Universitatea POLITEHNICA Bucuresti

Facultatea de INGINERIE ELECTRICA

Laborator de Metode si procedee tehnologice

Tehnologia de fabricatie a
miezului magnetic al masinilor
electrice

1
Cuprins:

1. Notiuni de baza
2. Masini unelte utilizate la procesarea tolelor
pentru miez magnetic
3. De comentat standardul SR EN 10106:2001
4. Tehnologia de fabricatie a miezului magnetic
stator al unei masini electrice
5. Activitate de laborator
6. Concluzii
7. Bibliografie

1. Notiuni de baza
2
 MATERIALE MAGNETICE MOI

Miezul magnetic = componenta principala a unei masini electrice

Prin miezul magnetic se inchid majoritatea liniilor de camp magnetic ale
sistemelor electrice. Liniile de camp de dispersie se deschid partial prin miezul
magnetic.
Materialele magnetice moi sunt caracterizate prin ciclul histerezis îngust; ele au
permeabilitate magnetică mare, câmp coercitiv mic, se magnetizează puternic în
câmpuri magnetice de intensitate mică şi işi pierd magnetismul la incetarea acţiunii
câmpului exterior. Figura 4.5. Ciclul de histerezis al

unui material magnetic moale.

Dacă materialul magnetic moale este supus
unui câmp magnetic exterior H care variază de la –H
la +H inducţia magnetică variază după ciclul de
histerezis din figura 4.5. Materialul iniţial
nemagnetizat parcurge curba de magnetizare iniţială
de la 0 la Hmax, Bmax după care scăzând câmpul H până
la 0 inducţia scade până la valoarea B r (inducţie
remanentă). Scăzând în continuare câmpul inducţia
dispare la valoarea –Hc (câmp magnetic coercitiv)
după care parcurge în continuare ciclul de histerezis
până la valoarea Hmax, Bmax. Ciclul de histerezis este o
curbă neunivocă şi neliniară a cărui arie este proporţională cu pierderile de putere
activă (teorema lui Warburg). Locul geometric al vârfurilor ciclurilor de histerezis se
numeşte curbă de magnetizare şi se aproximează în practică cu curba de primă
magnetizare.
Materialele magnetice moi sunt folosite atât în domeniul curenţilor slabi, în cu-
rent continuu şi în curentalternativ, de frecvenţe industriale, până la frecvenţe inalte
şi foarte înalte. Acestor materiale li se cere,după scop, inducţie de saturaţie mare,
permeabilitate iniţială sau maximă mare, permeabilitate constantă sau variabilă cu
temperatura, ciclul histerezis normal sau dreptunghiular şi în orice caz pierderi mini-
me.
În câmpuri alternative, materialele magnetice moi trebuie să asigure pierderi
minime de energie. Aceste pierderi se compun din:
– pierderi prin histerezis
– pierderi prin curenti turbionari,
– pierderi reziduale.

Pierderile prin histerezis se datorează deformărilor reţelei cristaline cauzate de

incluziunile nemagnetice (corpuri străine).
Pierderile prin curenţi turbionari pot fi deduse din legea inducţiei. Reducerea lor
se obţine prin micşorarea grosimii materialului sau prin mărirea rezistivităţii lui prin
aliere cu elemente corespunzătoare scopului. Pierderile reziduale apar la variaţia
temporară a inducţiei şi sunt proporţionale cu frecvenţa şi intensitatea curentului.
Aceste pierderi se datorează, ca şi pierderile histerezis, deformarilor reţelei cristaline
prin incluziuni nemagnetice; migrările atomilor de carbon în soluţie şi prezenţa

3
azotului sunt factori importanti pentru apariţia pierderilor reziduale. Cu descreşterea
impurităţilor scad pierderile reziduale şi la un material pur ele sunt practic inexistente.

În corpurile feromagnetice se dezvoltă căldură dacă în ele variază, în timp, câmpurile

magnetice exterioare, se produc deci pierderi de putere activă. Acestea sunt de 2
feluri:
Pierderile prin histerezis magnetic – sunt proporţionale cu frecvenţa şi cu aria
ciclului de histerezis. Ele pot fi calculate cu expresia lui Steinmetz.
pn  f   Bnmax (4.16)
pn – căldura dezvoltată (pierderile) în unitatea de timp şi în unitatea de volum a
materialului
f – frecvenţa
η – o constantă de material numită constanta lui Steinmetz
Bmax – inducţia magnetică maximă
n – exponentul lui Steinmetz (1,6 < n > 2)
Materialele magnetic dure (arie mare a ciclului de histerezis) prezintă pierderi
mari prin histerezis.
Materialele magnetic moi (arie mică şi valori mici ale lui H c) au pierderi cu atât
mai mici cu cât ciclul de histerezis este mai îngust.
Pierderile prin curenţi turbionari – se datoresc efectului Joule-Lenz care însoţeşte
inducerea de curenţi electrici în corpurile feromagnetice de către fluxurile magnetice
variabile în timp. Într-o tolă cu arie mare, de grosime Δ şi de rezistivitate electrică ρ,
se dezvoltă, în unitatea de timp şi de volum, căldura:
k
p    2  f 2  B2 (4.17)
f
 max

Pierderile totale în fier au deci expresia:

k 2 2 2
p pp  f   B n   f B  af  bf 2 (4.18)
Fe n f max
 max

a, b – se pot determina experimental

În practică, pierderile în fier se raportează la unitatea de masă a materialului,
exprimându-se în W/kg.
Materialele magnetice moi se clasifică în mod raţional după compoziţie, luîndu-
se ca bază elementul principal de aliere, care impune caracteristicile specifice ale ma-
terialului, de exemplu tablă silicioasă slab sau bogat aliată.
Materialele magnetice moi sunt clasificate astfel: diferite sorturi de fier, fonta şi
otelul, aliaje fier-siliciu, aliaje fier-siliciu texturate, aliaje fier-siliciu sinterizate, aliaje
fier-siliciu-aluminiu (Alsifer), aliaje fier-aluminiu(Alfenol), aliaje nichel-fier (Permalloy),
aliaje cu permeabilitate mare, aliaje cu permeabilitate constantă, aliaje cu ciclu
histerezis dreptunghiular, aliaje cu inducţie de saturaţie mare, aliaje termocompensa-
toare, aliaje magnetostrictive, pelicule metalice magnetice, materiale nemagnetice.
Carbonul este elementul cel mai dăunător pentru materialele magnetice moi.
El se dizolvă în fierul topit şi rămâne fie sub forma de soluţie solidă, fie sub formă de
pulbere grafitică; el măreşte câmpul coercitiv, micşorează permeabilitatea şi produce
îmbătrânirea materialului.
Oxigenul se dizolvă în fier şi îi influentează în măsură mai mică proprietăţile
magnetice decât carbonul: el influenţează plasticitatea materialului.
Hidrogenul influenţează proprietăţile magnetice în măsură mai mică decât
oxigenul; el se elimina la temperaturi de peste 650 °C. Hidrogenul poate servi, în

4
anumite împrejurări, ca dezoxidant, devenind astfel un element util.
Azotul are o influentă asemănătoare carbonului, însă în măsură mai mică; el
favorizează îmbătrânirea magnetică.
Sulful măreşte câmpul coercitiv şi pierderile prin histerezis.
Fosforul măreşte pierderile prin histerezis şi influenţează mai puţin câmpul
coercitiv.
Manganul favorizează formarea cementitei în fier; influenţa lui ca element
dăunător este mai slabă decât a fosforului şi sulfului.
Siliciul ca soluţie solidă, în fierul pur, produce scăderea inducţiei de saturaţie.
2. Adaosuri favorabile.
Nichelul influenţează favorabil permeabilitatea magnetică şi reduce câmpul
coercitiv.
Cobaltul este singurul element care măreşte inducţia de saturaţie.
Siliciul măreşte rezistivitatea materialului, deci micşorează pierderile prin cu-
renţi turbionari, favorizează mărirea granulelor mărind astfel permeabilitatea; micşo-
rează precipitarea carbonului în grafit şi contribuie astfel la reducerea câmpului coer-
citiv şi a pierderilor prin histerezis.
Aluminiul micşorează energia cristalină în fier;un daos de 0,1-0,2% în fier pre-
vine îmbatrânirea; în procente mai mari până la 16% (Alfenol) imprima caracteristici
magnetice foarte bune, în special permeabilitate maximă şi câmp coercitiv comparabil
cu cele ale permalloyului.Materialul este ductil şi poate fi laminat la dimensiuni foarte
reduse, de ordinul micronilor.
Cromul, molibdenul şi cuprul sunt elemente faorabile de aliere în anumite
aliaje fier-nichel, imprimând materialului caracteristici speciale.

Prelucrările mecanice ca: tăierea, ştanţarea, presarea, îndoirea, găurirea etc., în

general solicitările mecanice, înrăutaţesc calităţile magnetice; cu cât solicitarile meca-
nice sunt mai pronunţate, cu atât mai mult se înrăutăţesc calitatile magnetice. Mate-
rialele cu permeabilitate foarte mare şi câmp coercitiv foarte mic devin, la eforturi
mecanice pronunţate, uneori complet inutilizabile. Materialele care au suportat
eforturi mecanice trebuie tratate termic la un regim corespunzător aliajului. Anumite
prelucrări mecanice degroşări pronunţate, deformări plastice avansate) imprimă
materialelor magnetice caracteristici speciale prin texturare; materialele astfel
prelucrate devin anizotrope în direcţia efortului.

Tratamentele termice constituie un factor hotărâtor pentru obţinerea unor

caracteristici magnetice şi mecanice, atăt după elaborarea materialului cât şi după
prelucrări mecanice. Prin tratamente termice se pot restabili total sau parţial
caracteristicile magnetice care au fost micşorate prin eforturile mecanice suportate de
piese. Scopul tratamentelor termice, aplicate la materialele magnetice moi, este în
primul rând de a reduce tensiunile interne care iau nastere la eforturile mecanice; prin
tratamente termice se obţine şi mărirea granulelor. Prin reducerea tensiunilor interne
şi mărirea granulelor scade câmpul coercitiv. Este important ca tratamentele termice
să fie corect conduse, cu respectarea strictă a temperaturilor de tratare, după
specificul materialului de tratat.

Feritele sunt cristale mixte sau amestecuri ale oxizilor de fier (Fe 2O3), cu unul
sau mai multi oxizi metalici (NiO; MnO; ZnO; MgO; CuO; BeO; CdO; BaO; CoO etc.).
Feritele au rezistivitatea foarte mare (10 2...107 ohmi), ceea ce face ca pierderile

5
datorate curentilor turbionari sa fie reduse chiar la frecvente inalte. In radiofrecventa,
cele mai utilizate sunt feritele pe baza de Ni-Zn, Zn-Mn, Cu-Zn sau Li-Zn. Feritele cu
Zn-Mn se folosesc la frecvente reduse pana la 100KHz). In US se folosesc feritele Cu-
Zn si Li-Zn avand permeabilitati de ordinul 100...250. In UUS se folosesc feritele pe
baza de Ni-Pb, cu permeabilitati de ordinul zecilor.

Proprietatile materialelor magnetice sunt caracterizate de: permeabilitatea

magnetica efectiva (care arata de cate ori creste inductanta unei bobine cu miez
fata de una fara miez), gama frecventelor de lucru, pierderile si stabilitatea in
raport cu temperatura.
Acestia sunt parametri de care trebuie tinut cont atunci cand se realizeaza anumite
bobine. Permeabilitatea efectiva depinde de dimensiunile si de natura materialului din
care este confectionat miezul. Valoarea permeabilitatii se gaseste in cataloage sau se
poate aprecia masurand o bobina cu un numar de spire cunoscut.

Material Ferimagnetice (ferite):

Ferite folosite pt. miezurile masinilor electrice: spinel mixte

Proprietăţi:

- rezistivitate ridicată -> pierderi prin curenţi turbionari reduse

- factori de calitate ce permit funcţionarea la frecvenţe ridicate - 103-106 Hz
- inducţie de saturaţie, inducţie remanentă mai mici decât la materialele
feromagnetice.
- Temperatura Curie mai scăzută
- μ puternic dependent de H

2. Masini unelte utilizate la procesarea tolelor

pentru miez magnetic
Prelucrari prin taiere si deformare plasitica la rece
Aceste prelucrari au pondere insemnata, deoarece in industria electrotehnica
mai mult de 50% din totalul pieselor care intra in componenta echipamentelor
electrice se fabrica din materiale sub forma de table, benzi sau profile speciale.
Aceste piese se obtin cu detasarea unor parti din materialul ce se prelucreaza
prin taiere (stantare) sau prin deformare plastica (indoire, ambutisare) efectuate de
matite.
Deformarea plastica este procedeul prin care se schimba forma si dimensiunea
initiala a materialului de prelucrat sub actiunea fortelor exterioare.
Matritarea este procesul tehnologic de deformare realizata la cald prin care
matrerialul se deformeaza in intreg volulmul.

Procesele tehnice de stantare si matritare au urmatoarele avantaje:

a. simplitatea in procesul de lucru;

b. durata redusa de prelucrare;
c. precizie mare a dimensiunilor obtinute;
d. calitate superioara a suprafetelor;
e. productivitate mare;

6
 f. pierderi de material minime;
g. sculele au durata mare de functionare
h. procesele de productie pot fi mecanizate, automatizate sau chiar
robotizate.

Dezavantaje:

a. sculele folosite sunt destul de complicate;

b. sculele necesita o durata mare de executie;
c. sunt rentabile doar la productia de masa;
d. fabricate din oteluri scumpe;
e. cost ridicat.
Taierea este operatia prin care materialul este separate in mai multe parti
diferite, dupa un contur inchis sau deschis prin intermediul a doua conjugate. Taierea
se poate face prin doua procedee:

1. Stantarea
Este operatie de prelucrare mecanica prin care semifabricatul este taiat in doua
sau mai multe parti distincte cu ajutorul unei scule numite stanta.

Stanta este alcatuita din doua parti:

i. Placa taietoare
ii. poanson.

Stanta este alcatuita din doua subansamble din care unul fix numit placa
taietoare si care se pozitioneaza pe masa piesei si o parte mobile numita poanson si
care este prins in bebecul mesei sau in culisa. Forta taietoare este furnizata de
masina unealta numita presa: F=t*g*P* τ unde P – perimetru

Principalele operatii de stantare intalnite in ind electrotehnica sunt

retezarea,decuparea, perforarea,crestarea,slituirea,tunderea. Procesul ethnic de
stantare este influentar de anumiti factori tehnologici(dimensiunile si forma conturului
de stantare,duritatea mat,jocul dintre poanson si placa taietoare,calitatea muchiilor
taietoare,starea sub materialelor).intre acesti factori jocul dintre poanson si placa
taietoare are o influenta deosebita asupra calitatii pieselor si a duratei de viata a
stantelor. In general real jocului dintre poanson si placa taietoare este intre 4-
18%,doar la tabla silicioasa sau tabla elth care are pana la 5% si jocul este intre 6-
7%.Daca jocul este prea mic pot aparea fisuri,suprafata de forfecare nu este neteda
iar impingerea mat in matrita necesita eforturi mari.In plus stanta se real relative
repede. Daca jocul este prea mare piesa se deformeaza.

Procesul de stantare este analog cu

procesul de taiere prin forfecare , deoarece
muchiile taietoare ale poansonului
compotandu-se ca si muchiile de cutit.

Principalele operatii de stantare

folosite in electrotehnica sunt:
7
 a. Retezarea;
b. Decuparea;
c. Perforarea;
d. Crestarea;
e. Slituirea;

2) Forfecarea
Este operatia de taiere prin care suprafata se realizeaza cu ajutorul a doua
taisuri associate. Utilajul tehnologic folosit pentru aceste operatii este foarecele cu
lame plane sau inclinate, ghilotina.

Stantare
Fig. 1. Cutitul mobil al
foarfecei cu lame inclinate

Fig. 2. Forfercare cu
lame inclinate

Fig. 3. Forfercare cu
discuri

Prelucrarea prin deformarea plastica

Este insotita de o serie de fenomene care afecteaza materialul supus prelucrarii

modificandu-I in mod substantial comportarea in timpul silicitarilor sau a prelucrarilor
ulterioare. In timpul prelucrarii prin def plastica la rece se constata o modif a propr
mecanice ale mat in sensul cresterii rezistentei la rupere.Cresterea duritatii, scaderea
propr ce oglindesc platicitatea,alungirea,gatuirea,apar modif in structura,se modif
8
 propr fizice(conductibilitatea el si term)se modif propr magnetice,propr chimice(rez la
coroziune). Ansamblul acestor modif ce afecteaza mat deformat poarta denimirea de
ecruisare. O importanta deosebita o are fen de ecruisare asupra plasticitatii mat prin
faptul ca la un anumit grad de def plastica, plasticitatea acestuia scade in asa masura
incat este foarte greu sa mai poata fi prelucrat in continuare deoarece apar fisuri iar
fortele de actionare sunt foarte tari. Pt o revenire a propr mat trebuie sa procedeze la
un tratament de revenire. Forta taietoare este proportionala cu perimetrul P, aceasta
fort ape care trebuie sa o dezvolte presa nu este suficienta pt desfasurarea proc de
stantare; mai este necesara forta exercitata de inelul de fixare si forta exercitata de
aruncatorul piesei si astfel Ft=1,15F

Tipuri de stante in functie de operatiile pe care le executa stantele stantele

pot fi: stante cu act simpla; cu actiune combinata;cu actiune succesiva. Stantele cu
actiune simpla: decupeaza printr-o singura lovitura o figura pe un contur inchis cum
este axul de la tola rotor sau o crestatura(stanta pas cu pas)

Stantele cu actiune succesiva pot executa, in acelasi timp, mai multe

operatii de stantare prin deformare succesiva a semifabricatului de la o operatie la
alta in sensul avansului.

Stamtele ce actiune sccesiva au, de regula, poansoanele situate la o distanta de

inaltime (o diferenta de lungime unul fata de altu) de cel putin egala cu grosimea
materialului, ceea ce necesita o forta mai mica, respective o forta corespunzatoare
suprafetaei mai mari.

Stanta cu actiune succesiva:

Fig. 5. Procesul de stantare

succesiv:
a. a. piesa obtinuta;
b. vedere asamblu asupra
stantei.

Debitarea materialelor prin stantare

b. se face pe baza unui plan care urmareste
utilizarea cat mai rationala a mat.Intre
piese se lasa o punte si o margine in scopul
compensarii erorilor de avans si de a putea
fixa mat in matrita eleminand rebuturile
prin decuparea incomplete a pieselor

Stantare cu actiune combinata: pot executa la o cursa a piesei mai multe

operatii:decupare,ambutisare,indoire. Aceste stante au o buna productivitate si sunt
utilizate cu precadere in aparate de serie mare.

9
3. Comentarea standardului SR EN 10106:2001
Standardul SR EN 10106 definește calitățile de table și benzi magnetice din oțel
cugrăunți neorientați, laminate la rece, cu grosimi de 0.35 mm, 0.50 mm, 0.65 mm și
1.00 mm.Pentru mărcile de oțel prezentate în standard, simbolizarea alfanumerică
cuprinde:
— litera M pentru oțel magnetic;
— de o sută de ori valoare maximă specifică a pierderilor specifice totale la 1,5T la
50Hz în watti pe kilogram și corespunătoare grosimii nominale a produsului;
— de o sută de ori grosimea nominală a materialului, în milimetri;
— litera A pentru tablă sau bandă magnetică cu grăunți neorientați livrate în
starefinită.
Materialul poate fi livrat fie fără izolație sau cu izolație pe o parte sau pe ambele
părți. Dacă materialul e izolat, natura izolației, proprietățile acesteia și factorul de
spațiu șiverificările lor trebuie să facă obiectul unui acord la momentul cererii și al
comenzii.

Suprafața materialului trebuie să fie curată, lipsită de grăsime și rugină. Defectele

izolate, precum adânciturile, sunt permise dacă sunt în limita toleranțelor impuse.
Materialul trebuie să fie apt pentru a fi tăiat sau ștanțat fără a cauza o
uzurăpermanentă a sculelor.În cazul unor condiții speciale pentru decupare sau
ștanțare, acesteatrebuie stabilite de comun acord între producator și cumpărător.
Valorile minime garantate ale pierderilor magnetice pentru câmpurile magnetice cu
intensități de 2500 A/m, 5000 A/m și 10000 A/m, trebuie determinate în câmp
magneticalternativ la 50 Hz.
Grosimile minime ale produselor sunt 0.35 mm, 0.50 mm, 0.65 mm, 1.00 mm.
Pentru toleranțele la grosime se distinge:
— toleranța admisă la grosimile nominale din cadrul aceleiași unități de recepție;
— diferența de grosime a unei table sau unei benzi pe o direcție paralelă
cu direcșia de lam6inare;

— diferența de grosime în direcție perpendiculară față de direcția de laminare.

Ecartul admis la grosimea nominală în cadrul aceleiași unități de recepție trebuie să
fie de -8% sau +8% din valoarea nominală pentru grosimi de 0.35 mm și 0.50 mm și
de -6% sau +6% din valoarea nominală pentru grosimi de 0.65 mm și 1.00 mm.
Supraînălțarea suduri în raport cu grosimea măsurată nu trebuie să depășească 0.050
mm.
Diferența grosimii la o tablă sau pe lungimea unei benzi într-o direcție paralelă cu
direcția de laminare nu trebuie să depașească 8% din valoarea nominală pentru
grosimi de 0.35 mm și 0.50 mm și 6% din grosimea nominală de 0.65 mm și 1.00 mm.
Lățimile uzuale sunt egale sau mai mici de 1250 mm. Pentru toleranțele la
lățimetrebuie să se faca o distincție între produsele livrate cu margini naturale și
produsele livrate cu margini tăiate.

10
 4. Tehnologia de fabricatie a miezului magnetic
stator al unei masini electrice

Procesul tehnologic de fabricare a miezului magnetic stator al unei masini

asincrone:

Nr. Operatia Masina unealta SDV Timp (min)

crt tehnologica
1 Debitarea tablei Foarfeca role role 15
silicioase in
benzi
2 Stantarea Presa de stantat Matrita bloc 2

3 Debavurare Masina de debavurare Piatra 5

abraziva
4 Lacuire + Masina de lacuit; cuptor 15
uscare de uscare
5 Control CTC Subler 5
11
 6 Sortare Masina de sortat Dorn 3

7 Impachetare Presa de impachetat 10

Cantar
8 Consolidare Presa 15
pachet
9 Control CTC Subler 5
final

5. Activitate de laborator
In cadrul laboratorului am consultat standardele:

STAS 12305-85 ALIAJE MAGNETICE MOI

SR EN 10107:2001 Table si benzi de otel cu graunti orientate livrate in stare procesata

SR EN 10106:2001 Table magnetice cu graunti neorientati. Laminare la rece si livrate

in stare finita.

De asemenea ne-a fost prezentata in cadru laboratorului o tola rotor si o ghilotina cu

care am taiat o tabla.

6. Concluzii

12
 Scrierea pe disc şi citirea de pe disc se fac folosind principiile de bază ale
electromagnetismului. Informaţiile sunt înscrise pe disc prin trecerea unor curenţi
electrici printr-un electromagnet (capul de scriere/citire) care generează un câmp
magnetic care se păstrează pe disc. Informaţiile se citesc de pe disc trecând iar capul
peste suprafaţa discului; atunci când apar schimbări ale polarităţii câmpului de pe
disc, în cap se induce un curent electric slab care indică prezenţa sau absenţa
tranziţiilor de flux în semnalul care a fost înregistrat iniţial.

7. Bibliografie

1. www.asro.ro
2. Catalogul Standardelor Romane
3. suport curs M.P.T (Procesul de fabricare al arborelui unei masini electrice)

13