largă: pajişti naturale sau
culturi furajere, culturi cerealiere mai variate (porunb, grâu, orz etc), plante
tehnice şi alimetare (cartofi, sfeclă de zahăr), legume, zarzavaturi.
2.4 Entiantrosolurile
Cunoscute anterior sub denumirea de protosoluri antropice, ca şi
protisoluri se caracterizează prin faptul că sunt soluri în curs de formare
dezvoltate pe materiale parentale antropogene având o grosime de cel
puţin 30-50 cm. Între acestea se pot menţiona haldele de steril din regiunile
miniere (Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Borşa), rezidurile industriale şi
miniere, materiale provenite de la construcţii sau din efectuarea unor
lucrări.
3. Clasa cernisoluri
Include soluri cu acumulare evidentă de materie organică (relativ
saturată în baze) având orizont molic şi orizont intermediar (AC, AR, Bv
sau Bt) cu culori de orizont molic cel puţin în partea superioară. Din clasa
cernisoluri fac parte, în cadrul judeţului Maramureş, două tipuri de sol:
faeoziom (soluri zonale) şi rendzina (sol intrazonal cu un caracter evident
litomorf).
3.1 Faeoziomurile
Sunt soluri nou introduse în taxonomia solurilor de la noi din ţară,
incluzând din vechea clasificare (SRCS-1980) solurile cernoziomoide şi, pro
parte- cernoziomurile argiloiluviale, cernoziomurile cambice,
65
pseudorenzinele şi solurile negre clinohidromorfe. În esenţă, faeoziomurile

reunesc într-un tip de sol cernisolurile fără orizont Cca sau cu orizont Cca
situat mai adânc de 125 cm (din zona mai umedă). Sunt răspândite
aproximativ ca în aceleaşi areale cu cernoziomurile în Depresiunile Baia
Mare şi Lăpuş. Faeoziomurile au, în general, proprietăţi favorabile
pretându-se, ca şi cernoziomurile, la o mare diversitate de culturi agricole
(cereale, plante tehnice).
3.2 Rendzinele
Sunt solurile în a căror geneză, evoluţie şi proprietăţi un rol important
îl are substratul litologic foarte bogat în componente bazice: calcare,
dolomite, gipsuri etc, din această cauză au un evident carcter litomorf şi
intrazonal. Se întâlnesc pe arii retrânse în Munţii Rodnei, Podişul Boiu
Mare. Proprietăţile rendzinelor, relativ bune, conferă acestora, o fertilitate
naturală mai ridicată decât a solurilor învecinate, din aceeaşi bandă
altitudinală. Acolo unde condiţiile climatice sunt favorabile, rendzinele au
o pretabilitate ridicată pentru pomicultură, viticultură şi pajişti, mijlocie
pentru culturi de câmp.
4. Clasa umbrisoluri
Cuprinde solurile la care orizontul diagnostic este A umbric, iar
orizontul subiacent (AR,AC,Bv)prezintă culori de orizont umbric- cel puţin
în partea superioară. În această clasă sunt incluse nigrosolurile şi
humosiosolurile, care sunt relativ puţin răspândite în zona montănă
înaltă,în condiţiile de climă umedă, răcoroasă şi substrat litologic acid.
4.1 Nigrosolurile
Apar sub formă de areale mici, disjuncte, de regulă la altitudini
corespunzătoare districambisolurilor în Munţii Gutâi şi Munţi
Maramureşului. Culoarea brun închisă-negricioasă se datoreşte fie evoluţiei
sub o vegetaţie bogată de fâneaţă umedă, fie mai ales, formării lui pe roci
bogate în minerale melanice (şisturi negre, şisturi grafitoase etc.).
66
4.2 Humosiosolurile
Sunt soluri cu un orizont A umbric, conţinând materie organică
segregabilă de partea minerală. Sunt soluri reprezentative pentru pajiştile
alpine din Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului uneori coborând şi în
etajul subalpin, unde se asociază cu diversele subtipuri ale podzolului (N.
Barbu, 1987). Conţinutul de humus (predominant grosier), gradul de
saturaţie în baze foarte scăzut (sub 20%), reacţia extrem de acidă (pH 3,5-
4,5) explică fertilitatea scăzută a acestui sol şi folosirea sa aproape exclusivă
ca păşune naturală, de slaba calitate şi productivitate.
5. Clasa cambisoluri
Cambisolurile, alături de luvisoluri, constituie fondul pedologic
dominant din judeţul Maramureş grupând solurile la care elemntul
diagnostic principal îl constituie prezenţa orizontului B cambic (Bv). Cele
două tipuri de sol din această clasă (eutricambosolurile şi
districambosolurile) au o extindere spaţială remarcabilă, de la nivelul
câmpiilor tabulare şi regiunile deluroase, până la nivelul etajului montan
inferior şi al spaţiilor depresionare intramontane şi submontane.
5.1 Eutricambosolurile
Denumite în clasificarea anterioară (1980) soluri brune eu-mezobazice,
au maximul de răspândire la altitudini cuprinse mai frecvent între
300(400)m până la 700(800)m. Principalul element de diagnoză prin care se
deosebeşte de districambosoluri, îl constituie prezenţa orizontului B cambic
cu gradul de saturaţie în baze (v) mai mare de 55%. Eutricambosolurile au
o largă răspândire mai ales în Depresiunea Baia Mare şi Lăpuş, ca şi în
cadrul ariilor montane joase din Munţii Gutâi şi Ţibleş. Având proprietăţi
fizico-chimice şi de troficitate bune, eutricambosolurile se pretează la o
gamă largă de folosinţe de la terenuri arabile până la pajişti naturale,
plantaţii pomi-viticole şi păduri.
5.2 Districambosolurile
Sau solurile brune acide în clasificările mai vechi, au ca elemnt
diagnostic esenţial tot orizontul B cambic, dar care are un grad de saturaţie
în baze sub 55% (v<55%). Fiind evoluat la altitudini mai mari, cel mai
67
frecvent între 900 şi 1200 m, este solul cu cea mai largă răspândire din
regiunile montane ale teritoriului analizat Munţii Rodna-Maramureş; în
grupa vulcanică Oaş-Gutîi-Ţibleş predomină subtipul andic al
districambosolurilor. Evoluând în condiţiile altitudinale amintite cu un
climat mai rece şi umed, fertilitatea acestor soluri este mai redusă decât a
eutricambosolurilor (consecinţă a proprietăţilor chimice şi biochimice mau
puţin favorabile). În condiţiile naturale amintite sunt bine valorificate de
păduri (făgete sau amestec făgete-răşinoase) şi mijlociu de către pajişti.
6. Clasa luvisoluri
Grupează acele soluri la care orizontul diagnostic este B argiloiluvial
(Bt), respectiv tipurile: preluvosol şi luvosol. Formându-se şi evoluând în
condiţiile bioclimatice a pădurilor nemorale, luvisolurile constituie cele mai
reprezentative soluri pentru regiunile depresionare şi deluroase.
6.1 Preluvosolurile
Sunt luvisoluri caracterizate prin prezenţa, orizontului A ocric sau A
molic (Ao, Am) urmat de orizontul intermediar argic (Bt) şi grad de
saturaţie în baze (v) peste 53%. Sunt soluri cu răspândire mai mică în
teritoriu, deoarece condiţiile bioclimatice ale judeţului Maramureş (central
europene)în care se formează şi evoluează sunt mai favorabile luvosolurilor
(îndeosebi tipice şi albice). Din acest motiv preluvosolurile apar, cel mai
adesea, asociate cu luvosolurile, cu precădere în Depresiunea Baia Mare (pe
treapta piemontană înaltă) Prin proprietăţile globale relativ favorabile,
preluvosolurile au pretabilitate bună pentru pajişti, păduri şi plantaţii
pomicole şi mijlocie pentru majoritatea culturilor de câmp.
6.2 Luvosolurile
Au extinderea cea mai mare în cadrul învelişului de soluri ale
teritoriului, fiind solurile dominante la nivelul dealurilor, podişurilor şi
depresiunilor intramontane (Depresiunea Maramureşului, Lăpuşului, Baia
Mare). Sunt soluri avân orizont A ocric (Ao) urmat de orizont eluvial (El
sau Ea) şi orizont B argic (Bt) cu grad de saturaţie în baze (v) peste 53%.
Luvosolurile reprezintă cea mai tipică expresie pedogeografică a condiţiilor
bioclimatice central-europene din cadrul teritoriului. Ca o consecinţă a
68
proprietăţilor mai puţin favorabile (îndeosebi a luvosolurilor afectate de

procese de hidromorfism-subtipurile stagnice şi gleice), fertilitatea acestor
soluri este bună pentru păduri (goruneto-făgete), mijlocie pentru plantaţii
pomicole, pajişti şi unele culturi (plante furajere, cartofi) şi redusă pentru
culturile de bază (grâu, porumb, floarea soarelui).
7. Clasa spodosoluri
Înglobează tipurile de sol la care elementul diagnostic principal îl
constituie prezenţa orizontului B spodic. În cadrul teritoriului analizat sunt
prezente două tipuri din această clasă: prepodzolul şi podzolul.
7.1 Prepodzolurile
Denumite anterior soluri brune feriiluviale, se caracteritează prin
prezenţa unui orizont A ocric sau A umbric (Ao, Au) urmat de un orizont B
spodic Feriiluvial (Bs). Sunt solurile premergătoare (altitudinal)
podzolurilor, întâlnite de regulă la partea inferioară a etajului pedospodic,
mai frecvent între 1200 şi 1400m, în Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului,
Munţii Ţibleş. Evoluate sub o vegetaţie predominant forestieră de
răşinoase, însuşirile fizice, chimice şi biochimice puţin favorabile, sunt
reflectate în fertilitatea naturală redusă, fiind folosite predominant în
silvicultură sau ca pajişti naturale.
7.2 Podzolurile
Sunt solurile caracteristice regiunilor montane înalte, fiind tipul de sol
cel mai răspândit dintre spodisoluri, situându-se la altitudini care încep de
la 1400-1500m până la circa 1800-2000m. Suprafeţele cele mai mari
întâlnindu-se în Munţii Rodna-Maramureş. Corespund molidişurilor de
altitudine cu vegetaţie tipic acidofilă ierboasă, ca şi tufărişurilor şi pajiştilor
subalpine. Evoluând în condiţiile unui climat umed şi răcoros, fertilitatea
podzolurilor este scăzută datorită proprietăţilor chimice şi trofice
nafavorabile aprovizionării plantelor cu nutrienţi, fiind mai bine
valorificate de vegetaţia lemnoasă, în timp ce pajiştile dau producţii
mediocre-submediocre şi de calitate inferioară.
69
8. Clasa andisoluri
Se caracterizează prin prezenţa orizontului andic în profil în lipsa
orizontului spodic şi include un singur tip de sol – andosolul. În
clasificările anterioare andosolul era inclus în clasa umbrisoluri.
8.1 Andosolurile
Se formează pe roci vulcanice (andezite, bazalte, dacite etc. sau
turfurile şi piroclastitele respective) şi având deci un areal bine conturat:
lanţul vulcanic Oaş-Gutâi-Ţibleş. Proprietăţile andosolurilor ca şi condiţiile
bioclimatice de pedogeneză conduc la utilizarea acestora pentru păduri şi
pajişti de calitate şi productivitate medie.
9. Clasa hidrosoluri
Ocupă suprafeţe disjuncte, de diferite dimensiuni, în toate etajele bio-
pedo-climatice din judeţul Maramureş, oriunde există un exces temporar,
prelungit sau permanent de umiditate. Analizând distribuţia lor, rezultă că
frecvenţa şi extinderea cea mai mare o au în ariile depresionare Baia Mare,
Lăpuş, Maramureş ca şi în diferite sectoare ale albiilor majore din lungul
majorităţii râurilor Someş, Tisa, Vişeu, Lăpuş. În cadrul clasei au fost
separate, în funcţie de originea excesului de umiditate, două tipuri:
gleiosoluri şi stagnosoluri.
9.1 Gleiosolurile
Sunt soluri freatic hidromorfe a căror supraumezire se datorează nu
atât excedentului de precipitaţii cât, mai ales unor condiţii cu caracter local
(geomorfologie, geologie, hidrogeologie). Se întâlnesc, pe suprafeţe mai
restrânse în cadrul ariilor depresionare. Excesul de umiditate prelungit,
face ca regimul aerohidric al acestor soluri să fie defectuos, fapt reflectat în
potenţialul de producţie foarte scăzut ele fiind folosite doar ca fâneaţă (de
slabă calitate).
9.2 Stagnosolurile
Cunoscute anterior sub denumirea de soluri pseudogleice,
stagnosolurile sunt hidrisolurile care s-au format sub influenţa excesului de
umiditate stagnantă care se menţine timp îndelungat, în prezenţa unui
70
substrat argilos (sau a unui orizont greu permeabil din profilul solului), în
condiţiile unui relief plan sau uşor depresionar. Ocupă suprafeţe mai
restrânse decăt gleiosolurile, întâlnindu-se, sub forma unor mici areale
dispersate, în cadrul depresiunilor intramontane şi submontane Fertilitatea
stagnosolurilor este redusă, datorită, îndeosebi, excesului prelungit de apă,
slabei aerisiri şi activităţi microbiologice, fiind utilizate în totalitate ca
păşuni şi fâneţe de slabă calitate.
71
10. Clasa antrisoluri

Este o clasă recent introdusă în clasificarea solurilor, incluzând soluri
care au la suprafaţă un orizont antropedogenetic (puternic modificat
antropic) de cel puţin 50 cm grosime sau soluri care au fost puternic
afectate de eroziunea accelerată, la suprafaţă aflându-se numai resturi de
orizont B sau C. În cadrul clasei se disting două tipuri de sol: erodosoluri şi
antrosolurile.
10.1 Erodosolurile
Sunt soluri puternic erodate ca urmare a cţiunii antropice astfel că
orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol. Ca o
consecinţă a solurilor variate din care provin, a intensităţii eroziunii
accelerate sau decopertării, morfologia erodosolurilor este foarte
diversificată. Pentru includerea lor în producţia agricolă eficientă sunt
necesare însă ample măsuri antierozionale (terasări, benzi înierbate,
agrotehnică în lungul curbelor de nivel etc.). Cele mai extinse suprafeţe se
întâlnesc în Dealurile Maramureşului, Culmea Breaza, Dealurile
Chioarului, unde se asociază frecvent cu regosolurile.
10.2 Antrosolurile
Sunt soluri având orizont superior antropedogenetic de cel puţin 50 cm
grosime, format ca urmare a unei lungi perioade de cultivare şi irigare.
Sunt soluri cu orizonturi minerale de suprafaţă foarte puternic
transformate prin fertilizare îndelungată, lucrări adânci, amenajări de
sisteme de irigaţii etc.
11. Concluzii
Principalele tipuri de soluri din judeţul Maramureş sunt formate şi
evoluate conform celor două forme majore de unităţi geografice: ariile
montane şi depresionare.
Solurile din zona montană (Rodna, Maramureş, Oaş, Gutâi, Ţibleş),
evoluate în condiţiile unui bioclimat umed-răcoros, sub o vegetaţie de
conifere, se caracterizează prin profile scurte cu mult schelet, fiind pretabile
numai pentru păduri sau pajişti.
72
În ariile depresionare (Maramureş, Baia Mare, Lăpuş), învelişul de

soluri este mult mai diversificat, cu caracteristici mult mai favorabile
pentru cultura plantelor pretându-se, astfel, o gamă largă de folosinţe:
arabil, pomi fructiferi, pajişti.
Bibliografia
Florea, N., Munteanu, L., (2003), Sistemul Român de taxonomie a solurilor, Edit.
Estfalia, Bucureşti
Florea, N., şi colab, (1968), Geografia solurilor României, Edit. Academiei Române,
Bucureşti
Posea, Gr., Codreanu, M., (1980), Judeţul Maramureş, Edit. Academiei Române,
Bucureşti
Bazinul hidrografic Siret, inundaţii în anul 2008
Daniela Pleşoianu*, Petru Olariu**
Cuvinte cheie: spaţiu hidrografic Siret, inundaţii, debite istorice, pagube materiale
Rezumat
În jumătatea de nord a Moldovei, în perioada 23.07-05.08.2008 au căzut
precipitaţii abundente, în regim torenţial, care au provocat inundaţii pe suprafeţe
întinse soldate cu numeroase pagube materiale şi chiar cu victime omeneşti.
Cele mai mari cantităţi de precipitaţii căzute în acest interval de timp sub
forma a două pusee succesive au totalizat 178,6 l/m2 la Siret, 284 l/m2 la Brodina,
431,9 l/m2 la Vicovu de Jos, 297,3 l/m2 la Horodnic, 265,8 l/m2 la Suceviţa, 202,6
l/m2 la Rădăuţi, 169,0 l/m2 la Suceva.
Aceste precipitaţii au produs viituri de excepţie mai ales în bazinele
hidrografice Suceava şi Moldoviţa.
Şi pe râul Siret (sectorul său superior) s-au produs viituri importante, dar,
până la confluenţa cu râul Suceava, debitele maxime nu au depăşit 1000 m3/s (920
m3/s al Siret).
În aval de confluenţa cu râul Moldova, râu pe care viitura nu a fost de
excepţie, debitele de pe râul Siret au atins totuşi 2930 m3/s la staţia hidrometreică
Drăgeşti.
Cele mai mari inundaţii soldate cu pagube materiale imense s-au produs pe
toată lungimea râului Suceava şi pe afluenţii acesteia din amonte de municipiul
Suceava şi pe râul Siret între confluenţa cu râul Suceava şi până la Bacău.
Caracteristici hidroclimatice ale spaţiului hidrografic Siret

Spaţiul hidrografic Siret, cu o suprafaţă de 27402 km2, reprezintă partea
din bazinul omonim care este administrată de către Direcţia Apelor Siret.
Spaţiul hidrografic Siret este situat pe versantul de est al Carpaţilor
Orientali şi de Curbură şi în jumătatea vestică a Podişului Moldovei.
Clima este temperat-continentală, moderată, cu influenţe sălbatice în
nord, montane în vest şi cu nuanţe de excesivitate în sud-est.
* Universitatea Ovidius Constanţa, daniela_iubi29@yahoo.com

** D.A. Siret Bacău
74
Bazinul hidrografic Siret,inundaţii în anul 2008
Reţeaua de cursuri de apă este predominant de obârşie carpatică.

Principalii afluenţi (Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Râmnicu
Sărat au bazinele hidrografice situate, în cea mai mare parte, în zona
montană. Singurii afluenţi mai importanţi ai rîului Siret care nu ajung în
zona montană sunt Şomuzul Mic, Şomuzul Mare şi Valea Neagră.
Situaţia geografică a Spaţiului hidrografic Siret îi conferă acestuia
câteva particularităţi hidroclimatice care condiţionează, în bună parte
regimul precipitaţiilor şi cel al scurgerii. Între acestea menţionăm :
a) Poziţia Spaţiului hidrografic Siret în plină zonă temperată, cu
climat continental moderat, cu frecvente discontinuităţi termice
şi pluviometrice ;
b) Poziţia la est de Carpaţii Orientali, care reprezintă o barieră
complexă în cale a circulaţiei maselor de aer dinspre sectorul
vestic,mai umede şi mai moderate termic;
c) Prezenţa în vecinătate a spaţiului peripontic, caracterizat
printr-o continentalizare excesivă a fondului climatic;
d) Fragmentarea şi energia mare a reliefului şi orientarea generală
a formelor înalte, a văilor şi depresiunilor;
e) Prezenţa omului din cele mai vechi timpuri, cu implicaţii
majore
Principalele unităţi de relief sunt reprezentate de culmile Carpaţilor
Orientali şi depresiunile aferente, depresiunile subcarpatice, dealurile
piemontane,Culoarul Siretului şi unităţi diferite din partea de vest a
Podişului Moldovei.
În ceea ce priveşte învelişul biogeografic ,acesta se prezintă în mod
diferenţiat. În zona montană şi în Subcarpaţi predomină încă masivele
păduroase, dar cu areale în continuă reducere, în timp ce în depresiunile
subcarpatice, în podişurile joase şi în câmpie pădurile deţin o pondere
redusă,adesea neînsemnată în modificarea mediului geografic.
Toate aceste elemente pot fi considerate ca factori de control ai
regimului hidroclimatic, inclusiv al formării şi evoluţiei marilor viituri.
75
Daniela Pleşoianu, Petru Olariu
Condiţiile de formare a viiturii din perioada 23.07-05.08.2008

din partea nordică a spaţiului hidrografic Siret
Frontul de precipitaţii cu mişcare retrogradă din perioada 23-27.07.2008
a avut o rază de curbură mare şi a afectat, în special, partea de nord a
Moldovei şi Bucovina de nord, respectiv bazinele hidrografice superioare
ale râurilor Prut şi Siret. Cele mai mari viituri s-au produs pe râul Prut
(sectorul superior) şi în bazinele hidrografice Suceava şi Moldoviţa.
Viiturile catastrofale de pe râul Siret de pe sectorul dintre Liteni
(confluenţa cu râul Suceava) şi Bacău s-au format, în principal, ca urmare a
propagării pe râul Suceava.
Pe râul Siret din amonte de confluenţa cu râul Suceava debitele
maxime produse nu au depăşit decât cu puţin 900 m3/s ( 920 m3/s) şi în
plus au fost atenuate prin manevre bine coordonate executate la barajele
lacurilor de acumulare Rogojeşti şi Bucecea.
Precipitaţiile care au căzut în perioada 23-27.07.2008 au totalizat
cantităţi foarte mari dar torenţialitatea şi volumul acestora s-a manifestat
sub forma a două nuclee: unul din zilele de
24-25.07.2008, iar al doilea în zilele de 25-26.07.2008.
În primul ciclu au fost afectate, mai ales, masivele Rarău şi Giumalău,
cu inundaţii în zona Pojorâta-Câmpulung-Stulpicani. De asemenea au
căzut precipitaţii bogate care generat viituri semnificative şi în Obcinele
Bucovinene, pe râurile Suceava şi afluenţi şi Moldoviţa.
În cel de-al doilea ciclu (nucleu), cantităţile cele mai mari de precipitaţii
au căzut în Obcinele Bucovinene şi au determinat formarea celui de-al
doilea vîrf (mai mare) al viiturilor produse.
Avînd în vedere faptul că durata de timp dintre cele două viituri a fost
mai mică de 24 ore, este greu de decelat cantităţile de precipitaţii care au
produs fiecare viitură în parte.
Considerate pe zile, aceste cantităţi de precipitaţii se prezintă în tabelul
nr.1.
76
Tabelul nr. 1 Precipitaţiile căzute în intervalul 22-28.VII.2008
Cantităţile de precipitaţii căzute după data de 28.07.2008 sunt

nesemnificative iar caracterul acestora a fost strict local.
Din analiza tabelului de mai sus se poate constata faptul că în numai 6
zile au căzut precipitaţii care depăşesc, pe alocuri, 50% din norma anuală.
Valorile cele mai mari s-au înregistrat la Vicovu de Jos 431,9 l/m2;
Horodnic 297,3 l/m2; Brodina 265,8 l/m2; Suceviţa 265,8 l/m2; Rădăuţi
202,6 l/m2.
Se poate observa că zona cea mai afectată a fost partea central –vestică
a Depresiunii Rădăuţi şi versantul estic al Obcinei Mari, zone către care s-
au dirijat masele de aer umede venite dinspre SE şi în care acestea au
escaladat dealurile piemontane şi culmile montane mai înalte. Diferenţa de
nivel dintre Depresiunea Rădăuţi şi Obcina Mare este de 700-800 m.
Cele două pusee de precipitaţii, prezentate mai sus, au produs câte
două viituri semnificative pe majoritatea cursurilor de apă din zonă,
inclusiv pe cursul superior al râului Siret. Acest lucru iese foarte bine în
evidenţă din hidrografele viiturilor pe care le prezentăm în lucrarea de faţă.
( figura nr.1).
77
Cele două viituri s-au propagat, cu diferenţieri tot mai reduse şi pe

cursul mijlociu al râului Siret.
Modificările mediului geografic

Particularităţile hidroclimatice menţionate mai sus ar trebui încadrate
în contextul modificărilor mediului geografic determinate de fenomenele
de încălzire globală şi de elementele complexe ale impactului antropic.
În condiţiile climatului temperat-continental, caracteristic versantului
estic al Carpaţilor Orientali şi Podişului Moldovei şi pe fondul tendinţei de
încălzire globală, regimul hidrologic al cursurilor de apă din zonă capătă
aspecte de toranţialitate tot mai evidente, iar viiturile de amploare devin tot
mai frecvente.
Viiturile se produc pe toate cursurile de apă având, însă, durate, debite
maxime şi volume foarte diferite,în funcţie de condiţiile de alimentare şi de
parametrii morfometrici ai bazinului hidrografic (suprafaţa, altitudinea
medie, pante, fragmentarea reliefului). La acestea se adaugă învelişul
vegetal. În ultimele două decenii amploarea viiturilor a crescut foarte mult,
aşa cum rezultă din analiza debitelor maxime din anii 1991, 2005, 2008.
Cele mai importante modificări asupra mediului geografic sunt cele
antropice. Influenţele cele mai semnificative şi complexe asupra mediului
înconjurător, inclusiv în profil hidroclimatic, le au despăduririle. Acestea
au avut o durată mare de desfăşurare în timp şi au condus la numeroase
consecinţe asupra tuturor componentelor mediului. În ultimele două secole
şi activităţile industriale, în plin avânt, au potenţat efectele negative ale
despăduririlor.
Ca efect al despăduririlor s-au produs mutaţii importante în
caracteristicile climatului, prin creşterea gradului de torenţialitate a
precipitaţiilor şi a tendinţei de aridizare. Nu trebuie uitat faptul că spaţiul
hidrografic Siret este deja situat la limita dintre zona pădurilor şi cea a
stepelor ,respectiv într-un areal de silvostepă.
O analiză efectuată asupra regimului precipitaţiilor maxime căzute în
24 ore care depăşesc 100 l/m2, efectuată pe fondul de date existente se
prezintă în tabeleul de mai jos.
78
Tabel nr.2 Variaţia frecvenţei precipitaţiilor maxime în 24 ore mai mari de 100 l/m2, căzute
în ultimul secol
Intervale Înainte 1901- 1921- 1941- 1961- 1981-

de 1900 1920 1940 1960 1980 2000
Frecvenţa 1,7 1,7 9,9 8,3 30,5 47,9
maximelor
din 24 h
Frecvenţa 7,7 7,7 15,9 14,3 18,5 35,9
după
omogenizare
Omogenizarea frecvenţelor a constat în ajustarea valorilor în baza

faptului că,în timp, numărul posturilor hidrometrice a crescut foarte mult.
Din tabelul de mai sus rezultă că, după anul 1960, frecvenţele cresc şi
mai mult, fapt ce implică definitoriu factorul antropic.
Dacă analizăm astfel de frecvenţe pe trepte de valori mai mari de 100
l/m se constată creşteri semnificative pentru ecartul de 100-160 l/m2, dar
2
nu lipsesc nici treptele de 181-200 l/m2 în 24 ore, sau peste 200 l/m2 în 24
ore.
După anul 2000, în timpul marilor viituri din anii 2004, 2005 şi 2008 s-
au înregistrat, de asemenea, numeroase situaţii cu cantităţi de precipitaţii
situate în jur de 200 l/m2 în 24 ore.
Astfel de precipitaţii torenţiale condiţionează formarea unor viituri de
amploare în spaţiul hidrografic Siret, aşa cum au fost cele din anii 1991,
2004, 2005, 2006 şi mai ales viitura din jumătatea nordică a spaţiului
hidrografic Siret din anul 2008.
Evoluţia şi amploarea viiturilor

Hidrografele viiturilor de la unele staţii hidrometrice din bazinul
hidrografic Suceava se prezintă în figura nr.1
Fig.nr.1 Hidrografele unor viituri produse în bazinul hidrografic Suceava în perioada 23.07-
05.08.2008
79
Viitura de pe râul Suceava Viitura de pe râul Suceava
St.hdm. Brodina St.hdm. Ţibeni
Viitura de pe râul Suceava Viitura de pe râul Suceava

St.hdm. Iţcani (iulie 2008) St.hdm. Horodnic (iulie 2008)
80
Viitura de pe râul Solonet

- st.hdm. Părhăuţi (iulie 2008)
Viitura din perioada 23.07-05.08.2008 a fost compusă din două vârfuri,

iar la unele staţii hidrometrice s-au semnalat chiar şi trei vârfuri, dintre care
unul nesemnificativ. Este cazul staţiilor hidrometrice din bazinul
hidrografic al râului Suceava: Brodina pe râul Suceava, Putna pe râul
Putna, Horodnic pe râul Pozen, Ţibeni şi Iţcani de pe râul Suceava.
Având în vedere durata de timp mică dintre cele două vârfuri
principale precum şi faptul că, precipitaţiile care le-au generat, nu pot fi
diferenţiate suficient de clar, nu vom vorbi despre două viituri distincte, ci
de o singură viitură complexă.
81
Fig.nr.2 Hidrografele viiturii produse în lungul râului Siret (sectorul superior şi mijlociu) în
perioada 23.07-05.08.2008
Şi viitura produsă pe râul Siret în amonte sau în aval de confluenţa cu râul Suceava are
caracter complex, fiind formată din două vârfuri. Acest lucru se prezintă în figura nr.2
Viitura începe în perioada 23-24 iulie si are o valoare minimă de 0
m3/s. Viitura ia amploare, astfel că, între 29-31 iulie atinge valoarea
maximă de 2700 m3/s. După acest maxim, viitura scade şi atinge, din nou,
valori minime în 6.08.2008.
Debitele maxime înregistrate în timpul viiturilor din perioada 23.07-
05.08.2008, din sectorul nordic al Spaţiului hidrografic Siret au fost la
majoritatea staţiilor hidrometrice cele mai mari din toată perioada de
monitorizare hidrometrică de peste 60 ani.
În tabelul de mai jos, prezentăm o situaţie comparativă a debitelor
maxime consemnate anterior acestei viituri şi valorile maxime înregistrate
la viitura din iulie-august 2008. De asemenea, se prezintă şi probabilităţile
de depăşire a acestor debite.
Din tabel rezultă că pe cursul superior al râului Siret, viitura din anul
2008 nu a avut debitul maxim istoric, acesta înregistrându-se în 1969. La
staţia hidrometrică Siret, în regim neinfluenţat, debitul maxim al viiturii a
fost de 920 m3/s.
Trebuie menţionate eforturile lucrătorilor de la barajele Rogojeşti şi
Bucecea de a efectua pregoliri şi astfel s-au acumulat volume de apă până
la capacitatea maximă de reţinere.
82
Se poate constata că viiturile din aval de aceste acumulări, respectiv

cele de la staţiile hidrometrice Zvoriştea (din aval de barajul Rogojeşti) şi
Huţani (din aval de barajul Bucecea) au debite mai mici decât cele de la
staţia hidrometrică Siret.
În aval de confluenţa cu râul Suceava, al cărui aport de apă a fost
deosebit de mare (1700 m3/s) viitura de pe râul Siret a avut debite deosebit
de mari. La staţiile hidrometrice Lespezi şi N. Bălcescu debitele din anul
2008 sunt mai mult decât dublul valorilor maxime din toată perioada
anterioară de monitorizare.
Tabel nr.3 Analiza comparativă a debitelor maxime produse în timpul viiturii din 23.07-
05.08.2008, cu cele înregistrate pe durata anterioară de monitorizare
Efectele viiturilor
Viiturile din perioada 23.07-05.08.2008, din partea de nord a Spaţiului
hidrografic Siret,prin debitele maxime care au determinat creşteri
83
importante de niveluri, au provocat inundaţii pe suprafeţe întinse care au

afectat localităţi, terenuri agricole, căi de comunicaţie.
În afară de pagubele materiale, trebuie menţionate procesele de albie şi
de versant care s-au produs pe durata ploilor premergătoare şi a
inundaţiilor.
În ceea ce priveşte pagubele materiale directe prezentăm mai jos o
situaţie centralizatoare pe judeţele cel mai puternic afectate: Suceva, Iaşi,
Neamţ şi Bacău.
În judeţul Suceava, o primă estimare efectuată imediat după
producerea viiturilor şi a inundaţiilor, conduce la o valoare totală a
pagubelor la suma de 735 milioane RON. Între principalele obiective şi
bunuri distruse menţionăm: 1 persoană dispărută, 2 persoane decedate,
2422 case afectate, 313 anexe afectate, 19 obiective socio-economice, 963
poduri şi podeţe, 114 punţi, 12,58 km DN, 1258,701 km DJ+DC, 483,412 km
DF, 345 km CF, 5 baraje, 10 microhidrocentrale, 19 staţii hidrometrice, 94,13
km apărări de mal şi îndiguiri, 55,4 km canale de desecare, 110 km lucrări
antierozionale, 18867 ha teren agricol, 1,68 km reţele de alimentare cu apă,
37,175 km reţele canalizare, 234,8 km reţele electrice, 1,6 km reţele
alimentare cu gaze naturale, 6,07 km colmatări de albii şi eroziuni.
Inundaţiile produse pe teritoriul judeţului Neamţ au provocat, de
asemenea, pagube deosebit de importante, produse în special pe râul Siret,
unde viitura a ajuns prin propagare de pe râul Suceava.
Conform primelor evaluări au fost consemnate următoarele pagube:
9750 persoane afectate, 1320 gospodării afectate, 36,73 km drumuri săteşti
afectate, 43,05 drumuri comunale afectate, 17,97 km drumuri judeţene
afectate, 6 poduri distruse, 7 poduri avariate, 100 podeţe distruse, 27 podeţe
avariate, 30 km conducte alimentare cu apă distruse, lucrări de protecţie
drumuri afectate, diguri deviere din balast, 1268 fântâni inundate, 4 linii de
medie tensiune avariate, 1647,51 ha teren agricol afectat, 7 lucrări
hidrometrice afectate. Valoarea totală a pagubelor se ridică la suma de 54
milioane RON. La această valoare se poate adăuga suma de peste 1 miliard
RON care reprezintă valoarea lucrărilor hidrotehnice distruse.
Pe teritoriul judeţului Bacău, precipitaţiile căzute nu au fost abundente,
dar în lungul râului Siret s-au produs inundaţii grave provocate de
propagarea viiturii dinspre amonte.
84
Pagubele produse s-au ridicat la valoarea de peste 47.000 RON şi

constau în: 350 case distruse, 515 case avariate, 5 obiective economice, 1818
ha teren arabil, 5,5 km DJ, 40 km DG, 3,6 km străzi, 1 pod, 28 podeţe, 49 km
canale, 3,55 km diguri, 1 staţie hidrometrică.
Bibliografie
Băcăuanu V., Barbu N., Pantzică Maria, Ungureanu Al., Chiriac D., 1980, Podişul
Moldovei. Natură, om, economie, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
Diaconu C, Şerban P, 1994, Sinteze şi regionalizări hidrologice, Editura Tehnică,
Bucureşti
Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., 1974, Relieful României, Edit. Ştiinţifică,
Bucureşti
*** Anuare hidrologice (1950-2009), publicate şi din Arhiva D.A. Siret Bacău
*** Rapoarte definitive privind inundaţiile, din Arhiva D.A. Siret Bacău
85
Hărţile geomorfologice ca suport în planificarea
Cristina Laura Ţăran*
Abstract
– Hărţile geomorfologice ca suport în planificarea teritorială.

Această lucrare se axează pe importanţa utilizării hărţilor geomorfologice în
amenajarea şi planificarea teritorială. Hărţile geomorfologice au la bază hărţile
topografice de la care folosesc datele referitoare la relief, reţeaua hidrografică etc.
Conţinutul hărţilor geomorfologice rezultă din prelucrarea şi interpretarea sub
raport cantitativ şi calitativ a datelor pe care le furnizează harta topografică. În
amenajarea teritorială, hărţile geomorfologice alături de hărţile topografice,
reprezintă baza de lucru, îndeosebi în faza de început a unui studiu, întrucât
cunoaşterea reliefului este primul pas în utilizarea unui teritoriu pentru diferite
acţiuni: construirea unor căi de comunicaţie, poduri, baraje, aşezări etc. Importanţa
hărţii geomorfologice, sub trei aspecte practice esenţiale:
1) ca bază pentru întocmirea schiţelor de hartă, în lucrări dinainte
indicate, pe un anumit teritoriu;
2) ca bază pentru întocmirea unor hărţi cu regionalizarea modalităţilor
de folosinţă a teritoriului , în cazul amenajărilor complexe;
3) ca bază pentru definirea unor procese geomorfologice, ce interesează
practica, sub aspectul lor cantitativ şi uneori chiar sub aspect
calitativ.
Cuvinte-cheie: hartă geomorfologică, relief, amenajare teritorială, planificare teritorială
Harta este o reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeţei

Pământului (totală sau parţială), generalizată şi micşorată conform unei
anumite scări de proporţie şi întocmită pe baza unei proiecţii cartografice.
Aceasta se află la baza multor activităţi umane, fiind utilizată în special de
geologi şi geografi ca instrument de lucru.
Harta geomorfologică este un mijloc de reprezentare analitică şi
sintetică a genezei, evoluţiei şi grupării teritoriale a formelor de relief. Se
foloseşte în planificarea muncii în industrie şi agricultură, în construcţii şi
* UBB, Facultatea de Geografie, str. Clinicilor 5-7, 400006, Cluj- Napoca
86
silvicultură, în prospecţiunile geologice şi geofizice, în cercetările

geografice şi ca material didactic, în expediţiile ştiinţifice ş.a.
Hărţile geomorfologice reprezintă caracterele morfografice (înfăţişarea
formelor de relief) , morfometrice (altitudinea absolută, înclinarea pantelor,
energia reliefului-densitatea fragmentării orizontale, adâncimea
fragmentării, adică amplitudinea sau altitudinea relativă a reliefului etc.),
morfogenetice (naşterea reliefului), holocronice (vârsta, stadiul de evoluţie),
tipurile de relief, raionarea geomorfologică, prognozele geomorfologice
(prevederea evoluţiei în viitor a proceselor geomorfologice).
Hărţile geomorfologice au la bază hărţile topografice de la care folosesc
datele referitoare la relief, reţeaua hidrografică etc. Conţinutul hărţilor
geomorfologice rezultă din prelucrarea şi interpretarea sub raport
cantitativ şi calitativ a datelor pe care le furnizează harta topografică.
1. Relieful ca support fizic al acţiunii de planificare şi

amenajare teritorială
Problema cuestelor de pe valea Căpuşului şi a Someşului Mic (între
Gilău şi Cluj), reprezintă un exemplu concret în ceea ce priveşte folosirea
lor practică, în acţiunea de planificare şi amenajare teritorială.
Folosirea practică a diferitelor forme de relief este în funcţie de
dezvoltarea mijloacelor de producţie şi, deci, capătă aspecte diferite de la o
etapă socială la alta.
Folosirea cuestelor pentru aşezări. În acest sens, dar sub forme diferite,
cuestele au fost folosite din cele mai vechi timpuri istorice. Foarte rar se
întâlnesc aşezări pe spinarea structurală a cuestei, mai ales în bazinetele
săpate de ape sub stratul rezistent al acestora. În aceste locuri se află o serie
de condiţii favorabile, cum ar fi: existenţa unui râu sau a izvoarelor de apă
în imediata apropiere, existenţa vegetaţiei forestiere pe fruntea cuestei,
posibilitităţi de cultivare a spinării structurale şi a depresiunii subsecvente;
adăpostul ce-l oferă fruntea cuestei faţă de vânturi ş.a. De asemenea,
trebuie amintit că regiunile acestea sunt relativ stabile din punct de vedere
al alunecărilor de teren.
Fiecare din elementele unei cueste favorizează într-un anumit fel
folosirea condiţiilor indicate mai sus:
87
Cristina Laura ŢĂRAN
Suprafeţele structurale joase , situate între Capuş şi Nadeş, în majoritatea

lor, sunt folosite pentru culturi. Ca un fapt pozitiv, trebuie semnalat că
aratul se face, în general, în lungul curbelor de nivel, menţinându-se, sau
chiar accentuându-se terasările naturale. Cu cât înaintăm spre suprafeţe din
apropierea muchii cuestei, solul devine tot mai sărac.
Fruntea cuestelor.Abrupturile frunţilor joacă un rol deosebit şi prin
adăpostul ce-l creează porţiunilor joase de la bază, împotriva vânturilor
care bat aproape perpendicular pe şirurile principale de cuestă.
O altă problemă, care rareori prezintă importanţa pentru aşezări, o
constituie prăbuşirile de pe fruntea cuestelor. E vorba de subminarea
stratelor dure superioare prin fărâmiţarea stratelor moi de sub ele; acestea
duc la prăvălirea spontană a unor blocuri mari, care pot afecta în drumul
lor unele aşezări .Aşa au fost de exemplu prăbuşirile produse în raza
oraşului Cluj, sub cuesta Cetăţuii. În asemenea cazuri se evacuează
locuinţele în primejdie, după care se trece la stabilizarea prăbuşirii. Ca
masură imediată se execută o treaptă sau un şanţ larg în care să se oprească
bolovanii prăvăliţi de sus, după care se provoacă prăbuşirea porţiunilor
nestabile, pe cale artificială, prin explozii.
Depresiunea sau valea subsecventă este folosită din plin pentru aşezări,
culturi, drumuri etc., aşa cum este folosită de obicei orice regiune
depresionară sau terasă de luncă.
2. Harta geomorfologică – mijloc util de relevare a

condiţionărilor în amenajare
Amenajarea presupune un “teritoriu” asupra căruia se va îndrepta o
anumită acţiune a omului, cu scopul de a-l face util într-o singură direcţie,
sau în direcţii multiple. Exteriorul acestui teritoriu îl formează relieful cu
formele sale, cu legile sale de apariţie şi evoluţie, ele fiind deci primele care
trebuie cunoscute în asemenea actiuni. Pe scurt, ”informarea
geomorfologică” este prima cu care trebuie să se inceapă, iar harta
geomorfologică trebuie să devină alături de harta topografică, baza de lucru,
mai ales în faza de început a majorităţii celorlalte studii.
Amenajarea teritorială poate avea ca scop fie o singură direcţie, cum ar
fi construirea unor căi de comunicaţie, poduri, aşezări, baraje etc., fie
direcţii multiple (amenajarea teritorială propriu-zisă) cum ar fi
88
sistematizarea teritorială a unor unităţi administrative (comună, raion etc.)

sau a unei unităţi de relief ca delta, luncile sau bazinele unor ape etc.
Amenajarea teritorială având ca scop o singură direcţie

În acest caz, sarcina geomorfologului este limitată de scopul
construcţiei, care şi ea este bine definită. În această situaţie el nu trebuie să
caute soluţii de felul cum ar trebui folosită cu randament cât mai mare
fiecare porţiune de teren, ci trebuie să arate numai în ce măsură relieful şi
procesele geomorfologice actuale favorizează sau nu lucrările pentru
construcţia cerută, respectiv care sunt locurile (formele de relief) cele mai
indicate pentru amplasarea ei, care sunt procesele geomorfologice actuale
sau cele ce ar putea să se declanşeze în viitor şi de care constructorul
trebuie să ţină seama.
Pe scurt, geomorfologul pune la dispoziţia tehnicienilor o schiţă de
hartă, în care sunt reprezentate numai aspectele interesante pentru
amenajarea cerută şi pe baza căreia se pot alege, fie anumite soluţii tehnice,
fie anumite locuri de amplasare. Subliniem că este numai o schiţă de hartă,
care prin simplitatea ei obligă a fi înţeleasă de specialişti. E vorba de
simplitate şi nu de simplism, fapt pentru care geomorfologul este obligat să
intuiască bine, în prealabil, necesităţile viitoarei construcţii, pentru a trece
pe schiţa de hartă tot ce ar putea da o indicaţie pentru constructor şi de a
elimina informaţiile inutile, care totodată ar încărca prea mult harta şi ar
reduce din claritatea ei.
De exemplu, pentru construcţia unei şosele se vor indica direcţiile
posibile, iar de-a lungul fiecărei direcţii vor fi redate acele forme şi procese
ce interesează în primul rând stabilitatea şi întreţinerea şoselei, cum ar fi
lunca inundabilă, alunecări, prăbuşiri, torenţi, grohotişuri, conuri de
dejecţie active, declivitatea unor regiuni etc. Alegerea direcţiei celei mai
eficiente, inclusiv sub aspect economic, o face în ultima instanţă tehnicianul
şi nu geomorfologul; el îşi spune cel mult părerea numai sub forma unor
“posibilităţi” rezultate din analiza reliefului.
Pentru întocmirea unei asemenea schiţe, trebuie să se realizeze mai
întâi harta geomorfologică a întregii regiuni, la o scară destul de mare. Mai
departe, harta geomorfologică serveşte ca punct de plecare pentru
cercetările de amănunt care, de data aceasta, vor fi axate numai pe formele
şi procesele din fâşia de teren care interesează amenajarea cerută.
89
Cercetările de amănunt asupra formelor şi proceselor geomorfologice sunt

dirijate, în general, către două direcţii: dinamica proceselor şi formelor şi
aspectul cantitativ al acestora.
Amenajarea teritorială având ca scop direcţii multiple

Spre deosebire de primul caz, în amenajarea complexă a unui teritoriu,
geomorfologul este chemat să spună el însuşi cam cum ar putea fi folosită,
în mod optim, fiecare porţiune de teren. Părerile sunt apoi confruntate cu
cele ale altor specialişti, iar hotărârile sunt luate de cei ce răspund efectiv
de întocmirea proiectelor. În acest caz, scopul cercetării geomorfologului nu
mai este o schiţă de hartă, ci harta întregului teritoriu, în toată
complexitatea lui.
Dacă în primul caz, harta geomorfologică servea ca bază pentru
întocmirea unei schiţe limitative, în acest al doilea caz, harta
geomorfologică va servi pentru întocmirea unei regionalizări a
posibilităţilor de folosire. Nu este deci o hartă a raionării geomorfologice ci
o hartă în care, în cele mai multe cazuri, raioanele coincid cu anumite tipuri
genetice de forme şi suprafeţe.
De exemplu, lunca, terasele sau fiecare terasă luată în parte, pantele
deluviale sau diferitele tipuri de pante etc., pot constitui fiecare câte un
raion tip de folosinţă. De menţionat că această hartă a raionării nu se
întocmeşte mecanic, respectiv imediat după terminarea hărţii
geomorfologice. Ea se efectuează numai după ce geomorfologul a purtat
discuţii şi cu alţi specialişti, după ce cunoaşte şi alte păreri în problemele
modului de folosinţă şi în special ale pedologilor, agronomilor etc., aceasta
pentru a nu da, în unele cazuri, soluţii cu totul eronate, care să-i
prejudicieze şi celelalte indicaţii. Deci, scopul imediat este harta
geomorfologică, care va forma baza hărţii raionării, ce se va face într-o a
doua etapă.
Şi în acest caz, ca şi în primul, pentru ca indicaţiile date să fie cât mai
precise, se studiază dinamica proceselor şi a formelor, cât şi aspectul
cantitativ al acestora (de exemplu suprafaţa afectată de alunecări ,
adâncimea acestora, periodicitatea etc.). Majoritatea acestor date se redau
prin text sau, în unele cazuri, prin indici, direct pe hartă. Factorul dinamic
interesează tendiţa de evoluţie a unor forme în condiţiile actuale şi mai ales
în condiţiile viitoarelor amenajări. Pentru precizarea unora din aceste
90
aspecte, uneori trebuie recurs la analiza de laborator (de exemplu,

rapiditatea dezagregării unor roci, în anumite condiţii de mediu,
granulometrie etc.). Din punct de vedere cantitativ, trebuie arătată forţa
efectivă a unor procese, distanţarea lor în timp şi mai ales suprafeţele pe
care le ocupă de la un loc la altul (pe verticală, pe orizontală, în funcţie de
expunere etc.). În realitate, cele două aspecte sunt strâns legate între ele,
cantitatea transformându-se, de multe ori, în aspecte calitative şi dinamice
noi. Majoritatea fenomenelor dinamice şi distribuţia lor cantitativă se
deduc, de asemenea pe baza hărţii geomorfologice propriu-zise.
De aici rezultă importanţa hărţii geomorfologice, sub trei aspecte
practice esenţiale:
- ca bază pentru întocmirea schiţelor de hartă, în lucrări dinainte
indicate, pe un anumit teritoriu;
- ca bază pentru întocmirea unor hărţi cu regionalizarea
modalităţilor de folosinţă a teritoriului, în cazul amenajărilor
complexe;
- ca bază pentru definirea unor procese geomorfologice, ce
interesează practica, sub aspectul lor cantitativ şi uneori chiar
sub aspect calitativ.
Toate acestea sunt suficiente pentru a lămuri şi mai bine importanţa
hărţii geomorfologice, nu numai pentru dezvoltarea cercetărilor propriu-
zise de geomorfologie, dar şi pentru aspectele ei practice.
Suprapunerea, sau mai bine zis, contopirea intereselor celor două laturi
(teoretic şi aplicativ), conduc la concluzia că geomorfologia aplicată nu e
ceva în afara geomorfologiei ca ştiinţă, ci reprezintă doar aspectul global
sau parţial al utilităţii studiilor de geomorfologie generală sau regională, în
alte domenii de activitate.
La final, pentru a exemplifica cele menţionate mai sus, am ataşat o
hartă geomorfologică,reprezentativă, utilizată în Planul de Amenajare a
Teritoriului Zonal periurbanul municipiului Bistriţa.
91
92
Bibliografie
Benedek , J.,(2000), Organizarea spaţiului rural în zona de influenţă apropiată oraşului

Bistriţa, Editura Presa Universitară Clujeană , Cluj-Napoca
Buz , V. , Sandulache , A.,(1984), Cartografie , Cluj-Napoca
Cocean, P., (2007), Amenajarea teritoriilor periurbane, studiu de caz: zona periurbană
Bistriţa, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Ianoş , I. , (1987), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic , Editura Academiei ,
Bucureşti
Ianoş, I. A.,(1997), Cartografiere geomorfologică, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca
Mac , I. , Morariu , T. , (1969), L’influence du relief dans l’aménagement et le
développement de la ville de Cluj. Tirage a part des Travaux du Symposium
international de Géomorphologie appliquée, Bucharest, ( p.23-31)
Mac , I. ,Tudoran ,P. ,(1975), Iniţieri practice în cunoaşterea reliefului, Cluj-Napoca
Maier , A. , Benedek , J. ,(1996), Aspecte privind structurile geodemografice în
ruralul din Podişul Târnavelor , Studia UBB , Cluj-Napoca
Mihai, G., (1979), Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti
93
Utilizarea CAESAR pentru determinarea arealelor de
inundabilitate în localitatile de pe Valea Viseului
Ţiplea Vasile-Constantin*
Viiturile reprezintă momente de vârf în evoluţia scurgerii apei unui
râu. Ele se caracterizează prin creşteri spectaculoase extraordinare, deosebit
de rapide (de ordinul orelor) ale nivelului apei şi implicit a debitului, până
la atingerea unui maxim, după care urmează scăderea, de asemenea rapidă,
a apelor (dar într-un ritm ceva mai lent decât creşterea) care revin la
parametri normali de scurgere.
Geneza viiturilor este legată, în primul rând, de condiţiile climatice. Ele
se produc ca urmare a unor ploi torenţiale cu intensităţi şi strate de ape
mari (viituri pluviale), a topirii rapide a zăpezii (viituri nivale) sau din
cauze mixte (viituri pluvio-nivale). In funcţie de distribuţia în timp a
precipitaţiilor, viiturile sunt simple sau singulare (caracterizate printr-un
singur vârf) şi complexe sau compuse (cu mai multe vârfuri). În perioadele
de îngheţ, scurgerile de sloiuri pot provoca baraje naturale (zăpoare) care
blochează scurgerea, generând creşteri de nivel în spatele acestora sau
scurgeri puternice în momentul ruperii.
Producerea viiturilor şi caracteristicile lor mai sunt determinate, în
afară de condiţiile climatice, de alţi factori, precum: permeabilitatea, gradul
de umiditate şi temperatura solului, vegetaţia, pantele albiilor şi ale
versanţilor, forma şi suprafaţa bazinelor de receptie, caracteristicile albiilor.
Elementele caracteristice ale undelor de viitură.

O viitură este definită de următorii parametri principali: debitul de
apă, debitul maxim sau de vârf, durata (timpul) de creştere, durata (timpul)
de descreştere, volum, strat de apă scurs, coeficient de formă. Aceste
elemente se determina pe hidrografele viiturilor singulare.
* UBB, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, vasiletiplea@yahoo.com
94
Utilizarea CAESAR pentru determinarea arealelor de inundabilitate...
- Debitul de bază (Q) este debitul rulat în condiţii normale de scurgerea

apelor, care se înregistrează înainte şi după producerea viiturii. Valoric, el
este în general, dublul debitului mediu multianual.
- Debitul de vârf (Qmax) este debitul maxim pe care îl ating apele în
timpul viiturii.
- Timpul de creştere (Tc) reprezintă durata (în ore) dintre momentul
începerii viiturii şi cel al înregistrării debitului de vârf.
- Timpul de descreştere (Td) exprimă durata de retragere a apelor, între
momentele producerii debituiui maxim şi cel al revenirii la debitul de bază.
El este, de regulă, mai mare decat timpul de creştere.
- Timpul total al viiturii (T) sau durata viiturii reprezintă numărul de
ore în care debitul de apă a fost mai mare decât debitul de bază. Se
determină prin însumarea timpilor parţiali de creştere (Te) şi de descreştere
(Td): T, - Tc + Td.
- Volumul viiturii (W) exprimă cantitatea de apă rulată în timpul
viiturii (în mc). El poate fi determinat pe baza hidrografului, înmulţind
suprafaţa planimetrată a viiturii (cuprinsă între linia debitului de bază şi
curbele de creştere şi descreştere a viiturii) cu produsul scărilor de
reprezentare. În situaţia în care se cunosc debitul maxim şi unele elemente
ale undei medii de viituri, volumul se calculeaza cu ajutorul relatiei:
W = Qmax • Tt •y · 3600
unde: W= volumul maxim al viiturii (în mc);

Qmax= debitul de vârf (în mc/s)
Tt = timpul total (în ore)
Y=coeficientul de formă a viiturii
Stratul de apă scurs (h) ilustrează grosimea unui strat uniform de apă
(în mm), obţinut prin repartizarea volumului de apă al viiturii (W, în m3)
pe suprafaţa bazinului (F, în km2) în amonte de secţiunea considerată :
h= W/1000xF
95
Ţiplea Vasile-Constantin
•Coeficientul de formă a viiturii (γ) este definit ca raport între volumul

viiturii şi volumul echivalent suprafeţei dreptunghiului circumscris viiturii
(pe hidrograf) sau ca raport între suprafaţa viiturii şi cea a dreptunghiului
circumscris ei:
γ =W/(Qmax-Qb)·Tt
unde : W = volumul viiturii (în m3);

Qmax = debitul de vârf (în m3/s);
Qb = debitul de baza (în m3/s),
Tt = timpul total al viiturii (în secunde).
În analiza viiturilor, un element important îl constituie frecvenţa de
producere a acestora, exprimată, de regulă, sub forma timpului de retur
sau de revenire T (în ani). Acesta este definit ca inversul frecvenţei de
apariţie a unui eveniment X (în cazul viiturilor, evenimentul este asimilat
unui debit de vârf). Un debit cu un timp de retur T este, deci, un debit care
va fi depăşit, în medie, la fiecare număr T de ani.
Cunoaşterea tuturor elementelor menţionate, pe baza examinării
tuturor viiturilor produse în diferite secţiuni ale râurilor, permite
specialiştilor elaborarea de prognoze hidrologice privind producerea
viiturilor, dimensionarea corespunzătoare a construcţiilor şi amenajărilor
hidrotehnice, evaluarea riscurilor hidrologice generate de viituri, etc.
În ce priveşte viiturile din bazinul hidrografic al Vişeului acestea se
manifestă cu precădere pe râurile mari Vişeu, Ţâşla, Cvaşniţa, Repedea,
Ruscova, una dintre cauzele principale ale producerii de viituri o constituie
cantitatea mare de precipitaţii, respectiv menţinerea unei umidităţi mari în
bazin ce nu permite o infiltrare suficientă a apelor pluviale, drept urmare o
cantitate mare de apă este drenată spre aparatele torenţiale şi văi.
Stabilirea zonelor de inundabilitate constituie un luru deosebit de
important pentru localitaţile care intră sub incidenţa acestor fenomene
hidrologice deorece spaţiul de desfăşurare a localităţilor nu este mare în
lunci şi pe terasele inferioare. Cunoaşterea şi delimitarea zonelor de
inundabilitate ar trebui să contribuie la stabilirea limitelor inferiore de
răspândire a zonelor locuite.
96
În prezent există numeroase metode de apreciere al arealelor

inundabile, în studiul de faţă am utilizat metoda CAESAR (Cellular
Automaton Evolutionary Slope And River model).
CAESAR este un model bidimensional al transportului de material
sedimentar cât şi al scurgerii apei. Programul poate simula modificările
morfologice dintr-o reţea hidrologică, scurgerea apei cu predicţii ale
modificărilor topografice de albii pe o perioadă de până la 1000 de ani.
Modelul se bazează pe modele de elevaţie ale căror rezoluţie trebuie sa
fie cât mai mare pentru a putea distinge foarte bine reţelele hidrografice.
Fiecare celulă trebuie să aibe ca atribute date referitoare la altitune, debitul
apei ţi înălţimea apei (la celulele din cadrul albiilor), tipul de vegetaţie,
roca, tipologia solurilor.
Operaţiile care duc la rezultatul final se bazează pe repetarea unor serii
de operaţii şi calibrarea acestora în funcţie de aportul fiecărui atribut. De
exemplu, cantitatea de sedimente fluviale erodate depinde de debitul apei
dintr-o celulă, respectiv de panta pe care o au celulele învecinate acesteia.
Cu alte cuvinte, fexistă o interacţiune continuă şi logică între toate
componentele luate în considerare.
Pentru localităţile de pe Valea Vişeului am încercat să stabilim cu cât se
extind apele râului în stânga şi dreapta axului albiei în funcţie de debitele
introduse în model. Având la dispoziţie modele digitale ale elevţiei cu
rezoluţie de 5 metrii rezultatele sunt apropiate de realitatea din teren,
pentru asemenea studii se ştie că sunt cerute rezoluţii de chiar sub 1 m.
97
Imagine 1. Zona Moisei – areal care intră sub incidenţa inundaţiilor
Imagine 2. Zona Vişeu de Sus – areal care intră sub incidenţa inundaţiilor
98
Imagine 3. Zona Leordina – areal care intră sub incidenţa inundaţiilor
Arealele exemplificate mai sus au fost si sunt încă în continuare afectate

de inundaţii şi viituri. Cauzele care stau la baza acestor fenomene o
reprezintă configuraţia albiei râului Vişeu cu deschideri ale luncilor şi
îngustări unde se acumulează energii ale apelor sificiente pentru a dubuşa
cu putere în luncile mai largi.
Cunoaşterea arealelor susceptibile de inundaţii trebuie sa constituie o
prioritate atât pentru locuitorii aşezărilor cât şi pentru oficialităţile locale,
care au menirea de a organiza eficient spaţiile locuite.
Bibliografie
A.P.J. De Roo, C.G. Wesseling şi W.P.A. Van Deursen - Physically-based River

Basin Modelling Within a GIS: The LISFLOOD Model;
Aniţan, I. - Scurgerea maximă în bazinul hidrografic Someş-Carsna, f.e., Cluj, 1974
Arghiuş, I. V. – Studiul viiturilor de pe cursurile de apă din Estul Munţilor
Apuseni şi riscurile asociate, Teză de doctorat, Cluj-Naoca, 2007
Athanassios, B., Evangelos, B, Maria Mimikou – Rainfall-Runoff Modeling for an
Experimental Watershed of Western Greece Using Extended Time-Area Method an
GIS, Journal of Spatial Hydrology, Vol 6, No.1 Spring 2006.
Diaconu, C. – Scurgerea de aluviuni în suspensie a râurilor cu privire la râurile
interioare ale României, f.e., Bucureşti, 1969
99
Haidu, I. - Evaluarea potenţialului hidroenergetic natura lal râurilor mici: aplicaţie la

Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei
Loat, R., Petrascheck, A., (1997), Prise en compte des dangers dus aux crues dans le
cedre des activites da l’amenagement du territoire, FAT, OFEE, OFEEP, Berne, 29 p
Piscicultură şi agrement în regiunea de nord-vest
alternativă strategică de dezvoltare teritorială integrarivă
Benedek Rozalia*
Rezumat:
Strategia de dezvoltare teritorială a României, ca obiectiv, este în concordanţă
cu obiectivele strategiilor promovate de forurile comunitare privind: conservarea şi
gestionarea bazelor naturale ale vieţii şi a patrimoniului cultural, o competitivitate
mai echilibrată a regiunilor şi a subansamblurilor regionale, accesul la
infrastructuri şi cunoaştere, coeziune socială (Potsdam, 1999; Hanovra, 2000), şi nu
numai.
Având la bază aceste considerente, prezenta abordare urmăreşte evidenţierea
eficacităţii integrării resurselor piscicole şi a activităţilor legate de acestea în
planurile de dezvoltare teritorială având în vedere potenţialul recreativ şi contabil
ridicat, eficienţă generată printr-o gestionare creativă a peisajului, respectiv a
resurselor de apă.
1. Introducere
Alături de vânătoare, pe mapamond, pescuitul, ca şi îndeletnicire
umană, prezintă tradiţii multimilenare, fiind printre primele activităţi
practicate şi perpetuate de la începutul istoriei şi până în zilele noastre.
În timp, s-au diversificat nu doar instrumentele şi modalităţile de
pescuit, ci şi obiectivele.
Funcţia alimentară, de bază, pe măsura dezvoltării societăţii, mai apoi a
industrializării, transformă ihtiofauna în bunuri economice, care, în timp,
au contribuit la reducerea biodiversităţii; iar mai recent, constituie totodată
şi o resursă pentru deconectare şi recreere, fiind pretabil integrării în cadrul
ofertelor de agrement turistic şi nu numai.
Toate aceste valenţe ale pescuitului, constituie tot atâtea argumente în
vederea integrării pisciculturii, şi a agrementului piscicol, în strategia
naţională şi regională de dezvoltare teritorială, având în vedere tradiţia
privind pescăriile, organizate pe baze ştiinţifice, însă cu aplicaţii extensive,
* UBB, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca
101
Benedek Rozalia
încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea1, iar în regim intensiv, din 19442, şi

totodată trendul din ce în ce mai accentuat, privind stilul de viaţă şi
alimentaţia sănătoasă, la nivelul societăţilor de pretutindeni.
2.Piscicultura în context naţional şi comunitar- aspecte generale

În România, pescuitul constituie activitate de bază, dar şi sursă primară
de hrană, cu precădere în satele de-a lungul Dunării, în Deltă şi vecinătatea
Mării Neagre, areal3 care concentrează totodată şi flota de pescuit a ţării, în
total 4374 de ambarcaţiuni, de mărimi diferite, şi o capacitate totală de
1852 BT5, reprezentând 0,51% din flota de pescuit a Uniunii Europene.
Prin urmare, pescuitul ca şi activitate economică principală, alături de
acvacultură, se suprapune, dominant, Regiunii de Sud-Est.
Condiţii favorabile există şi în cadrul apelor interioare(naturale), a
amenajărilor specifice pisciculturii, a acumulărilor în scop energetic sau
pentru alimentarea cu apă a localităţilor, a canalelor pentru irigaţii.
Astfel, este de remarcat, încă din 1958†, teritoriul actual al regiunilor
Nord-Vest şi Nord-Est.
Regiunea 6, evidenţiânduse, prin întreprinderile piscicole (Zau de
Câmpie şi Cefa), axate pe un sistem dezvoltat de iazuri şi heleştee, în situ şi
din vecinătate (Ţaga, Inand, Homorog), alături de păstrăvăriile de la Ştei,
Finiş, Stâna de Vale şi Valea Ierii, din cele 29 existente la nivel naţional, faţă
de Nordul Podişului Moldovei, care se remarcă prin crăpăriile de la
Negreni, Sărata, Dragşani etc.
Din punct de vedere al speciei dominante de peşte, în condiţii naturale,
funcţie de particularităţile reţelei hidrografice, corelate cu substratul, ceea
ce determină gradul de mineralizare şi asigură tipul de hrană necesar, în
România, se diferenţiează o serie de zone piscicole, redate sub formă
tabelară(Tab. Nr.1), la care se mai adaugă, în Deltă şi Dunăre,
morunul,cega, nisetrul, sturionul, şi speciile din Marea Neagră etc.
4,5 -http://ec.europa.eu/fisheries/fleetstatistics/index.cfm?lng
7- Anexa XXII, Monografia Geografică a R.P.R, 1960
102
Piscicultură şi agrement în regiunea de nord-vest alternativă strategică …
Tab. nr.1. Zone piscicole din România‡

Tipul de Zone piscicole Caracteristicile albiei Calitatea apei Alte specii
Habitat
- pante mari de scurgere, Oxigen:7 cm3/l Păstrăvul-de-munte,
Z. păstrăvului - pat pietros, T med. an.: 2-6oC Păstrăvul de lac, P.
- debit relativ mic de apă Săruri : 0,01-0,1g/l grindelul, P. fântânel
Ape limpezi Chişcarul
Oxigen:6-7cm3 /l, oxigen Lipan,Mreana vânătă,
MONTAN -fund pietros şi cu prundiş Săruri: 0,10-0,15 g/l Scobarul, Lostriţa,
Z. lipanului T med. an.: 8-120C, vara 160C Mihalţul, Cleanul,
Nisipariţa
- un strat de prundiş Oxigen: 5-6 cm3/l Scobar, Clean, Mreană,
MONTAN Z. scobarului - strat bogat de perifiton Săruri:0,12-0,15 g/l Lipan, Mihalţ
ŞI DE T Vară : 18-190C
DEAL
- fund nisipos Oxigen: 4-5 cm3/l Mreană, Scobar, Clean,
DEAL Z. mrenei - 0,5-2,0m adânci Săruri: 0,12-0,15 g/l Mihalţ, Ştiucă, Biban
Tvară:200C
- pante reduse Oxigen: < 5cm3/l Crap, Biban, Roşioară,
- meandre şi braţe moarte Săruri: 0,5-0,50 g/l Văduviţă, Cega, Şalăul
CÂMPIE Z. crapului -zone inundabile extinse Tvară: 250C vărgat, Păstruga, Linul,
- ape adânci(>1,5m) Turbiditate ridicată Ştiuca, Babuşca, Somnul,
- vegetaţie bogată Şalăul, Nisetru, Morun
Caracteristicile domeniilor de viaţă, descrise, în urma prezenţei şi

intervenţiei antropicului au fost şi sunt supuse în permanenţă
transformărilor, pe fondul creşterii nevoilor (bunuri, resurse, securitate,
confort), individului şi ale societăţii.
Astfel s-a intervenit prin bararea cursurilor de apă, îndiguirea arealelor
cu risc pentru inundaţii, asanarea şi canalizarea celora mlăştinoase sau a
bălţilor, respectiv inundarea altora, afectând biocenozele naturale, în mod
direct.
Indirect, reţeaua hidrografică, este afectată de practicile aplicate, în
cadrul proceselor de producţie, din diversele sectoare ale economiei, în
urma cărora prin înfiltrări, deversări directe, sau accidente şi nu numai,
creşte cantitatea de nitriţi, nitraţi, plumb, cianuri etc.
Exemplu concludent, fiind poluarea cu cianură din ianuarie 2000,
generată amonte de Baia Mare, şi care a ajuns în Someş-Tisa şi până la
Dunăre, prin Săsar,devastând fauna acvatică şi asociată, urmările
resimţându-se şi până în prezent§
‡- prelucrat şi completat după Kászoni, 1964, p. 228-230

§ -...bazinul Tisei până în acel moment era considerat cel mai curat din Europa, în acest bazin
specialiştii susţin că trăiau cel puţin 20 de specii protejate de peşte. În urma accidentului, mii
de tone de peşte au murit în România şi Ungaria, alte păsări şi mamifere au murit mâncând
peşte otrăvit. Iar terenurile şi fântânile localinicilor din apropierea iazului au fost otrăvite.
103
Benedek Rozalia
Într-un raport al Ministerului de Mediu, privind calitatea apei în râuri,

pentru 2004, clasează Crişurile şi Someşul în grupele II, III şi IV calitative.
Iar în bazinul Someş-Tisa, ca fiind degradate următoarele segmente de
râuri: Lăpuş, Cavnic, Tur, Turţ, Săsar; iar din cel al Barcăului sectorul
Suplac **.
Ihtiofauna, naturală, este şi a fost afectată şi datorită pescuitului
intensiv, nerespectând capacitatea de refacere a difertelor specii, totodată
prin braconaj şi artificializarea mediilor de viaţă, în special prin îndiguiri şi
construirea de baraje, care împiedică migraţia peştilor spre zonele de
reproducţie.
Rămânând tot la exemplul Regiunii de Nord-Vest, speciile pe cale de
dispariţie sunt Păstrăvul şi Lostriţa, ultima fiind cea mai mare şi rară dintre
Salmonidele din ţara noastră.
La nivel naţional economia piscicolă a luat amploare după inundaţiile
din 1970, ca urmarea a amenajărilor hidrotehnice şi a planurilor economice
privind creşterea producţiei tuturor sectoarelor de activitate.
Fiind o ramură distinctă a zootehniei, şi prin urmare agricolă, trendul
general, naţional, era acela de amenajare, respectiv, de valorificare a
suprafeţelor degradate, sau neprielnice altor tipuri de activităţi, prin
piscicultură, în cadrul fermelor de stat.
La baza activităţii din aceste ferme erau bazinele artificiale de apă,
semisistematice(iazurile- valorifică prin barare văile, afectate de alunecări,
înmlăştiniri), sistematice (heleştee-prin îndiguirea terenurilor plane, cu
exces de umiditate), păstrăvăriile, dar şi bazinele agropiscicole (zootehnie,
irigaţii, piscicultură).
Unităţile de producţie utilizau, în vederea creşterii masei corporale a
peştilor, concomitent, produse agricole directe, dar şi cele rezultate prin
prelucrare: porumb, grâu, pogăcele de floarea-soarelui, aplicate la fitofag şi
omnivor.
Iar la răpitor se valorifica peştele furajer (caras), sau diferite produse de
la abatoare, în prezent fiind înlocuit cu furaje concentrate.
Sursa: www.stopco2.ro, Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta, 02.02.2010; Comemorarea a 10 ani

de la accidentul cu cianuri de la Baia Mare
** www.mmediu.ro – Secţiuni de râuri cu apă degradată calitativ, 2oo4. Accesat în iulie 2009
104
În România zilelor noastre, nu s-au realizat modificări spectaculoase,

nici după douăzeci de ani de tranziţie, dimpotrivă se constată un declin şi
randament redus al producţiei de peşte, cauzele fiind:
 întârzierea sau efectuarea parţială a privatizării; iar cele
privatizate fiind afectate de litigiile privind proprietatea
terenului, motiv pentru care nu pot accesa fonduri
structurale(F.E.P., funcţional în perioada 2007-2013);
 învechirea şi degradarea infrastructurii;
 lipsa de interes a investitorilor în acest domeniu, datorită
posibilităţilor de informare redusă, a deficitului de personal
calificat, dar şi a sistemului birocratic excesiv;
 lipsa unei pieţe de gross şi a unei organizaţii de producători;
 sezonalitatea, cu activitate intensă din toamnă şi până în
primăvară10.
În ceea ce priveşte dezvoltarea acestui sector, sunt depuse eforturi
susţinute şi de Uniunea Europeană, prin fondurile alocate în cadrul
programului SAPARD şi recent prin F.E.P, cu un buget de 3 849 mil. Euro,
la preţurile din 2004.
În această direcţie, România, a semnat Aquisul comunitar, în 2000, de
corelare a legislaţiei naţionale cu cele ale Uniunii, şi în domeniul
pescuitului, care vizează dezvoltarea durabilă.
Următorii paşi au constat în adoptarea legislaţiei piscicole, înfiinţarea
A.N.P.A, Elaborarea P.O.R pentru perioada 2007-2013, privind acest sector.
Protecţia fondului piscicol, natural, se realizează prin emiterea de
ordine de prohibiţie, anuale, privind perioada de interdicţie pentru pescuit,
care diferă în funcţie de specie, dimensiunea minimă pe specii capturate,
sectoarele şi uneltele de pescuit interzise etc.
În cadrul amenajărilor pentru agrement piscicol se mai pot adăuga o
serie de obligaţii, de tipul: se găteşte doar în locurile special amenajate, nu
se permite maltratarea peştilor, deşeurile se depozitează în saci menajeri,
un comportament prietenos faţă de mediu etc.
Accesul pe teritoriul amenajărilor se face fie pe bază de bilete de
pescuit, fie pe baza legitimaţiilor de pescuit sportiv eliberate de A.J.V.P.S.-
uri, care efectuează controale în unităţile din subordine, sau pe apele
naturale.
105
Benedek Rozalia
3. Studiu de caz, Regiunea de Nord-Vest

La nivel regional piscicultura este prezentă din 1905, în localitatea Cefa,
cu o suprafaţă totală de 600 ha, actualmente.
Condiţiile favorabile fiind oferite de câmpiile joase ale Crişurilor, cu
ape divagante, zone mlăştinoase, prezente şi în Câmpia Someşului, a
Ierului etc. Acestora li se mai adaugă bogata reţea hidrografică pe care s-au
construit iazuri, bălţi, păstrăvării respectiv numeroase lacuri de acumulare,
deţinând 1,47% din teritoriul regiunii la nivelul anului 2007, în scădere faţă
de 1990, cu 0,12%; fiind pretabile şi pentru diverse tipuri de agrement.
În ceea ce priveşte evoluţia firmelor active, din domeniul pescuit şi
piscicultură, în Regiunea 6, pe perioada 2002-2007, se înregistrează creşteri
atât la nivel regional cât şi judeţean. Excepţie fiind Sălajul, redat şi de Fig.1.,
oferta acestora în acest caz fiind pescuitul. Dominant, aceste unităţi active,
erau formate în proporţie de 86,1% din microintreprinderi, şi doar 2,7% din
categoria celor mari şi foarte mari în 2006.
Ponderea salariaţilor din sectorul primar, activi în domeniul pescuit şi
piscicultură, fiind de 1,5%††, concentrat predominant în judeţul Bihor.
Fig.1. Unităţi active în perioada 2002-2007, domeniul pescuit şi piscicultură
PESCUIT ŞI PISCICULTURĂ
Evoluţia firmelor active din Regiunea de Nord-Vest,în perioada 2002-2007
50
Nr.
45
40
2002
35
2003
30 2004
2005
25
2006
20 2007
15
10
0
Reg. NV BH BN CJ MM SM SJ
Total regional şi pe judeţe
Sursa:INS, Baza de date TEMPO-online
†† prelucrat după Baza de date TEMPO-online, INS
106
Cu mici excepţii, unităţile de acvacultură sunt administrate de

diferitele instituţii ale statului, fie în asociere, fie sunt concesionate
diverselor firme, fiind redate pe Harta nr. 1., funcţie de proprietarii
acestora.
Doar 10,9%, din totalul unităţilor de acvacultură sunt în proprietate
particulară, ceea ce explică şi gradul redus de absorbţie a fondurilor
SAPARD, măsura 3.4, privind acvacultura, fiind câştigăte 6 proiecte după
cum urmează: 3 din judeţul Bihor, 2 din Cluj şi 1 din Sălaj (Direcţia Regională
SAPARD, Satu Mare).
Caracteristicile naţionale privitoare la piscicultură se regăsesc şi în
cadrul regiunii de studiu, lipsind unităţile de procesare proprii, vedetele
fiind crapul şi păstrăvul, iar concurenţa pe piaţă instituindu-se între crapul
produs la nivel local şi cel de import(Ungaria).
Procesatorii sunt prezenţi prin intermediuul Hypermarketurilor-
Metro, Careffour, şi Real din Cluj, Oradea şi Satu Mare(www. anapa.ro).
H.1.Distribuţia spaţială a acvacultorilor în Regiunea 6
Sursa:Registrul Acvacultorilor, www. anpa.ro, accesat în august 2009).
Reţeaua de râuri şi lacuri, constituie pretabilitate şi resurse atât pentru

activităţi recreative propriuzise (pescuit, navigaţie de agrement, înot,
rafting, instantanee foto, cure helioterme sau chiar balneare), însă şi un
component peisagistic adecvat în combinaţie cu relieful, fauna, vegetaţia,
aerul curat şi amenajările specifice petrecerii timpului liber.
107
Benedek Rozalia
Economia de piaţă se bazează pe purtătorii de cerere funcţie de care se

dimensionează oferta.
Formele de agrement conectate reţelei hidrografice de suprafaţă atrag
în primul rând pescarii, naturaliştii, profesionişti sau amatori dar şi
aventurierii, curioşi.
Referitor la posibilităţile de pescuit, în Regiunea Nord-Vest, datorită
varietăţii reliefului sunt prezente toate zonele de pescuit, dominant cu un
efectiv piscicol redus, totuşi există posibilităţi de trofee mai rare, constând
din Lostriţă, pe sectoarele de pe Valea Vişeului, Tisa, Borşa, în mod natural.
Agrementul piscicol se poate practica pe toate râurile şi lacurile, regiunii,
fie în regim sălbatic sau amenajat, ultimul fiind de preferat. Practicienii
acestei activităţi nefiind îngrădiţi de limită de vârstă, stare socială, educaţie
sau alte criterii. Primează posibilitatea de deconectare şi competiţia cu
vieţuitoarele acvatice.
Studiul şi-a propus indicarea unor modalităţi de integrare a pescuitului
şi pisciculturii în Planurile de amenajare teritorială, cu specific regional, în
combinaţie cu acvacultura.În acest scop s-a aplicat un chestionar pescarilor
prezenţi la amenajările piscicole din arealul studiat, „lacurile”- Vârşolţ,
Nuşfalău, Bolcaş, Pescăria Horvi, respectiv administratorilor de la Cefa şi a
cunoscutelor unităţi din judeţul Cluj(Ţaga, Geaca, Sucutard etc), în
momentul descinderii pe teren, perioada mai-octombrie 2009, respectiv
ianuarie-februarie 2010.
Prin prelucrarea şi compararea răspunsurilor primite, reies, preferinţele
pescarilor, în cadrul cărora se diferenţiează două categorii de pescarii:
amatori şi sportivi.
Performanţele sportive la această categorie se stabilesc în funcţie de
mai multe criterii: număr de peşti capturaţi, greutate, dimensiune, pe
specii, momeala folosită. În întâmpinarea acestora se organizează la nivel
naţional, dar şi local, competiţii sportive de pescuit. Conectarea la
manifestările naţionale se realizează prin organizarea următoarelor
evenimente: Cupa celor 3Lacuri, la Beliş şi Cupa Jaxton, la Colibiţa, speciile
ţintă fiind cleanul şi păstrăvul.
În ceea ce priveşte pescarii amatori, aceştia preferă locaţiile situate pe o
rază de 40-50 km, în medie, faţă de localitatea de reşedinţa, redat şi în
cadrul Hărţii nr. 2; proximitatea locaţiilor fiind conturate funcţie de
reşedinţele judeţene, cu cerere intensă pentru deconectare şi odihnă.
108
H.2.Distanţe optime, agreate, pentru pescuit faţă de reşedinţele judeţene-50 km
Majoritatea respondenţilor precizând faptul că îşi aleg destinaţia în

funcţie de calitatea peisajului, anturaj, grad de amenajare (minimal),
posibilităţi de captură şi nu în ultimul rând funcţie de distanţă.
Modelarea spaţială evidenţiează potenţialul ridicat al judeţelor Cluj şi
Bihor, cu densităţi ridicate a iazurilor, heleşteielor, bălţilor şi a lacurilor de
acumulare, fiind totodată judeţe cu un peisaj atractiv şi diversificat.
Concentrarea locaţiilor de pescuit în Câmpia Transilvaniei, se explică
prin prezenţa intrazonală a solurilor hidromorfe, halomorfe şi neevoluate,
pe un fond dominant de argiluvisoluri, predispus alunecărilor de tip
glimee şi înmlăştinirilor, pe alocuri.
Combinat cu un covor vegetal discontinuu şi cantităţi reduse de
precipitaţii, cu implicaţii asupra regimului de scurgere a râurilor, se
înregistrează un deficit de apă în perioada vară-toamnă, necesitând
realizarea amenajărilor de tip iaz, cu funcţii multiple, pe valea: Fizeşului,
Gădălinului, Apatiu ‡‡etc.
Datorită privatizării târzii(după 2003), şi a unor litigii din cadrul firmei
de monopol în domeniu, fondul piscicol se asigură prin producţie naturală
‡‡ prelucrat după POP, P., Gr.(2001), p. 18-19,182-183, 188-18912
109
Benedek Rozalia
şi din exterior, asemeni infrastructurilor vizând agrementul, asigurat de

agenţi economici din domenii de activitate, altele decât pescuitul şi
piscicultura.
Judeţul Bihor, dispune de un grad ridicat de amenajare, comparativ cu
unităţile administrative de aceaşi talie regională, având la bază un
management constructiv, bazat atât pe cicluri complete de producţie, cât şi
pe servicii, dar şi datorită concurenţei judeţelor ţării vecine, atrăgând prin
oferte de pescuit şi agrement piscicol, cu tradiţie şi foarte bine pus la punct.
Din acest motiv există o categorie de pescari, care la intervale
neregulate apelează la ofertele de peste graniţă, mărind astfel distanţa şi
timpii de deplasare.
4. Concluzie
Strategiile generale de dezvoltare trebuie să vizeze punctele slabe prin
care ativităţile vizate să poată depaşi realmente impasul actual.
Fiind necesară asigurarea pârghiilor de dezvoltare a sectorului, sub altă
formă, faţă de cele actuale.
Problema este dacă aceste surse de finanţare sunt destinate pentru
dezvoltare, atunci de ce nu sunt făcute astfel încât să fie aplicabile
majorităţii solicitanţilor ? Neexistând o adptare la modalitatea de
funcţionare a acestora. Prin urmare se necesită o reabilitare.
Raportat la potenţialul de cerere, acoperirea poate fi numit relativ mică,
deoarece subvenţiile nu se acordă în funcţie de nevoilor pieţei, în domeniul
acvaculturii, privitor la specializarea locală (crap, păstrăv), diferenţa fiind
modul de acordare a subvenţiei pe cantitatea livrată: 500 Kg la crap, şi
100Kg şalău, somn, ştiucă, sturion§§.
Este necesară înfiinţarea asociaţiilor de pescuit şi agrement piscicol la
nivel local şi regional, care să ridice piaţa locală(regională) la dimensiunea
naţională, printr-un management specializat, abil, în vederea negocierii şi
organizării..
Necesitatea este argumentată de posibilitatea negocierii preţului la
popularea bălţilor de pescuit şi reducerea costurilor de transport, deoarece
costurile ocazionale sunt mai mari decât cele contractuale.
§§ www.9am.ro
110
Educarea şi securitatea în domeniu lasă de dorit, fiind necesare

reglementări şi în această direcţie.
Ţinând cont de integrarea oportunităţilor de pescuit şi agrement
piscicol, în cadrul proiectelor de dezvoltare se contribuie la dezvoltarea
durabilă a teritoriului, constituind o strategie alternativă de dezvoltare
teritorială, oferind totodată o posibilitate de culturalizare a societăţiilor
locale.
Bibliografie
COCEAN, P.(1997), Geografia Turismului Românesc, Ed. Focul Viu, Cluj-Napoca

CALOIANU, Emilia, CALOIANU, M.(2002), Piscicultura sursă de alimente şi profit.
Ghid pentru amenajarea şi exploatarea unei gospodării piscicole, Ed. Universitas
Compani, Bucureşti
DEZSI, Şt.(2006), Patrimoniu şi valorificare turistică, Ed. Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca
HORVÁTH, L.(2005), coordonator, Peştele şi crescătoriile de peşte, Ed. M.A.S.T.,
Bucureşti, 295p.
KÁSZONI, Z.(1964), Acvaristica şi pescuitul sportiv, Ed. ŞTIINŢIFICĂ, Bucureşti,
342p
LEONTE, C., LEONTE, Doina(2005), Construcţii şi amenajări piscicole, Ed. ALFA,
Iaşi, 228p
MAN, T.-E.(1996), Amenajări piscicole- curs, Universitatea Politehnică Timişoara
POP, P.,Gr.(2001), Depresiunea Transilvaniei, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca
POP, P.,Gr.(2005), Dealurile şi Câmpia de Vest, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea
*** (1960), Monografia Geografică a R.P.R, Vol. II, Geografia Economică pe Ramuri
ANEXE, Ed. Academiei R.P.R, Institutul de Geologie şi Geografie, Academia
de Ştiinţe a U.R.S.S., Institutul de Geografie
*** (2004), MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 1 iulie- Legea privind fondul
piscicol, pescuitul şi acvacultura, Partea I
***Baza de date TEMPO-online, INS
http://ec.europa.eu/fisheries/fleetstatistics/index.cfm?lng
www.cdep.ro/interpel/2009/244B.pdf
http://www.pescuitsivanatoare.ro/pescuit/42-concursuri/376-cupa-celor-3-
lacuri-belis-2009.h
www.anpa.ro/index.php?v=subcat&id=83 (Registrul Acvacultorului, Unităţile de
Procesare, POR 2007-2013)
111
Benedek Rozalia
www.eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri
=DD:04:06:32002R2371:RO:PDF
www.9am.ro – Piscicultură-subvenţii-pt- peşte, 2005.07.08
www.finantare.ro/Subventionarea producţiei piscicole
www.stopco2.ro, Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta, 02.02.2010- Comemorarea a 10
ani de la accidentul cu cianuri de la Baia Mare
www.mmediu.ro – Secţiuni de râuri cu apă degradată calitativ, 2oo4. Accesat în iulie
2009
Relaţiile transfrontaliere ale judeţului Maramureş***.
Fluidizarea relaţiilor cu regiunile învecinate,
naţionale şi transfrontaliere
Boar Nicolae, Simion Alina*
Abstract :
În prima parte a lucrării se face o prezentare a vecinătăţilor transfrontaliere
ale judeţului Maramureş cu trei dintre regiunile administrative ale Ucrainei. Se
face apoi o analiză a legăturilor de transport pe care le are judeţul Maramureş cu
regiunile învecinate, inclusiv cele transfrontaliere. Sunt propuse soluţii pentru
fluidizarea relaţiilor spre toate regiunile învecinate inclusiv fluidizarea relaţiilor
din interiorul judeţului. Soluţiile sunt eşalonate pe trei orizonturi de timp : scurt,
mediu şi lung.
Cuvinte cheie : judeţul Maramureş, contacte tranfrontaliere, fluidizarea relaţiilor.
Judeţul Maramureş se găseşte la periferia nord-vestică a României,

învecinându-se cu Ucraina pe o lungime de 163,1 km, la marginea lui
nordică. Pe direcţia vest-est, frontiera maramureşeană cu Ucraina începe de
la semnul de frontieră 231 aflat la nord de Pasul Huta (limita cu judeţul
Satu-Mare) până la semnul de frontieră 551 în Preluca Căţelei din bazinul
Ceremuşului (limita cu judeţul Suceava).
Ea este o frontieră de uscat coborând din Pasul Huta (517 m) până
la vest de localitatea Teceu Mic, de unde pe o lungime de 62.4 km ea
urmăreşte cursul principal al râului Tisa până la est de localitatea Valea
Vişeului, după care păstrând direcţia est, urcă până în Vf Stogu (1651 m)
care, în perioada interbelică, funcţiona ca un triplex confinium, aflat la
întâlnirea graniţei României cu Cehoslovacia şi Polonia.
***fragment din „Reactualizarea planului de amenajare a teritoriului judeţean – PATJ

Maramureş” (2008), director de contract prof.univ.dr. Pompei Cocean
* Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca, Facultatea de Geografie, Extensia Sighetu
Marmaţiei
113
Boar Nicolae, Simion Alina
De la Vf Stogu, direcţia graniţei se schimbă spre S-E urmărind

aliniamente de vârfuri ce marchează cumpăna apelor dintre bazinul Tisei şi
Prutului, din Munţii Maramureşului, până la limita cu Judeţul Suceava.
Administrativ, judeţul Maramureş se învecinează cu regiunea
Zakarpatia (107,6 km) cu regiunea Ivano-Frankivsk (15 km) şi cu regiunea
Cernăuţi (40,5 km).
Frontiera judeţului Maramureş

Tabel nr.1
Unitatea administrativă Semne de Lungime Tipologie
frontieră (km) Pe uscat Pe apă
Regiunea Zakarpatia 231-373 107,6 45,2 62,4
Regiunea Ivano Frankivsk 373-390 15 15 -
Regiunea Cernăuţi 390-551 40,5 40,5 -
Total 320 163,1 163,1km 62,4 km
Frontiera este amplasată deci pe o linie orografică în sectorul ei de

uscat suprapunându-se peste o parte din frontierele feudale ale
Maramureşului dar frontiera de pe râul Tisa este una de dată mai recentă
(anul 1920) transformând axa de maximă gravitaţie a întregului Maramureş
(culoarul Tisei) într-o linie de discontinuitate, impusă de regimul de
frontieră. Noua frontieră de pe râul Tisa a creat probleme majore în
fluidizarea relaţiilor Maramureşului cu regiunile învecinate, fie ele
naţionale sau transfontaliere.
O problemă majoră încă nerezolvată a judeţului Maramureş o
constituie chiar fluidizarea relaţiilor în interiorul judeţului, între spaţiul
depresionar maramureşean („Maramureşul istoric”) şi centrul politico-
administrativ, municipiul Baia Mare, între care se interpun munţii vulcanici
Igniş-Gutâi. Traversarea acestora prin pasuri montane aflate la peste 800 m
altitudine creează cheltuieli materiale şi blocări de trafic mai ales pe timpul
iernii. Un tunel rutier pe sub Munţii Gutâi ar reduce mult costurile de
transport şi durata parcurgerii acestei distanţe precum şi ar facilita
antrenarea judeţului Maramureş în rutele transportului internaţional ce
leagă regiunea Mării Baltice de Peninsula Balcanică. El ar scurta distanţa
între satul Mara şi oraşul Baia Sprie, pe DN 18 încadrându-se între
obiectivele pe termen mediu (până în 2025).
114
Relaţiile transfrontaliere ale judeţului Maramureş
În aceeaşi categorie a conexiunilor intrajudeţene se înscrie reabilitatea

drumului Baia Sprie-Cavnic-Budeşti-Bârsana prin care nu numai că se
îmbunătăţesc legăturile transmontane, dar se şi conectează trei obiective în
care turismul se dezvoltă rapid: pistele de schi de la Cavnic, staţiunea
balneară Ocna Şugatag, mănăstirea Bârsana şi valea turistică a Izei,
conectând sistemic turismul recreativ, turismul curativ şi cel cultural.
Obiectivul se înscrie în cel pe termen scurt până în 2015.
Cele mai importante fluxuri materiale şi umane conectează judeţul
Maramureş cu Transilvania atât pe căi rutiere cât şi feroviare. Pentru
fluidizarea relaţiilor cu această regiune se impun următoarele măsuri:
- realizarea unui drum expres de legătură a municipiului Baia Mare
cu autostrada Transilvania pe ruta Fărcaşa-Jibou-Românaşi,
obiectiv realizabil până în anul 2025. Drumul expres va urmări
Valea Someşului şi Agrijului, evitând strangularea actuală a
traficului în regiunea Mesteacăn;
- modernizarea drumului Botiza-Groşii Ţibleşului prin şaua Minghet
(şaua Didi) pentru legătura cu oraşul Târgu Lăpuş şi modernizarea
drumului Rohia-Căşeiu, urmărindu-se realizarea unei noi
conexiuni a depresiunii Maramureşului cu spaţiul transilvan şi
deschiderea unui traseu inedit pentru turismul cultural şi religios.
Obiectivul se încadrează între cele de lungă durată (după 2025);
- reabilitarea reţelei feroviare Salva-Sighetu Marmaţiei, unde cei 117
km se parcurg în peste 5 ore datorită vitezei reduse de circulaţie
impuse de slaba calitate a căii ferate. Reducerea drastică a
numărului de călători a determinat reducerea continuă a numărului
de trenuri existând pericolul abandonării acestui traseu, situaţie
deja înregistrată pe sectorul Vişeu de Sus-Borşa. Urgenţa acestei
măsuri o plasează în obiectivele pe termen scurt (2015).
O direcţie tradiţională de orientare a fluxurilor materiale şi umane ale
judeţului o constituie legătura cu vestul ţării (Crişana-Banat), inclusiv
legătura cu ţările Europei Centrale. Pentru fluidizarea relaţiilor de această
direcţie se impun câteva măsuri:
- realizarea „drumului expres Baia Mare-Satu Mare-Vaja (Ungaria)”,
ce va facilita legături rapide nu numai cu oraşele din vestul
României ci şi cu culoarele europene de transport. Complexitatea
115
lucrărilor îl plasează în categoria obiectivelor pe termen mediu

(2025);
- o sarcină încă nerezolvată de către guvernele României o constituie
conectarea reţelei feroviare a Depresiunii Maramureşului cu cea din
vestul României, legătură întreruptă odată cu instalarea graniţei de
stat pe râul Tisa. În acest sens se recomandă realizarea unei căi
ferate de joncţiune între Câmpulung la Tisa şi Negreşti Oaş peste
pasul Huta (587 m). Obiectivul se încadrează la cele pe termen lung
(după 2025).
Prin compartimentul estic al depresiunii Maramureşului, judeţul are
contacte şi cu Moldova de Nord. Deşi fluxurile maramureşano-moldovene
au de traversat un important obstacol natural (pasul Prislop – 1416 m), ele
se derulează atât prin schimburi de mărfuri cât şi prin schimburi de
persoane. Între cele două regiuni există zilnic două curse de persoane
(Vişeu-Vatra Dornei şi Borşa-Botoşani) şi un important schimb de mărfuri
concretizat mai ales în lemn, ape minerale, materiale de construcţie. Pentru
fluidizarea traficului pe această relaţie se impune îmbunătăţirea condiţiilor
de trafic prin lărgirea şi îmbunătăţirea covorului asfaltic. Faptul se poate
realiza prin recalificarea drumului Satu Mare-Suceava din categoria
drumurilor naţionale (DN 17, DN 18, DN 19) în drum european.
Recalificarea şoselei se susţine nu numai prin necesităţi interne ci şi prin
conectarea şoselelor europene E 80 cu E 81 printr-o arteră rutieră ce merge
paralel cu un sector al frontierei estice a Uniunii Europene. Recalificarea se
încadrează în obiectivele pe termen scurt (2015), lucrările impuse de aceasta
urmând a se întinde până în anul 2025 şi chiar peste.
O direcţie aflată abia la începutul refacerii fluxurilor este direcţia
nordică, de reconectare a judeţului cu spaţiul ucrainean al Maramureşului
istoric dar şi de valorificare a oportunităţilor pe care vecinătatea cu Ucraina
le deschid. Creşterea numărului punctelor de trecere a frontierei româno-
ucrainene din sectorul maramureşean nu reprezintă doar interese locale,
având şi implicaţii naţionale şi chiar europene. Pentru fluidizarea relaţiilor
transfrontaliere maramureşene se impun următoarele măsuri:
- construirea unui pod rutier de mare tonaj care să permită un real
schimb transfrontalier de mărfuri, podul actual permiţând un tonaj
maxim de 3,5 tone. Amplasarea noului pod în sectorul Sighet-
Cămara (România)- Biserica Albă (Bila Terka),Ucraina în locul unui
116
vechi pod actualmente distrus, ar permite conectarea lesnicioasă

dintre DN 18 (România) şi A 265 (Ucraina), distanţa dintre cele
două artere rutiere fiind de sub 1 km. Podul ar permite amplificarea
schimburilor comerciale dintre agenţii economici din cele două
sectoare maramureşene ce sunt nevoiţi astăzi să-şi deruleze
activităţile comune prin PTF Halmeu. Fluxurile actuale existente
mai ales în industria lemnului ar putea creşte rapid iar în contextul
realizării tunelului pe sub munţii Gutâi, o parte dintre fluxurile
central şi est-europene ar putea traversa judeţul Maramureş.
Obiectul se încadrează la cele pe termen scurt (până în 2015);
- tot un obiectiv pe termen scurt îl constituie reluarea transportului
feroviar transfrontalier, atât pe relaţia Sighetu Marmaţiei (România)
– Rahiv (Ucraina), cât şi pe relaţia Sighetu Marmaţiei-Teresva
(Ucraina). Pe ultima relaţie, prin scurtarea perioadei de vamare
pentru călătorii aflaţi în tranzit s-ar putea prelungi traseul trenului
până la Halmeu, refăcând conectarea reţelei feroviare
maramureşene cu cea din vestul ţării, relaţie deservită actualmente
doar de transportul rutier.
- uşor de realizat ar fi şi un punct rutier şi pietonal de trecere a
frontierei în sectorul localităţilor Piatra (România)- Iablunivka
(Ucraina) prin realizarea unui drum de legătură între DN 18
(România) şi şoseaua ce leagă localitatea ucraineană sus menţionată
de artera A 265 (Ucraina) trecând Tisa peste podul de la Buştina
(Ucraina). Această legătură este uşor de realizat ea însoţind malul
stâng al Tisei şi traversând linia de frontieră printr-un sector de
uscat, imediat după desprinderea ei de talvegul Tisei. Obiectul este
realizabil într-un termen scurt (până în 2015).
- o lucrare mai amplă ar necesita transformarea punctului feroviar de
trecere a frontierei de la Valea Vişeului (România) – Dilove
(Ucraina) într-un punct complex cu trecere feroviară, auto şi
pietonală. El ar conecta sectorul ucrainean al Tisei superioare
(Ucraina) cu cel al văii Vişeului (România), facilitând schimburile
dintre ucrainenii din sectorul românesc al Maramureşului cu cei
din sectorul ucrainean al acestui spaţiu. Lucrarea ar presupune şi
refacerea podului rutier între Valea Vişeului şi Dilove, fapt ce
117
impune etapizarea acestei lucrări la cele cu termen lung (după

2025).
Tabel cu propunerile privind facilitarea relaţiilor judeţului Maramureş cu

regiunile învecinate şi transfrontaliere
Tabel nr. 2
Nr Regiunea Măsura propusă Termen
crt Scurt Mediu Lung
1. Intrajudeţeană Tunel Munţii Gutâi X
2. Intrajudeţeană Reabilitare drum Baia Sprie- X
Bârsana
3. Transilvania Drum expres Baia Mare- X
Autostrada Transilvania
4. Transilvania Modernizare drum Botiza- X
Groşii Ţibleşului şi Rohia-
Căşeiu
5. Transilvania Reabilitare cale ferată Salva - X
Sighet
6. Vestul României Drum expres Baia Mare-Satu X
Mare-Vaja
7. Vestul României Cale ferată Câmpulung la X
Tisa-Negreşti Oaş
8. Moldova de Reclasificarea DN 17, 18,19 X X
Nord în şosea europeană
9. Transfrontalieră Pod rutier Sighet,Cămara-Bila X
Terka
10. Transfrontalieră Reluarea transportului X
feroviar transfrontalier
11. Transfrontalieră PTF rutier Piatra (România)- X
Iablunivka (Ucraina)
12. Transfrontalier PTF complex Valea Vişeului X
(România)-Dilove (Ucraina)
118
Fig.1. Propunerile privind facilitarea relaţiilor judeţului Maramureş cu

regiunile învecinate şi transfrontaliere
Bibliografie
Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională, Editura Presa

Universitară Clujeană, 294 pag.
Boar, N. (2006), Interrelaţii transfrontaliere maramureşene, (ediţie în limbile română,
engleză, franceză, ucraineană), Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca,
158 pag.;
Boar, N. (2005), Regiunea transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului, Edit.
Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 294 pag.;
Boar, N. (2009), Changes in the new peripheral areas of the European Union. The case of
Maramures (Romania-Ukraine), Italian Geographic Society Series „Recerche e
studi”, Societa Geografica Italiana, the 20th volume, pag.47-59 ;
Boar, N. (2007), Maramures – a still divided region at the EU Eastern Periphery,
Regional Studies Association International Conference „Regions in Focus ?”,
Academic
Papershttp://www.regionalstudies+assoc.ac.uk/events/020407papers.asp;
119
Boar, N. (2005), “Changes in the human migration patterns in the Maramures region
(Romania-Ukraine)”, Belgeo, nr. 2 , pag. 185-197, Belgia;
Boar, N. (2004), „Assessing the impact of the carpathian euroregion in the Maramures
region”, Poland and Romania Before Enlargement of European Union and
NATO, Igu Political Geography Commission, Warsaw 2004, pag. 114-120,
Polonia;
Boar, N., Cocean, P. (2004), The evolutinos in the XX th century and perpectives of the
Romanian minority from the Transcarpathia Region Ukraine IGC – UK2004,
Glasgow, UK (Proceding – ediţie electronică), Marea Britanie;
Botoş, I.M., (2009), „România Mică” şi Marea Unire, Apşa de Jos, Ucraina
Cocean, P. – coord. (2004), Planul de Amenajare a Teritoriului Regiunii de Nord-Vest.
Coordonate majore, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Ilieş, Al. (2004), România.Euroregiuni, Editura Universităţii din Oradea.
Nagy, E. (2003), Riscuri potenţiale în zonele de frontieră, în Sorocovschi V. (coord.)
Riscuri şi catastrofe, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
*** (1997), Carta Verde. Politica de dezvoltare regională în România, Guvernul
României şi Comisia Europeană, Programul Phare, Bucureşti
*** (2005), Planul naţional de dezvoltare 2007-2013, decembrie 2005, Guvernul
României
*** (2006), Cadrul strategic naţional de referinţă 2007-2013, aprilie 2006, Guvernul
României
*** (2006), Tisza River Basin Analysis 2007, International Commission for the
Protection of the Danube River
*** (2008), Reactualizare plan de amenajare a teritoriului judeţean – PATJ – Maramureş,
Facultatea de Geografie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
120
Analiza sistemului sanitar din Ţara Loviştei
Simona-Elena Borodean*, Daniela Drăgan**
Abstract.
Analiza sistemului sanitar din Ţara Loviştei se axează pe abordarea
geografică a infrastructurii sanitare şi a personalului medico-sanitar, importante
componente ale sistemului sanitar, având ca principală activitate asistenţa
medicală. Scopul acestei lucrări este de a evidenţia individualitatea regională a
Ţării Loviştei din perspectiva calităţii vieţii populaţiei. De multe ori starea de
sănătate a populaţiei unei regiuni reflectă situaţia economică sau socială a acesteia,
gradul de educaţie şi culturalizare şi nu în ultimul rând gradul de implicare al
autorităţilor în susţinerea sistemului medical. Calitatea vieţii este influenţată de
stilul de viaţă, de zestrea genetică a fiecărui individ, de factorii socio-economici
etc., toate aceste aspecte determinând o anumită stare de sănătate, care, în
condiţiile unui mediu propice şi în colaborare cu servicii sanitare competente
conduc la o individualitate medico-sanitară aparte.
Keywords: stare de sănătate, infrastructură sanitară, personal medico-sanitar,

servicii sanitare.
1. Consideraţii generale
Ministerul Sănătăţii publice urmăreşte îmbunătăţirea stării de sănătate
a populaţiei în special prin garantarea calităţii şi siguranţei actului medical,
prin creşterea rolului serviciilor preventive şi nu în ultimul rând prin
asigurarea accesibilităţii la serviciile medicale.
Mediul de viaţă generează diferenţieri la nivelul stării de sănătate a
populaţiei unei regiuni şi împreună cu tipul de comportament, condiţionat
de nivelul de cultură, contribuie la manifestarea spaţiului mental. Acesta
rezultă din deprinderi şi practici comportamentale şi poartă amprenta
locului unde individul s-a născut şi format.
*Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, 400006, Cluj-Napoca, Romania, e-mail:
simona_borogean@yahoo.com
** Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, 400006, Cluj-Napoca, Romania, e-
mail: daniela.dragan@yahoo.com
121
Simona-Elena Borodean, Daniela Drăgan
În cadrul sistemului teritorial de tip ţară, subsistemul medical este

responsabil de manifestarea în teritoriu a funcţiei medicale, în special prin
calitatea serviciilor medicale oferite populaţiei. În acest sens structura
sistemului de sănătate este alcătuită din infrastructura medico-sanitară,
personalul medico-sanitar şi accesibilitatea la serviciile sanitare. Toate
componentele sistemului medical sunt mai puţin dezvoltate în cadrul
mediului rural, cu acces dificil la servicii medicale, tehnologie şi metode de
informare mai puţin dezvoltate, comparativ cu mediul urban unde accesul
la asistenţa sanitară este facilă şi tehnologia este avansată. Toate acestea
reprezintă aspecte pentru care în mediul urban starea de sănătate este mai
bună decât în mediul rural, dar cum ponderea populaţiei rurale este
majoritară, întâlnim în toată regiunea repercursiuni grave în starea de
sănătate a populaţiei. Există diferenţieri notabile în caracterizarea stării de
sănătate şi la nivelul diferitelor localităţi, sub influenţa unor aspecte
demografice cum sunt vârsta, sexul, stilul şi mediul de viaţă (de exemplu,
comunele Boişoara şi Racoviţa, cu populaţie îmbătrânită şi stare precară de
sănătate comparativ cu Voineasa, care are un grad mai redus de
îmbătrânire a populaţiei şi o infrastructură medico-sanitară mai
dezvoltată).
Fiecare individ în parte poate identifica tipuri diferite de sănătate la
care se raportează, pornind de la starea de sănătate percepută, pe care
individul şi-o clasifică într-un fel sau altul (bună, “sănatos tun”, precară
etc.) respectiv percepţia subiectivă asupra sănătăţii personale, în funcţie de
investigaţiile şi examenele medicale, dar şi sănătatea ocupaţională,
manifestată în timpul activităţilor economice desfăşurate de individ (cum
Ţara Loviştei se bucură de statutul de regiune rurală, cu activităţi
economice specifice sectorului primar, sănătatea ocupaţională a locuitorilor
ei primeşte accente sezoniere în raport cu desfăşurarea activităţii atât în
cultura plantelor cât şi în creşterea animalelor). În scopul îngrijirii medicale,
locuitorii din anumite localităţi, puţin dezvoltate din punct de vedere
medico-sanitar, (cum de altfel sunt toate aşezările din Ţara Loviştei)
efectuează mişcări temporare de tipul turismului de sănătate, respectiv
efectuarea unor tratamente curative pe baza apelor minerale (ex. staţiunile
Călimăneşti-Căciulata, Olăneşti şi Ocna Sibiului sunt cele mai solicitate de
aceştia şi din perspectiva apropierii şi a costului scăzut pentru transport).
Distribuţia inadecvată a resurselor sanitare şi a personalului medical, lipsa
122
specialiştilor şi a infrastructurii medicale moderne conduce şi la generarea

unor fluxuri de populaţie spre centrele urbane importante (Sibiu, Râmnicu
Vâlcea, Cluj Napoca, Bucureşti). Volumul fluxurilor nu este întotdeauna
influenţat de distanţă ci şi de renumele centrului medical, iar distanţa
parcursă variază direct proporţional cu situaţia economică, ceea ce
înseamnă că o situaţie economică precară conduce la accesarea serviciilor
sanitare aflate în vecinătatea individului.
2. Infrastructura sanitară
În decursul timpului, asistenţa medicală a populaţiei din localităţile
Ţării Loviştei a evoluat în mod similar cu celelate localităţi (în special
rurale) din România, după legislaţia aflată în vigoare la momentele
respective. În trecut îngrijirea bolnavilor se făcea de către persoane fără
pregătire medicală de specialitate dar care învăţau anumite tehnici curative
precum şi abecedarul bolilor şi leacurilor de la înaintaşii lor.
În Ţara Loviştei asistenţa medicală este orientată mai mult spre îngrijire
primară şi tratament ambulatoriu decât pe o îngrijire amănunţită în spital.
Acest lucru se datorează echipării tehnice precare, scăderii numerice şi
îmbătrânirii populaţiei, dar şi faptului că majoritatea localităţilor din Ţara
Loviştei au o legătură bună şi relativ facilă cu centrele urbane de rang
superior Brezoiului (fie că ne referim la folosirea infrastructurii rutiere sau
feroviare), pentru că oraşe precum Râmnicu Vâlcea, Sibiu şi Curtea de
Argeş se află la distanţe aproximativ egale faţă de limitele “ţării”, circa 40
km. Disparităţi în accesul la îngrijire medicală sunt şi de natură etnică,
rasială, economică (co-plata, costuri pentru tratamente şi spitalizare,
transport), timp de aşteptare, aşezare geografică inadecvată a facilităţilor de
îngrijire (în raport cu marile aşezări urbane cu servicii medicale
competente). Aceste disparităţi se manifestă prin indicatori de bază ai stării
de sănătate modeşti, dar şi prin nivelul scăzut de informare privind factorii
de risc şi de protecţie pentru sănătate, de aceea apar inegalităţi regionale
marcante în acoperirea populaţiei cu personal medical.
Infrastructura medico-sanitară reprezintă aşadar acea parte a
subsitemului sanitar care cuprinde toate unităţile medico-sanitare şi
echipamentele specifice precum şi structurile administrative. Această
componentă participă la menţinerea/îmbunătăţirea stării de sănătate a
123
populaţiei prin spital (Brezoi), dispensare, cabinete medicale generaliste şi

de specialitate cât şi prin cabinetele stomatologice, laboratoare medicale şi
farmacii.
Dispensarele de medicină generală sunt cele mai răspândite unităţi
sanitare în teritoriu, iar principala funcţie a acestora este de a asigura
serviciile medicale primare. Acestea au apărut în teritoriu după anul 1900 şi
au funcţionat iniţial în case particulare. Serviciile de asistenţă medicală s-au
îmbunătăţit treptat de-a lungul timpului, dar, de multe ori, calitatea
serviciilor oferite de medici în aceste unităţi sanitare lasă de dorit,
majoritatea funcţionând cu dotări minime ceea ce le reduce mult din
posibilităţile de investigare a pacienţilor.
Referitor la cabinetele medicale particulare, de medicină generală,
stomatologice sau specializate, trebuie să menţionăm că acestea furnizează
servicii contra cost şi sunt mai puţin accesate de populaţie.
Spitalul care polarizează întreaga regiune este un spital de rang
inferior, spitalul orăşenesc Brezoi. Dotarile tehnice de care beneficiază
această unitate spitalicească sunt de ordin primar iar compentenţele
personalului sanitar sunt îngrădite şi pacienţii cu probleme grave de
sănătate sunt trimişi spre spitalul judeţean Vâlcea sau spre alte unităţi din
afara judeţului (ex. Sibiu). De cele mai multe ori pacienţii aleg singuri să
meargă la alt spital (cu toate costurile asociate) numai pentru a beneficia de
servicii de calitate. Aceştia generează aşadar fluxurile interregionale de
populatie în scopuri medicale.
Tabel 1 – Infrastructura sanitară din Ţara Loviştei în 2007

Titeşti
Brezoi
Câineni
Boişoara
Mălaia
Perişani
Racoviţa
Voineasa
Localitate
(2007)
Paturi în spitale, sector public, număr 67 0 0 0 0 0 0 0

Medici, sector public, persoane 10 1 1 1 1 1 1 2
Din total, medici de familie, sector public, persoane 3 1 1 1 1 1 1 2
Stomatologi, sector public, persoane 2 0 0 0 0 0 0 0
Stomatologi, sector privat, persoane 1 0 1 0 0 0 0 0
Farmacişti, sector public, persoane 0 0 0 0 0 0 0 0
Farmacişti, sector privat, persoane 1 0 0 0 0 0 0 1
Personal mediu sanitar, sector public, persoane 35 1 2 2 2 1 1 2
Personal mediu sanitar, sector privat, persoane 0 0 1 0 0 0 0 3
Spitale, sector public 1 0 0 0 0 0 0 0
Cabinete medicale şcolare, sector public 1 0 0 0 0 0 0 0
Cabinete medicale individuale (de familie), sector
3 1 1 1 1 1 1 2
public
Farmacii, sector public 1 0 0 0 0 0 0 0
124
Ambulatorii de spital, sector public 1 0 0 0 0 0 0 0
Cabinete stomatologice (individuale), sector public 2 0 0 0 0 0 0 0
Cabinete medicale, sector privat 0 0 0 0 0 0 0 0
Cabinete stomatologice, sector privat 1 0 1 0 0 0 0 0
Laboratoare de tehnică dentară, sector privat 1 0 0 0 0 0 0 0
Farmacii, sector privat 1 0 1 0 0 0 0 1
Cabinete medicale de medicina genarala, sector privat 1 0 0 0 0 0 0 1
Laboratoare medicale, sector public 2 0 0 0 0 0 0 0
*Direcţia Judeţeană de Statistică, Vâlcea
Din tabelul nr. 1 observăm slaba echipare a teritoriului loviştean cu

obiective medico-sanitare precum şi numărul redus al personalului
calificat. În vederea eliminării acestor neajunsuri referitoare la
infrastructura medico-sanitară a Ţării Loviştei menţionăm că trebuie luate
anumite măsuri pentru revitalizarea subsistemului medical. Aşadar trebuie
luată în considerare promovarea sănătăţii prin intervenţii asupra
determinanţilor stării de sănătate, deplasarea accentului către serviciile
preventive de sănătate şi creşterea nivelului de educaţie pentru sănătate a
populaţiei, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de servicii medicale
precum şi dotarea acestora cu echipamente medicale specifice şi nu în
ultimul rând, creşterea eficienţei şi calităţii actului medical dar şi a
satisfacţiei pacientilor şi personalului medical.
Ţara Loviştei beneficiază de asistenţă medical-sanitară mult sub nivelul
României, iar în ceea ce priveşte diferenţierea dintre urban şi rural
remarcăm aceeaşi situaţie, respectiv o slabă echiparea a mediului rural în
comparaţie cu cel urban. În majoritatea localităţilor rurale se asigură doar
asistenţa medicală primară, iar pentru servicii de specialitate locuitorii
mediului rural trebuie să apeleze la unităţile medicale din oraş (spital,
cabinete medicale). Calitatea actului medical este de obicei mai scăzută în
localităţile rurale, în special datorită slabei dotări cu aparatură medicală.
Gradul de asigurare a serviciilor medicale de către un personal înalt
calificat este scăzut, în genere numărul cadrelor medicale raportat la
numărul locuitorilor este foarte redus, astfel că există aşezări unde nu
activează nici un medic. Ca urmare a factorilor menţionaţi mai sus, dar nu
numai, un locuitor din mediul rural are o speranţă de viaţă cu până la 2 ani
mai scăzută decât un locuitor din mediul urban iar rata mortalităţii
infantile atinge valori mai mari comparativ cu cele din mediul urban.
125
3. Personalul medico-sanitar
Asistenţa medicală a populaţiei din Ţara Loviştei este asigurată de
personalul medical aferent fiecărei localităţi, cu valoare numerică diferită în
funcţie de mai multe aspecte cum sunt: rangul localităţii, numărul
populaţiei
Tabel 2 - Numărul populaţiei / medic în perioada 2003-2007 stabile, echiparea
Nr. Raport
Raport tehnică a
Număr Număr cadre nr.
Localitate nr.
populaţie medici medicale loc./cadru teritoriului,
loc./medic
medii mediu
Brezoi 6998 10 699,8 39 179,4 dezvoltarea
Boisoara 1581 1 1581 1 1581 socio-economică
Caineni 2542 1 2542 3 847,3
Malaia 1950 1 1950 2 975 etc. În continuare
Perisani 2594 1 2594 2 1297 am analizat
Racovita 1901 1 1901 1 1901
Titesti 1197 1 1197 1 1197 indicatori
Voineasa 1591 2 795,5 5 318,2 precum numărul
de medici
raportat la locuitorii fiecărei localităţi precum şi numărul cadrelor medicale
medii. În perioada 2003-2007 numărul medicilor a scăzut odată cu numărul
populaţiei, cu “degradarea” economică a localităţilor şi mai ales pe baza
scăderii motivaţiei medicilor de a-şi desfăşura activitatea în localităţi rurale
mici (motivări salariale reduse). Din tabelul nr. 2 observăm o situaţie gravă
în ceea ce priveşte numărul de persoane care revin în grija unui cadru
medical, fie că este vorba despre medici (valoarea medie pentru Ţara
Loviştei este de 1657 locuitori/medic) sau asistenţi (1037 locuitori/medic).
Astfel, cea mai fericită situaţie caracterizează mediul urban, unde valorile
raportului număr populatie/medic este ceva mai redus, respectiv revin
circa 700 persoane unui medic, în timp ce, la polul opus se situează
majoritatea localităţilor din mediul rural, unde există, de obicei, un singur
medic şi are în grijă un număr şi de 2500 locuitori. Acestă situaţie este
caracterizată ca fiind gravă pentru că în mod normal un medic ar trebui sa
aibă în grijă un număr de aproximativ 350 de oameni, însă nici regiunea
noastră nu putea face excepţie de la acest trend pentru că însăşi valoarea
naţională este foarte ridicată, respectiv 718 locuitori revin unui medic, în
anul 2004. Aceleaşi tendinţe se înregistrează şi în cazul personalului sanitar
mediu, valoarea normală este mult depăşită în majoritatea localităţilor
126
rurale din Ţara Loviştei, valoarea medie fiind 1037 locuitori/cadru sanitar
mediu.
Aşadar deficitul de personal medical conduce la manifestarea unei
situaţii critice cu grad scăzut de funcţionalitate şi operabilitate în cadrul
sistemului teritorial loviştean.
4. Accesibilitatea la serviciile sanitare

Accesul la sănătate depinde de o multitudine de factori cum sunt:
factorii genetici, de mediu, dezvoltarea economică, factorii socio-culturali
etc
Accesibilitatea populaţiei la serviciile medico-sanitare de stat se face
diferenţiat, în funcţie de statutul pacientului, identificându-se mai multe
clase de populaţie:
- -angajaţii, (fie în sistemul de stat fie în cel privat) trebuie să
plătească un procent de 7% din venituri în contul asigurărilor de
sănătate,
- -pensionarii, sunt asiguraţi prin prisma plăţilor efectuate în
perioada de activitate,
- -elevii, studenţii (angajaţi într-o formă de învăţământ de stat şi cu
vârsta până la 26 de ani), şomerii beneficiază de asigurare medicală
gratuită,
- -categoria celor care nu aparţin nici uneia din clasele enumerate mai
sus, aceştia pot beneficia de servicii medicale fie în baza unei plăţi
efectuate lunar către casa de asigurări de sănătate, fie pot apela la
servicii medicale private, care se plătesc oricum.
În ultima perioadă a scăzut în mod treptat numărul consultaţiilor
efectuate per pacient, din cauze multiple, iar acest lucru se traduce în
probleme grave de sănătate, caracteristice în special localităţilor din mediul
rural. Acest lucru se datorează şi distanţei fizice şi psihice pe care pacientul
trebuie să o parcurgă pentru a beneficia de servicii medicale de specialitate,
care de cele mai multe ori conduce la abandonarea ideii de a merge la
medic şi tratarea bolilor după sfatul farmacistului, cel mult. Aceste lucruri
se întâmplă şi din motive care nu ţin neapărat de pacienţi, ar fi de enumerat
lipsa mijloacelor de transport în comun, costurile colaterale unei vizite la
medic, precum şi lipsa de disponibilitate a medicilor.
127
Alături de calitatea serviciilor sanitare la care face apel populaţia unei

regiuni (reprezentată de eficacitate, siguranţa pacientului şi competenţa
echipei medicale) o importanţă deosebită prezintă rolul componentei de
informare şi educare a pacientului pentru prevenirea afecţiunilor dar şi
creşterea ponderii asistenţei medicale primare.
5. Concluzii
Pentru Ţara Loviştei indicatorii serviciilor sanitare înregistrează valori
scăzute, fiind direct proporţionali cu dezvoltarea economică a regiunii. De
asemenea este caracteristică repartiţia asimetrică a acestor indicatori în
cadrul teritoriului, în dreapta Oltului există o concentrare mare de obiective
medico-sanitare, (oraşul Brezoi), în stânga, cea mai mare parte a populatiei
regiunii. Ca urmare apar fluxuri migratorii de populaţie în scop medico-
sanitar, atât intrarregional cât mai ales interregional.
Numărul redus al cadrelor medicale raportat la numărul de locuitori
conduce la practicarea unui act medical impropriu şi datorită dotărilor de
ordin tehnic foarte reduse şi totodată învechite dar şi ca urmare a
motivaţiei intrinseci scăzute datorită salariului sau mediului unde îşi
desfăşoară activitatea cadrul medical.
Implementarea unor politici de stabilizare a personalului medical
(dezvoltarea serviciilor private poate deveni un mediu concurenţial pentru
sistemul public), creşterea eficienţei şi calităţii actului medical sunt aspecte
foarte importante pentru susţinerea sistemului sanitar loviştean.
References
Drăgan, Daniela; Ianăş, Ana-Neli (2009), Structura sistemului medical clujan, în

Terra (LVIII-LIX), Editura CD Press, Bucureşti.
Dumitrache, Liliana (2004), Starea de sănătate a populaţiei României, O abordare
geografică, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti.
Marinescu, Marcela Mihaela (2005), Starea de sănătate a populaţiei din zona
Drăgăşani, în Geografia Judeţului Vâlcea, teorie şi practică, Editura Offsetcolor,
Râmnicu Vâlcea.
Pătraşcu, M., Daneş, N. (2008), Monografia Comunei Câineni, Judeţul Vâlcea, Editura
Fortuna, Râmnicu Vâlcea.
***Direcţia Judeţeana de Statistică, Vâlcea.
128
Evaluarea activităţii resurselor umane implicate în
societăţile comerciale de turism din Ţara Maramureşului
Mariana Chindriş, Silviu Bumbak, Lenuţa Herbil*
Rezumat
“Maramureşul, o lume aparte în chiar central geografic al Europei, o civilizaţie unică
de lemn şi piatră, un spaţiu în care divinitatea a revărsat cu dărnicie asupra oamenilor
atâta bunătate, demnitate şi frumuseţe încît să poată rămâne ei înşişi în toate împrejurările,
în cruciada istoriei.” Augustin Buzura – citat preluat din “Ţara Maramureşului –
Studiu de Geografie Regională”(conf. univ. dr. Gabriela Ilieş-2008)
Unicitatea spaţiului maramureşean, prin care înţelegem entitatea teritorială
“Ţara Maramureşului”, se datorează în mare parte superbului cadru natural peste
care este suprapusă şi care a jucat rolul unei adevărate fortăreţe naturale de-a
lungul secolelor. Din punct de vedere geografic se constituie din Munţii
Maramureşului aflaţi în NE, Munţii Rodnei aflaţi la SE, lanţul vulcanic Igniş-Gutâi-
Ţibleş dispuşi şi ei pe direcţia V-SE, încadrând Depresiunea intramontană a
Maramureşului. Ţara Maramureşului este cunoscută ca fiind leagănul unei
adevărate civilizaţii a lemnului, a cărei dezvoltare a dus la crearea unui patrimoniu
etnografic de mare atractivitate turistică.
*Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie, Extensiunea Sighetu

Marmaţiei, Coordonator: Conf.univ.dr. Marin Ilieş
129
Mariana Chindriş, Silviu Bumbak, Lenuţa Herbil
Fig. 1. Ţara Maramureşului. Localizare geografică
Introducere
În contextul concentrării tendinţelor spre dezvoltarea turismului
personalizat de calitate, ca ramură economică importantă în Ţara
Maramureşului, a fost necesară abordarea situaţiei existente în turism la
nivel regional. Din observaţiile directe a rezultat faptul că majoritatea
societăţilor comerciale de turism lucrează la un nivel mult mai scăzut decât
abordarea universitară.
Obiectiv
Prin studiul de faţă se urmăreşte obţinerea unor răspunsuri cât mai
apropiate de realitate, acestea reprezentând un pas important în
înţelegerea, abordarea şi dezvoltarea raporturilor între societăţile
130
Evaluarea activităţii resurselor umane implicate în societăţile comerciale ...
comerciale de turism şi angajaţi. În aceste condiţii, studiul are ca finalitate

obţinerea unor informaţii cuantificabile, pretabile reprezentărilor
spaţiale, dând posibilitatea emiterii unor concluzii operaţionale la nivel
regional.
Date
Studiul a fost efectuat în perioada august-septembrie 2009, în 15
localităţi din Ţara Maramureşului după cum urmează: Sighetu Marmaţiei,
Vişeu de Sus, Borşa (localităţi urbane); Săpânţa, Vadu Izei, Onceşti,
Bârsana, Rozavlea, Şieu, Bogdan Vodă, Ieud, Rona de Jos, Petrova,
Leordina, Vişeu de Jos (localităţi rurale).
Pe parcursul etapei de prospectare s-au purtat discuţii cu 61 de
persoane implicate în activitatea de turism, atât la nivel managerial cât şi la
nivel operaţional. În ceea ce priveşte tipologia societăţilor în care s-a
realizat studiul, acestea se încadrează în următoarele categorii: agenţii de
turism, centre de informare turistică, muzee, baze de cazare ( hoteluri,
moteluri, pensiuni turistice) cu un nivel de clasificare de până la 3 stele (la
pensiunile rurale flori sau margarete).
Metode
În ceea ce priveşte metodologia de lucru, s-au utilizat următoarele
metode:
 Regulile SMART pentru stabilirea obiectivului
 Metoda Focus Group – datorită necesităţii unei abordări diferenţiate
a dialogurilor cu persoanele implicate în activitatea de turism în
funcţie de circumstanţele din teren.
 Chestionarul – structurat pe un număr de 15 întrebări prin care s-au
colectat informaţii referitoare la: numele şi prenumele persoanei,
vârsta, mediul de provenienţă (urban sau rural cu specificaţii
exacte), funcţia ocupată în cadrul firmei, vechimea, precum şi
întrebari cu privire la activitate.
 Observaţia – s-a axat pe identificarea aspectelor mai greu sau
imposibil de obţinut direct de la persoanele intervievate.
 Standardizarea
131
1) Prelucrarea primară a informaţiilor prin încadrarea acestora pe

tipologii necesare reprezentării grafice, după cum urmează:
o Tipologia societăţilor comerciale;
o Localizarea în teritoriu;
o Grupa de vârstă;
o Nivelul studiilor;
o Vechimea în profesie.
Cele mai multe tipologii au fost utilizate post fază prospectare,
deoarece nu se dispune de o situaţie statistică clară la nivel de
regiune.
2) Transformarea diverselor tipuri de date într-o formă
cuantificabilă prin acordarea de valori sub formă de:
- indicatori absoluţi (cifre, procente);
- indicatori standardizaţi (clasificarea bazelor de cazare).
3) Acordarea de punctaje – s-a stabilit o scală de la 0 la 3 în funcţie
de subiectivismul surselor de informare şi subiectivismul
modului de apreciere, luându-se în calcul şi diverse raporturi
ale firmelor cu firme partenere, angajaţi, mass-media şi clienţi.
Pentru acordarea punctajului şi aprecierea nivelului la care se
situează firmele şi resursele umane din cadrul acestora s-au luat
în considerare următoarele elemente:
- deschiderea spre comunicare;
- utilizarea tehnologiei şi metodologiei de lucru
performante;
- cunoaşterea operaţiunilor curente specifice activităţii de
turism;
- viziunea asupra fenomenului turistic;
- abordarea situaţiei existente.
4) Transformarea informaţiilor statistice în format grafic şi
cartografic structurate în principal pe:
- raportul creaţie-dezvoltare şi operaţiuni curente în
activitatea de turism
- gradul de comunicare şi optimism în raport cu vechimea
în domeniu, grupa de vârstă şi nivelul studiilor
resurselor umane.
132
-gradul de utilizare al tehnologiei şi metodologiei de

lucru repartizat pe localităţi
 Metoda analizei – a constat în studierea raporturilor spaţiale dintre
diverse categorii de informaţii pe baza structurării acestora în
forma cartografică.
Rezultate
În lucrarea de faţă sunt expuse doar câteva aspecte mai importante ale
studiului, acesta incluzând de fapt o problematică mult mai complexă şi
mai extinsă. Fiecare reprezentare cartografică este completată de câteva
constatări privind modul de manifestare spaţială a fenomenul urmărit.
a. Evaluarea raportului dintre operaţiunile curente şi creaţie

– dezvoltare
Fig.2 Evaluarea raportului dintre operaţiunile curente şi creaţie - dezvoltare
Din reprezentarea grafică numită Evaluarea raportului dintre operaţiunile

curente şi segmentul creaţie-dezvoltare a resurselor umane, reiese în mod clar
faptul că preocuparea pentru sectorul creaţie-dezvoltare este mai scăzută,
fiind cuprinsă între valorile de 5-20% în zonele urbane şi periurbane. Pe
133
măsura îndepărtării de zona urbană, preocuparea pentru acest sector nu

trece de un prag de 5%.
b. Evaluarea nivelului de comunicare al resurselor umane pe

unităţi teritoriale
Fig.3. Evaluarea nivelului de comunicare al resurselor umane pe unităţi teritoriale
Din analiza hărţii cu privire la nivelul de comunicare a persoanelor

implicate în activitatea de turism în localităţile studiate, reiese faptul că
nivelul comunicării este mai ridicat în mediul rural. Acest fapt se datorează
bunei gestionări a pensiunilor rurale de către proprietari, încadraţi în marea
majoritate grupei de vârstă de peste 50 de ani, cu vechime în domeniu.
Aceasta se constituie ca un factor de creştere a performanţelor de
comunicare ale acestora. În mediul urban se înregistrează un nivel mai înalt
al comunicării în cazul persoanelor cu studii superioare.
134
c. Evaluarea nivelului de utilizare a tehnologiei şi

metodologiei resurselor umane pe unităţi teritoriale
Fig,4. Evaluarea nivelului de utilizare a tehnologiei şi metodologiei resurselor umane pe

În ceea ce priveşte nivelul de utilizare a mijloacelor tehnologice şi

metodologice de lucru performante, valorile înregistrate în localităţile
studiate se situează la valori minime sau nule.Printre localităţile cu un nivel
acceptabil, cuprins între valorile 1 şi 2, se disting Municipiul Sighetu
Marmaţiei, Vişeul de Sus, Leordina, Vadu Izei, Onceşti şi Săpânţa. Practic,
mediul urban sau apropierea de acesta reprezintă un factor determinant.
Pentru localitatea Leordina, nivelul este ridicat dar amploarea fenomenului
turistic redusă.
135
d. Evaluarea nivelului de optimism a resurselor umane pe

Fig.5. Evaluarea nivelului de optimism a resurselor umane pe unităţi teritoriale
Harta reprezentării spaţiale a gradului de optimism înregistrează

nivele ce se înscriu între valorile 1 şi 2. Mai ridicate sunt în localităţile cu
vechi statut în domeniu, unde a apărut primul val de pensiuni, cum este
cazul localităţii Vadu Izei. De asemenea, un nivel ridicat al optimismului se
înscrie şi în rândul localităţilor de pe culoarul Tisei, din vecinătatea
Municipiului Sighetu Marmaţiei şi pe cursurile mijlocii ale Izei şi Vişeului.
136
e. Evaluarea nivelului de optimism al resurselor umane după

vechimea în domeniu
Fig.6. Evaluarea nivelului de optimism al resurselor umane după vechimea în domeniu
Din reprezentarea nivelului de optimism în funcţie de grupa de

vechime, se poate observa predominant o creştere a valorilor la persoanele
cu o vechime în domeniu de peste 2 ani.
Concluzii
Studiul de faţă evidenţiază existenţa unei discrepanţe şi
incompatibilităţi între rezultatul pregătirii absolvenţilor din instituţiile de
învăţământ superior şi activitatea curentă din societăţile comerciale de
turism. Din analiza reprezentărilor grafice şi cartografice au rezultat o serie
de concluzii:
- Preocuparea scăzută pentru segmentele creaţie-dezvoltare (plan
de afaceri elaborat şi eficient pentru societăţile comerciale;
elaborarea unui concept de produs turistic nou; conceperea
unor programe turistice personalizate care să atragă un număr
cât mai mare de turişti; elaborarea unui plan de branding);
137
- Abordarea neprofesionistă a activităţii pe care aceştia o

desfăşoară;
- Abilităţi scăzute de comunicare;
- Grad scăzut de utilizare a metodelor de lucru eficiente;
- Grad scăzut de utilizare al tehnologiei moderne;
- Lipsa concentrării atenţiei din partea managerilor şi
proprietarilor de firme de turism spre valorificarea
potenţialului oferit de un absolvent performant;
- Interes scăzut pentru crearea de noi locuri de muncă pentru
absolvenţii din domeniul turismului, datorită neinţelegerii
importanţei calităţii resurselor umane în procesul de creaţie-
dezvoltare.
Bibliografie
Boar N., Ilieş M., Ilieş Gabriela, Hotea M., Hodor N., (2005) Municipiul Sighetu
Marmaţiei.Hartă turistică, Ed. Presa Universitară Clujeană
Câmpeanu-Sonea Eugenia, Rotar Gabriela, Ilieş Marin, Ilieş Gabriela (2006),
Comunicare în Turism, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Câmpeanu-Sonea Eugenia (2005), Comunicare, conflict şi dialog în procesul
managerial, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Cocean P., Deszi S., (2000), Prospectare turistică, Ed. Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca
Filipaşcu Al., (1997), Istoria Maramureşului, Editura Gutinul
Gabriela Stănciulescu (2002), Managementul agenţiei de turism, Editura ASE,
Bucureşti
Ilieş M., Ilieş Gabriela, Boar N. (2002), Ţara Maramureşului-Hartă turistică
Ilieş Gabriela (2007), Ţara Maramureşului - Studiu de geografie regională, Presa
Universitară Clujeană
Ilieş Marin (2003), Cartografiere turistică computerizată, Editura Universităţii din
Oradea, Oradea, Cluj –Napoca
Ilieş Marin, (2007), Amenajare turistică, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca
Pease Allan (2002), Limbajul trupului, Ed Polimark, Bucureşti
***, www.pensiune-maramures.ro
***, www.infopensiuni.ro
138
Spa tourism in the villages of
the Maramureş Mountains?
Mihai Hotea*
Abstract
This work has focused on the presentation of some aspects concerning the
high potential of the mineral springs in the rural localities of the Maramureş
Mountains. The presence of mineral springs led to the emergence of primitive spas
since the nineteenth century in the localities Poienile de sub Munte and Crasna
Vişeului. This paper tries to answer to the question whether by the existence of
these spas one can however talk about the spa tourism in the villages of the
Maramureş Mountains.
1. Introduction
The Maramureş Mountains have a significant number of mineral
springs, which over time have been exploited for both internal and external
cure. The highest density of mineral springs is situated on the Vinului
Valley (Vişeu de Sus) and the Vinişorului Valley (Borşa) but also important
are the mineral springs from Poienile de sub Munte and Crasna Vişeului.
Most of these springs are intended for internal cure but the existence of the
sources with special therapeutic properties determined their introduction
into a local spa circuit at different moments in time starting with the
nineteenth century.
The genesis of these carbonated sources is linked to the emergence of a
mofete aureole, as a result of the post-volcanic events of Oaş-Gutâi-Ţibleş
neogene volcanic chain and its extension (isolated mountain Toroioaga).
They resulted from the circulation of the hydro-mineral solutions through
the eruptive rocks, but also through crystalline and sedimentary Eocene
rocks too. In their ascent to the surface, gases meet aquifer layers giving
them a carbonated character. This explains the absence of the dry mofetes.
* “Babeş-Bolyai” University Cluj Napoca, Sighetu Marmaţiei Extension
139
Mihai Hotea
At the sources located on the Cvaşniţa Valley from Poienile de sub

Munte, situated at a considerable distance to the eruptive, the gaseous
character of the waters is explained by the existence of the deep fractures of
the base, generated by the neogene volcanic eruptions, by which carbonic
gas migrates to the surface.
Figure 1 : Maramureş Mountains. Rudimentary spas
Following the documentary and field research throughout the whole

area of the Maramureş Mountains, we have identified a total of 40 sources
which due to their therapeutic qualities are suitable for external cure. Of
these, 24 (two are drillings) were used along the time, for various diseases
by creating rudimentary spas and the others (16 sources) are used also to
the external cure but by the water transport, manually, by some of the
locals. These spas created in time, are situated in 12 locations in which 3
spas belong to 2 rural localities of the Maramureş Mountains, it’s about the
settlements Crasna Vişeului and Poienile de sub Munte.
140
Spa tourism in the villages of the Maramureş Mountains?
2. Spas of the Crasna Vişeului area

The rudimentary spas from Crasna Vişeului situated at the entrance in
the Hrioreţ de Jos hamlet harness 3 mineral sulphurous sources located on
a small tributary of the Vişeu river (between the Hrioreţ brook and
Frumuşeaua river).
The first source is situated at an altitude of 432 m, considered by us as
having the best quality and the other 2 springs are located at the altitude of
426 m, positioned near each other.
Old spa building, nowadays, in advanced stage of degradation, is
situated in the valley at an altitude of 428 m at the foot of two fairly steep
slopes and it was supplied from the spring 1, the water having a drop of 3
m. According to the field investigations and to the information provided by
the locals, the bathing was taken into the barrels (one oblong and one
normal), arranged in the two premises of the rudimentary building.
The building of the new spas is located on a terrace of the Vişeu river at
an altitude of 403 m. The water from the second source is brought by the
feed pipe (a level difference of 23 m) at the new building that has 2 rooms.
In the first room the water is heated with wood and then sent to the 2 tubs
in the second room. Both exterior aspect and the methods of preparation of
the water are rudimentary.
3. Spas of the Cvaşniţei Valley (Poienile de sub Munte)

On this valley, the spas are positioned in two locations, one still being
under construction.
3.1. Cvaşniţa „New Spas”

On the left side of the Cvaşniţa Valley, at about 3000 m from the
confluence of the Cvaşniţa brook with Ruscova river, is an oligomineral
spring water (sodium- bicarbonate), sulphurous with a flow of 0.02 l/s and
a water temperature of 10°C.
The water (called by the locals "black water") is brought by pipeline to a
household where spas are currently under construction. The floods in
august 2008 caused some damages to the owners and the workings slowed
for a period. The pension situated at an altitude of 602 meters, will have 4
bathrooms and in a building in the immediate vicinity will be the
141
Mihai Hotea
accommodation for tourists (6 vacancies). We consider that their location in

the meadow of Cvaşniţa brook could create major problems at the periods
of big floods.
3.2. Cvaşniţa „Old Spas”

The spas are located on the left side of the Cvaşniţa valley, at 5100 m
from the confluence with Ruscova river. There are in this place 3 springs
sited near the building where bathing is taken.
The first spring (source 1) has alkaline and hypotonic water with a flow
of 0,01 l/s and a water temperature of 12°C. It is framed by a concrete well
with a diameter of 0,5 m and the water depth is o,78 m.
The second spring (source 2) has alkaline, carbonated and hypotonic
water. The water temperature is also 12°C and it has a flow of 0,014 l/s. The
source is surrounded by a concrete shaft with a diameter of 1 m and the
water depth is o,64 m.
The third spring (source 3) has the same qualitative features as the
source 2. It is framed by a concrete shaft with a diameter of 0.5 m, the water
depth is 0.64 m and the water temperature is 18°C.
According to the information received from the townhall, the most
intensive exploitation of the baths, in this place, took place in the interwar
period. During the period 1970-1980, the spas were subordinated to the
townhall being, of course, a local spa. The rudimentary infrastructure was
constituted from a building with 4 rooms. Nowadays (2008), the
construction consists of a hut made of planks separated in 3 rooms where
one can find 3 old bathtubs. The water is heated in a larger vessel at wood
fire and then is transported in the 3 baths.
At present, the bathrooms are used by some natives of the Cvaşniţa
Valley for various health problems (rheumatism, etc.). In its current form,
the bathrooms do not have great prospects for the future. The solution
would be that the owners invest in their modernization. To this end, it
would be necessary to create an accommodation space (initially smaller) as
a pension.
Based on the information that the feeding is supplied from an
accumulation located in the oligocene deposits, therefore with a view of the
modernization of the bathrooms and of creating the premises of a resort
local spa, it would be required to execute a drilling near the springs 1 and
142
Spa tourism in the villages of the Maramureş Mountains?
3. If one could get a good flow, it could move to the systematic exploitation
of groundwater.
Conclusion
Although the studied area has a considerable potential of mineral
springs with varied characteristics, their harnessing is very scanty, being
reduced to 3 rudimentary bathrooms, having only a local importance.
Under these conditions, at present, one cannot speak about spa tourism in
rural localities of the Maramureş Mountains.
Acknowledgements
This paper/presentation is a based on the research conducted in the
PNCDII Partnership 4 project SISAT 91-032/2007.
References
BENEDEK J., 2004. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Editura Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
BEUCA A., ZEBRENIUC Cristina 2007. Poienile de sub Munte, Maramureş – Aspecte
monografice. Editura Ethnologica, Baia Mare;
CIANGĂ N., 1998. Turismul din Carpaţii Orientali. Studiu de Geografie Umană. Ediţia
a doua. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
COCEAN P., 1992. Modele de amenajare turistică a unor regiuni muntoase din
România. SUBB, Cluj Napoca;
COCEAN P., 1999. Geografia Turismului. Editura Focul Viu, Cluj Napoca;
ILIEŞ AL., 1996. Potenţialul turistic al Munţilor Maramureşului. AUO, vol. VI,
Oradea;
ILIEŞ GABRIELA, 2007. Ţara Maramureşului. Studiu de geografie regională.
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
ILIEŞ M., 2003. Cartografiere turistică computerizată. Editura Universităţii din
Oradea, Oradea;
SZILLAGY I., 1876. Maramaraos megye egytemes leirasa. Editura Egyetemei,
Budapest;
143
Munţii Poiana Ruscă- Zona turistică Cinciş
Ciorogariu Elena*
Rezumat.
Munţii Poiana Ruscă unitate fizico-geografică clar încadrată în cadrul
sistemului Carpatic Occidental, nu se impune printr-un potenţial turistic ridicat
acesta fiind mediu (Cândea, 2006, p 27). Totuşi realitatea din teren dă naştere unui
mozaic turistic, luând in considerare diversitatea tipurilor de resurse distribuite
inegal în cadrul unităţii montane. Pentru a scoate în evidenţă funcţionalitatea
turistică a masivului se impune elaborarea procesului de zonare turistică. În urma
analizei integrate a potenţialului turistic, s-au identificat zone unde concentrarea
resurselor turistice este mai mare, fondul turistic fiind reprezentat mai proeminent
faţă de alte areale.
Cuvinte cheie: zonă, resurse, Cinciş, munţii Poiana Ruscă
1. Poziţia geografică a zonei turistice Cinciş

Denumirea zonei turistice este dată de principalul atractor turistic al
zonei, şi anume lacul Cinciş, situat în partea de est a munţilor Poiana
Ruscă, la 7 kilometrii distanţă de oraşul Hunedoara. Lacul a luat naştere în
anul 1962, fiind un lac de acumulare pe râul Cerna. Amplasamentul a dus
la strămutarea a două sate Cinciş şi Cerna, acestea fiind strămutate într-
unul singur numit satul Cinciş-Cerna, aparţinător comunei Teliucul
Inferior.
2. Resurse turistice
Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui
teritoriu, indiferent de originea lor şi de relaţiile dintre ele. (Cocean, 2004,
p. 15).
Zona turistică Cinciş reprezintă un izvor de resurse turistice atât
naturale cât şi antropice. Din punct de vedere administrativ am luat ca
* Nedeclarat
144
studiu suprafaţa comunelor Teliucul Inferior şi Ghelari, în analiza

potenţialului turistic, lacul Cinciş fiind pe suprafaţa comunei Teliucul
Inferior.
Dezvoltarea turismului din ultima perioadă datorită nevoii omului de
relaxare, de deconectare de la zbuciumul zilnic a făcut ca multe zone să se
dezvolte prin prisma acestuia. Resurse turistice nesemnificative devin
elementele potenţialului turistic al zonei. De exemplu biserica de sub apă
de la coada lacului Cinciş, reprezintă un obiectiv atractiv pe lângă dorinţa
de agrement a potenţialilor turişti ajunşi în zonă.
Tabel 1.Resursele turistice din zona Cinciş

Resurse turistice Localizare
Dealul Cârnu (757m ) Ghelari
(punct de belvedere)
Lacul Cinciş sat Cinciş -Cerna
Valea Cernei Hunedorene Cinciş, Teliucul Inferior
Peisajul dinamic pe suprafaţa întregii comune
Biserica de sub apă Lacul Cinciş
Biserica din Teliucul Inferior Telicul Inferior
Monumente industriale Telicul Inferior
Biserica Sfintii Mihail şi Gavril (1770) Ghelari
Catedrala din mediul rural Ghelari
Biserica din Ruda Ruda
Furnalul de la Govăjdia Govăjdia
Resurse etnografice (portul popular, Ghelari, Ruda
manifestări culturale)
145
Ciorogariu Elena
Fig.1. Distribuţia resurselor naturale
Fig.2. Distribuţia resurselor antropice
3. Infrastructura turistică
Infrastructura turistică sau baza tehnico-materială este alcătuită din
toate dotările tehnice şi edilitare necesare asigurării tuturor serviciilor
pentru desfăşurarea fenomenului turistic. (Cocean, 2004, p15.)
Gradul de accesibilitate al zonei este ridicat, distanţa între centrul
emiţător şi cel receptor este de 7 kilometrii. Centrul emiţător Huneodara
reprezintă principalul punct de intrare în masiv şi în zona lacului Cinciş.
Drumurile sunt asfaltate atât înspre comuna Ghelari cât şi Teliuc.
146
Structurile de cazare sunt dezvoltate în special pe malul stâng la lacului

Cinciş şi în comuna Ghelari.
Tabel. 2 Unităţile de cazare din zona Cinciş
Denumirea pensiunii Categorie Număr de locuri

Pensiunea „Camelia” 3 margarete 12
Pensiunea „Poiana Codrului” 3 margarete 8
Pensiunea „ Panorama” 3 margarete 15
Pensiunea “Magic” 3 margarete 28
Complexul turistic “Ovi” 3 margarete 36
Pensiunea “ Casa Albă” 2 margarete 53
Motel „ Cinciş” 3 stele 42
Fig.3.Distribuţia spaţială a unităţilor de cazare din zona lacului Cinciş
147
Ciorogariu Elena
4. Tipuri de turism practicate

4.1 După criteriul temporal
 Turismul de week-end (in special pe malul lacului Cinciş)
 Sejuru (arealul Cinciş-Ghelari)
4.2 După criteriul localitzării şi motivaţiei
 Turismul montan ( practicarea drumeţiilor în arealul Lunca
Cernii de Jos-Vadu Dobri cu plecare din zona lacului Cinciş)
 Turismul lacustru ( lacul Cinciş)
 Turismul fluvial (râul Cerna, )
 Turismul rural –etnografic ( Ţinutul Pădurenilor)
 Turismul cultural ( vizitarea bisericilor de lemn, de piatră, muzee,)
4.3 După criteriul agregativ
 Turismul solitar
 Turismul de masă
 Turismul expediţionar
 Turismul cinegetic
clasificarea selectată după Muntele & Iaţu (2003)
Bibliografie
Candea , Melinda, Potenţialul turistic al Romaniei , Editura Universitară,Bucureşti ,

2006, p 27
Cocean, P, Geografia turismului, Editura Focul Viu,Cluj-Napoca 2004, p 15-16
Muntele I, & Iaţu C, Geografia turismului – Concepte, metode şi forme de manifestare
spaţio-temporală, Editura Sedeom Libris, Iaşi, 2003, p 272-288
Işfănoni R, Pădurenii Huedoarei, Editura Mirabilis, 2006
148
Regiunea de proiect Ţara Maramureşului. Abordare
turistică transfrontalieră
Sorin Kosinszki*
Abstract.
The nowadays project regions overlie, in most of the situations, on the ancient
historical regions, which prove their functional aspect once more, also from the
complex perspective that develpment projects imply.
In the case of the Maramureş Land (which comprises as a cross border
etnographical and historical entity, a territory from The Maramureş County –
Romania and also from The Transcarpathia Region – Ukraine) the opportunity
for gradual development of cross border tourism with Ukraine is granted mostly
by the development projects from the financing authority of The Romania -
Ukraine Neighbourhood Programme PHARE Cross Border Cooperation, through
the Romanian Ministry of Development, Public Works and Housing starting with
january 2007, financing instrument which evolved during 2009 into a new
programme - ENPI.
Key words: Maramureş Land, Romania, Ukraine, crossborder, tourism, project region,
sustainable development.
Importanţa regiunii de proiect Ţara Maramureşului

Concepţia din ultimii ani conform căreia, din ce în ce mai mult, o
Europă a regiunilor, trebuie să se suprapună peste o Europă a statelor, se
reflectă cu atât mai mult în abordarea sistemică, integrată, turistică,
transfrontalieră şi se observă necesitatea dar şi eficacitatea implementării
unei asfel de Europă a regiunilor, de proiect de această dată, care, cu atât
mai complexă, dar şi având în vedere provenienţa UE a fondurilor pentru
dezvoltare sustenabilă, pot fi îngrădite în evoluţia lor firească şi pozitivă de
unii factorii politici, care devin restrictivi de cele mai multe ori.
Consecinţele acestui fapt se răsfrâng atât direct cât şi indirect asupra
regiunilor de proiect. Practic regiunile actuale de proiect se suprapun, în
majoritatea situaţiilor, peste vechile regiuni istorice, acestea din urmă
* Drd. Facultatea de Geografie
149
Sorin Kosinszki
dovedindu-şi încă o dată funcţionalitatea şi din perspectiva demersurilor

complexe pe care proiectele de dezvoltare le implică. Articolul se bazează
pe implicarea directă a autorului în cadrul unor proiecte de cooperare
transfrontalieră cu Ucraina, derulate de Primăria Sighetu Marmaţiei.
În cazul concret al Ţării Maramureşului şansa dezvoltării treptate a
unui turism transfrontalier cu Ucraina, respectiv oblastul Transcarpatia, o
constituie într-o mare măsură proiectele de dezvoltare materializate prin
ofertele de finanţare propuse de Programul de Vecinătate România-Ucraina
prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor începând cu
ianuarie 2007.
Demersul ştiinţific care va fi tratat în acest articol vizează valorificarea
directă a resurselor de atractivitate turistică naturale şi antropice de care
dispune vechea Ţară a Maramureşului, atât de pe teritoriul României cât şi
de pe teritoriul Ucrainei, prin intermediul proiectelor de dezvoltare
transfrontalieră, în special a sectorului turistic rural: "În ceea ce priveşte
resursele turistice ale celor două subsisteme maramureşene, există o evidentă
simetrie. În sectoarele înalte, montane, există un potenţial ridicat pentru sporturile
de iarnă şi turismul de drumeţie. În aureola mofetică există o mulţime de izvoare
minerale. Se adaugă obiectivele turistice ale zonei calcaroase din munţi, existente
în ambele sectoare şi potenţialul turistic al fostelor exploatări de sare... Potenţialul
antropic este la fel de important datorită arhitecturii în lemn, dezvoltată în
întregul Maramureş, datorită folclorului, portului popular, obiceiurilor şi
recunoscutei ospitalităţi maramureşene"†††.
În cadrul regiunii de proiect Ţara Maramureşului, prin intermediul
articolului, s-a urmărit un fir logic de la individualizarea regiunii, la
fondurile de finanţare şi domeniile cooperării transfrontaliere, dintre care
turismul reprezintă un domeniu integrativ. Aspectele teoretice au fost
exemplificate cu situaţii concrete din Ţara Maramureşului, atât partea
românească cât şi partea ucraineană. S-a efectuat apoi o analiză SWOT pe
problematicile turismului din regiunea transfrontalieră româno-ucraineană
a Maramureşului.
Problematica abordată se înscrie practic în cadrul geografiei regionale
dar şi a geografiei politice şi s-au folosit exigenţe sporite la definirea
Nicolae Boar, Regiunea transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului, Cluj

†††
Napoca, 2005
150
Regiunea de proiect Ţara Maramureşului. Abordare turistică transfrontalieră
regiunii ca entitate spaţială, iar analiza situaţiei a avut în vedere depistarea

unor factori determinanţi, a unor efecte regionale, ca urmare a relaţiilor
complexe dintre componentele fizico-geografice dar mai ales antropice şi
cele ale proiectelor de dezvoltare turistică transfrontalieră.
Cât despre Ţara Maramureşului care se găseşte la ora actuală pe
teritoriul Ucrainei, aceasta face parte din oblastul Transcarpatia, şi este
situată în partea de sud-vest a Ucrainei. Practic, jumătatea estică a
Transcarpatiei facea parte în Evul Mediu din voievodatul românesc al
Maramureşului, devenit Comitat după cucerirea maghiară.
Prin intermediul euroregiunilor şi al programelor de finanţare de tip
cooperare transfrontalieră, respectiv transnaţională, regiunile de proiect
naţionale devin regiuni de proiect transfrontaliere dar şi transnaţionale,
extinzându-şi astfel mult
efectele multiplicatoare ale
proiectelor implementate,
mărind numărul
persoanelor din grupurile
ţintă, al instituţiilor,
administraţiilor publice
locale, asociaţiilor, etc.
Complexitatea
regiunilor de proiect
transfrontaliere este
crescută de acest număr
mare de beneficiari finali, de efectele multiplicatoare şi de gradul sporit de
sustenabilitate.
Odată grefate aceste aspecte pe entitatea fizico-geografică şi antropică
prezentată sub forma Ţării Maramureşului (RO) şi a Ţării Maramureşului
(UA) - parte din oblastul Transcarpatia, acestea devin teritorii pentru
implementarea proiectelor pentru dezvoltare sustenabilă social-economică,
turistică, ecologică, dar şi pentru sectorul de cercetare.
Politica de coeziune economică şi socială este o politică fundamentală a
UE şi se alocă cca. 1/3 din bugetul Uniunii Europene pentru programe de
finanţare. Prin această politică se doreşte reducerea disparităţilor de
dezvoltare economică şi socială între statele membre / regiunile UE,
îmbunătăţirea funcţionării pieţei unice şi promovarea dezvoltării stabile a
151
Sorin Kosinszki
UE, inclusiv prin turism, în cazul nostru turismul rural. Prin acest obiectiv
se urmăreşte realizarea unei colaborări mai bune între regiuni, judeţe şi
zone transnaţionale.
Suma totală propusă a fi alocată pentru atingerea obiectivelor în
perioada 2007-2013, de către ENPI (European Neighbourhood and
Partnership Instrument) este: 347,410 miliarde Euro. Această sumă este
repartizată pentru cele trei obiective în felul următor: 81,5% pentru
obiectivul convergenţă, 16% pentru obiectivul competitivitate regională şi
ocuparea forţei de muncă, urmând ca 2,5% să fie alocaţi obiectivului
cooperare teritorială europeană.
Tabelul nr. 1
TARA COEZIUNE CONVERGENTA COMPETITIVITATE COOPERARE TOTAL
REGIONALA TERITORIALA
ROMANIA 6552 12661 - 455 19668
UNGARIA 8642 14248 - 386 23276
SLOVACIA 3899 7013 449 227 11588
Sursa datelor: Cohesion Policy 2007-2013 Commentaries and official texts – Inforegio
(date in mil. €)
Perspectivele turismului în regiunea transfrontalieră de proiect

Ţara Maramureşului – analiza SWOT
În cele ce urmează prezentăm succint o analiză de tip SWOT pentru a
elabora câteva strategii pentru regiunea de proiect româno – ucraineană
analizată.
1) Mediul Intern
a) Punctele tari:
 Prezenţa brandurilor turistice locale, în special cele de
natură etnografică
 În mediul rural aferent Maramureşului Istoric se găsesc
importante resurse naturale, peisaje pitoreşti
 Aşezările rurale din Maramureşul Istoric prezintă valori
tradiţionale aparte cu mare atractivitate turistică
152
 Existenţa la Sighetu Marmaţiei a specializării de Geografia

Turismului – din cadrul Facultăţii de Geografie, extensie a
Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj Napoca, precum şi a
altor facultăţi şi specializări ale universităţii omonime
 Existenţa unor ONG-uri cu rol în dezvoltarea durabilă a
regiunii Maramureşului Istoric
 Regiune turistică cunoscută deja la nivel naţional şi
internaţional
 Aprox. 100. 000 de înnoptări se înregistrează/an în bazele
din Solotvino (UA), pentru turism curativ balneo - salin
 Funcţionarea a peste 150 pensiuni turistice rurale în Ţara
Maramureşului (RO)
 Derularea a unor serii de proiecte finanţate de Programul de
Vecinătate România – Ucraina, Phare CBC (Cross Border
Cooperation)
 Existenţa unei saline – sanatoriu cu valenţe curative în
Solotvino (UA)
 Resurse turistice naturale şi antropice valoroase în
Transcarpatia (UA)
b) Punctele slabe :
 Lipsa de consistenţă şi de rezultate concrete şi reale a unor
proiecte de dezvoltare regională, acestea rezumându - se mai
mult la editarea de materiale grafice şi cartografice
 Poluare masivă pe arii extinse din bazinul hidrografic al
Tisei, atât pe partea românească cât şi pe cea ucraineană
 Depopularea prin migraţii pentru muncă în ţările vest
europene
 Pierderea identităţii regionale (sec. XX), prin includerea în
alte structuri administrative artificiale (judeţ, respectiv
oblast)
 Insuficienţa materialelor informative şi publicitare de
calitate despre Maramureşul Istoric în cadrul agenţiilor de
turism sau al târgurilor de turism
153
Sorin Kosinszki
 Lipsa de profesionalism şi instruire adecvată a unor

persoane implicate direct în dezvoltarea activităţilor de
turism rural din regiune
 Nu există o politică definită, stabilă de management
sinergetic şi lipsesc instrumentele de planificare, dar mai
ales de implementare a proiectelor de finanţare la nivelul
administraţiilor judeţene, regionale şi locale
 Reţelele de turism rural din interiorul regiunii, de care
aparţin unele pensiuni turistice rurale din regiunea
Maramureşului Istoric se ocupă prea puţin sau de loc de
acestea
 Alterarea modului de viaţă tradiţional în spaţiul rural
 Salarii foarte mici în Zakarpatia – aprox. 70 €
 Rata şomajului foarte ridicată - Zakarpatia 100 şomeri/loc
muncă creat
 Aprox. 1400 persoane disponibilizate în ultimii ani doar din
cadrul personalului de la minele din Solotvino (UA)
2) Mediul extern
a) Oportunităţi :
 Integrarea judeţului Maramureş în cadrul Master Planului
pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026
 Recenta aderare a României în structurile Uniunii Europene
 Existenţa fondurilor de finanţare pentru activităţi de
dezvoltare durabilă prin turism transfrontalier – Programul
de Vecinătate România – Ucraina, Phare CBC (Cross Border
Cooperation), ENPI
 Manifestarea unui interes crescând pentru sejurul în mediul
rural
 Progres rapid în domeniul informaţional şi al telefoniei
mobile, inclusiv prin apariţia unor noi reţele fiabile
154
b) Ameninţări :
 Reţelele de turism rural, din afara regiunii, cu care au
contracte unele pensiuni turistice rurale din Maramureşul
Istoric se ocupă prea puţin, sau de loc de acestea
 Criteriile de selecţie a proiectelor de finanţare includ unele
aspecte cu care locuitorii din mediul rural nu sunt
familiarizaţi - nu este conştientizat rolul comunităţii asupa
proiectului, nu este înţeleasă capacitatea proiectului de a
genera venituri
 Proceduri greoaie la accesarea fondurilor de dezvoltare –
birocraţie
3) Elaborarea strategiilor :
a) Strategie de diversificare 1
 SO - lansarea produselor turistice transfrontaliere în marile
oraşe ale ţării şi de asemenea în ţările vest – europene (cu
promovarea brandurilor turistice locale pe aceste pieţe)
b) Strategie de diversificare 2
 WO - ecologizarea zonelor degradate din sectorul bazinului
hidrografic Tisa (comun pentru partea românească şi
ucraineană), prin intermediul fondurilor de finanţare
c) Strategie de orientare
 ST - stabilizarea populaţiei prin apariţia de noi locuri de muncă
calificate şi necalificate, în turism şi în alte domenii conexe în
Ţara Maramureşului (RO) şi (UA)
d) Strategie defensivă
 WT - elaborarea unor programe de educare a populaţiei în
spiritul promovării valorilor tradiţionale autentice şi a protejării
mediului natural dar şi locuit din regiunea Ţara Maramureşului
(RO) – Transcarpatia (UA)
155
Sorin Kosinszki
Dezvoltarea transfrontalieră a fenomenului turistic la nivel regional se

poate realiza în proporţie covârşitoare prin intermediul proiectelor de
finanţare, având în vedere sumele imense care trebuie investite, de la
infrastructură până la relaţii culturale de calitate. Programul de Vecinătate
România – Ucraina a demarat la începutul anului 2007 oferte substanţiale
pentru proiectele de dezvoltare transfrontalieră a regiunilor de graniţă din
cele două state, pe domenii multiple începând de la cooperare economică,
culturală, protecţie environmentală, activităţi people to people şi turism,
judeţul Maramureş (RO) şi oblastul Transcarpatia (UA) fiind declarate
drept diviziuni administrative eligibile pentru depunerea proiectelor.
Concluzii
Vechea regiune a Ţării Maramureşului îşi dovedeşte acum din nou
funcţionalitatea şi eficacitatea prin intermediul proiectelor de dezvoltare
transfrontalieră pe domenii multiple, printre care şi domeniul integrativ al
turismului.
Regiunea transfrontalieră de proiect a Ţării Maramureşului dispune de
un fond turistic adecvat care să susţină activităţile de profil. Se impune
156
necesitatea întreprinderii unor acţiuni permanente pentru păstrarea lor

nealterată, ecologizarea ariilor poluate, menţinerea şi revigorarea
tradiţiilor, etc. Problemele critice sunt legate însă de modernizarea şi
înfiinţarea de noi baze de cazare, atât cele de tip hotelier dar mai ales cele
de tip pensiuni turistice rurale. Aceste aspecte trebuie să evolueze în paralel
cu instruirea şi perfecţionarea resurselor umane pentru o calitate ridicată a
serviciilor şi implementarea unui marketing turistic integrat pentru
asigurarea unor fluxuri turistice generatoare de venituri.
„Colaborarea transfrontalieră în spaţiul central şi est european al ţărilor foste
comuniste se impune tot mai mult în peisajul economic, social şi politic al acestora,
ca o tendinţă modernă de schimbare a rolului graniţelor, din linii de separare în
puncte de convergenţă, de transformare a periferiei statului în nuclee de dezvoltare
economică.”‡‡‡
Având în vedere contextul geo-politic existent între statul român şi cel
ucrainean, din ultima perioadă, putem concluziona că proiectele de
finanţare de tip cooperare transfrontalieră, care trebuie să devină tot mai de
amploare şi bine punctate pe domeniile cheie ale unei dezvoltări
sustenabile reciproce, sunt soluţia unei colaborări reale, cu şanse de reuşită
şi creşteri în domeniul economic, îmbunătăţiri ale aspectelor sociale şi o
mai bună cooperare culturală, bazată în primul rând pe moştenirea
comună.
„Factorul politic...este un component foarte important, deoarece turismul, ca
activitate benevolă şi neproductivă, este cel mai fin senzor al stabilităţii unor state
sau regiuni de destinaţie. Marile conflagraţii sau chiar conflicte regionale au
condus la regresul, stoparea şi chiar dispariţia cererii turistice pentru acestea.”§§§
Pentru a atinge o dezvoltare durabilă prin intermediul proiectelor de
cooperare turistică rurală în Maramureşul Istoric, dar nu numai, este
necesară păstrarea acelui echilibru foarte fragil între creşterea economică
prin veniturile încasate din activităţile de profil şi protejarea în acelaşi timp
a mediului natural şi a mediului locuit, caracterizat de casele tradiţionale şi
bisericile vechi din lemn, portul popular, ritualuri agro-pastorale, muzica
populară inconfundabilă, ospitalitatea, gastronomia, practic brandurile
turistice ale regiunii.
‡‡‡ Alexandru Ilieş – România între milenii. Frontiere, areale frontaliere şi cooperare
transfrontalieră, Oradea, 2003
§§§ Nicolae Ciangă, România.Geografia Turismului, Cluj Napoca, 2007
157
Sorin Kosinszki
Cel mai important aspect care trebuie sesizat în legătură cu iniţierea şi

implementarea proiectelor de dezvoltare turistică şi nu numai, în regiunea
transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului, îl constituie însă
numitorul comun, adică sinergismul lor pentru o funcţionalitate adecvată şi
o dezvoltare sustenabilă reală. Părţile întregului necesită o analiză atentă a
feed-back-ului pentru ajustarea şi modificarea pe viitor a mecanismelor
sistemice în cadrul regiunii de proiect Ţara Maramureşului.
Bibliografie
Boar, N. (2005): Regiunea transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului, Presa

Universitară Clujeană, Cluj Napoca;
Ciangă, N. (2007), România.Geografia Turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană,
Cluj Napoca;
Cocean, P. (1997), Geografia turismului românesc, Edit. Focul Viu, Cluj Napoca;
Ilieş, Al. (2003), România între milenii, Frontiere, areale frontaliere, şi cooperare
transfrontalieră, Edit. Universităţii din Oradea, Oradea;
P.P. Dhyani, R. Joshi (2009), Environmental sustainability and tourism-implications of
trend synergies of tourism in Sikkim Himalaya, Current Science, Vol. 97, No. 1, 10
july;
158
„Podul Turistic Maramureşan Sighetu Marmaţiei (RO) –
Solotvino (UA)”
Dezvoltare turistică PHARE -
CROSS BORDER COOPERATION
Kosinszki S., Kosinszki R., Măran P., Măran I.*
Abstract.
The project ”The Tourism Bridge of Maramureş Sighetu Marmaţiei (RO) – Solotvino
(UA)” had as a main objective the sustainable development of the rural tourism
segment in the cross border region of Maramureş Land (RO) – Transcarpathia
(UA), the part which belonged to the Historical Maramureş, as premises for
overcoming the regional discrepancies in the context of Romania’s integration in
the EU structures.
This objective was reached by establishing a rural tourism network in
Transcarpathia (UA), based on the experience of the romanian partners in the
project (rural guesthouses, NGO-s), the tourism prospective research of the region,
the design of geo-information products as well as a socio-economic impact study
applied on the earliest rural tourism activities from Maramureş Land (RO).
The grant budget was 164.000 €, its activities being unfolded between
september 2007 and may 2009. The project was implemented by the Sighetu
Marmaţiei City Hall in partnership with Solotvino City Hall (UA), Tisa Association
(UA), CDIMM (RO), MTMM (RO), and Maramureş Project Link Association (RO).
The project was issued and implemented under the form of a classic tourism
geography approach, as a consequence having the capability of successful future
replication, with the necessary adjustments.
Key words: Maramureş Land, Romania, Ukraine, crossborder, rural tourism, grant
application, sustainable development, tourism prospective research.
Prezentare generală
Proiectul „Podul Turistic Maramureşan Sighetu Marmaţiei (RO) – Solotvino
(UA)” a avut drept scop dezvoltarea durabilă a sectorului turistic rural din
regiunea transfrontalieră Ţara Maramureşului (RO) – Zakarpatia (UA) –
premisa depăşirii dezechilibrelor regionale, în contextul integrării
* Drd. Facultatea de Geografie
159
Kosinszki S., Kosinszki R., Măran P., Măran I.
României în cadrul Uniunii Europene. Acesta a fost atins prin realizarea în

Zakarpatia a unei reţele de turism rural, având la bază experienţa
partenerilor români (pensiunile turistice rurale şi ONG-urile de profil) în
acest domeniu. Articolul a fost elaborat bazându-ne pe experienţa directă a
autorilor în echipa de scriere şi implementare a proiectului prezentat.
Valoarea grantului a fost de 164.000 €, acţiunile derulându-se în
perioada septembrie 2007- mai 2009. Proiectul a fost implementat de către
Primăria Sighetu Marmaţiei (aplicant) împreună cu următorii parteneri:
Primăria Solotvino (UA), Asociaţia Tisa (UA), CDIMM (RO), MTMM (RO),
şi Asociaţia Maramureş Project Link (RO).
Asociaţia MTMM a implementat în Maramureş (RO) două proiecte de
dezvoltare durabilă prin turism, realizând în această regiune o reţea de
turism rural. Reţeaua a fost extinsă în România şi constituită în Ucraina
prin realizarea unor studii de prospectare turistică şi printr-o o evaluare a
impactului socio-economic al unor activităţi incipiente de turism rural
derulate de către partenerul român Asociaţia MTMM, tot prin intermediul
unor proiecte în perioada 2003-2005 . Reţeaua turistică transfrontalieră a
continuat să funcţioneze şi după încheierea finanţării, asigurând prin
extinderea ei creşterea ofertei turistice şi a calităţii serviciilor, dovedindu-şi
astfel sustenabilitatea.
Regiunea transfrontalieră Maramureş (RO) – Transcarpatia (UA) a fost
promovată unitar pe piaţa turistică naţională şi internaţională prin
intermediul publicaţiilor proiectului.
Colaborarea dintre
regiunea de graniţă româno-
ucraineană trebuie să se bazeze
pe consolidarea valorilor
culturale comune dar şi de
potenţial turistic, în vederea
susţinerii unui nou ciclu
integrat al dezvoltării durabile.
Proiectul "Podul Turistic
Maramureşan Sighetu Marmaţiei
(RO) – Solotvino (UA)” se
integrează în sfera mai largă a
problematicilor propuse de
160
„Podul Turistic Maramureşan Sighetu Marmaţiei (RO) – Solotvino (UA)”
Programul de Vecinătate România – Ucraina, cu finanţare PHARE CBC

2004-2006 prin realizarea unei reţele de turism rural în regiunea
transfrontalieră.
Implicaţiile turismului rural asupra dezvoltării durabile a regiunii de
proiect sunt următoarele:
 Stabilizarea populaţiei prin fixarea forţei de muncă calificată în
turism
 Promovarea şi dezvoltarea serviciilor turistice
 Promovarea şi susţinerea artei populare şi a industriei locale de
artizanat
 Reabilitarea patrimoniului edilitar
 Ameliorarea gradului de utilizare a forţei de muncă feminine
 Atragerea de noi investiţii în turismul rural dar şi în domeniile
conexe
De asemenea, în cadrul proiectului a fost realizat un studiu de
fezabilitate privind reabilitarea clădirii Palatului Cultural ASTRA, clădire
istorică emblematică pentru municipiul Sighetu Marmaţiei, activitate în
valoare de 30.000 €.
Beneficiari finali şi grupuri ţintă

Beneficiarii finali ai activităţilor proiectului sunt de două categorii:
Direcţi:
- Populaţia din localităţiile rurale în care s-au implementat
activităţiile proiectului
- Administraţia publică locală
Indirecţi:
- Agenţii economici (IMM-uri din industria locală, agenţii de
turism, transportatori, producători/procesatori agricoli),
turişti.
Grupurile ţintă vizate prin intermediul activităţilor proiectului au fost:
1. Pensiunile turistice din reţeaua de turism rural MTMM
2. Intelectualii români din localităţile ucrainene membre în
„Asociaţia Tisa” (UA)
3. Proprietarii caselor cu potenţial valorificabil prin turism rural
din localităţile membre în asociaţiile „Tisa” (UA) şi
161
„Microregiunea de Dezvoltare Economico-Socială a Ţării

Maramureşului” (RO)
4. Meşterii populari din zona rurală de aplicare a proiectului
Prin intermediul proiectului s-a realizat creşterea ofertei turistice
rurale transfrontaliere prin înfiinţarea a 10 pensiuni turistice în localitatea
Solotvino din regiunea Transcarpatia (UA) şi extinderea reţelei de turism
rural MTMM cu 35 pensiuni în localităţile din Ţara Maramureşului (Botiza
– 15 pensiuni; Săliştea de Sus – 3; Leordina – 2 ; Onceşti – 5 ; Poienile Izei –
3; Ieud – 3; Sarasău – 2; Fereşti – 2). Acest lucru s-a bazat pe înregistrarea a
numeroase cereri de afiliere la reţea a proprietarilor de pensiuni, în special
din comuna Botiza.
Creşterea calităţii serviciilor în turismul transfrontalier din regiunea
Maramureş (RO) – Transcarpatia (UA), respectiv în reţeaua de turism rural
MTMM, s-a realizat prin derularea unui curs de turism rural pentru
administratorii de pensiuni turistice rurale din dreapta Tisei, respectiv
localitatea Solotvino. De asemenea s-au înfiinţat două Birouri de Informare
Turistică Transfrontalieră, unul la Sighetu Marmaţiei (RO) şi unul la
Solotvino (UA).
Publicaţiile proiectului au fost: harta turistică a regiunii
transfrontaliere, pliant, catalogul pensiunilor turistice din reţeaua de turism
rural MTMM „Pensiuni şi meşteri populari” - ediţia 2008, broşura „Pensiunea
mea de succes”, mape de proiect, postere, etc.
Beneficiarii finali direcţi sunt populaţia din localităţile rurale din
regiunea de proiect. Aceasta reprezintă o categorie socială cu venituri mici,
dar care pe termen lung va beneficia de efectele de creştere economică prin
intermediul turismului rural. Beneficiarii finali direcţi sunt şi
administraţiile publice locale care pe termen lung îşi vor mări încasările în
urma taxelor şi impozitelor din activităţile turistice. Beneficiarii finali
indirecţi sunt agenţii economici, care pe termen lung îşi vor dezvolta şi
eficientiza activităţile ca urmare a efectului multiplicator al turismului.
Numărul estimat al elementelor din grupurile ţintă este:
 Pensiuni turistice din reţeaua MTMM – 45;
 Intelectuali români din localităţile ucrainene - 15;
 Proprietarii caselor cu potenţial valorificabil prin turismul rural
– 35 în Maramureş (RO), 10 în Transcarpatia (UA);
 Meşteri populari 20 (15 în Maramureş, 5 în Transcarpatia).
162
„Podul Turistic Maramureşan Sighetu Marmaţiei (RO) – Solotvino (UA)”
Numărul estimat al beneficiarilor finali este:

 Populaţia din regiunea rurală aferentă proiectului;
 Administraţii publice locale – 20 (15 - Maramureş (RO), 5 –
Transcarpatia (UA), IMM – uri care produc mărfuri şi
furnizează servicii utilizate în turismul rural.
Alegerea grupurilor ţintă sa făcut ca urmare a identificării necesităţilor
şi constrângerilor pensiunilor turistice din reţeaua MTMM, a meşterilor
populari din regiunea de proiect şi a populaţiei din regiune.
Pensiunile din reţeaua MTMM trebuie să-şi adapteze calitatea
serviciilor conform cerinţelor Uniunii Europene, fiind necesară consilierea
şi promovarea acestora prin intermediul reţelei.
Meşterii populari din regiunea proiectului au fost selectaţi datorită
nevoii acestora de a fi promovaţi împreună cu pensiunile turistice rurale, în
jurul acestor două categorii constituindu-se brandul reţelei.
Intelectualii români din localităţile ucrainene membre în Asociaţia
„Tisa” se caracterizează printr-un nivel scăzut al salariilor, care vor putea fi
completate de venituri din turism rural. Alegerea acestei categorii sociale s-
a bazat pe rezultatele unui studiu realizat în anii 2001-2002 la Univ. Babeş
Bolyai, Facultatea de Geografie din Cluj Napoca, care reliefează procentul
mai ridicat al intelectualilor care au dezvoltat o afacere de succes prin
turismul rural faţă de media populaţiei rurale, care practică activităţi de
turism rural.
Un alt motiv al alegerii grupului pentru instruire este acela că vor
constitui un nucleu de diseminare a ideilor şi abilităţilor noi pe care le vor
învăţa studiind reţeaua agroturistică MTMM, în cadrul regiunii
Transcarpatia (UA). De asemenea pensiunile turistice rurale din Ţara
Maramureşului (RO) vor beneficia şi de experienţa structurilor de cazare
din Transcarpatia (UA), cele din zona Solotvino în special dar şi cele din
Iasinia, când pe durata cursului organizat pentru 15 proprietari de baze de
cazare din Transcarpatia (UA), se va realiza un schimb de experienţă cu
proprietari de pensiuni turistice rurale din Ţara Maramureşului (RO).
Concluzie
Proiectul „Podul Turistic Maramureşan Sighetu Marmaţiei (RO) – Solotvino
(UA)” a fost conceput si implementat sub forma unui demers clasic de
163
geografia turismului, drept consecinţă putand fi replicat cu succes şi in

viitor, cu ajustările de rigoare.
BIBLIOGRAFIE
Boar, N. (2005): Regiunea transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului, Presa

Ciangă, N. (2007), România.Geografia Turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană,
Cluj Napoca;
Cocean, P., Deszi, St. (2001), Prospectare şi geoinformare turistică, Edit. Presa
Cocean, P. (1997), Geografia turismului românesc, Edit. Focul Viu, Cluj Napoca;
164
Conservarea biodiversităţii şi amenajare turistică
în zona lacului Ighiu, Munţii Trascău
Gabriela Adina Lazăr****
Abstract.
– Conservarea biodiversităţii şi amenajare turistică în zona lacului Ighiu,
Munţii Trascău. Lacul Ighiu este localizat în partea sudică a Munţilor Trascău,
denumirea sa fiind dată după localitatea în a cărei apropiere se găseşte. Este
singurul lac din Munţii Trascău format pe fundul unei doline, mărturii ale genezei
sale stând atât malurile abrupte şi forma acestuia, cât şi lipsa văilor care să
alimenteze scurgerea. Unicitatea sa în cadrul unităţii de relief, precum şi valoarea
peisagistică deosebită a împrejurimilor lacului, recomandă amenajarea unei
infrastructuri turistice şi rutiere adecvate, avându-se totuşi în vedere prezervarea
componentelor naturale, atât a celor abiotice cât mai ales a celor biotice dezvoltate
în perimetrul aferent lacului în conformitate cu măsurile de protecţie şi conservare
prevăzute în normativele NATURA 2000. Relieful este dominat de prezenţa
masivului calcaros Ciumerna care străjuieşte laturile vestică, nord-vestică şi nord-
estică ale lacului, cu prezenţa pădurilor de fag în amestec cu gorun, carpen şi ulm,
precum şi a unor mici petice de conifere, preponderent brad. Cu toate acestea,
există şi suprafeţe în care pădurile au fost complet îndepărtate, pentru a face loc
păşunilor şi fâneţelor. Implementarea şi respectarea măsurilor de protecţie impuse
prin normativele NATURA 2000 constituie o condiţie indispensabilă pentru
dezvoltarea socio-economică şi culturală a comunităţilor locale, primii beneficiari a
acestui program fiind chiar locuitorii satului Ighiu. O exploatare raţională a
resurselor de mediu în condiţiile unei dezvoltări ale infrastructurii turistice si
rutiere precum şi prezervarea cât mai cu putinţă a calităţii sistemelor naturale este
singura opţiune viabilă în calea unei dezvoltări sustenabile în regiune, zona lacului
Ighiu oferind în acest caz, condiţii optime de dezvoltare atât pentru componentele
naturale, cât şi pentru cele antropice.
Cuvinte cheie: lacul Ighiu, biodiversitate, habitate prioritare, reţeaua NATURA
2000.
Investeşte în oameni ! FONDUL SOCIAL EUROPEAN, Programul Operaţional Sectorial

****
pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 , Axa prioritară 1. Educaţia şi formarea
profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere,
Domeniul major de intervenţie 1.5. Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul
cercetării, Contract nr: POSDRU/6/1.5/S/3: „STUDII DOCTORALE: PRIN ŞTIINŢĂ SPRE
SOCIETATE”
165
Gabriela Adina Lazăr
1. Introducere
Odată cu aderarea României la structurile Uniunii Europene,
obligativitatea implementării unor reţele de arii protejate, precum şi
suplimentarea celor deja existente a fost una din condiţiile pe care ţara
noastră a trebuit să şi le asume şi să le îndeplinească. Cu toate că, la nivelul
Munţilor Trascău numărul de arii protejate este unul extrem ridicat (o mare
varietate de arii protejate, unele de importanţă geologică, altele importante
sub aspect geomorfologic şi mai ales biologic şi biogeografic), cea mai mare
a acestora funcţionează doar „pe hârtie”, fără a beneficia de un
management adecvat, care să ofere soluţii viabile pentru dezvoltarea
economică şi socială a zonelor în care acestea se găsesc. Trebuie bine
conştientizat faptul că, o conservare a unui areal dat nu presupune o
încetare bruscă a activităţii umane în zona dată, ci implementarea unor
măsuri de protecţie menite a prezerva atât sub aspect calitativ, cât şi
cantitativ arealul dat, precum şi a facilita, într-o manieră cât mai coerentă şi
adecvată o dezvoltare economică şi socială a comunităţilor umane din
regiunea dată. Una din legile ecologiei susţine ideea că „ …natura se pricepe
cel mai bine”. Avându-se în vedere această afirmaţie, atât oamenii de ştiinţă,
cât şi cei implicaţi în implementarea măsurilor de protecţie a ariilor
protejate au considerat de cuviinţă că, cea mai bună măsură de protecţie a
naturii este de nu a mai interveni, fără însă a ţine cont de faptul că, de-a
lungul timpului omul, prin activităţile desfăşurate, a intervenit în
componentele de mediu, modificându-le şi afectându-le sub aspect calitativ
şi cantitativ şi că orice încetare bruscă a activităţii antropice nu poate
diminua instantaneu efectele pe care aceasta le-a provocat. Ba mai mult,
dată fiind activitatea antropică îndelungată, o mare parte a speciilor din
interiorul unui areal protejat are nevoie de o prezenţă antropică constantă
pentru a supravieţui [R. Primack et al., 2002].
În identificarea măsurilor ce se impun pentru conservarea diversităţii
biologice unei regiuni date, trebuie avute în vedere trei aspecte esenţiale:
investigarea şi descrierea lumii vii; înţelegerea efectelor activităţii umane
asupra speciilor, comunităţilor şi ecosistemelor; dezvoltarea unor
metodologii interdisciplinare pentru protejarea şi restaurarea diversităţii
biologice [R. Primack et al., 2002].
166
Conservarea biodiversităţii şi amenajare turistică în zona lacului Ighiu
2. Cadrul natural
Lacul Ighiu (fig. 1) este singurul lac al Munţilor Trascău, format pe
fundul unei doline, mărturii ale
genezei sale stând malurile
abrupte, forma acestuia, precum
şi lipsa unor văi care să
alimenteze scurgerea. Lacul
(cunoscut de localnici şi sub
denumirea de Iezerul Ighiel) este
localizat în partea sudică a
Munţilor Trascău, pe valea
Ighiului afluent al Ampoiului, în Fig.1. Lacul Ighiu (imagine satelitară)
Sursa: Google Earth
partea central – sudică a
platoului calcaros Ciumerna, cu o suprafaţă de 5,5 ha.
Geneza carstică a lacului este destul de evidentă, iar explicaţia formării
acestuia rezidă în câteva trăsături importante: forma lacului, mai ales la
nivele scăzute, se prezintă ca o dolină alungită pe firul văii; malurile lacului
sunt destul de abrupte (fapt ce jutifică prăbuşirea palfonului); lipsa unei văi
care să-l alimenteze prin scurgere superficială permanentă; cele patru văi
nu adc apă decât în timpul ploilor sau a topirii zăpezii; scurgerea apei din
lac se face pe cale subterană, probabil printr-un vechi canal de legatură cu
reţeaua superficială care în parte a fost înfundat [Gr. Pop, Gh. Măhăra,
1965].
Relieful este dominat de prezenţa masivului calcaros Ciumerna care
străjuieşte laturile vestică, nord-vestică şi nord-estică ale lacului, cu
prezenţa pădurilor de fag în amestec cu gorun, carpen şi ulm, precum şi a
unor mici petice de conifere, preponderent brad.
Instituirea regimului de arie protejată a lacului Ighiu s-a realizat prin
decizia nr. 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular
Judetean Alba, urmând ca de-a lungul timpului să apară modificări şi
completări ale cadrului legislativ privind instituirea regimului de arie
protejată, în interiorul Munţilor Trascău existând peste 25 de arii protejate
declarate prin Legea rezervaţiilor naturale de interes naţional nr.5/2000.
Pentru implementarea proiectului Natura 2000 în România şi pentru
completarea bazei de date la nivel european privind suprafeţele naturale
167
care urmează a fi declarate ca arie protejată, au trebuit efectuate o serie de

cercetări referitoare la calitatea mediului, la inventarierea speciilor de
plante şi animale identificate în arealele respective precum şi identificarea
speciilor de importanţă comunitară sau a celor susceptibile la extinctie sau
a celor ecologic importante ca urmare a unor adaptări diferite la condiţiile
de mediu.
Lacul propriu-zis reprezintă zona de protecţie strictă, iar pădurile şi
poienile din cuprinsul lor, pe o suprafaţă de 365 ha constituie zona de
protecţie a lacului, respectiv zona tampon. Aceasta include bazinele de
recepţie a pâraielor ce se varsă în lac şi urmăreşte marginea pădurii din
vecinătatea culmilor Podul Horai (1233 m) şi Dl. Fărcăşoaia (1288 m) la
vest, Muchia Ciumerna (1284 m) şi Poiana Albii (1225 m) la nord, Muchia
Sergii (1276 m) şi Muchia Păltinoasa până la Pârâul Iezer, la circa 500 m în
aval de lac, la est şi dealurile Ponorel (1108 m) şi Grota Pragului (1236 m) la
sud de lac. Lacul Ighiu aparţine sitului de importanţă comunitară (SCI) cod:
RO8023284, cu o suprafaţă totală de 50102.0 ha, inclus de asemenea şi în
lista ariilor de protecţie specială avifaunistică a Munţilor Trascău (SPA),
cod ROSPA 0087 în cadrul căreia suprafaţa administrativ teritorială
cuprinsă în sit este de 13%.
3. Elemante naturale şi antropice în zona lacului Ighiu
3.1. Elemente naturale

Componenta naturală a Munţilor Trascău şi în special cea biotică este
una extrem de variată, reprezentată de o faună dar mai ales floră bogată
sub aspect numeric.
Vegetaţia forestieră este reprezentată de pădurile de fag care se
regăsesc în diferite asociaţii în întreaga unitate, cu segmentări de areale
impuse de aspectele reliefului, caracteristicilor solului precum şi a celor de
natură climatică. Asociaţiile în care specia dominantă este fagul, sunt
încadrate în patru unităţi de vegetaţie [Coldea Gh, 1992]: unitatea F92
păduri carpatice de brad şi fag (Abies alba, Fagus sylvatica); unitatea F63a
păduri carpatice de fag (Fagus sylvatica); unitatea F82 păduri dacice de fag cu
carpen (Fagus sylvatica, Carpinus betulus); unitatea F29 păduri est-carpatice
de gorun cu carpen şi fag (Quercus petraea, Carpinus betulus, Fagus sylvtica).
168
Pădurile carpatice de brad şi fag (Abies alba şi Fagus sylvatica) se

întâlnesc subzonal în partea superioară a etajului montan mijlociu, între
900-1000-1300 m altitudine, pe soluri brune luvice sau brune eu-
mezobazice, uneori şi brune acide, profunde, moderat acide (pH = 5.2-6.2).
În structura verticală a brădeto-făgetelor sunt prezente 3 straturi distincte:
unul arborescent, unul arbustiv şi unul erbaceu. Stratul arborescent are ca
specii codominante speciile Abies alba şi Fagus sylvatica, sporadic
întâlnindu-se speciile de Picea abies şi Acer pseudoplatanus. Partea arbustivă
are ca specii edificatoare Coryllus avelana, Lonicera xylosteum, Daphne
mezereum, Rubus idaeus, Sorbus aucuparia şi Sambucus racemosa. Stratul
erabceu este edificat de specii nemorale printre care, cu pondere mai mare
sunt: Galium odoratum, Oxalis acetosella, Luzula luzuloides, Dryopteris filix-mas
şi Calamagrostis arundinacea.
Pădurile carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Luzula luzuloides şi
Hieracium rotundatum sunt întâlnite pe culmile munceilor şi pe versanţii
puternic înclinaţi, între 600-1000 m altitudine dispersate în masa celorlalte
făgete. Se dezvoltă pe substraturi acide, cu soluri brune, uneori şi pe
podzoluri mijlociu profunde sau superficiale. Speciile caracteristice
întâlnite sunt Hieracium rotundatum şi Festuca drymeia. Structura verticală a
acestor făgete este bine individualizată pe 3 straturi: cel arborescent edificat
de Fagus sylvatica, pe alocuri fiind prezent gorunul (Quercus petraea) şi
mesteacănul (Betula pendula); stratul erbaceu cu dezvoltare neuniformă este
edificat de Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Vaccinium myrtillus,
Calamagrostis arundinacea şi Veronica officinalis; predominante în stratul
muscinal sunt speciile Diacranum scoparium şi Leucobrium glaucum.
Păduri dacice de fag cu carpen (Fagus sylvatica, Carpinus betulus) având
fiind întâlnite la atitudini de 350 – 650 m, la zona de contact dintre Munţii
Apuseni şi Depresiunea Transilvaniei.
Pădurile est carpatice de gorum cu carpen şi fag (Quercus petraea,
Carpinus betulus, Fagus sylvatica). Asociaţia Querco petraea-Fagetum
Răsmeriţă 74 = Carpino-Fagetum Păucă 41 sunt răspândite pe dealurile
piemontane şi versanţii însoriţi din etajul montan inferior şi cel mijlociu,
între 450-700 m altitudine. Solurile pe care vegetează sunt cele eu-
mezobazice şi brune acide, slab scheletice şi mijlociu profunde. Specia
edificatoare este gorunul (Quercus petraea) alături de specii codominante
sau subdominante. Stratul erbos are ca prezenţă şi dominanţă speciile
169
Galium odoratum, Anemone nemorosa, Dentaria bulbifera şi Gleochoma hirsuta,

iar dintre speciile diferenţiale geografice Symphytum cordatum, Festuca
drymeria şi Aposeris foetida.
Cu toate acestea, există şi zone în care pădurea a fost înlăturată pentru
a face loc suprafeţelor destinate pajiştilor şi fâneţelor. Vegetaţia instalată
este una caractersitică pajiştilor secundare cu Festuca rubra, Festuca ovina,
Agrostis tenuis, Lotus corniculatis, Trifolium repens, Narduus stricta
De menţionat este şi faptul că, vegetaţia forestieră îndeplineşte şi o
funcţie turistică reflectată de atractivitatea acesteia, arealele silvice
reprezentând veritabile oaze pentru cei care doresc evadarea din mediul
urban hiperaglomerat. Pădurile, prin liniştea şi calitatea aerului oferite,
reprezintă adevărate „locuri de evadare” şi relaxare, perfect adaptate
nevoilor de petrecere a timpului liber.
Componenta zoogeografică joacă un rol important în sporirea sau
diminuarea atractivităţii turistice a unei regiuni. În cadrul Munţilor Trascău
asociaţiile faunsitice sunt extrem de bine individualizate, atât sub aspectul
speciilor componente, cât şi sub aspectul numărului acestora. Fauna
Munţilor Trascău este la rândul ei în strânsă dependenţă şi interrelaţionare
cu toate elementele cadrului natural, precum şi cu componenta
fitogeografică, speciile fiind reprezentate de diferite mamifere, păsări,
reptile şi amfibieni dintre care, importante din punct de vedere ecologic,
dar şi comunitar sunt: Bombina variegata (cod SCI 1193), Triturus cristatus
(cod SCI 1166), Triturs vulgaris amplensis (cod SCI 4008) dintre reptile şi
mamifere, Callimorpha quadripunctaria (cod SCI 1078), Colias myrmidone (cod
SCI 4330), Eriogaster catax (cod SCI 1074), Euphydryas maturna (cod SCI
1052), Isophya costata (cod SCI 4048), Isophya stysi (cod SCI 4050), Leptidea
morsei (cod SCI 4036), Lucanus cervus (cod SCI 1083), Odontopodisma rubripes
( cod SCI 4052), Pholidoptera transsylvanica (cod SCI 4054).
3.2. Amenajare şi infrastructură turistică

Dată fiind locaţia lacului în apropierea satului Ighiel, prezenţa
antropică este manifestată în principal prin activităţi agro-pastorale
desfăşurate de locuitorii satului din apropierea lacului, o mare parte a
suprafeţelor despădurite fiind destinate păşunilor, fâneţelor sau culturilor
cerealiere. De menţionat este totuşi faptul că, în imediata apropiere a
lacului, suprafeţele existente sunt ocupate în principal de păduri de foioase,
170
unele din ele aflate în custodia Ocolului Silvic Alba şi o parte fiind
proprietate privată, calitatea acestora nefiind periclitată de activitatea
antropică propriu-zisă datorită regimului strict de exploatare a lemnului
impus în urma implementării regimului de arie protejată.
Ca şi infrastructură
turistică în zona lacului Ighiu
trebuie menţionată prezenţa
cabanei Ighiu (fig.2) aparţinând
Ocolului Silvic Alba Iulia, cu
posibiliate de cazare, accesul la
acesată unitate facându-se prin
intermediul unui drum
nemodernizat care pleacă din
satul Ighiel, comuna Ighiu.
De asemenea, activitatea Fig.2. Unitatea de cazare de pe malul lacului Ighiu
antropică manifestată prin turism este prezentă mai ales în sezonul vernal
şi estival, când atractivitatea zonei este mai accentuată, traseele turistice
existente fiind mai accesibile în această perioadă. Există o serie de trasee
turistice, diferite ca şi dificultate, pe care cei pasionaţi de aer curat şi peisaj
deosebit le pot parcurge: unul dintre ele porneşte de la cabana Râmeţ spre
Întregalde, lacul Ighiu şi valea Ampoiţei, altul care poreşte de la Gura
Ampoitei spre Cheile Ampoitei şi lacul Ighiu, precum şi un traseu accesibil
ruteier cu pornire din localitatea Şard spre Ighiu, Ighiel şi final – lacul
Ighiu.
4. Concluzii
Conservarea biodiversităţii, protejarea elementelor naturale biotice şi
abiotice, dar şi a celor de natură antropică este o condiţie indispensabilă a
oricăror măsuri de protecţie a mediului, trebuind totodată avută în vedere
şi dezvoltatrea economică, socială şi culturală a comunităţilor umane aflate
în vecinătatea acestor areale. Implementarea măsurilor de conservare a
naturii în conformitate cu prevederile şi normativele impuse de legislaţia
europeană şi mai ales a celor din Natura 2000 urmăresc exact aceste
obiective, în perimetrul aferent lacului Ighiu exsitând o mare diversitate de
elemente naturale care necesită măsuri adecvate de conservare şi protecţie.
171
Lacul Ighiu, singurul lac la Munţilor Trascău, bine individualizat

spaţial şi cu o mare varietate de elemente naturale oferite reprezintă, unul
dintre importantele puncte de atractivitate tursitică ale regiunii, geneza sa,
spectaculozitatea reliefului înconjurător şi biodiversitatea pe care o
străjuieşte în interiorul său oferind pentru toţi cei care doresc să îi treacă
pragul, un perfect şi minunat loc de petrecere a timpului liber.
Cu toate acestea, fragilitatea naturii şi implicit a elementelor sale biotice
impune practicarea unei forme de turism responsabil, avându-se în vedere
protejarea exact a acelor componente care dau acestui peisaj unicitate şi
specificitate. Chiar dacă, calea de acces spre acest perimetru unic la nivelul
Munţilor Trascău este una dificilă, lacul Ighiu şi zona adiacentă acestuia nu
va duce niciodată lipsă de vizitatori dornici de a admira un peisaj variat în
care elementele naturale au conlucrat parca în mod intenţionat la oferierea
unui cadru natural unic, cu o îmbinare armonioasă aproape perfectă a
componentelor sale.
Bibliografie
Gr. Pop, Gh. Măhara (1965), Lacul Ighiu –aspecte fizico geografice, Natura – Seria
Geografie-Geologie, Nr.4/1965
Ivan Doina coord. (1992), Vegetaţia României, Edit. Tehnica Agricolă, Bucureşti.
Măhara Gh., Popescu-Argeşel (1998), Munţii Trascău, ghid turistic, Edit.
Imprimeriei de Vest, Oradea.
Pătroescu Nardin Maria (1996), Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău: potenţial
ecologic şi exploatare biologică, Edit. Carro, Bucureşti.
Popescu-Argeşel, I. (1977), Munţii Trascău. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei
R.S.R., Bucureşti.
Primack, R., B., Pătroescu Maria, Rozylowicz, L., Iojă C. (2002), Conservarea
diversităţii biologice, Edit. Tehnică, Bucureşti.
172
Posibilităţi de valorificare a potenţialului turistic din
împrejurimile oraşului Beclean
Lăpuşte Geta*
Situat pe teritoriul judeţului Bistriţa–Năsăud, pe culoarul Someşului, în

aval de confluenţa Someş–Sieu, în zona de separare a două mari unităţi de
relief Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan, oraşul Beclean este al
doilea ca mărime după municipiul Bistriţa. Atestat documentar din anul
1235, Becleanul a împlinit anul acesta 774 de ani de la prima sa atestare
documentară.
Importanţa Becleanului este dată în primul rând de amplasarea
teritoriului şi a satelor aparţinătoare la confluenţa celor două râuri,
Someşul Mare şi Şieul, cât şi la intersectia unor artere de circulaţie, oferind
omului condiţii optime trai din cele mai vechi timpuri şi până în prezent.
Deşi are un potenţialul turistic atractiv, până în prezent obiectivele
turistice nu au fost valorificate suficient. Cele mai importante sunt
Herghelia Beclean situată la periferia oraşului şi apele sarate si namolurile
sarate din satul Figa, aparţinător oraşului Beclean.
Crestera cailor la Beclean îşi are originile oficiale în anul 1955, când se
înfiinţează ca unitate de sine stătătoare, dependentă de Direcţia Creşterii
Calului din Ministerul Agriculturii, Depozitul de Armăsari de Montă
Publică Beclean. Această unitate avea ca obiective ameliorarea populaţiei
de cabaline şi refacera efectivelor din acestă zonă a Transilvaniei, cu
păstrarea permanentă a unui nucleu de valoare deosebită.
Potenţialul turistic al zonei băilor Figa constă în apele curative
clorurosodice puternic concentrate şi în nămolul sărat, cu proprietăţi
deosebite de vindecare a diferitelor afecţiuni ale sistemului nervos periferic,
boli ale aparatului locomotor şi ale aparatului genital feminin.
Cu banii proveniţi în marea lor majoritate din fonduri PHARE s-a
început amenajarea viitorului complex balnear Figa Băi. Concomitent cu
*profesor, grad didactic I, la Scoala Generală nr. 1, Bistriţa, b-dul Independenţei, nr. 46, E-
mail: ge22lap@yahoo.com
173
Lăpuşte Geta
acestea, la Beclean au fost reluate lucrările de asfaltare la drumul Beclean–

Figa şi se află în fază finală lucrările de modernizare la DN 17, pe tronsonul
Dej–Bistriţa. Aşadar Becleanul va deveni un oraş turistic, printre cele mai
atractive din judeţul Bistriţa–Năsăud, trezind interesul celor care doresc să
investească în acest domeniu.
In contextul dezvoltarii economice durabile a regiunii de NORD–VEST,
un factor important care se ia in calcul este valorificarea potentialului
turistic al fiecarui spatiu cu potential exploatabil in acest sens. Astfel orasul
Beclean cu imprejurimile sale reprezinta un astfel de potential.
O strategie de dezvoltare a turismului in imprejurimile orasului
Beclean are deja in vedere realizarea unei baze adecvate in localitatea Figa,
care dispune de ape curative cu nămoluri sărate, pădure, produse ecologice
obţinute de gospodarii locului in propriile gospodării si in perimetrul
Hergheliei Beclean, care dispune de un şeptel de cabaline din rasele
Semigreu românesc, varietatea transilvană si Lipiţan, pădure, piste de
antrenament, trasee de echitaţie, instructor, trăsuri de promenadă etc.,
pentru dezvoltarea turismului intern si internaţional, in maniera integrată,
echilibrată, eficientă, adică să cuprindă o mulţime de firme private si
publice care să aducă tot atâtea avantaje culturale, sociale si economice
intregii zone.
Turismul se caracterizează printr-o dinamică ascendentă la nivel internaţional,
naţional, dar si local. Are perspectiva de a dobândi un caracter de masă având in vedere
conţinutul său complex, care poate antrena un important potenţial uman, material si creativ.
Turismul, ca factor dinamizator al economiei locale, are avantajul ca
poate utiliza, in mare masură, materiile prime autohtone, practic
inepuizabile; nu este o activitate consumatoare de multa energie
(energofaga); poate asigura dezvoltarea oricărei regiuni, daca se pune
corect in valoare, chiar pe termen lung, printr-o promovare eficientă poate
aduce numeroase locuri de muncă si deci venituri care să sporească nivelul
de trai al locuitorilor, precum si oportunitatea de a-si valorifica anumite
produse din gospodării. Prin respectarea pricipiilor de dezvoltarea
durabilă, turismul poate reprezenta un mijloc de protejare, conservare si
valorificare a potenţialului cultural, folcloric, religios, arhitectural, prin
luarea unor măsuri de protejare a elementelor naturale si socio-umane.
Un alt punct de atracţie al zonei, al imprejurimilor orasului Beclean îl
constituie situl arheologig unic în Sud–Estul Europei, descoperit în 2007,
când cercetători ai Complexului Muzeal Judeţean Bistriţa–Năsăud, ai
174
Posibilităţi de valorificare a potenţialului turistic din împrejurimile oraşului …
Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântul Gheorghe şi ai

Universităţii din Exeter – Marea Britanie, au scos la lumină acest sit,
constând într-o construcţie întreagă, cu garduri de lemn din alun, pereţi de
bârne, dar şi numeroase artefacte din lemn: un mâner celt, o covată, o
paletă, troace, toate foarte bine conservate datorită sării.
Analizele efectuate într-un laborator din străinătate au stabilit faptul că
obiectele descoperite la Băile Figa datează aproximativ din anii 1000 î.Hr. şi
500 î.Hr, perioadă corespunzătoare sfârşitului epocii bronzului şi
începutului epocii fierului. De asemenea, aici au fost descoperite şi
numeroase fragmente din ceramică de culoare roşie sau neagră, incizate cu
semnul “măturicii”, specific acestei perioade istorice.
Elemente generale privind cadrul natural din zona oraşului

Beclean
Rezultate din interpretarea aerofotogramei de catre dl. asist. univ.
Dumitrache Mihail:
Pozitia geografică:
- Orasul Beclean se situează la intersecţia paralelei de 47°10’47” φ
N cu meridianul de 24°10’43” λ E;
- Herghelia Beclean este poziţionată la 47°10’40” φ N şi 24°13’32”
λ E;
- Băile Figa sunt amplasate la 47°09’50” φ N şi 24°12’22” λ E.
Aşezarea geografică:
- Oraşul Beclean se află situat la limita dintre Câmpia
Transilvaniei si Podisul Someşan, pe partea stângă a râului
Someşul Mare, în imediata adiacenţă sud–vestică a confluenţei
acestuia cu râul Şieu, fiind străbătut de DN 17;
- Herghelia Beclean se poziţionează la 1 km E–SE de oraşul
Beclean;
- Băile Figa sunt înconjurate de Pădurea Cosarga şi se află
amplasate pe un afluent de pe partea dreaptă a Văii Sărate, la
aproximativ 2 km S–SE faţă de oraşul Beclean.
Geologia. Câmpia Transilvaniei a apărut în urma scufundării unei zone
de cute mezo – cretacice peste care s-au depus sedimente de diverse vârste:
paleogene, miocene şi cuaternare cu structură predominant monoclinală,
175
Lăpuşte Geta
uneori slab cutată. Substratul petrografic este format în mare majoritate din
roci sedimentare (argile, marne, gresii) şi în mai mică măsură de roci
vulcanice. În partea nordică a bazinului predomină faciesul grezos.
Prezenţa în substrat a alternanţelor de roci dure (gresii) şi moi (marne,
argile) favorizează fenomenele de deplasare gravitaţională, fapt ce
determină frecvent alunecări de teren.
Relieful arealului geomorfologic, în care sunt cuprinse aceste obiective
turistice, cunoaşte o variaţie lentă, de la dealuri joase la zona culoarelor de
vale şi a luncilor, astfel că majoritatea unităţilor sunt reprezentate prin
platouri şi lunci ale văilor, iar versanţii sunt mai puţin reprezentaţi. Tipul
reliefului dominant este cel erozivo–structural.
Pantele sunt domoale (< 5o) în majoritatea arealului si într-o foarte mică
măsură sunt moderate (5o – 15o).
Altitudinea este uşor variabilă ceea ce determină o energie redusă a
reliefului:
- De la 256 m la 261 m pe teritoriul oraşului Beclean, pentru a
ajunge la 308,5 m în dealul situat la E de oraş;
- În arealul Hergheliei Beclean se încadrează între 291 m si 308,7
m în Dealul Cireşului;
- Băile Figa se situează între 290 m şi 300 m, iar pe dealul din
partea de N a acestora altitudinea ajunge la 316 m.
Expoziţia generală a văii Someşului Mare este sud–vestică (semi–
însorită), asemănătoare fiind şi aceea a oraşului Beclean, pe când expoziţia
Hergheliei Beclean şi a Băilor Figa este nord–vestică (umbrită).
Climatul, privit în ansamblu pentru întreaga regiune adiacentă
orasului Beclean, se înscrie în topoclimatul predominant de dealuri joase, în
care se individualizează topoclimatul de vale. În mod evident pe fondul
zonalităţii climatice, relieful nu imprimă o gradare altitudinală în variaţia
elementelor climatice.
Clima este temperat–continentală moderată, cu ierni lungi şi umede,
veri răcoroase şi anotimpuri de tranziţie (primăvară şi toamnă) mult mai
scurte. Valorile medii multianuale ale temperaturilor aerului variază între 8
0C si 8,5 0C. Perioada cu temperaturi medii peste 0 0C, este în mod obişnuit
din mai până în octombrie, temperaturile medii anuale în lunile calde fiind
mai mici de 22 0C.
176
Cantitatea de precipitaţii prezintă valori medii multianuale de 650 mm

în orasul Beclean si însumează aproximativ 800 mm anual în arealul
Hergheliei Beclean si a Băilor Figa. Ploile torenţiale însoţite de descărcări
electrice se semnalează în perioada călduroasă, când poate cădea şi
grindina. Perioada de secetă se înregistrează la începutul toamnei
(septembrie – octombrie). Stratul de zăpadă se menţine 115 – 135 de zile,
primele zăpezi cad la sfârşitul lunii octombrie, iar ultimele spre finele lunii
aprilie, iar adâncimea de îngheţ în această zonă este de 1 m.
Direcţia predominantă a vânturilor este dinspre V şi NV (cu schimbări
evidente de la iarnă la vară), înregistrând o viteză medie de circa 3,5 m/s.
Apariţia fenomenului de intensificare a vântului este condiţionată de
intensificarea câmpului baric caracterizat prin apariţia şi dezvoltarea unor
zone depresionare. Acestea determină un gradient termic foarte mare, cu o
extensie verticală bine conturată până la circa 900 m. Este antrenată astfel o
masă neomogenă de aer cald şi rece într-o mişcare de vârtej. În procesul de
amestec al acestor mase de aer viteza curenţilor orizontali şi verticali este
deosebit de ridicată – fapt ce explică apariţia vânturilor puternice.
Fenomenul, de obicei, este precedat de ploi abundente ce au ca efect direct
modificarea condiţiilor fizice ale solului (micşorarea coeziunii lui şi slăbirea
aderenţei rădăcinilor la granulele de sol.
Hidrologia.
Bazinul hidrografic al Someşului Mare este situat în regiunea
hidrologică de NV. Râurile Şieu şi Meleş fiind afluenţi de ordinul I pe
partea stângă ai Someşului Mare. Valea Sărată este afluent pe partea
dreaptă al văii Meleş, deci de ordinul II al Someşului Mare.
Viteza apei în albia Someşului Mare este de 0,8 m/s, iar adâncimea
apei variază între 1 şi 1,5 m. Şieul prezintă o adâncime a apei de numai 0,6
m, dar aproximativ aceaşi viteză a apei de 0,8 m/s.
Apele de provenienţă meteorică, băltesc la suprafaţa solurilor sau se
infiltrează în stratele situate deasupra celui de argilă.
Pânza freatică se situează la adâncimi variabile, determinate de formele
de relief, fiind cuprinse între 0,7 m şi 3 m în lunci, la 4 m pe versanţi, iar în
văile afluente aflându-se între 1,2 – 4 m.
Băile Figa dispun de ape curative clorurosodice cu o concentraţie mare
şi nămol sărat, acestea având proprietăţi deosebite de vindecare a
177
Lăpuşte Geta
diferitelor afecţiuni ale sistemului nervos periferic, boli ale aparatului

locomotor şi ale aparatului genital feminin.
Vegetaţia, datorita variabilitatii reduse în spaţiu a condiţiilor fizico–
geografice şi a factorilor ecologici determinanţi, prezintă o mică diversitate
staţională în cadrul arealului, acesta fiind situat în etajul de vegetaţie
deluros de gorunete, făgete şi goruneto–făgete.
Etajul deluros de gorunete, făgete şi goruneto–făgete este caracterizat
printr-o diversitate staţională a tipurilor de vegetaţie.
Climatul mai blând permite instalarea în arborete în proporţie mai
mare a gorunului. De asemenea aici se găsesc condiţii de vegetaţie mai
bune pentru unele specii caracteristice şleaurilor cum ar fi: paltinul,
frasinul, teiul, cireşul şi chiar pentru unele specii exotice ca stejarul roşu sau
nucul negru.
Tipul de pădure este acela de făget de deal pe soluri scheletice cu floră
de mull şi făget de dealuri cu Asperula asarum de productivitate mijlocie.
Arboretele sunt în general cu consistenţă plină, constituite din fag (Fagus
silvatica) la care se adaugă carpenul (Carpinus betulus), mesteacănul sau
paltinul. Subarboretul este slab reprezentat şi constă în special din alun şi
păducel. Pe văile mai umbrite, cu un plus de umiditate şi un minus de
căldură, fagul a fost treptat înlocuit cu carpenul. Pe versanţii mai însoriţi
apare gorunul (Quercus Petræa).
Fauna din zonele colinare joase este reprezentata prin iepuri, şoareci de
câmp, şobolani, hârciogi, potârnichi, prepeliţe, fazani etc., iar domeniul
apelor este populat cu scobar, mreană, clean, somn, lipan.
Solurile sunt reprezentate prin trei clase si patru tipuri.
Din clasa argiluvisoluri/luvisoluri(dupa Sistemul Român de
Taxonomie a Solurilor-SRTS, 2003) au fost identificate două tipuri: brun
argiloiluvial/preluvisol tipic şi brun luvic/luvosol tipic.
Solul brun argiloiluvial tipic/preluvisolul tipic a fost identificat pe o
suprafaţă relativ restrânsă. Are un profil de tipul Ao–Bt–C; moderat acid cu
pH 5,4–6,1, slab humifer (2,7 %) mezobazic (V = 64 %), mijlociu
aprovizionat în azot total (0,13 g %), insuficient aprovizionat în fosfor mobil
(17,6–19,0 mg %), bine aprovizionat în potasiu mobil (16,3–38,7 mg %) luto–
nisipos. Bonitatea inferioară pentru fag şi carpen, datorită volumului edafic
mic din cauza prezenţei scheletului pe profil (40–60 % semischeletic) la care
178
se mai adaugă şi troficitatea scăzută–mijlocie a solului. Pe acest sol se

întâlnesc arborete de fag cu carpen de productivitate inferioară.
Solul brun luvic tipic/luvosolul tipic cu profil Ao–Ee–Bt–C ocupă o
suprafaţă redusă. Este un sol acid cu pH 5,3–5,4, slab humifer (2,9 %)
oligomezobazic (45–58 %) mijlociu aprovizionat în azot total (0,15 g %),
suficient aprovizionat în fosfor mobil (19,1–23,8 mg %), bine aprovizionat
în potasiu mobil (11,7–22,4 mg %), luto–nisipos, de bonitate mijlocie pentru
fag, datorită volumului edafic mijlociu ca urmare a scheletului pe profil
(30–40 % semischeletic). La însuşirile arătate mai sus se mai adaugă o
troficitate medie determinată de conţinutul de humus, baze, azot, fosfor şi
potasiu. A fost identificat în făgete pure.
Din clasa cambisolurilor a fost identificat tipul de sol brun
eumezobazic/eutricambisol.
Solul brun eumezobazic tipic/eutricambisolul are un profil de tipul
Ao–Bv–C acid–moderat acid (pH 5,1–6,5) slab humifer (1,4–2,4 %), mezo–
eubazic (V = 64–88 %), mijlociu aprovizionat în azot total (0,09–0,12 g %),
mijlociu–bogat bine aprovizionat în potasiu mobil (9,8–31,1 mg %), nisipo–
lutos la luto–nisipos–mâlos. Solul brun eumezobazic din acest areal are o
variabilitate foarte mare cu bonitate de la inferioară la ridicată. Predomină
totuşi însuşirile de troficitate inferioară–mijlocie şi o textură uşoară nisipo–
lutoasă, luto–nisipoasă. Bonitate inferioară, în afară de fondul trofic scăzut,
este determinată de volumul edafic util mic, ca urmare a prezenţei
scheletului pe profil (50–60 %) dar şi de panta moderată când solurile sunt
puţin profunde (50–75 cm). Bonitatea superioară este determinată de
volumul edafic mare, o grosime mai mare a solului şi o troficitate mijlocie
sau superioară. Pe acest sol vegetează arborete predominant de fag.
Din clasa spodosolurilor/spodisolurilor a fost identificat tipul de
sol podzol/prepodzol.
Podzolurile/prepodzolurile au fost identificate pe suprafeţe relativ
restrânse. Repartiţia lor în spaţiul analizat are un caracter insular. Profilul
este de tipul Au–Es–Bw–R. Sunt soluri formate într-un climat mai umed şi
mai rece, puternic acide pH = 3,5–4,5, slab saturate în baze de schimb (4–20
%), cu o activitate microbiologică şi aprovizionare cu substanţe nutritive
foarte reduse. Solurile sunt foarte slab fertile şi determină instalarea unei
vegetaţii forestiere de slabă productivitate şi o calitate slabă a materialului
lemnos.
179
Lăpuşte Geta
Obiectivele turistice
Iniţiat de Consiliul Judetean Cluj si Agentia de Dezvoltarea Nord Vest,
proiectul de Creştere a potenţialului balnear al lacurilor sărate din regiunea
de Nord Vest, cuprins in Programul PHARE, se derulează in localităţile
Cojocna, Dej si Figa, care deţin sare, ape clorurosodice si nămoluri sărate,
vor forma, in perspectivă, Circuitul Băilor Sărate.
La FIGA, lucrările au inceput in anul 2008. Se are in vedere amenajarea
a 18 ha de teren cu parcări, spaţii de joacă, terenuri sportive, piscine cu
nămol, bază de tratament. Costurile amenajărilor sunt foarte importante. S-
a realizat pana acum asfaltarea drumului spre Figa (2.000.000 RON);
introducerea gazului metan (600.000 RON) si sunt in curs de amenajare
reţeaua de apă si canalizare, introducerea curentului electric, amenajarea
unor terenuri sintetice de sport, a unei piscine interioare si a unei baze de
tratament, un bazin exterior cu apa sărata, cabine–vestiar, a unei piste la
liziera pădurii pentru plimbări cu trăsurile si caii hergheliei din vecinatatea
imediată, cu care şi-au propus o avantajoasă colaborare.
La HERGHELIA BECLEAN, care dispune de o suprafata totală de 228
ha (din cele 661 ha pe care le-a avut inainte), un sediu si pensiune, in
aceeasi cladire, cu posibilitate de cazare pentru 10 persoane, dispunând de
camere utilate si mobilate complet, cu băi, sală de mese si bucătarie. Orice
turist poate avea la dispoziţie camere cu două si trei paturi, avand baie
proprie, frigider, televizor, unele camere având si balcon cu o liniştitoare
panoramă.
Herghelia are la această dată (sfarsitul anului 2009), un efectiv de 272
cai de rasă, din care 161 din rasa Semigreu Romanesc si 110 din rasa
Lipiţan. Mândria si faima Hergeliei o constituie lipiţanul negru, care s-a
obţinut prin atenta selecţionare a rasei pe linia descendenţilor săi. In
secolele XVIII si inceputul sec. XIX, in anul 1802, in Transivania , pe
paşunile din Tarlişua ale contelui Bethlen, s-au pus bazele celei de a opta
linie de sânge din rasa Lipiţan, anume Incitato, dupa relatările d-lui
dr.Kerekes Zoltan, care a cercetat istoricul hergheliei.
Herghelia dispune de trăsuri ce se pot inchiria pentru plimbări, sănii,
sau oferă posibilitati de echitaţie in incinta Hrgheliei sau in imprejurimi.
Pentru grupuri organizate, există circuite oferite de Herghelia Beclean,
impreună cu Direţia Silvica Bistrita, anume la: Tihuţa (“Dracula”) si Parcul
180
Naţional Munţii Rodnei. Turiştii beneficiază de ghizi, care le inlesnesc

vizitarea unor obiective de mare atracţie a judetului: Colibiţa, Piatra
Fântânele, Poiana Narciselor, Lacul Lala, Vârful Ineu, etc. Circuitele pot
dura o săptamâna. Li se oferă turistilor ecveştri, cai de schimb, cazare,
masă, etc. la cabanele proprietăţi ale RNP Romsilva, in codiţii foarte bune.
La aceste obiective turistice din proximitatea orasului Beclean, se mai
adaugă monumente, un sit arheologic (mai sus mentionat), case memoriale,
biserici, castele (al contelui Bethlen, care a devenit sediul primăriei oraşului
Beclean), mănăstiri etc. incă insuficient puse in valoare, dar in perspectiva
dezvoltării turismului in zonă, se are in vedere reabilitarea şi valorificarea
multora din aceste obiective. Ele incă fac parte din potenţialul turistic
nevalorificat al imprejurimilor oraşului Beclean.
Rămân incă nevalorificate si unele tradiţii ale populaţiei, unele de
origine pagână, cum ar fi cel legat de căsătorie, care se numeste ”Instruţatul
Boului”, pluguşorul, umblatul cu capra, sau altele de origine creştină:
colindatul, umblatul cu Steaua, precum si altele care pot valorifica cultura
si civilizaţia ţărăneasca, agroturismul, colecţii particulare de artă.
Perspectivele dezvoltarii turismului in perimetrul orasului Beclean si
imprejurimi, sunt foarte incurajatoare. Luate in considere, aceste doua
obiective turistice: Figa si Herghelia Beclean, una in curs de amenajare, alta
in extindere, precum si modernizarea DN 17 pe traseul Dej–Bistriţa,
facilitează, pentru oraşul Beclean accelerarea ritmului de dezvoltare
economică, in primul rând prin turism.
Se poate lua in calcul si dezvoltarea altor forme de turism: gastronomic,
avand in vedere posibilităţile de asigurare a coşului de alimente ecologice,
ţinand cont de posibilitatile exploatarii agricole a terenurilor, după cum
reiese din analiza condiţiilor naturale, fizico–geografice, dar si prin
abilităţile localnicilor de a-si prepara in propriile gospodării unele
specialităţi culinare, care au primit de câtva timp avizul organelor
competente: preparate din lapte, carne, legume, fructe, chiar si unele
băuturi: vin, alcool, nectar, ceaiuri, etc. Aceasta forma de turism se poate
asocia cu unele manifestari folclorice specifice satelor din zona sau din
proximitate.
Altă formă de turism cu perspective de dezvoltare, este turismul
religios, având in vedere existenţa unor vechi mănăstiri, care adapostesc
181
Lăpuşte Geta
Sfinte Moaşte ale unor Trăitori Înduhovniciţi care s-au canonizat de pe

aceste meleaguri.
Dezvoltarea turistică a regiunii, induce locuitorilor săi bucuria
apartenenţei unui loc deosebit, binecuvântat, care le sporeşte sentimentele
de solidaritate, de mândrie, de omenie, de ocotire si voluntariat in vederea
imbunătăţirii si protejării lui. Are de asemenea si rolul de a crea habitudini
(obiceiuri) bune populaţiei: de a petrece corect timpul liber, de a socializa
prin contacte multiple cu turisti din toata ţara si din lume, de a beneficia de
tratamente balneare, de a descoperi beneficii neaşteptate atât pentru
sănătate cât si pentru evoluţia lor culturală.
Obiectivele menţionate, la fel ca şi cele cu potenţial de valorificare, pot
deveni si spaţii de loisir, de petrecere a timpului liber pentru locuitorii
judetului Bistriţa–Năsăud, ca alternative la loisir-urile adesea nesănatoase,
pe care le practică: privitul la televizor in exces, sieste prelingite/dormitul,
risipirea timpului prin magazine, lansări in discuţii prelungite fără
beneficiu cu vecinii sau pe stradă, activităţi inutile pe lângă casa,
curiozitatea pana la indiscreţie faţă de ce face semenul nostru, etc., in loc de
practicare a sportului (echitatie, inot, etc.), lectură, informare, pelerinaje,
voluntariat, ocrotirea naturii, descoperirea beneficiilor frumuseţii locurilor
menţionate, etc.
Educarea populaţiei in sensul respectării celei mai mari valori de care
dispune: TIMPUL, adica VIAŢA, prin practici agreabile si eficiente
reprezintă unul dintre cele mai râvnite ţeluri pe care le poate induce
dezvoltarea si corecta popularizare a activităţilor de tiurism si loisir!
182
Oradea – Bratca Depression. The Network of
Communication Ways a Support for Territorial
Development
Claudiu Filimon*
The geographical position of the depression in the West part of the country, its
centring on a hydrographical corridor, the relief by its features, all generated a complex
network of communication ways within the basin.
The development of the communication ways, no matter their type, was the result
of evolution, from social – economical point of view, of existing communities in this area.
An important role in the development of communication ways had also the existence of
some soil and subsoil resources, and also the presence of some urbane areas.
The main communication thoroughfares are centred or follow Crisul Repede’s
course, which facilitated the placing and development of communication ways.
In the same time, the existing communication ways, through diversity, importance
and features, represent elements of support for present and future development of the
human communities that these had to serve.
The geographical position of the depression in the West part of the

country, its centring on a hydrographical corridor, the relief by its features,
all generated a complex network of communication ways within the basin.
The development of the communication ways, no matter their type,
was the result of evolution, from social – economical point of view, of
existing communities in this area. An important role in the development of
communication ways had also the existence of some soil and subsoil
resources (bauxites, woods, limestone, clays) that bring authorities interest,
no matter what kind they were, in the realisation of a network of
communication ways which had to facilitate these resources access and
development.
The main communication thoroughfares are centred or follow Crisul
Repede’s course, which facilitated the placing and development of
* Claudiu Filimon, Universiatea din Oradea, Departamentul de Geografie, Turism si
Amenajarea Teritoriului (DGTAT), Centrul de Studii si Analize Teritoriale (CSAT),

filimonpunct@yahoo.fr
183
Claudiu Filimon
communication ways. Also, it is possible that Crisul Repede to would be

crossed by a commercial road, which connected Aquincum (Panonia) and
Porolissum (The Roman Dacia) since the antiquity (S. Dumitrascu, 1974).
Certainly, the penetration of the migration populations, especially the
Hungarians, was facilitated by the existence of a thoroughfare along Crisul
Repede. Also, in the 13th century, one of the commercial roads, which made
the connection between Buda and Alba Iulia passed through Oradea – Cluj
– Turda (Pop, P., Gr., 1982).
The presence of this thoroughfare facilitated the development of
human settlements of both Crisul Repede’s sides, fact that was registered
by settlements` written documents.
Nowadays, parallel to Crisul Repede is placed also the most important
road thoroughfare that crossed the basin, the European Road E60.
The Road Network

The modernisation of road thoroughfare starts in the 20th century,
more specific, in 1931, when after a signed contract by the Romanian state
and two private societies, one Swedish and the other French, is modernised
among others also the national road Bucuresti – Oradea (Pop, P., Gr., 1982).
After the Second World War and during the Socialism period are built
or modernised the most part of depression’s road network. The European
Road is doubled by a county one, which connected Tileagd and Bucea (Cluj
County) and that crossed basin’s central unit.
At the two types of roads is added also a network of communal roads
which connect settlements within the basin, and settlements and road
thoroughfares of county and national importance.
The road networks that serve the depression totalise 418.8 km, from
which 72.4 km are represented by national roads, the county roads are
128.2 km, and the communal ones are 218.2 km. Concerning depression’s
total area the road network presents a density of 39.8 km/100km2 (Fig.1.,
Tab.1.).
About the modernisation degree the most part of road thoroughfares,
219 km, have easy asphalt coverage, followed by the gravel roads with
116.6 km. The earth roads represent 11% of total, which means 46.3 km.
These earth roads characterize the communal roads which connect the
184
Oradea – Bratca Depression. The Network of Communication Ways a Support…
communal centre to settlements situated at appreciative distances from the

centre. Unfortunately, these features increase the isolation degree of those
settlements and in the same time the ”rejection” character of these
settlements. Through SHAPARD Programme in some communes the local
authorities gained funds for these road thoroughfares` rehabilitation and
modernisation.
These kinds of aspects appear in the following communes: Borod,
Tileagd, Tetchea, Suncuius, Copacel.
By its placing, the national road doubled by a county one, respective by
108 J county roads, the road network determined also the appearance of
two parallel alignments of settlements, both situated along the two main
road thoroughfares. The most part of depression’s settlements are situated
along these parallel road thoroughfares.
Those two road thoroughfares have a vital importance for
depression, the 1st National Road for its economical importance, and 108 I
County Road, because it helps the fluency of a part from the traffic on the
1st National Road, permits the access of tourists within the unit, in Vadu
Crisului – Bratca area, and last, but not least assure the support for the road
transportation of products from Chistag building materials factory.
Fig.1. Oradea – Bratca Depression. The Network of Communication Ways
185
Claudiu Filimon
Tabel 1.Oradea – Bratca Depression. Types of roads and modernisation degree.

Types of roads Leght (km.) %
National roads (DN) 72,4 17,3
Country roads (DJ) 128,4 30,6
Communal roads (DC) 218,2 52,1
Total 418,8 100
Modernisation degree
Asphalt coverage 93,9 km 22,4
Easy asphalt coverage 162,1 km 38,7
Gravel roads 109,9 km 26,2
Earth roads 46,3 km 11
Concrete roads 6,6 km 1,5
The placement of the new road thoroughfare of major importance,
Transylvania highway, on the North part of depression, at approximate 20
km distance, will have an impact also in the development of road traffic. In
present, is difficult to establish the impact of the new thoroughfare, to say if
it is a positive or negative one.
Certainly the actual traffic on the 1st National Road will be more fluent,
according to the present situation, when on Oradea – Piatra Craiului
segment there are frequent cars jams, and as a consequence of this situation
the high number of accidents. On the other hand the redirection of
transport on the highway, especially the hard one, will reduce the income
of small enterprisers (parking places, service – washing, auto store, motel –
restaurant).
Besides the two types of examples that could appear by this time, we
consider that, indifferently by the nearer or further future, in which the
highway will be functional, on all basin’s aspects, but especially the tourist
ones, the road thoroughfares, no matter their level, will have a big
importance.
From the importance point of view of road thoroughfares presented
within the basin we can distinguish the following aspects:
a) thoroughfares of national / European importance, the 1st National
Road Oradea – Bucuresti, with transit role;
b) thoroughfares with importance between counties, the 1st National
Road, part H Alesd – Salaj County, the county Road 108 I
Tileagd – Bucea (Cluj County);
186
c) thoroughfares with importance inside county, the county roads

764 Alesd – Beius, 767 Sambata – Uileacu de Cris – Spinus, 767 B
Tasad – Copacel;
d) thoroughfares of local importance, at this category belong all
communal roads.
The Railway Network

The presence of railway transportation within the basin dates until the
19th century, more specifically from the 8th of September 1870, when the
railway Oradea – Cluj-Napoca was inaugurated (Pop, P., Gr., 1982).
The works at Oradea – Cluj-Napoca railway started in 1868, the harder
part to realise was that between Vadu Crisului and Suncuius. In this sector
were dug three tunnels, and the railway embankment was set over Crisul
Repede at the highest elevation of flood (Chiriac, A., Borcea, L., 2005). A
witness of inhabitants’ material, but human efforts too is the monument
from Topa de Cris rose in the honour of those dead or wounded people
during working time.
Besides this railway, within the basin were built and functioned also a
few industrial railways (Chiriac, A., Borcea, L., 2005).
So, by the coal mining from Borod area is connected the presence of a
railway main line that transported the coal to Vadu Crisului.
The wood processing led to the inauguration of a narrow gauge
railway between Vadu Crisului and Cetea. This railway was the property
of Roche Darvas Business, that hold the Vad – Borod Wood Processing
Enterprise (Chiriac, A., Borcea, L., 2005).
Another industrial railway connected the Refractory Unity of Astileu to
the railway main line. Nowadays, none of these are still working.
Regarding the modernisation degree of the railway main line, this
belongs to double, non - electrification railways. On this railway main line
travels trains belong to the following categories: slow trains, fast trains,
through trains and intercity trains. On all its distance within the basin, the
railway is served by six railway stations, situated in Osorhei, Tileagd,
Alesd, Vadu Crisului and Bratca, to which are added five flag stations for
travellers (Sabolciu. Tetchea, Alesd, Vadu Crisului, Pestera, Balnaca), and
187
Claudiu Filimon
three flag stations for goods trains situated in Sacadat, Telechiu, Butan
(Fig.1.).
Concerning railway station’s importance that from Alesd town took the
first place, even if this station is situated at three kilometres from town,
every day halt here 13 trains which serve people needs. It is about one
intercity train, four through trains, five fast trains and three slow trains.
The second station as importance that serves the depression is the
station from Bratca where halt seven trains, from which one is an through
train, three are fast trains and the other three are slow ones.
In the last years, is seem a reduction not only in trains and travellers
number, but also in stations number, because a part of stations which were
served by superior level trains, are nowadays served by slow trains. In this
situation there are stations from Vadu Crisului and Suncuius, that even if
they are located in an exceptional tourist area, they benefit only by the slow
trains halting. Certainly, the halting of some superior level trains, fast,
through or intercity, should lead at the increasing of tourists’ access in the
area.
The most disadvantage of this railway is represented by the fact that
being non – electrification, plus some speed restrictions imposed by terrain
in some areas, determines even the superior level trains to ”benefit” by
speed advantage just because they halt only on a few stations on the
distance between Oradea and Cluj-Napoca.
The road and railway network from depression presents some
similitude. A feature common for both type of transportation within the
basin is their parallelism.
The second feature is their concentration in the central part of
depression.
The third feature is represented by their need of modernisation, both of
thoroughfare itself, and the mass transmit used in people transportation. In
both cases is asked the need of modernisation for Auto Park and existing
sets of cars forming a train.
Regarding the position of settlements according to the communication ways
we can remark the existence of some settlements that are constituted as
crucial points through the junction between some road channels to railways
ones. The most important settlements are situated in the depression
external division.
188
A first junction point is Alesd town, where we met three road

thoroughfares: the 1st National Road, the part H of the 1st National Road
that makes the connection to Salaj County and the county road 764, which
junctions the county road 108 I. At all these are added the two railway
station, Alesd Station and Alesd Flag Station for travellers.
The second settlement as importance is represented by Tileagd with
two important thoroughfares: the 1st National Road, add 108 I county road,
and also Tileagd Station.
A quite similar situation is met in Osorhei, crossed by the 1st National
Road and the starting point for 767 E county roads and to those is added
also Osorhei Station.
The internal division of depression benefits by the presence of Bratca,
Suncuius and Vadu Crisului settlements that have a station and are crossed
by 108 I county road, and the connection to the national road is done other
through some communal roads, or some county ones (figure). From the
three mentioned settlements, the most privileged position is for Bratca, in
whose station halt fast and express trains.
The setting of settlements in the neighbourhood of the communication
ways shows the favourable position of settlements setting along the
national thouroughfare, the county ones and also the railway. To this
category belongs the most part of depression’s settlements.
From this point of view a lesser privileged position have the
settlements situated at the contact to the mountain frame and hills, situated
at a longer distance by the settlements precinct. In this situation we
mention the following settlements: Galaseni, Hotar, Subpiatra, Cetea,
Balaia, Botean, Husasau de Cris. There are situation when from the
communication ways point of view some settlements, even if they are
situated within the basin’s precinct they are in a very difficult situation. The
most eloquent examples are the settlements Borsa and Calatani.
The communication network analyse (road and railroad) emphasise
some aspects with an important role in territorial development:
Oradea – Bratca Depression’s network of communication ways, by its
disposing and dimension we consider that there is enough for a good
development of antropic activities no matter what their nature are.
A problem that still continues is the modernisation of some parts from
the road thoroughfares, especial for the communal roads and the sets of
189
Claudiu Filimon
cars forming a train modernisation, which serve depression’s travellers

transportation.
The natural limit, through its features, is one favourable for the
network of communication ways setting and development.
The communication ways are the result of the humanisation process
over a prolonged period of time and also of human activities within the
basin.
The present network of communication ways (road, railway)
represents a sustained element of territorial development.
Bibliografie
Cocean, P., coord. (2005), Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest.

Coordonate majore, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Pop, P., Gr.,(1984), România. Geografia Circulaţiei, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
Dumitraşcu, S., (1974), A existat un drum de la Aquincum (în Panonia romană) la
Porolissum (în Dacia romană) pe Crişul Repede?, în Lucrări Ştiinţifice, Oradea, p.
5-8.
*** (2006), Listele drumurilor naţionale, judeţene, comunale, Ministerul
Transporturilor.
www.cfr.ro
190
Cultural landscape typology
Camelia-Ina Gavra*
Abstract
Cultural landscape typology. "Change occurs when objects and processes are
in conflict among themselves or with their environment of formation and
existence," said Mac, in Stiinta mediului (2003), and indeed the cultural landscape
was born of a deep contradiction between human needs and what nature gave to,
or not.
Various human activities (housing, production, etc..) have led to a wide range
of processes and phenomena, which caused, directly or indirectly, alone or
associated, to transform the original landscape, affecting all its components from
the natural abiotic (rock, topography, hydrography, soil, etc.) from the natural
biotic (vegetation and wildlife) and finally on the anthropogenic (objects resulting
from human activities are also affected).
Article seeks to capture the content or cultural landscape classification as an
action designed to highlight the homogeneity or heterogeneity of structural and /
or its functional knowing various genetic and evolutionary factors also defending
the possibility of registering a nuanced range of cultural landscapes in the county
level.
Keywords: cultural landscape, grading criteria, types of cultural landscapes.
Introduction
The term cultural landscape increasingly managed to arouse interest in
various fields: geography, law, regional planning, and public concern, but
not widely understood and applied, and yet there was no dissent regarding
the definition period.
According to some opinions, we can talk about the existence of cultural
landscapes, called by some authors, artificial landscapes which are more or
*Ph.D. Candidate "Investeşte în oameni!" doctorand bursier în "Proiect cofinanţat din

Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007-2013". Department of Regional Geography, Faculty of Geography, Babeş-Bolyai
University, Cluj-Napoca, 5-7Clinicilor St., 400006, Cluj, E-mail address:
camiegav@yahoo.com
191
Camelia-Ina Gavra
less humanized, stemming from the progress of civilization, gradually

transforming the landscape.
To avoid any confusion and to an efficient and clear use of terms, it is
preferable to accept and use the definition given to the cultural landscape
of the European Convention on the landscape, it means "an area as
perceived by people, whose character is the result of the action and
interaction of natural and / or human factors "(The European Landscape
Convention, 2000).
Natural factors (natural characteristics of the place) on the local natural
aspects such as climate, soil, water resources, mineral resources, etc.. are
attributes of the landscape, which set the framework for human actions,
each human activities inducing changes to its human-visible mark is
represented by cultural landscape.
To understand spatial relations, physical characteristics and cultural
interactions and in general to understand how complex the development of
cultural landscapes, their features must be seen as the result of inter-related
systems and spatial and temporal dynamics of the cultural landscape
system.
Together with the development of particular configurations of
civilization, different elements of development (economic, technological,
etc..) occurring in the economy and the policies that I meet and lead to a
significant transformation of the landscape, most times in the evolutionary
sense.
Built landscape increasingly replaced the natural one, each settlement,
each grub for further agricultural and industrial areas have changed the
content of the original landscape, altering temporarily down interaction
between humans and the environment. Therefore the character of the
region should be seen as an expression of how the natural and cultural
landscape elements combine to distinguish the areas between them, giving
a one-way site.
It requires acceptance of the cultural landscape such as the expression
of cultural heritage and the foundation of national identity, as was stated in
the European Convention on Landscape (2000), it can strengthen the
regional economy through effective exploitation of its natural and cultural
resources.
192
Under the approach, the term cultural landscape has a dual meaning
scientific meaning (referring to the theoretical basis through which is
defined, characterized, classified, etc.. Cultural landscape) and practical
(with reference to the possibilities of conservation and recovery potential
cultural landscape). The first approach is needed to be deepened to
establish principles and methodological framework followed in the
research practice of the cultural landscape, while the second approach
should be considered to be the best way of preserving and developing the
capacities of the cultural landscape.
Seen as a complex system, with a specific hierarchical structure and
dynamic imposed by the exchange of matter, energy and information
betwen its components at the same level or different levels hierarchical
structure, cultural landscape system is composed of two distinct categories
of components in constant interaction.
The first category is represented by the natural components (abiotic and
biotic), which are both elements of the cultural landscape and the support
and / or frame of existence and operation of the components of
anthropogenic (man and elements from the activities undertaken by it,
making what the second category of components).
Man, was established in the main factor for conversion of geographical
landscape, since its birth, by introducing new and new changes, temporary or
permanent, to all system components.
The number and intensity changes that were introduced new
anthropogenic elements in the territory, were caused by: human actions to
meet basic needs, population growth, scientific and technical progress, and
not least the current or fashionable (adopted by natives of other nations).
Classification criteria . Cultural landscape typology

Classification of cultural landscape is the action designed to highlight
the homogeneity or heterogeneity of structural and / or its functional and
knowing different evolutionary genetic factors and the possible registration
of a nuanced range of cultural landscapes in the county level.
Any typology is based on rigorous criteria for the classification and
ranking of cultural landscapes and we consider the most appropriate the
following: functional criteria, land use, degree of urbanization, historical
193
Camelia-Ina Gavra
period they belong to, physiognomy, the degree of human intervention, the
degree of conservation, the degree of vulnerability, structure, degree of
specificity.
As economic and technological approaches to functional criteria prevail
among the criteria for the classification of cultural landscapes, as according
to him there are four types of cultural landscapes, each with many
subtypes, imposed by specific territorial, regional, state or area (depending
on the scale of observation).
The first type is the cultural landscape of activities related to housing,
individualized by: houses, villas and blocks of flats in the urban area,
household hearths grouped in rural settlements (gathered, dispersed or
scattered), igloo's, homes built on stilts in some deltas (ex. the Ganges and
Brahmaputra deltas), isolated farms, homes built of mud and vegetation
(characteristic tribes of the Amazon forest), etc..
The second type, that of cultural landscapes related to economic
activities, includes two main subtypes: that of cultural landscapes related to
agricultural activities (distinguishing between arable land, vineyards,
orchards, pastures, meadows, buildings and facilities necessary for the
proper conduct of activities and agricultural barn, stables, silos for grain
storage, etc.) and the cultural landscapes related to industrial activities,
subdivided, in turn, the cultural landscapes related to manufacturing
(highlighted by buildings and facilities for activities related to the
processing of raw materials) and cultural landscapes related to extractive
industries, that latter presenting two versions: the underground and
surface extraction and storage of material resulting from processing in the
form of tailings, ponds, etc..
Cultural landscapes related to transport activities subscribe to the third
type of cultural landscapes determined. Based on functional criteria, are in
turn subdivided into four main subtypes: the first includes cultural
landscapes related to land transport road (whose specific construction and
installation are distinguished in the form of road landscape - from the
simple trail, gravel road, asphalt road, the highway, with various elements
of traffic sign - under form of buildings - bus stations, etc.. -, art works -
bridges, viaducts, tunnels, embankments, etc. -, or various means of road
transport) and those relating to land transport by rail (shown by the inland
194
transport rail and art works related to rail vehicles, buildings and facilities
with specific destination, etc..).
The second subtype includes cultural landscapes related to inland
shipping (on rivers, lakes and navigable channels - each by emphasizing the
specific constructions and installations) and cultural landscapes related to
maritime shipping (including the various maritime transport of passengers,
freight or special - ex. motorboat, ship, aircraft carrier, frigate, etc. - and
some elements of construction and facilities necessary for the proper
conduct of maritime shipping - ex. berth, lighthouse, crane, control tower,
etc. - ).
Cultural landscape related to air transport is the third subtype of
landscapes related to transport, which can be individualized through its
specific elements of air transport means (ex. different types of helicopters,
airplanes, airships, balloons, etc.. ) and specific constructions and installations
(ex. runway, control tower, etc..) materialized in the form of airport
territory.
The last subtype includes cultural landscapes related to special
transport, visible in the area in the form of different types of marks that
signal their presence in the basement (aqueducts, pipeline, etc.), cable for
transmission of electricity and telecommunications, cable transmission with
funicular cable car, gondola, funicular, etc., and the construction necessary
for proper functioning (masts, electricity substations, panels for warn
people about the danger of electric shock, etc.).
Cultural landscapes related to cultural and recreational activities
include many specific elements for individual or group study, leisure and /
or treatment of disease, or intended for the spiritual life (ex. school, theater,
museum, library, home culture, botanical zoo, chalets, hotels, buildings and
equipment specific to various tourist resorts and amusement parks,
mosque, synagogue, temple, cathedral, church, monastery, etc.
Under the second criterion considered in the classification of cultural
landscapes - land use - are the following types of cultural landscapes:
a) agricultural cultural landscapes, whose subtypes are classified based
on the type of land use, are distinguished as the area of cultural landscapes
related to arable land area (highlighted by specific elements such as parcels
of land in different shapes and sizes, separated by ditches, growing timber,
stakes, etc..) cultural landscapes related to pasture and meadow areas
195
Camelia-Ina Gavra
(separated from the other types of agricultural land by ditches, stakes, or

sometimes by wooden fences), haycock, etc. Cultural landscapes related to
land occupied by vineyards and orchards are noted the presence of
vineyards and fruit trees, on terraced land and (usually) with southern
exposition.
b) Regarding the forest cultural landscape, we can be distinguish three
main subtypes, determined in accordance with the type of woody
vegetation, like: cultural landscapes related to forests situated between the
tropics (subdivided into cultural landscapes related to tropical wet forests
and cultural landscapes related to tropical forests seasonal rates), cultural
landscapes related xerophytes subtropical forests, the third subtype was
revealed by cultural landscapes related to forests in the temperate zone
(divided into cultural landscapes related to deciduous forests, cultural
landscapes related to coniferous forests, cultural landscapes relating to
forest mixing).
It should be noted that although these types of cultural landscapes are
called forest, that name does not wish to reveal the natural components of
the geographical landscape but want to customize the type of cultural
landscapes through dominant forest vegetation and its implications in the
way of life and the types of human occupation, activities (ex. using mainly
wood in housing construction, bridges or practice of crafts for processing
various types of wood vegetation purposeful visible in the landscape, etc.).
c) As regards "other categories of land use, generic name assigned to
other types of land (to those on which were grouped above the main types
of cultural landscapes) with the usual destination or special, may be
assigned different cultural landscapes such as cultural landscapes related to
buildings (including dwellings as houses, villas, blocks of houses, buildings
intended for industrial production, buildings intended for services, etc..)
cultural landscapes related to military polygons (with specific plants),
cultural landscapes related to airports (ex. track, etc..) cultural landscapes
related to river courses (river bottom, woody vegetation and grass
hydrophilic, specific elements of regularization of rivers, various types of
bridges, etc.).
The degree of urbanization is included as the third criterion on which
were caused these subtypes of cultural landscapes: a) rural cultural
landscapes (which include administrative areas of land included in the
196
category rural areas), subdivided into village cultural landscape, cultural

landscape small woods, hamlets cultural landscape, cultural landscape of
isolated farms, etc. b) urban cultural landscapes (which include areas of
land included urban administrative category) subdivided into suburban
cultural landscape, cultural landscape of cities, metroplolitan cultural
landscape, and cultural landscape of conurbations (each of the various
elements emphasizing the local specific).
After the historical period to which they belong (in which they
occurred), it can distinguisher two types of cultural landscapes, the current
cultural landscapes (most are landscapes in which human elements that
compose it were created in the current historical stage) and historic cultural
landscapes (representing "cultural landscapes created before the historical
phase that where we are"†††† considering that the historical period before
the present one, can be subdivided into several periods, noting the existence
of several subtypes of cultural landscapes, according to each historical period in
part.
According to physiognomic criteria, type required by dominant cultural
landscape in the territory (ex. if in certain area dominates the agricultural land use
there is a agricultural cultural landscape).
Depending on the degree of human intervention is noted three types
of landscapes: the cultural landscape (landscape altered by various
anthropogenic interventions in the anthropogenic landscape components
outnumbered and / or quality of the natural - ex. industrial sites, city,
airport, surface mining, etc. -), enlighten landscape (landscape that
distinguishes human intervention, but still retains many elements of the
original landscape - ex. forests, small rural towns outside the city -) and
weak enlighten landscape (the landscape be found a few human elements,
which greatly affects the image of landscape - ex. high mountains, deserts,
etc. -).
As the degree of conservation are: well-preserved cultural landscapes
(ex. landscape renowned metropolitan cities), poorly preserved cultural
landscapes (landscape villages affected by depopulation), and cultural
landscapes disintegrated (ex. Abandoned village landscape).
Stoica, Flavia, Schreiber, W., Peisaje culturale istorice, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2008,
††††
pag. 7.
197
Camelia-Ina Gavra
Regarding the vulnerability degree, it may exist in the territory

vulnerable cultural landscapes (ex. in mining areas within the mine is
abandoned, in areas within the land degraded by excessive grazing, etc.),
relatively stable cultural landscapes (ex. Arable land landscape) and stable
cultural landscapes (ex. rural landscape of the Alps).
Depending on their structure can be identified homogeneous cultural
landscapes (ex. built-up area of rural settlements) or heterogeneous cultural
landscapes (ex. outside of settlements in occupied land falling with
vineyards and orchards, pasture and meadow land).
Given the degree of specificity it may be: specific cultural landscapes
(characteristic of certain areas / regions) and non-specific cultural
landscapes, which can be defined as cultural landscapes resulted by
"importing", (building) of specific cultural elements of other regions,
civilizations, religious groups, etc..
It can thus conclude that it is necessary to accept all types of cultural
landscape as an expression of cultural heritage and as the foundation of
national identity, as was stated in the European Convention on Landscape
(2000) it can strengthen the regional economy through effective exploitation
of its natural and cultural resources.
References
Cocean, P. , 2005, Geografie Regională, Ediţia a II-a revazută şi adăugită, Editura

Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Draguţt, L. , 2000, Geografia peisajului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
Fellman, J., Getis, A., Getis, Judith, 1990, , Human Geography. Landscapes of Human
Activities, Univ. of Illinois, USA.
Glink C., Meyer, H-H., Schottke Maja, 2007, Historical Cultural Landscapes in
Romania, în Romanian Review of Regional Studies, Vol. III, Nr. 2.
Koreleski, K. , 2003, An Outline of the Evolution of Rural Cultural Landscapes in
Poland, în revista Romanian Review of Regional Studies, Vol. III, Nr. 2, 2007.
Mac, I., Ştiinţa mediului, Editura Europontic, Cluj-Napoca.
Meyer, H-H., Glink, C., Schottke Maja, 2008, Catalogue and Register of Cultural
Landscape Elements, în Infrastructure and Ecology of Rural Areas, Polish
Academy of Science, Cracow.
Stoica, Flavia, Schreiber, W. , 2008, Peisaje culturale istorice, Editura Argonaut, Cluj-
Napoca.
198
Teaci, D. , 1983, Transformarea peisajului natural al Romaniei, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti.
Orlat, analiză geodemografică
Misachevici Adriana*
I.1. Harta judeţului Sibiu
* Profesor Colegiul tehnic “Independenţa”, Sibiu
200
I.2. Rezumat.
Prezenta lucrare îşi propune să analizeze principalele aspecte geodemografice

ale comunei Orlat, cu dorinţa de a face cunoscută o zonă cu diverse resurse de
dezvoltare economică.
Recensământul populaţiei reprezintă o operaţie administrativă şi statistică de
înregistrare a unor date asupra populaţiei unui teritoriu, după caracteristici
demografice, social- culturale şi economice.
Acţiuni de mare amploare şi complexitate, recensămintele populaţiei s-au
efectuat din cele mai vechi timpuri şi pe teritoriul ţării noastre, cronica statisticii
oficiale din România, consemnând preocupări încă de la Unirea Principatelor din
1859.
Ultimul recensământ, din martie 2002 reprezintă cel de al zecelea, organizat
pe principii moderne în ţara noastra.
Scopul fundamental al recensămintelor este acela de a oferi informaţii
esenţiale pentru politicile guvernamentale în domeniul economic şi social, inclusiv
pentru dezvoltarea umană.
Compararea datelor furnizate de aceste recensăminte consemnează faptul că
populaţia şi structura ei demografică au înregistrat în această perioadă evoluţii,
tendinţe şi mutaţii noi. Ele au fost determinate sau influenţate de acţiunea unui
complex de factori de natură politică şi economică specifici fiecărei perioade.
Modificările structurale care s-au produs în toţi aceşti ani au condus la apariţia
unor fenomene specifice de ordin cantitativ dar şi calitativ atât în ceea ce priveşte
evoluţia numărului populaţiei, cât şi a caracteristicilor ei socio-demografice sau
economice, fapt remarcat şi la nivelul comunei Orlat.
I.3. Evoluţia numerică a populaţiei şi potenţialul demografic al

comunei Orlat
Tabelul nr.1. Evoluţia populaţiei comunei Orlat în perioada 1930-2002.

Anii 1930 1956 1977 1992 2002
Populaţie / Total 2229 2702 3270 3363 3271
Analiza datelor din tabelul nr.1 înregistrate în urma recensămintelor

populaţiei, evidenţiază creşterea acesteia în intervalul 1930-1992, de la
2229 persoane în 1930 la 3363 în 1992, reprezentând 1134 persoane, adică cu
50,87% şi cu un spor mediu anual de18,19 persoane/an, ca după această
perioadă, populaţia comunei Orlat să înceapă să scadă, fenomen
caracteristic întregii ţări, în dificilul proces de tranziţie, de reformare a
201
Misachevici Adriana
economiei şi a unei societăţi pe calea democraţiei, reflectat printr-un spor

natural din ce în ce mai redus şi a unui spor migratoriu ridicat.
Astfel, în intervalul 1930-1956, populaţia a crescut cu 21,2%, respectiv
cu 473 persoane, de la 2229 locuitori în 1930 la 2702 în 1956, rezultând un
spor mediu anual de 18,19 persoane/an, ca urmare a afirmarii primelor
activităţi cu caracter capitalist, ceea ce a determinat schimbări în procesul
demografic şi de diferenţiere socială a populaţiei.
Evoluţia ascendentă a numărului de locuitori este caracteristică şi
următoarei perioade 1956-1977, când populaţia comunei Orlat a crescut de
la 2702 locuitori în 1956 la 3270 locuitori în 1977, adică cu 568 locuitori ,ceea
ce reprezintă o creştere cu o valoare procentuală aproximativ egală cu a
perioadei anterioare şi anume cu 21,02% şi cu un spor mediu anual de 27,04
persoane/ an.
Această creştere a numărului de locuitori este pusă pe seama măsurilor
coercitive demografice din sistemul socialist, fenomen caracteristic de altfel
întregii ţări şi resimţit şi la nivelul comunei Orlat.
Intervalul următor 1977-1992 prezintă o relativă creştere a numărului
de locuitori de la 3270 locuitori în 1977 la 3363 locuitori în 1992, adică o
creştere cu 93 locuitori, ceea ce procentural reprezintă o creştere cu 2,84% şi
cu un spor mediu anual de 6,2 persoane /an, cea mai mică valoare
înregistrată în perioada 1930-1992, cu toate că anul 1992 reprezintă apogeul
creşterii demografice.
Perioada dintre recensămintele anilor 1992-2002 evidenţiază mutaţii
semnificative în numărul şi structura populaţiei, diferite de cele care au
avut loc în deceniile anterioare.
Populaţia stabilă a comunei Orlat, conform datelor recensământului
din 2002 a fost de 3271 persoane faţă de 3363 persoane în 1992, mai mică cu
92 persoane, rezultând o scădere cu 2,81% decât la recensământul anterior
şi cu un deficit mediu anual de 9,2 persoane /an.
Această situaţie, specifică, de altfel întregii ţări s-a creat datorită unui
spor natural negativ înregistrat în ultimii 10 ani cât mai ales datorită
emigrării masive a populaţiei de etnie germană.
Direcţia predominant descendentă marchează importante consecinţe
negative demografice, prin ceea ce numim « îmbătrinire demografică »
specifică de altfel întregii ţări, precum şi prin scăderea potenţialului de
muncă pentru viitorii ani.
202
In cadrul judeţului Sibiu, comuna Orlat se numără printre localităţile în

care populaţia s-a menţinut la un nivel relativ constant, respectiv cu un
ritm de creştere a populaţiei de 1,3% în perioada dintre recensămintele
anilor 1992-2002.
Tabel nr.2. Evoluţia numerică a populaţiei comunei Orlat între 1930-1977.
Comuna 1930 1956 Diferenţa % Pers./an 1956 1977 Diferenţa % Pers./an
Orlat 2229 2702 473 21,2 18,19 2702 3270 568 21,02 27,0
Tabel nr.3. Evoluţia numerică a populaţiei comunei Orlat între 1977-2002.
Pers./a
Comuna 1977 1992 Diferenţa % Pers./an 1992 2002 Diferenţa %
n
Orlat 3270 3363 93 2,84 6,2 3363 3271 -92 -2,81 -9,2
Evolutia populatiei comunei Orlat in perioada 1930-2002
4000
3000
Nr.loc.
2000
1000
0
1 2 3 4 5 6
Nr.loc. 2229 2702 3270 3363 3271
Anii 1930 1956 1977 1992 2002
ANII
Nr.loc. Anii
203
Misachevici Adriana
Ritmul de crestere a populatiei comunei Orlat
25
21,2 21,02
20
Rirm % 15
Series1
10
5 2,84 2,81
0
1930-1956 1956-1977 1977-1992 1992-2002
Series1 21,2 21,02 2,84 2,81
Perioada
Analiza curbei demografice

Analiza curbei demografice prezintă următoarele particularităţi:
intervalul dintre recensămintele anilor 1930-1956 prezintă o direcţie
ascendentă, determinată de un spor natural ridicat după cel de-al doilea
război mondial,cu un ritm de creştere de 21,2%, respectiv 18,19
persoane/an.
Urmează între 1956-1977 tot o evoluţie ascendentăa curbei
demografice, cu un ritm de creştere de 21,02%, respectiv 27,04
persoane/an, ca o consecinţă a unei legislaţii privind controlul natalităţii.
Direcţia ascendentă se menţine şi în intervalul 1977-1992, an ce
reprezintă punctul culminant al curbei demografice, dar cu un ritm de
creştere mai mic faţă de perioadele anterioare, respectiv 2,84%, adică 6,2
persoane/an.
După 1992 până în 2002, direcţia curbei este descendentă, cu un ritm
negativ de -2,81%, respectiv -9,2 persoane/an, ca o consecinţă a unui spor
natural negativ şi a unui spor migratoriu în creştere, rezultând tendinţa de
« îmbătrânire demografică ».
204
CURBA DEMOGRAFICĂ A COMUNEI ORLAT INTRE ANII 1930-2002.
Curba demografica
4000
3500 3363
3270 3271
3000
2702
2500
Nr.loc.
Anii 2229
2000 1930 1956 1977 1992 2002
Nr.loc.
1500
1000
500
0
1 2 3 4 5
Anii 1930 1956 1977 1992 2002
Nr.loc. 2229 2702 3270 3363 3271
Anii
I.4. Densitatea populaţiei comunei Orlat

Modul cel mai expresiv de analiză a repartiţiei populaţiei unui anumit
teritoriu îl reprezintă calculul densităţii populaţiei.
In ceea ce priveşte, densitatea medie a populaţiei,care reprezintă
raportul dintre numărul de locuitori şi unitatea de suprafaţă ocupată,
comuna Orlat se înscrie sub media pe judeţ şi pe ţară.
Astfel, la nivelul comunei Orlat, aşa cum reiese din datele tabelului nr.
4. densitatea medie a populaţiei era în anul 2002 de 55,42 loc./km², mai
mică decât valoarea înregistrată la nivel de judeţ, de 81,6 loc./km², dar şi
faţă de cea pe ţară de 91 loc./km².
Valorile reduse ale densităţii populaţiei se înregistrează datorită
întinselor suprafeţe de pădure, dar şi de fâneţe de care dispune comuna
Orlat.
Tabel nr.4.Densitatea medie a populatiei comunei Orlat in anul 2002.
Densitatea medie a
Populaţie (loc.) populaţiei
Comuna Suprafaţa (km²).
2002 (loc./km²)
Orlat 59,02 3271 55,42
205
Misachevici Adriana
HARTA DENSITĂŢII POPULAŢIEI JUDETULUI SIBIU.
II. 1. Populaţia totală pe sexe la nivel de comună
Tabel nr. 5.Populatia totala a comunei Orlat pe sexe intre anii 1930-2002
Comuna Sex 1930 1977 1992 2002
(populaţie (populaţie (populaţie (populaţie
stabilă) stabilă) stabilă) stabilă)
Orlat A.S. 2229 3270 3363 3271
Orlat M. 1035 1525 1544 1552
Orlat F. 1194 1745 1819 1719

Analizând datele din tabelul nr.5 se observă că populaţia feminină
depăşeşte în toţi anii analizaţi populaţia masculină, cu procente cuprinse
între : 7,12% în 1930; 6,72% în 1977 ; 8,16% în 1992 şi 5,10% în 2002.
206
Acest fapt se datorează mai multor factori printre care amintim:

participarea la cel de al doilea război mondial, proporţia pe sexe a
născuţilor vii, mortalitatea diferită pe sexe, migraţia externă în favoarea
bărbaţilor.Situaţia pe sexe la nivelul recensămintelor se prezentă astfel : în
anul 1930, populaţia masculină reprezenta 46,44% adică 1035 persoane, pe
când cea feminină era în număr de 1194, adică 53,56% , cu 159 femei mai
mult decât bărbaţi, ceea ce reprezintă procentual 7,12%.
In anul 1977, din 3270 persoane, 1525 erau de sex masculin, adică
46,64% şi 1745 erau de sex feminin, adică 53,36%, cu 220 persoane de sex
feminin mai mult, reprezentând 6,72%.
Cea mai mare diferenţă din intervalul analizat a fost înregistrată în anul
1992,când populaţia feminină a înregistrat faţă de cea masculină un plus de
275 persoane,adică 8,16%, dintr-un total de 3363 persoane din care 1544
erau de sex masculin, adică 45,92% şi un număr de 1819 erau de sex
feminin, adică 54,08%.
La nivelul recensământului din 2002, situaţia prezintă cea mai mică
diferenţă procentuală dintre cele doua sexe, respectiv de 5,10%, adică un
plus de 167 persoane de sex feminin, dintr-un total de 3271 persoane, din
care sexul masculin reprezenta 1552 persoane, adică 47,45% şi 1719
persoane de sex feminin, adică 52,55%.
Comparativ cu judeţul Sibiu, unde ponderea populaţiei masculine este
relativ similară cu cea a populaţiei feminine, la nivelul comunei Orlat,
conform datelor recensămintelor, populaţia feminină depăşeşte ponderea
medie, faţă de populaţia masculină, în tot intervalul analizat.
Tabel nr.6. Populatia totala a comunei Orlat pe sexe intre anii 1930-2002
dife % dife dife dife
loc. sex 1930 renţa 1977 renţa % 1992 renţa % 2002 renţa %
F/M F/M F/M F/M
Orlat A.S. 2229 159 7,12 3270 220 6,72 3363 275 8,16 3271 167 5,10
Orlat
M. 1035 46,44 1525 46,64 1544 45,92 1552 47,45
F. 1194 53,56 1745 53,36 1819 54,08 1719 52,55
207
Misachevici Adriana

Populatia pe sexe la nivel de comuna in anul 1930
0% 0%
Populatia pe sexe la nivel

de comuna in anul 1930
46%
Masculin 54%
Feminin
0%
0%
Populatia pe sexe la nivel de

comuna in anul1977
47%
Masculin 53%
Feminin
0%
0%

comuna in anul 1992
46%
Masculin 54%
Feminin
208
0%
0%

comuna in anul 2002
47%
Masculin 53%
Feminin
II.2 Populaţia stabilă pe grupe de vârstă, la nivel de comuna

Orlat
Tabel nr. 7.Populatia stabila pe grupe de varsta, la nivel de comuna Orlat in anul 1930.
Comuna/ 1930 Sex 0-19 ani 20-64 ani 65 şi peste
2229 loc.
Orlat A.S.
1007 1053 169
Orlat M.
453 504 78
Orlat F.
554 549 91
Comuna /1977 Sex 0-19 ani 20-64 ani 65 şi peste
3270 loc.
Orlat A.S.
1312 1654 304
Orlat M.
555 823 147
Orlat F.
757 831 157
209
Misachevici Adriana
3363 loc.
Orlat A.S.
1288 1789 286
Orlat M.
527 900 117
Orlat F.
761 889 169
Tabel nr. 10. Populatia stabila pe grupe de varsta, la nivel de comuna Orlat in anul 2002.
3271 loc.
Orlat A.S.
958 1931 382
Orlat M.
401 975 176
Orlat F.
557 956 206
Populatia pe grupe de varsta, la nivel de comuna in anul 1930

0%
0%
8% 0%
Populatia pe grupe de varsta, la nivel
de comuna in anul 1930
0-19 ani
45%
20-64 ani
peste 65 ani 47%
210
9% 0%
0-19 ani 40%

20-64 ani
peste 65 ani
51%
9%
38%
0-19 ani
20-64 ani
peste 65 ani
53%
Populatia pe grupe de varsta, la
nivel de comuna in anul 2002
0%
12%
29%
0‐19
ani
59%
211
Misachevici Adriana
Analizând datele înregistrate în cadrul recensămintelor din anii 1930,

1977, 1992, 2002 şi cuprinse în tabelele nr. 7,8,9 şi 10 se observă, că evoluţia
în timp şi spaţiu a celor trei mari grupe de vârstă a prezentat aspecte
diferite, reflectând astfel, dinamica populaţiei comunei Orlat.
Grupa de vârstă de la 0-19 ani, considerată grupa populaţiei tinere,
reprezenta în anul 1930, 45,17% , practic cea mai mare valoare din
intervalul analizat, datorită uneinatalităţi în creştere după primul razboi
mondial, în comparaţie cu 40,12% în anul 1977,cu 38,29% în 1992 şi cu
29,28% în 2002, procentual semnificând o îmbătrânire demografică a
populaţiei, cu o scădere în timp de 72 ani, cu 15,89%, deci o rezervă
diminuată a forţei de muncă pentru viitorii ani.
Putem specifica totusi, că la nivelul anilor 1930 şi 1977, ponderea
populaţiei între 0-19 ani reprezenta peste 40% din totalul populaţiei,
încadrând comuna Orlat în rândul
Analizând datele înregistrate în cadrul recensămintelor din anii 1930,
1977, 1992, 2002 şi cuprinse în tabelele nr.7,8,9 şi 10 se observă, că evoluţia
în timp şi spaţiu a celor trei mari grupe de vârstă a prezentat aspecte
diferite, reflectând astfel, dinamica populaţiei comunei Orlat.
Grupa de vârstă de la 0-19 ani, considerată grupa populaţiei tinere,
reprezenta în anul 1930, 45,17% , practic cea mai mare valoare din
intervalul analizat, datorită unei natalităţi în creştere după primul razboi
mondial, în comparaţie cu 40,12% în anul 1977, cu 38,29% în 1992 şi cu
29,28% în 2002, procentual semnificând o îmbătrânire demografică a
populaţiei, cu o scădere în timp de 72 ani, cu 15,89%, deci o rezervă
diminuată a forţei de muncă pentru viitorii ani.
Putem specifica totusi, că la nivelul anilor 1930 şi 1977, ponderea
populaţiei între 0-19 ani reprezenta peste 40% din totalul populaţiei,
încadrând comuna Orlat în rândul localităţilor cu o populaţie tânără, pe
când pentru anii 1992 şi 2002 se remarcă tendinţa de îmbătrânire
demografică, specifică , de altfel întregii ţări.
Grupa 20-64 ani, considerată grupa populaţiei adulte înregistrează de-
a lungul celor 72 ani analizaţi un mers ascendent.
Astfel, în anul 1930 populaţia adultă reprezenta 47,25% din totalul
populaţiei, în 1977 totaliza 50,58%, în 1992 era de 53,19% pentru ca în anul
2002 să fie de 59,03%, practic cea mai mare valoare din intervalul analizat,
rezultând o forţă de lucru viguroasă.
212
Spre deosebire de primele două grupe de vârstă cu un mers fluctuant,

cu valori în scădere, pentru populaţia tânără şi în creştere pentru populaţia
adultă, populaţia bătrână, de 65 ani şi peste prezintă valori destul de mari
în intervalul analizat.
Pentru anul 1930, populaţia bătrână se menţinea în jurul procentului de
7,58% din totalul populaţiei, în 1977 înregistra 9,29%, în 1992 deţinea 8,50%,
pentru ca în anul 2002 să atingă valoarea maximă din cei 72 ani analizaţi şi
anume de 11,67%.
Creşterea grupei populaţiei bătrane este urmarea ridicării duratei
medii de viaţă, a deplasării masive a populaţiei adulte spre mediul urban
şi nu în ultimul rând a unui spor natural aflat în scădere.Această creştere a
numărului populaţiei de 65 ani şi peste nu este un fenomen izolat, ci este
caracteristic întregului judeţ, cu o valoare de 16,3% în 2002, similară celei de
la nivelul întregii ţări, afectată de procesul de îmbătrânire demografică.
Pentru o mai buna evidenţiere a structurii pe grupe de vârstă şi sexe, a
consecinţelor acestor structuri, dar şi pentru a stabili măsurile ce se cuvin a
fi luate, am întocmit ca element de referinţă – piramida vârstelor.
Analizând forma piramidei vârstelor, comparativ la nivelul celor două
recensăminte 1977 şi 2002 observăm că ambele piramide au înregistrat
oscilaţii pe ani şi grupe de vârstă şi sexe.
Astfel, în 1977, grupa populaţiei tinere care formează baza piramidei şi
reprezintă potenţialul forţei de muncă a fost mai mare în comparaţie cu
2002.Totusi, piramida are cele mai mari dimensiuni la recensământul din
1977, la nivelul grupelor de vărstă de 0-4 ani şi 5-9 ani, atât pentru bărbaţi
cât şi pentru femei, urmarea celui mai mare contingent înregistrat în anul
1967, comparativ cu o bază îngustă pentru aceleaşi grupe de vârstă şi sexe,
cuprinse în datele recensămintelor din 2002, ca urmare a unei natalităţi în
scădere şi a unui spor natural negativ.De dimensiuni egale pentru cele
două piramide atât la femei cât şi la bărbaţi sunt nivelul grupelor de vârstă
10-14 ani şi 15-19 ani, ca urmare a stabilirii unui echilibru pe cele două
sexe.Grupa 20-60 ani, populaţia adultă prezintă cele mai mari contraste la
nivelul grupelor de vârstă 30-34 ani.
Comparând valorile înregistrate pe grupe de vârstă şi sexe la nivelul
grupelor de vârstă 30-34 ani, observăm că pentru anul 1977 reprezintă unul
din cele mai mici segmente, cu cele mai mici valori ale populaţiei adulte,
urmarea consecinţelor celui de al doilea război mondial, pe când la nivelul
213
Misachevici Adriana
anului 2002, grupa de vârstă 30-34 ani pe cele două sexe reprezintă cel mai
mare segment, cu cele mai mari valori ale populaţiei adulte, fiind de fapt
contingentul anului 1967.
Valorile cele mai mici inregistrate pentru ambele piramide, cu un
aspect mult îngustat, mai ales la bărbaţi se observă la grupa de vârstă 55-59
ani, ambele născute în perioada celor două războaie mondiale, perioadă
puternic framântată istoric, dar şi datorită unor boli cardiace şi accidente
vasculare în rândul populaţiei masculine.
Grupele de la 60 ani şi peste, pentru ambele piramide sunt tot mai
reduse numeric, mai mult la bărbaţi decât la femei, cu două excepţii: în
anul 1977 pentru grupa 70-74 ani şi în 2002 pentru grupa 65-69 ani.Ambele
piramide prezintă totuşi o creştere numerică la aproape toategrupele
populaţiei vârstnice, consecinţa unei longevităţi mai mari, dar cu o
îngustare evidentă spre partea superioară a acestora.
Piramida vărstelor - 1977
214
Piramida vărstelor - 2002
II.3. Populaţia stabilă, după religie, la nivel de comună
Tabel nr.11. Populaţia stabilă, după religie, la nivel de comună în anul 1930
comuna populaţie orto greco- romano- refor evan mozaic adven nedecla
stabilă docşi catolici catolici maţi ghelici tişti raţi.
1930
Orlat 2229 289 1842 47 18 18 3 9 5
Tabel nr.12. Populaţia stabilă, după religie, la nivel de comună în anul 1930.
comuna populaţie orto greco- romano- refor baptişti adven alte ateu
stabilă docşi catolici catolici maţi tişti religii
2002
Orlat 3271 3243 4 3 9 4 3 4 1
Evoluţia structurii populaţiei din punct de vedere confesional a fost

puternic influenţată de-a lungul timpului de schimbările socio-politice de la
nivelul întregii ţări.
Locuitorii comunei Orlat au fost dintotdeauna creştini.
Informaţii asupra religiilor practicate ni le-au oferit datele
recensămintelor populaţiei din anii 1930 şi 2002, deoarece recensămintele
215
Misachevici Adriana
anterioare nu au înregistrat religia populaţiei, abia în 2002 s-au mai făcut

asemenea înregistrări.
Astfel, în anul 1930 din totalul de 2229 locuitori, aproape majoritatea
erau greco-catolici, adică 1842 persoane, reprezentând 82,63% din totalul
populaţiei. In ordine descrescătoare au fost înregistraţi : ortodocşii cu 289
persoane, adică 12,96%, romano-catolicii cu 47 persoane, adică 2,11%, reformaţii
şi evanghelicii, fiecare cu un număr de 18 persoane, adică 0,80%, adventiştii cu 9
persoane, adică 0,40%, cultul mozaic cu 3 persoane, adică 0,13% şi nedeclaraţii cu 5
persoane, adică 0,22%.
In intervalul de 72 ani, situaţia pe culte practic s-a inversat între cei
declaraţi ortodocşi şi cei greco-catolici, care au suferit cea mai severă
scădere, situaţie care s-a întâmplat datorită regimului comunist.
La nivelul comunei Orlat, la recensământul din 2002 s-au declarat
ortodocşi, 3243persoane, adică 99,14% în comparaţie cu 4 persoane,
declarate greco- catolici, adică 0,12% . Locul doi îl ocupa cultul reformat cu
9 persoane, adică 0,27% apoi greco-catolicii la egalitate cu baptiştii şi alte
religii, fiecare cu un numar de câte 4 persoane, adică 0,12% urmează
adventiştii şi romano-catolicii fiecare cu câte 3 persoane, adică 0,09% şi 1
ateu, adică 0,03%.
Populatia dupa religie, la nivel de
comuna in 1930
0%
1% 0%
ortodocsi 2% 1% 0% 13%
greco‐catolici
romano‐catolici 83%
reformati calvini
216
Populatia dupa religie la nivel de comuna in 2002
3500
3243
3000
2500
2000
Series1 1500
1000
500
4 3 9 4 3 4 1
0
ortodocsi romano- baptisti alte
catolici religii
II.4. Populaţia stabilă, după naţionalităţi la nivelul comunei

Orlat
Tabel nr. 13 Populaţia stabilă, după naţionalităţi la nivelul comunei Orlat
Loc. Ro- Ma- Ger- Ucrai- Slo- Polo- Alte

Anii Total Rromi Evrei Ruşi Greci
Orlat mâni ghiari mani nieni vaci nezi nat.
1. 1930 2229 2131 30 - 47 - 2 9 3 - 2 -
2. 1956 2702 2555 33 90 20 1 1 - - - 1 1
217
Misachevici Adriana
Loc. Ro- Ma- Ger- Ucrai- Slo- Polo- Alte

Anii Total Rromi Evrei Ruşi Greci
Orlat mâni ghiari mani nieni vaci nezi nat.
3. 1977 3270 3132 60 68 7 - - - - 3 - -
4. 1992 3363 3302 22 30 9 - - - - - - -
5. 2002 3271 3226 27 16 2 - - - - - - -
Populatia dupa nationalitati in 1930
2500
2131
2000
1500
Series1
1000
500
30 47 2 9 3 2
0
romani germani evrei polonezi
218
Populatia dupa nationalitati la nivel de comuna in 1956
3000
2500
2000
1500 Series1
2555
1000
500
0 33 90 20 1 1 1 1
romani maghiari rromi germani ucraineni slovaci polonezi alte etnii
3500
3000
2500
2000
3132 Series1
1500
1000
500
60 68 7 3
0
romani maghiari rromi germani greci
219
Misachevici Adriana
3500 3302
3000
2500
2000
Series1
1500
1000
500
22 30 9
0
romani maghiari rromi germani
3500
3226
3000
2500
2000
Series1
1500
1000
500
27 16 2
0
romani maghiari rromi germani
220
Structura pe naţionalităţi în comuna Orlat a suferit unele modificări de-

a lungul timpului în teritoriu.
In 1930, când Transilvania era deja parte componentă a României şi
românii nu mai erau consideraţi o naţionalitate conlocuitoare, lipsită de
numeroase drepturi, populaţia românească îşi capătă locul ce i se cuvenea,
de populaţie majoritară fapt observat pe toata perioada analizată din
datele tabelului nr. 13.
In 1930, numărul total al locuitorilor comunei Orlat era de 2229, cu o
populaţie românească majoritară, de 2131 locuitori, ceea ce reprezenta
95,60% din totalul populaţiei. Locul doi îl ocupa populaţia de naţionalitate
germană cu 47 locuitori, adică cu 2,10%, cea mai mare valoare din
intervalul analizat de 72 ani, urmată de maghiari, cu 30 persoane, adică
1,34%, evreii cu 9 persoane, adică 0,40%, ruşi cu 3 persoane,adică cu 0,13%,
slovacii şi polonezii fiecare cu câte 2 persoane,adică 0,09%.
La nivelul datelor recensămintelor anilor 1956,1977,1992 observăm că
românii erau majoritari, dar locul secund era ocupat de populaţia rromă,
care s-a stabilit în zonele mărginaşe ale aşezării, favorizând migrarea
acesteia dintr-un loc în altul.
Astfel, în anul 1956 populaţia comunei era de 2702 locuitori, din care
2555 erau români, adică 94,55%, populaţia germană de pe locul doi a ajuns
pe locul patru, scăzând la 20 persoane, adică 0,74%, datorită emigrării
după cel de-al doilea război mondial, locul doi va fi ocupat de populaţia
rromă cu 90 persoane, adică cu 3,33%, cea mai mare valoare din intervalul
de 72 ani analizaţi, urmează populaţia maghiară cu 33 persoane, adică
1,22%, iar restul naţionalităţilor cu câte 1 locuitor pentru fiecare, respectiv
cu 0,03%.
Situaţia recensământului anului 2000, reflectată în tabelul nr. 13
evidenţiază o populaţie românească majoritară de 3226 persoane, adică
98,62%, cea mai mare valoare din intervalul analizat, mai mare decât cea de
la nivelul judeţului de 87,7%, cât şi faţă de cea de la nivelul ţării de 89,5%.
Urmează în ordine descrescătoare, populaţia de etnie maghiară cu 27
persoane, adică 0,82%, rromii cu 16 persoane, adică 0,48% şi germanii, doar
cu 2 persoane, adică cu 0,06%, datorită emigrării masive în Germania.
221
Misachevici Adriana
Concluzie:
Analiza datelor statistice şi în mod special al acelora referitoare la
naţionalităţi, cuprinse în recensămintele analizate la nivelul comunei Orlat,
evidenţiază existenţa unei populatii majoritar românească, cu o
continuitate spaţio-temporală bine definită, ce oglindeşte unitatea şi
integrarea sa la nivelul întregii ţări, în spaţiul carpato-danubiano-pontico-
panonic.
Bibliografie
***, Anuarele statistice ale judeţului Sibiu.

***, Colecţia “Judeţele patriei”.
***, Ghidul turistic al judeţului Sibiu.
Hristache,I., Trebici,V., 1986,-Demografia teritorială a României, Ed.Academiei
R.S.Romaniei, Bucuresti.
***, Internet.
Părean,I., 1999,-Orlat file de istorie, Ed. Constant, Sibiu.
222
Turismul rural. Premisă a dezvoltării Ţării Vrancei
Alexandru Mureşan*
Abstract.
Turismul rural. Premisă a dezvoltării Ţării Vrancei. Ţara Vrancei este o
regiune rurală, situată în sud-vestul Moldovei, unde satul românesc şi-a conservat
nealterate în timp tradiţiile, folclorul şi obiceiurile, componente nepreţuite ale
tezaurului spiritual al poporului român. Cadrul natural deosebit şi potenţialul
etnografic – al culturii tradiţionale vii – sunt completate de un patrimoniu
arheologic, istoric, cultural şi ecumenic/religios deosebit de bogat. Atmosfera
patriarhală, arhitectura populară, tradiţionala ospitalitate şi omenia vrâncenilor,
reprezintă argumente suficiente pentru a considera Ţara Vrancei ca fiind una din
zonele propice dezvoltării turismului rural. Specificul locuinţelor rurale
tradiţionale din Vrancea (caracterizate de dimensiuni relativ reduse, comparativ cu
alte zone montane ale ţării) şi menţinerea activităţilor agricole, respectiv
producerea unor alimente tradiţionale, recomandă agro-turismul (caracterizat prin
unităţi de cazare mai reduse, buna integrare a turiştilor în viaţa
satului/gospodăriei tradiţionale şi oferta de alimente produse în gospodărie) ca
deosebit de adecvat pentru regiunea studiată, în special pentru bazinele Zăbalei şi
Nărujei, comparativ cu alte modalităţi de turism rural.
Cuvinte cheie: potenţial turistic, patrimoniu, tradiţii, atractivitate, agroturism
1. Introducere
Activitatea turistică din România, în perioada actuală, este determinată
de două tendinţe contradictorii. Pe de o parte, dezvoltarea ei este inhibată
de perioada de criză pe care o traversează economia mondială şi de o
infrastructura lacunară, mai ales la nivel rural, pe de altă parte „turismul
este un fenomen socio-economic în continuă expansiune, generat de nevoia
umană de cunoaştere, recreere şi recuperare fizico-psihică în condiţiile unei
* Investeşte în oameni ! FONDUL SOCIAL EUROPEAN, Programul Operaţional Sectorial pentru

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 , Axa prioritară 1. Educaţia şi formarea profesională în
sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere, Domeniul major de
intervenţie 1.5. Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetării, Contract nr:
POSDRU/6/1.5/S/3: „STUDII DOCTORALE: PRIN ŞTIINŢĂ SPRE SOCIETATE”
223
Alexandru Mureşan
civilizaţii solicitante”‡‡‡‡. În majoritatea ţărilor europene turismul rural este

o activitate bine organizată şi profitabilă, putând fi un model de urmat
pentru revitalizarea multor regiuni rurale cu specificităţi aparte ale
României, aşa cum este şi Ţara Vrancei.
2. Resursele turistice naturale ale Ţării Vrancei

Situată între paralele de 45º35´ - 46º05´N şi meridianele de 26º22´ - 27ºE,
în exteriorul curburii arcului carpatic, Ţara Vrancei profită de moştenirea
culturală a celor trei provincii istorice ale României, care o încadrează:
Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Regiunea studiată de noi se
întinde pe aproximativ 1400 km², ocupând bazinul superior al Putnei şi
având ca limite spre vest cumpăna de ape cu Transilvania, spre nord
Curmătura Sovejei ce separă bazinele hidrografice ale Putnei şi Şuşiţei, spre
est cel mai înalt deal din ţară – Măgura Odobeştilor (996 m) iar spre sud
aliniametul format din dealurile Răiuţ, Răchitaşu şi Gârbova.
Principalele subdiviziuni ale reliefului regiunii analizate, în succesiune
de la vest spre est, sunt: Munţii Vrancei, în cadrul cărora se află
depresiunea intramontană Greşu – Lepşa, depresiunea submontană a
Vrancei, aliniamentul de dealuri subcarpatice interne şi depresiunea
intracolinară Vidra, care este închisă spre est de către dealul Momâia şi
Măgura Odobeşti. Gradul de atractivitate turistică al acestor subunităţi
diferă în funcţie de densitatea şi tipul de obiective care pot fi vizitate,
tocmai această diversitate constituind unul dintre principalele atuuri din
punct de vedere turistic ale regiunii.
Aşa cum este cazul majorităţii regiunilor de tip „ţară” din România,
relieful Ţării Vrancei prezintă un caracter tipic de adăpost, zonele
depresionare fiind înconjurate de dealuri sau munţi. Astfel Munţii Vrancei
se desfăşoară în etaje, oferind un amfiteatru pitoresc bine observabil din
majoritatea punctelor depresiunilor care alcătuiesc regiunea studiată, dar
mai ales din punctele de observaţie mai înalte, cum ar fi drumul care leagă
Lepşa de Soveja (“peste Coasa”). Cu toate problemele legate de exploatările
forestiere excesive care au început din secolul al XIX-lea, Munţii Vrancei
posedă un grad ridicat de împădurire, golurile alpine şi stâncăriile având o
suprafaţă limitată şi o repartiţie spaţială punctuală.
‡‡‡‡ Cocean P., 1996, Geografia turismului, p. 16
224
Formele complexe de relief şi extinderea spaţială însemnată a vegetaţiei

forestiere au permis constituirea a numeroase zone protejate (Pădurea Lepşa –
Zboina, Cheile Tişiţei, Muntele Goru, Strâmtura Coza, Râpa Roşie, Lacul Negru,
Căldările Zăbalei etc.), unele dintre acestea fiind încadrate în Parcul Natural Putna
– Vrancea, Sit de Importanţă Comunitară în cadrul reţelei Natura 2000.
Atractivitatea deosebită pentru dezvoltarea turismului rural a acestor zone protejate
este dată de diversitatea elementelor floristice (între care se remarcă o varietate
genetică unică la nivel naţional de Pinus sylvestris), faunistice (al doilea areal din
România ca număr şi densitate a carnivorelor mari), geomorfologice şi de peisaj
(Cascada Putnei, turbăria activă Lacul Negru etc.)
Din punctul de vedere al hidrografiei, regiunea se înscrie în bazinul
hidrografic al Putnei. Menţionăm calitatea ridicată a apelor curgătoare, mai ales în
zona montană, unde este prezentă o bogată ihtiofaună şi spectaculosul peisajelor
create de eroziunea fluvială în anumite situri, cum sunt Cascada Putnei sau
Căldările Zăbalei. Tot ca element de vizitat menţionăm şi prezenţa ariei protejate
Lacul Negru.
În cadrul regiunii au fost identificate şi izvoare cu potenţial balnear, la
Lepşa sau Vizantea, care însă nu au un debit prea bogat şi nu sunt valorificate din
punct de vedere turistic.
Clima regiunii, mai ales în zonele depresionare, are un caracter blând,
fără temperaturi extreme, favorizând desfăşurarea activităţilor turistice pe
o lungă perioadă din an. Este vorba despre un microclimat diferit faţă de
cel al marilor centre urbane, cu un număr mai mare de zile însorite în afara
sezonului estival comparativ cu marile oraşe, fapt care poate constitui
formarea unor grupuri-ţintă de turişti care provin din mediul urban. În
schimb, zonele montane se caracterizează prin căderi însemnate de zăpadă
şi persistenţa stratului nival, ceea ce constituie un punct de plecare pentru
dezvoltarea unei infrastructuri adecvate pentru practicarea sporturilor de
iarnă.
Biodiversitatea ridicată constituie un element de atractivitate mai ales
pentru turiştii pasionaţi de pescuitul sportiv sau de vânătoare. Fondul
cinegetic bogat atrage în special turişti cu venituri ridicate, care sunt
interesaţi de vânătoare, în acelaşi timp impulsionând şi un alt tip de turism
activ, cel de tip foto-safari (animal watching). Din acest punct de vedre
menţionăm observatoarele amenajate pentru urmărirea faunei sălbatice în
diverse locaţii din Parcul Natural Putna – Vrancea.
Poluarea antropică este foarte puţin prezentă pe teritoriul analizat,
crescând atractivitatea turistică a acestuia. Demnă de remarcat este calitatea
ridicată a aerului, care se adaugă specificului natural al regiunii, ducând la
225
Alexandru Mureşan
apariţia unor zone cu o calitate terapeutică ridicată a aerului. „Cu toate

acestea, în momentul actual nu funcţionează nici o staţiune / bază de
tratament care să exploateze acest capital climateric şi – corelat cu această
sub-exploatare – nu există o promovare coerentă care să menţină şi să
extindă gradul de conştientizare al acestui specific al zonei respective.”§§§§
Riscurile naturale, în special cele geomorfologice, sunt un factor
restrictiv pentru dezvoltarea turismului rural în regiunea analizată, în
măsura în care afectează infrastructura de acces şi impun condiţionări în
realizarea investiţiilor în turism.
3. Elemente de specificitate etno-culturală

Condiţiile istorice de apariţie şi dezvoltare a Ţării Vrancei, factorii
fizico-geografici şi resursele regiunii au constituit baza formării
patrimoniului turistic etnografic al Vrancei, care inculde, printre altele
„aşezări vechi de răzeşi, ţesături decorative, vase de lemn, olărit, măşti şi
mai ales obiceiuri arhaice din vremea obştilor săteşti.”***** Populaţia de
agricultori şi de păstori de pe aceste meleaguri a creat o artă în strânsă
legătură cu modul ei de viaţă de o diversitate, originalitate şi
individualitate specifice, încorporate în adevărate monumente artistice.
Orice turist va remarca la primul contact cu regiunea frumuseţea şi
originalitatea monumentelor artistice de arhitectură populară răzeşească.
Prin materialele utilizate, prin planul construcţiilor, precum şi prin
ornamentaţie, arhitectura populară vrânceană poartă amprenta regiunii de
munte. Piatra şi lemnul, ce se găsesc cu uşurinţă în toată regiunea, sunt
materiale folosite aproape în exclusivitate de localnici. Predomină pereţii
construcţiei din cununi orizontale de bârne (rotunde sau cioplite) încheiate
la capete prin îmbinări crestate (“în frânghiu”, “în căţel”, “la amânar”), iar
la Vidra, Vizantea-Livezile, Valea Sării şi mai puţin la Năruja şi la Bârseşti,
unde materialul lemnos este mai rar, este folosită paianta cu scheletul de
lemn, umplut cu vălături de lut şi paie, cărămidă sau chirpici. Un loc aparte
îl ocupă construcţiile cu pereţii de piatră, între care sunt câteva biserici
vechi, şcoala din Vidra şi unele construcţii ridicate în Lepşa, Nereju, etc.
Unele sate mai păstrează şi azi, e drept, parţial, case tradiţionale, cum sunt
§§§§ ***, Strategia de dezvoltare a judeţului Vrancea 2007 – 2013, p. 105

***** Cocean P, 1997, Geografia turismului românesc, p. 96
226
Bârseşti, Negrileşti, Paltin, Nereju, Vizantea, Nistoreşti (secolul XVIII),

Lepşa (secolul XVIII). Acestea sunt construite din lemn de stejar, pe temelie
de piatră. Bârnele sunt de dimensiuni neobişnuit de mari, cioplite dintr-un
singur trunchi şi puse pe tălpi masive, ce se prelungesc dincolo de punctul
de îmbinare. Bârnele din partea superioară, mai lungi, îmbinate armonios
“în dinţi”, au rolul de a susţine consola acoperişului. Pereţii sunt din bârne,
căptuşiţi cu scânduri în interior, uneori şi în exterior, alteori pictură,
executată în tempera, este aplicată direct pe bârne.†††††
Pe dealul Dumbrava din apropierea satului Bârseşti a fost ridicat în
anul 1904, în cinstea lui Ştefan cel Mare, un monument de piatră, la
împlinirea a 400 de ani de la moartea domnitorului. Părţile sale laterale
sunt săpate cu inscripţii care pomenesc de vitejia voievodului moldovean,
fiind menţionat şi numele babei Tudora Vrâncioaia (a cărei casa memorială
poate fi vizitată la Bârseşti) alături de un fragment dintr-o poezie a lui
Mihai Eminescu închinată lui Ştefan cel Mare.
Un alt sit de interes turistic este Necropola tumulară de incineraţie de
la Lacul Dumbrăvii, satul Bârseşti, ce datează din neolitic, perioada culturii
Cucuteni.
În ceea ce priveşte lăcaşurile de cult care pot fi valorificate ca şi
obiective turistice amintim:
- biserica din Vizantea Mănăstirească, care a făcut parte dintr-o
mănăstire construită la începutul secolului al XVII-lea;
- biserica din Prisaca, comuna Valea Sării, a cărei edificare este
plasată de anumite surse în timpul domniei lui Ştefan cel Mare;
- Schitul Vrancei, de pe Valea Nărujei, întemeiat în 1764,
construit din bârne de stejar cu sânuri drepte, abia evidenţiate,
cu pridvor închis şi streşini largi, ce amintesc de acoperişurile
bisericilor moldovene din secolele XIV-XVI şi unde se află o
veche icoană pictată în Rusia pe la 1431;
- Schitul Lepşa, ridicat în anul 1789, cu icoane de mare valoare şi
la care a funcţionat o şcoală;
- Biserica Sfântul Nicolae, din Vrâncioaia, construită din bârne de
stejar în 1783 în stilul tradiţional al construcţiilor de acest gen
din zona Vrancei.
††††† ***, 1981, Vrancea – monografie, p. 42
227
Alexandru Mureşan
În Ţara Vrancei se află câteva muzee etnografice ce expun ţesături,

inventar casnic tradiţional, obiecte ce ilustrează ocupaţiile localnicilor şi
tehnica tradiţională. Colecţii muzeale de etnografie şi istorie locală se
găsesc la schitul Valea Neagră, Valea Sării (Colecţia muzeală Colacu) şi
Paltin. De asemenea la Valea Sării sunt conservate in situ câteva mori de
apă şi pive.
Arta tradiţională vrânceană, strâns legată de viaţa poporului care a
creat-o, oglindeşte trecutul şi tradiţia lui istorică precum şi fantezia şi
sensibilitatea incontestabilă a creatorului popular în realizarea unor
produse specifice, originale şi inimitabile. Pentru turist apare cu totul
remarcabilă activitatea creatorilor populari mai ales în domeniul prelucrării
artistice a lemnului, în broderia de piele, în cusături, în confecţionarea de
măşti, etc. Sunt renumite pentru frumuseţea lor tiparele de caş,
confecţionate din lemn, piese caracteristice pentru arta populară din
această zonă, alături de care am situa şi vasele de lemn pirogravate, ale
căror forme trezesc încântare, fluierele, bâtele ciobăneşti, măştile. Crestarea
furcilor de tors sau a bâtelor ciobăneşti este realizată printr-o sculptură fină,
de obicei un cuţit. Motivele sunt geometrice, dar pe bâtele ciobăneşti apar şi
elemente figurative, cel mai adesea scene din viaţa ciobanilor. Crestăturile
în lemn se manifestă, în deplina lor varietate şi frumuseţe, pe tiparele de
caş, rotunde sau dreptunghiulare.
Olăritul se mai practică încă în Ţara Vrancei, de menţionat fiind satul
Iveşti, comuna Vidra. Olarii folosesc o pastă fină, asemănătoare culturii
Cucuteni, şi au păstrat forma tradiţională dacică a vaselor, precum
ceramica roşie sau neagră.
Măştile reprezintă un alt element etnografic cu caracter de unicitate şi
un mare potenţial de atracţie turistică. Reprezentative pentru Nereju,
măştile, ca obiecte de artă populară, au fost folosite atât în spectacolele de
teatru popular, cât şi în dansul cu măşti de la priveghi, caz în care creează o
impresie grotească şi terifiantă, fiind în general caricaturi ale personajelor
negative.
Dezvoltarea turismului rural în Ţara Vrancei poate fi influenţată
benefic de către specificitatea folclorului vrâncean, reprezentat de măiestria
creaţiilor literare şi bogăţia obiceiurilor populare. Fiecare vizitator al acestei
regiuni caută din priviri plaiurile Mioriţei, capodoperă a creaţiei populare
româneşti.
228
Principalele evenimente din viaţa individului şi a colectivităţii sunt

marcate de obiceiuri populare. Astfel, în cadrul nunţii ţărăneşti pot fi
savurate colăcăşia (oraţie care, pe lângă un miez epic, are şi o formă de
dramatizare brodată pe alegoria vânătorii), strigăturile hazlii din timpul
horei, iertăciunea şi cântecul miresei. Moartea prilejuieşte tradiţionalele jocuri
cu măşti de priveghi (Nereju, Bârseşti), caracterizate de veselie: se
mănâncă, se bea, se cântă, se dansează, se fac scamatorii, totul în jurul unui
foc aprins, în mijlocul curţii, foc care, potrivit unei străvechi semnificaţii
magice, ar purifica sufletul mortului de păcate. Sărbătorile Paştilor sunt
punctate de obiceiuri bine păstrate şi azi: prinsul suratelor, vălăritul şi
refeneaua (petrecerea).
În Ţara Vrancei sunt organizate diverse activităţi etno-culturale, care
pot fi atractive din punct de vedere turistic, de menţionat fiind:
- Boteitul oilor, Negrileşti, Valea Sării, Paltin, primăvara;
- Festivalul-concurs interjudeţean de interpretare vocal-
instrumentală Comoara Vrancei, Năruja, 29 iunie;
- Festivalul-concurs interjudeţean al Ansamblurilor Folclorice Pe
Plaiul Tojanului, Paltin;
- Sărbătoarea folclorică La Muchea Bradului, Nereju, septembrie –
noiembrie;
- Festivalul datinilor şi obiceiurilor de iarnă din Vrancea, Nereju.
4. Infrastructura turistică
Potenţialul turistic al unei regiuni include, pe lângă resursele turistice
naturale şi antropice, şi baza tehnico-materială necesară practicării
activităţii turistice, adică elementele de infrastructură: cazare, alimentaţie
publică, căi de acces, servicii şi agrement. Comuna Tulnici deţine cea mai
dezvoltată infrastructură turistică din Ţara Vrancei, astfel încât vom
prezenta în această lucrare câteva elemente de infrastructură turistică din
această comună, o analiză mai detaliată urmând a fi făcută într-un viitor
studiu.
Conform datelor de la Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea, în anul
2007, în comuna Tulnici funcţionau 21 unităţi cu un număr total de 741
locuri de cazare.
229
Alexandru Mureşan
Tabel 1. Unităţi de cazare şi număr de turişti primiţi în comuna Tulnici
Tip unitate Nr. unităţi Nr. locuri de Nr. sosiri Nr. înnoptări
cazare
Hotel 1 53 1707 3470
Motel 1 36 3151 3923
Cabană 2 34 - -
Pensiune 16 228 3734 5880
Tabără şcolară 1 390 2051 5969
Total 21 741 10643 19242
Turismul rural din Ţara Vrancei este într-un stadiu incipient de

dezvoltare. Conjunctura economică şi lipsa de fonduri au încetinit procesul
de creare a unei baze tehnico-materiale care să susţină turismul rural.
Revigorarea acestuia a început în 1997, odată cu înfiinţarea filialei ANTREC
Vrancea, care îşi are sediul în comuna Vidra, principala cale de acces în
regiune. La nivelul comunei Tulnici pe site-ul ANTREC figurează 22
pensiuni turistice, situate în satele Lepşa (19) şi Greşu (3). În aceste două
sate a luat amploare deosebită construirea cabanelor de vacanţă, cu
proprietari care provin în general din mediul urban (Focşani, Galaţi).
Pentru a evalua importanţa relativă a turismului rural în viaţa
economică a comunei Tulnici, am folosit funcţia turist (tourist function),
exprimată prin „raportul dintre capacitatea unei regiuni de a primi
vizitatori şi numărul gazdelor care îi primeşte.”‡‡‡‡‡ Valoarea obţinută
pentru acest parametru (18,95) indică o pondere importantă a activităţii
turistice în viaţa economică a comunei. Formula de calcul utilizată este:
Tf=Nx100/P, unde Tf reprezintă funcţia turistică, N – numărul locurilor de
cazare şi P – populaţia rezidentă.
Infrastructura de alimentaţie publică este reprezentată atât de
restaurantele care funcţionează în incinta hotelurilor sau motelurilor, cât şi
de pensiunile turistice. În cadrul acestora turiştii pot beneficia de mâncarea
servită de către gazdă sau îşi pot găti singuri.
În ceea ce priveşte traseele turistice marcate, acestea se găsesc în
principal în zona montană. Ele pornesc de la poalele munţilor, urmând
cursuri de apă sau escaladând versanţi, permiţând accesul în zonele de
culme, cele mai căutate de către iubitorii muntelui. Munţii Vrancei au, din
păcate, puţine trasee marcate, densitatea acestora „înregistrând valori
‡‡‡‡‡ Iorga C., 2005, Impactul turismului asupra aşezărilor rurale, rev Milcovia, p. 45
230
foarte scăzute, specifice munţilor ... flişului, cu suprafeţe mari şi amplasaţi

periferic faţă de marile axe de circulaţie”§§§§§ şi având, conform aceluiaşi
autor, valoarea de 4,3 km/km². Majoritatea sunt trasee de acces, dar există
şi trasee de culme sau de legătură.
În ariile protejate căile de acces sunt bine definite, existând trasee
turistice bine delimitate, deşi pe alocuri întreţinerea lor lasă de dorit iar
marcajul este uneori insuficient. „În general infrastructura de observare şi
de protejare a mediului (cum ar fi colectarea deşeurilor) în aceste zone
sensibile ecologic este slab dezvoltată în ariile protejate.”******
5. Concluzii
Civilizaţia materială specifică şi obiceiurile tradiţionale din Ţara
Vrancei atestă locuirea continuă şi îndelungată a acestei regiuni,
constituind un important factor de atractivitate pentru turismul rural. De
asemenea, iubitorii naturii pot descoperi situri aparte, de o mare valoare
peisagistică.
Principalele tipuri de turism cu potenţial de dezvoltare în regiunea
analizată sunt agroturismul, turismul de patrimoniu (heritage tourism –
bazat pe resursele naturale şi pe cele istorice şi etno-culturale), strâns legat
de ecoturism şi turismul cinegetic. Chiar dacă Vrancea deţine recordurile
mondiale la trofeele de urs şi cerb, şi acest tip de turism aduce sume
însemnate la buget, activitatea de vânătoare trebuie reglementată şi
supravegheată adecvat.
Prin promovarea unor politici coerente de dezvoltare a turismului
rural, Ţara Vrancei, cu un potenţial turistic natural şi antropic deosebit de
valoros şi variat şi o infrastructură care se dezvoltă continuu, poate deveni
una dintre cele mai importante regiuni turistice ale României.
Bibliografie
Ciangă N., (1998),Turismul din Carpaţii Orientali, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
Cocean P., (1996), Geografia Turismului, Editura Carro, Bucureşti.
Cocean P., (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca.
§§§§§ Ciangă N., 1998, Turismul din Carpaţii Orientali, p. 124

****** ***, Strategia de dezvoltare a judeţului Vrancea 2007 – 2013, p. 104
231
Alexandru Mureşan
Iorga C., (2005), Impactul turismului asupra aşezărilor rurale, revista Milcovia, Seria a
III-a, An I, Nr. 1, Focşani.
Petrea Rodica, Petrea D., (2000), Turism rural, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
***, (1981), Vrancea – monografie, Editura Sport – Turism, Bucureşti.
***, Date statistice de la Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea.
***, Strategia de dezvoltare a judeţului Vrancea 2007 – 2013.
***, http://www.antrec.ro/ro-VN-cazare-vrancea-pensiuni.html, accesat în 5.01.2010.
"Investeşte în oameni!" doctorand bursier în "Proiect cofinanţat din Fondul

Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013"
232
Influenţa urbană a sociosistemului Cluj-Napoca în
contextul frontierei euroatlantice
Bogdan-Nicolae PĂCURAR*
REZUMAT.
– Influenţa urbană a sociosistemului Cluj-Napoca în contextul frontierei
euroatlantice. Orice sistem urban se manifestă în spaţiul geografic, în mod
holarhic. În această holarhie, fiecare sociosistem ocupă o poziţie prin care deţine
subsisteme în zona sa de influenţă. Influenţa urbană şi în consecinţă influenţa
sociosistemului Cluj-Napoca se manifestă prin forme şi direcţii determinate de o
serie de factori geografici de influenţă sistemică. Un asemenea factor de influenţă
sistemică, reprezentativ pentru ultimii 500 de ani şi în special pentru secolul XX, a
fost şi încă este „fenomenul frontierei euroatlantice” (I. Bădescu, 1995).
Conceptul „frontierei”, conform definiţiei fundamentate în geografia politică şi
socială, în sociologie, geopolitică, etc., este exprimat prin „...totalitatea proceselor prin
care se manifestă o expansiune, fie a unui popor, fie a unei civilizaţii, fie a unei religii sau
ideologii ori, în fine, a unui imperiu” (idem.). Istoria sociosistemului urban Cluj-
Napoca, începând cu sec. al XVI-lea, este fundamental marcată de fenomenul
frontierei euroatlantice, care a înaintat cu procesele ei în întreaga lume. La rândul
său, oraşul Cluj-Napoca, integrându-se acestui fenomen de frontieră, s-a situat în
acest sistem de influenţe în trei ipostaze geopolitice, prin care a influenţat la rându-
i spaţiul său geografic. Cele trei ipostaze au fost de spaţiu de confruntare, vector de
influenţă şi generator de influenţă.
Ca spaţiu de confruntare, sociosistemul Cluj-Napoca a reprezentat spaţiul
geografic în care, în toată această perioadă, s-au confruntat frontierele
euroatlantică, catolică, maghiară, etnonaţională, germană şi kominternistă. Dintre
toate aceste frontiere, cea euroatlantică sau frontiera europeană, a fost cea mai
puternică şi a produs procesele cele mai puternice. Şi celelalte frontiere amintite au
acţionat asupra oraşului, determinând ca din acest creuzet de procese de frontieră
să rezulte o cultură de frontieră, specifică spaţiului geografic local şi care, la rândul
*Investeşte în oameni ! FONDUL SOCIAL EUROPEAN, Programul Operaţional Sectorial

pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 , Axa prioritară 1. Educaţia şi formarea
profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere,
Domeniul major de intervenţie 1.5. Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul
cercetării, Contract nr: POSDRU/6/1.5/S/3: „STUDII DOCTORALE: PRIN ŞTIINŢĂ SPRE
SOCIETATE”
233
Bogdan-Nicolae PĂCURAR
său se manifestă sub forme şi procese specifice în spaţiul de influenţă al oraşului

Cluj-Napoca.
În prezenta lucrare, vom analiza şi evidenţia modul de acţiune şi de influenţă
în teritoriu al sociosistemului urban Cluj-Napoca în contextul confruntării
frontierelor susmenţionate şi în special al fenomenelor frontierei europene, care
spre deosebire de toate frontierele cunoscute nu foloseşte, în expansiunea sa,
procese imperiale, ci procese economice, comerciale, în care oraşele s-au constituit
în adevăraţi vectori de influenţă. În acest context, influenţa oraşului Cluj-Napoca a
îmbrăcat fenomene şi procese specifice, oraşul devenind un generator de influenţă.
Lucrarea pune în evidenţă întregul proces prin care sociosistemul urban Cluj-
Napoca se integrează acestui joc al confruntărilor, din care va rezulta un
sociosistem cu o puternică personalitate geografică în spaţiul românesc şi european
şi care va genera în acest spaţiu propria influenţă, contribuind astfel la construcţia
geografică a sociosistemelor locale, regionale, provinciale, naţionale şi
euroregionale.
În momentul de faţă, în întreaga strategie de dezvoltare şi de organizare a
spaţiului geografic regional, provincial şi naţional, oraşul Cluj-Napoca se impune
ca pol de dezvoltare, factor de echilibru, pol de convergenţă şi generator de
influenţă.
Cuvinte cheie: frontieră, frontieră euroatlantică, geosistem, municipiul Cluj-Napoca,

influenţă în teritoriu, generator de influenţă, vector de influenţă, spaţiu
de confruntare, direcţii strategice, mutaţii, elite
1. Introducere
„Fenomenul frontierei exprimă totalitatea proceselor prin care se manifestă o
expansiune istorică, fie a unui popor, fie a unei civilizaţii, fie a unei religii sau
ideologii ori, în fine, a unui imperiu” (I. Bădescu, 1995). Iată de ce,
antropologic, geografic, geopolitic, se poate vorbi de frontiere ale
popoarelor, ale civilizaţiilor, ale imperiilor, religioase, ideologice, politice,
etnopolitice, economice, etc. Conform aceluiaşi autor, fenomenul frontierei
a căpătat o asemenea evoluţie încât orice analiză sau autoanaliză, a
popoarelor, a naţiunilor, nu se mai face prin raportare nemijlocită, directă a
unora la altele, ci a fiecăruia în parte şi a tuturor împreună, la fenomenul
universal al frontierei, şi printr-o exprimare mai exactă, a tuturor la
„fenomenul frontierei europene”, care a devenit pe parcursul ultimilor 500 de
ani o „frontieră universală”.
Este de remarcat la „frontiera europeană”, dar şi la alte frontiere cu
caracter universal, că are un caracter specific, netransmisibil de la o cultură
la alta. Ea se manifestă de fiecare dată ca un ansamblu de procese
234
Influenţa urbană a sociosistemului Cluj-Napoca în contextul frontierei …
(economice, sociale, politice, geografice, etc.) specifice, inconfundabile de la

un popor la altul.
Este important să aducem în discuţie si alţi termeni precum: limită,
graniţă, hotar. Termenul de „frontieră” a fost introdus de F.J. Turner în 1893.
Distincţia frontieră – graniţă este evidentă şi clară. Reiau totuşi atenţionarea
pe care D. Dungaciu (1995) o face punctând că „distincţia frontieră – graniţă
trebuie să se impună şi la noi...”. Nuanţa decisivă care le desparte stă în
tensiunea cu caracter dinamic pe care o subînţelege primul termen. Tocmai
pentru că frontiera nu desemnează ceva rigid, imobil, fix. De exemplu,
vorbim despre frontiere religioase, nu despre graniţe religioase. Iată de ce
autorul arăta că studiem astfel fenomene de frontieră şi nu de graniţă. Un
alt punct în prezentarea gnoseologică este acela că frontiera, fiind un
fenomen geografic, sociologic, geopolitic, etc., a avut şi are rolul unui
adevărat factor creator de sisteme în toate domeniile, în geografia
aşezărilor, geografia politică, socială, culturală, în geopolitică, istorie, etc.
În expansiunea lor, „frontierele” au venit în contact cu alte culturi,
apărând astfel reacţiile acestora, care uneori au dus la recepţii culturale, dar
şi la eşecuri spectaculoase. Aşadar, în spaţiul local, regional, universal,
„frontiera” poate avea un rol constructiv, dar şi distructiv. Consecinţa
expansiunii unei frontiere pot fi spaţiile de „cultură de reacţie” şi aici dau ca
exemplu cazurile: frontierei romane în teritoriile Imperiului Roman;
frontierei iudeo-creştine în spaţiul euroatlantic; frontierei germane în
spaţiul geografic al Europei Centrale, etc. Însă, frontiera poate fi şi respinsă
sau poate produce alterări grave în esenţa unei naţiuni, a unui stat, a unui
popor, a unei culturi sau civilizaţii (frontierele catolică şi maghiară în
Transilvania, frontiera kominternistă în România, etc.).
Analiza istorică, socio-culturală, geografică sau geopolitică, atunci
când tratează „fenomenele frontierei”, este obligată să abordeze analiza
fenomenului de la elementul generator la spaţiul geografic. În câmpul de
suprapunere dintre fenomenul frontierei şi spaţiul geografic, oraşul
dobândeşte poziţii, roluri şi funcţii esenţiale. Sub acest aspect, voi aborda
rolul, poziţia şi funcţiile geosistemului urban Cluj-Napoca, în calitate de
generator şi mai ales de vector de influenţă în procesele de frontieră din
spaţiul geografic. Cu atât mai mult cu cât astăzi frontiera „...nu mai este un
fenomen extern, ci unul intern” (D. Dungaciu, 1995). El capătă, conform
teoriei lansate de acelaşi autor, două forme: a) uriaşe decalaje ecosistemice
235
(între populaţii şi industrii pe de o parte şi ecosistemele fizic şi

biodemografic pe de cealaltă parte); b) uriaşe presiuni asupra bazei eco-
demografice din partea industriei, a sistemului politic, ideologic, cultural,
etc.
2. Influenţa urbană a sociosistemului Cluj-Napoca în contextul

„frontierei euroatlantice”
Toate frontierele istorice care şi-au lăsat amprenta în spaţiul geografic
european au adoptat ca formă de organizare, în înaintarea lor, forma
imperială. Dintre toate, „frontiera europeană” face excepţie notabilă prin
faptul că sistemul de bază al acumulării s-a construit pe o „piaţă mondială”
(Bădescu I., 1993; 1995). Din punct de vedere structural-spaţial, această
frontieră şi-a construit la început sistemul expansionist pe o reţea de centre
urbane capabile să îşi subordoneze vaste arii rurale. Acelaşi autor remarcă
faptul că frontiera europeană capătă astfel un nou înţeles „...totalitatea
proceselor de expansiune a lumii urban-capitaliste asupra unor vaste arii rurale”
(idem, 1995).
Conceptul de frontieră, odată conştientizat şi consacrat în lumea
ştiinţifică, primeşte în teoriile geografiei umane, a sociologiei sau
antropologiei, sensul unui proces de „înaintare” (F. J. Turner, 1883; 1893;
1910). După frontiera romană, nici una dintre frontiere până la cea
europeană nu se transformă (în cadrul proceselor de înaintare) şi nu are
efectele unei noi construcţii socio-umane ca cea europeană, care, în prima ei
mare expansiune (americană), se transformă într-un fenomen geosocial
total, mai exact „frontiera ca fenomen social total” (I. Bădescu, 1995),
construind un nou popor, cel american, o nouă cultură de sinteză euro-
americană, o nouă frontieră de reacţie, de data aceasta euroatlantică şi care,
până în prezent, este expresia mondială (universală – I. Bădescu, 1995) a
frontierei europene. Acesta este motivul pentru care, în abordările
geopoliticii, a geografiei politice, sociale, etc., se utilizează astăzi în paralel
cu frontiera europeană şi frontiera euroatlantică. America, penetrată de
frontiera europeană, asimilează această frontieră, o modifică, o dezvoltă şi
reacţionează la rândul său asupra Europei prin acest nou concept de
frontieră euroatlantică (I. Conea, 1940). În consecinţă, voi folosi în continuare
ambele sintagme.
236
Am văzut că frontiera cu procesele sale, în câmpul expansiunii, mai

precis al înaintării sale, se foloseşte de instrumente şi vectori. Pentru că
frontiera înaintează în spaţiul geografic şi este un fenomen social total, este
dovedit că aşezarea urbană, oraşul, este unul dintre vectorii ei cei mai
puternici. În acest context, oraşul primeşte, transformă şi transmite
(transferă) energie, informaţie (V. Cucu; I. Ianoş; I. Mac; V. Surd; Gr. Posea;
P. Cocean; D. Petrea), care se transformă în influenţă în teritoriul de
convergenţă al oraşului, în teritoriul/spaţiul său de influenţă. Voi căuta
aşadar să evidenţiez influenţa urbană şi căile prin care sociosistemul Cluj-
Napoca şi-a manifestat-o şi şi-a extins-o, în condiţiile în care rolurile sale de
vector şi generator de influenţă erau determinate de rolul sistemic al oraşului
în procesele frontierei europene. Trebuie însă amintit, din timp, că frontiera
europeană (euroatlantică) s-a manifestat în forme şi procese economice,
sociale, politice, gnoseologice, culturale şi psihologice specifice şi
inconfundabile de la un popor la altul (I. Bădescu, 1995). Aşadar frontiera
euroatlantică se va regăsi atât în structura şi esenţa frontierei propriu-zise
cât şi în concretizările ei specifice şi chiar şi în frontierele locale. În
consecinţă, vom vedea că oraşul Cluj-Napoca s-a regăsit pe parcursul
ultimilor 500 de ani, perioada frontierei europene, în poziţii sistemice
diferite. De fiecare dată însă, el s-a comportat fie ca un sociosistem vectorial,
fie ca generator de influenţă: influenţa frontierei matcă pe de o parte şi influenţa
sa definitorie (rezultatul sintezei dintre cultura proprie, etnonaţională şi cultura
frontierei expansionare) pe de altă parte. Vom observa aşadar în poziţia
sociosistemului Cluj-Napoca o adevărată ubicuitate.
Au existat situaţii istorice, prezente şi în ziua de astăzi, în care sistemul
urban Cluj-Napoca se manifestă în acelaşi timp în forme, direcţii şi expresii
diferite. Oraşul se manifestă prin funcţiile sale pe poziţii diferite, impune în
teritoriile proprii şi în cele înconjurătoare, în spaţiul geografic, fizic, social,
politic, cultural-ştiinţific, etc., direcţii îndrăzneţe sau echilibrate şi acest
lucru în domenii foarte diferite. Dar toate însă sunt integrate într-un
geosistem a cărui holarhie este foarte atentă şi sensibilă la direcţiile
energetice (V. Surd, 1974) ale oraşului Cluj-Napoca devenit un nod de
convergenţă, un loc central, un centru monopolist regional prin servicii
specializate (medicale – F. Ipatiov, 1993), dar şi un vector lansat al centrelor
de influenţă internaţionale, aparţinînd „reţelei comercial urbane” sau „reţelei
urbane” (I. Ianoş, 1987; V. Surd, 2003; V. Zotic, 2005).
237
Determinat de complexitatea spaţiului în care sociosistemul Cluj-

Napoca a avut şi are poziţii, funcţii şi roluri diferite, voi căuta să analizez
direcţia şi domeniul, acoperite de frontiera euroatlantică, punctând
momente reprezentative în acest sens, momente care vor releva un
sociosistem Cluj-Napoca în postura de: spaţiu de confruntare între forme şi
manifestări diferite ale fenomenelor de frontieră; vector de influenţă; generator de
influenţă. Inspirat de modelul de analiză impus de Vilfredo Pareto (1920) în
geografia socială a elitelor, voi construi evidenţa documentară asupra
raporturilor sistemice de influenţă, evidenţiind jocul ponderal al
fenomenelor de frontieră cu procesele lor, în configurarea influenţei
sociosistemului urban Cluj-Napoca în spaţiul geografic.
Cronologic, în sec. al XVI-lea când frontiera europeană dobândeşte
puterea de pătrundere şi de acoperire a unor spaţii geografice tot mai mari,
Clujul se manifestă deja ca „cheia întregii ţări” (Giovannandreea Grama,
1566). Meşteşugurile sporesc, negoţul său se extinde tot mai mult în
Principatul Transilvaniei şi în afara lui. Oraşul se dezvoltă (fântâni,
construcţii, băi publice, consistoriu, casă de comerţ, Canalul Morii, etc.)
„Erau mândri clujenii de oraşul lor deoarece din punct de vedere urbanistic se
înfăţişa frumos” (Şt. Pascu, 1974). Apar tipografii (1550), oraşul îşi impune
unităţile sale de măsurare (câbla, vadra, butoiul, etc.). Iezuiţii înfiinţează la
12 mai 1581 Universitatea de la Cluj. Oraşul cunoaşte primele frământări
organizate ale populaţiei româneşti; Andrei Stâncel, judele român regesc,
este numit de Mihai Viteazul la Universitatea de la Cluj în urma bătăliei de
la Şelimbăr. Oraşul îşi extinde domeniul rural, acaparând noi moşii,
introducând în sociosistem şi noi presiuni prin populaţia românească din
aceste sate. Iată aşadar o schiţă a primelor semne de modernizare a lumii
central-europene, inclusiv a oraşului Cluj, sub influenţa frontierei
europene. Oraşul Cluj al secolului al XVI-lea este perceput ca un
sociosistem în care frontierele catolică, maghiară şi imperială (habsburgică)
încep să fie influenţate de fenomenul frontierei europene prin spiritul ei
inovator. Oraşul începe practic să-şi construiască un nou sistem de
influenţă al spaţiului propriu (intern) şi a celui înconjurător. Remarcăm
însă aici apariţia mai evidentă a rolului de spaţiu de confruntare între
fenomenele de frontieră.
Clujul secolelor XVII-XVIII se configurează sociosistemic cu o
personalitate geografică tot mai bine conturată. Sunt secolele în care spaţiul
238
urban asimilează în propria sinteză fenomene culturale, social-politice,

ştiinţifico-tehnice, urbanistice şi politice impuse de mişcarea frontierelor care
doresc să îşi extindă spaţiul şi să facă din Cluj-Napoca un vector cât mai
bine integrat în sistemul lor. Astfel Clujul este supus unor procese de
frontieră precum: a) ocuparea sa militară de către trupele imperiale (1686);
b) devine între 1719-1732 sediu al Gubierniului Transilvaniei; c)
dezvoltarea social-economică prin creşterea numărului de proprietari în
rândul populaţiei (1 172 proprietari în anul 1703); d) la 1701 Colegiul Iezuit
este ridicat la rang de academie, consecinţa Contrareformei impuse de
frontiera catolică; e) între 1780-1790, refomele iozefine ale frontierei germane
introduc „meritocraţia” în administraţia oraşului; se relaxează etno-
segregaţionismul impus de frontiera maghiară; f) la finele anului 1730,
Clujul devine centrul bisericii greco-catolice; tot de atunci începe să se
constituie tot mai organizat infrastructura logistică a frontierei
etnonaţionale – revendicările românilor – în frunte cu Inochentie Micu
Klein. Influenţa procesului etnonaţional în spaţiul românesc transilvan
creşte, iar confruntarea cu procesele fenomenelor frontierelor maghiară,
imperială şi catolică (romano-catolică) naşte pe teritoriul Transilvaniei, un
spaţiu geografic de influenţă foarte mare, Răscoala Românilor din 1784
(Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan).
Apare în geografia socială şi politică a spaţiului geografic regional un
moment de „prag” determinat de dezechilibrele sociale, politice şi etnice
impuse de procesele frontierelor expansive şi agresive catolice, maghiare,
imperiale, care crează o reacţie a frontierei etnonaţionale. Clujul este în
acest moment un spaţiu de confruntare între fenomenele de frontieră de
mai sus (spaţiul său geografic este disputat de cele patru frontiere care
urmăresc ocuparea unei poziţii privilegiate în cadrul acestuia). Dacă
primele trei frontiere îşi continuă infrastructura logistică de influenţă, cea
etnonaţională se remarcă prin reacţii foarte puternice, în urma cărora
reuşeşte să se impună în spaţiul urban ca factor de influenţă (prin prezenţă,
model, idei, valoare şi reprezentare). Acest moment de prag este
materializat în peisajul spaţiului urban al Clujului prin: 1) construirea
primei biserici ortodoxe din Cluj – 129 de ortodocşi strâng 1500 de florini şi
ridică în 1795 „Biserica din Deal”; 2) Supplex Libellus Valachorum (1791),
care cere dietei Transilvaniei: a) liberul exerciţiu al religiei; b) întreţinerea
239
cuvenită a preoţimii; c) promovarea culturii populare româneşti, etc; d)

confirmarea Vienei pentru liberul exerciţiu al religiei ortodoxe – 1792.
De această dată frontiera reacţionistă este cea maghiară, care
contraatacă şi impune mutarea guberniului la Cluj în 1790, cere unirea
Transilvaniei cu Ungaria, neagă vechimea românilor, romanitatea şi
continuitatea lor în Transilvania şi respinge recunoaşterea românilor ca
naţiune conlocuitoare.
Finalul sec. al XVII-lea a reprezentat pentru Cluj o nouă ofensivă a
frontierei catolice. Astfel, după un secol de calvinism, se reînfiinţează
Academia Claudiopolitană, în care găsim şi reprezentanţi ai intelectualităţii
româneşti cum ar fi prof. univ. Vasile Dobra. Reformiştii calvini îmbogăţesc
şi ei învăţământul cu noi domenii (drept, istorie universală, geografie,
filozofică, astronomie), propagând valorile „cartezianismului materialist”,
expresie a frontierei europene. Cartea tipărită cunoaşte o dezvoltare
puternică în oraş şi de aici propagarea ei în spaţiul geografic, creşte
numărul publicaţiilor reformate şi iezuite. Ideile frontierei europene asupra
geografiei pământului, asupra astronomiei, produc răsturnări şi lupte în
lumea culturală, ştiinţifică, religioasă şi laică (Şt. Pascu, 1974) între iezuiţi,
calvini, piarişti, reformaţi, unitarieni, iozefinişti. Învăţământul clujean face
cuceriri notabile prin I. Molnar Piuariu, protagonistul iluminismului
românesc în spaţiul transilvan şi în România. Chiar dacă au existat
fluctuaţii, în sec. al XVII-lea în Cluj pătrund masiv elevi români (Gh. Şincai,
Gh. Lazăr, V. Collossi, V. Popp, V. Moga, Dimitrie Căian). La 1794 elevii
români reprezentau 27% din totalul elevilor, în 1795 – 32,2%, în 1796 –
21,7%, iar în 1799 – 14,9%. În învăţămîntul superior, la 1799, românii
reprezentau un procent de 16,64%. În toate şcolile ei vor asimila ştiinţe
umaniste şi exacte, care reprezentau de acum infuzia marilor curente
europene (în 1761, Ioan Lazăr traduce din operele lui Voltaire).
Finele sec. al XVIII-lea scoate în evidenţă rolul său de vector de influenţă
pentru: a) radicalismul iacobin; b) francmasonerie; c) expansiunea
iluminismului; d) curentele romantice şi liberale; e) asociaţiile şi instituţiile
financiare moderne (Asociaţia de Ajutor din Cluj); f) spiritul romantic
(revistele Aurora, Zorile); g) spiritul cultural al frontierei germane
(construcţii baroce, cetatea garnizoanei militare, biserici, mănăstiri), toate ca
expresii ale amestecului de baroc şi neogotic german; h) avântul puternic al
arhitecturii civile (Palatul Banffy, Palatul Toldalagy Korda, etc.).
240
Schiţa spaţială a influenţei urbane a oraşului Cluj-Napoca la finalul

acestei perioade se caracterizează prin:
a) depăşirea poziţiei de influenţă de rang comitat şi concurarea puternică
a celorlalte două centre de rang provincial (Sibiu şi Alba Iulia);
b) aria de influenţă fluctuează tot mai expansiv în teritoriu, acoperind în
unele perioade întregul spaţiu transilvan;
c) rolul multiplu vectorial de influenţă în spaţiul geografic se manifestă
centripet şi centrifug (religios, cultural-ştiinţific, educaţional şi
progresist civilizator);
d) configurarea unui spaţiu de confruntare a influenţelor în geografia
Transilvaniei;
e) creşterea rolului şi poziţiei influenţei urbane, determinate de procesele
frontierei euroatlantice (comerţul, ştiinţa academică, meritocraţia
socială, ideile carteziene, explozia tipăriturilor, iluminismul european,
etc.);
f) creşterea poziţiei şi rolului, în raportul geospaţial de influenţă urbană,
a frontierei etnonaţionale;
g) oraşul Cluj-Napoca devine „centru”, „loc central” pentru o arie
geografică ce s-a mărit în două secole de trei ori;
h) se afirmă definitiv rolul său generator de influenţă în teritoriu;
Practic vedem că oraşul Cluj dobândeşte în aceste două secole statutul
de „centru”, centru al iluminismului ardelean, centru al spiritualităţii
catolice, centru al culturii germane, al culturii maghiare, dar şi centru al
culturii etnonaţionale. Încă de la 1750, Clujul este deja un sociosistem şi nu
un „cap de pod”. El este deja capabil să primească toate energiile
fenomenelor de frontieră ale epocii, inclusiv a celei europene şi să le
asimileze, construindu-şi propriul sistem de valori (sociale, politice,
culturale, ştiinţifico-tehnice şi etnonaţionale). El este de acum „centru al
iluminismului european”... „integrat într-o măsură tot mai mare ideilor reformiste
care în contact cu stările locale, dau naştere unei culturi originale, expresie a
necesităţii Clujului” (Pompiliu Teodor; Ioan Gabor, 1974). El este expresia
geosocială locală, în centrul Europei şi în centrul României, a construcţiei
culturii euroatlantice. Acest lucru îl voi evidenţia în paginile următoare, când
în sec. al XIX-lea această construcţie este definitivă şi are propria sa
personalitate geografică de sinteză culturală a tuturor culturilor care s-au
confruntat în spaţiul geografic.
241
Astfel se explică rolul şi influenţa urbană a Clujului. Acesta a fost

capabil ca din poziţia de creuzet de influenţe să creeze la rându-i propria
influenţă, să-şi construiască o personalitate şi să se impună ca „civitas
primaria” în toate spaţiile geografice. Totuşi, oraşul Cluj (ca sociosistem)
acceptă încă să se identifice în parte, în influenţa sa în teritoriu, cu vectorul
unor „centre de putere” exterioare, acceptând cultura de imitaţie în funcţiile
sale.
Secolul XIX poate primi, raportat la sociosistemul urban Cluj-Napoca,
calificativul de „secolul luminii”. Este secolul în care confruntarea
fenomenelor de frontieră în spaţiul său geografic de influenţă (V. Surd), de
convergenţă (N. Ciangă; D. Petrea) cunoaşte o adevărată revoluţie.
Conform aprecierii lui S. Mehedinţi (1943) în teoria „evoluţiei spaţiilor”, Cluj-
Napoca s-a constituit şi a rămas până azi un „reper fix pentru existenţa
colectivă a românilor transilvăneni, dar şi din spaţiul exterior coroanei carpatice”.
A fost secolul care va consacra definitiv în teoriile geografiei politice,
istorice, în geopolitică, etc., la adresa Clujului şi a Transilvaniei, sintagmele
de „centru nucleu”, „Transilvania – Mittelpunkt-ul României” şi „sâmbure de
ţară” (I. Conea, 1941).
Cronologia evenimentelor geografiei umane în spaţiul geografic al
oraşului Cluj-Napoca în sec. al XIX-lea cuprinde numeroase elemente
reprezentative. În acest secol, procesele frontierei euroatlantice deţin
poziţia dominantă. Toate celelalte fenomene prin procesele lor vor exploata
conjunctura istorică, geografică, deschisă şi susţinută de aceasta. Toate se
vor plia pe direcţia ei, încercând să profite de „energia curentului direcţional”
sau să o contracareze. Indiferent de expresia locală a acestor frontiere şi a
proceselor lor, oraşul Cluj-Napoca primeşte emblema unui sociosistem
marcat de influenţa curentului modern al frontierei euroatlantice în toate
domeniile vieţii sociale, politice, economice, cultural-ştiinţifice, etc. La 1844,
în Cluj se desfăşoară Congresul naturaliştilor şi al medicilor. Tot atunci ia
fiinţă „Asociaţia Economică Ardeleană”, cu scopul dezvoltării agriculturii,
industriei, etc. La 1846, în oraş era prezentă filozofia materialistă prin
Cercul Didactic Clujean, condus de Mentovich Ferencz. În 1848, „Clujul era
în preajma revoluţiei, oraşul gazetelor, terenul prielnic al unor dezbateri politice şi
culturale, un oraş în care trăia o populaţie de lucrători, meşteşugari, negustori,
intelectuali numeroşi, capabili să recepteze idei şi să sintetizeze aspiraţii
concordante cu spiritul secolului” (Ladislau Gyemant; Pompiliu Teodor,
242
1974). „Scena clujeană ne oferă pe de altă parte atitudini şi acţiuni politice care
reflectă poziţia unui oraş prin excelenţă investit cu un rol oficial, ce înrâureşte
asupra desfăşurării evenimentelor.... Ideile noi străbat astfel împreună cu veştile
despre revoluţia din Franţa” (Ladislau Gyemant; Pompiliu Teodor, 1974).
Istoria consemnează prezenţa la Cluj (28 martie 1848) a intelectualilor
români I. Butean, F. Micoş, I. Suciu, Oprea Manău, Iosif Hodor, care fixează
programul politic al românilor pentru revoluţie, dar şi a lui Nicolae
Bălcescu şi a lui Cezar Bolliac. Intelectualii români clujeni participă la
Adunarea de la Blaj, în timp ce frontiera maghiară reacţionează prin Dieta
de la Cluj unde se votează unirea Transilvaniei cu Ungaria, dar şi prin
arestarea la Cluj a lui Al. Russo, A.T. Laurian, N. Bălăşescu şi a lui S. Fodor,
asasinarea la Someşeni a tribunilor Al. Bătrâneanu şi V. Simionaş şi
condamnarea şi împuşcarea lui Şt. Ludwigh Roth, susţinător al ideilor de
libertate şi egalitate ale românilor şi a ideilor europenismului revoluţionar.
În 1853, după revoluţie, curtea de la Viena acceptă înfiinţarea primei
şcoli elementare româneşti din Cluj. În 1858, apar instituţii de credit, anul
următor se înfiinţează „Asociaţia industrială clujeană”, iar în 1860 sediul
gubiernului se mută la Cluj, în paralel cu Sibiul. Tot atunci, prin concesiile
Curţii Imperiale, românii ajung la demnităţi în stat (V.L.Pop – preşedintele
Tribunalului Suprem pentru Transilvania; Iacob Bologa, I. Măcelariu, N.
Barbu, L. Vajda, etc.), iar printr-o nouă împărţire administrativă, Jurisdicţia
Cluj, cu 221 193 locuitori, are un procent mai mare de români. În 1863, se
înfiinţează asociaţii profesionale (tipografi) cu statut juridic. Aceste
evenimente sunt urmate, în 1865, de dieta de la Cluj care contraatacă,
votând unirea Transilvaniei cu Ungaria, schimbând legea electorală în
defavoarea românilor şi a germanilor.
În 1866, se înfiinţează la Cluj „Societatea junimii studioase din Cluj”. În
1867, românii revin şi cer din nou înfiinţarea unei facultăţi (filozofico-
juridice) româneşti; apare societatea secretă „Sătean” a tinerilor români, iar
Clujul este integrat complet în sistemul telegrafic. 1868 – apare „Societatea
de credit ipotecar” şi încep lucrările la calea ferată pe hotarul Clujului. 1869 –
se înfiinţează un „club electoral”, condus de A. Trâmbiţaş şi I. Coroian.1870 –
sectorul industrial cuprinde 10,17% din populaţia oraşului. 1871 – se
realizează iluminatul cu gaz al oraşului, iar pe 7 septembrie, intră primul
tren în gara Cluj.1872-1873 – apar publicaţiile româneşti: Diorile (Zorile),
Răvaşul, Apărarea naţională, Orizontul, Orientul român, Noi. 1878 – se
243
construieşte prima moară sistematizată la Cluj. 1885 – se remarcă printr-un

nivel comercial dezvoltat cu 576 unităţi comerciale (7 000-8 000 porci anual,
700 tone miere, 600 000 bucăţi piei, etc).
Frontiera etnonaţională se reactivează pe linie economică. Astfel, la 13
aprilie se constituie prima bancă românească din oraş „Economul”. Din
iniţiativa lui Amos Frâncu, se înfiinţează „Instituţia informatorilor financiari”.
Se instituie fonduri filantropice (F. Bohăţel, F. Silassi, F. Petran, F. Havaşi),
Banca Vatra, construcţie a Mitropoliei Ortodoxe Române. Anul 1887 este
anul construcţiilor edilitare în Cluj (Palatul Direcţiei Silvice, Palatul
Prefecturii, Direcţia Poştelor, Palatul Justiţiei, Hotelul Continental, Clădirea
Centrală a Universităţii, Complexul Clinicilor, Biblioteca Universităţii,
Teatrul Naţional, etc.). Oraşul este canalizat, creşte numărul fabricilor şi
întreprinderilor între 1890-1910, ajungând la 7230 muncitori. În 1890, Clujul
avea 13 bănci, case de economii şi societăţi de asigurare. Mai mult,
fuzionează bănci rezultând bănci pe acţiuni (S.A.), cu 6 milioane florini
fond circulant (Banca de Credit şi Economii din Cluj). La 11-12 septembrie
1890, are loc şedinţa Comitetului permanent al Partidului Naţional Român,
care hotărăşte grăbirea publicării Memorandumului. Procesul
Memorandiştilor a provocat o mişcare etnonaţională foarte puternică „La
Cluj, pe câmpul libertăţii, să ne vedem cu toţii” era sloganul care a adus la 8
mai 40 000 de oameni în oraş.
După crearea celei de-a II-a Internaţionale Comuniste, documentele
congresului apar în revistele ungureşti, făcându-se propagandă ideologiei
comuniste, dar şi a ideilor social democrate (sărbătorirea zilei de 1 mai,
ziua de muncă de 8 ore, etc.). Comuniştii clujeni votează la Budapesta
constituirea primului Partid Socialist Democrat, în timp ce la Cluj se
înfiinţează ulterior organizaţii locale ale acestui partid.
Punctarea succintă, dar reprezentativă, a momentelor sec. al XIX-lea
determină din punctul de vedere al analizei noastre asupra sistemului
urban Cluj-Napoca tragerea unor concluzii precum: a) în secolul al XIX-lea,
sistemul urban Cluj-Napoca s-a constituit într-un spaţiu geografic de un
dinamism de neegalat în istoria sa de până atunci; b) în poziţiile de spaţiu de
confruntare, de vector de influenţă, dar şi de generator de influenţă,
evenimentele veacului îl consacră definitiv în geografia României şi în cea a
regiunii central-europene ca pe un sociosistem geografic în care fenomenul
frontierei europene a catalizat energii din toate părţile, constituindu-se în
244
acelaşi timp în locomotiva fenomenelor de frontieră în spaţiul geografic

transilvan şi românesc. Rezultatul acestui proces geografic a fost că la finele
secolului, sociosistemul Cluj-Napoca a depăşit influenţa celorlalte centre
urbane cu aspiraţii şi influenţe convergente (Alba Iulia, Sibiu, Braşov),
devenind cel puţin pentru frontiera etnonaţională un generator de influenţă,
un punct central. Rolul frontierei euroatlantice este de această dată maxim,
iar oraşul a reuşit să îmbine constructiv atât rolul de vector cât şi pe cel de
generator. Pentru frontiera europeană el devine un oraş modern, pentru
frontiera imperială el este „capitala provinciei”, pentru frontiera maghiară
este un punct de rezistenţă în faţa creşterii frontierei etnonaţionale, pentru
frontiera kominternistă devine un centru înaintat, un cap de pod, iar pentru
frontiera etnonaţională, oraşul este o „Mecca”, o redută. El devine pentru
români un etalon urbanistic, educaţional, de civilizaţie, un punct central de
iradiere intelectuală, un punct de convergenţă, un „loc central” aşa cum
este definit de geopoliticieni.
În concluzie, configuraţia spaţială a influenţei urbane a oraşului Cluj-
Napoca din sec. al XIX-lea, în contextul influenţei frontierei euro-atlantice,
are în structură următoarele elemente sistemice fundamentale: 1) cucerirea
definitivă a poziţiei de loc central în spaţiul Transilvaniei; 2) structura peisajului
urban se îmbogăţeşte cu o serie de valori arhitectonice şi edilitare, care vor marca
foarte puternic spaţiul geografic şi a căror valoare a devenit patrimonială; 3)
spaţiul geografic economic acumulează toate instituţiile moderne ale momentului,
reprezentative pentru frontiera euroatlantică (societăţi financiare, bănci, asociaţii
profesionale, organizaţii politice); 4) structura populaţiei urbane este supusă unor
foarte mari presiuni dinspre populaţia dominantă geografic: oraşul avea sub 20%
români, iar în spaţiul geografic înconjurător procentul lor varia între 70% în zona
imediată şi 60% în toată Transilvania (Studia Censualia Transsilvanica –
recensăminte 1850-1992); 5) confruntarea frontierelor locale, sub influenţa
curentelor şi proceselor frontierei euroatlantice, trecându-se la procese
necontrolate, marcate de agresivitate şi atrocităţi, în special împotriva masei
româneşti.
În contextul geopolitic al sec. XX, frontiera americană (euroatlantică) a
avut prin Războiul Civil American un impact semnificativ asupra Europei
şi, prin deducţie, asupra României şi respectiv asupra oraşului Cluj-
Napoca, prin crearea naţionalismului american şi condamnarea
secesionismului. A apărut „efectul răsturnat” al frontierei euroatlantice, cu
245
efect stimulator pentru naţionalismele europene. În acest context, Cluj-

Napoca a devenit un creuzet în care, peste materia frontierei etnonaţionale, s-
au depus ideile catalizatoare ale emancipării românilor. Şcolile,
universităţile, etc., au constituit logistica şi infrastructura unde s-au adunat,
cultivat şi s-au catalizat idei naţionale şi viitori eroi naţionali (ideile
democraţiei americane; Unirea cu România etc.). Secolul XX este pentru
sociosistemul urban Cluj-Napoca un secol al maturizării sistemice depline.
Presiunile sistemice şi cele frontaliere (din punct de vedere geopolitic) duc
în Cluj-Napoca la o complexă dezvoltare, care la rându-i va asigura
oraşului o putere de atracţie şi de influenţă în spaţiul geografic românesc
pe care doar „polul de atracţie naţională” Bucureşti o va depăşi. La acest nivel
sistemic şi la acest rol vor conduce o serie de evenimente istorice, sociale,
politice, economice, culturale, care împreună au construit un sistem urban
cu o mare influenţă în teritoriu (spaţiu geografic).
Secolul XX se caracterizează în istoria europeană prin tumult. Frontiera
euroatlantică reacţionează acum asupra Europei, crescând tensiunile
geopolitice, astfel încât pe continent dispar imperiile şi se construieşte un
sistem bazat pe naţiuni. În acest spaţiu geografic tensionat, asupra
sociosistemului urban Cluj-Napoca acţionează presiuni şi influenţe
sistemice care determină în cadrul său mutaţii. Faţă de perioadele istorice
anterior analizate, voi renunţa la evidenţierea cronologică a fenomenelor
geopolitice şi le voi grupa în funcţie de fenomenul de frontieră căruia
aparţin, căutând să găsesc raporturile dintre ele şi sociosistemul urban
Cluj-Napoca şi efectul rezultat din interacţiunile elementelor, fenomenelor
şi relaţiilor sistemice create. De la „momentul de prag” 1914-1920,
sociosistemul urban Cluj-Napoca este supus, până la momentul actual,
presiunii următoarelor frontiere: a) frontiera etnonaţională; b) frontiera
maghiară; c) frontiera kominternistă; d) frontiera euroatlantică.
Fiecare dintre acestea are trăsăturile sale specifice, pe care le vom regăsi
în forme particular-specifice în noile caracteristici ale sociosistemului urban
şi totodată în influenţele acestuia în spaţiul geografic.
Frontiera etnonaţională se remarcă prin următoarele acţiuni: 1) o
dezvoltare urbană foarte puternica a oraşului; suprafaţa oraşului creşte de
la 1018 ha în 1919 la 1813 ha în 1938, pentru ca în 2008 să ajungă la 16 487 ha;
populaţia urbană este foarte dinamică, crescând de la 83 000 locuitori în
1920 la 106 245 în 1930, apoi la 121 753 în 1948, 185 663 în 1966, 328 602 în
246
1992 şi la 309 300 locuitori în 2008; 2) economia financiar-bancară se

consolidează şi creşte (15 instituţii financiar-bancare în 1918; 25 în 1923; 29
în 1927; iar în 2005 135 de instituţii financiar-bancare, excluzând pe cele de
asigurări); 3) între 1923 şi 1940, dinamica execuţiei bugetare în sistemul
urban Cluj-Napoca era conform graficului (cu o creştere de până la 300%);
4) dezvoltarea industrială evidenţiază următoarele dinamici: 4.1) la 1918
exista un număr de 87 întreprinderi industriale particulare (unităţi mici şi
mijlocii), în 1938, 94 de întreprinderi (56 societăţi pe acţiuni, 35 firme
individuale, 2 întreprinderi publice şi o societate pe acţiuni în regie mixtă),
în 1973 existau 49 de întreprinderi industriale (31 republicane, 6 de
subordonare locală şi 12 cooperatiste), iar la 1989, 50 de întreprinderi
industriale, o scădere cauzată de comasarea întreprinderilor mici şi mijlocii
în unităţi mari, pentru ca la 2004 să existe 2968 de unităţi industriale active;
5) educaţia şi învăţământul cunosc o dezvoltare evidentă: în 1929, Clujul
avea 7 grădiniţe în limba română, 5 în limbile minorităţilor, 11 şcoli
primare în limba română şi 15 în alte limbi; în 1974 în şcolile Clujului
învăţau 14 749 elevi români, 5 450 maghiari şi 287 germani; în 1920 se
inaugurează oficial, prin prezenţa regelui Ferdinand, Universitatea
românească din Cluj, având în componenţă Facultatea de Litere cu 21 secţii,
Facultatea de Ştiinţe cu 5 secţii, Facultatea de Medicină cu 7 secţii,
Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe Agricole, Conservatorul;
dinamica învăţământului superior clujean atinge în 2008 cifra
impresionantă de 8 universităţi, cuprinzând peste 80 000 de studenţi.
Viaţa social-culturală şi politică înregistrează evenimente şi instituţii
care vin să susţină o societate urbană de înalt nivel intelectual cu libertăţi
democratice fără echivoc. Doar între 1921-1940, Opera Română susţine 2196
de spectacole, iar între 1948-1973, 6472 de reprezentaţii, în timp ce Teatrul
Maghiar, între 1948-1973, 8528 de reprezentaţii. Presa funcţionează prin
reviste şi ziare în toate limbile vorbite în oraş (Gândirea din 1921; Societatea
de Mâine; Gând Românesc; Erdely Helikon; Korunk; Patria; Naţiunea;
Deutsche Zeitung; Tribuna Socialistă; Echinox; Steaua; Studia Universitatis,
etc.).
Viaţa politică consemnează până la 1940 şi între 1945-1947 activităţi ale
partidelor, organizaţiilor muncitoreşti şi profesionale, etc. (Partidul
Naţional Român; Partidul Poporului; Partidul Socialist din Ardeal şi Banat;
Partidul Maghiar din România; Blocul Muncitoresc Ţărănesc; Uniunea
247
Populară Maghiară; Blocul Partidelor Democratice, etc.). După 1947,

impactul vieţii social-politice cu procesele frontierei kominterniste este
dramatic. Dictatura kominternistă şi ulterior naţional-comunistă a eliminat
practic democraţia din politică.
Comerţul şi serviciile în general (sănătatea, turismul, transporturile,
finanţele, administraţia, educaţia) înregistrează dinamici superioare celor
din restul ţării sau chiar al Europei. În 1920 existau 445 de firme comerciale
şi 8 societăţi pe acţiuni; în 1925 numărul lor se ridică la 869; în 1930 – 1 108,
iar în 1936 Clujul avea 2 513 firme comerciale şi 51 de societăţi pe acţiuni, în
1973, 450 de unităţi de vânzare cu amănuntul şi 155 de unităţi de
alimentaţie publică, 8 instituţii de credit, etc., 1092 de unităţi comerciale în
1989, 1288 în 1993 şi 5740 în 2005.
Frontiera maghiară, în sec. XX, îşi menţine forţa expansivă şi de influenţă
în spaţiul urban Cluj-Napoca, cu un dinamism care depăşeşte dinamismul
din orice altă arie de expansiune din România. Astfel, următoarele
momente sunt reprezentative pentru a ilustra acest fenomen geografic.
Grevele muncitoreşti din 21 octombrie 1920, la care au participat 95-98%
din muncitorii şi funcţionarii oraşului, au urmărit blocarea administraţiei
româneşti, proaspăt instaurate. Populaţia maghiară activă, care reprezenta
o majoritate covârşitoare, se organizează politic şi logistic în partide
precum Partidul Maghiar din România (1922), Madosz (1934), acesta din
urmă fiind creaţia Partidului Comunist din Ungaria şi îşi finanţează reviste
(Faklya, Erdely Helikon, Korunk, Keleti, Vilajos, Elare). Mai mult, îşi
păstrează blocul electoral etnic compact (V. Bodocan – 2001) în toată
perioada interbelică şi se pliază ideologic şi politic pe stânga comunistă şi
kominternistă. După Dictatul de la Viena, agresivitatea frontierei maghiare
duce la concedierea românilor, rămânând în posturi doar 1-2%, desfiinţarea
tuturor şcolilor româneşti din oraş, interzicerea tuturor partidelor
româneşti, „...arestate, întemniţate, închise în lagăre toate persoanele suspecte în
ochii autorităţilor, în primul rând românii consideraţi periculoşi, începând cu cei
ce aveau vreun rol în conducerea comunităţii româneşti...” (Gh. I. Badea, 1974).
După eliberarea Clujului, populaţia maghiară a oraşului, liderii şi elitele lor
trec foarte rapid de partea comuniştilor, preiau din nou rolul de „magister
militiae” în speranţa atragerii sovieticilor de partea lor. Social-economic şi
profesional, oraşul va fi dominat de populaţia ungurească până după 1965,
până după noua organizare administrativ-teritorială. În perioada 1965-
248
1990, frontiera maghiară acţionează asupra spaţiului urban Cluj-Napoca

din două direcţii: una externă, cu câteva centre generatoare de influenţă şi
anume Budapesta, Paris, Londra, Washington D.C., şi una internă prin
forme de rezistenţă pasivă. Momentul 1989 declanşează un nou puseu
extremist al frontierei maghiare, care va produce în sociosistemul urban
Cluj-Napoca crize deosebite, unele cu efecte imprevizibile pentru viitorul
socio-economic, politic şi civic la oraşului (expulzarea elevilor români din
şcolile situate în centrul oraşului, implicarea bisericilor ungureşti în acţiuni
politice antinaţionale, etc.).
Toate aceste fenomene evidenţiază că spaţiul geografic al oraşului a
fost permanent sub presiunea acestei frontiere, efectele ei fiind adeseori
negative, în special în spectrul politico-ideologic, alimentând crize şi
extremisme. Efectele ei pozitive s-au manifestat însă cu evidenţă prin
valoarea tradiţiilor culturale, nivelul intelectual, cultural şi artistic al
maghiarilor din oraş, al elitei democrate maghiare şi chiar şi prin caracterul
mai disciplinat al acestui segment de populaţie, care a constituit adeseori
un model sociourban.
Frontiera comunistă/kominternistă şi-a pus amprenta asupra oraşului
Cluj-Napoca încă de la momentul celei de-a II-a Internaţionale Comuniste.
Pentru această frontieră, oraşul Cluj-Napoca a fost unul dintre primele
spaţii geografice din România vizate. Efectul ei în spaţiul urban a avut
efecte dramatice sub toate aspectele. Cluj-Napoca a fost un vector foarte
puternic datorită blocului de stânga constituit în majoritate din evrei şi
maghiari care erau receptivi şi interesaţi de ideologia comunistă (V.
Bodocan, 2001). Momentele semnificative din istoria ofensivei sale asupra
oraşului au fost înfiinţarea Uniunii Socialiste a Studenţilor din Cluj (1919) şi
a primelor partide marxist-comuniste (Partidul Poporului în 1920, Blocul
Muncitoresc Ţărănesc în 1925, Madosz, etc.), lansarea la Cluj în 1940, de
către PCR, la comandă kominternistă, a manifestului-diversiune cu titlul
„Poporul Ardealului”, găzduirea în 1945 a lucrărilor Uniunii Populare
Maghiare, înfiinţarea organizaţiilor Blocului Partidelor Democratice un an
mai târziu şi mari manifestaţii proletare în 1947. Pe lângă toate acestea,
amintim şi naţionalizarea întregii economii productive a oraşului, ca în
toată România, arestările şi etnocidul la care a fost supusă populaţia
oraşului în perioada 1947-1960, în contextul genocidului sistemic
kominternist din România şi dezvoltarea sectoarelor industriale, urmărind
249
ideologia comunistă. Acest din urmă lucru înseamnă că producţia

industrială era realizată mai ales de întreprinderi medii şi mari, unele foarte
mari, care consumau resurse foarte mari şi aveau o eficienţă economică
relativă.
Tabel 1. Principalele întreprinderi industriale ale municipiului Cluj-Napoca la 1989

De interes local-regional De interes naţional
Avicola Armătura Sinterom
I.C.R.A. Metalu Roşu Farmec
B.J.A.T.M Carbochim Someşul Tricotaje
F.N.C 16 Februarie - Material Rulant Flacăra
I.C.S.A.P. Clujeana Tehnofrig
T.C.C.I. Napochim Iris
Feleacul C.U.G. Terapia
Napolact Sanex Libertatea
I.C.R. Metalo-Chimice Unirea Mucart
Morărit/Panificaţie România Muncitoare
Sursa: Direcţia Regională de Statistică Cluj
Tabel 2. Producţia industrială globală pe ramuri (mii lei, preţuri curente) la 1989
Ramurile industriale Producţia industrială globală
TOTAL 24926519
- Producerea de energie electrică şi termică 463436
- Metalurgie feroasă 1235
- Metalurgie neferoasă 909
- Construcţii de maşini; prelucrare materiale 10230715
- Chimie 151916
- Extracţie metaliferă şi abrazivă 1139983
- Materiale de construcţii 634683
- Exploatarea şi prelucrarea lemnului 419741
- Industria celulozei şi hârtiei 866446
- Industria sticlei, porţelan şi faianţă 1157894
- Industria textilă 1111796
- Industria confecţiilor 1063499
- Industria pielăriei şi blănăriei 2405871
- Industria alimentară 2715392
- Industria cosmeticelor 554998
- Industria poligrafică 106526
Sursa: Direcţia Regională de Statistică Cluj
Analiza geografiei politice şi sociale a oraşului în sec. XX evidenţiază,

din punctul de vedere al raporturilor sale cu fenomenele frontierei
250
kominterniste, următoarele caracteristici: a) oraşul Cluj/Cluj-Napoca a fost

oraşul dominant în pătrunderea şi propagarea comunismului în provincie;
b) spaţiul geografic intelectual, suprapunerile cu unele interese etnice ale
populaţiei orăşeneşti, mijloacele mass-media şi infrastructura logistică, au
făcut din oraşul Cluj-Napoca un spaţiu vectorial puternic pentru frontiera
kominternistă; c) confruntarea frontierei maghiare cu cea etnonaţională
românească în spaţiul urban al Clujului a oferit condiţiile optime pentru
îmbrăţişarea ideilor kominterniste şi transformarea oraşului în generator de
influenţă (exemplul selecţiei elitei conducătoare, în care politicul domina
celelalte trei determinisme – V. Pareto); d) rolul activiştilor comunişti din
oraşul Cluj-Napoca în colectivizarea agriculturii din Transilvania este
reprezentativ; între 1959-1962 au primit misiuni prin detaşare în acest scop
1711 activişti, care au activat în 7 regiuni din Transilvania (Arhiva PCR –
regionala Cluj).
În concluzie, în prima jumătate a sec. XX, Cluj-Napoca a jucat un rol
vectorial de influenţă a frontierei kominterniste, iar din 1944 şi până în 1989
rolul generator de influenţă creşte, devenind dominant în toate domeniile
spaţiului său geografic intern şi extern.
Tratarea poziţiei, rolului şi funcţiei sociosistemului Cluj-Napoca în
acest ultim secol, în ecuaţia raporturilor de influenţă cu referire la
fenomenele frontierei catolice nu modifică, ci întăreşte rezolvările şi concluziile
rezultate din analiza celorlalte fenomene de frontieră, faţă de care oraşul a
construit influenţe în teritoriu (generate sau transmise vectorial). Bazându-
mă pe momentele istorice menţionate în perioadele istorice anterioare, rolul
oraşului Cluj-Napoca în teritoriu ca simbol tradiţional la frontierei catolice
în România a fost uneori ezitant, alteori demonstrativ. În ciuda Reformei,
care în aria regională a oraşului Cluj-Napoca a avut aderenţă mai mare
decât în regiunea estică a Transilvaniei, frontiera catolică a continuat să
transmită şi să genereze din Cluj-Napoca, în special în sec. XX, „semnele
puterii sale” de influenţă. Două momente patrimoniale pot fi ilustrative: după
Unirea din 1918 şi după 1989.
În ambele momente, statul român a fost obligat să cedeze imense valori
patrimoniale din proprietatea sa (biserici, mănăstiri, biblioteci, instituţii de
învăţământ, etc.) unor comunităţi religioase, altele decât româneşti. Aşa se
face că azi, biserica catolică are în centrul oraşului Cluj-Napoca o poziţie
dominantă, deţinătoare a unor reprezentative valori arhitecturale şi
251
patrimonial-artistice. Efectul şi influenţa în spaţiul regional, provincial,

naţional, dar mai ales asupra spaţiului vehiculat (prin turism, manifestări
cultural-ştiinţifice, mişcări de populaţie, învăţământ, etc.) depăşesc
graniţele naţionale.
Analiza geografică a influenţei urbane pe care oraşul Cluj-Napoca o
dobândeşte în contextul sistemic de influenţă al frontierei euroatlantice scoate
în evidenţă cele două faţete fundamentale ale acestei frontiere, care va
marca şi va impune oraşului determinisme pozitive, modernizatoare,
civilizatoare, dar şi negative. Aceste determinisme vor crea în sociosistemul
urban Cluj-Napoca „procese frontaliere” cu o uriaşă putere de influenţă,
producând în final, prin momentul de prag 1989-1990, adevărate mutaţii.
Întregul sistem de influenţă urbană a oraşului va fi marcat în acest sens de
o serie de procese de frontieră. Iată câteva dintre ele:
1. „Discordanţele antropogeografice” (E. I. Emandi; G. Buzatu; V.
Cucu, 1994) vor marca sociosistemul Cluj-Napoca în special din a doua
jumătate a sec. XX, astfel încât la finalul acestuia şi începutul mileniului III
Cluj-Napoca se va caracteriza prin următoarele: a) risipa generală a
terenurilor agricole, a solului, a pădurilor şi spaţiilor verzi, a luciilor de apă
şi a terenurilor naturale; b) efectul şi mentalitatea consumeristă vor
răsturna sistemul de valori socio-economice bazat pe economisire; între
economisire, consum şi împrumuturi se va crea o logică degradantă şi
dezechilibrată; c) îmbrăţişarea urbanizării ca tendinţă, indusă în mentalitate
cu orice preţ şi necontrolat, determină intrarea sociosistemelor urbane în
sistemul „reţelelor urban-comerciale” (I. Wallerstein, 1994), dar în zona de
hinterland în care orice poate fi aplicat şi experimentat (a se vedea ca
exemplu dezordinea imobiliară şi arhitectural-urbanistică ce a cuprins
oraşul în special după anul 2000); d) neglijarea elementului etnonaţional, a
specificului naţional. (Cluj-Napoca, un sociosistem cu puternice resurse şi
calităţi generatoare, se transformă tot mai mult într-un spaţiu vectorial
pentru exporturile altor culturi, fie materiale, de afaceri, propagandistice,
socio-culturale, educaţionale, etc.; calendarul de evenimente al oraşului
introduce tot mai mult: festivaluri, obiceiuri, etc., care nu au nici o legatură
cu tradiţia, cu esenţa „locului”.) etc
2. Capitalismul financiar necontrolat va îmbrăca, în spaţiul
sociosistemului Cluj-Napoca, toate hainele „proceselor necontrolate”
precum: a) crearea subsistemelor economico-financiare de periferie (T.K.
252
Hopkins, 1982), care nu servesc la progresul local, ci la drenarea

surplusului local (dispariţia băncilor şi a capitalului românesc din oraş şi
din spaţiul său de influenţă; fenomenul Caritas; stingerea economico-
financiară a tuturor marilor societăţi comerciale din oraş şi din zonă, hiper
şi supermarketurile, etc.); b) crearea „economiilor enclavă” caracterizate prin
investiţii unidimensionale, pe domenii restrânse, repatrierea profiturilor;
dispariţia competiţiei economice; c) decapitalizarea societăţilor comerciale
din spaţiul urban şi din zona sa de influenţă; d) „raidul bancar” (I. Bădescu,
1992; 1995), concretizat în spaţiul economico financiar al Clujului prin
„golirea tezaurului” Băncii Dacia Felix; jocurile piramidale; cumpărarea
unor societăţi comerciale, la care, prin mărirea capitalului social,
participările autohtone devin nesemnificative, iar profiturile ajung afară,
etc; e) transformarea geografiei economice a Clujului, după momentul de
prag 1989-1990, într-un spaţiu al economiei redistributive, al speculei
comerciale, al capitalismului de pradă, speculaţiilor bursiere,
subeconomiilor industriale de export (metoda „lohn”), economiei de consum
şi de lux; f) hinterlandizarea în reţea, prin scăderea economico-financiară a
capitalului românesc din Cluj-Napoca, acesta intrând în hinterlandul
Occidentului, mai mult ca piaţă de desfacere şi de drenare a capitalurilor
financiar-bancare.
3. Contaminarea spiritului cultural al spaţiului geografic al oraşului
Cluj-Napoca, prin subminarea şi alterarea lui cu mijloace de informare şi
instituţii de cultură mediocre, prin manipularea gusturilor, încurajarea
snobismului (I. Şerbănescu, 2000) sau prin alterarea spiritului
antreprenorial al oraşului (instituţionalizarea slabă a organismelor
comerciale urbane, profituri rapide la scară redusă, desconsiderarea
consumatorului prin produsele contrafăcute, etc.).
4. Deznaţionalizarea prin „globalizare”, prin supradimensionarea şi
tendinţa de hiperurbanizare imobiliară, informaţională, instituţională, cu
funcţii internaţionale după 1990. Mass-media, cel mai agresiv vector al
mondializării, ne bombardează zi si noapte cu „informaţii” care ne
transportă în spaţiul virtual, făcându-ne părtaşi la evenimente din spaţii
străine de „sentimentul spaţiului propriu” şi indiferenţi până la înstrăinare
faţă de socioumanul din propriul spaţiu, din imediata vecinătate, etc.
5. Agresarea fiinţei şi a frontierelor sale biologice „...ne transformăm
(oamenii) în simple elemente statistice, în simpli pixeli, vieţile ne sunt
253
prelucrate strict şi exclusiv informaţional-comunicaţional” (Bogdan Ghiu,

2006).
6. Minimalizarea esenţei naţiunii şi oferta conjuncturală pentru
frontierele locale sau regional continentale. Momentul de prag 1989-1990 s-
a transformat pentru sociosistemul Cluj-Napoca într-un moment prielnic
pentru minimalizarea naţiunii, atacarea naţionalismului şi resuscitarea
„pan-ideilor” (pan-ideea Mitteleuropa, cea a poporului Ardealului, a
superiorităţii catolicismului, etc.). Spaţiul urban Cluj-Napoca s-a
transformat într-un front împotriva frontierei etnonaţionale, esenţa naţiunii
ajungând notă de subsol (C. Degeratu, 1994). Spaţiul Clujului, în zona
etnică maghiară a fost foarte receptiv şi s-a transformat într-un agent
propagandistic al teoriei „Transilvania – spaţiu de complementaritate”.
„Teoria spiritualizării frontierelor” a devenit o temă foarte susţinută şi
difuzată în spaţiul geografic transilvan de către UDMR sau diferite
organizaţii neguvernamentale, Clujul oferind în acest sens o susţinută
logistică. Cresc şi se exacerbează tendinţele etnocratice ale minorităţilor.
Sunt aruncate în spaţiul ideologic, politic, cultural, clasicele arme
kominterniste: rollerismul, culpabilizarea colectivă a românilor. Încă din
1980, începe în străinătate, vehicularea panideii Mitteleuropa, transpusă
apoi în spaţiul transilvan. Spaţiul urban Cluj-Napoca este invadat de ONG-
uri cu obiective dubioase, care difuzează şi presează mentalul cetăţenesc,
spaţiul intelectual, politic, ideologic, didactic universitar, etc., cu teorii,
publicaţii şi abordări neokominterniste, panidei imperiale, etc. (Claude
Karnouh scrie despre Transilvania: „această sfâşiere caricaturală la unii
(românii), dar tragică la toţi, a intelectualului român care neştiind niciodată unde
se află patria sa spirituală, oscilează mereu...”.)
7. Teoriile regionalizării, una dintre cele mai vehiculate de frontiera
euroatlantică, va avea în sociosistemul Cluj-Napoca un impact foarte
puternic, în special în spaţiul intelectual şi mai ales universitar. Aici, în
special datorită contribuţiei şcolii geografice clujene, disputa între
tendinţele şi concepţia occidentală asupra regionalizării şi cea
etnonaţională sau central europeană se echilibrează. O serie de lucrări
apărute în spaţiul clujean au avut un puternic efect de influenţă pozitivă:
Cocean P. (1997), Ţara (The Land) – A Typical Geographical Region of Romania;
Bodocan V. (2001), Etnie, confesiune şi comportament electoral în Transilvania –
studiu geografic; Surd V. (2003), Geografia aşezărilor; Surd V., Zotic V. (2003),
254
Rural Space and Regional Development; Benedek J. (2004), Amenajarea

teritoriului şi dezvoltarea regională; Puşcaş V. (2004), Regiune şi regionalizare în
Uniunea Europeană; Surd V.; Bold I.; Zotic V.; Chira Carmen (2005),
Amenajarea teritoriului şi infrastructuri tehnice; Surd V. (2005), Regions in
Romania. Purpose and Territorial Realities; Cocean P. (2005), Geografie
regională: evoluţie, concepte, metodologie; Ilieş Gabriela (2005), Modele europene
de regiuni de tip „ţară”; xxx - (2003), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest,
documentar al Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Vest, etc.
8. Manipularea creşterii şi circulaţiei elitelor este un alt proces al
frontierei euroatlantice în orice zonă ar acţiona. Spaţiul geografic
intelectual, politic, social, cultural al Clujului a fost supus, pe întreaga
perioadă a sec. XX, unor presiuni frontaliere extraordinare. Folosind acelaşi
criteriu de analiză stabilit de Vilfredo Pareto, vom vedea că spaţiul
geografic urban al Clujului, dar şi cel de covergenţă al acestuia a cunoscut
sisteme de circulaţie a elitelor sub directa influenţă a frontierelor
dominatoare: 1) în perioada 1900-1918 circulaţia era în categoria (d), având
ca dominantă etnopoliticul; 2) între 1918-1940 statul român a încercat
păstrarea unui echilibru prin impunerea variantei (a) bazată pe cerere,
necesităţi, nevoi sociale, de echilibru social; 3) în perioada 1940-1948
varianta (d) este impusă din nou de frontiera maghiară; 4) în perioada
1948-1965 readuce varianta (d) impusă de frontiera kominternistă; 5) în
perioada 1965-1989 Clujul este dominat de o elită, o anumită meritocraţie,
controlată însă de partidul unic, în care naţional-comunismul românesc a
căutat şi a şi reuşit un echilibru între categoriile (d) – dominanta politică, (c)
– dominanta culturală şi (b) cea economică; 6) după 1989, starea de
tranzienţă a sociosistemului şi presiunile frontierei euroatlantice au creat
un haos în geografia circulaţiei elitelor, care sociografic nu poate fi
încadrată în nici una din categoriile amintite. Cel mai bine am putea
caracteriza această perioadă de „democraţie” prin concluzia lui Petre Ţuţea,
preluată de la Henri Bergson „...democraţia este singurul sistem politic
compatibil cu demnitatea umană, dar are un viciu: n-are criterii de selecţie a
valorilor de conducere”. Este cea mai semnificativă şi sugestivă perioadă din
geografia istorică a Clujului, în care sociosistemul urban supus unor
influenţe frontaliere, reacţionează (ca întregul sistem naţional românesc)
necontrolat, creând în propriul sistem urban, dar şi în spaţiul său de
influenţă (convergenţă), un model de influenţă socială, dezordonat, în care
255
fiecare individ face ce vrea. Exemple foarte vizibile ale acestei comportări şi
influenţe se găsesc peste tot în spaţiul geografic (arhitectural, economic,
social-politic, etc.).
3. Perspectivele geosistemului urban Cluj-Napoca şi „direcţiile

strategice” de influenţă în teritoriu / spaţiul de influenţă
Faţeta pozitivă a raportului de influenţă al geosistemului Cluj-Napoca,

determinată de fenomenele frontierei euroatlantice, poate fi relevată în
multe forme şi modele. Voi apela însă pentru exemplificare la un document
la a cărui fundamentare au participat, pe lângă instituţiile statului de nivel
local, şi o serie de geografi şi specialişti în domeniu, aparţinând şcolii
geografice clujene. Acest document poartă numele de „Strategia de
Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca”. Din analiza lui rezultă direcţiile şi
strategiile de dezvoltare ale oraşului care, obiectiv, se suprapun cu
direcţiile de influenţă ale sociosistemului în spaţiul geografic, în teritoriu.
1. Influenţe economice cu două direcţii strategice: direcţia strategică 1 –
crearea unui mediu economic competitiv şi atractiv pentru creşterea
investiţiilor (autohtone şi străine); direcţia strategică 2 – gestionarea
eficientă a dezvoltării economice. * Spaţiul geografic de influenţă este
multistratificat de la nivel local şi până la arii internaţionale.
2. Influenţe turistice cu patru direcţii strategice: direcţia 1 – strategia
turismului de afaceri; direcţia 2 – strategia turismului cultural, universitar,
medical, etc. (turismul prin servicii); direcţia 3 – strategia turismului de
evenimente (festiv); direcţia 4 – strategia turismului de agrement
săptămânal (relaxare în repaus săptămânal). * Spaţiul geografic de
influenţă este multistratificat de la nivel local la arii internaţionale.
3. Influenţe prin modelul “dezvoltării urbane” cu şase direcţii
strategice: direcţia 1 – dezvoltarea unui sistem integrat de transporturi
multifuncţionale în care Cluj-Napoca să devină un “centru modal”; direcţia
2 – modernizarea sistemului de infrastructuri edilitare; direcţia 3 –
conservarea, prezervarea şi armonizarea funcţiilor spaţiilor verzi (naturale
sau antropice) cu politicile urbanismului ecologic; direcţia 4 – crearea unei
zone metropolitane; direcţia 5 – crearea unui “sistem de management integrat
al deşeurilor”; direcţia 6 – organizarea şi fundamentarea unei politici
256
arhitectural-urbane, bazate pe un „sistem urban echilibrat şi policentric”. *

Spaţiul geografic de influenţă este multistratificat de la nivel local, în
special zonal-regional, dar şi euroregional.
4. Influenţă prin modelul şi nivelul dezvoltării resurselor umane, cu
următoarele direcţii strategice: direcţia strategică 1 – armonizarea politicilor
în domeniu şi integrarea sistemică a instituţiilor specifice; direcţia strategică
2 – construirea unui cadru de coordonare a eforturilor şi intereselor sociale
şi instituţionale în managementul resurselor umane; direcţia strategică 3 –
îmbunătăţirea comunicării şi a circulaţiei informaţiei între administraţie şi
agenţii specializate; direcţia strategică 4 – construirea unui sistem de
atragere, păstrare şi cointeresare a forţei de muncă calificate şi înalt
calificate; direcţia strategică 5 – proliferarea formării şi pregătirii
profesionale a resursei, spre interesele şi necesităţile locale.
5. Influenţă prin modelul dezvoltării comunitare, axată pe şase
domenii strategice: domeniul politicilor comunitare pentru tineret;
domeniul politicilor comunitare pentru sport; domeniul politicilor
comunitare pentru cultură; domeniul politicilor comunitare pentru servicii
sociale; domeniul politicilor de sănătate şi asistenţă socială; domeniul
politicilor organizaţionale neguvernamentale şi nonprofit. * În acest caz,
spaţiul de influenţă este multistratificat cu direcţii centripete şi centrifuge
şi putere de acoperire de la nivel local/zonal până la regional-naţional
pentru domeniile a), b), d) şi f) şi cu arie euroregională pentru domeniile c)
şi e), unde nivelul academic al sociosistemului are capacităţi de influenţă
foarte mari.
Iată de ce Cluj-Napoca rămâne în continuare al doilea oraş din ţară,
după Bucureşti, ca grad de polarizare, interesul exercitat de numeroase
companii internaţionale, pentru dezvoltarea de afaceri în zonă, fiind fără
doar şi poate justificat. De altfel, un studiu efectuat de revista britanică
Monocle, plasa Cluj-Napoca printre primele 5 zone din lume (în 2007), ca
ritm al dezvoltării şi ca interes din partea investitorilor. (Grup de Lux
Imobiliare, Cluj-Napoca. Real Estate Overview - 2007/2008)
257
Bibliografie
Bădescu I.; Dungaciu D. (1995), Sociologia şi geopolitica frontierei, Editura Floarea

Albastră, Bucureşti.
Bodocan V. (2001), Etnie, confesiune şi comportament electoral în Transilvania – studiu
geografic, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Cocean P. (2005), Geografie regională: evoluţie, concepte, metodologie, Editura Presa
Cocean P. (2005), Geografia Europei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
Conea I. (1967), Cu privire la teritoriul nucleu de formare a poporului român, publicaţia
Studii şi Cercetări de Geologie, Geofizică, Geografie, tom XIV, nr.1.
Cucu V. (1970), Oraşele României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Ghiu B. (2006), Oraşul comunicaţional şi actele vieţii urbane – studiu.
Hopkins T.K. (1982), Worlds System Analysis. Theory and Methodology, Routledge
Publishing, London.
Ianoş I. (1987), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei Române,
Bucureşti.
Ianoş I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, Bucureşti.
Ilieş Gabriela (2005), Modele europene de regiuni de tip„ţară”, Editura Presa
Ipatiov F. (1997), De la ecologie umană la geografie socială urbană, Referate şi
comunicări de geografie, Deva.
Jinga V. (1945), Probleme fundamentale ale Transilvaniei, revista Astra, vol. I, Braşov
Kröhnert S.; Hoßmann Iris; Klingholz R. (2008), Europe’s Demographic Future.
Growing Regional Imbalances, Deutscher Taschenbuch Verlag GmbH & Co.,
Munchen.
Lucacs J. (2007), Clujul gotic, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca.
Mac I. (2000), Geografie generală, Editura Europontic, Cluj-Napoca.
Mehedinţi S. (1943), Opere complete – vol. I, Biblioteca Enciclopedică, Fundaţia
Regală, Bucureşti (preluat din Sociologia şi geopolitica frontierei).
Mihăilescu V. (1944), Geografia economică a României, Enciclopedia României, vol.
III.
Nicoară L.; Puşcaş Angelica (2007), Regionare turistică mondială, Editura Silvania,
Zalău.
Pacione M. (2001), Urban Geography: A Global Perspective, Strathclyde University
Press, Strathclyde.
Pareto V. (1935), The Mind and Society, Harcourt, Brace.
Pascu Şt. et al. (1974), Istoria Clujului, Consiliul Popular al Municipiului Cluj-
Napoca.
258
Păcurar S. (2000), Evoluţia numerică şi dinamica structurii populaţiei urbane de pe

teritoriul judeţului Cluj, în perioada 1850-1992 – lucrare de licenţă.
Păcurar B. (2007), Mutaţii în geosistemul economic al Municipiului Cluj-Napoca după
1990 – lucrare de licenţă.
Petrea D. (2005), Obiect, metodă şi cunoaştere geografică, Editura Universităţii din
Oradea.
Pop P. Grigor (2007), Judeţele României: Judeţul Cluj, Editura Academiei Române,
Bucureşti .
Pop P. Grigor (2007), Şcoala geografică clujeană. 1919-2007, Editura Presa
Posea Gr.; Armaş Iuliana (1998), Geografie fizică. Terra - Cămin al omenirii şi sistemul
solar, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
Puşcaş V.; Ivan A. (2004), Regiune şi regionalizare în Uniunea Europeană, Institutul de
Studii Internaţionale, Cluj-Napoca.
Surd V.; Cocean P. (1979), Abordarea studiului aşezărilor umane prin prisma fluxurilor
energetice, în Oraşul şi ambianţa umană în perspectivă sistemică – vol.II, 1979,
Cluj-Napoca, sub redacţia acad. Victor Preda.
Surd V.; Ipatiov F. (1993), Funcţia de monopol a municipiului Cluj-Napoca în domeniul
asistenţei sanitare din Transilvania, Studia Universitatis “Babeş-Bolyai”,
Geographia, Cluj-Napoca.
Surd V. (2003), Geografia aşezărilor, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Surd V.; Zotic V. (2004), Sisteme de aşezări în cadrul Regiunii de Nord-Vest , în vol.
Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest, Editura Presa
Universitară Clujeană.
Surd V.; Bold I.; Zotic V.; Chira Carmen (2005), Amenajarea teritoriului şi
infrastructuri tehnice, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Thomlinson R. (1969), Urban Structure: The Social and Spatial Character of Cities,
Random House, New York.
Turner F.J. (1920), The Frontier in American History, Henry Holt & Co., New York
Ţoca M. (1983), Clujul baroc, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Ţuţea P. (1992), Între Dumnezeu şi Neamul meu, Editura Arta Grafică, Bucureşti.
Wallerstein I. (1992), Sistemul mondial modern, Editura Meridiane, Bucureşti.
Zotic V. (2005), Componentele operaţionale ale organizării spaţiului geografic, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Colectivul de autori (2006), Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca
*** (1965), Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti.
*** (2005), Breviarul statistic al judeţului Cluj, Direcţia Regională de Statistică.
*** Cluj-Napoca. Analiza pieţei imobiliare 2007-2008, Grup de Lux Imobiliare.
259
Aspects of medical geography in the North-West Region.
Demography. Morbidity.
Răducanu Gelu*, Răducanu Nicoleta**
Medical geography is defined as the study of spatial distribution of all

diseases whether transmissible or intransmissible affecting the human
community (Meade, 1980). Being an independent scientific entity it was
outlined as a separate area of the theoretical and applied research, aiming
at:
- identifying sources / outbreaks of contamination / infection;
- analyzing the factors and laws of pathological processes;
- marking the contaminated / infected areas;
- assessing ways of pathogens dissemination;
- tracing the infection / the disease diffusion routes;
- developing risk estimates of spatial distribution of infectious
processes;
- providing logistical support in crisis situations (epidemics);
- studying the impact of pathological phenomena on the
demographic, social, cultural and political ones;
- advising on disease prevention and control or protecting a
susceptible mass;
Investing in people!
Ph.D. scholarship, Project co-financed by the SECTORAL OPERATIONAL PROGRAM FOR
HUMAN RESOURCES DEVELOPMENT 2007 - 2013
Priority Axis 1. "Education and training in support for growth and development of a
knowledge based society"
Key area of intervention 1.5: Doctoral and post-doctoral programs in support of research.
Contract nr.: POSDRU/88/1.5/S/60185 – “INNOVATIVE DOCTORAL STUDIES IN A
KNOWLEDGE BASED SOCIETY”
* Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Geografie

**Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca
260
Aspects of medical geography in the North-West Region.Demography. Morbidity.
- determining the optimal locations for placing toilet and health

care facilities in order to maintain a constant balance between
the pathogenic and sanogene forces.
In the methodology inventory the most commonly used methods are:

- Investigation/epidemiological investigation which covers field
research identifying not only the sources of infection, but their
main routes of transmission, while looking at the mechanical or
biological weapons and their means of propagation;
- Current monitoring done through continuous data updating of
the number and range of pathogens receptors;
- Statistical calculation which consists in the collection,
processing and interpretation of epidemiological data in order
to assess, based on the laws of statistical probability, the
occurrence and extension chances of infectious processes;
- Historical analysis, designed to study the temporal evolution of
infectious diseases, to assess their progression or regression
trends among the various human communities over time,
facilitating the assessment of natural immunization degree;
- Graphic representation which constituts through its specific
space projections,, one of the special assessment means of the
phenomena studied.
The northwest Region (northern Transylvania) was created under the
Law 151/1998 (amended by Law 315/2004) by voluntary association of
local governments, without being at that moment a political subdivision
and not having legal personality.The northwest Region is one of the 8
development regions of Romania and includes 6 counties: Bihor, Bistrita-
Nasaud, Cluj, Maramures, Satu Mare, Salaj. The surface area is of 34,159 sq
km, representing 14.32% of the country, with a total population of 2,744,914
inhabitants.
261
Răducanu Gelu, Răducanu Nicoleta
The region includes 421 administrative-territorial units: 6 counties, 42

cities including 15 municipalities and 398 communes and 1823 villages. The
region has a strategic geographical position, bordered by Hungary and
Ukraine as well as by Central, West and North-East Romania. The region is
one of the most picturesque regions in Romania, because of the Apuseni
Mountains and their special charm and because of the cultural heritage of
the people living in these particularly unique ethnographic areas of this
part of Europe. The demographic distribution is balanced between rural
and urban, Cluj being the most urbanized (with 66.2% of the population
living in urban areas). Aging population and depopulation due to external
migration affect the Northwest region, as otherwise the whole country. As
regards the unemployment, in the European context, the Nord-West region
is at the top of the best-placed 8 regions within the candidate states, both in
terms of unemployment among women and in terms of the unemployment
rate among young people. The poverty rate is decreasing and is lower than
in other regions of Romania, however, over 17% of the population
continues to be affected by socio-economic marginalization.
Demographics.
Table 1. The main demographic in Romania

2
No. Live births
Name 369544
1989 236640
1995 234521
2000 214728
2007
1 - Population
Per 1000 inhabitants
– July 1 16.0
23151564 10.4
22680951 10.5
22435205 10.00
21537563
262
3 Deaths 247306 271672 255820 251965

- Per 1000 inhabitants 10.7 12.0 11.4 11.7
4 Natural growth rate 122238 -35032 -21299 -37237
- Per 1000 inhabitants 5.3 -1.6 -0.9 -1.7
5 Deaths under one year 9940 5027 4370 2574
- In 1000 live births 26.9 21.2 18.6 12.0
6 Deaths 0-4 years 12915 6207 5202 3046
- Per 1000 inhabitants 0-4 years 7.1 5.0 4.4 2.9
7 Abortions 193084 502840 257865 137226
- In 1000 live births 522.5 2124.9 1099.5 639.1
8 Obstetrical risk death by 82 54 39 22
- In 1000 live births 0.22 0.23 0.17 0.10
9 Deaths from abortion 545 59 38 11
- In 1000 live births 1.48 0.25 0.16 0.05
10 Born dead 2821 1472 1393 1009
- in 1000 live births + deaths 7.6 6.2 5.9 4.7
11 Marriages 177943 153943 135808 189240
- Per 1000 inhabitants 7.7 6.8 6.1 8.8
12 Divorces 36008 34906 30725 36308
- Per 1000 inhabitants 1.56 1.54 1.37 1.5
Table 2. Main causes of Mortality in Romania- Deaths per 100,000 inhabitants

No.
5 Digestive system
name diseases 1989
53.5 1990
50.3 1995
68.2 2000
64.0 2005
68.0
6 Urogenital aparatus diseases 15.9 14.7 12.9 10.6 11.0
7 TOTAL ROMANIA
Congenital anomalies 1068.2
11.0 1064.7
7.6 1197.8
5.0 1140.3
4.7 1212.1
4.6
8 Infectious diseases
of which 6.1 5.0 4.8 4.6 3.7
91 Tuberculosis
Circulatory diseases 5.6
617.6 6.9
627.0 11.3
736.1 9.5
701.8 8.3
753.8
of which
- Cerebrovascular diseases 168.4 167.3 243.1 231.8 258.4
- Acute myocardial infarction 45.3 50.6 91.3 89.1 104.5
2 Tumors 141.6 142.1 165.5 184.0 207.7
3 Respiratory diseases 105.7 97.3 75.8 66.1 61.7
4 Injuries, poisoning 74.7 76.5 78.6 64.2 60.3
263
Fig. 1 Birth rate in Romania in the first 9 months of the year 2006
Birth rate slightly decreasing (live births per 1000 inhabitants): Number
of live births decreased from the first 9 months of 2005 (from 166,315 to
165,329) and birth rate from 10.3 ‰ to 10.2 ‰. Distribution counties (Fig. 1)
comply with maximum distribution in the NE (only in Iasi, Suceava and
Covasna over 12 ‰). Values below 8.6 ‰ or registered in Olt, Hunedoara,
Braila, Mehedinti and Teleorman. The birth rate remains higher in rural
areas: 10.4 ‰ to 10.1 ‰ in urban areas. Values above 11.0 ‰ occurred in
urban counties in 7 counties (11.8 ‰ in Calarasi). Urban minimum is in
Braila (7.7 ‰). In rural areas the indices were generally higher (over 12.0
‰ in 9 counties 13.5 ‰ in Iasi and under 8.0 ‰ in 3 counties with a
minimum of 6.9 ‰ in Teleorman).
Slight decrease of overall mortality (deaths per 1000 general
population): The slight reversal recorded in the number of deaths, which
decreased from 194,386 in the first 9 months of 2005 to 190,826 in the first 9
264
months of 2006 has an effect upon lowering the overall mortality from 12, 0
‰ to 11.8 ‰ (Fig. 2). The highest values recorded in Teleorman (16.4 ‰)
and Giurgiu (15.5 ‰). Mortality in 11 counties fall below 11.0 ‰ (with a
minimum of 9.6 ‰ in Iasi). The mortality remains much higher in rural
(14.4 ‰) compared to urban (9.7 ‰). Maxima for urban registered in Arad
(12.4 ‰) and minimum in Bistrita - Nasaud and Vrancea (7.0 ‰). For rural
areas the maximum, well above the rest values not exceeding 18.0 ‰, is in
Teleorman (19.6 ‰). In Dolj the minimum is 18.8 ‰ and 11.1 ‰ in Iasi,
followed by Constanta (11, 4 ‰) and Sibiu with 11.5 ‰.
Fig. 2 The Overall mortality in Romania in the first 9 months of the year 2006
Morbidity.
Table 3. The main infectious and parasitic diseases in Romania
No name 1989 1990 1995 2000 2005 2007

1 Tuberculosis 58.3 64.6 95.0 105.5 105.7 90.8
2 Syphilis 19.8 23.2 35.0 45.2 31.7 22.7
3 Viral Hepatitis 351.4 322.0 139.4 117.9 51.7 31.8
out of which
4 Viral hepatitis type 307.0 283.4 106.8 97.8 38.3 23.2
A
5 Viral hepatitis type 43.1 34.0 24.4 12.0 7.5 4.3
B
6 Hep.Vir.Non A- 1.3 4.7 8.2 6.1 4.8 3.4
Non B
265
7 Trichinosis 4.1 4.4 8.7 5.2 2.7 2.0

8 Salmonellosis 11.7 9.7 7.6 3.7 3.3 2.9
9 Dysentery 48.2 31.8 36.6 12.1 3.5 3.4
10 Diphtheria 0.02 - - - - -
11 Typhoid Fever 0.13 0.05 0.04 0.01 0.01 0.01
12 Cerebrospinal 2.5 1.2 0.6 1.2 0.9 0.7
meningitis
13 Scarlet 25.2 19.5 12.1 14.3 13.5 16.6
14 Tetanus 0.09 0.15 0.12 0.06 0.0 0.1
15 Rugeola 16.7 20.2 9.7 0.2 23.3 1.6
16 Whooping cough 3.0 3.5 2.3 2.2 0.3 0.2
17 Chickenpox 158.0 122.8 369.3 207.2 237.9 326.9
Conclusions
The comparative evolution of the counties in the first 9 months of 2006
and 2005, for the demographic analyzed in this newsletter indicators are
presented in the tables attached above.
Absolute figures and their related indicators show a generally positive
development of these indicators, even if some of them have slightly higher
values than the in the previous year.Birth rate fell slightly, while overall
mortality declined but this trend did not result in a positive natural growth.
Infant mortality is obviously declining, but its value remains among
the largest in Europe.
Although in a gladdening decrease, there is a large number of maternal
deaths (especially deaths caused by abortion) and many indirect maternal
deaths (not caused by immediately fatal accidents), pull the alarm on how
pregnant women are being looked after and on how their records are
drawn up in due time in order to detect pregnant women at risk and to
prevent abortion.
References
Ministry of Public Health, 2007, Compendium of Health Statistics National Center

for organizing and providing information system and computerized health
Bucharest
Ministry of Public Health, 2007, The health status of children, adolescents and young
people in communities at the national level Institute of Public Health, summary
report
266
Ministry of Public Health, 2006, Newsletter no. 8, Ministry of Public Health,

National Center for computerized organizing and providing of information
regarding the health status, Bucharest
***, 2000, Brief Treaty of medical geography, Bucharest University Publishing House
Liliana Dumitrache, 2003, Medical Geography: methods and analysis techniques,
University Publishing House, Bucharest
Valea Cosăului şi importanţa ei în cadrul brandului
cultural maramureşean
Claudia Rus*, N. Ciangă*, N. Hodor*
ABSTRACT.
Premisa acestui studiu o constituie faptul că anumite regiuni ale României
posedă branduri puternice, în ciuda brandului de ţară încă deficitar. O astfel de
regiune este şi Ţara Maramureşului, al cărei brand cultural este bine conturat,
identificându-se aproape în totalitate cu civilizaţia lemnului. Cercetarea de teren
constând într-o evaluare cantitativă şi calitativă a elementelor tradiţionale a
dovedit că Valea Cosăului reprezintă o mărturie vie a acestei civilizaţii. În cele cinci
localităţi situate pe această vale se află: opt biserici de lemn (una în patrimoniul
UNESCO, Budeşti-Josani), numeroase gospodării tradiţionale, porţi maramureşene
reprezentative (cele mai spectaculoase sunt în satul Sârbi) şi instalaţii tehnice
ţărăneşti funcţionale.
*
Cuvinte cheie: brand, biserici de lemn, gospodărie tradiţională, instalaţii
tehnice ţărăneşti
Scopul acestui articol este să demonstrăm că brandul cultural

maramureșean este încă o realitate, are viitor și poate fi utilizat în
promovarea turistică a regiunii și a țării. De altfel acest brand este
principalul factor motivant în alegerea Maramureșului ca destinație
turistică.
Turismul, ca ramură a sectorului economic terțiar, este o activitate
profitabilă și, dacă ne gândim la viitor, nu ar da semne de oboseală.
Spunem asta având în vedere următorul fapt: în ciuda scăderii economice
resimțite în ultimii ani în Europa Occidentală și America de Nord, numărul
de turiști a fost într-o ușoară creștere.
Se știe că fenomenul turistic nu prezintă aceeași amploare la nivelul
întregii suprafețe a lumii. Asta nu numai din cauza discrepanțelor
economice, a diferențelor peisagistice, a valențelor culturale sau gradului
diferit de securitate dintre diversele regiuni ale globului. Anumite regiuni
* University „Babeş-Bolyai”, Faculty of Geography”, 400006, Cluj-Napoca, Romania
268
Valea Cosăului şi importanţa ei în cadrul brandului cultural maramureşean
au șansa de a se bucura de o percepție pozitivă din partea turiștilor, deși nu

excelează prin nici unul dintre aspectele enumerate mai sus. Cauza sau,
mai degrabă, șansa lor rezidă în imaginea pe care o dețin în inima și mintea
turiștilor, în brandul creat și susținut cu grijă de-a lungul timpului de către
persoanele implicate în activități turistice, autorități și, nu în ultimul rând,
de către localnici, conștienți de valoarea teritoriului locuit de ei.
Maramureșul istoric, cunoscut de-a lungul vremii ca Țara
Maramureșului, reprezintă una dintre regiunile turistice de perspectivă ale
României. Dar cum turismul este o afacere care vizează în primul rând
profit și durabilitate pe fondul unor investiții majore, se pune problema
dacă Maramureșul este un brand și, dacă da, care sunt elementele ce au stat
la baza creării și susținerii lui și care merită să fie evidențiate sau, dacă este
nevoie, rebrandate, în vederea creării brandului turistic maramureșean.
Din punct de vedere teoretic factorii determinanți ai unui brand,
indiferent de tipul său, pot fi clasați în trei categorii:
a. factori ce țin de personalitatea brandului în sine, de calitățile,
valorile vehiculate;
b. factori asociați personalității, experienței, așteptărilor
consumatorilor;
c. factori care țin de concurență.
Studiul prezent se oprește la evidențierea primei categorii de factori,
respectiv la personalitatea și valoarea brandului cultural maramureșean.
Valoarea brandului constă în câteva calități (diferențiere, relevanță, renume,
cunoaștere) pe care le deține cu siguranță și Maramureșul (Fig. 1).
Fig. 1. Valoarea unui Brand (Sursa w.w.w. 12manage.com)

Analizând cele patru caracteristici putem afirma cu certitudine că
brandul maramureșean se bucură de reunirea celor patru, în diverse grade
de dezvoltare. Dacă în privința diferențierii față de alte regiuni prin
moștenirea culturală, folclorică, etnografică, Maramureșul este unic, în ce
269
Claudia Rus, N. Ciangă, N. Hodor
privește celelalte aspecte este nevoie de muncă, de implicarea autorităților

și localnicilor în susținerea și creșterea notorietății regiunii.
Pentru a dovedi vitalitatea brandului cultural am supus câteva dintre
elementele culturale maramureșene, aflate in situ, unei analize cantitative și
calitative. Elementele supuse studiului de teren sunt: casele tradiționale,
porțile maramureșene, bisericile de lemn și instalațiile tehnice țărănești.
Cercetarea de teren a dovedit că Valea Cosăului este zona cu cele mai
numeroase mărturii ale străvechii civilizații a lemnului cu care se identifică,
aproape în totalitate brandul turistic și cultural maramureșean. Valea
Cosăului cuprinde cinci localități rurale înșirate de-a lungul râului Cosău,
afluent al Marei.
Gospodăriile complete sunt în număr redus, apărând numeroase alte
anexe, altele au fost înlăturate pierzându-şi funcţionalitatea în contextul
economic actual. În schimb, casa ca element central al gospodăriei s-a
păstrat în multe cazuri, respectând caracteristicile arhitecturale tradiționale
adică: plan rectangular, sistem de construcție în bârne orizontale îmbinate
cu măiestrie la colțuri, acoperiș în patru ape foarte înalt, șatră cu stâlpi și
arcade (Tabelul 1). În cadrul caselor tradiționale am inclus și casele
acoperite cu alte materiale decât dranițele, înlocuite de proprietari cu alte
materiale pe care sătenii le-au preferat mai mult din motive financiare,
draniţele fiind foarte scumpe și greu de procurat.
Tabel 1. Ponderea caselor tradiţionale în cadrul localităţilor de pe Valea Cosăului

Nr. Localitatea Numărul Numărul Case Case
crt. total de de case tradiţionale tradiţionale
gospodării tradiționale cu târnaţ fără târnaţ
1 Fereşti 176 29 24 5
2 Corneşti 157 24 1 23
3 Călineşti 638 87 24 63
4 Sârbi 334 47 43 4
5 Budeşti 853 197 108 89
6 Total 2158 374 201 184
270
Cel mai mare număr de case tradiționale se înregistrează în localitatea

Budești (197), situată în Bazinul superior al Cosăului, la poalele
Văratecului, la o distanță
de 30 km de Sighetu
Marmației, beneficiind
de importante resurse
forestiere (rășinoase).
Cele mai puține case, se
află în Cornești (25),
acesta fiind cel mai mic
sat ca număr de
gospodării de pe Valea
Cosăului (Fig. 2).

Fig. 2 Ponderea caselor tradiționale
În privința
materialului folosit la confecționarea acoperișului caselor vechi se remarcă
două localităţi, Sârbi şi Fereşti, în care draniţa este materialul dominant,
spre deosebire de Corneşti şi Călineşti, unde eternitul a luat locul
draniţelor, această înlocuire făcându-se în general în anii 70-80 ai secolului
trecut.
Numărul cel mai mare de case tradiționale raportat la numărul total de
gospodării se înregistrează în satul Budești (22%), urmat de Ferești (17%),
Cornești (16%), Călinești (15%) și Sârbi cu o valoare de 14%.
Un alt element supus studiului a fost poarta maramureşeană, care, spre
deosebire de casele tradiţionale răspândite în număr mai mare pe uliţele
satului, este prezentă şi pe artera principală a localităţii, păstrându-şi astfel
rolul deţinut altădată, semn de avuţie şi mândrie (fală) al familiei
respective.
Tabel 2. Repartiţia porţilor maramureşene în satele de pe Valea Cosăului
Nr. Localitatea Numărul Numărul total Porţi pe Porţi pe Porţi pe

crt. total de de porţi trei cinci şase
gospodării tradiționale stâlpi stâlpi stâlpi
1 Fereşti 176 27 17 9 1
2 Corneşti 157 24 22 2 -
3 Călineşti 638 65 58 6 1
4 Sârbi 334 47 19 27 1
271
Raportul dintre numărul de porţi şi numărul de gospodării reliefează

localităţile Fereşti cu cel mai mare număr de porţi în raport cu numărul
total de gospodării, (23%) şi Sârbi, în care numărul de porţi tradiţionale este
încă destul de ridicat reprezentând 14% din numărul de gospodării, fiind şi
singura localitate în care domină porţile pe cinci stâlpi (Fig. 3). Localitatea
Budești deține un număr foarte mic de porți, fapt explicat prin: lipsa
pădurilor de stejar și gorun, din al căror lemn se realizau stâlpii porților,
teren accidentat, neprielnic fixării solide a acestora, nivel de trai mai redus.
Vechile construcţii tehnice, din păcate în număr tot mai mic odată cu
introducerea celor
industriale, fac dovada
unor creaţii practice ale
meşterilor populari care
necesită a fi ocrotite,
restaurate şi promovate,
ele reprezentând
modalităţi ecologice de
valorificare a energiei
apelor.
Fig. 3 Numărul de porți maramureșene în raport cu Pe Valea Cosăului
numărul total de gospodării mai există încă 16
instalaţii tehnice
hidraulice, evidențiindu-se satul Sârbi cu un complex de 5 instalații, toate
funcţionale (o vâltoare, o moară, o piuă, o batoză şi un joagăr), alături de
încă o moară nefuncţională şi alte două vâltori.
În satul Fereşti există două vâltori şi o moară, în Călineşti două vâltori,
iar în Budeşti există trei vâltori funcționale, două batoze nefolosite și o
moară nefuncțională. Singurul sat în care nu s-au conservat nici o astfel de
instalaţie este Corneşti (Fig. 4).
272
Fig. 4 Numărul instalațiilor tehnice hidraulice Fig. 5 Evoluția numărului de instalații

în satele Călinești, Sârbi, Budești tehnice
Făcând o analiză comparativă a numărului actual de instalații tehnice
tradiționale (mori, vâltori, pive, batoze, joagăre) cu cele înregistrate de
Cornel Irimie, în anul 1947 și de Mihai Dăncuș, în anul 1972, pentru satele
Călinești, Sârbi și Budești, se observă o scădere dramatică, îndeosebi între
anii 1947-1972. (Fig. 5). Cauza principală a fost confiscarea acestor instalații
de către regimul comunist și lăsarea lor în paragină.
În cazul bisericilor de lemn, arealul supus studiului numără opt biserici
vechi, dintre care una intrată în patrimoniul UNESCO, și anume cea din
Budești – Josani. Toate cele opt sunt socotite monumente de arhitectură, dar
și păstrătoare de tezaure de artă și cultură. În interiorul lor sunt conservate
cărți de valoare, icoane vechi pe pânză, lemn sau pe sticlă, obiecte ce țin de
istoria și legendele acestui neam. Alături de aceste biserici vechi, se remarcă
respectarea stilului tradițional la construcția a încă două biserici recente,
una în Călinești și a Mănăstirii de la Budești.
Având în vedere rezultatele cercetării de teren, efectuată în august
2009, reiese că localitățile de pe Valea Cosăului reprezintă chintesența
civilizației lemnului și, în același timp, un argument puternic în strategia de
creare a brandului turistic maramureșean.
Bibliografie
Bănăţeanu, T., (1969), Arta populară din nordul Transilvaniei, Casa Creaţiei Populare
a judeţului Maramureş, Baia Mare.
Chevalier, J., Gheerbrant, Alain, (1993), Dicţionar de simboluri, Edit. Artemis,
Bucureşti.
273
Ciangă, N., (1998), Turismul din Carpaţii Orientali. Studiu de geografie umană, Edit.
Presa Universitară Clujeană.
Cristea, G., Dăncuş, M., (2000), Maramureş, un muzeu viu în centrul Europei, Edit.
Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti.
Dăncuş, M., (1986), Zona etnografică Maramureş, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
Filipaşcu, Al., (1940), Istoria Maramureşului, Tipografia ziarului „Universul”
Bucureşti.
Florescu, I. Al., (1976), Civilizaţia lemnului, Edit. Ceres, Bucureşti.
Ilieş, Gabriela, (2007), Ţara Maramureşului: studiu de geografie regională, Edit. Presa
Ilieş, M., Ilieş Gabriela, Boar, N., (2002), Ţara Maramureşului – hartă turistică,
Edit.Universităţii din Oradea.
Irimie, C., (1968), Anchetă statistică în legătură cu rețeaua de instalații tehnice populare
acționate de apă pe teritoriul României, Vechimea, tipologia, răspândirea și frecvența
lor, în Cibinium, Sibiu.
Man, Gr., (2005), Biserici de lemn din Maramureş, Edit. Proema, Baia Mare
Mehedinţi, S., (1999), Civilizaţie şi Cultură, Edit. Trei, Bucureşti.
Nistor, Francisc, (1980), Arta lemnului în Maramureş, Centrul Judeţean de
Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă, Asociaţia
Folcloriştilor şi Etnografilor din judeţul Maramureş, Baia Mare.
Olins, W. (2004), Noul ghid de identitate Wolff Olins, traducere Liuţe, Şt., Ed.
Comunicare.ro, Bucureşti.
Olins W. (2006), Despre brand, traducere Ştefan Liuţe, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti
Popa, R., (1997), Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Edit. Enciclopedică,
Bucureşti.
Popoiu, Paula, (2007), Etnologie, Edit. Mega, Cluj-Napoca.
Ries, Al., Ries Laura (2003), Cele 22 de legi imuabile ale brandingului, Colecţia
Curier marketing, Bucureşti.
Stahl, H. Henri, Stahl, H. Paul, (1968), Civilizaţia vechilor sate româneşti,
Edit.Ştiinţifică, Bucureşti.
Vuia, R., (1975), Studii de etnografie şi folclor, Bucureşti.
( www.ccimm.ro)
274
Turism în cheile Pănicenilor și Masivul Șatra
Andreea-Ioana Rusu
Cheile Pănicenilor sunt situate în nordul Munților Gilău. Acestea s-au

format în urma acțiunii mai multor factori, dintre care cel mai important
este apa Văii Hagăului, afluent de stânga al Pârâului Căpuș.
Masivul Șatra este o treaptă de șisturi cristaline, denivelată tectonic (o
prelungire) a Munților Gilău.
Lungimea Cheilor este de aproximativ 1,5 km, acestea impresionând
prin formele specifice: Cascada Zugău, spectaculozitatea pereților de calcar,
puncte de belvedere, meandrele Văii Hagăului.
Un potențial turistic îl are lacul din Masivul Șatra, cât și cele din
împrejurimile acestuia.
La momentul de față nu există un circuit turistic, fiind puțin cunoscut la
nivel național.
S-ar putea dezvolta turismul de weekend, situarea în apropierea
orașului Cluj-Napoca determinând un număr mare de vizitatori.
Accesibilitatea în zonă este favorizată de prezența drumului European
E60.
275
Andreea-Ioana Rusu
Cheile Pănicenilor. Masivul Șatra
Cheile Pănicenilor, s-au format în urma acțiunii mai multor factori.

Considerăm apa Văii Hagăului ca fiind un factor important care a ajutat la
modelarea Cheilor. Valea Hagău este afluent de stânga al Pârâului Căpuș.
Acestea sunt situate în nordul Munților Gilău.
Apa Văii Hagăului reprezintă o importantă sursă de atracție turistică,
ea contribuind la diversificarea peisagistică a cadrului natural.
Relieful din această regiune, este caracterizat prin varietatea formelor
care sunt determinate de structura petrografică, energie și fragmentare.
276
Cheile fac parte din gruparea geomorfologică care are un impact

maxim în dezvoltarea turismului, valoarea peisagistică fiind una deosebită.
Acestea reprezintă cea mai spectaculoasă formă de vale, cu îngustări de
până la câțiva metri și energii de relief de mai multe sute de metri, cu
microforme în versanți, ele sunt dezvoltate în general pe calcare ( N.
Raboca, 1992).
Cheile Pănicenilor – Valea Hagăului
Masivul Șatra este situat la contactul dintre formațiunile metamorfice

ale Munților Gilău cu cele sedimentare ale Bazinului Transilvan. Este o
treaptă de șisturi cristaline denivelată tectonic (o prelungire) a Munților
Gilău, orientată nord vest-sud est. Aici se poate urmări contactul tectonic
dintre rocile cristaline și sedimentarul cretacic paleogen. Altitudinea
maximă este atinsă în Șatra Mare – 900 m. La baza Masivului putem
277
Andreea-Ioana Rusu
observa o vale tăiată în relief tabular, cu strate orizontale întâlnite la același

nivel, atât pe malul drept cât și pe malul stâng (rezultate în urma lăsării
tectonice și a înălțării laterale).
Relieful deluros a fost modelat fluvial (maritim) – materialul fiind rulat
pe interfluvii – în paleogen. Au loc intense procese de alunecări de teren
datorate argilelor și marnelor. Întâlnim aici un afloriment (insitu) calcaros și
izolat (calcare eocene).
Calcare eocene întâlnite la baza Masivului Șatra
Componenta antropică din această zonă valorifică resursele

geomorfologice prin diferite activități precum pășunatul, culturi agricole,
exploatarea masei lemnoase, construcții antropice etc.
Pârâul Căpuș este afluent de stânga al Someșului Mic. Sectorul în care
Pârâul Căpuș întâlnește Valea Hagăului (între Bedeciu și Căpușu Mic)
278
prezintă un grad accentuat de împădurire, o stbilitate relativ mare a

versanților și un echilibru evident între componentele geografice și
exploatarea antropică.
În acest sector potențialul environmental și peisagistic este ridicat și se
află întro conservare evidentă, aspect oarecum paradoxal ținând cont de
proximitatea unei importante axe de comunicație (E 60) și implicit de
aspectul de relativă izolare. Impactul antropic în zona studiată este scăzut,
la fel și presiunea umană asupra acestui spațiu. Acesta este încadrat în
categoria ariilor protejate la nivel județean. Riscurile environmentale
potențiale și actuale care ar putea duce la un dezechilibru al regiunii
prezintă un grad moderat și mic.
Un rol important în ceea ce privește activitățile turistice de recreere, îl
are factorul climatic, care se implică în mod hotărâtor în favorizarea sau
diminuarea acestor activități.
Lungimea Cheilor Pănicenilor este de aproximativ 1,5 km, acestea
impresionând prin formele specifice: Cascada Zugău, spectaculozitatea
pereților de calcar, puncte de belvedere, meandrele Văii Hagăului.
279
Andreea-Ioana Rusu
Cheile Pănicenilor – Cascada Zugău
Un potențial turistic îl are lacul din Masivul Șatra, cât și cele din
împrejurimile acestuia (în apropierea satului Căpușu Mic).
O localitate importantă pentru turismul din zonă este satul Păniceni.
Acesta aparţine comunei Căpuşu Mare din judeţul Cluj, situat la 36 km de
Cluj-Napoca şi 15 km de Huedin, pe Platoul Păniceni, parte integrantă a
Podişului Huedin. Atracțiile turistice din această localitate sunt Biserica
veche de lemn ce poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”,
datată din anul 1735, construită din bârne de stejar și pictată la interior.
Edificiile religioase marchează evoluția concepțiilor și mai ales a stilurilor
arhitectonice (N. Raboca, 1992). Cheile Pănicenilor sunt foarte interesante
prin fenomenul de inversiune floristică (conifere pe fundul văii, foioase în
partea superioară). Zona este protejată, având valoare peisagistică.
280
Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”
Potențialul turistic natural este în strânsă relație cu modalitatea de

exprimare a alcăturii geologice, a reliefului și a elementelor de specificitate
climato-hidrografică, la care se alătură, cu seminificația corespunzătoare,
vegetația forestieră, desigur, interesul turistic al populației manifestându-
se, în ansamblu, peste întregul complex de obiective ale acestuia (Grigor P.
Pop, 2007).
Cea mai importantă ramură a turismului care s-ar putea dezvolta în
această zonă este turismul de weekend, poziționarea în apropierea orașului
Cluj-Napoca constituind marele avantaj existent și determinând un număr
mare de vizitatori. În afara poziției și localizării acestei zone, luăm în
considerare și accesibilitatea turiștilor din punct de vedere al grupelor de
vârstă, al venitului și chiar al comportamentului acestora. De asemenea
281
Andreea-Ioana Rusu
pentru dezvoltarea turismului de weekend, ținem cont de accesbilitate,

legăturile din zonă și tipurile de transport, aceestea impunăndu-se cu
pregnanță. Acest tip de turism este cel mai solicitat.
Aplicând principiul (modelul gravitațional) conceput de către A.
Newton în 1967, constatăm marele avantaj pe care îl avem, arealul de
comunicație fiind foarte ridicat, iar factorul distanță intrevinind aici într-un
mod hotărâtor.
La momentul de față nu există un circuit turistic, fiind puțin cunoscut la
nivel național. Crearea unui circuit turistic nu ar fi o problemă, iar
obiectivele de atracție existente în arealul limitrof care se pot vizita de către
turist în decursul unei zile, pornind de la centrul nodal, sunt numeroase.
Spre exemplu: biserica de lemn din Păniceni (sec. XVI), se poate vizita
biserica de lemn de la Agârbiciu (sec. XVI) – în apropierea Masivului Șatra,
la Gilău și la Aghireșu – castele ale nobilimii feudale transilvănene (sec.
XVI), barajul Căpuș ș.a.
Masivul Șatra
282
Fondul turistic al unui teritoriu este format din acele resurse care
satisfac nevoile spirituale ale populației de recreere și odihnă. Acestea
devin tot mai importante, fiind influențate de creșterea numerică a
popluației, deasemenea datorită nevoilor popluației de recreere, cauzată de
accentuarea stresului și totodată de creșterea timpului liber, prin scurtarea
programului de muncă. Astfel turismul ca ramură economică în România,
tinde spre dezvoltarea sa, prin valorificarea a noi resurse atractive. În
această zonă, fondul turistic poate fi valorificat prin parcurgerea celor două
etape principale: cea a cunoașterii în detaliu și a amenajării acestuia pentru
a fi capabil să atragă și să rețină pentru o perioadă un număr cât mai mare
de turiști. Prezența în această zonă a fondului turistic, permite valorificarea
economică complexă a teritoriului. Un element important pentru recreere
este pădurea din această zonă, cu o funcție socială importantă. Subliniez
faptul că această zonă este foarte interesantă prin fenomenul de inversiune
floristică (conifere pe fundul văii, foioase în partea superioară).
Caracteristicile de bază ale fondului turistic remarcate de către N.
Raboca, N. Ciangă și A. Maier (1992), sunt următoarele: fondul turistic
există independent de cererea turistică (și doar amenajarea turistică este
condiționată de cerere); utilizarea fondului turistic nu duce la epuizarea
acestuia (excepție poate apele minerale) și nici la scăderea valorii acestuia.
Dimpotrivă, cu trecerea timpului, puterea de atracție a unor obiective
componente poate crește (exemplu mănăstirile din Nordul Moldovei,
litoralele); în caz de valorificare judicioasă, fondul turistic rămâne în
general neschimbat cu trecerea timpului (relieful, clima, hidrografia,
învelișul biogeografic, monumentele istorice etc).
Accesibilitatea în zonă este favorizată de prezența drumului european
E60. De asemenea, se poate face și pe cursul Pârâului Căpuș, pornind de la
Căpușu Mic spre Bedeciu, parcurgând această zonă, putându-se vizita
Cheile Căpușului și Masivul Șatra.
Din cauză că întâlnim o varietate restrânsă de posibilități de cazare în
satul Păniceni: vile, hoteluri, pensiuni, moteluri sau campinguri, se dorește
pe viitor dezvoltarea de locuri pentru cazarea turiștilor care vizitează
obiectivele turistice. Vizitarea de către turiști a zonei poate contribui atât la
menținerea comerțului și a serviciilor locale, cât și la dezvoltarea acestora.
Prin amenajarea acestei zone din punct de vedere turistic se contribuie
la creșterea valorii turistice a regiunii. Deși este încadrat în categoria ariilor
283
Andreea-Ioana Rusu
protejate la nivel județean, prin utilizare rațională, nu este exclusă

valorificarea intensivă, determinată de intensificarea circulației turistice.
De asemenea, pentru dezvoltarea turismului în această zonă este
nevoie de implicarea activă a localnicilor în operațiuni turistice de primire
și animație. Motivția turistului este aceea de a-și petrece timpul liber într-un
alt mod, de a avea contact cu natura, de a se întoarce la origini.
Oamenii sunt una dintre cele trei coordonate pe care se bazează
turismul rural: spațiul, oamenii și produsele. Dacă în ceea ce privește
oamenii spuneam că este esențială implicarea activă a acestora, despre
spațiul rural știm că s-a format prin juxtapunerea mai multor entități, care
au, fiecare în parte, trecut, prezent și viitor proprii, iar exploatarea lor în
interes turistic, nu se face deci pe un teren, uniform pe aceeași bază
geografică, socială, economică sau culturală (Florina Bran, 1997).
Spre deosebire de alte ramuri economice, care în procesul productiv
consumă materia primă, ducând, prin permanentizare și dezvoltare, la
epuizarea ei, turismul, în condițiile unei exploatări organizate, raționale,
nu-și distruge propria resursă. Acest aspect este cât se poate de important,
implicând măsuri de inventariere, ocrotire și conservare a elementelor sale
în raport cu alte activități economice (bazate pe materii prime epuizabile).
Aceasta deoarece în procesul exploatării celor din urmă poate fi afectată
iremediabil avuția turistică a unui teritoriu, cum ar fi distrugerea cheilor și
peșterilor prin exploatarea calcarului în cariere, a elementelor floristice și
faunistice prin defrișări și vânat excesiv etc (P. Cocean, 1995).
Pe acest traseu, s-a dezvoltat comerțul cu artizanat (ex. Păniceni,
Căpușu Mare, Izvorul Crișului), turiștii care vizitează zona putând
achiziționa obiecte de artă tradițională diversificate. Este cunoscut interesul
turiștilor față de creația artistică artizanală, iar în aceste localități, pe lângă
faptul că pot achiziționa aceste obiecte, ei pot fi inițiați în această artă de
către localnici. În zona studiată, cea mai practicată activitate de artizanat
este cea legată de cusături și broderii populare.
Bbliografie
Bran, Florina, Marin, D., Șimon, Tamara,(1997), Turismul rural – Modelul European,
Editura Economică, pag.7, 10, 124-125.
Cocean, P.,(1995), Peșterile României, Editura Dacia, pag 10-11.
284
Floca, L., Buzilă, L., Baciu, N., Muntean, O. L.,(1998), Observații asupra stării
environmentale din perimetrul protejat al Văii Căpușului (în sectorul Bedeciu –
Căpușu Mic), U.B.B., Cluj Napoca.
Pop, P. Gr.,(2007), Județul Cluj, Editura Academiei Române pag. 49-51, 226-236.
Raboca, N., Ciangă, N., Maier,(1992), A., Geografie economică și turism, Univ.
Independentă „Dimitrie Cantemir”, Cluj-Napoca pag. 308-324, 338.
Contribuţia ţipţerilor la existenţa şi evoluţia bazinului
Vaserului (Maramures)
Ioana Scridon*
Abstract.
Zipţerii fac parte din comunitatea germană de pe teritoriul României. Primii
colonişti, sosiţi în cel de-al doilea val de colonizare din secolul XVIII, din regiunea
Zips din Slovacia, s-au instalat pe malurile Tisei, atât la Nord cât şi la Sud de
aceasta.
Contribuţia lor poate fi remarcată atât pe plan economic sau social, cât şi
cultural. Foarte buni organizatori şi administratori, precum şi meşteşugari
pricepuţi, zipţerii şi-au creat o vatră de civilizaţie cu trăsături lingvistice şi
obiceiuri diferite de ceilalţi colonişti germani. Creşterea lor numerică a fost
oglindită în datele statistice, numărul los scăând considerabil de la un recensământ
la altul.
Zipţerii au fost oamenii care au adus cu ei mentalitatea muncitorilor din apus,
tehnologiile în exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului. În contextul
dezvoltării comunităţii germane din Vişeu de Sus se impune o amenajare
urbanistică prin amenajarea unui cartier distinct.
Împreună cu românii, ţipţerii continuă să-şi scrie încă istoria şi să influenţeze
într-o anumită măsură viaţa socială actuală a comunităţii vişeuane.
Diversitatea etnică reprezintă un factor ce are importante repercusiuni

în evoluţia şi dezvoltarea unei comunităţi umane. De asemenea se poate
remarca şi o anumită perticularizare a organizării spaţiului, de natură
eterogenă, organizarea vetrei satului sau a împrejurimilor. Convieţuirea în
comun determină un amestec cultural, social, religios.
La confluenţa dintre râurile Vaser şi Vişeu se află oraşul Vişeu de Sus
(judeţul Maramureş). Numit la origini Între Ape, Vişeu de Sus este un
exemplu de toleranţă etnică şi religioasă. Comunitatea este formată din
etnici germani, maghiari, în trecut evrei, ruteni, pe lângă români, care
reprezintă majoritatea. Unul dintre cartierele oraşului se numeşte Tipţerai,
* U.B.B. Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie
286
Contribuţia ţipţerilor la existenţa şi evoluţia bazinului Vaserului (Maramures)
locul unde sunt stabiliţi zipţerii, colonizaţi în secolul XVIII, formând o

comunitate predominant germană.
Numărul populaţiei de origine germană şi austriacă de pe Valea
Vaserului, respectiv din Vişeu de Sus, a variat (Fig. 1), după cum rezultă
din documente (Recensămintele din 1880, 1930, 2006), influenţate fiind de
condiţiile socio-politice. Scăderea ponderii populaţiei de etnie germană, s-a
datorat epidemiilor, foametei, procesului intens de maghiarizare, iar după
1989, intensului ,,comerţului cu nemţi” prin care statul german plătea o
sumă considerabilă pentru fiecare german lăsat să plece în Germania sau
Austria.
Dacă la un moment dat în Vişeu de Sus locuiau 18 etnii, poate fi un
semn că civilizaţia generată de acest multietnism poate fi o lecţie pentru
perioada actuală, un act de toleranţă. Din păcate, comunismul şi, mai apoi,
tranziţia, au determinat plecarea zipţerilor înspre Germania ori Austria.
Structura etnica a populatiei din Viseu de Sus in anul 1880 Structura etnica a populatie in Viseu de Sus in anul 1930
5%
8%
10%
6%
Romani
49%
Romani Gemani
Gemani Maghiari
Maghiari Ruteni
52% 38%
Ruteni
32%
Structura etnica a populatiei din Viseu de Sus in anul 2002
Fig. 1. Structura etnica a populaţiei

Romani
din Vişeu de Sus Gemani
Maghiari
Ruteni
Istoria zipţerilor pe teritoriul actualei Românii începe din secolul XVIII.

Sosiţi în cel de-al II-lea val de colonizare germană, începând cu anul 1773-
1774, din regiunea Zips (Slovacia), se instalează peste o populaţie
287
Ioana Scridon
autohtonă predominant românească. Traseul ţipţerilor până în Maramureş

poate fi descris de următoarele etape:
Austria Superioară → Slovacia (Zips) → Mokra Germană (Ucraina),
Vişeu de Sus, Borşa, Bucovina
Scopul colonizărilor a fost acela de exploatare forestieră şi minieră, pe
fondul unei lipse de forţă de muncă specializată în domeniul forestier şi
minier, dar şi de integrare a teritoriului de la periferia imperiului în
sistemul administrativ austriac.
De asemenea nu trebuie confundată colonizarea cu germani (saşi sau
şvabi) cu colonizarea cu zipţeri. La origine sunt germani, dar care au
particularităţi diferite impuse de habitatul natural, obiceiuri, tradiţii, limbă
şi de îndeletnicirile.
Etape de colonizare :
- sec. XII – cucerirea Transilvaniei de către Ungaria
- sec. XIII (1343) – înfiinţarea ,,oraşelor de oaspeţi” şi a
Vicariatului Catolic la Sighet (1346)
- sec. XVII-XVIII – ocuparea Transilvaniei de către habsburgi
- sec. XVIII – primii colonişti din Austria Superioară, sosiţi la
Vişeu
- 1773/1774 – primii colonişti ţipţeri, veniţi din regiunea Zips, în
Vişeu de Sus (maiştri de exploatare forestieră, dulgheri, zidari,
pietrari, etc)
- 1778-1812 – noi colonişti din Mokra Germană, Austria
Superioară, Boemia
- 1829 – sosesc ultimii colonişti la Vişeu de Sus
Numărul primilor colonoşti a fost destul de mic, numai câteva familii,
din cauza unei zone complet necunoscute, neexistând încă reglementări
stricte ale colonizării. Principalul obiectiv al primilor sosiţi a fost acela de
cercetare a terenurilor de exploatat, respectiv amenajări ale văii Vaserului
pentru transportul masei lemnoase. Numai după dezvoltarea proprietăţii
de stat asupra bazinului amintit, s-a trecut la o exploatare intensivă iar
necesitatea numărului muncitorilor în domeniul minier si forestier a
crescut.
Exploatările sistematice de pădure încep mai intens din secolul XVIII
cu coloniştii germani . Modul de lucru specific al gemanilor a fost unul
288
foarte sever şi riguros, astfel exploatările primind numele de exploatări

ordonate.
Între stat şi muncitor se încheia un contract privind drepturile şi
obligaţiile unuia faţă de celălalt. Programul de lucru era de 12 ore iar
salariul în funcţie de munca prestată. La aceste munci se puteau angaja atât
femeile cât şi copiii, pentru munci mai uşoare. Pentru a încuraja atât
interesul altor familii de a veni pe valea Vaserului cât şi pentru menţinerea
coloniştilor în această regiune, statul oferea noilor veniţi minimul de trai.
La sosire ei primeau pământ pentru a-l cultiva, lemn pentru a-şi ridica o
casă, etc..
Zona de exploatare fiind una montană şi accidentată, necesitatea
perfecţionării tehnicilor iniţiale de exploatare devenise prioritară. Printre
primele proiecte de transport a materiei exploatate spre zonele de
destinaţie ale imperiului a fost acela de a transporta resursa cu corăbii;
datorită costurilor prea mari pentru curăţarea albiei Vaserului şi mai apoi a
Vişeului şi Tisei, respectiv întreţinera, ideea a fost lasată deoparte. De
asemenea era nevoie şi de o adaptarea tehnicilor de exploatare şi
supravieţuire la condiţiile vitrege de climă şi teren.
Muncitorii care prestau astfel de munci erau numiţi butinari. Ei se
ocupă cu tăierea şi pregătirea lemnelor pentru transport. Pentru că
exploatările aveau loc la o distanţă considerabilă faţă de domiciliul stabil al
muncitorilor, s-a luat în vedere amenajarea cabanelor forestiere și
construcția de finlandeze. Acestea din urmă erau construcţii sezoniere cu
un anumit tip de aşezare a membrilor în jurul focului pentru a nu neglija pe
unul dintre muncitori. În centru aşezământului era focul iar in cerc erau
poziţionate saltele pe care municitorii dormeau.
După 1918 (Unirea Transilvaniei cu România), trecerea cu plutele pe
Tisa a fost interzisă, astfel construindu-se calea ferată cu ecartament îngust
si locomotivă pe abur. Din acest an şi până în prezent, pe aceeaşi cale
ferată, mai circulă mocăniţă, atât în scop turistic cât şi în scop forestier (fig.
2, sursa www.wikipedia.org). Traseul acesteia este de 61 km, stăbătând
aproape în totlitate Valea Vaserului (Fig. 3)
289
Ioana Scridon
Fig 2. Treseul căii ferate în bazinul Fig. 3. Mocăniţa la o staţie de

Vaserului alimentare cu apă
Comunitatea germană de la Vişeu de Sus a avut o contribuţie

importantă în domeniul economic, social, cultural, ajutând la evoluţia
acestei regiuni. Printre marile aporturi pe care ei le-au adus a fost tocmai
înfiinţarea, dezvoltarea şi modernizarea orasului Vişeu de Sus.
Începând din anul 1775, anul în care se incepe exploatarea lemnului pe
Valea Vaserului şi se curăţă albia Vaserului pentru tranzitul plutelor de
lemn, principala ocupaţie este cea de plutărit. Iniţial numărul muncitorilor
a fost redus, numai câteva sute, dar o dată cu dezvoltarea exploatării,
numărul coloniştilor creşte. Interesul erariului era nu numai cel financiar ci
şi cel de minimă condiţie de progres şi civilizaţie. Astfel se construieşte în
1778 prima şcoală cu predare în limba germană pentru copiii muncitorilor.
Progresul se vede şi în tehnicilie şi planul construirii de case, mult mai
evoluate, începând a se construi case din cărămidă.
Pe lângă aceste beneficiile din partea statului (lemn de construcţii,
terenuri de păşunat şi terenuri agricole), comunitatea s-a autoorganizat
prin înfiinţarea unei Case de Ajutor Reciproc (Bruderlade). În funcţie de
ocupaţia pe care o avea, fiecare membru al comunităţii plătea o anumită
taxă. Banii adunaţi erau folosiţi în scop caritabil pentru cei care aveau o
situaţie financiară precară, în caz deaccidente de muncă, boală sau deces.
Prin acest tip de autoorganizare, mucitorii erau încurajaţi să îşi păstree
locurile de muncă, deşi condiţiilor de lucru la pădure erau severe.
Pe plan religios, începând cu anul 1780/1790 se ridică prima parohie
catolică cu limba de cult, germana. În timp, fiecare stăpânire îşi impune
regulile prin coordonarea activităţilor din toate domeniile, dar după anul
290
1860, moment în care zipţerii sunt ,,descoperiţi” de saşi se va reveni la

limba de cult, germana.
După anul 1783 are loc unul dintre cele mai intense procese de
germanizare în rândul populaţiei din bazinul Vaserului (români, evrei,
ucrainieni), mai ales a evreilor. Motivul este cel al documentului
Systematica Gentis Judaicae, prin care copiii evreilor puteau frecventa
cursurile şcolilor normale în limba germană doar prin schimbarea numelui
într-unul german.
Actualele Şcoli, Şcoala pentru copii cu deficienţe, respectiv Şcoala
Generală nr. 1 din oraşul Vişeu de Sus sunt construite în perioada 1808-
1890. Acestea aveau gestiunea în mâna preotului iar finanţarea era din
partea Erariului. În aceste şcoli puteau să se înscriere toţii copiii (maghiari,
zipţeri, evrei, români). Prezenţa a două şcoli şi înfiinţarea Scolii Gimnaziale
în 1919 cu posibilităţi de continuare a studiilor la Sibiu, nu poate decât să
arate dezvoltarea comunităţii şi prosperitatea exploatărilor. Numai că
intervalul de desfăşurarea a celui de-al doilea război mondial, statisticile
şcolare arată un număr foarte mic al copiilor de zipţeri în scoli şi mai
degrabă o pondere crescută a celor de origine evreiască, pe fondul unei
crize financiare a etnicilor germani şi imposibilitatea susţinerii din punct de
vedere financiar a copiilor în şcoală.
Cei care susţineau financiar familiile erau bărbaţii, ţapinarii. Ei au adus
din lumea de apus o altă mentalitate, alte tehnologii de exploatare şi de
prelucrare a lemnului, alte unelte, unele aproape neschimbate până astăzi.
Din cauza extinderii suprafeţelor de interes în domeniul forestier, în
perioada 1780-1781 se construieste unul dintre cele mai importante
drumuri de pe Vaser. De asemenea se ridică barajul (stăvilarul) de la
Macârlău, cel mai mare din acest bazin cu o lungime de 91. Construcţia a
devenit o necesitate din cauza volumului mare de lemn de transportat,
barajul facilitând organizarea plutelor. În aceeaşi perioadă se mai
construiesc stăvilare si la Făina. După revoluţia din 1848, cantitatea
exploatată este de 30.000 m³/an. Astfel munca de ţapinar este îmbrăţişată şi
de români sau ucrainieni. Unii dintre aceştia ş-au stabilit chiar în
apropierea locului de muncă, construindu-şi case, inclusiv o moară de
făină pentru necesităţile comunităţii.
Ca şi edificii ale statului, se construiesc în 1797 case de oaspeţi pentru
funcţionarii erariali, unde astăzi funcţionează Poşta Română (Vişeu de Sus),
291
Ioana Scridon
sediul Cancelariei Erariale precum şi o închisoare. Datorită extinderii mari

a vetrei aşezării, statul are în vedere o amenajare urbanistică prin acţiuniile
arhitectului austriac Ernst Plaud. Datorită distanţei mari de transport dintre
sursa de materie primă şi destinaţie sau prelucrare, se ridică în 1809-1817, o
fabrică de cherestea (Holz). De asemenea recensământul din 1880 arată că
populaţia este de 6419 locuitori, fapt ce duce la o dezvoltare a comerţului,
luând naştere magazine şi depozite de aprovizionare. Totuşi zipţerii sunt
destul de conservatori iar cele necesare erau făcute manual.
Arhitectura caselor era asemănătoare cu cea a românilor dar după 1918
se personalizează prin fundaţia din piatră şi ciment şi profilul în formă de
L. Actualul cartier Ţipţerai are o textură stradală foarte rigidă şi ordonată
după modelul german. Străzile sunt paralele iar intersecţiile dintre străzi
sunt în unghi drept (Fig. 4).
Fig. 4. Vişeu de Sus, Cartierul Ţipţerai
Contribuţii semnificative ale zipţerilor asupra populaţiei române au

avut loc şi la nivel lexical. Dialectul vorbit de această comunitate face parte
din limbile germanice (dar este diferit de germană) se numeşte taitsch.
Împrumutul de cuvinte a fost reciproc între români şi germani iar câteva
292
exemple pot fi precum: tschetina – cetina; petura – pătură; schura – şura,

etc. Alte influenţe au fost cele legate de datini şi obiceiuri. Sărbătoarea
Lăsatul Secului este de origine germană. De asemenea au fost preluate
unele personaje şi motive din basmele şi poveştile acestora precum Femeia
pădurilor, Viflaimul (scenă biblică jucată în noaptea Ajunului Crăciunului).
Amestecul de populaţie în această microdepresiune a Vişeului şi
bazinului Vaserului a adus cu sine evoluţia şi inovaţia spiritului
comunităţii. Conlucrarea dintre acestea a făcut posibilă dezvoltarea regiunii
şi ridicarea ei la rang de aşezare urbană, într-o perioadă de timp foarte
scurtă. În trecutul Vişeului toate cele patru comnităţi şi-au adus aportul
semnificativ. Fiecare dintre ele era specializată într-un anumit domeniu,
treabă pe care o făcea cel mai bine. Astfel zipţerii erau buni organizator şi
stăpâneau munca la pădure, românii erau buni agricultori, evreii se ocupau
cu comerţul iar maghiarii reprezentau puterea politică. Datorită lor, ca
oameni, şi muncii lor, Valea Vaserului şi Vişeu de Sus, au fost în trecut
importante centre economice, spirituale religioase.
În momentul de faţă oraşul Vişeu de Sus, care face parte din
regiunea de dezvolatare Nord-Vest, este inclus în zona defavorizată Borşa –
Vişeu. Majoritatea locuitorilor sunt plecaţi la muncă sezonieră în ţările
vestice. Dar pe lângă plecarea sezonieră se întâlneşte plecarea definitivă a
etnicilor germani spre Germania, în deosebi, şi mai puţin Austria. Imigraţia
masivă a luat amploare după 1970 şi s-a numit ,,comerţul cu germani”.
Statul român primea de la statul german o anumită sumă de bani pentru
fiecare german lăsat să se întoarcă în locurile natale. Mulţi au ales această
cale de repatriere, determinaţi şi de nivelul de trai mult mai ridicat în
Occident dar şi pe un fond al lipsei locurilor de muncă în România. În
momentul de faţă comunitatea numără 1.114 de persoane, majoritatea
vârstnice. Pentru că Vişeu de Sus ar putea să rămână fără această
comunitate, atât de importantă la scară istorică, a apărut o organizaţie,
Forumul Germanilor din Maramureş, care îşi dă intresul pentru
conservarea tradițiilor, obiceiurilor acestei etnii; încearcă să creaze un
mediu favorabil pentru menținerea acestei etnii în România. De asemenea
alte posibilităţi de menţinere a fondului german în Maramureş ar putea fi
îmbunătățirea relațiilor (la nivel de familie, comunitate) cu cei plecați;
valorificarea potențialului turistic al Văii Vaserului (potențial al reliefului,
cultural):
293
Ioana Scridon
- Masivul Toroiaga
- Defileul Vaserului
- Mocănița
- Biserica romano-catolică de la Făina
- Spitalul militar săpat în stâncă
- Cimitirul militar din primul război mondial (Făina)
- Ape minerale (borcut)
- Cartierul Țipțerai
- Muzeul Etnografic din Vișeu de Sus
Bibliografie:
Băncescu Iuliana, (1996), Ţopţerii din Maramureş, Bucureşti

Diaconu, I , (1994), Minorităţile. Statul. Perspective, Bucureşti
Dohotar, V., (2008), Organizarea spaţiului geografic şi amenajarea teritoriului în bazinul
superior al Viseului, Teză de doctorat, U.B.B., Cluj-Napoca
Mihaly de Apşa, I., (2000), Diplome Maramureşene din secolul XIV şi XV, Cluj-
Napoca
Surd, V., (2001), Geodemografie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Tomi, M: N:, (2005), Maramureşul istoric în date, Cluj-Napoca
Tomi, M. N., Ulian, P:, Olear, A., (2006), Sărbătoarea zipţerilor, sus pe valea Vaserului,
Cluj-Napoca
294
Consideraţii asupra dezvoltării geografiei
comportamentale.Noi modele atitudinale şi
comportamentale în Depresiunea Maramureşului
Ileana Vasilescu
Rezumat.
Geografia este prin esenţă o ştiinţă care cercetează comportamentul fiinţei
umane în mediu, ca răspuns la informaţia environmentală şi ca feed-back la
obţinerea cunoştinţelor environmentale. Ea are în centrul preocupărilor sale
analiza indivizilor, comportamentele lor individuale şi colective în raport cu
relaţiile pe care aceştia le întreţin cu teritoriul lor.
Problematica comportamentală, privilegiază studiul proceselor cognitive prin
prisma schemei globale a societăţii, alcătuită din spaţii atitudinale, respectiv
comportamentale şi spaţii de acţiune.
Cercetările din domeniul Geografiei comportamentale ne arată că este mai bine să
observi comportamentul şi apoi să deduci ce se întâmplă în minte, decât să postulezi
procese şi fenomene mentale, căutând apoi manifestări ale acestora. Pornind de la această
premisă analiza comportamentului faţă de valorile de patrimoniu a locuitorilor din
Depresiunea Maramureşului ne conduce clar şi evident înspre constituirea unei noi ierarhii
a valorilor, implicit înspre noi modele comportamentale.
Cuvinte cheie: comportament, Geografie comportamentală, modele

comportamentale, patrimoniu, indice Pearson (de corelare), reconstrucţie identitară.
Suporturi conceptuale ale dezvoltării geografiei

comportamentale
Atitudinea şi comportamentul pot reprezenta două valori prin care noi
relaţionăm cu lumea în care trăim. Ele ne influenţează viaţa şi existenţa,
generează anumite răspunsuri ale elementelor environmentale cu care
interacţionăm, duc la selectarea valorilor şi la modificarea mediului nostru
existenţial.
Atitudinea este un filtru mental prin care percepem lumea. Filtrul prin
care unii oameni vad lumea este optimist (vad partea bună a lucrurilor), pe
când filtrul altora este negativ (vad partea rea a lucrurilor). Conceptul de
atitudine apare la începutul secolului XX în lucrările de psihologie
295
Ileana Vasilescu
experimentală germane, dar cu un sens diferit de cel al simţului comun, şi

anume cu cel de postură. In acest caz atitudinea ar avea un rol de explicare a
relaţiilor care exista între stimuli şi răspunsul subiectului, materializându-se
prin influenţa dispoziţiilor mentale ale oamenilor asupra
comportamentelor acestora. De altfel una din caracteristicile fundamentale
ale atitudinilor este aceea că acestea sunt precursoare ale
comportamentului. Spre exemplu persoanele care au o atitudine slab
pozitivă sau negativă faţa de o anumită problemă, fie nu se vor implica în
rezolvarea ei, fie vor manifesta în general dezinteres. Deosebit de important
este în acest sens decalajul între momentul în care studiem atitudinile unei
persoane sau unui grup şi momentul în care este observat comportamentul
real. In acest interval de timp, atitudinile pot fi transformate în funcţie de
anumite evenimente.
Relaţia dintre atitudini şi comportament este moderată în bună măsură de
experienţă, în sensul că unele dintre atitudinile noastre se bazează pe o
experienţă directă (ne-am confruntat cu o problemă, ceea ce ne face să
avem idei relativ clare cu privire la consecinţele comportamentului într-o
situaţie similară). Alte atitudini s-au format pe căi indirecte (din ceea ce am
auzit de la părinţi sau prieteni, din ceea ce am citit în cărţi etc.). Atitudinile
formate prin experienţă directă sunt mai clar definite, posedă un grad
sporit de certitudine, sunt mai durabile şi mai stabile în timp şi sunt mai
rezistente faţă de contraargumente. Ele sunt deci mai accesibile, având o
influenţă mai mare asupra comportamentului.
Trecerea gradată de la cercetarea proceselor mentale invizibile la
studiul comportamentelor ca manifestări observabile a generat naşterea
behaviorismului, care a revoluţionat ştiinţa psihologiei şi a rămas curentul
dominant pentru următorii 50 de ani.
Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat si psihologul
american Edward Lee Thorndike, care în anul 1898 a realizat o serie de
experimente ce vizau modul de învăţare al animalelor. În urma acestor
cercetări, Thorndike a propus o "lege", conform căreia comportamentele
urmate de o întărire pozitiva (recompensa) se vor repeta, iar cele urmate de
o întărire negativă ori fără întărire nu vor fi învăţate şi se "pierd".
Contribuţii însemnate au avut şi psihologul rus Ivan Pavlov ( care
formulează în anul 1906 unul din principiile cele mai importante ale
învăţării), respectiv John Broadus Watson (1878-1958), psiholog american
296
Noi modele atitudinale şi comportamentale în Depresiunea Maramureşului
considerat fondatorul behaviorismului. Studiul surselor bibliografice

menţionate, arată faptul că, cel mai de seamă reprezentant al
behaviorismului a fost psihologul american Burrhus Frederic Skinner
(fondatorul behaviorismului radical, care a fost puternic influenţat de
activitatea de cercetare a lui Ivan Pavlov şi de cea a lui John Watson), care a
început studiul învăţării la animale în anii 1930. Printre principiile
formulate de Skinner, îl amintim pe cel conform căruia, aproape toate
comportamentele sunt modelate de patternuri complexe, de întăriri venite
din partea mediului , un proces ce poartă numele de condiţionare operantă.
Câteva consideraţii asupra fundamentării studiilor în domeniul

geografiei comportamentale
Având ca suport cercetarea din domeniul psihologiei sociale şi al
psihologiei comportamentale, în speţă principiile formulate de Skinner,
considerăm că pentru formularea unor caracteristici atitudinale şi
comportamentale din Depresiunea Maramureşului de mare importanţă
sunt câteva consideraii asupra dezvoltării geografiei comportamentale.
Studiile comportamentale vizează psihologia fiinţei umane, raporturile
sale cu grupurile şi cu spaţiul, funcţionarea sa mentală, precum şi practicile
spaţiale ale oamenilor.
Înainte de toate, trebuie să ne găndim la cele trei întrebări majore legate
de preocupările cercetătorilor din domeniul geografiei comportamentale:
Cine? Ce? Unde ?
Valorile (dimensiunile) pe care ar putea să le aibă aceste întrebări sunt
următoarele:
 Cine?- Care sunt grupurile de populaţie care ocupă un anumit
teritoriu ( valori, modul de viaţă, caracterul, personalitatea şi
comportamentul lor etc.).
 Ce?- Ce face populaţia de pe un anumit teritoriu pentru a
modifica componentele, structura şi echilibrul acestuia? Care
sunt implicaţiile intervenţiei acestora? Care sunt măsurile care
trebuie luate? Etc.
 Unde?- Această întrebare abordează problema localizării,
expresie a alegerii spaţiale pe care o face societatea.
 De ce?- Obiectivele indivizilor sau ale grupurilor.
297
Ileana Vasilescu
 Cum?- Relaţiile de putere dintr-un anumit teritoriu.

 Până unde?- Noţiunea de limite, discontinuitate şi prag.
În încercarea de a răspunde acestor întrebări, considerăm că este
relevantă prezentarea evoluţiei cercetărilor în domeniul geografiei
comportamentale şi a comportamentului uman ca formă de manifestare a
omului în relaţia lui cu mediul.
Geografia este prin esenţă o ştiinţă care cercetează comportamentul
fiinţei umane în mediu, ca răspuns la informaţia environmentală şi ca feed-
back la obţinerea cunoştinţelor environmentale.
Ca domeniu de cercetare aparţine domeniului pe care cercetătorii
francezi îl numesc ,, La Nouvelle Géographie”, dezvoltată începând cu anii
1950, continuându-se în anii 1960 sub influenţa directă a geografilor anglo-
saxoni, mai exact scandinavi şi americani.
Istoria gândirii geografice

Viziunea clasică Viziunea neopozitivistă
Geografia Umană Contemporană
Viziunea radicală Viziunea comportamentală
Figura 1. Schema conceptuală a dezvoltării gândirii geografice
Evoluţia viziunii clasice s-a manifestat de la descriere la explicare, de la

şcoala geografică deterministă (Carl Ritter, 1779-1859), la cea
environmentalistă (Friedrich Ratzel, 1844-1904). În şcoala geografică
deterministă, gândirea era sub impulsul faptului că ,,Suportul natural este
cel care determină formele locuirii şi nivelul de civilizaţie”, în timp ce
pentru şcoala geografică environmentalistă ,,Orice fiinţă este produsul
mediului în care trăieşte”. Amândouă școlile geografice considerau extrem
de importantă ,, Influenţa mediului fizic asupra istoriei popoarelor”.
Posibilismul, unul din curentele filozofice importante, generează şcoala
geografică a posibilismului (Paul Vidal de la Blache), pentru care ,, Nu
există necesitate determinantă în mediul geografic, ci numai posibilităţi de
care dispune omul”, urmând deviza ,, Natura propune, omul dispune”.
Din acest moment regăsim evidenţierea practicilor umane şi în acelaşi timp
298
o abordare naturalistă şi o concepţie enciclopedică care a influenţat

caracterul cantitativ al geografiei ca ştiinţă.
Viziunea neopozitivistă privilegiază teoria cu scopul de a atinge reguli
generale de explicare printr-un demers deductiv. Astfel construcţia
teoretică a proceselor din lumea reală este confruntată cu realitatea studiată
înainte de a-i verifica validitatea. Demersul specific deductiv are în vedere
următoarele etape:
- alegerea unei problematici şi a faptelor de studiat;
- formularea ipotezelor de lucru;
- elaborarea unei explicaţii teoretice a faptelor;
- formularea concluziilor prin eliminare, ne-eliminare sau
modificare.
Una din cele mai reprezentative teorii, pentru această perioadă a fost ,,
Teoria locurilor centrale“(Christaller,1933), cu mare aplicabilitate în
organizarea spaţială (reţele urbane), cu accent pe rolul comerţului în
detaliu şi a serviciilor care trebuie să satisfacă nevoile oamenilor.
Abordarea neopozitivistă Abordarea clasică

Studierea mecanismelor spaţiale Studierea specificităţii regionale
generale
Abordarea Viziunea radicală

umanistă Materialismul istoric Înscrierea într-un context
contemporană istoric
Demersul dialectic Îmbinarea conceptelor
antagonice
Viziunea comportamentală Spaţii atitudinale

(studiul proceselor cognitive societatea) Spaţii de acţiune
Analiza folosinţei pe care omul/societatea o acordă teritoriului pe care îl locuiește.

Figura 2. Problematica comportamentală și locul ei în cadrul cercetării umaniste
contemporane
Cu toate că problematica comportamentală a fost abordată cu

predilecţie de cercetarea umanistă, cercetarea empirică îşi are rolul şi locul
ei datorită studierii uneia din primele probleme comportamentale: adaptarea
299
Ileana Vasilescu
omului la condiţiile mediului, uneori ostile şi periculoase (ex. riscuri și

hazarde naturale).
Deşi preocuparea pentru interpretarea comportamentului observabil în
funcţie de ceea ce se întâmplă în minte apare şi la cercetătorii empirici, ea
este caracteristică disciplinelor geografice care adoptă o abordare umanistă
(înţelegerea lumii văzute prin ochii indivizilor a căror comportament
trebuie înţeles). Perceperea lumii văzute (a peisajului geografic) a stârnit
multe opinii în rândul cercetătorilor.
În opinia lui Boulding (1956), ,,imaginea este o reprezentare
simplificată şi distorsionată a realităţii”, iar Kirk (1952, 1962) vorbeşte
despre lumi înconjurătoare fenomenale şi comportamentale, primele
referindu-se la situaţii reale, în timp ce cele din urmă se referă la domenii
fizico-psihice în care faptele sunt aranjate în funcţie de structuri şi modele
personale şi evaluate în funcţie de influenţele culturale. Sub puternica
influenţă a psihologiei, Kirk susţine că toţi oamenii au lumi personale între
care există un anumit consens.
Unele teorii au fost preluate din psihologie (Teoria Gestalt) tocmai
pentru a găsi explicaţii în cercetarea comportamentală, acceptarea faptului
că indivizii au lumi personale încurajând geografii să privească mediul
printr-o perspectivă empirică.
Cercetătorul american Yi Fu Tuan (1974), a introdus termenul de
topofilie pentru a descrie legătura afectivă care există între oameni şi locuri
- centru de interes care variază de la o piesă de mobilier la un stat, o
naţiune. În alt sens, el arată că geografii trebuie să se folosească de abordări
filosofice pentru a explica ceea ce până acum au ignorat (structuralismul şi
existenţialismul).
Structuralismul ajută cercetătorul să identifice modele de gândire
umană care transced diferenţele culturale, în timp ce existenţialismul
priveşte omul prin intermediul chinului său permanent pentru a-şi defini
un eu care nu este dat nici de natură, nici de cultură.
Dorinţa de a avea un context care să unească eforturile individuale de
cercetare se materializează prin eforturile lui Pred (1967) de a crea matricea
comportamentală cu scopul de a reprezenta cantitatea şi calitatea
informaţiei aflată la dispoziţia factorilor de decizie, precum şi abilitatea
acestor factori de a utiliza informaţia.
300
Informaţiile environmentale se impun atât în procesul de percepere a

environmentului, cât şi (indirect) în formarea unei anumite atitudini, sau în
dezvoltarea unui anumit comportament faţă de mediu.
Mult timp cercetătorii din domeniul geografiei comportamentale au
avut în vedere doar activitatea generală a proceselor cognitive care include
acele procese care permit oamenilor să dobândească, codeze, stocheze, să-şi
amintească şi să manipuleze informaţia despre environment, fără a avea în
vedere în mod deosebit diferenţa dintre imagini şi scheme.
Oricum, abordarea geografică nu pune accent în mod deosebit pe
procesele neuro-psihologice implicate şi, ca rezultat, mintea este foarte
adesea privită ca o lume ascunsă. Cu toate acestea geografii au recunoscut
că porţiunile de "terre incognitae" din minte pot influenţa comportamentul
într-o măsură mult mai mare decât stimulii environmentali reali.
Ceea ce se susţine în această privinţă este că nu ceea ce vedem, ci ceea
ce simţim despre ceea ce vedem este deosebit de important pentru
înţelegerea comportamentului. Comportamentul teritorial implică deci, pe
lângă stimuli şi răspunsuri şi un proces complex de relaţie şi feedback
bazat pe procese cognitive şi psihologice care nu sunt pe deplin înţelese.
Domeniul interacţiunilor om-mediu este, prin urmare unul
interdisciplinar atrăgând un mare număr de cercetători: sociologii care
cercetează imaginea oraşelor şi mediile de viaţă urbane, antropologii care au
privit asupra aşezărilor fizice pentru a înţelege mai bine caracteristicile
socio-culturale ale oamenilor ce trăiesc în cadrul lor, psihologii care au
devenit interesaţi de acest domeniu în privința proceselor comportamentale
şi nu a relaţiilor teritoriale cu anumite elemente specifice ș.a.
În virtutea acestor interacțiuni, studiile de geografie comportamentală
nu au fost lipsite de critici. Geografii înșiși au fost criticați pentru ignorarea
timpului ca dimensiune comportamentală şi pentru abordarea majorităţii
studiilor din punct de vedere al statisticilor comparative, iar geografia
comportamentală pentru că nu produce rezultatele aşteptate în virtutea
faptului că pune accent prea mare pe imagini şi scheme, respectiv pe
interpretarea egocentrică a mediului, pornind de la presupunerea că omul
reacţionează la mediul său înconjurător aşa cum îl percepe şi-l
interpretează, adică prin prisma cunoştinţelor şi experienţei lui anterioare.
Cercetătorii din domeniul psihologiei și sociologiei susţin că este mai
bine să observi comportamentul şi apoi să deduci ce se întâmplă în minte,
301
Ileana Vasilescu
decât să postulezi procese şi fenomene mentale şi apoi să cauţi manifestări

ale acestora. Dacă procesele și mecanismele care generează o anumită
manifestare, atitudine ori comportament uman fac obiectul domeniilor sus-
menționate, materializarea acestora în teritoriu, respectiv organizarea
componentelor mediului în funcție de relațiile lui (implicit relațiile) cu
omul/societatea, considerăm că reprezintă cu predilecție domeniul de
studiu al geografiei. În ciuda permanentelor dispute și contradicții
,,limita”dintre domeniul de studiu al geografiei comportamentale și cel al
științelor sociale este încă extrem de sensibilă.
Modelul generalizat şi integral al diferenţierii teritoriale a mediului,
care, am putea considera că stă la baza înțelegerii organizării
componentelor acestuia a fost realizat de către Sonnenfeld în anul 1972,
pornind tocmai de la caracteristicile umane care influenţează, sau mai mult,
chiar determină procesul de percepţie şi comportamentul faţă de mediu.
Acest model surprinde delimitările mentale pe care individul le introduce în
mediul obiectiv şi, în funcţie de acestea, se desfăşoară relaţia sa cu mediul
pe anumite „culoare” de accesibilitate, aspecte care sunt concretizate în
comportament.
El cuprinde patru medii distincte care se includ consecutiv: mediul
geografic, mediul operaţional, mediul perceptual şi mediul
comportamental. Acestea se suprapun spaţial, dar nu şi conceptual. În
cadrul acestei scheme, mediul comportamental este în strânsă legătură cu
modul de percepere al mediului. Având în vedere faptul că omul este o
fiinţă raţională, intră în discuţie problema comportării acestuia în mediu.
Acesta reprezintă acea parte a mediului perceput formată prin răspunsurile
comportamentale ale indivizilor sau grupurilor de indivizi. Rezultatele
intervenţiilor umane în mediu, se materializează atât prin apariţia de
structuri noi (se vorbeşte de componenta antropică şi rezultatul activităţilor
sale), cât şi prin modificarea proceselor şi a formelor naturale. Are caracter
puternic subiectiv, deci nu întâmplător are la origine cercetări de natură
psihologică şi socială (Gestalt psychology).
302
Caracteristici ale atitudinii și comportamentului locuitorilor

din Depresiunea Maramureșului, faţă de valorile şi bunurile
de patrimoniu.
Din dorinţa de a elabora un studiu care să fie interesant , cât mai
apropiat de actuala realitate teritorială şi în acelaşi timp pragmatic ( în
sensul adaptării dezvoltării teritoriului Depresiunii Maramureşului în
primul rând la necesităţile locale, raportându-ne la resursele existente şi
încercând să le valorificăm cât mai bine). Am mai avut în vedere ca acest
studiu să poată reprezenta un fundament realist al dezvoltării locale, de
aceea am orientat cercetarea în bună măsură înspre analiza de stare a
teritoriului, care reprezintă în opinia multor specialişti din domeniul
valorificării patrimoniului din Europa un prim pas (esenţial de altfel)
înspre conştientizarea existenţei valorilor de patrimoniu şi apoi înspre
realizarea de proiecte de dezvoltare locală care să-l integreze sau
reintegreze în viaţa comunităţii maramureşene.
Pe calea atingerii acestui obiectiv fundamental am căutat să realizez cât
mai multe corelaţii , pentru a putea apoi să elaborez tipologii cât mai
relevante pentru starea actuală a peisajului maramureşean, și mai ales
pentru cea a patrimoniului. Prin urmare o a doua tipologie a unor posibile
modele atitudinale şi comportamentale, în raport cu valorile/bunurile de
patrimoniu a fost aceea pe localităţi.
Ca finalitate, am avut din nou în vedere găsirea celor mai puternice
corelaţii şi diferenţieri.
Valorile atitudinale pe care le-am avut în vedere au fost următoarele:
- atitudinea faţă de pământ;
- atitudinea faţă de valorile de patrimoniu;
- atitudinea faţă de bogăţie.
După clasificarea elaborată la nivel naţional, din perspectiva socio-
culturală, din cele 19 comune în care s-au aplicat chestionarele, 15 sunt
considerate de tranziţie de la tradiţional la modern, două sunt considerate
moderne prin imigraţie (Ocna Şugatag şi Tisa), una tradiţională prin izolare
(Poienile Izei), localitatea Coştiui fiind considerată minoritar etnic.
Există o corelaţie clară între atitudinea și comportamentul locuitorilor
față de valorile de patrimoniu, şi nivelul de dezvoltare economică al
localității. De exemplu Ocna Şugatag şi Tisa au un nivel maxim de
303
Ileana Vasilescu
dezvoltare economică. Având în general valori mici, sau medii ale indicilor
care arată interesul față de pământ (harta 4, anexa 12) , interesul față de
valorile și bunurile de patrimoniu (harta 10, anexa 12), interesul față de
păstrarea obiceiurilor și a portului popular (harta 8, anexa 12), cunoașterea
patrimoniului local (harta 7, anexa 12), ne putem considera îndreptățiți să
spunem că dezvoltarea economică diminuează interesul față de valorile de
patrimoniu și contribuie alături de emigrație, sau apropierea de orașe la
conturarea unor noi scale de valori. Pe fondul unei atitudini dezinteresate,
se ajunge de cele mai multe ori, la instituirea unui comportament oarecum
indiferent față de valorile mai sus amintite. Celelalte localităţi ( din cele 19
în care s-au aplicat chestionarele) sunt considerate majoritatea cu nivel
mediu de dezvoltare, sau sate dezvoltate, cu nivel maxim de dezvoltare
fiind doar 5 localităţi.
Analizând tipul de atitudine, sau intensitatea atitudinii pozitive faţă de
anumite valori (casa, pământul, bunurile, patrimoniul local, relaţiile cu
ceilalţi săteni şi cu autorităţile), remarcăm o diferenţiere în funcţie de
poziţia geografică (gradul de izolare), în funcţie de intensitatea emigrării,
de mentalitate istorică, respectiv de nivelul de dezvoltare economică.
Figura 3. Clasificarea localităților (în care s-au aplicat chestionarele) în funcție de valorile
indicelui atitudinii față de valorile de patrimoniu.
304
Figura 4. Clasificarea localităților în funcție de perceperea beneficiilor dezvoltării turismului,

asupra conservării patrimoniului
Rezultatele corelaţiilor efectuate au fost cuprinse în câteva concluzii,

care însă nu sunt singurele posibile, dimpotrivă, acest studiu deschide calea
înspre cercetarea aprofundată a problematicii integrării patrimoniului.
- Atitudinea tradiţionalistă faţă de elemente care pot valoriza

statutul social, respectiv bogăţia este cu atât mai intensă cu cât
gradul de izolare al localității este mai mare ;
- Elementul care diminuează caracterul tradiţionalist este migraţia
(în general plecarea pentru muncă în străinătate) ;
- Caracter mai tradiţionalist faţă de valori sociale şi morale, altădată
importante remarcăm predominant în localităţile de pe Valea
Marei şi Cosăului (Breb, Sârbi, Budeşti, Hărniceşti, Giuleşti), dar şi
în unele localităţi de pe Valea Izei, care nu sunt foarte atinse de
migraţii, sau au avut întotdeauna un caracter tradiţionalist
(Bârsana, Onceşti, Şieu) ;
305
Ileana Vasilescu
- Localităţile care au un grad mai mare de dezvoltare economică au

tendinţa de a cultiva o atitudine modernă faţă de elemente care
valorizează statutul social (dotări moderne, casă mare etc.) ;
- Pământul nu mai este considerat o sursă de prestigiu social, iar
cultivarea lui este redusă, atât datorită noilor mentalităţi
comunitare bazate pe calcularea eficienţei, cât şi lipsei efective de
forţă de muncă ;
- Deşi rezultatele studiului arată o atitudine în general pozitivă faţă
de valorile de patrimoniu, ceea ce ne-ar duce în mod normal înspre
un comportament favorabil protejării şi conservării acestuia,
discuţiile cu locuitorii şi cu autorităţile locale demonstrează mai
degrabă indiferenţă. Suntem îndreptăţiţi să credem că în parte
cauza acestui comportament este necunoaşterea modalităţilor
concrete în acest sens, ca şi cum ei ar trăi în aceeaşi izolare
evidenţiată de trecutul istoric şi de evoluţia socio-culturală ;
- “Reconstrucţia” cu funcţie identitară a unor obiceiuri de tip agraro-
pastoral, în forme folclorizate supradimensionate reprezintă
expresia unei discrepanțe între realitatea cotidiană şi prelungirea
artificială a unor obiceiuri sau credințe într-un nou cadru socio-
uman;
- Satul maramureşean este actualmente un mozaic arhitectonic, în
care alături de case vechi din lemn şi acestea în curs de demolare se
regăsesc în mare proporţie locuinţele din cărămidă şi acoperite cu
azbociment, construite în ultimele decenii şi construcţiile ridicate în
ultimii ani de cei plecaţi la muncă în străinătate, strident colorate,
folosind din abundenţă plasticul şi inoxul, în totală disonanţă cu
tradiţia arhitectonică a zonei ;
- Populaţia Maramureşului se îndreaptă cu paţi iuţi înspre
modernitate, dureros fiind faptul că fără educaţia şi ştiinţa
respectului faţă de propria identitate, va prelua fără un
discernământ structurat, modele străine, care ar putea deveni
modele, sau ,,mode” sociale prin care se renunţă la vechile modele
şi principii.
- Indicele mare al importanţei acordate bunurilor/valorilor de
patrimoniu (figura 4)caracterizează fie aceleaşi localităţi de pe
Valea Marei şi Cosăului (Breb, Sârbi, Budeşti, Hărniceşti, Giuleşti)
306
în care se păstrează cel mai bine patrimoniul construit

maramureșean, fie localităţi cu caracter tradiţionalist faţă de
valorile socio-economice (Bârsana, Onceşti, Strâmtura, Glod) .
Remarcăm aici faptul că în localităţi ca Săpânţa şi Bârsana
atitudinea pozitivă se datorează faptului că locuitorii din aceste
localităţi au cunoscut până în acest moment avantajele dezvoltării
locale prin valorificarea patrimoniului, având obiective turistice
mult mediatizate (Cimitirul Vesel și Mănăstirea de la Săpânța,
respectiv Complexul monahal de la Bârsana);
- Având în vedere faptul că patrimoniul este un element al
environmentului, prin analogie, în funcţie de modul şi gradul de
percepere a patrimoniului din teritoriul cercetat, putem enunţa
două tipuri de comportament:
1. Comportamentul neavizat, care este un comportament natural,
instinctual influenţat în mare parte de experienţă, derivat din modul în care
omul a receptat informaţiile despre environment la modul general, implicit
despre patrimoniu (într-un anumit timp) şi cum a reacţionat după
dobândirea acestora;
2. Comportamentul dirijat şi controlat, comportament ce îşi are originea
într-o percepţie limitată de anumite legi, instrucţiuni. Acest comportament
elaborat este rodul unor norme cu privire la patrimoniu ( exemplu
legislaţia, sau regulamente locale) care diferă de la un grup de indivizi la
altul. Acesta depinde de o serie de lucruri cum ar fi sistemul politic al
statului respectiv, de gradul de cultură şi civilizaţie, de înţelesul cuvântului
de libertate. În Maramureș și poate la modul general în România,
perceperea sensului libertăţii este devastator pentru bunurile şi valorile de
patrimoniu, cât şi pentru mediul în ansamblu, lipsa legilor clare şi a
educaţiei în acest domeniu făcându-l pe individ să creadă că poate face ce
vrea.
Concluzionând, aș afirma, faptul că dincolo de cercetarea teoretică din
domeniul geografiei comportamentale, adevărul este cu totul altfel.
Realitatea teritorială, ca rezultat al cercetării ne îndreptăţeşte să prezentăm
Maramureşul ca un exemplu tipic de parcurgere destul accelerată a
etapelor pentru intrarea în ,,moderna actualitate” (în principal după anii
1970), cu procese acelerate de schimbare a identităţilor locale şi cu apariţia
altor logici constructive şi de valorizare socială. Maramureşul tradiţional
307
Ileana Vasilescu
nu mai este decît o construcţie teoretică a etnografilor şi folcloriştilor, el este

prezent numai în Muzeul Satului din Sighetul Marmaţiei şi în materialele
publicitare care promovează de multe ori neovalori ce caracterizează etapa
actuală. Noua realitate socială impune adoptarea unor măsuri educative,
în primul rând prin sistemul educaţional, dar şi prin acţiuni şi activităţi ce
au ca scop conştientizarea, motivarea şi implicarea populaţiei în demersul
de conservarea şi valorificarea integrată a patrimoniului, educarea esteticii
şi gusturilor, dar şi adoptarea urgentă a unor măsuri legislative, care să
interzică dezvoltarea unei neoarhitecturi haotice fără nici o legătură cu
vechile identităţi locale.
Bibliografie
Audrerie Dominique (1997), La notion et la protection du patrimoine, Ed. Presse

Universitaire de France, Coll. Que sais-je;
Boulding K., (1956), The General System Theory- The Skeleton of Science, General
Systems (Yearbook of the Society for the Advancement of General System
Theory).
Brunet, R., (1992), Les mots de la géographie, dictionnaire critique, Reclus, La
Documentation Française, Montpelier, Paris.
Christaller, W. (1966), Central places in Southern Germany (translated by C. Baskin),
Englewood Cliffs, New York, biblioteca Univ. Leicester.
Claval P., (1977), La Nouvelle Geographie, Presses Universitaires de France, Paris.
Crăciun, D., (2005), Psihologie sociala, Ed. A.S.E., Bucuresti.
Filipaşcu Alexandru (1940), Istoria Maramureşului, Bucureşti .
Fishbein, M., Ajzen, I. (1975), Belief, Attitude, Intention, and Behavior: An
Introduction to Theory and Research. Reading, MA: Addison-Wesley.
Kirk, S. (1962), Educating exceptional children. Boston: Hanghton, Mifflin.
Pequeur B. (2004), Vers une géographie économique et culturelle autour de la
notion de territoire, Revue Géographie et Culture.
Opris I., (1986), Ocrotirea patrimoniului cultural, Editura Meridiane, Bucureşti;
Pavlov, I. P. (1927), Conditioned reflexes. London.
Pred A., (1967), Behavior and location. Foundations for a geographic and dynamic
location theory. Part I, Lund 1967; Part II, Lund 1969 (The Royal University of
Lund, Department of Geography Studies in Geography Ser. B, Human
Geography Nos. 27 & 28 ).
Ratzel, Fr., (1923), Politische geographie, Oldenburgt, Munich.
308
Ritter C.., (1974), Introduction a la Géographie Générale Comparée, traduction de

Danielle Nicolas-Obadia, Introduction et notes de Georges Nicolas-Obadia,
Annales littéraires de l’Université de Besançon, Les belles lettres, Paris.
Skinner B. Fr., (1978), Reflections on Behaviorism and Society, Englewood Cliffs,NJ:
Prentice-Hall.
Sonnenfeld, J., (1972), Man, Space and Environmental Concepts in Contemporary
Human Geography, Oxford University Press, London, Toronto.
Thorndike, E. L. (1898), Animal intelligence: An experimental study of the associative
processes in animals.Psychological Review Monograph Supplement 2 (4, Whole,
No. 8).
Tuan, Yi-Fu, (1974), Topophilia: a study of environmental perception, attitudes, and
values, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ.
Vasilescu Ileana, (2008), Studiu de patrimoniu integrat – Depresiunea Maramuresului,
Teză de doctorat, Universitatea ,,Babeș Bolyai’’, Cluj Napoca.
Vidal de la Blache, P.M., (1911), Les genres de vie dans la géographie humaine.
«Annales de Géographie», XX, pp. 193-212 y 289-304
Vidal de la Blache, P., (1922), Principes de la Geographie Humaine, Armand Colin,
Paris
Watson, John B. (1914), Behavior: An introduction to comparative psychology. (pp. 1-
28), New York

Confer Int A International A Dezvoltare Si Integrarea Europeana Sectiunea A Geografia in Dezvoltare Teritoriala 16-17.10

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Confer Int A International A Dezvoltare Si Integrarea Europeana Sectiunea A Geografia in Dezvoltare Teritoriala 16-17.10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comitetul de coordonare:

Prof.univ.dr. Andrei Marga,

EXTENSIUNEA SIGHETU MARMAŢIEI

Manifestare ştiinţifică organizată sub egida “UBB 90”

Presa Universitară Clujeană

© 2010 Autorii volumului. Toate drepturile rezervate.

Aspecte privind scurgerea maxima şi minimă a râurilor

R. H. Bătinaş*, Gh. Şerban**, M. Cocuţ***

Cuvinte cheie: scurgerea maximă şi minimă, Depresiunea Maramureşului, viituri,

*Babeş-Bolyai University, Faculty of Geography, 400006, Cluj-Napoca, Romania, e-mail:

sens o atenţie specială în ceeea ce priveşte procesele de amenajare a

12 % din total, cu o durată medie e 16 zile, fiind generate în special ca

Unul din cele mai importante episoade de viitură au fost înregistrate la

Din valorile prezentate în tabelul de mai sus, putem sesiza relative

Viiturile au produs în timp pagube importante comunităţilor rurale

Pagubele produse de viituri în perioada 1980-2005 în Depresiunea Maramureşului

Pentru a reduce sau elimina riscurile generate de inundaţii au fost luate

include managementul riscului la inundaţii şi managementul situaţiilor de

4. Perioada apelor mici

Valorile lunare ale apelor mici pe semestre în perioada 1968 - 1995

Crt. Semestrul rece Semestrul cald

Perioada apelor mici de irană este rezultatul precipitaţiilor scăzute din

Fig. 3. Frecvenţa fenomenului de secare în Derpesiunea Maramureşului

În funcţie de drenajul rezervelor de ape subterane se pot stabili trei

Cocuţ, M., (2008), Caracteristicile scurgerii apei din Depresiunea Maramureşului şi

Găulea Mariana Valentina*

Spaţiul agricol, componentă a spaţiului rural din Câmpia Burnas,

*Liceul Teoretic „Nicolae Cartojan”, str. 23 August, nr. 9, Giurgiu

În privinţa variaţiei spaţiale a suprafeţelor agricole în anul 2008, în

Variaţia spaţială a densităţii agricole a populaţiei în anul 2008, în

Suprafaţa agricolă cuprinde: 147 129 ha teren arabil, 7 158 ha păşuni, 2

Proprietatea publică aparţinând statului este de 12 242 ha, împărţită

Proprietatea publică aparţinând unităţilor administrativ- teritoriale

Proprietatea privată deţine un total de 5 269 ha, împărţite în categoriile

arabile, 138 ha păşuni şi 130 ha vii, 9 ha păduri, 41 ha ape, 78 ha drumuri şi

Proprietatea privată a persoanelor juridice constă în 7 593 ha,

terenurilor. Este de amintit Regulamentul organic din secolul al XIX-lea,

Cândea, Melinda, Bran, Florina, 2001, Spaţiul geografic românesc. Organizare,

Dr. Csaba Horvath, drd. Oana Antonia Pop*

Cuvinte cheie: scurgerea medie, debit specific, SIG, Bazinul Tur

Variaţia scurgerii în profil anual se diferenţiază atât în spaţiu cât şi în

* Universitatea Babeş Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca

caracteristice din cadrul bazinului Tur, s-au utilizat datele de la 8 puncte

Fig. 1. Bazinul hidrografic Tur

Bazinul poate fi împărţit în trei mari subunităţi, astfel o unitate înaltă

Corelaţia dintre valorile scurgerii

altitudinea medie și coeficienţii sunt egali, cu a=2,66 şi b=0,032 (valori

Fig. 4. Harta scurgerii medii specifice a bazinului Tur

Fig. 1. Sistemul teritorial Şaua Bucecea, latura vestică a judeţului Botoşani

2. Poziţia geografică şi limitele zonei

podiş neted la Ionăşeni şi mai accidentat în estul Dealului Hăpăi (Masca)

Fig. 2. Poziţia geografică a Şeii Bucecea în cadrul Podişului Moldovei

3. Consideraţii geoligice şi geografice

mediteraneană urmează o nouă transgresiune. Apele venite dinspre nord şi

Relieful sculptural este alcătuit din versanţi cu înclinări şi expoziţii

Fig. 3. Versantul drept al Sitnei afectat de procese geomorfologice

Precipitaţiile cad în medie de 500-600 mm/an, cu o maximă în luna

Un afluent important al Sitnei este Fundoaia (Fig. 4).

Fig. 4. Valea Fundoaia, afluent al Sitnei

Din punct de vedere geobotanic, teritoriul Şeii Bucecea se încadrează în

În teritoriu, erodosolul sa format pe versanţi puternic afectaţi de

Băcăuanu V. (1973), Evoluţia văilor din Podişul Moldovenesc, Realizări în Geografia

F. Moldovan*, Gh. Şerban*

R. H. Bătinaş, Gh. Şerban, M. Cocuţ

F. Moldovan, Gh. Şerban

M. Mureşianu, I. Bîca, E. Schuster, A. Barta