“Am sentimentul de a fi ratat ceva esential ori de cate ori n-am

mers pana la capatul situatiilor care pareau gata sa ma

tranteasca la pamant.”

Sunt de acord cu afirmatia lui Livius Ciocarlie intrucat

consider ca adevaratul curaj reiese din acceptarea
temerilor,recunoasterea greselilor,rezistenta la frica,stapanirea
ei, cat si din puterea de a gasi frumosul in tot ceea ce ne
inconjoara.
In primul rand curajul poate fi forta de a sta in picioare si a
vorbi ,asa cum este de altfel ,ceea ce iti trebuie pentru a sta jos
si a asulta.Acesta apare in nenumarate forme insa majoritatea
oamenilor tind sa asocieze curajul cu un om sigur pe el ,cu un
comportament dur ,calculat ,cel ce stie raspunsul la orice
intrebare,cel ce risca si castiga totul,acest concept fiind adesea
gresit.
In al doilea rand consider ca cel mai curajos om este acela
ce are incredere in sine ,in oamenii din jurul sau,in clipa,in
viitor,in propriile forte ce il ajuta sa depaseasca situatiile dificele
ce pareau de ne invins,in forta de a se scutura de praf dup ă ce
viața il „alintă” părintește cu o palmă.
In concluzie curajul reprezinta indrazneala de a calca pe
cararea pe care altii o evita. nu exista experienta careia nu-i poti
supravietui daca ai curajul sa infrunti viata n fiindu-ti teama sa
faci un pas mare caci nu poti trece niciodata o prapastie din
doua sarituri mici.