Sunteți pe pagina 1din 44

Tema 4

Accidente chimice si industriale

Conform Hotarârii nr. 762/2008 pentru aprobarea Strategiei nationale de


prevenire a situatiilor de urgenta, unul dintre riscurile de pe teritoriul Romaniei este cel
tehnologic.
Riscurile tehnologice cuprind totalitatea evenimentelor negative care au drept
cauză depăşirea măsurilor de siguranţă impuse prin reglementări, ca urmare a unor
acţiuni umane voluntare sau involuntare, defecţiunilor componentelor sistemelor tehnice,
eşecului sistemelor de protecţie, etc.
Riscul tehnologic, spre deosebire de cel natural, poate fi controlat şi redus pe mai
multe căi, necesitând însă un management mult mai elaborat şi personalizat pe fiecare
categorie în parte. Dintre evenimentele generatoare de situaţii de urgenţă pot fi
menţionate :
• accidente în industrie;
• accidente de transport;
• accidente nucleare;
• prăbuşirea de construcţii, instalaţii sau amenajări;
• eşecul utilităţilor publice - avarii;
• căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos;
• muniţie rămasă neexplodată;
Din cele şapte evenimentele generatoare de situaţii de urgenţă precizate mai sus,
prezentul curs se va referi la primele două, respectiv accidentele în industrie şi
accidentele de transport.
De-a lungul timpului, dar mai ales în ultimii 50 de ani, dată fiind dezvoltarea
industrială în lume, au avut loc mai multe accidente în industrie, atât chimice dar şi de
altă natură. Accidentele s-au petrecut atât în interiorul unor operatori economici dar şi pe
timpul transportului unor substanţe periculoase, de exemplu.

Seveso, Italia 1976


În cursul zilei de sâmbătă 10 iulie 1976, a izbucnit o explozie la un reactor TCF
(2,4,5- triclorfenol) al unităţii de sinteză chimică ICMESA situată la marginea oraşului
Meda, o mică localitate la 20 kilometri nord de Milano, Italia (Fortunati, 1985). În acest
accident a fost eliberat în atmosferă un nor toxic conţinând TCDD (2,3,7,8-
tetraclordibenzo-p-dioxină), considerat ca unul din cei mai toxici compuşi chimici de
sinteză. Norul de dioxină a contaminat o zonă intens populată cu dimensiuni
aproximative de 6 kilometri lungime şi 1 kilometru lăţime, pe direcţia vântului din acel
moment.
Accidentul este cunoscut pe plan internaţional ca ,,Dezastrul” de la Seveso, după
numele localităţii din vecinătate care a fost cea mai grav afectată.
Unsprezece localităţi din zona limitrofă situate între Milano şi Lacul Como au fost
direct implicate în accident şi au suferit consecinţele sale. Cele mai afectate patru
localităţi au fost Seveso (cu o populaţie de 17000 persoane în 1976), Meda (19000),
Desio (33000) şi Cesano Maderno (34000). Alte două oraşe au fost supuse măsurilor
restrictive care au urmat după accident: Barlassina (6000) şi Bovisio Masciago (11000).

1
În alte cinci oraşe s-au efectuat controale privind starea de sănătate a populaţiei.
Zona afectată face parte din Brianza, o localitate prosperă a Lombardiei, aceasta din urmă
fiind şi ea una din cele mai bogate şi mai industrializate regiuni ale Italiei. Poluarea
generată de accident a impus evacuarea a 850 persoane, a provocat moartea a mii de
animale domestice, distrugerea vegetaţiei şi a cauzat îngrijorarea autorităţilor privind
efectele pe termen lung asupra stării de sănătate.
Au apărut efecte medicale acute de tipul dermatitei de contact, dar nu s-a
înregistrat nici un caz de deces uman atribuit exclusiv expunerii la dioxină (Bertazzi şi
colab., 1989), deşi Directorul General al fabricii ICMESA a murit în accident. Cauzele
reacţiei exoterme care a pulverizat capacul reactorului ar putea fi: modificarea
proporţiilor în amestecul de alimentare a reactorului, închiderea sistemului de răcire şi
evacuare înainte de terminarea şarjei, evacuarea jetului gazos direct în atmosferă. O
circumstanţă agravantă este reprezentată şi de anunţarea autorităţilor cu 27 ore întârziere
privind producerea accidentului.
Accidentul de la Seveso a exercitat un efect traumatic special asupra populaţiei
locale expuse deoarece gravitatea sa a fost recunoscută oficial în mod gradat. Victimele
au fost despăgubite, muncitorii au fost reintegraţi profesional, s-a demarat şi este în
derulare un program substanţial de monitorizare pe termen lung a stării de sănătate, iar
zona accidentului a fost transformată în parc. Deşi iniţial lente şi contradictorii, reacţiile
autorităţilor au demonstrat eficienţa sistemelor tehnologice moderne. Demersurile
reparatorii au vizat depăşirea traumelor iniţiale (dermatita de contact, teama de modificări
genetice, evacuarea populaţiei, moartea animalelor) şi restabilirea sistemelor obişnuite de
viaţă socială, economică şi instituţională.
Cea mai importantă consecinţă a accidentului de la Seveso a fost impulsul pentru
formularea de către Comunitatea Europeană a Directivei Seveso, un nou sistem de
normative pentru mediul industrial. Unul din cele mai interesante elemente în cazul de la
Seveso este reprezentat de faptul că nici cei implicaţi direct şi nici autorităţile locale sau
regionale nu au considerat fabrica ICMESA drept sursă de risc. Nu se cunoşteau foarte
multe aspecte nici despre tipul proceselor de producţie şi nici despre compuşii chimici
implicaţi în aceste procese. Conform raportului prezentat de primarul oraşului, fabrica a
funcţionat timp de 30 ani şi singurele reclamaţii ocazionale au venit de la localnicii din
vecinătate, vizând numai mirosurile neplăcute. În urma producerii acestui accident tragic,
a devenit evidentă necesitatea unei noi legislaţii pentru a creşte nivelul de securitate în
mediul industrial, pentru a elabora planuri de măsuri în cazurile de urgenţă, şi pentru a
asigura integrarea şi colaborarea la nivel regional şi transfrontalier în domeniul securităţii
industriale.
Directiva Seveso, adoptată de Consiliul de Miniştri al Comunităţii Europene în
iunie 1982 (Directiva 82/501/EEC), reprezintă rezultatul acestor eforturi.
O componentă principală a Directivei este reprezentată de obligativitatea
informării opiniei publice despre riscurile majore specifice mediului industrial şi despre
măsurile adecvate în situaţiile de urgenţă. Aceasta are la bază recunoaşterea faptului că
angajaţii din mediul industrial şi opinia publică trebuie să cunoască atât pericolele la care
se expun, cât şi mijloacele de securitate specifice.

Bhopal, India 1984


La ora 11 p.m. a zilei de duminică 2 decembrie 1984, temperatura celor 3840
galoane (aprox 14553,6 litri, 1 gallon = 3,79 litri) de metil- izocianat depozitate în unul

2
din cele trei rezervoare ale fabricii Union Carbide Bhopal, India, a atins punctul de
fierbere de 39°C (Hezlin, 1985; Dinham şi Sarangi, 2002).
Substanţa ar fi trebuit păstrată la 0°C, dar instalaţia de răcire nu funcţiona în acel
moment. Supapele de evacuare automată ar fi trebuit să combată suprapresiunea prin
evacuarea gazului în scrubere cu soluţie alcalină, dar nu au funcţionat. Doi operatori au
încercat fără succes să reducă temperatura în tanc cu ajutorul unor furtunuri cu apă.
Presiunea din interiorul rezervorului a continuat să crească, şi la ora 1 a.m. a
explodat valva de evacuare. Doar unul din cele două turnuri cu soluţie alcalină era în
funcţie, şi nu a avut capacitatea de absorbţie necesară pentru metil izocianatul eliberat,
astfel încât acesta a pătruns în zona coşului de combustie. Aceasta nu a funcţionat, astfel
încât nu s-a produs arderea gazului. Locuitorii zonelor învecinate dormeau la acea oră,
regiunea fiind una din cele mai populate din Bhopal.
Gazele evacuate au fost transformate, sub acţiunea fenomenului de inversiune
termică nocturnă, într-un nor gazos compact care a acoperit oraşul pe o rază de 5 mile în
jurul fabricii. În dimineaţa următoare s-au înregistrat peste 2000 morţi şi 300000 răniţi.
Alţi 5000 locuitori au murit în următoarele luni datorită intoxicaţiei cu gaz. Au
murit cel puţin 7000 animale, dar adevăratele pagube aduse mediului nu au fost complet
evaluate niciodată.
Serviciile de urgenţă au fost complet depăşite de situaţie, iar zonele învecinate
afectate de accident au fost cuprinse de panică şi confuzie. Poliţia a sfătuit populaţia să
evacueze zona, dar mulţi din cei care au încercat acest lucru au inhalat cantităţi mari de
gaz din atmosferă şi au murit prin intoxicaţie acută. Localnicii nu cunoşteau faptul că
simpla acoperire a feţei cu o compresă udă şi aşezarea în poziţie culcat cu faţa în jos pe
podea, în interiorul clădirii unde se aflau în momentul accidentului, ar fi constituit o bună
cale de protecţie faţă de acţiunea gazului. În cursul nopţii respective, cât şi în zilele
următoare, aproximativ 400000 oameni au fost antrenaţi într-o acţiune de evacuare
haotică. Două săptămâni mai târziu, în timp ce autorităţile guvernamentale încercau să
neutralizeze cantitatea de metil izocianat rămasă în incinta fabricii, alt val de poluare
gazoasă a afectat 200000 persoane (Agarwal, 1985).
Cauza iniţială a creşterii temperaturii nu a fost stabilită până în prezent. Raportul
elaborat de Union Carbide afirmă că adăugarea accidentală sau intenţionată a unei
cantităţi de 500- 1000 kg apă în rezervor a determinat saltul termic necontrolat.

Enschede, Olanda 2000


În data de 13 mai 2000, au loc două explozii într-un depozit de artificii al S.E.
Fireworks - o companie care depozita articole pirotehnice (artificii) în nordul oraşului
Enschede şi au produs unul dintre cele mai grave dezastre tehnologice. Suflul exploziei s-
a simţit la 30 km distanţă şi se estimează că a fost echivalentul a 100 t de TNT. În câteva
minute cartierul rezidenţial din apropierea depozitului a fost distrus. Aproximativ 400 de
apartamente au fost reduse la grămezi de moloz şi alte 1000 au fost avariate. Incendiile
care au rezultat se pare că au condus la eliberarea în atmosferă a prafului de azbest –
substanţă periculoasă. După explozie 22 de persoane (4 pompieri) au murit şi alţi 947 au
fost răniţi, mulţi dintre ei foarte grav.
Compania de asigurări Cologne Re a trebuit să plătească despăgubiri în valoare de
500 milioane NLG al bunurilor asigurate (suma acoperă costurile clădirilor distruse,
tratamentelor medicale, pierderile economice la fabrica de bere Grolsch). Se consideră
că este cel mai grav accident în Europa cu consecinţe în exteriorul amplasamentului din
ultimii 50 de ani!

3
Toulouse, Franţa, 2001
În dimineaţa zilei de vineri 21 septembrie 2001, ora 10.15 a avut loc o explozie
foarte puternică la fabrica de îngrăşăminte AZF (Azote de France) într-o zonă industrială
din apropierea oraşului Toulouse, din sud-vestul Franţei. Forţa exploziei a creat un crater
cu un diametru de 50 metri şi o adâncime mai mare de 10 metri. Explozia a spart
geamurile de la ferestre situate în centrul oraşului la 3 km depărtare. Liniile de telefon au
căzut imediat şi nu s-au mai putut folosi telefoane pe o rază de 100 km. Experţii au
estimat că puterea exploziei a fost echivalentă cu un cutremur măsurând 3.4 scara
Richter. Peste 500 de case au devenit nelocuibile şi aproximativ 1400 de familii au rămas
fără locuinţe, 11.000 de copii au stat acasă după ce e aproximativ 85 de şcoli şi colegii au
fost afectate,2 şcoli au fost distruse şi un spital grav avariat.22 persoane au murit pe
amplasament, 6 în vecinătatea amplasamentului şi una în spital,2442 de răniţi

Ucraina 2007
O alarmă pentru poluare chimică severă a fost emisă în regiunea Lviv, Ucraina,
unde un dezastru pe calea ferată a condus la un incendiu în care au fost implicate 15
containere de fosfor galben lichid.
Cateva sate ucrainene au fost expuse riscului mare de a fi afectate de un nor
otravitor ce s-a fomat dupa ce un tren ce trasporta materiale si substante toxice a luat foc
si a deraiat. Norul chimic acoperea aproximativ 90 km patrati fiind situat peste
aproximativ 14 sate in jurul orasului Lviv. Sute de oameni au fost evacuati si cel putin 20
de persoane au fost duse la spital
In timp ce sute de persoane au fost evacuate, acelea care au ramas in zona
contaminata au fost avertizate sa ramana in case si sa evite sa manance legume sau
animale de origine locala. Fosforul implicat în accident este in general folosit pentru
fertilizanti dar poate sa fie folosit si pentru producerea de pesticide sau explozivi si este o
substanta foarte toxica.

Accidente şi incidente produse pe căile de comunicaţii rutiere în ultima


perioadă de timp în România

a.) Explozia de la Mihăileşti este denumirea generică sub care este cunoscut unul
dintre cele mai grave accidente produse pe şoselele din România.
În data de 24 mai 2004 un camion încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu s-a
rasturnat pe marginea drumului naţional Bucureşti- Bacău, în localitatea Mihăileşti
situată la aproximativ 32 Km de municipiul Buzău.
Ca urmare a accidentului mare parte din încărcătură a fost umectată cu
combustibilul aflat în rezervoarele mijlocului de transport.
Datorită condiţiilor meteorologice favorizante (umezeală) s-a produs încălzirea
azotatului de amoniu care a determinat aprinderea combustibilului lichid şi apoi
deflagraţia.
Aceasta a determinat decesul a 18 persoane dintre care 7 militari aflaţi în
exerciţiul funcţiunii, 11 civili dintre care 2 ziarişti şi rănirea a altor 13 persoane precum şi
formarea unui crater cu adâncimea de 8 metri şi o rază de 20 metri iar bucăţi de metal au
fost aruncate pe o rază de 200 de metri. Drumul European nr. 85 a fost afectat pe o
lungime de 40 metri.

4
Pagubele materiale înregistrate au depăşit valoarea de 2,5 miliarde lei
(aproximativ 70.000 euro).
Întreaga încărcătura de îngrăşământ chimic transportată a explodat în timp ce
pompierii sosiţi la locul accidentului încercau să stingă incendiul. Suflul exploziei a
spulberat totul pe o rază de aproape un kilometru: persoanele aflate la locul accidentului,
echipele de intervenţie, numeroşi civili, cele două autospeciale ale pompierilor, maşinile
din trafic.

Accidentul s-a produs şi ca urmare a nerespectării unor acte normative care


reglementează transportul mărfurilor periculoase.
În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, substanţele periculoase sunt
considerate acele produse chimice care, pe timpul transportului, cu mijloace auto sau pe
calea ferată, datorită unor accidente de circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau
ambalaj, reacţii chimice neprevăzute, nerespectării normelor tehnice de ambalare şi
transport sau altor factori neprevăzuţi, pot conduce la apariţia unor explozii, incendii,
emisii de gaze, vapori toxici sau răspândiri de substanţe periculoase pe sol şi în mediul
înconjurător.
Întervenţia celor care au acţionat la faţa locului a fost realizată fără a se ţine
seama de potenţialul pericol al producerii unei explozii şi nerespectării procedurilor de
izolare a zonei şi evacuare a martorilor la eveniment. Un factor agravant l-a constituit şi
neinstruirea şoferului privind modul de acţiune în cazul producerii unor accidente şi de
cunoaştere a caracteristicilor fizico-chimice ale substanţei transportate.
b) În ziua de 12.10.2004, în jurul orei 09.45 pe DN1A, pe raza comunei Izvoarele,
sat Homorâciu, judeţul Prahova, a avut loc un eveniment rutier în urma căruia o
autocisternă ce transporta 30 tone oxigen tehnic, s-a răsturnat pe partea carosabilă. Ca
urmare a promptitudinii şi profesionalismului de care au dat dovadă echipele de
intervenţie, nu au fost înregistrate pagube materiale şi nici victime, circulaţia rutieră fiind
oprită şi deviată pe rute ocolitoare, luându-se totodată măsuri de izolare a zonei şi
evacuare a populaţiei pe o rază de 500 metri.
c) În data de 20.03.2006 în comuna Bucov, judeţul Prahova, un TIR cu
semiremorcă tip DAF, cu încărcătură de 20 tone azotat de amoniu a intrat într-un

5
regulator de gaze în timp ce vroia să vireze la dreapta, provocându-i avarii (existau
scăpări de gaze). La locul intervenţiei s-a deplasat grupa operativă condusă de inspectorul
şef al I.S.U.J. Prahova. A fost asigurată zona, înlăturându-se orice pericol.
d) În ziua de 30.04.2006 în staţia triaj C.F.R marfă Palas Constanţa, la un
transport de diclorpropan de la S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu-Vâlcea, format din 2
containere a câte 23 tone fiecare, 13 butoaie de câte 200 kg au căzut din container din
cauza manevrării greşite în triaj a vagonului, unul dintre acestea prezentând fisuri şi
scurgeri. Intervenţia pentru înlăturarea efectelor situaţiei de urgenţă şi redarea circulaţiei
feroviare a durat 6 ore.
e) În data de 27.06.2008 în judeţul Ilfov a avut loc un eveniment rutier produs pe
şoseaua de centură Bucureşti, pe raza localităţii Măgurele, în care au fost implicate
substanţe periculoase. Autotrenul aparţinând SC NEW ART DECO SRL, efectua un
transport a 22,610 tone de dioctilftalat de la SC OLTCHIM SA către ICC HANDELS AG
ZUG SWITZERLAND Agigea.
Pe şoseaua de centură Bucureşti la 200 m de gara Vârteju, conducătorul
autovehiculului a observat scurgeri de substanţă din containerul de transport. La sosirea
la faţa locului, reprezentanţii ISUJ Ilfov şi GNM Ilfov au constatat că recipientul de
transport era fisurat la partea superioară, producându-se scurgeri de substanţă pe sol pe o
suprafaţă de 300 mp.
Containerul metalic nu era inscripţionat cu etichete de pericol şi
conducătorul auto nu a putut prezenta fişa de securitate a produsului dioctilftalat.
Instrucţiunile de operare şi condiţiile tehnice nu erau traduse în limba română. S-a
intervenit cu material absorbant (18 mc nisip).
f) În data de 18.08.2008 în municipiul Bucureşti s-a răsturnat o
autocisternă aparţinând SC AERLIQUIDE, încărcată cu azotat lichid, în şoseaua Odăi
nr.253. S-au luat măsuri de izolare şi întrerupere a circulaţiei în zona intervenţiei,
concomitent cu măsuri de protecţie şi intervenţie conform procedurilor specifice ce se
impun la transportul substanţelor periculoase. S-a acţionat pentru răcirea autocisternei şi
spălarea carosabilului şi ridicarea autocisternei în vederea repunerii pe roţi.

Scopul Directivei Seveso


Scopul Directivei Seveso II are două dimensiuni importante: în primul rând este
vorba de prevenirea producerii accidentelor majore ce implică substanţe periculoase; al
doilea obiectiv are în vedere limitarea consecinţelor - atât asupra sănătăţii şi siguranţei
persoanelor cât şi asupra mediului - acestor tipuri de accidente, odată ce ele s-au produs.
Ambele dimensiuni trebuiesc urmărite simultan în vederea asigurării - de o manieră
consistentă şi efectivă - a unui înalt nivel de protecţie în cadrul comunităţii.
Directiva se aplică obiectivelor în care sunt prezente substanţe periculoase în
cantităţi suficiente ca să existe pericolul producerii unui accident major. Titularii de
activitate au obligaţia să ia măsuri de prevenire pe baza unor proceduri privind
planificarea, inspecţia, raportarea şi accesul publicului la informaţii.

Scurt istoric al directivelor Seveso I, II, III


Aceasta directivă a fost iniţiată într-o primă formulare, în anul 1982 (Directiva
Seveso I) în urma unui grav accident chimic care s-a produs la o întreprindere din
localitatea Seveso, Italia, care avea ca obiect de activitate producerea pesticidelor şi

6
erbicidelor, în anul 1976. În urma acestui accident peste 600 de persoane au fost evacuate
din casele lor şi mai mult de 2.000 au fost tratate în urma intoxicării cu dioxină (1).
Această primă Directivă excludea totuşi unele categorii de activităţi sau
amplasamente cum ar fi: activităţi militare, transportul substanţelor periculoase pe căi
rutiere, feroviare, autostrăzi, transportul în aer sau apă, activităţile de încărcare -
descărcare în interiorul docurilor, transportul substanţelor periculoase prin conducte (11).
Ca rezultat, în decembrie 1996, a fost adoptată Directiva nr. 96/82/CE privind
controlul accidentelor majore produse de substanţe periculoase, numita Directiva Seveso
II. Directiva Seveso II a înlocuit integral pe predecesoarea sa, Directiva Seveso iniţială.
S-a realizat astfel o revizuire şi o extindere a sferei de aplicare, s-au introdus noi cerinţe
privind sistemele de gestiune a riscurilor, planurile de urgenţă, cele de organizare a
teritoriului şi au fost reiterate prevederile referitoare la inspecţiile ce trebuiesc realizate de
către statele membre (1).
O serie de accidente tehnologice cu impact transfrontalier au condus la
modificarea directivei Seveso II prin luarea în considerare şi a altor activităţi, inclusiv
cele legate de industria minieră. Astfel noua directiva Seveso III (2003/105/CE) sau
Toulouse I care în ţările membre a intrat în vigoare în iunie 2005 modifică sfera de
aplicare cu extindere la unele sectoare neincluse în directiva precedentă şi modifică
limitele unor substanţe.
În cele ce urmează se reia pe scurt evoluţia aşa numitelor directive „Seveso”, cu
legăturile la legislaţia naţională:
• Directiva „Seveso I” – Directiva Consiliului Europei nr. 82/501/EC din 24 iunie
1982 privind riscurile de accidente majore ale anumitor activităţi industriale;
• Directiva „Seveso II” – Directiva Consiliului Europei nr. 96/82/EC din 9
decembrie 1996 privind controlul riscurilor de accidente majore împlicând substanţe
periculoase; această Directivă a fost transpusă în legislaţia românească prin HG
804 / 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt
implicate substanţe periculoase.
• Directiva Consiliului Europei nr. 2003/105/EC din 16 decembrie 2003 privind
amendarea Directivei Consiliului Europei nr. 96/82/EC („Seveso II”); se urmăreşte
extinderea ariei de aplicare a Directivei, având în vedere accidentele industriale
recente şi studiile efectuate asupra substanţelor cancerigene şi periculoase pentru
mediu, precum şi clarificarea unor prevederi ale acesteia. această modificare a apărut
în legislaţia românescă Hotărârea Guvernului nr . 79 din februarie 2009 care
modifică Hg 804 din 2007.

Definitii

accident producerea unei emisii importante de substanta, a unui incendiu sau a


major unei explozii, care rezulta dintr-un proces necontrolat in cursul
exploatarii oricarui amplasament, care intra sub incidenta prezentei
hotarari si care conduce la aparitia imediata sau intarziata a unor
pericole grave asupra sanatatii populatiei si/sau asupra mediului, in
interiorul sau in exteriorul amplasamentului, si in care sunt implicate
una sau mai multe substante periculoase;
amplasament zona aflata sub controlul aceluiasi operator in care, in una sau mai
multe instalatii, inclusiv in activitatile si infrastructurile comune, sunt

7
prezente substante periculoase
avarie/incident eveniment care nu genereaza consecinte majore asupra sanatatii
populatiei si/sau asupra mediului, dar care are potential sa produca un
accident major
depozit prezenta unei cantitati de substante periculoase in scop de
inmagazinare, pastrare in conditii de siguranta sau de mentinere in
stoc
efectul rezultatul unei serii de evenimente in care consecintele unui accident
"Domino" ce are loc la o instalatie sau un amplasament de tip Seveso sunt
amplificate de urmatorul accident la o/un alta/alt
instalatie/amplasament, ca urmare a distantelor si proprietatilor
substantelor prezente, si care conduce in final la un accident major
instalatie unitate tehnica din cadrul unui amplasament, unde sunt produse,
utilizate, manipulate si/sau depozitate substante periculoase. Instalatia
cuprinde toate echipamentele, structurile, sistemul de conducte,
utilajele, dispozitivele, caile ferate interne, docurile, cheiurile de
descarcare care deservesc instalatia, debarcaderele, depozitele sau
structurile similare, plutitoare ori de alta natura, necesare pentru
exploatarea instalatiei
operator orice persoana fizica sau juridica care exploateaza ori detine cu orice
titlu un amplasament sau o instalatie
hazard/pericol proprietatea intrinseca a unei substante periculoase sau a unei situatii
fizice, cu potential de a induce efecte negative asupra sanatatii
populatiei si/sau mediului
risc probabilitatea producerii unui efect specific intr-o perioada sau in
circumstante precizate; riscul rezidual se refera la riscul ramas dupa
inlaturarea unora dintre factorii cauzatori de risc
substanta o substanta, un amestec sau un preparat, prevazute in anexa nr. 1,
periculoasa partea 1, sau care indeplinesc criteriile din anexa nr. 1, partea a 2-a, si
care sunt prezente sub forma de materii prime, produse, produse
secundare, reziduale sau intermediare, inclusiv acele substante despre
care se presupune ca pot fi generate in cazul producerii unui accident
A.D.R. Acordul european referitor la transportul rutier international al
marfurilor periculoase, adoptat si semnat la Geneva la 30 septembrie
1957, cu modificarile si completarile ulterioare, la care Romania a
aderat prin Legea nr. 31/1994, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 136 din 31 mai 1994, cu modificarile si
completarile ulterioare
R.I.D. Regulamentul privind transportul international feroviar al marfurilor
periculoase, care figureaza in anexa C la Conventia privind
transporturile internationale feroviare (COTIF), semnata la Berna la 9
mai 1980, ratificata prin Decretul Consiliului de Stat nr. 100/1983,
astfel cum a fost modificata prin Protocolul de la Vilnius incheiat la 3
iunie 1999, ratificat prin Ordonanta Guvernului nr. 69/2001, aprobata
prin Legea nr. 53/2002;
A.D.N. Acordul european privind transportul international al marfurilor
periculoase pe caile navigabile interioare, adoptat la Geneva la 26 mai
2000, cu modificarile si completarile ulterioare, la care Romania a

8
aderat prin Legea nr. 159/2008, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 675 si 675 bis din 1 octombrie 2008;
vehicul orice autovehicul avand cel putin 4 roti si o viteza maxima
constructiva mai mare de 25 km/h, precum si orice remorca, cu
exceptia vehiculelor care circula pe sine, a utilajelor mobile si a
tractoarelor agricole si forestiere, care nu se deplaseaza cu o viteza
mai mare de 40 km/h atunci cand transporta marfuri periculoase;
vagon orice vehicul care nu are mijloace proprii de propulsie, care circula pe
propriile roti pe sine si se foloseste pentru transportul de marfuri;
nava o constructie navala care indeplineste prevederile Directivei
Parlamentului European si a Consiliului 2006/87/CE din 12
decembrie 2006 de stabilire a cerintelor tehnice pentru navele de
navigatie interioara si de abrogare a Directivei 82/714/CEE a
Consiliului, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L
389 din 30 decembrie 2006, p. 1, asa cum a fost modificata, transpusa
in legislatia nationala prin Ordinul ministrului transporturilor nr.
1.447/2008 privind aprobarea cerintelor tehnice pentru navele de
navigatie interioara, cu modificarile si completarile ulterioare, sau o
nava maritima.

Legislaţie naţională
Legislaţia naţională în domeniu ar putea fi împărţită pe două domenii:
a) acte normative care tratează controlul pericolelor de accident major în care
sunt implicate substanţe periculoase (în amplasament)
• HGR 804/ 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major in
care sunt implicate substante periculoase,
• OMAI 647 din 2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind
elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt
implicate substanţe periculoase
b) acte normative care tratează transportul substanţelor şi deşeurilor
periculoase
• HGR 1326 din 2009 privind transportul mărfurilor periculoase în
România (foarte importante fiind anexele)
• Hotararea nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si
nepericuloase pe teritoriul Romaniei

Notă:
În cele ce urmează se vor prezenta succint condiţiile prezente în actele normative de mai
sus. Pentru a se înţelege mai bine cuprinsul actelor normative, se recomandă studiul
acestora pe suport magnetic, în varianta extenso.

HGR 804/ 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major


in care sunt implicate substante periculoase

9
Art. 1. - Prezenta hotarare reglementeaza masuri privind prevenirea accidentelor
majore in care sunt implicate substante periculoase, precum si limitarea consecintelor
acestora asupra sanatatii populatiei si mediului, pentru asigurarea unui nivel inalt de
protectie, intr-un mod coerent si eficient.
Art. 2. -
(1) Prevederile prezentei hotarari se aplica amplasamentelor in cadrul carora sunt
prezente substante periculoase in cantitati egale sau mai mari decat cele prevazute in
anexa nr. 1, partea 1 si partea a 2-a, coloana 2, cu exceptia prevederilor art. 10, 12 si 14,
care se aplica oricarui amplasament in cadrul caruia exista substante periculoase in
cantitati egale sau mai mari decat cele prevazute in anexa nr. 1, partea 1 si partea a 2-a,
coloana 3. – Anexa se poate găsi în legislaţie.
(2) In sensul prezentei hotarari, prin prezenta substantelor periculoase se intelege
existenta efectiva sau anticipata a acestor substante pe amplasament sau a acelora care se
considera ca pot fi generate daca se pierde controlul asupra unui proces chimic industrial,
in cantitati egale sau mai mari decat valorile limita prevazute in anexa nr. 1, partea 1 si
partea a 2-a.

Art. 4. - Prezenta hotarare nu se aplica:


a) amplasamentelor, instalatiilor sau depozitelor militare;
b) pericolelor induse de radiatii ionizante;
c) transportului de substante periculoase si depozitarii temporare intermediare pe cai
rutiere, cai ferate, cai interne de navigatie, cai maritime sau cai aeriene, din afara
amplasamentelor care intra sub incidenta prezentei hotarari, inclusiv operatiile de
incarcare, descarcare si transport la sau de la alte mijloace de transport, in docuri, punti
sau statii de triaj;
d) transportului de substante periculoase prin conducte, inclusiv in statii de pompare,
situate in afara amplasamentelor care intra sub incidenta prevederilor prezentei hotarari;
e) exploatarii, respectiv: explorarea, extractia si prelucrarea minereurilor in mine, cariere
sau foraje, cu exceptia operatiunilor de prelucrare chimica si termica si depozitarii,
aferente operatiilor care implica substante periculoase, asa cum sunt prevazute in anexa
nr. 1;
f) explorarii si exploatarii maritime ale mineralelor, inclusiv ale hidrocarburilor;
g) depozitelor de deseuri, cu exceptia instalatiilor functionale de eliminare a sterilului,
inclusiv iazurile de decantare sau barajele, continand substante periculoase asa cum sunt
prevazute in anexa nr. 1, in mod special, cand sunt folosite la prelucrarea chimica si
termica a mineralelor.

Operatorul este obligat sa elaboreze un raport de securitate in scopul:


a) de a demonstra ca a implementat politica de prevenire a accidentelor majore, precum si
planul de management al securitatii pentru aplicarea acestei politici, potrivit prevederilor
anexei nr. 3;
b) de a demonstra ca a identificat pericolele potentiale de accidente majore si au fost luate
masurile necesare pentru prevenirea unor astfel de accidente si limitarea consecintelor
acestora asupra sanatatii populatiei si mediului;
c) de a demonstra ca au fost incluse masuri adecvate de siguranta in proiectarea,
constructia, exploatarea si intretinerea instalatiilor, unitatilor de stocare, echipamentului
si infrastructurii din interiorul amplasamentului, care prezinta riscuri de accidente majore;

10
d) de a demonstra ca planul de urgenta interna a fost elaborat, iar informatiile necesare
pentru elaborarea planului de urgenta externa au fost furnizate ISU, in vederea luarii
masurilor necesare in cazul producerii unui accident major;
e) de a asigura informatiile necesare autoritatilor publice competente la nivel regional si
judetean si autoritatilor publice locale responsabile cu planificarea amenajarii teritoriului,
pentru a permite luarea deciziilor cu privire la amplasarea de noi activitati sau
dezvoltarea ulterioara in jurul amplasamentelor existente.

Raportul de securitate trebuie sa cuprinda:


a) cel putin datele si informatiile prevazute in anexa nr. 2;
b) principalele organizatii care au contribuit la elaborarea acestuia;
c) inventarul actualizat al substantelor periculoase prezente in cadrul amplasamentului.

ANEXA Nr. 2 la HGR 804/ 2007

DATE SI INFORMATII
minime care trebuie incluse in raportul de securitate

I. Informatii asupra sistemului de management si asupra organizarii amplasamentului cu


privire la prevenirea accidentelor majore. Aceste informatii contin elementele indicate in
anexa nr. 3.
II. Prezentarea mediului in care este situat amplasamentul
A. descrierea amplasamentului si a mediului acestuia, inclusiv localizarea geografica,
conditiile meteorologice, geologice, hidrografice si, daca este necesar, istoricul acestora;
B. identificarea instalatiilor si a altor activitati de pe amplasament care ar putea prezenta
un pericol de accident major;
C. descrierea zonelor unde se poate produce un accident major.
III. Descrierea instalatiei
A. descrierea activitatilor si a produselor principale apartinand acelor parti ale
amplasamentului care au importanta din punctul de vedere al securitatii, surselor de
riscuri de accidente majore si a conditiilor in care un astfel de accident major se poate
produce, precum si descrierea masurilor preventive propuse;
B. descrierea proceselor, in special a metodelor de operare;
C. descrierea substantelor periculoase:
1. inventarul substantelor periculoase, care sa cuprinda:
a) identificarea substantelor periculoase: denumire chimica, numarul de inregistrare CAS,
denumirea conform IUPAC;
b) cantitatea maxima de substante periculoase care sunt prezente in obiectiv sau care ar
putea fi prezente;
2. caracteristicile fizice, chimice, toxicologice si indicarea pericolelor, atat
imediate cat si pe termen lung, pentru om si mediu;
3. comportamentul fizic si chimic in conditii normale de utilizare sau/si in conditii
previzibile de accident.
IV. Identificarea si analiza riscurilor de accidente si metodele de prevenire
A. descrierea detaliata a scenariilor posibile de accidente majore si probabilitatea
producerii acestora sau conditiile in care acestea se produc, inclusiv un rezumat al
evenimentelor care pot juca un rol in declansarea fiecaruia dintre aceste scenarii,
considerandu-se atat cauze interne, cat si externe pentru instalatie;

11
B. evaluarea amplitudinii si a gravitatii consecintelor accidentelor majore identificate,
incluzand harti, imagini sau, daca este cazul, descrieri echivalente, care sa prezinte zonele
posibil a fi afectate de acele accidente produse pe amplasament, subiect al prevederilor
art. 14 alin. (6), (7), (8) si ale art. 20;
C. descrierea parametrilor tehnici si a echipamentului utilizat pentru securitatea
instalatiilor.
V. Masuri de protectie si de interventie pentru limitarea consecintelor unui accident
A. descrierea echipamentului instalat pe amplasament pentru limitarea consecintelor
accidentelor majore;
B. organizarea alertei si a interventiei;
C. descrierea resurselor ce pot fi mobilizate intern si extern;
D. rezumatul elementelor descrise la lit. A, B si C, necesare pentru elaborarea planului de
urgenta interna in conformitate cu art. 12.

Pentru toate amplasamentele care intra sub incidenta prevederilor art. 10 operatorul
trebuie sa elaboreze un plan de urgenta interna care sa cuprinda masurile ce trebuie
aplicate in interiorul amplasamentului, in urmatoarele conditii:
a) pentru amplasamentele noi, anterior inceperii constructiei acestora, cu respectarea
procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, potrivit prevederilor legislatiei
specifice;
b) pentru amplasamentele care intra ulterior sub incidenta domeniului de reglementare a
prezentei hotarari in conditiile prevazute la art. 2 alin. (1), in cel mult 180 de zile de la
data incadrarii.
(2) Pentru a da posibilitatea intocmirii planurilor de urgenta externa, operatorul are
obligatia de a pune la dispozitia ISU informatiile necesare, dupa cum urmeaza:
a) pentru amplasamentele noi, anterior inceperii constructiei acestora;
b) pentru amplasamentele care intra ulterior sub incidenta domeniului de reglementare a
prezentei hotarari in conditiile prevazute la art. 2 alin. (1), in cel mult 180 de zile de la
data incadrarii.

ANEXA Nr. 4 la HGR 804/ 2007

DATE SI INFORMATII
care trebuie incluse in planurile de urgenta

1. Planurile de urgenta interna


a) Numele sau/si functiile persoanelor autorizate sa declanseze proceduri de urgenta si
persoana responsabila care coordoneaza actiunile de limitare si inlaturare a consecintelor
unui accident pe amplasament
b) Numele sau/si functia persoanei care are responsabilitatea de a mentine legatura cu
autoritatea responsabila pentru elaborarea si aplicarea planului de urgenta externa
c) In cazul conditiilor sau al evenimentelor previzibile care ar putea avea o contributie
semnificativa la declansarea unui accident major, o descriere a actiunilor care trebuie
intreprinse pentru a controla conditiile sau evenimentele si pentru a limita consecintele
acestora, inclusiv o descriere a echipamentului de protectie si a resurselor disponibile
d) Masuri in vederea limitarii riscurilor pentru persoanele aflate pe amplasament, inclusiv
informatii despre modul in care se realizeaza alarmarea acestora, precum si actiunile pe
care aceste persoane trebuie sa le intreprinda cand sunt alarmate

12
e) Masuri pentru asigurarea unei alarmari timpurii cu privire la incident a autoritatii
responsabile pentru punerea in aplicare a planului de urgenta externa, tipul de informatii
care trebuie cuprinse in avertismentul initial si modalitatea de furnizare a informatiilor
detaliate, de indata ce acestea devin disponibile
f) Masuri pentru pregatirea personalului in privinta sarcinilor pe care trebuie sa le
indeplineasca si, unde este necesar, pentru coordonarea cu serviciile de urgenta din
exteriorul amplasamentului
g) Masuri pentru asigurarea de asistenta la actiunile de limitare si inlaturare a
consecintelor in afara amplasamentului
2. Planurile de urgenta externa
a) Numele sau/si functiile persoanelor autorizate sa declanseze proceduri de urgenta si
persoanele autorizate sa-si asume raspunderea si coordonarea actiunilor in afara
amplasamentului
b) Masuri pentru primirea unor avertismente rapide cu privire la incidente, precum si
pentru procedurile de instiintare si alarmare
c) Masuri pentru coordonarea resurselor necesare pentru implementarea planului de
urgenta externa
d) Masuri pentru acordarea de asistenta la actiunile de limitare si inlaturare a
consecintelor pe amplasament
e) Masuri pentru actiunile de limitare si inlaturare a consecintelor in exteriorul
amplasamentului
f) Masuri pentru oferirea de informatii specifice publicului referitoare la accident si la
conduita pe care trebuie sa o adopte
g) Masuri pentru furnizarea de informatii catre serviciile de urgenta ale altor state in cazul
in care survine un accident major cu posibile consecinte transfrontiere

Pentru a da posibilitatea intocmirii planurilor de urgenta externa, operatorul are


obligatia de a pune la dispozitia ISU informatiile necesare, dupa cum urmeaza:
a) pentru amplasamentele noi, anterior inceperii constructiei acestora;
b) pentru amplasamentele care intra ulterior sub incidenta domeniului de reglementare a
prezentei hotarari in conditiile prevazute la art. 2 alin. (1), in cel mult 180 de zile de la
data incadrarii.
In baza informatiilor puse la dispozitie de catre operator, ISU elaboreaza un plan
de urgenta externa care cuprinde masurile ce trebuie luate in exteriorul amplasamentului,
dupa cum urmeaza:
a) pentru amplasamentele noi, anterior inceperii functionarii acestora;
b) pentru amplasamentele care intra ulterior sub incidenta domeniului de reglementare a
prezentei hotarari in conditiile prevazute la art. 2 alin. (1), in cel mult 270 de zile de la
data incadrarii.
La elaborarea planurilor de urgenta se tine cont de urmatoarele obiective:
a) controlul si limitarea efectelor incidentelor astfel incat sa se minimizeze efectele si sa
se limiteze daunele asupra sanatatii populatiei, mediului si proprietatii;
b) implementarea masurilor necesare pentru protejarea populatiei si mediului impotriva
efectelor accidentelor majore;
c) informarea publicului si a serviciilor sau autoritatilor implicate din zona respectiva;
d) asigurarea refacerii ecologice si curatarea zonei afectate in urma unui accident major.
Planurile de urgenta se intocmesc potrivit normelor metodologice elaborate de
IGSU si trebuie sa cuprinda cel putin informatiile prevazute in anexa nr. 4.

13
La elaborarea si actualizarea planului de urgenta interna operatorul este obligat sa
consulte personalul care lucreaza in cadrul amplasamentului, inclusiv personalul
subcontractat pentru diferite servicii pe termen lung.
La elaborarea sau, dupa caz, la revizuirea planurilor de urgenta externa de catre
ISU trebuie sa se asigure consultarea publicului.
Planurile de urgenta interna si externa sunt evaluate, testate si, unde este necesar,
revizuite si actualizate de catre operator, respectiv ISU, periodic, la un interval de cel
mult 3 ani. In cadrul procedurii de evaluare se iau in considerare schimbarile care au loc
pe amplasamente sau in serviciile de urgenta implicate, noile cunostinte tehnice, precum
si noile cunostinte privind raspunsul la accidentele majore.

Operatorul amplasamentului care intra sub incidenta prevederilor art. 10


furnizeaza, din oficiu, periodic si in forma cea mai adecvata, informatii privind masurile
de securitate in exploatare si comportamentul in caz de accident tuturor persoanelor,
precum si factorilor de decizie din cadrul unitatilor care deservesc publicul, care ar putea
fi afectate de un accident major produs pe amplasament.

ANEXA Nr. 5 la HGR 804/ 2007

INFORMATII CARE TREBUIE COMUNICATE PUBLICULUI

1. Numele titularului activitatii si adresa amplasamentului


2. Informatii pentru identificarea, dupa functia detinuta, a persoanei care furnizeaza
informatiile
3. Confirmarea faptului ca obiectivul intra sub incidenta reglementarilor si/sau a
dispozitiilor administrative de implementare a acestei hotarari si ca notificarea prevazuta
la art. 7 sau raportul de securitate prevazut la art. 10 alin. (1) a fost inaintat autoritatii
competente
4. Explicarea in termeni simpli a activitatii sau a activitatilor desfasurate in cadrul
amplasamentului
5. Denumirile comune sau, in cazul substantelor periculoase cuprinse in partea a 2-a a
anexei nr. 1, denumirile generice sau categoria generala de pericol a substantelor si a
preparatelor implicate din obiectiv care ar putea conduce la producerea unui accident
major, indicandu-se principalele lor caracteristici periculoase
6. Informatii generale privind natura pericolelor de accidente majore, inclusiv efectele lor
potentiale asupra populatiei si mediului
7. Informatii corespunzatoare asupra modului in care populatia afectata este avertizata si
informata in cazul producerii unui accident major
8. Informatii corespunzatoare asupra actiunilor pe care trebuie sa le intreprinda populatia
afectata si asupra comportamentului pe care trebuie sa il adopte in cazul producerii unui
accident major
9. Confirmarea faptului ca titularul activitatii are obligatia de a intreprinde masuri
adecvate pe amplasament, in special mentinerea legaturii cu serviciile de urgenta, pentru
a actiona in caz de accidente majore si pentru a minimiza efectele acestora
10. O referinta la planul de urgenta externa elaborat pentru a face fata oricaror efecte ale
accidentului in afara amplasamentului. Trebuie incluse si sfaturi privind cooperarea si

14
respectarea instructiunilor si solicitarilor din partea serviciilor de urgenta pe timpul
accidentului
11. Detalii asupra sursei de unde pot fi obtinute informatii suplimentare, sub rezerva
cerintelor de confidentialitate stabilite potrivit legii

In cazul producerii unui accident major, operatorul are obligatia sa informeze in


termen de maximum doua ore autoritatile publice competente la nivel judetean

In scopul prevenirii si limitarii consecintelor accidentelor majore, IGSU


informeaza Comisia Europeana, in cel mai scurt timp posibil, asupra accidentelor produse
pe teritoriul national, conform criteriilor din anexa nr. 6.

Daca in urma analizarii de catre autoritatile publice competente la nivel judetean a


masurilor luate de operator in vederea prevenirii si diminuarii efectelor accidentelor
majore se constata grave deficiente in aplicarea acestora, CJGNM si ISU pot dispune
masura interzicerii utilizarii, exploatarii sau punerii in functiune a oricarui amplasament,
instalatii sau unitati de stocare ori a oricarei parti din acestea.

Se execută de către ISU cel putin o inspectie pe amplasament, la un interval de 12


luni pentru fiecare amplasament care intra sub incidenta prevederilor art. 10;

OMAI 647 din 2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind


elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt
implicate substanţe periculoase

Planul de urgenta interna


Art. 5.
(1) Planul de urgenta interna se elaboreaza in scopul planificarii masurilor specifice
pentru reducerea riscului asupra sanatatii angajatilor, calitatii factorilor de mediu si
integritatii bunurilor materiale, in caz de evenimente in care sunt implicate substante
periculoase, produse pe amplasamentul unor obiective - sursa de risc chimic, incendiu,
explozii si poluari.
(2) Planul prevazut la alin. (1) are la baza identificarea riscurilor potentiale specifice,
precum si procedurile de raspuns in vederea asigurarii:
-informarii oportune a titularilor de activitati, angajatilor, populatiei si
autoritatilor publice locale;
-pregatirii personalului cu functii de decizie, a angajatilor si a fortelor de
interventie;
-interventiei de urgenta, in mod organizat si intr-o conceptie unitara, pentru
prevenirea, limitarea si inlaturarea consecintelor;
-refacerii si reabilitarii factorilor de mediu;
-reluarii in conditii normale a activitatilor de productie.
Art. 6.

15
(1) Elaborarea planurilor de urgenta interna se realizeaza de catre titularii de activitati cu
pericol potential de producere a unor evenimente generate de substante periculoase, in
cantitati egale sau mai mari decat cele prevazute in anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului
nr. 95/2003 (abrogata de HGR 804).
(2) Organul tehnic care coordoneaza elaborarea planului de urgenta interna este
compartimentul de protectie civila.
(3) Planul de urgenta interna se intocmeste in doua exemplare, dintre care un exemplar se
pastreaza la dispeceratul obiectivului sau la ofiterul de serviciu, iar celalalt exemplar, de
catre inspectorul de protectie civila al obiectivului.
(4) Procesul de elaborare a planului de urgenta interna se bazeaza pe informatiile
continute in raportul de securitate al obiectivului, elaborat potrivit art. 8 alin. (1) din
Hotararea Guvernului nr. 95/2003.
(5) Termenele de elaborare a planurilor de urgenta interna sunt:
a) pentru obiectivele noi si pentru obiectivele existente care sufera modificari importante,
inainte de inceperea functionarii acestora in noile conditii;
b) pentru obiectivele existente, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a
prezentelor norme metodologice.
Art. 7. -
(1) Planul de urgenta interna, aprobat de catre titularul activitatii, se prezinta spre avizare
autoritatilor teritoriale pentru protectie civila, precum si celorlalte autoritati abilitate, in
functie de specificul obiectivului.
(2) Verificarea planurilor de urgenta interna se efectueaza de catre personal atestat de
autoritatea centrala de protectie civila, numit prin ordin de zi pe unitate.
(3) Avizul prevazut la alin. (1) se elibereaza sub semnatura sefului inspectoratului pentru
situatii de urgenta judetean.
Art. 8.
(1) Planul de urgenta interna se va distribui dupa cum urmeaza:
-doua exemplare originale - la titularul de activitate;
-o copie - la autoritatea teritoriala de protectie civila;
-o copie - la autoritatea teritoriala de protectie a mediului.
(2) Extrase din planul de urgenta interna se vor distribui autoritatilor publice care l-au
avizat, fortelor de interventie interne si externe care au misiuni de actiune pe
amplasament, precum si vecinilor ce pot fi afectati in cazul producerii unui accident.
(3) Responsabilitatea distribuirii planului de urgenta interna revine inspectorului de
protectie civila.
(4) Planul de urgenta interna va cuprinde o lista de distributie a exemplarelor originale,
copiilor si extraselor.
Art. 9.
(1) Responsabilitatea actualizarii planului de urgenta interna revine inspectorului de
protectie civila al obiectivului, aceasta activitate realizandu-se anual sau ori de cate ori
apar modificari, astfel:
-schimbarea unor persoane cu responsabilitati in schema generala de raspuns la
urgente;
-schimbarea adreselor/numerelor de telefon, fax, telex etc.;
-modificari in situatiile cu necesarul de resurse umane si materiale, cu acordul
titularului de activitate;
-modificari in programul de instruire-pregatire.

16
(2) Revizuirea planului de urgenta interna se realizeaza la intervale de cel mult 3 ani sau
la solicitarea autoritatilor teritoriale de protectie civila, pe baza modificarilor produse in:
-caracteristicile surselor de risc;
-structura economica a obiectivului;
-realizarea cooperarii;
-conceptia aplicarii planului.
(3) Dupa fiecare actualizare si revizuire modificarile sunt transmise prin grija
inspectorului de protectie civila tuturor celor carora li s-a distribuit planul sau extrasul de
pe acesta.
Art. 10.
(1) Planul de urgenta interna va fi testat si evaluat prin exercitii organizate de catre
titularul activitatii.
(2) Inainte de executarea exercitiilor se asigura actualizarea sau, dupa caz, revizuirea
planului de urgenta interna, precum si antrenamente partiale cu personalul de decizie si
cu fortele de interventie.
(3) Pregatirea exercitiilor si antrenamentelor se executa pe baza unui grafic intocmit de
inspectorul de protectie civila, avizat de compartimentele de specialitate ale obiectivului
si de autoritatea teritoriala de protectie civila si aprobat de titularul activitatii.
(4) Anual se va executa cel putin cate un exercitiu pentru fiecare tip de eveniment in care
sunt implicate substante periculoase, precum incendiu, explozie, avarie, accident chimic,
emisie de substante periculoase.
(5) Exercitiile si antrenamentele cu scenarii care presupun efecte in afara
amplasamentului se vor organiza si desfasura cel putin o data la 3 ani.
(6) Evaluarea planului de urgenta interna se realizeaza dupa executarea exercitiilor
prevazute la alin. (1), pe baza concluziilor si rapoartelor prezentate de personalul special
angrenat in acest scop, cate un exemplar din raportul de evaluare fiind transmis
autoritatilor teritoriale de protectie civila si celor de protectie a mediului.

STRUCTURA-CADRU
a planului de urgenta interna

1. Lista cu distributia planului


2. Evidenta actualizarilor si revizuirilor
3. Cuprins
4. Generalitati
5. Informatii despre obiectiv
6. Identificarea si clasificarea evenimentelor
7. Clasificarea urgentelor
8. Notificarea, informarea si alarmarea
9. Organizarea si conducerea actiunilor de interventie
10. Comunicatiile
11. Logistica
12. Monitorizarea factorilor de mediu
13. Comunicarea cu mass-media si informarea publica
14. Verificarea planului

Planul de urgenta externa

17
Art. 12. -
(1) Planul de urgenta externa se elaboreaza in scopul planificarii intr-o conceptie unitara
a masurilor necesare pentru protectia vietii, proprietatii si a calitatii factorilor de mediu
din afara amplasamentelor obiectivelor, in caz de accident major, in care sunt implicate
substante periculoase.
(2) Planul de urgenta externa urmareste:
a) realizarea in timp scurt, in mod organizat si intr-o conceptie unitara a masurilor si
actiunilor de protectie si interventie in caz de accident major;
b) reducerea impactului asupra sanatatii populatiei din jurul amplasamentului asupra
calitatii factorilor de mediu si integritatii bunurilor materiale;
c) informarea si alarmarea oportuna a populatiei;
d) planificarea modalitatilor de evacuare a populatiei expuse riscului in situatii de
urgenta;
e) stabilirea procedurilor de actiune a fortelor de interventie din afara amplasamentului.
Art. 13.
(1) Autoritatile teritoriale pentru protectie civila elaboreaza planuri de urgenta externa
pentru fiecare obiectiv cu pericol potential de producere a unor evenimente generate de
substante periculoase, in cantitati egale sau mai mari decat cele prevazute in anexa nr. 2
la Hotararea Guvernului nr. 95/2003. (abrogata de HGR 804)
(2) Planul de urgenta externa se va elabora in doua exemplare, dintre care unul se va
pastra la titularul activitatii, iar celalalt la centrul operational al inspectoratului
judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta.
(3) In procesul de elaborare a planului de urgenta externa autoritatea teritoriala de
protectie civila va consulta autoritatile administratiei publice locale, structurile
deconcentrate ale ministerelor cu responsabilitati de interventie la accidente majore,
populatia din zonele de risc, precum si institutele de cercetare si de invatamant.
(4) Planul de urgenta externa se elaboreaza tinandu-se seama de informatiile cuprinse in
raportul de securitate si de reglementarile legale privind prevenirea accidentelor majore.
(5) Termenele de elaborare a planului de urgenta externa sunt:
a) pentru obiectivele noi si pentru obiectivele existente care sufera modificari
importante, inainte de inceperea functionarii acestora;
b) pentru obiectivele existente, in termen de 9 luni de la data intrarii in vigoare a
prezentelor norme metodologice.
Art. 14. -
(1) Planul de urgenta externa se aproba de prefect, dupa avizarea acestuia de catre
autoritatile teritoriale de politie, jandarmi, de protectie a mediului, inspectia muncii,
sanatate publica, precum si de alte autoritati abilitate, dupa caz, potrivit specificului
obiectivului.
(2) Aprobarea si avizul prevazute la alin. (1) se consemneaza, sub semnatura, pe prima
pagina a planului de urgenta externa de catre sefii fiecarei institutii abilitate.
Art. 15.
(1) Planul de urgenta externa se va distribui dupa cum urmeaza:
a) un exemplar original se va pastra in cadrul centrului operational al inspectoratului
judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta;
b) un exemplar original - la presedintele comitetului judetean pentru situatii de urgenta;
c) o copie - la autoritatea centrala de protectie civila.

18
(2) Extrase din planul de urgenta externa se vor distribui tuturor autoritatilor publice
locale de specialitate cu sarcini de interventie, precum si autoritatilor administratiei
publice locale dispuse in zonele de planificare la urgenta.
(3) Responsabilitatea distribuirii planului de urgenta externa revine autoritatii teritoriale
de protectie civila.
(4) Planul de urgenta externa va cuprinde o lista de distributie a exemplarelor originale,
copiilor si extraselor.
Art. 16.
(1) Planurile de urgenta externa se actualizeaza, prin grija autoritatii teritoriale de
protectie civila, anual sau ori de cate ori apar modificari in ceea ce priveste:
a) componenta schemei de organizare la urgenta;
b) adresele, numerele de telefon, fax;
c) modificarile in situatiile cu necesarul de resurse umane si materiale;
d) modificarile in programul de instruire-pregatire.
(2) Revizuirea planului de urgenta externa se realizeaza la intervale de cel mult 3 ani, pe
baza modificarilor produse in:
-caracteristicile surselor de risc;
-realizarea cooperarii;
-conceptia aplicarii planului;
-structura asezarilor umane din zonele de risc.
(3) Dupa fiecare actualizare si revizuire modificarile sunt transmise, prin grija autoritatii
teritoriale pentru protectie civila, tuturor celor care sunt trecuti pe lista de distributie a
planului de urgenta externa.
Art. 17.
(1) Planul de urgenta externa va fi testat si evaluat prin exercitii si aplicatii organizate de
autoritatile teritoriale pentru protectie civila, pe baza unui grafic aprobat de prefectul
judetului.
(2) Inainte de executarea exercitiilor se asigura actualizarea sau, dupa caz, revizuirea
planului de urgenta externa, precum si antrenamente partiale cu personalul de decizie si
cu fortele de interventie.
(3) Pentru asigurarea unei pregatiri adecvate a personalului cu atributii de decizie si de
interventie vor fi organizate si desfasurate periodic mai multe tipuri de activitati, astfel:
-exercitii de simulare in centrul operational pentru situatii de urgenta;
-exercitii cu scenarii de urgenta pe amplasament;
-exercitii cu scenarii de urgenta in afara amplasamentului;
-antrenamente de specialitate la sala si in teren;
-aplicatii de specialitate.
(4) Exercitiile cu scenarii care presupun efecte in afara amplasamentului se vor organiza
si desfasura cel putin o data la 3 ani si vor fi, de regula, corelate cu exercitiile organizate
de titularul activitatii.
(5) Evaluarea planului de urgenta externa se realizeaza dupa executarea exercitiilor si
aplicatiilor, pe baza concluziilor si rapoartelor prezentate de personalul special angrenat
in acest scop, un exemplar din raportul de evaluare fiind transmis la autoritatea centrala
de protectie civila.

STRUCTURA-CADRU
a planului de urgenta externa

19
1. Lista cu distributia planului
2. Evidenta actualizarilor si revizuirilor
3. Cuprins
4. Generalitati
5. Informatii despre obiectiv
6. Cadru general
7. Organizarea centrului de coordonare a interventiei
a) Schema de organizare
b) Tabel cu incadrarea functiilor
8. Identificarea si clasificarea evenimentelor
9. Clasificarea urgentelor
10. Notificarea, informarea si alarmarea

Hotararea 1326 din 11 noiembrie 2009 privind transportul marfurilor


periculoase in Romania

Prezenta hotarare stabileste cadrul general unitar de efectuare a transporturilor de


marfuri periculoase in modurile rutier, feroviar sau pe caile navigabile interioare,
desfasurate in intregime sau partial pe teritoriul Romaniei, incluzand activitatile de
incarcare si descarcare, transferul/transbordarea dinspre sau inspre alt mod de transport,
cat si stationarile impuse de circumstantele de transport, conform legislatiei in vigoare.
(2) Prezenta hotarare nu se aplica transporturilor de marfuri periculoase efectuate:
a) cu vehicule, vagoane sau nave apartinand institutiilor din sistemul national de
aparare sau aflate sub raspunderea acestora ori asimilate acestora;
b) cu nave maritime pe cai navigabile maritime care fac parte din caile navigabile
interioare;
c) cu bacuri care traverseaza numai cai navigabile interioare sau un port;
d) integral in perimetrul unei zone inchise, in care accesul public este restrictionat.

ANEXA Nr. 1 TRANSPORTUL RUTIER


A.D.R.
Anexele A si B la A.D.R., aplicabile de la 1 ianuarie 2009, unde termenul "parte
contractanta" se inlocuieste, dupa caz, cu termenul "stat membru al Uniunii Europene".

ANEXA Nr. 2 TRANSPORTUL FEROVIAR


2.1. R.I.D.
Anexa la R.I.D., care figureaza in anexa C la Conventia privind transporturile
internationale feroviare - COTIF, aplicabil de la 1 ianuarie 2009.

ANEXA Nr. 3 TRANSPORTUL PE CAILE NAVIGABILE INTERIOARE


3.1. A.D.N.
In Acordul european privind transportul international al marfurilor periculoase pe caile
navigabile interioare (A.D.N.) termenul "parte contractanta", prevazut la art. 3 lit. f) si h)
si art. 8 alin. (2) si (4), precum si in Regulamentul anexat la A.D.N., se inlocuieste cu
termenul "stat membru al Uniunii Europene".

20
Hotararea nr. 1061/2008
privind transportul deseurilor periculoase

In conformitate cu Hotararea nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor


periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei, aparuta in Monitorul Oficial nr. 672
din 30/09/2008, transportul deseurilor se realizeaza numai catre operatorii economici care
detin autorizatie de mediu conform legislatiei in vigoare pentru activitatile de colectare
stocare temporara /tratare /valorificare /eliminare. Procedura de reglementare si control a
transportului deseurilor se aplica deseurilor periculoase si deseurilor nepericuloase
prevazute in anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii
deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase,
cu completarile ulterioare.
Transportul deseurilor periculoase se efectueaza de la generator sau detinator,
denumit expeditor, catre operatorul economic care realizeaza operatia de
colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare, denumit destinatar, pe baza
formularului pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase. Destinatarul, la
primirea formularului, poate accepta efectuarea transportului, caz in care semneaza si
stampileaza formularul, sau poate solicita informatii suplimentare din partea
expeditorului. Pentru efectuarea efectiva a trasportului este necesar, insa, si acordul
agentiei judetene pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala se afla instalatia de
tratare/valorificare/eliminare. Acordul este dat in maxim 7 zile lucratoare de la primirea
tuturor informatiilor solicitate de catre agentia judeteana pentru protectia mediului.
Formularul pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase se intocmeste in 6
exemplare originale si se pastreaza dupa cum urmeaza:
- un exemplar la expeditor,
- un exemplar la destinatar,
- un exemplar la transportator,
- un exemplar la agentia judeteana pentru protectia mediului care a dat aprobarea
pentru efectuarea transportului deseurilor periculoase,
- un exemplar la inspectoratul pentru situatii de urgenta al judetului in a carui raza
teritoriala se afla expeditorul deseurilor periculoase,
- un exemplar la agentia judeteana pentru protectia mediului in a carei raza
teritoriala se afla expeditorul deseurilor periculoase.
Ruta de transport a deseurilor periculoase se stabileste de catre expeditor si
transportator, avandu-se in vedere pe cat posibil ocolirea oraselor, si se autorizeaza de
catre inspectoratul pentru situatii de urgenta al judetului in a carui raza teritoriala se afla
expeditorul, inscriindu-se in documentele de insotire ale transportului deseurilor
periculoase.
Pentru deseurile periculoase generate in cantitate mai mica de 1 t/an, formularul
de expeditie/transport deseuri periculoase, nu trebuie sa contina aprobarea agentiei pentru
protectia mediului in raza careia se afla destinatarul deseurilor periculoase, dar pentru
cantitatile mai mari, din aceeasi categorie de deseuri periculoase, aceasta aprobare este
obligatorie.
Destinatarul este obligat sa preleveze o proba din fiecare transport de deseuri
periculoase, pe care sa o pastreze in conditii de siguranta si etichetata corespunzator un
interval de cel putin 3 luni.

21
In cazul transporturilor de deseuri periculoase din aceeasi categorie catre acelasi
destinatar, urmand aceeasi ruta de transport stabilita in formularul pentru aprobarea
transportului deseurilor periculoase, cu o frecventa mai mare de un transport pe luna,
expeditorul este obligat sa transmita catre inspectoratul pentru situatii de urgenta
formularul de expeditie/transport deseuri periculoase numai la efectuarea primului
transport, Incepand cu cel de-al doilea transport, expeditorul este obligat sa informeze
inspectoratul pentru situatii de urgenta cu 48 de ore inaintea efectuarii fiecarui transport
de deseuri periculoase, prin fax, nota telefonica sau e-mail. Deseurile periculoase care fac
obiectul transportului trebuie sa fie ambalate si etichetate in conformitate cu prevederile
legale referitoare la transportul marfurilor periculoase.
Transportul deseurilor nepericuloase se efectueaza pe baza formularului de
incarcare-descarcare deseuri nepericuloase, intocmit in 3 exemplare si pastrat: un
exemplar semnat si stampilat la expeditor, unul la transportator, semnat, completat cu
codul numeric personal al persoanei care transporta deseurile si cu numarul de
inmatriculare al mijlocului de transport, iar ultimul se transmite destinatarului prin
intermediul transportatorului.
Transportul si controlul deseurilor nepericuloase destinate operatiilor de
colectare/stocare temporara/tratare/ valorificare/eliminare se efectueaza pe baza
formularului de incarcare-descarcare deseuri nepericuloase, completat si semnat de catre
expeditorul, transportatorul si destinatarul deseurilor nepericuloase.
Incalcarea prevederilor prezentei hotarari atrage raspunderea civila sau
contraventionala. In functie de gravitatea faptei savarsite se poate plati o amenda cuprinsa
intre 3.000 si 30.000 lei.

Transportul de substanţe periculoase - sursă potenţială de


pericol
Substanţele periculoase sunt foarte comune în societatea industrială de azi,
frecvent şi în cele mai neaşteptate locuri. Cu toate acestea, chiar şi unde riscul asociat cu
amplasamentele specifice este cunoscut, pericolele sunt deseori apreciate greşit.
Accidentele de transport reprezintă un risc deosebit, mai cu seamă pentru zonele
care, în mod normal, nu sunt supuse ameninţărilor unor accidente industriale, prin
urmare, pregătirea şi reacţia populaţiei sunt deficitare.
Căile de transport a substanţelor periculoase sunt diverse: şosele- 50 %; căi
ferate- 30 %; căi fluviale şi maritime - 20 %.
Substanţele (mărfurile) periculoase pot fi transportate în cisterne, containere
sau alte tipuri de ambalaje, în stare de:
- gaz, la presiune normală;
• gaz comprimat;
• gaz lichefiat;
• lichid;
• solid (compact, cristale, pulberi)
Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an, aproximativ 15 % îl
reprezintă mărfurile şi substanţele periculoase.

22
Unul din aspectele critice ale accidentelor de transport este acela că măsurile de
prevenire nu pot fi luate, datorită unor parametri cheie de la locul accidentului (zona,
tipul de substanţe, cantităţile eliberate), imposibil de prevăzut. Acest impediment face să
crească riscul pentru populaţia din apropierea căilor de comunicaţie.
În cazul producerii unui accident, explozia, incendiul, emisia de gaze sau vapori
se pot produce direct în mijlocul de transport sau ca urmare a răspândirii substanţei
periculoase pe sol.
Apare în acest fel un pericol pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, riscul de
contaminare a mediului înconjurător, pericolul distrugerii unor construcţii şi bunuri
materiale, cu efecte dăunătoare de scurtă sau lungă durată.
Pentru firmele angrenate în transportul rutier de mărfuri periculoase (atât în trafic
intern, cât şi internaţional), se impune cu stringenţă cunoaşterea şi respectare celor mai
recente reglementări intrate în vigoare şi incluse într-o nouă structură a Acordului
european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR),
încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin legea
nr.31/1994.
Prin acest acord se pun bazele procedurilor şi condiţiilor care trebuie să fie
respectate pentru a se asigura protecţia şi siguranţa rutieră în transportul de produse
periculoase.
El constituie, în egală măsură, instrumente de lucru şi pentru principalii furnizori
de produse periculoase din România, ca şi pentru ceilalţi operatori de transport implicaţi
în transportul multimodal de astfel de mărfuri.
Complementar cu legislaţia internaţională , ţinând cont de particularităţile proprii,
România şi-a adaptat cadrul legislativ, astfel transportul deşeurilor dintr-un loc în altul pe
teritoriul României este supus unui proceduri de reglementare şi control stabilite prin
În baza Ordinului comun nr.2/211/118 din 15.04.2004, al Ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi
al Ministrului economiei şi comerţului pentru aprobarea procedurii de reglementare şi
control al transportului deşeurilor pe teritoriul româniei.acestui ordin s-a adoptat
procedura de avizare a transportului de deşeuri periculoase pe teritoriul României de către
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean;
• documentul pentru aprobarea transportului, conţine avizul Agenţiei Protecţiei
Mediului şi acordul destinatarului;
• stabilirea rutei de transport a deşeurilor periculoase se propune de către
expeditor şi transportator, se avizează de către Inspectoratul pentru Situaţii de
Urgenţă Judeţean şi se înscrie în documentele de însoţire a transportului;
• la stabilirea rutei de transport, în cazul transportului rutier, se va avea în vedere
ocolirea localităţilor mari;
• se interzice transportul substanţelor periculoase pe timp
noapte,sâmbăta,duminica şi sărbătorile legale;
• pentru avizarea rutei de transport Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
Judeţean va consulta Inspectoratul Judeţean de Poliţie, precum şi Inspectoratele
pentru Situaţii de Urgenţă Judeţene ale judeţelor vecine pe raza cărora urmează a fi
efectuat transportul;

23
INDRUMAR
pentru personalul de intervenţie în cazul accidentelor
în care sunt implicate substanţe periculoase

I.-SCOP
Acest îndrumar a fost realizat din dorinţa de a veni în sprijinul
pompierilor, pentru recunoaşterea rapidă a tipului substanţei şi a
categoriilor de pericol la care aceştia se pot expune pe timpul
intervenţiilor la accidente în care sunt implicate substanţe periculoase,
în vederea luării măsurilor corecte pe timpul salvării persoanelor
afectate, intervenţiei pentru stingerea incendiilor, limitării efectelor
accidentului, precum şi acordării primului ajutor celor răniţi.
El se referă numai la acţiunile necesare a se executa de forţele
de intervenţie în primele minute de la sosirea la locul accidentului, fără
a constitui un şablon. In funcţie de realităţile existente la locul
accidentului, forţele de intervenţie vor organiza acţiunile de salvare a
persoanelor afectate şi de stingere a incendiilor în care sunt implicate
materiale periculoase.

II.-CADRU ORGANIZAT LA NIVEL EUROPEAN


In vederea unificării la nivel internaţional a terminologiei şi
codurilor specifice pe timpul manipulării, prelucrării, depozitării şi
transportului substanţelor şi mărfurilor periculoase organisme
internaţionale precum Comisia economică a Naţiunilor Unite pentru
Europa, Organizaţia Maritimă Internaţională - IMO, Organizaţia
Internaţională de Aviaţie Civilă - OACI, Asociaţia Internaţională pentru
Transport Aerian – IATA şi Uniunea Europeană, au elaborat cerinţe şi
reguli specifice comune prin emiterea unor acorduri, directive sau
coduri.

In ceea ce priveşte securitatea rutieră şi feroviară, România


respectă prevederile acordurilor europene privind transportul rutier
internaţional al mărfurilor periculoase – ADR şi respectiv transportul
internaţional feroviar al mărfurilor periculoase – RID.

III.-CULEGEREA INFORMATIILOR PRIVIND MATERIALELE


PERICULOASE

A.-PE TIMPUL TRANSPORTULUI


In cazul unui accident în care sunt implicate materiale
periculoase, forţele de intervenţie pot identifica substanţele şi
pericolele pe care acestea le presupun pentru oameni, animale şi
mediu, utilizând următoarele surse de informaţie:

24
1.-Informaţiile generale primite de la şofer

2.-Documentele ce se pot găsi la şofer


a).-Document de transport pentru mărfuri periculoase în colete
ADR, în care se precizează expeditorul, destinatarul, denumirea
chimică sau tehnică a substanţei transportate, clasa ADR, grupa,
subgrupa, numărul de identificare al substanţei (nr.ONU), precedat de
literele UN, descrierea ambalajelor şi numărului ambalajelor, masa
brută totală, masa netă în kg pentru materiale explozibile;
b).-Instrucţiuni scrise pentru şofer (fişa de siguranţă, specificaţia
sau consemnele mărfii), care cuprind date privind: denumirea
substanţei sau a grupei de substanţe, clasa ADR şi numărul de
identificare ONU al substanţei, natura pericolului şi echipamentul de
protecţie individuală indicat, măsuri de ordin general, măsuri
suplimentare de limitare a pierderilor / deversărilor uşoare, măsuri
speciale în cazul scurgerilor de produse cu pericole deosebite, măsuri
de prim ajutor.
Instrucţiunile de securitate se găsesc, de regulă, în interiorul
cabinei vehiculului, iar în cazul cisternelor ele sunt puse într-un loc
vizibil din cabină, eventual într-un ambalaj de culoare portocalie. In
Ghidul măsurilor de urgenţă sunt prezentate fişele de siguranţă pentru
substanţele periculoase. Un exemplar din aceste fişe se vor găsi în
mapa cu documente a ofiţerului operativ pe unitate/marea unitate.
c).-Scrisoarea de transport tip CMR conţine următoarele date
privind materialele periculoase transportate: denumirea chimică sau
tehnică a substanţei, numărul de identificare ONU al substanţei
periculoase, clasa căreia îi aparţine, iniţialele ADR, numărul şi
descrierea coletelor, masa brută sau masa netă (numai pentru clasa
1).
d).-Carnetul TIR. In convenţia TIR se stipulează că în situaţia când
există un pericol iminent, conducătorul auto poate lua măsurile
necesare şi să acţioneze, fără să mai aştepte intervenţia autorităţilor
competente. In acest caz însă, el va trebui să dovedească de o
manieră convingătoare că a fost nevoit să procedeze astfel pentru
protecţia vehiculului, ambalajului sau încărcăturii. După luarea
măsurilor preventive de primă urgenţă, el va face imediat menţiunea
respectivă în carnetul TIR şi va anunţa autorităţile competente pentru
ca acestea să constate faptele, să verifice încărcătura, să sigileze
vehicolul şi să redacteze un proces verbal de constatare ce va fi
anexat la carnetul TIR şi va însoţi încărcătura până la biroul vamal de
destinaţie.

3).-Panourile de semnalizare, etichetele şi simbolurile


speciale care însoţesc transportul

4).-Producătorul materialelor şi substanţelor periculoase

25
B.-DE LA AGENTUL ECONOMIC
In cazul unui accident la un agent economic, în care sunt
implicate materiale periculoase, forţele de intervenţie pot identifica
substanţele şi pericolele pe care acestea le presupun, având
urmatoarele surse de informare:

1.-Informaţiile generale primite de la factorii de


conducere din cadrul agentului economic / personalul
responsabil cu activitatea de p.s.i. / şeful serviciului de
pompieri civili

2.-Lista cuprinzând substanţele periculoase


Este documentul care conţine toate substanţele periculoase
manipulate, utilizate, depozitate şi/sau transportate de agentul
economic, pentru fiecare din acestea specificându-se informaţii
privind: denumirea comerciala a substanţei, clasa şi subclasa de
pericol, numărul ONU, numărul KEMLER, etichetele de pericol şi
manipulare, cantitatea de substanţă, locurile de depozitare şi numărul
fişei caracterisitce.

IV.-IDENTIFICAREA SUBSTANTELOR SI PERICOLELOR


Vehiculele care transportă materiale şi substanţe periculoase sunt obligatoriu
semnalizate prin panouri de semnalizare a pericolului şi etichete de pericol, iar locurile
unde sunt depozitate materialele şi substanţele periculoase, respectiv ambalajele acestora
sunt prevăzute cu etichete de pericol şi de manipulare.

A.-Panouri de semnalizare a pericolului.

Model de panou de semnalizare a pericolului

Sunt de forma unui dreptunghi cu baza de 40 cm şi înălţimea de 30 cm şi au


culoarea portocaliu reflectorizant. pe aceste panouri sunt înscrise, de regulă, numerele de

26
identificare a pericolului (deasupra) şi a substanţei (dedesubt). aceste numere furnizează
informaţii privind intervenţiile ce se pot face în caz de accident, cu referire, în principal,
la măsurile de prim ajutor, la siguranţa circulaţiei şi la utilizarea echipamentelor de
protecţie. dacă vehiculul este împărţit în compartimente în care sunt transportate mai
multe substanţe, panourile de semnalizare, cu numerele de identificare a pericolului,
respectiv a substanţei, vor fi expuse pe părţile laterale ale cisternei, pe fiecare
compartiment în parte. in acest caz, panourile de semnalizare din faţa şi spatele
vehicolului nu vor mai fi inscripţionate.

1.-Numărul de identificare a pericolului (numărul


KEMLER), este alcătuit din 2 sau 3 cifre, care indică pericolul principal
şi respectiv pericolul secundar.
• Prima cifră de identificare a pericolului se referă la pericolul
principal pe care-l prezintă substanţa şi se bazează pe modul
de repartizare a substanţelor periculoase în clase:

Prima cifră a
Substanţ
numărului de
Pericol ă
identificare a
din clasa
pericolului
2 Scăpari de gaze sintr-un recipient 2
sub
presiune sau dintr-o reacţie
chimică
3 Inflamabilitatea unei substanţe 3, 4.2, 4.3
lichide,
a unui gaz sau autoaprinderea
unui lichid
4 Inflamabilitatea sau 4.1, 4.2,
autoaprinderea 4.3
unei substanţe solide
5 Comburanţă 5.1, 5.2
6 Toxicitate sau pericol de infecţie 6.1
7 Radioactivitate 7
8 Corosivitate 8
9 Reacţie violentă spontană 9

• Dacă a doua sau a treia cifră a numărului de identificare


este diferită de prima (sau de a doua) ea se referă la pericolul
secundar.
• Când numărul de identificare a pericolului este precedat de
litera “X” aceasta indică faptul că substanţa reacţionează
foarte periculos în contact cu apa. Pentru aceste substanţe se
impune interdicţia totală a contactului cu apa, care poate fi
utilizată doar cu aprobarea experţilor.
• Când numărul de identificare al pericolului este urmat de
cifra “0”, nu există pericol secundar.

27
• Dublarea unei cifre indică un pericol principal sau secundar
foarte ridicat.

2.-Numărul de identificare al substanţei (Numărul ONU).


Defineşte şi identifică substanţa periculoasă prin compoziţia sa chimică
şi este întotdeauna compus din 4 cifre. Acest număr de ordine a fost
atribuit într-un tabel de substanţe periculoase, redactat de un comitet
de experţi ai CEE (European Economic Community) care
funcţionează sub egida ONU şi este inclus în anexa B a acordului ADR,
fiind valabil pentru recunoaşterea fiecărei substanţe în ţările care au
aderat la ADR şi pentru toate categoriile de transport (rutier, maritim,
feroviar).

B.-ETICHETE
Cu etichetele de pericol şi manipulare se pot identifica rapid şi cu
uşurinţă pericolul prezentat de substanţele periculoase, precum şi
modul de manipulare a acestora.
1.-Etichetele de pericol completează panourile de semnalizare,
fiind expuse la vedere pe părţile laterale şi pe partea din spatele
vehiculului. Au formă de pătrat cu latura de cel puţin 25 cm şisunt
fixate cu diagonala pătratului poziţionată vertical. La partea inferioară
a etichetei pot fi inscripţionate cifrele sau literele care indică clasa
substanţei respctive şi natura pericolului. Etichetarea se face în funcţie
de prescripţiile corespunzătoare clasei de pericol a fiecărei substanţe
periculoase, respectiv în funcţie de grupa de risc.
2.-Etichetele de manipulare sunt aplicate pe ambalajul
utilizat.
Eticheta 10 avertizează că substanţa trebuie protejată de
umezeală.
Eticheta 11 aplicată pe partea suprioară a coletului indică
obligaţia ca la manipulare acesta să fie manevrat la verticală
Eticheta 12 indică un colet cu recipienţi fragili (sticlă, porţelan,
lut, etc) care trebuie manevrat cu atenţie.

Tipurile de etichete de pericol şi de manipulare sunt prezentate


în cele ce urmează.

28
ETICHETE
de pericol şi de manipulare
A.-Etichete de pericol

a.-in funcţie de clasa substanţei periculoase

CLASA 1

ETICHETA 1

In legătură cu explozia – diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.3

ETICHETA 1.4

In legătură cu explozia – diviziunea 1.4

ETICHETA 1.5

In legătură cu explozia – diviziunea 1.5

ETICHETA 1.6

In legătură cu explozia – diviziunea 1.6

29
CLASA 2

ETICHETA 2

Gaz inflamanbil

Gaz neinflamabil şi netoxic

Gaz toxic

CLASA 3

ETICHETA 3

Pericol de incendiu (substanţe


lichide inflamabile)

CLASA 4

ETICHETA 4.1

Substanţă solidă inflamabilă

30
ETICHETA 4.2

Substanţă predispusă la aprindere spontană

ETICHETA 4.3

Pericol de emanaţie de gaz


inflamabil în contact cu apa

CLASA 5

ETICHETA 5.1

Substanţă comburantă

ETICHETA 5.2

Peroxid organic: pericol de incendiu

CLASA 6

ETICHETA 6.1

Substanţă toxică

(se ţine izolată de articole alimentare sau de alte


obiecte destinate consumului in vehicule, precum şi
de locuri de descărcare sau transbordare)

31
ETICHETA 6.2

Substanţă infecţioasă

(se ţine izolată de articole alimentare sau alte obiecte


de consum şi alimente pentru animale in vehicule,
precum şi de locuri de încărcare, descărcare sau
transbordare)

CLASA 7

ETICHETA 7A

Substanţă radioactivă în ambalaje

(in caz de avarie a ambalajelor, pericol pentru


sănătate în caz de ingerare, inhalare sau contact cu
substanţa împrăştiată)

ETICHETA 7B

Substanţă radioactivă în ambalaje

(In caz de avarie a ambalajelor, pericol pentru


sănătate prin ingerare, inhalare sau contact cu
substanţa împrăştiată, inclusiv riscuri de iradiere la
distanţă)

ETICHETA 7C

Substanţă radioactivă în ambalaje

(În caz de avarie a ambalajelor, pericol pentru


sănătate prin ingerare, inhalare sau contact cu
substanţa împrăştiată, inclusiv riscuri de iradiere la
distanţă)

ETICHETA 7

Substanţă radioactivă, prezentînd pericol de fisiune

32
CLASA 8

ETICHETA 8

Substanţă corozivă

CLASA 9

ETICHETA 9

Substanţe şi obiecte diverse, care în cursul


transportului prezintă un pericol, altul decât cele pe
care le prezintă celelalte clase

b.- în funcţie de grupa de risc

Substanţă explozivă

Produs chimic susceptibil să explodeze în anumite


condiţii
• se evită şocurile, zgâlţâielile, frecările
• se evită producerea de scântei şi a căldurii
E. Exploziv

Substanţă comburantă

Produs ce poate produce un incendiu prin aprinderea


unui produs combustibil

C. Comburant

33
Substanţă uşor inflamabilă

Aceste simboluri se afişează pe ambalaje în care se


află:
1. substanţe inflamabile in mod spontan
F. Uşor inflamabil
2. substanţe gazoase uşor inflamabile
• îndepărtaţi sursele susceptibile să producă
căldură (scîntei, ţigări, rezistenţe electrice, etc)

3. substanţe sensibile la umiditate:


produse chimice care în contact cu apa pot să se
aprindă spontan sau să degajeze gaze
F+. Foarte inflamabil inflamabile

Substanţă toxică

Produse chimice ce provoacă o intoxicare acută

T. Toxic • Afectarea gravă a sănătăţii sau moartea

• Se va evita inhlalarea, ingestia sau pătrunderea


în organism pe cale cutanată

T+. Foarte toxic

Substanţă nocivă (Xn) sau iritantă (Xi)

Crucea Sf. Andrei urmată de indicele Xn: substanţă


nocivă
• Afectarea pe termen lung a sănătăţii datorită
Xn. Nociv utilizării repetate a unor cantităţi reduse de
produse chimice
Crucea Sf. Andrei urmată de indicele Xi: substanţă
iritantă

• Substanţă iritantă pentru piele, ochi şi căile


respiratorii

Xi. Iritant

34
Substanţă corozivă

Produs chimic care distruge ţesuturile vii

C. Coroziv

Substanţă periculoasă pentru mediu

N. Periculos pentru mediu

B.-Etichete de manipulare

ETICHETA 10

Substanţa trebuie protejată de umezeală

ETICHETA 11

Manevrare pe verticală

35
ETICHETA 12

Colet cu mărfuri fragile

C.-NOUL SISTEM DE CULORI PENTRU BUTELIILE DE


GAZE
Norma SN EN 1089-3 privind buteliile de gaz – marcaje ale
buteliilor de gaz / coduri de culori, defineşte culorile convenţionale
uniforme în plan european pentru buteliile de gaz. Norma este valabilă
pentru butelii de gaz industrial şi medical, exceptând buteliile de gaz
lichid (GPL), care au culoarea producătorului şi stingătoarele, care au
culoarea roşie. Readaptarea tuturor ţărilor europene la noul marcaj
unic de culori se va finaliza în mai 2006, ceea ce face ca pînă la
această dată pe drumurile europene să existe în circulaţie în paralel
butelii având vechile coduri de culori, caracteristice fiecărei ţări in
parte şi noile culori convenţionale, unice la nivelul ţărilor membre UE.
Pentru evitarea confuziei, toate buteliile marcate cu noile culori de
identificare au, în plus, inscripţionată litera N aplicată în două poziţii
diametral opuse.

OBSERVATIE Eticheta este principalul element ce indică


conţinutul unei butelii. Marcarea în culori a ogivei buteliei furnizează
informaţii complementare privind proprietăţile gazului (combustibil,
oxidant, toxic, etc). Acest marcaj are avantajul că se poate observa
chiar şi atunci când eticheta nu se poate citi de la o anumită distanţă.

Norma nu prescrie culoarea corpului cilindric; aceasta poate fi


aleasă în mod liber. Excepţie fac gazele şi amestecurile de gaze
destinate sistemului medical, unde corpul buteliei este obligatoriu alb,
pentru a putea fi clar diferenţiat de buteliile de gaz destinate
aplicaţiilor industriale.

Sistemul de culori distinctive pentru buteliile de gaz este


prezentată în cele ce urmeaza.
MARCAREA BUTELIILOR
care conţin gaze şi amestecuri de gaze

36
GAZE SI AMESTECURI DE GAZE PENTRU UZ MEDICAL
TIPUL GAZULUI CODUL CULORII

OXIGEN O2

PROTOXID DE AZOT N2O

DIOXID DE CARBON CO2

AER DE RESPIRAT

HELIU / OXIGEN He / O2

OXICARBON O2 / CO2

ARGON Ar

NOTA: Butelia este intotdeauna albă.

GAZE ŞI AMESTECURI DE GAZE INDUSTRIALE


TIPUL GAZULUI CODUL CULORII
TOXIC ŞI/SAU COROZIV
TOATE GAZELE ŞI AMESTECURILE DE GAZE TOXICE ŞI/SAU COROZIVE
CLOR Cl2
AMONIAC NH3

37
GAZE ŞI AMESTECURI DE GAZE INDUSTRIALE
TIPUL GAZULUI CODUL CULORII
DIOXID DE SULF SO2
SULFURĂ DE HIDROGEN H2S
MONOXID DE CARBON CO
ACID CLORHIDRIC HCl

INFLAMABIL
TOATE GAZELE INFLAMABILE CU EXCEPŢIA ACETILENEI
HIDROGEN H2
BUTAN C4H10
ETAN C2H6
METAN CH4
PROPAN C3H8
ETILENĂ C2H4
OXID DE ETILENĂ C2H4O
CLORURĂ DE ETILENĂ C2H4Cl
ACETILENA

ACETILENA C2H2

OXIDANŢI
TOATE GAZELE SAU AMESTECURILE DE GAZE OXIDANTE (O2 > 21%)
EXCEPŢIE OXIGEN SI PROTOXID DE AZOT

AMESTECURI de ex.
GAZE OXIDANTE / GAZE INERTE O2/CO2
(O2>21%)
OXIGEN

OXIGEN O2

PROTOXID DE AZOT

PROTOXID DE AZOT N2O

GAZE ŞI AMESTECURI DE GAZE INDUSTRIALE


TIPUL GAZULUI CODUL CULORII
GAZE INERTE (AER ŞI ASFIXIANTE)
EXCEPŢIE ARGON, DIOXID DE CARBON, AZOT SI HELIU
AER
AER SINTETIC

38
GAZE ŞI AMESTECURI DE GAZE INDUSTRIALE
TIPUL GAZULUI CODUL CULORII
KRIPTIN Kr
NEON Ne
XENON Xe
HEXAFLORURĂ DE SULF SF6
AMESTECURI GAZE OXIDANTE/GAZE INERTE de ex.
Ar/CO2
(O2<21%)
ARGON

ARGON Ar

DIOXID DE CARBON

DIOXID DE CARBON CO2

AZOT

AZOT N2

HELIU

HELIU He

NOTA: Butelia poate avea orice culoare. Culoarea ogivei reprezintă pericolul primar al
gazului sau maestecului de gaze. Dacă gazul sau amestecul de gaze are mai multe riscuri,
ogiva buteliei se va colora după riscul primar. Culoarea riscului secundar poate fi de
asemenea aplicată.

V.-STABILIREA MASURILOR PE TIMPUL INTERVENTIEI


A.-TRANSPORT
Pentru a stabili rapid măsurile pe timpul accidentelor de trafic în care sunt
implicate substanţe periculoase, forţele de intervenţie pot utiliza fişa de siguranţă, în care
sunt înscrise informaţii privind pericolele potenţiale (incendiu/explozie, riscuri pentru
sănătate), securitatea publică (măsuri de ordin general, echipament de protecţie), măsuri
de urgenţă (în caz de pierderi/scurgeri, incendiu), măsuri de prim ajutor.Toate fişele de
siguranţă sunt prezentate într-un format de două pagini şi identificate printr-un număr de
două cifre. Litera P care urmează după numărul fişei identifică toate substanţele care în
anumite situaţii prezintă pericol de polimerizare.

39
In ultima rubrică a tabelului cuprinzând Lista oficială a substanţelor, obiectelor şi
materialelor periculoase admise la transportul rutier, în ordinea numărului de identificare
a substanţei, este înscris numărul fişei de siguranţă caracteristică fiecărei substanţe în
parte.
Fişele de siguranţă sunt prezentate în legislaţie, inclusiv în Ghidul Măsurilor de
Urgenţă.

B.-AGENT ECONOMIC
In cazul accidentelor la agenţilor economici în care sunt implicate substanţele
periculoase, forţele de intervenţie pot stabili măsurile în baza fişei caracteristice a
substanţei, numărul ONU, caracteristicile fizico-chimice, cantitatea, riscuri pentru
sănătate şi/sau mediu, modalităţi de depozitare sau ambalare, posibilităţi de detecţie,
protecţia individuală a personalului de intervenţie, agenţi stingători, neutralizatori, de
decontaminare, antidotul pentru personalul de intervenţie, posibilităţi de îndepărtare a
substanţei, metode de prim ajutor, numărul fişei de intervenţie şi alte date considerate
importante pentru analiza de risc.

OBSERVATIE Fişele de siguranţă nu pot fi folosite când în accident sunt


implicate mai multe substanţe periculoase din clase de pericol sau diviziuni diferite. In
accidentele în care sunt implicate substanţe din mai multe clase de pericol, se va ţine cont
de informaţiile specialiştilor (producătorilor). De asemenea, chiar dacă unele substanţe
implicate într-un accident pot fi inofensive, nu trebuie ignorat că prin combinarea lor sau
producerea unui incendiu, pot pune în pericol sănătatea oamenilor sau pot declanşa
producerea unei explozii.

VI.-ACTIUNI SI MASURI DE PROTECTIE LA


INTERVENTIE
1.-La sosirea la locul accidentului verificaţi dacă sunt
implicate materiale periculoase şi dacă acest lucru se
confirmă, identificaţi substanţa. Pe timpul acestor acţiuni veţi
respecta următoarele măsuri de protecţie:

a.-Oprirea vehiculele departe de accident:


Distanţele recomandate pentru dispunerea autospecialelor de
intervenţie sunt următoarele:
Tip accident Definire accident Distanţă recomandată
Scurgeri minore Picătură cu picătură 50 m
Siroi subţire
Scurgeri majore Debit mare 100 m
Spargerea containerului
Cantitatea deversată >
150 l
Dacă nu aveţi nici o informaţie 100 m
despre caracterul accidentului

La amplasarea vehiculelor se va ţine seama şi de recomandările


din anexa nr.9.

40
b.-Apropierea cu atenţie din direcţia din care bate vântul
Rezistaţi tentaţiei de a vă grăbi, deoarece vă veţi convinge că nu
puteţi acorda ajutor până când situaţia nu este complet evaluată.

c.-Izolarea zonei accidentului


Fără să pătrundeţi în zona din imediata apropiere a accidentului,
izolaţi suprafaţa afectată de pierderile de produs şi asiguraţi
securitatea oamenilor şi a mediului înconjurător, îndepărtaţi curioşii în
afara perimetrului izolat. Aveţi grijă să dispuneţi pe cât posibil de
spaţiu suficient pentru a vă mişca în voie şi a manevra echipamentul
necesar.
2.-Identificaţi pericolele
Etichetele de pericol şi/sau manipulare, panourile de semnalizare
a pericolului, documentele specifice (de transport, lista cuprinzând
substanţele periculoase, fişa caracteristică a substanţelor) şi/sau orice
persoane care au asistat la accident sunt surse importante de
informaţii. Evaluaţi şi valorificaţi toate informaţiile disponibile şi
consultaţi îndrumătorul pentru a reduce riscurile imediate.
3.-Evaluaţi situaţia
Analizaţi următoarele aspecte:
-Există un incendiu sau numai o pierdere de substanţe
periculoase (scurgere, degajare de vapori, etc.)?
-Care sunt condiţiile meteorologice?
-Cum este terenul?
-Cine/ce se află în pericol – oameni, mediu sau bunuri?
-Ce măsuri trebuie luate – este necesară o evacuare?
-Ce resurse umane şi materiale sunt necesare?
-Care sunt măsurile care pot fi luate imediat?
4.-Interveniţi corespunzător situaţiei
In funcţie de evoluţia evenimentelor, reevaluaţi în permanenţă
situaţia şi modificaţi acţiunile întreprinse. Salvaţi răniţii şi evacuaţi
zona dacă este necesar, menţinând în permanenţă situaţia şi
modificaţi acţiunile întreprinse. Nu uitaţi că obiectivul principal este
siguranţa persoanelor aflate în apropiere de locul accidentului, inclusiv
siguranţa dumneavoastră. De aceea, pe timpul intervenţiei,
Utilizaţi echipamentul corespunzător de protecţie
individuală
Nu pătrundeţi în zona accidentului decât cu echipament de
protecţie individuală corespunzător şi cu aparat independent de
protecţie respiratorie.
IMPORTANT Nu călcaţi sau nu atingeţi substanţele scurse şi
evitaţi inhalarea fumului sau a vaporilor, chiar atunci când se
presupune că nu ar fi implicate în accident şi substanţe periculoase. Nu
vă grăbiţi să consideraţi că atunci când nu au miros, gazele sau vaporii
sunt inofensivi, deoarece s-a dovedit că gazele sau vaporii, chiar şi fără
miros, pot fi dăunători.

VII.-ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

41
Dacă victima a intrat in contact cu un produs chimic periculos
acordaţi primul ajutor astfel:
1.-Transportaţi victima intr-o zonă neafectată;
2.-Contactaţi medicul şi spuneţi-i numele produsului cu care
victima a intrat in contact;
3.-In cazul în care victima a intrat în stop cardiac, încercaţi să o
reanimaţi;
ATENTIE: Nu utilizaţi metoda gură la gură dacă victima a
ingerat sau inhalat substanţa
4.-In cazul în care victima are probleme respiratorii, conectaţi-o
la tubul de oxigen;
5.-Scoateţi hainele şi pantofii contaminaţi şi luaţi măsuri de
izolare a acestora;
ATENTIE: Nu scoateţi hainele care s-au lipit de piele
6.-In cazul unui contact cu o substanţă, se vor spăla imediat
mîinile şi ochii timp de 10 minute;
7.-Calmaţi victima şi acoperiţi-o cu o pătură;
8.-}ineţi cont de faptul că efectele datorate expunerii (inhalare,
ingestie sau contact cu pielea) se pot manifesta mai târziu.

Zonele de acţiune în caz de accident major în obiectiv sunt prezentate în figura


următoare:

Zonele de acţiune în caz de accident major pe căile de transport sunt prezentate


în figura următoare:

42
Procedură de intervenţie pentru
ŞEFUL ECHIPEI DE INTERVENŢIE:

• Sunt calm.
• Opresc maşina de intervenţie la o distanţă sigură, în afara carosabilului, ordon
începerea descărcării materialelor de intervenţie şi pregătirea echipamentului de
protecţie.
Dacă este noapte iau măsuri de iluminare a locului intervenţiei.
• Iau cu mine GHIDUL MĂSURILOR DE URGENŢĂ aflat în capacul lăzii.
• Observ direcţia vântului (arunc în sus o mână de iarbă).
• Ma apropii de zona accidentului având vântul în spate, evit zonele de teren
joase, observ situaţia.
• Ce alte forţe de intervenţie au sosit? Cu ce mijloace? Unde au parcat? Există
victime ? Sunt asistate medical? Câţi oameni sunt în zonă? Cine poate fi util? Cine e
în pericol iminent?Ce detalii din teren mă ajută?
• Identific şoferul, (sau însoţitorul delegat), dacă este disponibil îl întreb: ce şi cât
transportă, în ce stare de agregare, ce ambalaj, dacă e sub presiune, ce pericol
reprezintă, ce ştie despre situaţia încărcăturii în acest moment, dacă există fisuri,
deversări, degajări de vapori sau gaze, ce măsuri de siguranţă ştie că trebuiesc luate,
are la bord echipament de protecţie adecvat?
De cât timp s-a produs accidentul?Ce tip de autovehicul este implicat? Motorul
este oprit?
Bateria electrică a fost deconectată? Se poate deconecta urgent?
• Caut nr. ONU de identificare a substanţei periculoase (4 cifre, uneori sub o
linie de fracţie, deasupra fiind tipul de pericol format din 2-4 cifre), sau direct
denumirea substanţei, înscrise pe:
• un panou portocaliu (numit etichetă de pericol şi aflat pe autovehicul, la
vedere);

43
• fişa de siguranţă (aflată la bord, scoaterea ei necesită prudenţă)
• colet, ambalaj încărcătură (prudenţă la apropiere, observ de la distanţă)
Observ şi identific eventuale alte marcaje , înscrisuri sau indicatoare pe
autovehicul.
• Caut în GHID , în secţiunea cu bordură galbenă, după nr. ONU sau în secţiunea
cu bordură albastră, după denumirea substanţei, şi identific nr. FIŞEI DE PERICOL
(2 cifre).
Dacă cele două cifre sunt – 12 sau 14 = substanţe explozibile,
ordon evacuarea rapidă a oamenilor, urmez
indicaţiile din fişe
(secţiunea cu bordură portocalie)
- urmate de „P” = posibilă polimerizare violentă la căldură sau contaminare
- subliniate = toxic prin inhalare sau emană
gaze toxice în contact cu apa.
• Caut în GHID , în secţiunea cu bordură verde, după nr. ONU şi denumirea
substanţei, distanţele de izolare şi de protecţie
• Dau ordine echipei privind marcarea perimetrelor pentru delimitarea şi izolarea
locului accidentului, oprirea traficului (dacă este necesar şi dacă nu a fost oprit) şi
evacuare persoanelor, specificând repere din teren; nu expun pericolului personalul
neprotejat!
• Caut fişa de pericol în secţiunea cu bordură portocalie, o studiez, iau alte
măsuri înscrise în fişă.
Dacă nu am identificat substanţa aplic prevederile fişei 11.
Decid dacă este necesară transvazare, izolarea scurgerii , prevenirea extinderii
prin săpare de şanţ, acoperirea cu nisip sau pământ, neutralizarea cu o substanţă chimică,
lăsarea focului să ardă, utilizarea apei sau a spumei de stingere, a stingătoarelor cu
pulbere sau CO2, alte posibile măsuri.
Fac precizări suplimentare echipei, particip la marcarea zonelor şi la realizarea
măsurilor pe care le-am stabilit
Raportez persoanei aflate la conducerea ISU, prin Dispecerat sau direct, situaţia
din teren. Solicit alte forţe de intervenţie (stingere incendiu, ridicare şi tractare
atotovehicul) sau de asigurare a pazei –după cum este cazul.
Obţin şi notez date suplimentare referitoare la transportator, mijlocul de transport,
expeditor, destinatar, substanţe chimice transportate - de la şofer sau delegat şi din
documentele găsite în cabină;
Ce surse de apă sunt în zonă? Există oameni, animale sau bunuri puse în
pericol în următoarele ore?
• Estimez posibile evoluţii negative, efecte asupra oamenilor, solului, apei,
aerului.
• Interzic permanent adunarea curioşilor (atenţie la direcţia norului toxic!)
• Fac schimb de informaţii cu reprezentanţii celorlalte organe cu rol în
intervenţie, sosiţi la faţa locului.
• Mă subordonez nemijlocit comandantului acţiunii , din momentul sosirii
acestuia la faţa locului.

Întocmit,
Lt. Popa Constantin

44