Cei trei iepuraşi

Treiiepurașise plimbauprinpădure. La un moment datunuldintreei cade într-o

groapădestul de adâncă. Ceidoiiepurași de pe margine au începutsăstrige:
– Vai, acolo o sărămâi, nu o săreușeștiniciodată!
Iepurașulcăzutîngroapăîncepusă se căzneascăsăiasă. Începusă se zbatășisă se agațe
de marginiîndorințadisperată de aieși din groapă. Ceidoiiepurașirămași la
suprafață, niciodată nu maivazuseră un asemeneanecazșierausiguricăiepurașulcăzut
nu o săreușeascăniciodată, astfelcă au începutsă-ispunăiepurașului:
– Nu o săreușeștiniciodată!
Pe măsurăceiepurașulîncercamaimult, eirepetauacelașilucru, ei se agitaușimai
tare șiîispuneaucă nu o săreușeascăniciodată!
Dupăzeci de minute înșir de strigăturișiîncercări, iepurașulreușisăiasă.
O așagrozăvieiepurașii nu maivăzuserăpânăatunciși-l întrebară:
– Vaiiepurașule, dar cum ai reușit?
– Am reușit!
– Ai reușit, dar cum?
– Am reușit!
– Măiiepurașule, tu nu ințelegicespunem?
– Am reușitșivămulțumescpentruîncurajări, fărăvoi nu aș fi reușitniciodată!
Iepurașulnostrum,celcăzutîngroapă, era surd. El nu
auzisecuvintelecelorlalţiiepuraşișiainterepretatstrigăteleșiagitația de pe
margineagropiidreptîncurajări. Iepurașul nu ar fi reușitniciodatădacăar fi
auzitdescurajările de pe margine.

Morala:
Trebuiesă fi surd atuncicândceilalțitedescurajeazășisăinterepreteziorice gest ca pe o
încurajare, săcontinuisăpersevereziîn a-țiatingeobiectivele. Aceasta se numeşteambiţie.
 Piatrăşi nisip

Doi prieteni mergeauîmpreunăprindeşert.

La un moment dat s-au certat, şiunuldintreeii-a spusvorbegreleceluilaltşi l-a
lovit.
Acesta din urmă, îndurerat, fărăcuvinte, a scris pe nisip:
”Astăzi, celmai bun prieten m-a jignitşi m-a lovit.”
Au continuatsămeargăşi au ajuns la o oază, înlaculcăreia au decissă se
răcorească.
Cel care fusesepălmuit a fostcât pe cesă se înece, darprietenulsău l-a scos la
mal.
Dupăceşi-a revenit, celsalvat a scris pe o piatră:
”Astăzi, prietenul meu celmai bun a fostlângă mine când am

avutnevoie de el.”
Celălalt l-a întrebat:
-Cândte-am lovit ai scris pe nisip, iaracum ai scris pe o piatră. De ce?
Acestai-a răspuns:
-Când sunt rănitscriu pe nisippentru ca vânturilesăşteargăamintireasuferinţei.
Dar, cândcinevaîmi face un bine sap aceastăamintireînpiatră, pentrucăeasădăinuie,
neştearsă.

Morala:
Lasăvânturilesăîmprăştiechiaracumîndepărtărisuferinţele tale trecute, ca şicândar
fi fostscrise pe nisipşiaminteşte-ţidoar de faptelebune!
.

Ursul şi prietenii

Doi prietenicălătoreauîmpreună. La un moment dat, înfaţalor, pe

drumulcestrăbătea o pădure, le apăru un urs mare şifioros.
Unul din eirepede s-a suit într-un copacmaialăturatşi s-a strâns bine de
crengilemaiînalte ale acestuia.
Celălalt, văzândcă nu mai are ce face şicăursul se pregătea de atac, a căzut
la pământşi s-a prefăcut mort.
A venitursul la el, l-a mirositpeste tot. Dar cel de la pământşi-a
ţinutrespiraţiaşi a încercatcât se poate de bine săpară mort cu adevărat.
Încurândursul l-a lăsatîn pace şi a plecatmormăindînpădure.
Când s-a văzutscăpat de urs, cel din copac s-a coborâtiuteşiluându-l
pestepicior pe prietenulîntins la pământ l-a întrebat:
- Hehehe, cete-a întrebatursul la ureche? Ce ţi-a şoptit?
- Mi-a dat un sfat: "Niciodatăsă nu călătoreşti cu un prieten care
tepărăseşteîncaz de pericol!" îirăspunseacesta.

Morala: Nu toţicei care teînsoţescîţi sunt prieteni.

“Prietenul la nevoie se cunoaşte.”
Iepurașulnostrum,celcăzutîngroapă, era surd. El nu
auzisecuvintelecelorlalţiiepuraşișiainterepretatstrigăteleșiagitația de pe
margineagropiidreptîncurajări. Iepurașul nu ar fi reușitniciodatădacăar fi
auzitdescurajările de pe margine.
 Fişă / Exerciţiiaplicative
Care estepersonajul principal Care sunt trăsăturile morale
al acesteipovestiri? ale personajului principal?

Care esteînvăţăturadesprinsăScrie un proverb care să se

din aceastălectură? potriveascăîntâmplării.

Ce te-a impresionatcelmaimult? Realizează un tablou caresăilustreze

întâmplarea.