Ciciric Cristian-Paul, Zicu Dimitris-Daniel, Neagu Dragos,

Petroschi Tudor-Bogdan, Surdu Costin-Iustinian

Credinta
Credința reprezintă convingerea existenței unuia sau a mai
multor zei, în funcție de religia la care se referă. Utilizarea
informală a credinței este destul de răspândită, incluzând
încrederea sau credința fără dovezi. Anumiți critici au
argumentat că aceasta se opune rațiunii.
Credința poate, trecute, prezente, sau viitoare. În sens
rațional 'a crede' înseamnă a face o estimare de probabilitate
sau plauzibilitate a realizării sau nerealizării unui eveniment
determinat.
Credința conceptuală sau intelectivă, definește relația
individului cu un obiect, o proprietate, un fenomen natural sau
social care posedă o anume însemnătate pentru cel care crede
sau nu în posibilitatea apariției lui și îl angajează în
argumentarea, realizarea sau împiedecarea apariției și
desfășurării evenimentului. În sens afectiv a crede înseamnă a
dori cu intensitate, a dori și spera implicat emotiv, ca ceva să se
întâmple sau să nu se întâmple. Credința afectivă determină o
intensă legătură sufletească și declanșarea de acțiuni orientate
spre declanșarea sau evitarea desfășurării situației dorite sau
respinse.
Credința ca atitudine religioasă este mai complicat de
surprins conceptual.
Credința religioasă vizează convingerea în existența unei
supra persoane sau puteri conștiente capabilă să facă atât
universul cât și omul cu toate calitățile și limitele primite.Uneori
credința religioasă poate fi caracterizată ca un subtil amestec
de încredere și așteptare rațională și afectivă, legată de o
persoană cu calități deosebite, un obiect cu caracter sacru sau
un eveniment sacru.
Partea rațională a credinței religioase exprima convingerea
credinciosului în posibilitatea existenței sau apariției unui
obiect, acțiune, individ sau însușire umană, depășind
posibilitățile omului mediu, dar explicabile cu ajutorul
cunoașterii științifice.
Credința religioasă a fost și este un factor social și etic
extrem de important, ea a avut și încă are un rol major în
formarea morală a personalității, în îndemnarea individului și
colectivității să adere la un ansamblu de acțiuni și valori și
acțiuni care să ducă la respectarea de către fiecare a celorlalți în
aceeași măsură în care se respectă pe sine.
 Mandria
Mândria este un sentiment de demnitate, de încredere în
calitățile proprii care creează o senzație de mulțumire, de
satisfacție, de plăcere și de bucurie. Sentiment de mulțumire
cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie. În sensul
negativ o mândrie exagerată când individul are o atitudine de
superioritate nejustificată față de alții, ea mai este numită
măreție, îngâmfare, înfumurare, semeție, fală, fudulie, orgoliu,
trufie. Unii afirmă că răbdarea și îngăduința sunt o calitate dar
nu și mândria. Cineva poate fi mândru în calitățile sale proprii,
în localitatea, regiunea natală, sau țara sa. Sentimentele
exagerate de mândrie sunt criticate, de exemplu, în unele
fabule ale lui Alexandru Donici sau La Fontaine. Mândria este
deosebit de pregnantă în unele culturi sau la unele popoare, ea
se manifestă nu numai verbal ci și printr-o anumită ținută a
corpului sau prin gesturi.
În religia creștină mândria este considerată un păcat
capital, fiind exemplificat în Biblie și discutat de Toma de
Aquino.
Despre om se zice că e mândru când crede despre sine că
e capabil de fapte mărețe, fiind demn de ele; căci cine crede
asta în afara capacităților sale este un prost, dar niciun om
virtuos nu este nebun sau prost. Omul mândru este, prin
urmare, omul pe care l-am descris. Căci cine este capabil de
puțin și crede despre sine că e capabil de puțin este cumpătat,
dar nu este mândru; căci mândria implică măreție, la fel cum
frumusețea implică un trup bine proporționat, iar oamenii mici
pot fi aspectuoși și bine proporționați, dar nu pot fi frumoși.
PACATUL MANDRIEI:
Mândria este primul din cele sapte păcate capitale,
după cum smerenia este cea mai mare virtute. Însă atât de
complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si
distrugător este acest păcat, încât până si marii sfinti au fost
ispititi de el. Nu este om pe fata pământului care să nu fie ispitit
de acest diavol; de la copilul cel mai mic, până la omul cel mai
în vârstă, de la cel mai simplu om, până la ce mai învătat.
Păcatul mândriei este auto-supra-dimensionarea persoanei
noastre. Suntem mândri si facem acest păcat al mândriei atunci
când: ne atribnim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt
ale noastre, când ne lăudăm în fata oamenilor pentru ce am
făcut, fâră să gândim că Dumnezeu ne-a învrednicit să le facem,
când ne supărăm pe oricine si din orice motiv, când ne facem
publicitate pentru orice faptă bună, pe care poate nici n-am
facut-o, când ignorăm si râdem atât pe bună dreptate, cât si pe
nedrept de cineva, când invidiem si urâm pe cineva care este
mai bun decât noi, când vorbim pe cineva de rău indiferent
dacă este adevărat sau nu, când ne îmbrăcăm în diferite haine
tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi în centrul
atentiei, când spunem aproapelui faptele bune pe care le-am
facut etc. Reversul acestui păcat este virtutea smereniei. Din
acest păcat se nasc toate celelalte. Toată viata trebuie să
luptăm împotriva acestui păcat si sa fim constienti că-i putem
cădea pradă în orice moment al vietii. Numai întelepciunea ne
poate ajuta să discernem acest păcat, să sesizăm aparitia lui în
mintea noastră. Trebuie luptat din fragedă tinerete împotriva
acestui mare microb, până nu produce "boli cronice" de
netămăduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli.
Asa cum a facut duhul cel viclean cu Iisus Hristos,
ridicandu-L pe muntele inalt al ispitelor, asa face si cu noi; ne
ridica pe inaltimi, ne cumpara cu fagaduinte mincinoase si
inselatoare, ne prinde cu laude lingusitoare, ne trufeste in ochii
nostri, ne proroceste belsug, bogatii si slava, ne asaza pe un loc
inalt, ce nu ne este propriu, unde ni se poate face usor rau de
inaltime si de unde ne poate dobori cu usurinta in prapastia
vesnicei pierzanii. Si cu cat ne ridica mai sus pe scara mandriei,
cu atat mai adanc ae va azvarli de acolo, si cu atat mai
ingrozitoare va fi prabusirea.
Paginile 1,2(Ciciric si Zicu)

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Credin%C8%9B%C4%83_religioas%C4%83
Paginile 3,4,5(Surdu, Neagu si Petroschi)

Surse: https://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/mandria.htm
https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C3%A2ndrie

https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/mandria-68680.html