Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUPORT DE CURS
FRECVENŢĂ REDUSĂ
Agentul economic „menaje” se referă la cei ce locuiesc impreună şi obţin venituri destinate
pentru a achiziţiona şi consuma bunurile de care au nevoie şi pentru a economisi.
Menajurile sunr constituite ca:
- familii- uneori doar celibatari, pensionari;
- diferite comunităţi consumatoare(cămine, case de bătrâni,);
- întreprinderile individuale, care nu se delimitează de gospodăriile în cadrul cărora s-au constituit;
Menajurile furnizează elementele de bază pentru activitatea firmelor, dar şi pentru
stat, înscriindu-se în fluxurile economice. Astfel, menajurile prin faptul că asigură forţa de muncă,
antrenează obţinerea de venituri care pentru firme devin cheltuieli. În acelaşi timp,menjurile, în relaţia
cu statul, primesc de la stat pensii, ajutoare de şomaj, alocaţii pentru copii, alocaţii de sprijin şi plătesc
statului impozite, taxe, etc.
Nevoile reprezintă ansamblu trebuinţelor, cerinţelor, preferinţelor, aşteptărilor de a căror
satisfacere depinde existenţa oamenilor şi calitatea acesteia.
Nevoile sunt dinamice (se modifică permanent) şi nelimitate (se multiplică şi se diversifică).
Tipuri de nevoi:
a) după subiectul purtător :
- nevoi personale, individuale ale membrilor familiilor
- nevoi ale familiei ca menaj- nevoi de grup, sociale;
b) după gradul de complexitate:
- nevoi elementare (hrană, apă, imbrăcaminte, etc.)
- nevoi superioare, complexe (nevoia de educaţie).
Resursele menajurilor reprezintă ansamblul elementelor utilizate pentru producerea şi obţinerea
bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii trebuinţelor.
Resursele specifice menajurilor sunt:
a) resurse umane- modul în care membrii unei familii se dezvoltă ca persoane sănătoase, educate,
cu un anumit nivel de calificare, specializare şi cultură, generează o influenţă majoră asupra
evoluţiei unei gospodării familiale.
b) resursele materiale – măsura în care o familie dispune de o locuinţă adecvată nevoilor
membrior săi, de aparatura electrocasnică necesară, etc. reprezintă câteva dintre criteriile
elementare în funcţie de care se conturează calitatea vieţii de familie.
c) resursele financiare- reprezentate de venituri;
d) resursele informaţionale – informaţia este o sursă foarte preţioasă pentru nivelul de trai al unei
familii.
2
- buget echilibat - atunci când veniturile sunt aproximativ egale cu cheltuielile;
- buget deficitar - atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
Pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp menajurile îşi conturează
proiecte specifice. Acestea pot fi privitoare la venituri şi proiecte privitoare la cheltuieli.
Proiectele privitoare la venituri vizează, de regulă, găsirea unor modalităţi de creştere a
venituirilor(gasirea unui alt loc de muncă, a doua slujbă, etc).
Proiecte privitoare la cheltuieli pot avea ca scop creşterea, micşorarea sau reorientare
cheltuielilor.
Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune dintre şansele sacrificate, la care se
renunţă atunci când se face o alegere oarecare. Cu alte cuvinte, el măsoară cea mai mare pierdere
dintre variantele sacrificate, considerându-se că alegerea făcută constituie „câştigul”.
Costul de oportunitate este un mod de a vedea costul, nu un tip de cost.
Economisirea reprezintă procesul de reţinere din venituri a ceea ce rămâne după consum.
Economiile sunt sumele de bani care rămân la dispoziţia menajelor după consum.
Se pune problema păstrării in siguranţă a banilor, siguranţă faţă de :
A. Ameninţări extraeconomice:
- eventuale furturi;
- producerea unor calamităţi (incendii, inundaţii etc)
B. Ameninţări economice:
- deprecierea banilor provocată de inflaţie;
- schimbarea banilor.(punerea in circulaţie a bancnotelor si monedelor noi, denominarea, etc)
Una din cea mai frecventă modalitate de păstrare a economiilor pentru persoane fizice este
depozitul bancar.
Depozit bancar =sume de bani, hartii de valoare, obiecte de valoare depuse spre pastrare si
fructificare la o banca si care vor fi restituite la solicitarea depunatorului.
Depozitele bancare pot fi:
- "la vedere" - caz in care sumele pot fi retrase oricand ;
- "la termen" - caz in care sumele nu pot fi retrase decat la expirarea termenelor pentru care au fost
constituite.
Pentru depozitele la vedere, bancile platesc o dobanda mai mica decat pentru cele la termen
Venitul obţinut din depozitele bancare este dobânda.
Dobanda bonificată reprez nivelul dobânzii cu care sunt remunerate disponibilităţile băneşti ale
celor care şi-au constituit depozite bancare.
Factori care influenţează nivelul acestei dobânzi sunt:
-rata inflatiei;
- ratele dobanzilor practicate de alte bănci;
- rata de refinantare.
Dobânda simplă se calculeaza în cazul in care perioada analizată este mai mică de 1 an, iar
dobânda nu este capitalizată.
D = C ∙ d' ∙ n
Dobânda compusă se practica atunci când perioada de depunere este mai mare decât un an, iar
dobânda este reinvestită la fiecare scadenţă.
D = C(1+d')n – C
O piaţă mai puţin cunoscută pentru persoanele fizice, care poate oferi posibilităţi de investitii
aducatoare de castig, este piaţa de capital.
Piaţa de capital este piaţa pe care se tranzacţioneaza diverse tipuri de titluri de valoare cum ar
fi acţiunile, obligaţiuni, titluri de stat si altele.
Majoritatea tranzacţiilor pe piaţa de capital constau in cumpărarea şi vânzarea de acţiuni ale
societăţilor cotate la BVB şi Rasdaq, obiectul tranzacţiilor fiind deci părti din capitalul social al acelor
firme.
3
Principalul motiv pentru care investitorii aleg sa achiziţioneze acţiuni de pe piaţa de capital nu
este insa obţinerea unui dividend ci cumpărarea acţiunilor la un preţ mai mic şi vânzarea lor la un preţ
mai mare, obţinând astfel un profit imediat
Cei care doresc să devină acţionari au două variante:
-cumpărarea unor acţiuni nou emise de către o societate listată la bursă;
-cumpărarea de acţiuni care se tranzacţionează deja la bursă.
Cei care doresc să investească se adresează unei Societăţi de Servicii de Investitii
Financiare(SSIF).
Strategia pentru a ajunge la un broker de investiţii:
- buna informare în legătură cu activitatea brokerilor, cu serviciile şi comisioanele pe care le percep;
- după alegerea Societăţii de Servicii de Investiţii Financiare se decide dacă investiţia va fi pe termen
scurt sau lung.
Creditul bancar este un credit acordat de către bănci persoanelor fizice sau juridice pe termen
scurt, mijlociu sau lung.
Atunci când au nevoie de un împrumut, persoanele fizice se orientează asupra:
- nivelului ratei dobânzii şi nivelului dobanzii anuale efective (DAE) care reprezintă costul total al
creditului;
- solicitarea/nesolicitarea de garanţii;
- gradul de îndatorare admis;
- modalitatea de rambursare;
- documente solicitate de bănci;
- rapiditatea acordării creditului;
- dovada de bun platnic, etc.
Băncile acordă persoanelor fizice mai multe tipuri de credite: credite pentru bunuri de consum,
credite pentru nevoi personale, credite imobiliare sau ipotecare, credite pentru studii, overdraft, etc.
Creditul ipotecar este destinat activitatii imobiliare si se bazeaza in principiu pe proprietatea
privata. El presupune o conventie intre creditor si imprumutat, care cuprinde in esenta proprietatea (ca
garantie a rambursarii imprumutului), conditiile si scadentele, penalitatile si circumstantele in care se
poate pierde proprietatea
Creditul de consum se acorda pe termen scurt sau mijlociu, persoanelor individuale, pentru
acoperirea valorii marfurilor si serviciilor procurate din comert.
Overdraft sau descoperire de cont oferă clientului posibilitatea de a retrage numerar sau de a
realiza plati pana la o anumita limita, care depaseste soldul (nivelul din prezent) al disponibilului sau
din contul curent. Avantajul este: clientul poate folosi acesti bani cand este necesar, fiind returnati prin
alimentarea contului (nu exista o rata lunara fixa), iar dobanda care trebuie platita este aplicata numai
pentru suma de bani care a fost utilizata si pentru zilele cand aceste fonduri au fost folosite.
4
caracter oneros - fiecare parte urmăreşte obţinerea unui avantaj (folos) prin prestaţia pe care s-a
angajat să o facă în favoarea celeilalte părţi. La fel ca şi alte contracte cu titlu oneros, contractul de
asigurare este opus contractului cu titlu gratuit;
caracter succesiv - eşalonarea în timp a prestaţiilor precizate în contract. Faptul că, valabilitatea
contractului de asigurare se întinde pe o anumită perioadă de timp, face posibilă eşalonarea plăţii
primei de asigurare de către asigurat;
caracter de adeziune - forma şi clauzele contractului sunt stabilite de către societatea de asigurări,
potenţialul asigurat având posibilitatea să accepte sau să respingă în bloc acest contract;
caracter de bună-credinţă - presupune ca executarea acestuia să se facă cu bună credinţă de către
ambele părţi.
Asigurătorul este persoana juridică care în schimbul unei prime de asigurare (sumă de bani) îşi
asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate.
Asiguratul este persoana fizică care in schimbul unei prime de asigurare plătite asigurătorului, îşi
asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi ori accidente.
Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul de a incasa suma asigurata sau despăgubirea,
fără sa fie neaparat parte la contractul de asigurare.
Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asiguratorului, pentru ca acesta
din urmă să-şi poată constiui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii sau sumei asigurate în
momentul în care se produce riscul asigurat
Riscul asigurat se referă la un eveniment care, o dată produs, din cauza efectelor sale, obligă pe
asigurător să plătească asigiguratului despăgubirea sau suma asigurată.
Tipuri de asigurări:
a) asigurări obligatorii – sunt acelea care se bazeaza pe principiul obligativităţii prin
lege(exemple: RCA, asigurari de locuinţe- din iulie 2010);
b) asigurări facultative- se încheie numai în baza acordului de voinţă al părţilor(exemple: asigurări
de viaţă, asigurări auto facultative: CASCO, asigurări pentru pensii, etc.)
2. Întreprinzătorul şi firma
Constituirea societatilor comerciale cade sub incidenta prevederilor Legii 31/1990, modificata
si republicata. In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot
asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor Legii 31/1990. Societatile
comerciale cu sediul in România sunt persoane juridice române.
Societatile comerciale se pot constitui in una dintre urmatoarele forme: societate in nume
colectiv, societate in comandita simpla, societate pe actiuni, societate in comandita pe actiuni si
societate cu raspundere limitata.
Cele mai des întâlnite forme de organizare a societăţilor comerciale sunt societăţile pe
acţiuni(SA) şi societăţile cu răspundere limitată(SRL).
5
numite actiuni
3 SOCIETATE IN NUME COLECTIV SNC -obligatiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social.
-asociatii raspund nelimitat si solidar
pentru obligatiile sociale
4 SOCIETATEA IN COMANDITA SIMPLA SCS -obligatiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social si are doua
categorii de asociati (asociati
comanditati-raspund nelimitat cu
toata averea prezenta si viitoare si
solidar pentru obligatiile sociale si
asociatii comanditari – raspund
numai pana la valoarea capitalului
social subscris si au dreptul la o parte
din profitul realizat de societatea
respectiva.
În economia modernă, firmele reprezintă „forţa motrică” a progresului, a dezvoltării, sunt cele ce
asigură necesarul de supravieţuire al societăţii.
Studiind firmele, evidenţiem polarizarea acestora în două categorii: unele care obţin succese
apreciabile, prosperă şi se dezvoltă constant, iar altele care se luptă cu greu pentru supravieţuire sau
înregistrează performanţe economico-financiare modeste.
Examinarea factorilor care determină succesul sau eşecul unei firme (afaceri), a determinat cearea
unor metodologii specifice de analiză şi diagnosticare a activităţii firmei (afacerii).
Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea obiectivelor strategice şi a
strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului care materializează strategia respectivă, se bazează
pe un amplu proces de analiză şi evaluare a mediului de acţiune a firmei, a situaţiei competitivităţii ei
în acest mediu şi a situaţiei firmei, a capacităţii acesteia de a înfrunta schimbările produse în mediu
Metoda de analiză a mediului, a competitivităţii şi a firmei este analiza SWOT.
6
SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forţe, Puncte forte),
„Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunităţi, Şanse) şi „Threats”
(Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar următoarele două privesc
mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.
Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competenţe distinctive pe care aceasta le
posedă la un nivel superior în comparaţie cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un
anumit avantaj în faţa lor
Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de
performanţe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care firma nu
le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le
posedă.
„Oportunităţile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus şanse
oferite de mediu, firmei, pentru a-şi stabili o nouă strategie sau a-şi reconsidera strategia existentă în
scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute.
„Ameninţările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte situaţii sau
evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-şi realiza
integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanţelor ei economico-financiare.
Probleme de urmărit în analiza firmei:
A. Cu privire la „Punctele forte” esenţiale:
- suficienţa resurselor financiare disponibile;
- existenţa unei competenţe distinctive pe unul sau mai multe din planurile:
- managerial;
- organizatoric;
- cercetare-dezvoltare;
- calităţii produselor şi/sau serviciilor;
- pregătirii personalului,
- costurilor;
- comercial, etc.
- posedarea unor brevete de invenţii de produse şi /sau tehnologii care conferă firmei avantaj
competitiv;
- posedarea unor abilităţi deosebite în materie de inovare a produselor şi/sau tehnologiilor;
- deţinerea poziţiei de lider sau de vârf de piaţă;
- posedarea unor abilităţi comerciale deosebite;
- existenţa unei imagini favorabile despre firmă;
- posibilitatea de a practica economia de scară;
- existenţa unui sistem bine organizat şi eficace de planificare strategică;
- viteza de reacţie decizională la modificările produse în mediul intern sau extern,
- calitatea culturii de întreprindere.
B. Cu privire la „Punctele slabe” potenţiale:
- inexistenţa unei direcţii strategice clare;
- lipsa unor abilităţi sau competenţe deosebite;
- existenţa unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral;
- lipsa competenţei manageriale;
- deteriorarea continuă a poziţiei competitive;
- erodarea imaginii firmei în percepţia deţinătorilor de interese;
- vulnerabilitatea la presiunile concurenţei;
- reducerea ponderii pe piaţă;
- existenţa unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri ridicate);
- menţinerea unui nomenclator inadecvat de produse şi/sau servicii (prea larg sau prea îngust);
Probleme de urmărit la analiza mediului:
A. Cu privire la „Oportunităţi” potenţiale:
- creşterea rapidă a pieţei;
- posibilităţi de extindere a nomenclatorului de produse şi/sau servicii;
- existenţa cererii de noi produse şi/sau servicii pe pieţele existente sau pe pieţe noi;
- existenţa cererii pe noi pieţe a produselor şi/sau serviciilor existente;
7
- posibilităţi de integrare verticală;
-manifestarea unei stări de stagnare sau regres la firmele concurente;
-posibilităţi de încheiere a unor alianţe, acorduri etc. avantajoase;
-posibilităţi de încheiere a unor contracte de leasing, factoring, franchising.
B. Cu privire la „Ameninţări” potenţiale:
- adoptarea unor reglementări legislative sau normative restrictive cu impact nefavorabil;
- intrarea intr-o perioadă de recesiune economică la nivel naţional sau internaţional;
- schimbări demografice nefavorabile;
- schimbări ale nevoilor, gusturilor sau preferinţelor clienţilor;
- creştere mai lentă, stagnare sau chiar recesiune a pieţei;
- intrarea unor noi competitori pe piaţă;
- cererea crescândă pentru produse de substituţie;
- presiunea crescândă a concurenţei;
- puterea crescândă de negociere a furnizorilor şi/sau a clienţilor;
- vulnerabilitate la fluctuaţiile mediului de afaceri1.
Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a
aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea unei
firme.
Planul de afaceri este documentul construit pentru a determina drumul de parcurs al unei
intreprinderi intr-o anumita perioada de timp. El stabileste misiunea, obiectivele, strategia si planurile
de actiune pentru derularea unei activitati specifice pe parcursul unei perioade viitoare determinate.
Utilitatea planului de afaceri este atat interna (ca instrument de lucru al managerilor) cat si
externa (pentru obtinerea unei finantari, sau pentru a realiza un parteneriat strategic cu o alta firma).
Nu exista o structura standard a planului de afaceri. In functie de scopul acestuia, se creeaza
structura optima care sa satisfaca asteptarile celor pentru care a fost elaborat.
Cuprinsul unui plan de afaceri este compus din patru sectiuni distincte:
1) prezentarea firmei- date de identificarea a firmei;
2) descrierea afacerii -trebuie sa evidentieze clar scopurile si obiectivele afacerii;
3) planul de marketing – include informatii referitoare la produsul oferit, piaţa vizată, clienţi potentiali,
mediul concurenţial, etc.
4) planul managerial- cuprinde informatii precum organigrama firmei, echipa managerială, structura
de personal;
5) planul financiar –reflectă cheltuielile prevăzute pentru initierea si derularea afacerii şi sursele
financiare pentru acoperirea acestora.
6) planul operaţional prezintă modul în care strategia afacerii este transpusă în practică.
Anexele planului de afaceri trebuie sa contina un rezumat al afacerii, documentele anexe si
predictiile financiare.
Firmele acordă o mare atentie administrarii eficiente a resurselor si folosesc in acest scop,
bugetele de venituri si cheltuieli - ca instrumente de management financiar, la nivel de firma si la
nivelul principalelor tipuri de activitati ale firmei.
Bugetul de venituri reprezinta estimarea financiara a vanzarilor de produse si servicii ale
firmei, iar bugetul de cheltuieli reprezinta estimarea financiara a consumului de resurse necesare
realizarii obiectivelor firmei.
Pentru fundamentarea bugetului de venituri ale firmei trebuie sa se anticipeze si sa se ia in
considerare volumul, structura si valoarea vanzarilor firmei din mai multe perspective:
- venituri pe tipuri de produse si servicii;
1
Corneliu Russu.”Management strategic” Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p. 79-80
8
- venituri pe zone si puncte de desfacere;
- venituri pe categorii de clienti.
Factorii care influenteaza dimensiunea generala a bugetului de venituri al unei companii sunt:
- obiectivele comerciale ale firmei si anume: cifra de afaceri, piata tinta si cota de piata;
- politicile comerciale ale firmei, cum ar fi politica de produse, de clienti, de preturi si de discounturi;
- conjunctura generala a mediului de afaceri.
Pentru fundamentarea bugetului de cheltuieli ale firmei trebuie sa se anticipeze costul
resurselor necesare pentru desfasurarea activitatii companiei in scopul obtinerii de venituri si profit.
Bugetul de cheltuieli poate fi elaborat din urmatoarele perspective:
a) bugete de cheltuieli dupa natura resurselor consumate;
b) bugete de cheltuieli dupa natura activitatii firmei;
c) bugete de cheltuieli dupa natura costurilor;
b) finantări obţinute prin programe care au ca scop promovarea IMM-urilor, pot fi rambursabile sau
nerambursabile. Pentru finantările nerambursabile, firma trebuie să propună un proiect, intocmind
o documentatie care intră în competiţie cu documentaţiile elaborate de alte firme; finanţarea o
primesc cele mai bune proiecte.
Finantarile nerambursabile sunt ajutoare financiare, care provin de la bugetul de stat,
de la Uniunea Europeana sau alte organizatii.
c) finanţări venture(sau cu capital de risc) – prin investitori straini, fonduri de investitii, societati
nebancare. In general companiile sau fondurile venture investesc bani in firme mici si mijlocii.
Firma primeste in afacere, pe termen scurt sau mediu, un partener cu o suma d ebani reprezentand
aportul la capitalul social. In aceasta asociere, compania sau fondul devine actionar si isi va retrage
participarea după o perioada de timp in care firma restituie creditul si dobanda.
d) leasingul este un sistem de finantare a investitiilor conform căruia o firma poate inchiria masini,
utilaje, echipamente de la alte societati specializate. Se incheie un contract de inchiriere in care se
stabilesc perioada de inchiriere, obligatiile partilor, conditiile in care beneficiarul poate devenii
proprietar al bunului respectiv la finalul perioadei d eleasing.
9
e) creditele de la furnizori şi clienţi sunt pe termen scurt si reprezinta o finantare ieftină.
f) Incubatoare de afaceri – aceste companii cumpara firme aflate in faze de proiect (de start-up) sau
recent infiintate. Rolul lor consta in punerea la dispozitia intreprinzatorilor a unor servicii
strategice si logistice pentru a se dezvolta. Pot avea urmatoarele roluri : 1. de parinte – oferind
sustinere tehnica si materiala ; 2. de mediu – oferind posibilitatea dezvoltarii strategiilor de afaceri
ale firmelor incubate ; 3. de investitor – oferind capital in schimbul unor actiuni ale firmelor
incubate ; 4 – de club de afaceri – oferind oportunitati de afaceri firmei incubate.
Capitalul utilizat de o firmă pentru sustinerea activităţii acesteia poate fi dobândit de pe diferite
pieţe, cum ar fi piaţa monetară(din imprumuturile acordate de bănci) sau piaţa de capital (din vânzarea
acţiunilor, emitere de obligaţiuni).
Finanţarea de pe piaţa monetară se face prin intermediul creditelor.
Creditele reprezintă imprumuturi acordate, cu titlu rambursabil, de către o bancă sau de către
altă instituţie financiară, unui solicitant şi condiţionate, de obicei de plata unei dobânzi.
Din perspectiva firmelor solicitante, pregătirea oentru accesarea unui credit bancar presupune :
- informarea asupra ofertelor de finanţare ;
- evaluarea corectă a dobânzii
- alegerea instituţiei şi a tipului de credit ;
- pregătirea documentatiei solicitate de bancă.
Creditele solicitat de o firmă poate avea diferite destinaţii :
- pentru activitatea curentă ;
- pentru dezvoltare ;
- de investitii ;
- pentru achizitie, constructie sau modernizare de sedii, spaţii comerciale, etc.
Piaţa de capital poate contribui la finanţarea firmelor care sunt organizate ca societăţi pe acţiuni. O
alternativă de finanţare pentru firmă este astfel şi cea realizată pe piaţa capitalurilor şi care constă în
emisiunea şi/sau vânzarea de titluri de valoare(acţiuni si obligaţiuni).
O societate pe acţiuni se poate finanţa pe piaţa de capital printr-o ofertă publică de vânzare în
vederea deschiderii societăţii către public (ofertă publică primară).
10
- sunt raporturi economice care depind de “raportul de putere” ce exista intre furnizor si
beneficiar. In acest caz, beneficiarul fiind in ultima instanta puterea publica – statul, poate sa
impuna anumite limite legale, reguli care trebuie respectate de catre furnizori, indiferent de
“puterea” pe care o detin pe piata.
Activitatea de asigurare a resurselor materiale are rolul de a armoniza interesele, uneori
contrare ale celor doi parteneri (consumatorul si furnizorul).
Activitatea de asigurare cu resurse materiale trebuie privita din doua perspective:
- pe termen scurt – cand preponderenta o detin activitatile de asigurare a materialelor
-pe termen lung – cand preponderenta o detin activitatile de studii de piata, prin care sa se valorifice
cat mai bine nevoia de a cumpara
Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investitii ale unai firme de care
depinde succesul sau insuccesul afacerii.
Recrutarea personalului reprezintă procesul de căutare, localizare, identificare si atragere a
candidaţilor care prezintă caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine
cerintelor posturilor vacante actuale si viitoare
Criteriile de recrutare se fac in funcţie de :
11
nevoia de forţă de muncă a firmei
specificul activităţii firmei
structura forţei de muncă, necesară firmei: studii, specializare, vârstă, nivelul de calificare etc
conformitatea cu cadrul legal (Codul Muncii)
conformitatea cu contractul de muncă încheiat cu sindicatele
Selecţia angajaţilor reprezintă una dintre activităţile de bază ale managementului resurselor
umane care, de regulă, se efectuează în cadrul compartimentului de personal, dar care constituie
responsabilitatea managerilor de pe diferite nivelui ierarhice.
Etapele procesului de selectie a angajaţilor:
12
- alegerea preliminara a solicitanţilor,
- completarea formularului de cerere de angajare,
- intervievarea pentru angajare,
- testarea pentru angajare,
- verificarea referintelor,
- examenul medical,
- interviu final,
- decizia de angajare
Postul este adaptarea unei functii la particularitatile fiecarui loc de munca si al caracteristicile
titularului care il ocupa.
Fişa postului este un document care precizează sarcinile şi responsabilităţile ce-i revin
titularului postului, condiţiile de lucru, condiţiile de ocupare a postului, aptitudinile necesare,
competenţa manageriala, atribuţiile, limitele de competentă, sfera relationala.
Fişa postului conţine denumirea postului de muncă, integrarea in structura organizatorică,
responsabilităţile cerute, sarcinile stabilite, activitati si actiuni specifice postului, pregatirea necesara
postului, salariul si condiţiile de promovare.
Salariul reprezinta suma de bani incasata de catre angajat, ca remuneratie pentru activitatea
depusa intr-o intreprindere. Salariul reprezintă preţul la care este tranzacţionă forţa de muncă,
reprezintă cost pentru întreprinzător, deoarece salariile sunt elemente de cheltuieli; reprezintă venit,
pentru lucrător, reprezentând principalul suport al cererii de bunuri şi servicii.
Elaborarea unui sistem de salarizare trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii
generale:
13
Principiul formării salariului pe baza mecanismelor pietei si implicarii agentilor economici.
Principiul negocierii salariilor.
Principiul existenţei sau fixarii salariilor minime.
Principiul “la munca egala, salariu egal” (este conditionat de: condiţiile de munca, cantitatea
muncii, nivelul d ecalificare profesionala, calitate, rezultate, performante)
Principiul liberalizarii salariilor
Caracterul confidenţial al salariilor.
Alte forme de venit pentru angajati: tichete de masa, tichete cadou, tichete de cresă,
bonusuri de vacanta, sporuri ( de vechime, fidelitate, muncă de noapte, ore suplimentare etc),
facilitati diverse (telefon, autoturism, locuinta de serviciu etc.)
1. Rata rentabilităţii economice. Se referă la eficacitatea cu care sunt utilizate activele firmei.
Se obţine ca raport între rezultatul net al exerciţiului şi valoarea activelor totale.
Pnet
Rre = x 100
At
2. Rata rentabilităţii financiare. Se referă la eficacitatea cu care este utilizat capitalul firmei.
Se determină ca raport între profitul net al exerciţiului şi valoarea capitalului propriu (Kpr) de
care dispune firma:
Pnet
Rrf = x 100
Kpr
4. Proiecte
1. Sunteţi în etapa în care ati decis să infiinţati propria firmă. Realizati analiza SWOT cu
privire la infiinţarea propriei firme. Examinati, pe baza analizei SWOT realizate, riscurile şi
oportunităţile legate de înfiinţarea şi gestionarea propriei afaceri.
2. Alegeti o firmă de mici dimensiuni la care aveti acces la informatii şi realizati analiza
SWOT a firmei respective.
Testul nr.1
Testul nr.2
Testul nr.3