AGENDA 2030 = LUMEA ANTIHRISTULUI

Agenda 2030 ONU: un plan de instaurare a unui socialism global

Un plan pe termen lung pentru a impune socialismul pentru intreaga omenire, denumit „Agenda 2030”
si „Agenda Dezvoltarii Sustenabile” a fost prezentat vineri, 25 septembrie 2015, in fata Adunarii
Generale a Natiunilor Unite, si primit de participanti cu aplauze furtunoase. Toate cele 193 de
delegatii guvernamentele adunate la aceasta adunare ONU – de la regimuri comuniste, dictaturi
islamiste pana la „democratiile” din vest – au promis ca vor sustine implementarea acestui plan.

Faptul ca cele 17 obiective de „dezvoltare sustenabila” din „Agenda 2030” sunt un plan de raspandire
a socialismului la nivel global nu mai este o afirmatie controversata. Multi analisti au discutat acest
aspect in ultimele saptamani. De exemplu obiectivul numarul 10 cere fiecarei persoane de pe planeta
sa „reduca nivelul de inegalitate din interiorul fiecarei tari dar si dintre natiuni”. Pentru a atinge acest
obiectiv este necesar „ca bogatia sa fie impartita echitabil si diferentele de nivel de venit sa fie
corectate”. Dictatura comunista din China a vrut sa sublinieze ca a avut un rol „crucial” in elaborarea
acestei agende globale. Insa documentul ONU precizeaza ca pentru combaterea inegalitatii
socialismul la nivelul national nu este suficient, fiind necesar un nou socialism international.
Mai simplu, platitorii de taxe din vest ar trebui sa fie pregatiti ca economiile lor sa fie redistribuite la
nivel international. Bineinteles ca in practica bogatiile vor ajunge in mana celor ce le vor imparti –
guvernul ONU si guvernele din tarile sarace – si nu locuitorilor din zonele defavorizate, acestia fiind
folositi doar ca un pretext, asa cum au fost folositi pana acum de sute de ani.
Documentul ONU, denumit „Sa transformam lumea: Agenda 2030 pentru Dezvoltare Sustenabila” a
fost adoptat vineri, 25 septembrie, chiar la inceputul summitului de 3 zile tinut in New York. In
discursul tinut la ceremonia de deschidere, Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon a facut cateva
aluzii despre magnitutinea acestui plan. „Noua agenda este o promisiune a tuturor liderilor catre
oamenii de pretutindeni”, a declarat el, plasand astfel toti liderii in aceeasi „oala”, inclusiv „lideri”
precum Kim Jon Un, Raul Castro sau Robert Mugabe. „Este o viziunea universala ce va transforma
intreaga lume intr-un loc mai bun”.
Precum ne-am obisnuit cu orice proiect socialist sau totalitar si agenda ONU foloseste platitudini de
genul, „sa cream o lume mai buna” sau „sa eradicam saracia” – sloganuri folosite de tirani de sute de
ani. „Este un plan pentru toti oamenii de pe Pamant, sa eradicam saracia toate felurile”, a continuat
Ban Ki-Moon. „Este un plan pentru o bunastare impartasita de toti, un parteneriat pentru pace,
bazat pe importanta de a actiona pentru a evita schimbarea climatica si pe respectarea
drepturilor tuturor oamenilor si a egalitatii dintre genuri. Chiar mai importanta este promisiunea
de a nu lasa pe nimeni in urma.” Apoi a adaugat „dar adevaratul test va fi implementarea acestui plan,
avem nevoie de actiunea tuturor oamenilor, oriunde s-ar afla ei. Ce avem acum este un plan, o schema
a succesului la nivel planetar”.
„Acum a venit vremea sa folosim aceste obiective pentru a schimba lumea. Institutiile trebuie sa se
pregateasca pentru a putea indeplani un mare plan. Trebuie sa implicam toti actorii, asa cum am facut-
o si pentru a crea aceasta Agenda. Trebuie sa implicam parlamentele de pretudinteni si guvernele
locale, sa lucram atat cu orasele cat si cu zonele rurale. Trebuie sa atragem antreprenorii si marile
corporatii. Trebuie sa implicam societatea civila in implementarea acestor noi viziuni. Trebuie sa
ascultam mediul academic si oamenii de stiinta. Trebuie sa imbratisam o noua revolutie a informatiei.
Si cel mai important, trebuie sa ne apucam de treaba – acum.” a concluzionat Ban Ki-Moon.
Daca adultii de astazi se vor alatura acestui plan ramane de vazut. Dar cand vine vorba de copii, ONU
nu risca nimic. A devotat unul dintre obiective in acest scop, pentru a se asigura ca toti copii, de
pretudinteni vor deveni „agenti ai transformarii”, o denumire sinistra aleasa de ONU. Acestia se
vor asigura ca planul pentru o noua ordine globala se va infaptui. „Copiii si tinerii sunt agenti ai
schimbarii de o importanta critica, si vor gasi in obiectivele acestei agende o platforma in care isi vor
putea canaliza capacitatiile lor fara limite pentru activism, pentru creerea unei lumi mai bune.”
Agenda explica si ce fel de activisti doreste sa obtina din copiii de astazi. „Pana in anul 2030 trebuie
sa ne asiguram ca sistemul educational va instrui toti copiii sa dobandeasca competentele necesare
pentru a putea promova o dezvoltare a lumii sustenabila, care sa includa printre altele, moduri de viata
sustenabile, sa respecte drepturile omului si egalitatea dintre genuri, promovarea unei culturi a
pacii si a non-violentei, cetatenia globala si o apreciere a diversitatii multiculturale”. Avand in
vedere ca ONU intelege prin „dezvoltare sustenabila” controlul populatiei, planificarea
centralizata, guvernul mondial si altele, „obiectivele copiilor” incep sa aiba o conotatie sinistra.
Totul suna atat de bine pentru actualii dicatori ai lumii, incat nu si-au putut ascunde entuziasmul
pentru minunata lume noua ce se contureaza. „Aceasta agenda ne promite o lume noua minunata, a
noua ordine pe care trebuie s-o construim, o noua ordine ce necesita aparitia unui nou tip de cetatean
al lumii”, a declarat dicatorul marxist Robert Mugabe, conducatorul responsabil de crime in masa
pentru a prelua puterea in Zimbawe, in momentul de fata este si secretarul general al Uniunii Africane.
„Vreau sa cred ca ne vom putea ridica la nivelul acestor asteptari, pe care ni le-am asumat in mod
voluntar si colectiv. Succesul nostru, si a lumii noi ce ne asteapta, depind de angajamentul pe care ni l-
am asumat”. A promis intr-un mod vehement ca va impune obiectivele Agendei ONU 2030 pe
cetatenii saraciti de catre regimul sau.
Tiranii ce conduc China comunista au fost si ei plini de entuziasm privind aceste noi obiective ale
ONU – obiective la a caror dezvoltare se lauda ca au participat. Pe langa multe angajamente asumate,
dictatura comunista a promis ca va aloca 2 miliarde de dolari pentru a investi in sistemele
educationale ale altor tari si in sistemele de sanatate, pentru a atinge obiectivele alese de ONU,
urmand ca aceste fonduri sa creasca pana la suma de 12 miliarde pana in anul 2030. Si aceasta e o
mica suna din costul total al implementarii acestui plan, ONU sustine ca acest cost se va ridica la 3-5
trilioane de dolari pe an.
Administratia Statelor Unite se pare ca va ocoli Senatul american pentru ratificarea acestui plan asa
cum o cere Constitutia SUA. Obama a declarat ca planul ONU este „cea mai inteleapta investitie in
viitorul nostru”. El a spus ca 800 de milioane de oameni traiesc cu mai putin de 1.25 dolari pe zi, fara
sa mentioneze adevarata cauza a acestei saracii: deciziile luate la nivelul marilor puteri ce si in prezent
impun masuri similare cu cele descrise de noua agenda ONU. Obama care a pornit atatea razboaie
neconstitutionale a declarat in mod ipocrit ca „interventii militare ar fi putut fi evitate in decursul
acestor ani daca guvernele ar fi avut mai multa grija de cetatenii lor”.
Chiar si unul dintre cei mai mari lideri religiosi ai lumii, Papa Francis, s-a adresat Adunarii
Generale ONU cerand guvernelor lumii sa sprijine aceasta initiativa globala. „Adoptarea
Agendei 2030 pentru Dezvoltarea Sustenabila este un simbol important al sperantei umanitatii” a spus
el. Nu toti ierarhii Bisericii Catolice au fost la fel de entuziasmati insa. Intr-o declaratie a ierarhilor din
Africa si Madagascar, emisa inaintea summitului ONU, episcopii catolici din Africa s-au opus
obiectivelor de globalizare numindu-i pe cei care le promoveaza „agenti ai civilizatiei mortii” si au
asemanat aceste obiective cu reaparitia unui spirit colonialist care ruineaza popoarele sarace in numele
libertatii, egalitatii, drepturilor, autonomiei, democratiei si dezvoltarii.
Nu doar liderii guvernelor lumii sau ai religiilor au sustinut noile obiective ONU, ci si sectorul privat.
Printre mega-corporatiile ce sprijina aceasta initiativa se numara: Google, Microsoft si Yahoo.
Bineinteles ca acesti giganti media se folosesc de forta lor mediatica pentru o campanie
propagandistica de proportii uriase in favoarea agendei ONU.
Traducere PIETRELE VORBESC:
O zic de ani de zile, dar trebuie repetat si pentru cei mai incepatori: NOUA ORDINE MONDIALA va
fi de stanga. Socialista, sa-i zicem, chiar daca n-o vor numi astfel. Un comunism pentru mase, la varf
insa fiind fix cine trebuie. Un teren pregatit antihristului.
Sinistrii inchinatori la lucifer se bucura si tot planuiesc, refuzand sa accepte ca multa vreme n-o sa tina
hardughia. Si asta nu pentru ca vreo revolutie ii va invinge, ci pentru ca insusi Iisus Hristos va veni sa
faca ordine. E scris. Va fi cumplit, e drept, insa marele final e al Lui.
Asa ca sa zicem si noi precum Sfantul Ioan Teologul: Vino, Doamne Iisuse!
Iata acum ce putem citi la AGENDA 21 = DEATH:
Programul de urbanism al naţiunilor unite transformă populaţia în simpli sclavi (iobagi) care sînt
uşor de controlat de către guvern.
Semnat în 1992 de către multiple naţiuni, printre care şi Statele Unite, programul de dezvoltare
sustenabilă al naţiunilor unite numit Agenda 21 este un plan de urbanism (un plan de acţiune) care
cere, ca în cele din urmă, guvernul să preia controlul total al utilizării terenurilor, fără a mai lăsa nici o
putere de decizie în mîinile proprietarilor terenurilor.
Intenţia generală a agendei 21, care poate fi descrisă cel mai bine ca neo-feudalism, este să extindă
puterea guvernului în detrimentul libertăţilor individuale, făcînd ca populaţia să devină mai
dependentă de infrastructura oraşului, infrastructură controlată de guvern.
Unele din trendurile curente ale planificărilor urbanistice ale Agendei 21 includ următoarele, fără însă
a se rezuma doar la acestea:
-Eliminarea utilizării publice a terenurilor din zonele rurale şi erodarea dreptului de proprietate asupra
terenurilor din mediul rural.
-Dezvoltarea unor clădiri de apartamente cu multiple întrebuinţări, clădiri în care primul etaj este
rezervat pentru firmele la care vor lucra chiriaşii de la etajele superioare, în acest fel încurajînd
locatarii să rămînă mai tot timpul aproape de casă precum şerbii sau iobagii din evul mediu.
-Lipsa intenţionată a accesului facil la drumuri rapide în marile oraşe, ceea ce, în mod similar
paragrafului anterior va asigura de faptul că locatarii nu se vor aventura niciodată prea departe de
cartierul în care locuiesc.
-Construirea unor sisteme costisitoare şi ineficiente de transport public feroviar (Metrou?) în marile
oraşe pentru a spori şi mai mult controlul centralizat al guvernului în timp ce se va reduce sau chiar se
va interzice utilizarea formelor private de transport cum ar fi maşinile.
-Implementarea accelerată a drumurilor cu taxă, îndeosebi a drumurilor cu taxă care să descurajeze
conducerea unui automobil prin creşterea preţurilor în situaţiile în care călătoreşti singur sau în zonele
foarte aglomerate.
-Utilităţile monitorizate de „contoare inteligente” care să poată fi citite şi chiar oprite de la distanţă de
furnizorii publici de utilităţi.
În timp ce cei care propun Agenda 21 susţin că implementarea acesteia este pur şi simplu una
voluntară, acesta este deja un subiect de controversă atîta timp cît deja atît de multe oraşe americane
implementează Agenda 21 care în mod clar oferă beneficii guevrnului în detrimentul cetăţenilor.
Pentru a intelege mai bine si materialele de mai jos, sa ne amintim ca Alice Bailey este
intemeietoarea Lucifer Publishing Company redenumita mai apoi Lucis Trust.
Iar Lucis Trust este Non-Governmental Organization in cadrul Natiunilor Unite !!! La indicatia
ei, in cladirea ONU se afla o camera de rugaciune cu insemnele acesteia, unde greii se aduna inaintea
fiecarei sedinte generale:
 Iata acum si ce putem citi la http://www.green-agenda.com/earthcharter.html:
Agenda verde
„Scopul real al Cartei Pămîntului este acela ca aceasta să devină precum cele 10 porunci”
Maurice Strong
În 1992 Maurice Strong era secretarul general al summitului Naţiunilor Unite ale Pămîntului, ediţie
istorică ce a avut loc la Rio. Pentru a asigura succesul summit-ului soţia lui Strong, Hanne a avut o
întrevedere cu „Păzitorii înţelepciunii”, o grupare de „transformalişti globali”. Cu ajutorul cercului
sacru de foc, al bătăilor de tobă şi al meditaţiei, gruparea a menţinut „tiparul energetic” pe durata
adunării. Aşa cum am menţionat şi în articolul meu anterior, Agenda 21 a fost principalul subiect al
summitului. S-a spus la acel moment de timp că „această schiţă pentru secolul 21” va aşterne fundaţia
necesara pentru o următoare „nouă convenţie globală între pămînt şi umanitate”.
La scurt timp după încheierea summitului, Strong a format „Consiliul Pămîntului” un grup de
„enviromentalişti vizionari şi filosofi” şi a început crearea acestei „noi convenţii globale”. Diverse
versiuni de proiecte au fost formulate, dar natura radicală şi complet transformatoare a documentului a
fost întîmpinată cu rezistenţă din partea membrilor mai conservatori ai birocraţiei Naţiunilor Unite. În
1997 „Consiliul Pămîntului” şi „Crucea Verde Internaţională” fondată de Mihail Gorbaciov şi-au unit
forţele pentru a forma „Comisia Cartei Pămîntului”. Comisia, condusă în parteneriat de către Strong şi
Gorbaciov, pretinde că a consultat 100.000 de „cetăţeni îngrijoraţi” de pe tot globul. Cei 23 de membri
ai comisiei, printre care şi nouă membri ai „Clubului Romei” pretind că au „meditat ca la rugăciune
asupra fiecărui cuvînt şi asupra fiecărei virgule”. Mă întreb oare cui se roagă ei?
Comisia cartei Pămîntului a aprobat textul final al cartei pămîntului în 2000 şi de atunci a fost
îmbrăţişată de către Naţiunile Unite, de către mulţi lideri religioşi de pe tot globul, de către marea
majoritate a guvernelor lumii şi de către nenumărate organizaţii non-guvernamentale (ONG) şi grupuri
de activişti. Urmînd lansării cartei, o serie de forumuri internaţionale numite „Dialogurile Pămîntului”
au fost ţinute la Naţiunile Unite pentru a discuta cum va putea fi convins publicul general să adopte
„convenţia cu pămîntul” într-un mod cît se poate de real şi personal.
Probabil cel mai elocvent a fost forumul pentru grupurile Inter-religioase şi liderii spirituali. Aşa cum
s-a menţionat în primele minute oficiale ale întîlnirii, intenţia a fost aceea de a se ocupa de „etica
dreptăţii intolerante şi lăcomia cîştigurilor pe termen scurt deoarece acestea nu pot duce la o
dezvoltare sustenabilă. Este clar că instituţiile noastre religioase abia au început să articuleze valorile
de bază ale dezvoltării sustenabile. În formele lor fundamentaliste şi fanatice, religiile de-a lungul
istoriei au justificat terorismul, jihadul şi cruciadele împotriva unor oameni care deţineau credinţe
diferite şi împotriva pămîntului însuşi.” Deci putem vedea clar cine consideră aceştia a fi inamicul lor.
Cu toate că adepţii Cartei Pămîntului consideră religiile moneteiste tradiţionale a fi principalul
obstacol în calea coexistenţei în pace şi în mod sustenabil a vieţii pe pămînt, aceştia nu propun
eliminarea completă a spiritualităţii. Carta Pămîntului intră în detalii privind nevoia pentru credinţă şi
spiritualitate a omenirii. În introducerea Cartei Pămîntului susţine: „Spiritul de solidaritate umană şi
bunătate faţă de toate formele de viaţă este consolidat atunci cînd trăim cu veneraţie făţă de misterul
de a exista, recunoştinţă pentru minunatul dar al vieţii şi umilinţă privind locul omului în natură”
Deci, mai exact ce conţine Carta Pămîntului? Comparată cu cele mai multe publicaţii ale Naţiunilor
Unite este foarte scurtă, are doar patru pagini, directă şi la obiect. Aşterne în mod clar Constituţia
pentru un Nou Ordin Verde. „Alegerea este a noastră” susţine; „Formaţi un parteneriat global pentru a
avea grija de Pămînt şi unii de alţii, sau riscaţi distrugerea umanităţii şi a diversităţii formelor de viaţă.
Sînt necesare schimbari fundamentale în valorile noastre, în instituţii şi în modul nostru de viaţă”
Carta poate fi citită pe website-ul oficial al Cartei Pămîntului. Site-ul descrie Carta ca „o declaraţie a
valorilor fundamentale şi principiilor pentru a clădi o societate globală corectă, sustenabilă şi pacifistă
a secolului 21. Creată de către cel mai mare proces global de consultare asociat cu o declaraţie
internaţională, sprijinită de mii de organizaţii care reprezintă milioane de indivizi, Carta Pămîntului
caută să insufle în toţi oamenii un sentiment de interdependenţă globală şi responsabilitate comună
pentru binele marii familii umane şi al mai marii lumi a vieţuitoarelor. Este o expresie a speranţei şi
totodată un apel pentru a ajuta la crearea unui perteneriat global într-un punct critic al istoriei.”
Documentul începe cu o introducere care sumarizează problemele prin „situaţia globală”, de ce o
Cartă a Pămîntului este necesară pentru a aborda aceste probleme şi soluţiile pe care Carta le va oferi.
Apoi enumeră 16 principii generale care susţine că ar trebui să guverneze viaţa pe această planetă.
Carta se încheie apoi cu o serie de concluzii intitulate: „Drumul către înainte”. În loc de a trece prin
tot documentul rînd cu rînd voi furniza cititorului doar introducerea şi încheierea, care de fapt
sumarizează celelalte părţi ale Cartei. Ţineţi minte în timp ce veţi citi următorul text că acestea nu sînt
aiurelile vreunei grupări ecologiste idealiste. Este o convenţie care a fost oficial susţinută de UNCED,
UNESCO, UNEP, multe guverne şi mii de organizaţii mai mici.
INTRODUCERE
Ne aflăm într-un moment critic al istoriei Pămîntului, un moment în care umanitatea trebuie să îşi
aleagă viitorul. Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai fragilă şi mai interdependentă, viitorul ne
rezervă totodată mari pericole dar şi mari promisiuni. Pentru a merge înainte trebuie să recunoaştem
că deşi aflîndu-ne în mijlocul unei diversităţi magnifice de culturi şi forme de viaţă sîntem o singură
familie umană şi o singură comunitate pămîntească cu un destin comun. Trebuie să ne unim forţele
pentru a aduce în faţă o societate globală sustenabilă, fondată pe baza respectului faţă de natură,
drepturile universale ale omului, echitate economică şi o cultură a păcii. În acest scop este absolut
necesar ca noi, oamenii de pe pămînt, să ne declarăm responsabilitatea unii faţă de alţii, faţă de mai
marea comunitate a vieţii şi faţă de generaţiile viitoare.
Pămîntul, casa noastră
Umanitatea este parte dintr-un vast univers aflat în proces de evoluţie. Pămîntul, casa noastră, este viu
prin faptul că deţine o comunitate unică de forme de viaţă. Forţele naturii fac ca existenţa să fie o
aventură solicitantă şi nesigură, dar Pămîntul a asigurat condiţiile esenţiale pentru evoluţia vieţii.
Capacitatea de rezistenţă a formelor de viaţă şi bunăstarea omenirii depind de păstrarea unei biosfere
sănătoase, împreună cu toate sistemele sale ecologice, o bogată varietate de plante şi animale, soluri
fertile, ape pure şi sol curat. Mediul, la nivel global, cu sursele sale limitate, este o preocupare comună
a tuturor oamenilor. Protecţia vitalităţii Pămîntului, a diversităţii sale şi a frumuseţii este o sarcină
sacră.
Situaţia globală
Tiparele dominante ale producţiei şi consumului produc devastarea mediului înconjurător, epuizarea
resurselor şi o extincţie masivă a speciilor. Comunităţile sînt compromise. Beneficiile dezvoltării nu
sînt împărţite în mod echitabil şi prăpastia dintre săraci şi bogaţi se măreşte. Nedreptatea, sărăcia,
ignoranţa şi conflictele violente sînt răspîndite pe tot globul şi produc mari suferinţe. O creştere fără
precedent a populaţiei umane a suprasolicitat sistemele ecologice şi sociale. Sistemele de bază ale
securităţii globale sînt ameninţate. Aceste tendinţe sînt periculoase dar nu inevitabile.
Provocările viitoare
Alegerea ne aparţine: Formăm un parteneriat global pentru a avea grijă de Pămînt şi unii de alţii
sau riscăm distrugerea noastră ca specie şi a diversităţii vieţii. Sînt necesare schimbări fundamentale
în sistemul nostru de valori, în instituţiile noastre şi în modul nostru de viaţă. Trebuie să realizăm că
atunci cînd necesităţile primare au fost asigurate, dezvoltarea umană înseamnă a fi mai mult nu a avea
mai mult. Deţinem cunoştinţele şi tehnologia pentru a asigura cele necesare tuturor şi pentru a reduce
impactul nostru asupra mediului înconjurător. Apariţia unei societăţi civile globale crează noi
oportunităţi de a construi o lume democratică şi umană. Provocările noastre referitoare la mediu,
politice, sociale şi spirituale sînt interconectate şi împreună putem crea soluţii complete.
Responsabilitatea universală
Pentru a realiza aceste aspiraţii trebuie să trăim cu un simţ al responsabilităţii universale,
identificîndu-ne pe noi înşine cu întreaga comunitate globală precum şi cu comunităţile locale.
Sîntem totodată cetăţeni ai diferitelor naţiuni precum şi ai unei lumi în care localul şi globalul sînt
interconectate. Toată lumea împărtăşeşte responsabilitatea pentru prezentul şi viitorul bunăstării marii
familii umane precum şi a mai marii comunităţi a vieţuitoarelor. Spiritul de solidaritate umană şi
bunătate faţă de toate formele de viaţă este consolidat atunci cînd trăim cu veneraţie făţă de misterul
de a exista, recunoştinţă pentru minunatul dar al vieţii şi umilinţă privind locul omului în natură.
Avem nevoie urgentă de o viziune comună a valorilor de bază pentru a asigura o fundaţie etică pentru
noua comunitate mondială. Prin urmare, uniţi în speranţă afirmăm următoarele principii
interdependente pentru un mod de viata sustenabil, ca standard comun după care conduita tuturor
cetăţenilor, organizaţiilor, afacerilor, guvernelor şi instituţiilor transnaţionale trebuie să se ghideze şi
să fie evaluată.
CALEA CĂTRE ÎNAINTE
Ca niciodată în istorie destinul comun ne îndeamnă să găsim un nou început. O astfel de
reînnoire este promisiunea acestor principii ale Cartei Pămîntului. Pentru a împlini această
promisiune trebuie să ne angajam să adoptăm şi să promovăm valorile şi obiectivele Cartei. Aceasta
necesită o schimbare a minţii şi a inimii. Necesită un nou simţ al interdependenţei globale şi al
responsabilităţii universale. În mod imaginativ trebuie să dezvoltăm şi să aplicăm viziunea unui mod
de viaţă sustenabil local, naţional, regional şi global. Diversitatea noastră culturală este o moştenire
preţioasă şi diferitele culturi vor găsi căile lor distincte de a realiza această viziune. Trebuie să
aprofundăm şi să extindem dialogul mondial care a generat Carta Pămîntului pentru că avem multe de
învăţat din căutarea colaborativă a adevărului şi înţelepciunii care este în curs de desfăşurare.
Viaţa de multe ori implică tensiuni între valorile importante. Această înseamnă alegeri dificile. Cu
toate acestea trebuie să găsim moduri de a armoniza diversitatea cu unitatea, exercitarea libertăţii cu
binele comun, obiectivele pe termen scurt cu ţelurile pe termen lung. Fiecare individ, familie,
organizaţie şi comunitate au de jucat un rol vital. Artele, ştiinţele, religiile, instituţiile educaţionale,
media, afacerile, organizaţiile non-guvernametale şi guvernele sînt toate chemate să ofere o conducere
creativă. Parteneriatul guvernului, societăţii civile şi al mediului de afaceri este esenţial pentru
guvernarea eficientă.
Pentru a construi o comunitate globală sustenabilă, naţiunile lumii trebuie să îşi reînnoiască
angajamentul faţă de Naţiunile Unite, să îşi îndeplinească obligaţiile în conformitate cu acordurile
internaţionale în vigoare şi să sprijine implementarea principilor Cartei Pamîntului cu un instrument
juridic internaţional în materie de mediu şi dezvoltare. Fie ca timpurile noastre să fie amintite
pentru trezirea unui nou respect pentru viaţă, pentru rezolvarea fermă a obţinerii
sustenabilităţii, pentru accelerarea luptei pentru dreptate şi pace şi pentru celebrarea cu bucurie a
vieţii.
Acum s-ar putea să vă gîndiţi că toate acestea sună foarte frumos şi rezonabil. De ce să nu ne unim
împreună într-o celebrare a vieţii plină de bucurie? Dar adevăratele intenţii din spatele Cartei
Pămîntului şi al Agendei globale verzi în general sînt eliminarea suveranităţii naţionale şi plasarea
întregii umanităţi sub controlul unui singur „Guvern al Pămîntului”. Ei specifică în mod clar şi
explicit că acesta este ţelul lor:
„În viziunea mea, după 50 de ani în serviciul sistemului Naţiunilor Unite, eu percep cea mai mare
urgenţă şi necesitate absolută pentru guvernarea adecvată a Pămîntului…nu există nici o umbră
de îndoială asupra faptului că actualele sisteme politice şi economice – asta dacă acestea pot fi
numite sisteme – nu mai sînt adecvate şi vor conduce la sfîrşitul evoluţiei vieţii pe această planetă.
Prin urmare noi trebuie în mod urgent şi absolut să căutăm noi modalităţi. Cu cît pierdem mai puţin
timp cu atît mai puţine specii şi mai puţină natură va fi distrusă.
Din moment ce Naţiunile Unite este unica organizaţie mondială universală care este disponibilă în
prezent, din moment ce deţine 50 de ani de experienţă valoroasă şi multe succese, din moment ce a
pavat drumul către guvernarea corespunzătoare a pămîntului, în loc să fie pusă în defensivă sub
atacuri şi critici nejustificate, reducerea resurselor şi neplata contribuţiilor obligatorii, guvernele
lumii ar trebui cu onestitate să se întrebe dacă o cale mai bună nu ar fi o a doua generaţie a
Naţiunilor Unite, modernizată printr-un adevărat salt în timp într-o organizaţie cu adevărat adecvată
conservării pămîntului, bunăstării umane şi asigurării justiţiei necesare planetei noastre.
Abordarea continetală rămîne o cale importantă către o uniune mondială. Cineva ar putea concepe
cinci uniuni continentale: Uniunea Europeană, una Americană, una Africană, una Asiatică şi una
Australiană. O uniune mondială ar putea fi construită ca o super structură şi apoi instrumente
politice economice şi de mediu pentru a atinge aceste obiective”
Din – Carta Pămîntului în acţiune
Spre deosebire de Agenda 21 care este un text de lege clar, Carta Pămîntului trasează principiile pe
care legile şi reglementările vor trebui să le promoveze şi să le aplice în mod forţat. Carta „a fost
elaborată în coordonare cu un tratat de lege care a fost proiectat pentru a oferi un cadru legal integrat
pentru toate legile privitoare la dezvoltarea mediului şi politică.” Acest tratat legal este numit
Convenţia Internaţionala privind mediul şi dezvoltarea şi este pregătit de către Comisia privind Legea
Mediului la Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN), o agenţie gigant care
supervizează peste 700 de agenţii guvernamentale din întreaga lume. În mod interesant Maurice
Strong (ocupat om!) este în consiliul de administraţie al IUCN.
Din nou, spre deosebire de Agenda 21, Carta Pămîntului nu este impusă de sus comunităţilor locale.
Naţiunile Unite promovează în linişte o mişcare de masă în care oamenii aderă de bună voie la
principiile Cartei. Ei consideră că acest angajament personal va fi necesar pentru a aduce
transformarea societăţii cerută de Carta. instrumentul principal utilizat pentru a pătrunde societate cu
conştientizarea şi acceptarea principiilor Cartei este Iniţiativa Cartei Pămîntului. Acesta este un alt
„copil” al minţilor lui Strong şi Gorbaciov.
În concordanţă cu propria lor descriere „Iniţiativa Cartei Pămîntului este numele colectiv pentru o
extraordinar de diversificată reţea globală de oameni, organizaţii şi instituţii care participă la
promovarea Cartei Pămîntului şi la implementarea principiilor sale în practică. Iniţiativa este bazată
în mare parte pe efortul voluntar al societăţii civile, dar printre participanţi se numără şi instituţii
internaţionale de renume, guverne naţionale, asociaţii universitare, ONG-uri, oraşe, grupuri
religioase şi mulţi bine-cunoscuţi lideri în domeniul dezvoltării sustenabile.”
Iniţiativa Cartei Pămîntului este localizată în şi condusă de Universitatea Păcii a naţiunilor Unite.
Consiliul de conducere al acestei universităţi conţine nişte nume foarte interesante. Mulţi dintre
academicienii săi de vîrf fac parte din Clubul Romei. De fapt infamul Maurice Strong este
preşedintele universităţii iar rectorul acesteia, Martin Lees este secretarul general al Clublui Romei.
Fondatorul şi totodată cancelarul actual al Universităţii este Robert Muller, fost asistent-secretar al
Naţiunilor Unite, şi este clasat ca oficial de rangul 2. Cer imperios cititorului să cerceteze viziunea
domnului Muller asupra lumii aşa cum este aceasta subliniată pe website-urile sale
http://www.robertmuller.org/ şi http://www.goodmorningworld.com/ . Iată cîteva fragmente pentru a
vă deschide apetitul:
„Încetul cu încetul o carte de rugăciuni planetară este
astfel compusă de către o umanitate din ce în ce
mai unită aflată în căutarea unicităţii sale. Din nou,
dar de această dată la scară universală, umanitatea
caută nu mai puţin decît reuniunea sa cu „divinitatea”
propria sa transcendeţă în forme superioare de viaţă.
Hinduşii numesc pămîntul nostru Brahma sau Dumnezeu,
deoarece ei nu văd nici o diferenţă între pămîntul nostru şi divinitate.
Acest adevăr simplu al antichităţii răsare din nou încet deasupra
umanităţii, aşa cum noi sîntem pe cale să intrăm în era cosmică
şi să devenim ceea ce am fost sortiţi dintodeaună să fim:
planeta Lui Dumnezeu.”
– Robert Muller,
fost asistent-secretar General al ONU
şi cancelar al Universităţii pentru Pace a ONU
„Ce planetă incredibilă va fi aceasta în univers
cînd vom fi o singură familie umană care trăieşte
întru justiţie, dragoste şi armonie cu pămîntul nostru divin,
cu noi înşine şi cu cerurile”
– Robert Muller,
fost asistent-secretar general al ONU
Ca o insultă finală şi probabil pentru a face clară adevărata intenţie a agendei lor, copia originală a
Cartei Pămîntului a fost plasată într-o Arcă a Speranţei special construită. Amplasate în interiorul
arcei, împreună cu carta Pămîntului, erau diferite obiecte numite „cărţile Temenos” şi „Măştile
Temenos ale Pămîntului” . „Temenos” este un concept adoptat de Carl Young şi denotă un cerc magic,
un spaţiu sacru unde reguli şi energii speciale se aplică. Unele din cărţile Temenos au fost create de
către copii care le-au umplut cu afirmaţii vizuale pentru Mama-Pămînt. Modelate cu „elementele
pămîntului”, măştile Temenos ale pămîntului au fost de asemenea purtate şi create de copii. exteriorul
Arcei este acoperit cu imagini reprezentînd spiritele native ale pămîntului, focului, aerului şi apei.
Dacă doriţi puteţi citi mai mult aici. Această Arcă formează o parte majoră a „Programului de
Mobilizare Carta Pămîntului” şi vizitează anual sute de şcoli şi universităţi din întreaga lume.
Carta Pămîntului subliniază că omul este propriul său salvator. Prin salvarea Mamei Pămînt vom
reveni din nou într-o idilică Grădină a Edenului şi ne vom răscumpăra sufletele noastre pătate. Dar în
loc să venereze adevăratul Creator, Agenda Verde Globală caută să ne arunce cu capul înainte într-o
nouă religie mondială a venerării Pămîntului. Ei aşteaptă doar criza necesară după care ei presupun că
omenirea îşi va vinde sufletele pentru lumea pe care o promite Carta Pămîntului.
„Nu face mediului înconjurător al altora ceea ce
nu vrei să fie făcut mediului înconjurător al tău.
Speranţa mea este că această Cartă va fi un fel
de Cele Zece Porunci, un fel de Predica de pe Munte
care asigură un ghid pentru comportamentul uman făţă
de mediul înconjurător, in secolul care va urma”
– Mihail Gorbaciov
Iata si un fragment din articolul http://www.green-agenda.com/gaians.html:
Dacă citeşti Agenda 21 şi Carta Pămîntului vei fi şocat. Dr. Muller a fondat Universitatea Pacii a ONU
pe un munte în Costa Rica. De ce a aleas această locaţie? Din cauza următoarei profeţii antice:
„Profeţia lui Rasur – Într-o zi, cu mult timp în urmă, în satul Quisar, dintr-o dată toţi copiii au dispărut
sub pămînt. Părinţii nu au putut înţelege ceea ce se întimpla şi au devenit extrem de îngrijoraţi.
Răzbătînd cu greu din pămîntul de dedesubt ei au auzit rîsete şi cîntece şi şi-au dat seama că sînt în
siguranţă copiii. Copiii au început să se mişte şi părinţii i-au urmărit după voci pînă cînd au fost opriţi
de o forţă magnetică puternică la baza muntelul Rasur. Pămîntul s-a deschis dintr-o dată şi copiii,
împreună cu o fiinţă de lumină, Rasur (zeul copiilor indigeni), au apărut în faţa părinţilor surprinşi.
Rasur a vorbit apoi copiilor, fără să se uite nici măcar o dată la părinţi şi le-a spus:
„Dragi copii, Marele Spirit este în orice animal, în orice pasăre, fluture, insecta, frunză sau fir de iarbă
pe care îl vedeţi. Marele Spirit este de asemenea în voi, copiii creatorului. Vă rog aveţi grijă de
minunata natură creată de Dumnezeu şi într-o zi, din acest munte veţi vedea naşterea unei civilizaţii a
păcii care se va răspîndi în întreaga lume.”
Hinduşii numesc pămîntul nostru Brahma. sau Dumnezeu, deoarece ei au dreptate cînd nu văd nici o
diferenţă între pămînt şi divinitate. Acest simplu adevăr antic încet răsare asupra umanităţii, în timp ce
noi ne pregătim să intrăm în era cosmică şi să devenim ceea ce am fost dintodeauna sortiţi să fim:
planeta lui Dumnezeu” – Robert Muller, cancelar al Universităţii pentru Pace a ONU
„Ce planetă incredibilă în univers va fi aceasta cînd noi toţi vom fi o singură familie umană care
trăieşte întru justiţie, pace, dragoste şi armonie cu pămîntul nostru divin, cu noi înşine şi cu cerurile” –
Robert Muller, fost asistent-secretar general al ONU
Deci, Dr. Muller care a fost mîna dreaptă a trei secretari generali consecutivi ai ONU şi a fost
responsabil pentru formularea a multe din politicile şi programele ONU crede în mod clar că Pămîntul
este divin. Într-unul din site-urile sale descrie conversaţii între el şi Dumnezeu şi între el şi Pămînt (în
jumătatea a doua a paginii). Are un număr de websiteuri care sînt foarte interesante de citit şi
demonstrează în mod clar legătura dintre GAIA, încălziea globală şi guvernul mondial.
In concluzie:
Pentru ce aceasta fantastica pregatire a GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE?
Pentru ca astfel se pregateste terenul pentru ANTIHRIST.
Puneti va rog acum aceasta uriasa piesa de puzzle alaturi de o alta la fel de uriasa: angrenajul cip –
eGuvernare – internetul obiectelor – eliminarea banilor cash. Cum arata tabloul?
Vor intelege macar acum mai multe cei ce-i ataca furibund pe cei ce se opun cipului si se tot straduie
sa avertizeze despre legatura dintre ecumenism, cip, GUVERN MONDIAL, masonerie, NOUA
ORDINE MONDIALA, new age, ANTIHRIST?
Probabil intrusii cu misiune nu, dar macar celorlalti li vor aprinde oarece beculete in minte.