Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alegerea Partenerului-Sebastian Godeanu PDF
Alegerea Partenerului-Sebastian Godeanu PDF
Bucureşti,
2011
1
CUPRINS
Introducere 3
REPERE TEORETICE 5
Prezentare succintă a reperelor teoretice cuprinse în prima parte a tezei de doctorat
METODOLOGIA CERCETĂRII 14
Obiective 14
Ipoteze 15
Structura lotului de subiecţi 15
Metode şi instrumente 18
Designul cercetării 32
Bibliografie 99
2
Introducere
Care sunt mizele unei relaţii parteneriale şi care sunt mecanismele care participă
la intenţia de a alege un partener şi nu altul?, Care este originea unei relaţii de cuplu...
cum se formează ea? Sunt în egală măsură întrebări la care vrem să găsim răspunsul în
baza argumentării teoretice şi practice de care dispunem.
În acest scop analiza unei alegeri parteneriale este un proces complex, care ne conduce
spre argumentarea generală potrivit căreia, fiecare individ alege în funcţie motivaţiile
conştiente pe care le şi argumentează, dar de cele mai multe ori descoperim în cadrul
unei explorări şi intervenţii psihoterapeutice transgeneraţionale, motive ce ţin de
dinamica inconştientă a alegeri.
3
Cercetările clasice s-au centrat pe explorarea motivaţiei conştiente, astfel conturându-se
câteva teorii care explică filtrele alegerii partenerilor. Potrivit teoriilor clasice, alegerea
partenerului devine un proces de „filtrare” (Davies, Kearckoff apud Mitrofan, Ciupercă,
2004, 2009).
În cuprinsul acestei teze ne propunem să explorăm motivaţiile conştiente şi
inconştiente implicate în procesul alegerii partenerului. Astfel, presupunem că în procesul
alegerii parteneriale sunt implicate pe lângă mecanisme conştiente, ce ţin de istoria
familială a fiecărui partener din cuplu (mituri, mitologiile familiale şi comunitare,
respectiv memoria familială), alegerea partenerului implică luarea în considerare a unor
mecanisme şi fenomene ce aparţin inconştientului familial (secrete familiale, fenomenele
de „criptă” şi „fantomă”). Atât mecanismele conştiente cât şi cele inonştiente sunt
transmise transgeneraţional şi de cele mai multe ori se cristalizeală în scenariile
transgeneraţionale, care sunt rezultatul funcţionării unei dinamici specifice fiecărui
partener de cuplu.
Lucrarea este structurată în două părţi, prima parte reprezintă partea teoretică
formată din nouă capitole, iar partea a doua cuprinde cercetarea şi prezentarea studiilor
de caz.
4
REPERE TEORETICE
5
Nivelul 4: analiza interacţiunii dintre individ şi membrii familiei de origine
(analiza dinamicii intrafamiliale);
Nivelul 5: analiza consonanţelor şi a mecanismelor de patologie familial
psihogenealogică, precum şi a modalităţilor de vindecare.
6
II. Procesul în psihogenealogie – analiza transgeneraţională
7
Loialitate familială. Conceptul de „loialitate familială” reprezintă un concept-
cheie în cadrul gândirii lui Ivan Böszörményi-Nagy. Nagy introduce acest concept
pentru a defini un tip specific de etică a relaţiilor transgeneraţionale care asigură o
unitate grupului în baza respectării unor reguli. Conceptul psihanalitic de
loialitate familială invizibilă se referă la identificarea inconştientă cu un membru
al familiei adesea decedat în mod tragic sau dispărut (apud Schützenberger,
1993).
Mit familial. Potrivit autorilor Ferreira şi J. Bying Hall, „mitul reprezintă un
discurs unitar care acordă tuturor membrilor familiei roluri rigide ce pot fi
înţelese ca echivalente, la nivel sistemic, cu mecanismele de apărare la nivel
individual. Sunt numeroase şi diferite, specifice pentru fiecare familie” (apud
Fustier, Aubertel, 1999).
Moştenire transgeneraţională. „Expresia moştenire transgeneraţională trimite
la luarea în considerare a mecanismelor de transmisie a inconştientului familial”
(Mitrofan (coord), Godeanu, Godeanu, 2009, p.165) Moştenirea
transgeneraţională se constituie din elemente neprelucrate şi neelaborate,
transmise în cadrul unei istorii lacunare este marcată de trăiri traumatice, de
INTERZIS şi de NESPUS, aşa cum susţine Evelyn Granjon.
8
intermediul căruia sunt transmise în cadrul unei familii diverse obiecte, fantasme,
poveşti, mituri familiale integrabile, cu rol de a menţine continuitatea legăturilor
familiale” (Mitrofan (coord), Godeanu, Godeanu, 2009, p.257).
.
Transmisie psihică transgeneraţională. „Mecanism de transmisie a
inconştientului familial, a legăturilor familiale prin care sunt vizate în special
nespusul, secretele,fantomele psihice şi alte obiecte psihice ireprezentabile de
către subiect, conţinuturi ce aparţin umbrei familiale” (Ciccone, 1999, p.37).
Negarea familială.
Conceptul de negare familială derivă din analiza alegerilor maritale efectuată de Leopold
Szondi. El formulează o teorie a obiectului ales în funcţie de „balastul genetic”.
Partenerii unui cuplu, chiar dacă par diferiţi, sunt atraşi unii de alţii în virtutea unei
9
identităţi unice (Hughes, 2004). Cum susţine şi Richard Hughes în lucrarea „Return of
the ancestors”, noţiunea szondiană de „balast genetic familial” reprezintă un insight
fundamental. Argumentaţia predominant genetică în favoarea inconştientului familial, i-
au făcut pe unii autori să ignore punctul de vedere al lui Szondi, dar noi îl considerăm
fundamental în cadrul perspectivei psihogenealogice (transgeneraţionale) de analiză a
fenomenelor intrafamiliale.
Proiecţia familială
Bazându-se pe analiza destinului Leopold Szondi face referire în lucrarea sa menţionată
într-un paragraf anterior, la un tip de proiecţie a formelor interne în lumea externă, forme
care sunt prezervate în inconştientului familial din generaţie în generaţie, în cadrul
aceleiaşi familii. Proiecţia familială se manifestă prin căutarea inconştientă a
persoanelor relaţionate cu aceşti antecesori, prin găsirea şi alegerea unor persoane
definitorii în dragoste, prietenie, profesie. Acest tip de alegere se referă la transferul
tendinţelor ereditare la descendent (Hughes, 2004).
„Criptă” şi „Fantomă”
Concept introdus de Nicolas Abraham şi Maria Torok, „cripta psihică” presupune
antrenarea unor fantasme de încorporare, care reprezintă o magie ocultă pentru
recuperarea „obiectului plăcere” pierdut şi interzis, instalându-l în interiorul Sinelui, ca o
compensare pentru plăcerea pierdută şi lipsa introiecţiei.
Conceptul de „criptă psihică” este corelat cu termenul de „fantomă psihică”, concepte
descrise de Nicolas Abraham şi Maria Torok, psihanalişti freudieni de origine ungară, în
eseurile ce compun volumul L’écorce et le noyau. Printre descoperirile lor clinice se mai
numără şi secretele familiale, corelate cu ceea ce ei numesc „maladia doliului”. Aceste
fenomene, identificate în activitatea lor clinică, au fost abordate în legătură cu trauma şi
efectul produs de traumă asupra dezvoltării psihice a individului şi menţinerea efectului
de-a lungul generaţiilor.
Conceptul de „fantomă psihică”, introdus de psihanaliştii Nicolas Abraham şi Maria
Torok, reprezintă o formaţiune a inconştientului care nu a fost niciodată conştientă şi care
se transmite din inconştientul părintelui în inconştientul copilului.
10
Loialitatea familială şi loialitate în cuplu.
Conceptul de loialitate familială este un concept-cheie în gândirea lui Ivan Böszörményi-
Nagy şi se referă la un tip specific de etică a relaţiilor transgeneraţionale, care asigură o
unitate grupului, în baza respectării unor reguli. Ivan Böszörményi-Nagy porneşte de la
ideea că există o etică a relaţiilor transgeneraţionale. Încălcarea acestei etici determină
dezechilibre transmise peste multe generaţii. Unitatea unui grup depinde de loialitatea
membrilor lui. Lipsa de loialitate a unuia dintre membri grupului generează un
dezechilibru, pe care Böszörményi-Nagy îl traduce prin injustiţie. În familie această
injustiţie se manifestă prin răzbunare, fugă, boli şi accidente. Böszörményi-Nagy şi G.
Spark, în cartea lor de referinţă, Invisible loyalties, au pus în evidenţă reguli de
funcţionare familială bazate pe aşteptări reciproce. Există nişte datorii pe care fiecare
membru al familiei le are faţă de grupul familial. În virtutea acestor datorii există şi o
„contabilitate familială”, cum o numeşte Böszörményi-Nagy (Schützenberger, 1993).
Aşadar, când vorbim despre loialitate familială, vorbim şi despre datoriile pe care unul
sau mai mulţi membrii ai unei familii le datorează înaintaşilor lor. Conceptul psihanalitic
de loialitate familială invizibilă se referă la identificarea inconştientă cu un membru al
familiei, adesea decedat în mod tragic sau dispărut (apud Schützenberger, 1993). Se pot
observa în multe familii cum după dispariţia unui partener, cel rămas se poate îmbolnăvi
sau poate muri de acceaşi boală, în baza loialităţii familiale invizibile de care menţiona
Schützenberger.
Loialitatea în cuplu reprezintă un aspect foarte important al dinamicii acestuia,
asigurând o unitate a celor doi parteneri şi a familiei din care aceştia provin, ceea ce o
defineşte ca grup – respectarea unor reguli.
Repetiţia
În psihanaliză fenomenul repetiţiei este văzut ca fiind un fenomen fundamental, esenţiale,
existenţei umane. Prin mecanismul repetiţiei individul va concretiza reprezentarea fixată
în psihismul său, de câte ori are ocazia. Psihanalistul A. Barbault îl citează într-una din
cărţile sale pe dr. Allendy: „Odată imprimată în inconştient, imaginea-destin tinde să se
realizeze; ea devine o entitate vie care orientează individul, organizându-i viaţa conform
unui plan de o subtilitate greu de conceput” (Barbault, 1961, p.141).
11
Albert Ciccone (1999) scrie despre repetiţie şi transmisia eşecului de la părinţi la
copii. El îşi pune problema modului în care se repetă aceeaşi lipsă şi aceeaşi problemă de
la părinţi la copii. Se referă la repetiţia transgeneraţională a atitudinilor parentale, a
toxicomaniei, a eşecului. Freud dezvoltă ideea conform căreia repetiţia apare în lipsa
amintirii. Atunci când o persoană nu are nicio amintire în legătură cu un anumit
eveniment sau persoană, se întâmplă repetiţia. Cum spune Ciccone, repetiţia este o
modalitate de a-şi aminti. Tot Freud concepe repetiţia ca pe o fixaţie la momentul
traumatismului. Compulsia la repetiţie caută etern reîntoarcerea la starea iniţială
(Ciccone, 1999).
Există diferite tipuri de repetiţii; de pildă, prin identificarea cu un anumit înaintaş îi
putem prelua schemele repetitive de comportament, întreţinând astfel disfuncţionalitatea
la nivel familial transgeneraţional.
Alianţe inconştiente
Expresia „alianţe inconştiente” este introdusă de psihanalistul René Kaës pentru a ilustra
„diverse tipuri de raporturi care se stabilesc între membrii unui grup, alianţele incoştiente
care se referă la acordurile inconştiente în interiorul grupului vizând menţinerea
legăturilor de grup” (René Kaës 1994, p.56).
Contractul narcisic
Concept introdus de psihanalista Piera Aulagnier (1975) prin intermediul căruia autoarea
explică acest tip de contract în relaţia mamă – copil. Iubirea părinţilor nu e altceva decât
propriul lor narcisism, care renaşte şi care, în pofida metamorfozei în iubire de obiect, nu
se modifică în ceea ce priveşte natura sa originară.
Pactul de negare
„Pactul de negare” reprezintă un tip de alianţă inconştientă de care amintea psihanalistul
René Kaës, alianţă ce priveşte negarea anumitor fapte sau afecte care se instalează la baza
relaţiilor, între anumiţi membrii ai familiei (Kaës, 1999 apud Eiguer, 2006).
12
V. Mitul, mitologii familiale şi mitologii comunitare
Fiind opus lui logos, mythos „a fost definit prin ceea ce efortul explicativ uneşte într-un
dublu raport de opoziţie faţă de real: pe de o parte, mitul este ficţiune – pe de alta, din
perspectiva raţională, mitul este absurd” (Vernant, 1981, apud Coman, 2003). Potrivit
acestui fapt, secole de-a rândul abordarea mitului a fost pusă sub semnul ridicolului, al
scandalului, fiind categorisit ca având un caracter eronat, iar expresiile care i-au fost
atribuite ca sinonime au fost: „boală a limbajului”, „explicaţie eronată”, expresie a „gândirii
primitive”, „pre-logice”, „sălbatice”, „inconştiente”, a „arhetipurilor umanităţii” etc., un
instrument de coeziune socială sau „spaţiu” de conştientizare a imaginii unei societăţi
despre ea însăşi (Coman, 1992). Existenţa unor mituri în familie are rolul de a prezerva
istoria legăturilor dintre membrii acesteia, fiecare familie având un mit definitoriu. În
cadrul abordării inter- şi transgeneraţionale a familiei ne referim în cele ce urmează la
mitul familial şi la modul în care a fost el conturat conceptual în literatura din domeniu.
Mitul generează reguli de funcţionare, adică convingeri privind rolul pe care fiecare
trebuie să şi-l asume în familie, care ne dă indicaţii asupra mitului, el însuşi nefiind decât
involuntar dezvăluit” (Hall, 1980, apud Neuburger, 2006). Mitul familial conferă dreptul
la existenţă, la istorie proprie filonului transfamilial.
Mitologiile familiale se referă la toate miturile legate de căsătorie, de alegerea
unui partener, de tipul de bărbat sau tipul de femeie aleasă, de sexualitate şi manifestarea
ei, de naşterea copiilor sau de alegerea unei profesii sau a unui partener (Godeanu
(Stoica), 2008). În practică ceea ce numim mitologiile familiale se referă la poveştile
transmise intergeneraţional în fiecare familie, poveşti despre de „a fi femeie”, „ a fi
bărbat”, despre „parteneriat/căsătorie”, „sexualitate”, poveşti care generează „fenomenul
interferenţei nevoilor”.
13
METODOLOGIA CERCETĂRII
OBIECTIVE:
OBIECTIVUL PRINCIPAL
OBIECTIVELE CERCETĂRII
1. Identificarea, explorarea şi evaluarea modalităţilor prin care se realizează
alegerile parteneriale;
2. Explorarea şi identificarea mitologiilor familiale şi comunitare referitoare la:
masculinitate, feminitate, sexualitate, căsătorie (parteneriat erotic);
3. Surprinderea tipurilor de modele de rol-sex care se transmit
transgeneraţional;
4. Identificarea modului în care mitologiile familiale şi comunitare influenţează
aşteptările, nevoile, dorinţele şi comportamentele asociate alegerii
parteneriale;
5. Implementarea unui modul de consiliere şi intervenţie terapeutică centrat pe
conştientizarea relaţiilor şi scenariilor transgeneraţionale, ca modalitate de
reechilibrare emoţională a dinamicii de cuplu;
6. Elaborarea şi pretestarea unui instrument metodologic de evaluare şi
intrevenţie experienţială transgeneraţională a dinamicii alegerii parteneriale;
7. Configurarea unor tipologii transgeneraţionale ale relaţiei de cuplu.
14
IPOTEZE PRINCIPALE
IPOTEZE SECUNDARE
15
a Unificării. Criteriile după care am selectat cei 120 de subiecţi se referă la
următoarele aspecte:
- existenţa unor mituri specifice referitoare la „feminitate”, „masculinitate”,
„parteneriat/căsătorie”, „sexualitate” în familiile subiecţilor asistaţi;
- prezenţa fenomenlui „criptă” şi „fantomă”, în dinamica antecesori-
descendenţi cu implicaţii în alegerea partenerială;
16
al treilea lot a fost alcătuit din subiecţi care s-au declarat satisfăcuţi în
relaţia de cuplu;
în cadrul fiecărui lot de cercetare am luat în considerare, prin inludere şi subiecţii
proveniţi din asistarea cuplurilor care s-au prezentat la psihoterapia de cuplu din
cabinet.
Sub aspectul variabilei sex, loturile de subiecţi au fost alcătuite şi distribuite
fiecare astfel:
Bărbaţi: N = 55
- din care 20 care au declarat dificultăţi şi disfuncţii în relaţia partenerială;
- 8 au declarat dificultăţi în a iniţia o relaţie partenerială;
- 10 s-au declarat satisfăcuţi în relaţia de cuplu;
- 8 au declarat dificultăţi în privinţa menţinerii parteneriatului;
- 9 au declarat întreruperi ale relaţiei şi intrarea în alte relaţii erotice.
Femei: N = 65
- din care 30 care au declarat dificultăţi şi disfuncţii în relaţia partenerială;
- 5 au declarat dificultăţi în a iniţia o relaţie partenerială;
- 13 s-au declarat satisfăcuţi în relaţia de cuplu;
- 10 au declarat dificultăţi în privinţa menţinerii parteneriatului;
- 7 au declarat întreruperi ale relaţiei şi intrarea în alte relaţii erotice.
Subiecţii provin atât din mediul urban cât şi din mediul rural, iar la începutul
modulelor de comunicare s-a cerut acordul privin furnizarea unor date cu caracter
personal.
17
METODE ŞI INSTRUMENTE
Metoda de cercetare
18
integrativă, unificatoare, pe care am validat-o deja prin rezultatele publicate sau
comunicate şi pe care o retestăm sau optimizăm continuu.
Astfel, demersul şi viziunea metodologică în care lucrăm urmăreşte atent sensul şi
semnificaţia comportamentelor şi fenomenelor observate într-o manieră interconectivă şi
corespondentă pe multiplele paliere sincronizate vs. desincronizate de analiză
(intrapsihic, intrafamilial, interfamilial şi transgeneraţional). Este util, de asemenea,
să se înţeleagă şi faptul că ne-am racordat continuu la cercetările calitative ale autorilor
francezi în special, care ne-au furnizat repere şi interferenţe conceptuale profitabile
pentru propriile noastre teoretizări, stimulându-ne în efortul de a reelabora, adapta şi
dezvolta unele metodologii noi de intervenţie în câmpul psihogenealogiei, de orientare
umanist-experienţială (Mitrofan, Godeanu, Godeanu, 2010).
Cuplul reparator.
Reprezintă cuplul în care dinamica relaţiei se desfăşoară în baza unui
scenariu transgeneraţional reparator ca efect al loialităţii familiale.
Cuplul conţinător.
Reprezintă cuplul care funcţionează pe baza capacităţii, fiecăruia dintre
parteneri, de conţinere reciprocă, expresie a disponibilităţii de a
funcţiona în parteneriat erotic. Este vorba aici de o capacitate naturală de
19
resemnificare a situaţiilor traumatice specifice istoriei familile a celor doi
parteneri. În acest mod ei reuşesc să evolueze în raport cu modelele vieţii
de cuplu a antecesorilor, construindu-şi o relaţie de cuplu în mod
autentic. Acest tip de cuplu funcţionează în manieră terapeutică
sporindu-şi capacitatea de cunoaştere şi intercunoaştere. Relaţia de cuplu
devine astfel o relaţie matură care se desfăşoară la un nivel profund al
trărilor emoţional-afective, partenerii de cuplu alternând în acest fel
între a fi atât conţinuţi cât şi conţinători.
Cuplul confuzional-criptofor.
Presupune prezenţa unui obiect de tip „fantomă” în dinamica relaţiei.
Acest obiect de tip „fantomă” poate fi un antecesor sau un fost partener
erotic.
Cuplul fantasmatic-imaginar.
Ceea ce este tipic pentru această tipologie este tocmai incapacitatea de
angajare într-o relaţie partenerială şi trăirea relaţiei la nivel fantasmatic.
Relaţiile la distanţă reprezintă un exemplu pentru acest tip de cuplu.
Această tipologie este asociată în acest caz cu fenomenul confuziei
identitare şi cu neconfirmarea în identitatea de rol-sex.
Cuplul utilitar.
Reprezintă cuplul în care partenerii folosesc relaţia în care funcţionează
în scopul satisfacerii unor nevoi diferite de cele parteneriale. De exemplu,
20
el foloseşte relaţia de cuplu pentru a se putea opune părinţilor. Ea
foloseşte relaţia de cuplu pentru a-şi satisface nevoia de a avea o imagine
acceptată social.
Grila de explorare a interferenţei mitologiilor familiale şi comunitare cu
nevoile personale.
Reprezintă un instrument experienţial cu ajutorul căruia se realizează
explorarea rolului mitologiilor familiale şi comunitare în dinamica alegerii
parteneriale. În acelaşi timp, acest instrument poate servi ca pretext pentru
intervenţia psihoterapeutică în cuplu.
21
recunoscută de grupul în discuţie). Informaţiile culese trebuie supuse apoi unui proces
de validare internă (Mucchielli, 2002).
În cerectarea calitativă comparaţia constantă dintre teoretizare şi datele
empirice permite adecvarea empirică. Generarea şi verificarea teoretizării au loc
simultan (Glaser, Straus, Mucchielli, 2002).
22
Codificarea
Această primă etapă se referă la o primă analiză a datelor. În cadrul acestei etape
se urmăreşte decuparea, cu ajutorul cuvintelor care vor fi notate pe margine, esenţialul
din ceea ce a fost exprimat în mărturie. Orice analiză calitativă este o consensare de date
continue şi abundente. Respectarea întrutotul a mărturiei oferite ar consta în a reproduce
fără decupaj ori comentariu în teza sau în rapoartele de cercetare. Or, analiza calitativă de
teoretizare rămâne, sub acest unghi, un demers de punere în formă şi de caracterizare a
sensului .
Ne punem astfel problema sub forma întrebărilor de tipul:
„Despre ce este vorba?”;
„Ce avem aici?”;
„Ce este?”.
Categorizarea
Instrumentul important al analistului în acest tip de demers este categoria. O
categorie este un cuvânt sau o expresie care desemnează la un nivel destul de ridicat de
abstractizare un fenomen cultural, social sau psihologic aşa cum este perceput pe baza
unor date. Întrebările-cheie în acest stadiu al analizei, numit categorizare, sunt:
„În faţa cărui fenomen mă aflu?”;
23
proprietăţile, adică să izoleze elementele distinctive care o compun; să-i specifice
condiţiile de existenţă, deci să identifice ceea ce trebuie să fie obligatoriu prezent ca să
existe şi să se manifeste categoriea; să-i identifice diversele forme.
Punerea în relaţie
Această etapă se referă la punerea în relaţie a diverselor categorii. Întrebările
formulate aici sunt:
„Ce am aici are vreo legătură cu ceea ce am acolo?”;
„Prin ce şi cum se realizează această categorie?”.
Integrarea
Se referă la fenomenul principal care apare în centrul teoretizării. Întrebările
utilizate în această etapă sunt:
„ Care este chestiunea principală?”;
„ Sunt în faţa cărui fenomen general?”;
„ În definitiv, care este obiectul studiului meu?”.
Prin intermediul acestei etape putem opera de exemplu asupra titlului cercetării noastre.
De exemplu, la începutul formulării ipotezelor titlul cercetării noastre era „Studiul
motologiilor în cadrul cuplului”. În urma integrării, titlul proiectului de cercetare poate
deveni „Rolul mitologiilor familiale şi comunitare în alegerea partenerială”.
Modelizarea
24
Etapa modelizării se referă la proprietăţile şi consecinţele fenomenului. Acest
lucru se referă la reproducerea cât mai fidel posibil a organizării relaţiilor structurale ce
caracterizează fenomenul principal delimitat la sfârşitul operaţiei de integrare. Întrebările
acestei etape sunt:
„Care sunt proprietăţile fenomenului ?”;
„Care sunt antecedentele fenomenului (ce precedă, accelerează, „cauzează”
fenomenul)?”;
„Care sunt consecinţele fenomenului?”;
„Care sunt procesele în joc la nivelul fenomenului?”.
Teoretizarea
În final, ultima etapă a cercetării se referă la verificarea implicaţiilor teoretice
prin surprinderea complexităţii situaţiilor (Mucchielli, 2002). În urma parcurgerii acestei
etape am extras aspectele relevante privind modalităţile de alegere partenerială, ceea ce a
condus la formularea unor tipologii transgeneraţonale ale cuplurilor asistate. Aceste
tipologii reprezintă totodată noi repere de evaluare, diagnoză şi intervenţie
psihogenealogică asupra relaţiei de cuplu.
25
recunoscute ca patologice. Totodată această metodă este o metodă calitativă de
surprindere a datelor ce serveşte ca un complement al altor informaţii: comportamentul
concret al subiectului, atitudinile sale în timpul întâlnirii terapeutice. Potrivit lui Albert
Ciccone (1998) observaţia clinică se distanţează de concepţiile medicale, deoarece
încearcă să descrie nu numai ceea ce apare, ci şi să regrupeze aceste diferite informaţii
dându-le un sens. Această activitate este însă susţinută de un proiect de respectare a
materialului şi de restituire a sensului ansamblului observaţiei (Ciccone 1998 apud
Pedinielli, 2005).
Abordările numite clinice îşi pun, în primul rând, problema asupra semnificaţiei
şi sensului fenomenelor observate.
Observaţia clinică folosită de noi este centrată pe dimensiunea experienţială a
fiinţei umane. Câmpul observaţiei clinice vizează sociabilitatea, interacţiunile,
interrelaţiile, dar şi interioritatea psihică a subiectului, subiectivitatea sa.
Practica clinică pune în relaţie un subiect în dificultate şi un specialist care acordă
ajutor. R. C. Kohn şi P. Nègre disting două tipuri de observaţie clinică. Este vorba
despre „observaţia clinică structurată” şi „observaţia clinică relaţională” (apud
Ciccone, 1998). Organizarea şi planificarea observaţiei clinice structurate evită
generalizările şi clasificarea faptelor sau a comportamentelor. Ea ţine cont de unicitatea
fiecărui individ şi vizează obiectivarea funcţionării lui.
R. C. Kohn şi P. Nègre susţin că aceste demersuri sunt clinice deoarece ele
tratează studii de caz individuale examinate ca şi cazuri clinice (Ciccone, 1998).
26
În T.Tr.U., cadrul în care ne situăm, vorbim despre interferenţa scenariului
terapeut-client. Terapeutul este conştient de interferenţa experienţei sale de viaţă cu
experienţa clientului. El trebuie să facă simultan şi interconectiv o dublă observaţie, pe de
o parte, observaţia clientului şi, pe de altă parte, observaţia raportată la sine însuşi.
Procesul unificator se bazează pe dezvoltarea simultană a stării de martor, atât la
client, cât şi la terapeut, procesul de conştientizare fiind în avans la terapeut, ceea ce îi
permite ghidajul discret şi declanşarea rezonantă a aceleaşi stări de conştientizare
autointegratoare şi în experienţa prezentă a clientului, care astfel înaintează în propriul lui
ritm în autocunoaştere şi restructurarea modalităţilor Eului de a-şi rescenariza viaţa. Este
un proces dinamic de interconectare meditativă cu valenţe transformatoare („de creştere
împreună”). Procesul fluidizează contactul cu sine, extinde progresiv experienţa
conştientizării şi cunoaşterii de sine, suscitând spontan resursele creatoare. Acestea, bine
canalizate, pot cataliza la rândul lor schimbarea terapeutică.
Observarea mesajelor verbale şi non-verbale, precum şi a conexiunii lor.
Mesajele verbale sunt încărcate de sens la nivel conştient. Discursul non-verbal transmite
mai degrabă un mesaj inconştient.
Observarea la nivel non-verbal vizează atitudinile, reacţiile, maniera de a fi. Aşadar, în
clinică sau în practica de consiliere şi terapie, observarea se centrează pe limbajul verbal,
non-verbal şi pe interacţiuni. De mare utilitate este capacitatea observatorului de a
conecta spontan conţinutul şi aspectul formal al limbajului verbal cu cel al limbajului
corporal expresiv. De ce este nevoie de acest lucru? Pentru a sesiza oportun gradul de
congruenţă, respectiv, incongruenţă al mesajelor afirmate conştient cu mesajele
inconştientului, exprimate în mimică, postură, manifestările corporale şi fiziologice
spontan declanşate, pe parcursul dialogului, sau al manifestărilor spontane ale clientului
în alte contexte şi relaţii (cu membrii familiei, părinţi, soţi, copii sau cu medicul, ori alţi
însoţitori implicaţi). Este una ceea ce comunică verbal clientul şi alta semnificaţia pe care
o transmite de cele mai multe ori, când se află într-o situaţie de impas, blocaj sau de
boală, oricare ar fi aceasta. Aici este sursa celui mai bogat material în semnale
semnificative pentru cunoaşterea reală, obiectivă şi profundă a cazului, ceea ce depăşeşte
valoarea oricărei probe, oricărui test sau mijloc standardizat, oricât de bine susţinut
statistic ar fi el.
27
În clinică şi în suferinţă, unicitatea persoanei impune acordarea evaluării la natura
acestei unicităţi şi diversităţi, pentru care nu putem avea cu adevărat ca ultim mijloc de
înţelegere şi evaluare decât situaţia experienţială şi decriptarea simbolică şi raţională a
celor două modalităţi matriceale de manifestare a fiinţei umane – expresia corporală şi
mesajul verbal.
Omul se comunică şi se modifică pe sine contextual şi relaţional, ceea ce impune
un diagnostic pe măsură. Noi îl numim diagnostic experienţial, iar în cazul analizei
transgeneraţionale se impune cu atât mai mult. Din acest motiv, dramagenograma,
imagogenograma şi artgenograma sunt mijloace tehnice cu valenţă diagnostică şi
terapeutică, adică acoperă simultan necesităţile de evaluare dinamică şi de de provocare a
procesului de transformare „vindecătoare”, curativă (Mitrofan, Godeanu, Godeanu,
2010).
28
autoschimbării este personalizat; el poate fi impulsionat, deblocat, dar nu schimbat din
afară.
29
divinitatea. Verticalizarea este drumul pe care cei doi poli ai Vieţii se întâlnesc şi se
transformă unul în celălalt. Este drumul alchimic al Egoului către Sine şi explozia
creatoare a Sinelui sub forma Egourilor mereu transformabile, mereu perfectibile, tinzând
la reunificare şi integrare. Dar nu există decât teoretic un punct terminus – Sinele. Nimic
nu se opreşte.
Sinele continuă să fiinţeze pe seama integrării Egourilor individuale, transgeneraţionale,
colective, transformatoare şi creatoare la rândul lor, aşa după cum Sinele este un Creator
perpetuu. Egoul respectă în devenirea sa principiul „după chipul şi asemănarea” Sinelui,
conţinându-se, manifestându-se şi exprimându-se la infinit unul pe celălalt.
Cu alte cuvinte, Sinele nu exclude identitatea corporală, ba dimpotrivă, ea este
expresia locusului extins al fiinţării Sinelui, (Casa sau „Matricea”), spaţiul de
manifestare al spiritualităţii fiinţei şi în mare parte chiar produsul ei concretizat,
substanţializat.
Identitatea spirituală include şi se generează succesiv din integrări din ce în ce
mai subtile ale identităţii corporale, identităţii afective şi motivaţionale, a celei cognitive
şi conative, manifestându-se prin comportamentele de rol multifaţetate şi interconectate
pe cele două axe, cea Conştient-Inconştient şi cea a Timpului, care conferă
„personalitate” (Mitrofan, 2004, pp. 41-43).
30
În aplicaţii, cercetare clinică narativă este utilă în contexte terapeutice.
Restaurarea sau dezvoltarea personală prin psihoterapie este considerată a fi nucleul
procesului de vindecare (Epston, White şi Murraz, 1992; Omer şi Alon, 1997; Rotenberg,
1987; Schafer, 1983; Spence, 1986, etc.).
Modelele narative pot fi considerate ca fiind „adevărate măsuri ale lumii” care
sunt potrivite pentru investigarea unor „probleme în viaţa reală”.
Ne alăturăm în acest sens acestor metode de cercetare narativă şi îndrăznim să afirmăm
că abordarea psihogenealogică a cuplului se încadrează în această arie tematică deoarece,
asistarea clienţilor prin intermediul genogramei presupune colectarea informaţiilor cu
caracter personal. Astfel, explorăm împreună lumea interioară a clienţilor noştri, narată
de aceştia, în baza firului istoric al evenimentelor ce o constituie.
În contextul naraţiunii autobiografice, aduce în discuţie legătura dintre naraţiune
şi identitatea personală aflată în sfera realităţii sale interioare. Informaţile obţinute în
urma lucrului cu genograma sunt adevăruri narative ale istoriei de fmilie în sens
transgeneraţional.
În ultimele două decenii conceptul de naraţiune, cât şi cel de poveste a vieţii au
devenit din ce în ce mai proieminente în domeniul ştiinţelor sociale. Treptat, ele şi-au
câştigat un loc privilegiat în teaoria, cercatarea şi plicarea diverselor discipline, dintre
care am aminti psihologia, psihoterapia, sociologia, etc.. Utilizarea materialelor narative
ca modalitate de recoltare a datelor supuse cercetării, poate fi un adaos la inventarul
metodelor de studiu amintite mai ssu, fiind o alternativă preferabilă la nişte instrumente
de cercetare mai degrabă „sterile”.
Utilizarea naraţiunii ca modalitate de recoltare a informaţiilor în domeniul
psihogenealogiei ne oferă posibilitatea colectării unor informaţii unice şi complexe, care
nu pot fi culese prin experimente, chestionare sau alte scale statistice. Din acest punct de
vedere, considerăm că folosirea metodologiei calitative de culegere a informaţiilor cu
catacter autobiografic, aşa cum sunt cele din domeniul psihogenealogiei ne oferă o
imagine cât mai completă şi personală „nealterată de interpretări şi prelucrări statistice”
care să modifice relatările personale (Bickman şi Rog, 1998 apud Lieblich, Tuval-
Mashiach, Zilber, (1998), (2006)).
31
Ţinând seama de complexitatea fenomenelor studiate, în privinţa faptului că
trebuie să luăm în considerare nu numai conduitele şi reprezentările, ci şi contextele
şi mişcările istorice în care acestea se înscriu, abordarea calitativă trebuie să fie
holistă şi globală. O abordare holistă consideră faptele umane drept nişte totalităţi
ce nu pot fi explicate, dacă ne limităm la studierea separată a diferitelor
componente. De aceea, este globală, ataşându-se de ansamblul dimensiunilor ce
caracterizează un fenomen. Astfel, situaţiile studiate nu se pot descompune în
variabile dependente şi independente, unite prin legături de cauzalitate lineară.
Tehnicile calitative pot fi aplicate diferitelor aspecte ale realtăţii sociale,
culturale şi psihologice: viaţa unui grup, reacţiile indivizilor, la un eveniment, situaţii de
interacţiune individuală şi grupală, reprezentări, experienţa trăită în viaţa cotidiană
(Jodelet apud Moscovici, 2007).
DESIGNUL CERCETĂRII
32
3. Explorarea mitologiilor legate de sexualitate;
4. Cunoaşterea modului în care mitologiile familiale şi comunitare
interferează cu nevoile, expectanţele de rol şi dorinţe în dinamica relaţiei de
cuplu;
5. Conturarea unor repere de diagnoză a alegerii parteneriale şi dinamicii
relaţiei de cuplu cu posibilitatea relevării mecanismelor disfuncţionale şi a
blocajelor, ca efect al tramsmisiei psihice transgeneraţionale.
33
Valenţele aplicative ale acestei modalităţi de explorare, evaluare şi diagnoză
experienţială, psihogenealogică a alegerii parteneriale vizează:
Construcţia instrumentului
34
Conceperea unui instrumentul metodologic de de evaluare şi intrevenţie
experienţială transgeneraţională, include conform metodologiei calitative de cercetare,
înscrisă în ansamblul cercetărilor narative.
Pentru asistarea clienţilor din perspectivă transgeneraţională, am conceput un
instrument metodologic de evaluare şi intrevenţie experienţială transgeneraţională, - o
grilă prin care ne propunem să surprindem diverse tipuri de mituri (poveşti) şi
mitologii, secrete, referitoare la feminitate, masculinitate, sexualitate, parteneriat
(căsătorie), ilustrând astfel, modalităţile în care se manifestă transmisia psihică
intergeneraţională în cadrul familial şi personal. De asemenea ne propunem să evidenţiem
pattern-urile transgeneraţionale implicate în alegerea partenerială.
Evaluarea cuplului (parteneriatului erotic) presupune luarea în considerare a unor
date privind reţeaua extinsă de familie a partenerilor, interacţiunile observabile „aici şi
acum” precum şi „faptele existenţiale” din cadrul istoriei familiale.
35
Categoriile de conţinut sunt teme sau perspective care traversează subtextul selectat,
oferind un mijloc de clasificare a elementelor sale. Ele sunt definite prin raportarea lor la
diverse teorii.
În practică procedura de extragere a categoriilor de conţinut se realizează astfel: lectura
atentă, sugerarea categoriilor, împărţirea subtextului pe categorii, generarea ideilor în
vederea obţinerii unor categorii suplimentare sau rafinării celor deja existente. Ulterior
definirii categoriilor de conţinut, acestea sunt supuse analizei formale de conţinut.
Categorii de conţinut:
Dimensiuni:
masculinitate;
feminitate;
sexualitate;
parteneriat/căsătorie.
36
Am considerat importantă îmbogăţirea categoriilor de conţinut introducând categoria
referitoare la secret, aşa cum le-a definit Serge Tisseron secrete de familie:
37
care poate fi gândit, dar nu poate
fi rostit şi secrete legate de un
eveniment negândit şi nerostit;
secretele legate de relaţiile erotic-
afective;
secrete legate de o persoană din
familie;
Dimensiuni Dimensiuni
masculinitate masculinitate
feminitate feminitate
sexualitate sexualitate
parteneriat parteneriat
38
interferă mitologiile familiale şi comunitare cu nevoile, aşteprăile şi dorinţele subiecţilor
în relaţia lor de cuplu. În acord cu cele exprimate mai sus, grila este constituită din patru
cadrane referitoare la cele patru dimensiuni: masculinitate, feminitate, sexualitate şi
parteneriat, fiecare cuprinzând categoriile de conţinut specifice planurilor de intervenţie,
respectiv, planul intergeneraţional şi planul transgeneraţional.
Prima etapă este desenarea a patru cadrane distincte conform celor patru
dimensiuni de analiză : feminitate, masculinitate, sexualitate,
parteneriat/căsătorie;
A doua etapă este aceea a umplerii celor patru subcadrane după cum urmează : în
primul subcadran (stânga sus), se vor trece miturile, poveştile sau evenimente
referitoare la (prima dimensiune- feminitate) ; apoi în al doilea subcadran (stânga
jos) se vor trece nevoile familiale legate de dimensiunea la care ne referin.
Întrebările care se folosesc aici sunt similare reperului 2 din construcţia genogramei
privind descrierea persoanelor semnificative din genograma familială şi anume în acest
caz putem colecta informaţiile pentru acest subcadram prin întrebări precum : „ce se
spunea în familia dvs. despre „ a fi femeie“ ? „ Cu ce este (era) asociată feminitatea în
familia dvs. “ ? „Pentru ce erau valorizate femeile, dar devalorizate“ ?
Astfel, obţinem date calitative cu privire dinamica transmisiei psihice intergeneraţionale
– respectiv, planul intergeneraţional).
După completarea planului intregeneraţional se va trece la planul transgeneraţional
reprezentat de:
Etapa a treia (cadranul din dreapta sus) unde vom completa secrete de familie
(care sunt de două tipuri) :
39
1. lucruri, persoane, situaţii sau chiar secrete despre care nu se vorbeşte în
afara familiei, ceea ce nu trebuie să ştie ceilalţi ;
Întrebările pe care le folosim aici sunt : „Există lucruri pe care cei din familia ta
evită să le discute în afara familiei, lucruri pe care nu trebuie să le afle alţii“, „Există
evenimente, lucruri sau persoane despre care se evită a fi discutate în familie ?“ ; şi
A patra etapă (cea a completării cadranului din dreapta jos) este o etapă
constatativă-generativă, a surprinderii modului în care interferă nevoile familiale
cu nevoile personale, manifestate în cadrul parteneriatului sau relaţiei de cuplu.
40
4. Identificarea modului în care interferează mitologiile familiale, comunitare şi
secretelor cu expectanţele de rol-sex în dinamica de cuplu, respectiv alegerii
parteneriale.
41
4. Studiul documentelor privind caracterizarea relaţiei de cuplu.
42
b) funcţia socială;
c) funcţia mistico-religioasă;
d) funcţia cosmogorico-filosofică.
În acord cu scopul cercetării noastre ne referim la funcţia psihologică a poveştii
vieţii.
„Povestea vieţii ne ajută conştientizăm şi să ne integrăm, prin obţinerea unei mai bune
înţelegeri a experienţelor noastre, a sentimentelor pe care le avem referitor la ele şi a
semnificaţiei lor pentru noi.
În cadrul cercetării ştiiinţifice psihologice, povestea vieţii poate oferi cercetătorului o
mai bună înşelegere a modului în care naratorul se vede pe sine în relaţie cu aceste
elemente. Întregul proces de dezvoltare psihică se desfăşoară continuu, ilustrând o
dimamică specifică. Rememorarea, modelarea şi împărtăşirea poveştii vieţii, care este
alcătuită din valorile, credinţele şi aspiraţiile cuiva, dar şi din evenimentele şi
experienţele trăite. În cadrul relatării peveştii vieţii se poate observa dezvoltarea
identităţii, a diferitelor modalităţi de interacţiune şi exiercitare a identităţii de rol –sex.
O modalitate foarte utilă este accea a utilizării poveştii vieţii în cadrul consilierii şi
terapiei, ca etapă incipientă de colectare a informaţiilor ce pot fi cuprinse în cadrul
anamnezei şi direcţiilor de intervenţie ulterioare, în procesul terapeutic” (Atkinson, 1998,
2006).
Am folosit metoda cercetării calitative constatative deoarece această metodă
permite surprinderea diverselor tipuri de conexiuni între datele prezentate şi de asemenea
constituie una dintre cele mai indicate metode de prezentarea a datelor, fără modificarea
datelor prezentate de client.
43
Justificarea utilizării instrumentului „povestea vieţii” în contextul studierii
motivelor alegerii parteneriale.
44
Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării
45
1. Mituri (mitologii) familiale şi comunitare referitoare la identitatea de rol-sex,
feminină.
46
de-a lungul generaţiilor, imprimând deciziei de alegere partenerială şi relaţiei de cuplu, o
dinamică specifică.
2. Mituri (mitologii) familiale şi comunitare referitoare la identitatea de rol-sex,
masculină.
47
La nivelul identităţii de rol-sex masculine se poate observa o distribuţie de peste
90% la nivelul existenţei fiecărui mit, ceea ce confirmă conturarea unor categorii
mitologice care influenţeză semnificativ aşteptările, nevoile şi dorinţele în cadrul
parteneriatului erotic.
48
greutăţi şi nefericire în cadrul relaţiei
de cuplu
14. Mitul de a nu te căsători cu o 115 95%
femeie care are un copil
140
100% 96% 100% 100% 95%
120 90% 85% 95% 95%
80% 80% 78%
100 75%
80 55%
Mituri familiale si comunitare
60
40
20
0
Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul Mitul
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
49
mitul femeii
disponibile sexual
bărbaţului ori de câte
ori aces ta îsi doreşte
mitul 1. mitul 2.
80% 91% mitul referitor la faptul
că femeia trebuie să
fie activă sexual
50
structurii sale identitare şi care constituie ansamblul motivaţiilor lui conştiente privind
atracţia faţă de un anumit partener de cuplu şi confirmarea sa în cadrul relaţiei de cuplu.
În urma cercetării asupra motivaţiilor conştiente care sunt implicate în
procesul alegerii partenerului de viaţă s-a confirmat ipoteza de la care am pornit,
cea că există mitologiile familiale şi comunitare interferă cu nevoile, aşteptările,
dorinţele şi comportamentele manifestate în dinamica relaţiei de cuplu. Totodată s-a
confirmat şi ipoteza privitoare la fenomenul de interferenţă a nevoilor care generează
dificultăţi şi disfuncţii în relaţia de cuplu. Pentru a ilustra acest fenomen ne-am referit
ulterior la diverdele tipuri de dificultăţi ilustrate prin obsevarea unor indicatori privind
dificultăţile asumării identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu.
Un alt parametru analizat a fost cel al existenţei unor nevoi ancorate celor patru
dimensiuni de analiză a identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu şi anume,
dimensiunile: feminitate, masculinitate, parteneriat/căsătorie, sexualitate.
51
A îngriji casa 110 90%
52
Nevoia de a fi lăsaţi să ia deciziile în familie 110 95%
Nevoia de avea o situaţie materială bună 120 100%
122
100% 100% 100%
120
118
116
114
95% 95% Series1
112
110
108
106
104
Nevoia de Nevoia de a-si Nevoia de a avea Nevoia de a fi Nevoia de a a
autonomie dovedi experienta de lasati sa ia avea o situatie
performantele viata deciziile in familie materiala buna
53
A fi stumulat în dezvoltarea profesională a fiecăruia 110 90%
dintre parteneri
A lua împreună hotărârile în cadrul familiei 97 77%
A-l face pe partener să adere la ritualurile pe care 100 80%
fiecare le moşteneşte din familia de origine
A oferi copiilor un exemplu asupra rolurilor, de 120 100%
mamă sau tată
A nu sta în parteneriat cu un partener violent 55 cazuri 45%
femei
A avea un partener cu un statut profesional bine 120 100%
definit
A avea bunăstare materială 120 100%
A nu alege un partener care să corespundă unui 100 80%
membru al familiei privit negativ de ceilalţi
Nevoia de avea un partener egal ca vârstă 110 90%
A nu repeta relaţia partenerială disfuncţională a 120 100%
părinţilor
Nevoia de a avea un partener mai mare ca vârstă 90 85%
Nevoia de aavea un copil pentru a rămâne în cuplu 90 85%
Nevoia de cunoaştere relabilă înainte de căsătorie 120 100%
Nevoia de a face copii pentru a avea un sprijin la 120 100%
bătrâneţe
54
sexual
a fi un partener fidel din punct de vedere al 65 cazuri femei, 40 55% femei,
contactelor sexuale bărbaţi 30% bărbaţi
a comunica afectiv în cadrul actului sexual 110 cazuri 55% femei,
50% barbati
a avea copii rezultaţi din dorinţa amândorura 120 100%
şi mai puţin din nevoia unui singur partener
nevoia din partea ambilor parteneri de a avea 120 100%
o experienţă în registrul sexual înainte de
căsătorie
0 50 100 150
6
Figura 13. Graficul distribuţiei frecvenţei nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor legate
de manifestare a rolului de partener în cadrul relaţiei de cuplu
55
1. dinamica expectanţelor de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu;
2. potenţialul armonic sau dizarmonic al relaţiei de cuplu;
3. gradul de concordanţă între nevoile, aşteptările , dorinţele partenerilor de cuplu;
4. răspunsul la expectanţele de rol-sex ale partenrilor (unui faţă de celălalt).
56
II. Rezultatele în plan transgeneraţional privind dinamica inconştientă a alegerii
parteneriale.
57
Dificvultati privind mentinerea
71%
rolurilor in partenriat
Dificultatea de a mentine un
25%
parteneriat erotic
Dificultatea de a initia un
46%
parteneriat erotic
0 20 40 60 80 100 120
58
potenţial patogen.
140 98%
120 90%
83%
82%
100
80
50% 38% Series1
60
40
20
0
Dificultati privind Dificultati privind Dificultati privind Dificultati in Dificultati legate Dificultati datorate
decizia de a manifestarea disponibilitatea de asumarea de confirmarea existentei unor
avea copii rolurilor in a gestiona crizele identitatii de rol rolurilor in cadrul roluri contaminate
parteneriat de cuplu sex cuplului
59
comportament structurat ca rol de-a lungul a trei
generaţii.
2. Alegerea partenerului pe principiul umbrei
familiale de-a lungul a trei generaţii.
60
Manifestarea fenomenului „criptei” şi „fantomei” în alegerea partenerială se asociază
întotdeauna cu „nespusul” din familie, cu aspectele nemetabolizate de antecesori şi
transmise sub forma secretelor.
Persistenţa unor secrete legate de relaţiile erotic-afective din familie pot afecta
scenariul prezent de alegere partenerială. Persoanele afectate de astfel de secrete se
prezintă în clinică reclamând dificultăţi în găsirea unui partener sau a unei partenere sau
reclamând dificultăţi în menţinerea unei relaţii.
61
în momentul concepţiei a menţinut-o pe clienta noastră într-un scenariu-
capcană pe jumătate secret, care o bloca într-un anumit rol, acela de
amantă. Ea nu-şi asumă, inconştient, relaţia partenerială ceea ce o pune să
aleagă parteneri care nu se angajează în relaţie.
62
Mesajul Marei este „Nu vreau să fiu ca ea!” Este însă conştientă Mara de
nevoile ei în raport cu un partener? De cele mai multe ori
contraidentificarea cu unul dintre părinţi sau cu alt membru al familiei
reduce contactul cu propriile nevoi şi, paradoxal, favorizează contaminarea
cu nevoile unuia dintre antecesori.
63
dramagenogramei putem confirma prezenţa tuturor aspectelor specifice dinamicii
menţionate mai sus.
Existenţa unor secrete privind relaţiile parteneriale consumate în secret sau de
relaţii neacceptate la nivel parteneriat, ori persoane excluse din familie pe motivul
existenţei unor legături amoroase generează la la nivelul scenariului de viaţă al
descendenţilor fenomenul de criptă şi fantomă, obsevate în dificultăţile de angajare şi
menţinere a relaţiilor parteneriale în cazul loturilor cercetării în care s-au declarat aceste
aspecte. Fenomenul de „criptă” şi „fantomă” duce la dificultăţi specifice de adaptare a
partenerilor unul faţă de celălalt dar şi de adaptare la viaţa de cuplu. Dinamica vieţii de
cuplu adesea se trăieşte sub forma angajării şi dezangajării facile a partenerilor de cuplu.
64
programarea copiilor asupra unor alegeri
profesionale care să corespundă miturilor
100 83%
familiale.
65
manifestarea unor roluri cheie disfuncţionale 96 80%
cu potenţial dezadaptativ.
reiterarea unor crize de cuplu, pe aceleaşi 97 81%
teme de conflict pe care le aveau părinţii.
repetarea unor scheme comportamentale 88 73%
disfuncţionale la nivel interacţional.
66
- crizele centrate pe comunicarea defectuoasă şi dificultăţle ce privesc
exprimarea, înţelegerea şi negocierea diverselor nevoi, aşteptări şi
comportamente ale partenrilor de cuplu;
- crizele centrate pe manifestarea emoţiilor şi comunicării afective în cadrul
relaţiei de cuplu;
- crizele centrate pe respectarea nevoilor ce privesc autonomia fiecărui
partener de cuplu;
- crizele centrate pe relaţia intimă sexuală şi expectanţele de rol,
comportamentale la acest nivel al dinamicii cuplului;
- crizele care au ca punct declanşator dificultăţile de asumare a identităţii de
rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu şi de confirmarea a rolurilor de soţ sau
soţie;
67
Funcţionarea cuplului în manieră nevrotică 110 92%
unde se regăsesc puternice obsesii legate de
satisfacerea unor nevoi (obsesia curăţenie,
nevoia de a-l transforma pe partener într-un
partener ideal).
68
105
83%
100
95
90 Series1
71%
85
80
75
Neseparerea unui Dificultati privind
partener de familia sa alegerea unui partener
de origine si mentinerea relatiei
de cuplu
69
asumarea identităţii de rol-sex, deoarece adaptarea şi funcţionarea în doi presupune o
relaţie conflictuală declarată sau nedeclarată.
În urma analizei efectuate pornind de la reperele menţionate mai sus, am desprins
aspecte semnificative privind anumite dificultăţi în asumarea identităţii de rol–sex în
alegerea partenerului.
Manifestarea unor dificultăţile apărute la nivelul iniţierii unui parteneriat erotic sau la
începutul construirii unei relaţii de cuplu reprezintă efecte ale neasumării spaţiului
identitar şi perturbării graniţelor inter- şi transgeneraţionale. Aceste dificultăţi reprezintă
un aspect particular al dinamicii antecesori-descendenţi ce poate fi rezultatul
următoarelor considerente:
Nediferenţierea în raport cu persoana importantă de ataşament;
Identificarea adezivă cu persoana de ataşament;
Slaba diferenţiere a identităţii personale a părintelui;
Ataşamentul excesiv faţă de modelele de rol sex din familia extinsă;
Dificultăţi în asumarea identităţii de rol sex;
Inversiunea la nivelul manifestării sex-rolului;
Parentalitate confuză;
Secrete legate de relaţiile amoroase, prezente în famila extinsă;
Graniţe slab diferenţiate în cadrul familiei extinse;
Proiectarea narcisismului părinţilor asupra copilului ca mod de educare
şi satisfacere a propriilor răni narcisice şi a propriilor dorinţe
neâmplinite;
70
Traumatizarea copilului, prin exploatarea sa ca vehicul de repetare a
traumelor părinţilor insuficient conştientizate şi acceptate;
Inaccesibilitatea emoţională a părintelui faţă de copil;
Transmiterea de mesaje duble care vaforizează dezvoltarea
ambivalenţei în cadrul manifestării eului la copil;
Transmiterea de mituri cu valoare restrictivă, anxiogenă,
destructurantă ca reper valoric asupra modelelor de urmat pentru copil;
Impunerea de reguli şi principii rigide de educaţie;
Asemănarea copilului cu unul din antecesor, echivalată cu proiectarea
imaginii antecesorului asupra copilului, care favorizează identificarea
inconştientă cu antecesorul şi instalarea fantomei în psihismul
copilului;
Neasumarea rolului de partener în cadrul unui cuplu;
Implicarea în parteneriat multiplu;
Crize de cuplu;
Existenţa unor sentimente mature în cadrul cuplului, a unor trăiri profunde care
reprezintă împărtăşirea relaţiei de iubure excesive unei singure persoane, se realizează
prin manifestarea unei atitudini de oseparare faţă de cei din jur. În acest fel apare misterul
pe care îl observă ceilalţi, atitudinea „secretoasă” din partea parteenerilor de cuplu atunci
când sunt puşi în faţa ochilor curioşi ai prietenilor sau familiei. Această atitudine creează
un raport matur între parteneri în lipsa unor convenţii grupale aşa cum există ele în
realitate. Partenerii de cuplu tind să-şi menţină independenţa şi intimitatea prin refuzul
acceptării inruzivităţii grupului. Totuşi, existenţa cuplului nu se poate manifesta fără a
exista o raportare la exterior, deci la grup. Prin această raportare, cuplul este supus
riscului de a face faţă unei intruzivităţi din partea grupului. Este bine cunoscută tendinţa
grupului de preteni de a fi prezenţi în viaţa unui cuplu prin curiozitate şi participare
secvenţială la decizii şi interpretări. De aici se poat observa o patologie a graniţelor cu
efect de cele mai multe ori destructurant asupra intimităţii cuplului.
71
CONTRIBUŢII PERSONALE, TEORETICE ŞI EXPLICATIVE.
NOI REPERE DE CUNOAŞTERE PSIHOGENEALOGICĂ ALE CUPLULUI ŞI
FAMILIEI.
Există persoane cărora le este dificil să intre într-o relaţie sau să-şi asume o
relaţie. Acestea intră în scenarii în care alegerile lor parteneriale nu se realizeză confoerm
propriilor nevoi ci conform nevoilor şi aşteptărilor antecesorilor. Ele prezintă o dificultate
în a-şi cunoaşte şi a-şi asuma propriile nevoi parteneriale, optând pentru funcţionarea
într-un scenariu secret al iubirii.
Pornind de la explorarea dinamicilor parteneriale în baza cazuisticii asistate, în funcţie de
scenariile transgeneraţionale ce definesc alegerile parteneriale, s-au conturat câteva tipuri
de cuplu (parteneriat) erotic. Acestea au permis surprinderea unor fenomene, pe care le-
am întâlnit cu o frecvenţă crescută, reflectate în temele-nucleu familiale aparţinând
clienţilor asistaţi.
72
transgeneraţională, ne-au condus treptat la formularea şi propunerea spre utilizare a unei
tipologii transgeneraţionale ale parteneriatului erotic sau relaţiei de cuplu.
Aşadar, propun spre utilizare câteva tipologii ale cuplurilor aşa cum reies în urma
analizei dinamicii inconştiente a relaţiilor parteneriale ale antecesorilor manifestate în
relaţiile cuplurilor asistate. În sensul şi scopul confirmării tipologiilor de cuplu am pornit
de la frecvenţa manifestării unor atitudini şi comportamente care vin să întărească ideea
transmisiei psihice transgeneraţionale a tendinţelor şi strategiilor de a intra într-un
parteneriat erotic. În acest sens mă refer la persoanele cărora le este dificil să „intre într-o
relaţie” sau să-şi asume o relaţie. Acestea funcţionează în scenarii unde ceilalţi „aleg” în
locul lor sau scenarii unde se simt foarte vinovate pentru ceea ce trăiesc în raport cu
nevoile personale. Alte persoane se menţin într-un scenariu secret al iubirii. Există motive
bine întemeiate pentru care cineva îşi justifică aceste modalităţi de a exista, continuu în
acelaşi scenariu repetitiv.
73
TIPOLOGII TRANSGENERAŢIONALE ALE CUPLULUI. Exemplificări
cazuistice.
74
2. Cuplul conţinător. Reprezintă cuplul care funcţionează pe baza capacităţii,
fiecăruia dintre parteneri, de conţinere reciprocă, expresie a disponibilităţii
de a funcţiona în parteneriat erotic.
Acest tip de parteneriat întemeiază pe dinamica conţinut-conţinător la care se
referă Bion. În cadrul acestei tipologii întâlnim o capacitate crescută de înţelegere,
acordare a trăirilor şi manifestare a unei disponibilităţi pentru a funcţiona în doi. Este
vorba aici de capacitate naturală de resemnificarea a situaţiilor traumatice a istoriei de
familie a celor doi parteneri. În acest mod ei reuşesc să evolueze faţă de modelul vieţii de
cuplu a antecesorilor, construindu-şi o relaţie de cuplu în mod autentic. Acest tip de cuplu
funcţionează în manieră terapeutică, sporindu-şi capacitatea de cunoaştere şi
intercunoaştere. Relaţia de cuplu devine astfel o relaţie matură care se desfăşoară la un
nivel profund al trărilor emoţional-afective, partenerii de cuplu alternând în acest fel
între a fi conţinuţi şi a fi conţinători.
În acord cu existenţa unei capacităţi de conţinere, aşa cum prefigurează relaţia
„conţinut-conţinător” explicată de Bion, o relaţie de cuplu matură se produce datorită
capacităţii de metabolizare a trăirilor personale şi ale partenerului de viaţă şi în acest mod
se reduce de la sine riscul producerii unor proiecţii masive aşa cum se produce în cazul
cuplurilor înalt patogene. Şansa dezvoltării intimităţii emoţionale şi erotic-sexuale este
crescută atunci când cei doi parteneri se simt securizaţi şi acceptaţi cu emoţiile, dorinţele
şi nevoile lor.
„ ... de când mă ştiu am vrut să divorţez de soţul meu dar ce m-a ţinut în relaţie au f
75
ost copiii...” ne spune Luminiţa. Vă este cunoscută această motivaţie? Cu
siguranţă aţi auzit-o de foarte multe ori. Ceea ce se ascunde de fapt sub acest mod
de a exprima sau mai bine zis de a justifica o relaţie de cuplu eşuată, este propria
incapacitate a partenerei (Luminiţei) de a-şi asuma în primul rând faptul că nu a
făcut o alegere partenerială bună. În al doilea rând, pe aceasta ar ajuta-o să
conştentizeze că de ea depindea să ia decizii, să clarifice aşteptările pe care le-a
avut încă de la începutul relaţiei de cuplu faţă de partenerul său. Nefăcând acest
lucru ei i-a fost greu să îşi asume identitate de rol – sex în relaţia de cuplu, adică
a părţii ei feminine reflectată în rolul de soţie. Acest mod de neasumare a
identităţii de rol-sex din partea ei a condus la acelaşi mecanism din partea soţului.
Drept efect, relaţia de cuplu s-a consumat şi continuă în acelaşi mod disfuncţional,
cu un puternic caracter patogen, repetitiv. Ambii parteneri reiterează aceleaşi
certuri şi reproduc aceleaşi crize în care dau vina unul pe celălalt, neputând ieşi
din scenariul-capcană creat de ei înşişi. Prin atitudinea refractară pe care o au
aceşti parteneri de cuplu, ei se află în incapacitatea de a se confirma unul pe
celălalt (în rolul de soţi şi soţie) şi astfel putem vorbi de instalarea unui divorţ
emoţional.
„...Nu ştiu cum am ajuns să o văd pe mama în soţia mea. Seamănă din ce în ce
mai mult cu mama. Înainte, la începutul relaţiei era mai drăguţă dar a devenit
foarte rea ...Mă ceartă dacă greşesc la fel cum mă certa mama mea, ca să nu o
mai aud plec de acasă...” ne spune George. Ce se întâmplă cu George şi care este
de fapt relaţia lui cu soţia? Desigur este vorba de proiectarea imaginii mamei sale
asupra partenerei. Realizând o analiză la nivelul rolurilor pe care George şi soţia
sa au intrat în parteneriat aflăm că aceştia încă de la început au funcţionat, el în rol
de copil iar ea în rol de mamă. Această dinamică părinte-copil prin care se
nuanţează viaţa de culu a celor doi reprezintă un decalaj de la ceea ce ar trebui să
fie o relaţie de cuplu matură, de tipul adult-adult. Dar ne punem întrebarea ce l-a
făcut pe George să intre în relaţie cu această femeie care i-a devenit soţie. Aflăm
76
că pe acesta l-a atras atitudinea ei grijulie, care se potrivea perfect cu nevoile lui
de a fi ocrotit. De fapt el a căutat o parteneră pe modelul familial, aşa cum este
mama lui, păstrându-se în scenariul-capcană familial. Desigur în timp lucrurile s-
au decalat şi au apărut tensiunile, mama „cea bună” s-a transformat în soţia cea
rea şi cicălitoare...
5. Cuplul fantasmatic-imaginar
Ceea ce este tipic pentru această tipologie este tocmai incapacitatea de
angajare într-o relaţie partenerială şi trăirea relaţiei la nivel fantasmatic.
Relaţiile la distanţă reprezintă un exemplu pentru acest tip de cuplu. Această
tipologie este asociată în acest caz cu fenomenul confuziei identitare şi cu
neconfirmarea în identitatea de rol-sex.
77
unui astfel de părinte se află în scenariu-capcană al părinţilor, manifestându-se într-o
pseudo-alegere partenerială. Acest tip de scenariu este expresia funcţionării la nivel
fantasmatic, în detrimentul asumării relaţiei parteneriale în plan real.
78
5. Cuplul fantasmatic – imaginar.
6. Cuplul utilitar.
120 92%
83%
100
80
47%
60 40% Series1
29%
40
17%
20
0
1. Cuplul 2. Cuplul 3. Cuplul 4. Cuplul 5. Cuplul 6. Cuplul utilitar
reparator continator simptom (al confuzional- fantasmatic-
blocajului in criptofor imaginar
dezvoltare)
79
CONCLUZII
Fiecare cuplu sau partenriat erotic se manifestă printr-o dinamică specifică care îi
conferă un mod unic de funcţionare şi evoluţie. Desigur, nu putem exclude din însăşi
dinamica şi caracterizarea unui cuplu, momentul constituirii acestuia, alegerea
partenerului de cuplu. Acest moment este are la bază un întreg proces care implică
motivaţii atât conştiente cât şi inconştiente.
În intenţia descifrării mecanismelor ce stau la baza alegerilor parteneriale, ne aflăm în
faţa unui proces complex, care ne conduce spre argumentarea generală potrivit căreia,
fiecare individ alege în funcţie motivaţiile conştiente pe care le şi argumentează, dar de
cele mai multe ori descoperim în cadrul unei explorări şi intervenţii psihoterapeutice
psihogenealogice (transgeneraţionale), motive ce se referă la dinamica inconştientă a
unor alegeri parteneriale.
Dacă vrem să obţinem răspunsuri la motivele conştiente care ne-au determinat să
alegem pe cineva anume, ca partener, atunci vom găsi similarităţi şi complementarităţi
suficiente şi securizante. Însă acest tip de motivaţii pot funcţiona o perioadă, până ce apar
anumite conflicte sau crize în cuplu. Atunci când conflictele sau crizele se rescriu, aşa
cum o făceau poate şi părinţii ori bunicii noştri. Astfel ne putem trezi în faţa unor repetiţii
existenţiale cu potenţial patogen. Pornind de aici am putea obţine răspunsuri care ne-ar
ajuta să dăm sens unor experienţe circulare şi în acest mod să fim conştienţi de scenariul
familial din care facem parte.
Familia noastră de origine şi comunitatea participă la crearea uneor poveşti (mituri) care
ne influenează mai mult decât am crede. Ele ne pot bloca într-o matrice a motologiilor
familiale şi comunitare cu rol decisiv pentru sensul experienţei noastre. Ansamblul
miturilor şi mitologiilor despre „a fi bărbat”, „a fi femeie”, „sexualitate” sau „a te
căsători” sunt componente ale dinamicii intergeneraţionale ale fiecărui partener de
cuplu.
În spatele acestor mituri, stau anumite repetiţii, alegeri, temeri, frici, secrete,
separări, identificări şi încorporări, elemente ce vizează dinamica inconştientă a alegerii
parteneriale. Această dinamică se bazează pe fenomene ce reflectă natura relaţiiilor de
familie dintre antecesori şi descendenţi. În fiecare familie, există loialităţi invizibile care
80
generează transmiterea unor conţinuturi psihice inconştiente ce ne pot oferi evidenţe sau
sensuri, multor experienţe pe care le putem surprinde cu ajutorul demersurilor de
analiză transgeneraţională.
Ne aflăm astfel în faţa a două perspective interdependente asupra alegerii
parteneriale: pe de o parte perspectiva ce cuprinde ansamblul fenomenelor
intergeneraţionale, conştiente (memoria familială, mitologiile familiale şi comunitare) şi
perspectiva aspectelor de ordin dinamic inconştiente, explorarea mecanismelor de
transmisie transgeneraţionale ale inconştientul familial (aspecte ce vizează nespusul,
secretele, „fantomele” şi alte obiecte ireprezentabile), aşa cum exemplifica psihanalistul
Albert Ciccone (1999).
În cercetarea de faţă am avut în vedere surprinderea modalităţilor de alegere
partenerială, a sensului şi semnificaţiei comportamentelor asociate acestor modalităţi,
precum şi surprinderea dinamicii relaţiei de cuplu, pornind de la expectanţele de rol-sex
pe care subiecţii le-au declarat.
81
funcţionării cuplurilor asistate. Aceste tipologii reprezintă atât categorii introduse în
urma cercetării efectuate, cât şi noi repere de cunoaştere psihogenealogică ale cuplului
şi familiei.
Pentru explorarea aspectelor conştiente (intergeneraţionale) şi inconştiente
(transgeneraţionale) privind alegerea partnerială am utilizate următoatele metode şi
intrumente specifice demersului de cercetare calitativ întreprins în cercetarea noastră:
metodele utilizate în cercetare au fost:
Analiza calitativă de teoretizare (Alex Mucchielli);
Metoda observaţiei clinice (Albert Ciccone);
Cercetarea narativă (Amia Liebrich, Rivka Tuval-Marshiach, Tamar
Zilber);
Diagnosticul experienţial (Iolanda Mitrofan).
instrumentele utilizate:
1. Genograma (Monica McGoldrick, Randy Gerson) – Dramagenograma
(Iolanda Mitrofan);
2. Interviul semi-structurat (Francois Syngly, Alain Blanchet, Anne Gotman,
Jean Claude Kaufmann);
3. Instrumentul metodologic de de evaluare şi intrevenţie experienţială
transgeneraţională (Alin Sebastian Godeanu);
82
1. Prima ipoteză principală de la care am pornit se referă la faptul că mitologiile
familiale şi comunitare influenţează aşteptările, nevoile, dorinţele şi
comportamentele asociate alegerii parteneriale.
83
unor dificultăţi de relaţionare în cuplu şi a manifestării unor patternuri ineracţionale cu
potenţial dezadaptativ pe mai multe planuri:
- planul ce priveste iniţiativa de a iniţia un parteneriat erotic;
- planul privitor la dificultatea de a menţine un parteneriat erotic;
- planul funcţionării armonioase în cadrul parteneratului erotic, fără a fi
ameninţat cu disoluţia acestuia prin despărţite sau divorţ.
2. A doua ipoteză a cercetării a fost aceea că, persoanele care trăiesc fenomene de
tip „criptă” şi „fantomă” au dificultăţi de angajare şi de menţinere în relaţia
partenerială.
84
- au ales un partener care semăna foarte mult ca tip de comportamnt cu un
partener anterior ;
- manifestau acelaşi mod dezadaptativ de comunicare şi de neîmpărtăşire a
nevoilor şi a a şteptărilor faţă de partenerul actual ;
- manifestau aceleaşi dificultăţi de angajare în parteneriatul erotic şi de
menţinere a acestuia ;
- proiectau „masca” fostului partener pe partenerul actual, în acest caz
partenerul actual devenea partener criptofor ;
- manifestarea unor repetiţii specifice, precum :
alegerea unui partener cu acelaşi tip de comportament structurat pe trei
generaţii;
intrarea în rol parental faţă de partenerul de viaţă, după modelul
masculin sau feminin din familia de origine;
„rescrierea” unor evenimente-metaforă din spaţiul familial în cadrul
relaţiei de cuplu, evenimente care erau generatoare de crize în cuplu;
separarea faţă de partener, prin divorţ;
implicarea unui partener în relaţii amoroase extraconjugale;
prezenţa inversiunii de rol-sex la nivel transgeneraţional;
repetarea contextului din copilărie, atunci când copilul devenit părinte,
menţine aceleaşi scheme educative care l-au format pe el;
existenţa unor stări depresive care se instalează succesiv în diverse
perioade ale vieţii de cuplu;
manifestarea unor roluri cheie disfuncţionale cu potenţial
dezadaptativ.
85
transgeneraţional. Le au generat o serie de roluri specifice prin care partenerii de cuplu
funcţionează, precum: - rol de copil supraadaptat,
- rol parental ;
- rol de partener supraadaptat ;
- rol de victimă ;
- rol de salvator ;
- rol de persecutor.
Ulterior clarificării acestor roluri subiecţii au reuşit să resemnifice evenimentele blocante,
să metabolizeze secretele antecesorilor referitoare la relaţiile de cuplu şi treptat aceştia au
reuşit să iasă din scenariile trangeneraţionale cu potenţial dezadaptativ în care erau
ancoraţi.
Potrivit manifestării fenomenelor de „criptă” şi „fantomă” observate în cadrul
cercetării putem spune că alegerea partenerială este rezultatul unor mecanisme
inconştiente de funcţionare şi manifestare la nivel identitar.
86
în prima generaţie (a bunicilor), „A” alege partenerul „X”, în
proporţie de 100% la nivel familial;
în a doua generaţie (a părinţilor), „B” alege un partener în
polaritate cu partenerul „X”, ales în prima generaţie, „Y”, în
proporţie de 92% la nivel familial;
în a treia generaţie (clientul, („C”)), el se contraidentifică cu
tatăl „B”, astfel el intră în contrascenariu şi alege un partener
cu caracteristici asemănătoare cu partenerul „X”, ales de „A”,
în proporţie de 97% la nivel familial.
87
familial;
88
disponibilităţii de a funcţiona în parteneriat erotic, arată la nivelul
procentajului scăzut de numai 17%, faptul că sunt puţine cupluri semnificativ
procentula care pot fi numite cupluri “evolutive – mature”, cele care au
metabolizat traumele antecesorilor şi secretele la nivel afectiv-emoţional.
89
satisface nevoia de a avea o imagine acceptată social. Procentajul de 40%
arată un mod semnificativ de investire a obiectului (partenerului) în acest caz
şi denotă un efect al identificării proiective patologice. Şi în acest tip de cuplu
întâlnim confuzia nevoilor celor doi parteneri şi instalarea crizelor de cuplu ca
efect al acestei confuzii identitare de rol-sex. Unul dintre parteneri este
investit cu rolul de „instrument” la debutul cuplului sau în alt moment în
istoria lui.
90
adevărul intrinsec al istoriilor personale de viaţă privind alegerea partenerială a
subiecţilor cercetării. Pornind de la surprinderea dinamicilor relaţionale inter- şi
transgeneraţionale am obţinut următoarele efecte privind resemnificarea relaţiilor de
cuplu a subiecţilor asistaţi:
91
Recuperarea memoriei familiale;
92
familiilor de origine a fiecărui subiect participant la cercetare, aceştia au putut
conştientiza şi clarifica modul în care aceste mitologii interferă cu nevoile lor
personale. În acest mod ei au reuşit să iasă din timpul mitologic al relaţiei de
cuplu prin intermediul „demitologizării” şi astfel să-şi recupereze propriile
nevoi, dorinţe şi aşteptări, înrădăcinându-se în propriul scenariu de viaţă
prezent. Totodată, ca efect a recuperării propriilor nevoi, partenerii de cuplu
au fost înţeles riscurile funcţionării în plan mitologic, mai precis cum îi
afectează în alegerea partenerului şi în viaţa de cuplu, evitând astfel proiecţia
unui model de rol-sex asupra partenerului ales.
Conştientizarea fenomenului interferenţei nevoilor antecesori-
descendenţi a avut ca efect o modalitate de reechilibrare emoţională a a
partenerilor la nivel interacţional-afectiv.
Prin reconectarea parteneriror la propriile nevoi şi concomitent
reconectarea la nevoile partenerului de viaţă, am urmărit creşterea
disponibilităţii subiecţilor pentru a iniţia şi menţine un parteneriat erotic şi
totodată creşterea disponibilităţii partenrilor pentru comuniare în relaţia de
cuplu. Simultan acestui obiectiv s-a realizat şi renegocierea aşteptărilor
partenerilor (unul de la celălalt) şi descoperirea unor modalităţi constructive în
ceea ce priveşte comunicarea pe următoarele palnuri:
- planul comunicării;
- planul emoţional-afectiv;
- planul intim sexual;
- planul motivaţional;
- planul valoric-spiritual.
93
Identificarea dinamicii anrecesori-descendenţi şi a transmisiei
conţinuturilor psihice inconştiente care generează dificultăţi şi disfuncţii
în alegerea partenerului şi relaţiile de cuplu.
Prin ilustrarea fenomenelor de „criptă” şi „fantomă”, a secretelor la nivel
familial, implicate în alegerea şi funcţionarea în manieră disfucnţională a
partenerilor de cuplu s-a urmărit analiza acestor fenomene şi posibilitatea de a
resemnifica evenimentele traumatice la nivel familial care îi menţineau pe
clienţi în scenarii- capcană cu un înalt potenţial dezadaptativ.
Odată observate mecanismele subtile ale relaţiilor-capcană centrate pe
parteneriat erotic, clienţii au putut să se separe de modelele erotic-afective ale
relaţiilor de cuplu din familiile lor de origine şi astfel să se „repoziţioneze” şi
să se „decontamineze” de roluri şi scenarii interacţionale blocante. Astfel ei
au reuşit să-şi restructureze scenariul de viaţă dezadaptativ sau blocant şi
să-şi redescopere sensul existenţial în cadrul popriei relaţii de cuplu.
Aşa cum afirma Iolanda Mitrofan (2004), restructurarea scenariului de viaţă se
realizează totodată prin conectarea cu umbra familială care deblochează
energia concentrată în scenariide transgeneraţionale dezadaptative care au la
bază mecanimele trnsmisiei secretului familial. Restructurarea scenariului de
viaţă debutează odată cu conştientizarea semnificaţiei rolurilor-cheie, a
evenimentelor-metaforă şi a temelor-nucleu familiale în cadrul istoriei
transgeneraţionale şi în cadrul istoriei personale de viaţă a clientului şi
presupune integrarea polarităţilor. Polarităţile se manifestă prin intermediul
rolurilor-polare. În contextul Terpiei Unificării rescenarizarea prin
dramatizare permite structurarea rolurilor alternative, unul dintre semnalele
„efectului autotransformator”. „Un rol asumat conştient este un exerciţiu în
egală măsură etic, estetic şi spiritual” (Mitrofan, 2004). Prin exersarea
rolurilor alternative, care capătă semnificaţie în cadrul scenariului restructurat,
clientul primeşte prima confirmare în grupul terapeutic. El are, însă, nevoie
să fie confirmat în aceste roluri şi de către comunitatea în care îşi duce viaţa,
adică de membri familiei sale şi de către alte persoane semnificative din viaţa
sa, ceea ce ar corespunde integrării „noilor semnificaţii în acţiuni realiste,
94
eficiente, creatoare, cu sens unificator” (Mitrofan, 2003). Această a doua
confirmare este esenţială pentru menţinerea efectelor restructurării scenariului.
De multe ori există un decalaj între cele două tipuri de confirmare.
Confirmarea din partea membrilor familiei şi a celorlalte persoane semnificative din viaţa
clientului vine în timp. Este necesară o fază de experiment în care clientul devine
martorul manifestării tendinţelor vechi şi al noilor alternative.
Aşa cum am putut constata în urma cercetării efectuate de noi, am avut în vedere
un demers prin care am urmărit evidenţierea rolului fundamental pe care îl au
mecanismele conştiente – intergeneraţionale şi mai ales mecanismele inconştiente –
transgeneraţionale implicate în alegerea partenerială. Demersul nostru s-a axat pe trei
repere psihoterapeutice:
- primul reper l-a constituit demersul calitativ de explorare a
dimensiunii intergeneraţionale referitoare la alegerea partenerială şi
dinamica relaţiei de cuplu. Am folosit acest reper ca pretzext pentru a
identifica mitologiile familiale şi comunitare legate de căsătorie,
respectiv parteneriatul erotic, incuzând dimensiunile ce le constituie,
(dimensiunea femimităţii, masculinităţii şi cea a comportamentului
sexual implicit). Acest demers de explorare a fost posibil cu ajutorul
instrumentului construit, bazat pe ghidul de interviu semistructurat,
deoarece în literatura de specialitate nu exista un chestionar care să
permită identificarea mitologiilor familiale şi comunitare referitoare la
alegerea partenerială şi căsătorie; am intenţionat construirea unui ghid
de interviu semistructurat care se încadrează în ansamblul
metodologiilor calitative, precum interviul de tip povestea vieţii,
pentru a permite culegerea datelor sub aspectul lor privind sensul şi
semnificaţia acordată de subiect fenomenelor trăite.
95
- al doilea reper l-a constituit un demers de analiză şi diagnoză
trangeneraţională privind motivaţiile intergeneraţionale, respectiv
transgeneraţionale, care au la bază o serie de mecanisme conştiente şi
inconştiente implicate în alegerea partenerului.
- al treilea reper a avut ca scop principal implementarea unui modul de
consiliere şi psihoterapie transgeneraţională, vizând punerea în contact
a participanţilor la modul cu propriile modele de identificare
masculine şi feminine, prin conştientizarea tuturor aspectelor
semificative din punct de vedere inter-şi transgeneraţional implicate în
alegerea partenerială. În acest sens am avut în vedere următoarele
obiective specifice:
1. Identificarea mitologiilor familiale şi comunitare
referitoare la modelele de rol-sex din familie;
2. identificarea nevoilor, aşteptărilor, dorinţelor şi
comportamentelor rezultate din aceste modele de rol-sex,
transmise transgeneraţional;
3. discriminarea între nevoile familiale referitoare la alegerea
partenerului, respectiv relaţia de cuplu şi propriile nevoi
manifestate şi nemanifestate în cadrul relaţiei lor de cuplu;
4. identificarea dificultăţilor privind iniţierea unui parteneriat
erotic;
5. identificarea dificultăţilor privind menţinerea unui
parteneriat erotic;
6. reconectarea partenerilor la nevoile lor reciproce în cadrul
relaţiei de cuplu;
7. crearea unor separări securizante ale partenerilor de cuplu
de relaţiile de de cuplu ale antecesorilor având ca scop
metabolozarea secretelor şi disfuncţiilor manifestate de
antecesorii acestora în cadrul propriilor relaţii parteneriale,
disfuncţii care au generat mecanismul repetiţiei cu potenţial
patogen în scenariul relaţiei de cuplu a descendenţilor;
96
8. În urma resemnificării relaţiilor de cuplu ale antecesorilor
s-a realizat şi resemnificarea relaţiei de cuplu a subiecţilor
asistaţi fapt ce a reprezentat implementarea unor strategii de
coping în cadrul relaţiei de cuplu prin care partenerii să
surprindă vechile tendinţe şi să producă schimbări evolutive
în prezentul relaţiei lor parteneriale.
97
interacţionale disfuncţionale, partenrii de cuplu au fost capabli să implementeze în
realitate în interiorul relaţiei lor de cuplu, modalităţi noi de interacţiune şi raportare la
celălalt.
Faptul că alegerile noastre privind partenerul de viaţă nu sunt ghidate doar
de mecanisme conştiente, ne îndreptăţesc să afirmăm că un factor hotărâtor îl au
mecanismele inconşteinte manifestate prin intermediul transmisiei psihice
transgeneraţionale. Transmisia psihiocă transgeneraţională a alegerii parteneriale
ne poate oferi o imagine mai clară asupra scenariilor transgeneraţionale în care
putem fi ancoraţişi tocmai de aceea prin intermediul conştientizării acestora
putemm să ne confirmăm propriile nevoi, aşteptări şi dorinţe legate de partener şi
relaţia de cuplu, ancorându-ne astfel în propriul scenariu de viaţă şi în situaţii
concrete.
Validarea în situaţiile concrete de viaţă reprezintă testul schimbării şi
implementării de către partenerii de cuplu, a modalităţilor interacţionale
conţinătoare, având ca efect o deblocare în evoluţie şi şansa maturăzării emoţional-
afective în cadrul relaţiei de cuplu.
98
Bibliografie
99
18. Bowlby, J. (2011), O bază de siguranţă, Editura Trei, Bucureşti.
19. Bowlby, J. (1969), Attachment and loss, Vol 1., Attachment, Basic Books,
New York.
20. Bowlby, J. (1973), Attachment and loss, Vol 2., Separation, Basic Books,
New York.
21. Bründl, P., Kogan, I. (2006), Copilăria dincolo de traumă şi străinătate, Ed. EFG,
Bucureşti.
22. Brusset, B. (2009), Psihanaliza relaţiei, Ed. IRI, Bucureşti.
23. Chasserian, N. (2006), Psychogenealogie: Connaître ses ancetres, se liberer de
leurs problemes, (Broche), Ed. Hachette Pratique, Collection Voires Positives.
24. Ciccone, A. (1998), L’observation clinique, Ed. Dunod, Paris.
25. Ciccone, A. (1999), La transmission psychique inconsciente, Ed. Dunod, Paris.
26. Ciccone, A., Lhopital, M. (2001), Naissance a la vie psychique, Ed. Dunod, Paris.
27. Coffey, A., Atkinson, P. (1996), Making sense of qualitative data: Complimentary
research designs, Sage, Thousand Oaks, CA.
28. Coman, M (2003), Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Polirom,
Iaşi.
29. Cottraux, J. (2003), La répétition des scénarios de la vie, Étude (poche), Paris.
30. Cramer, B. (1987), La consultation thérapeutique mère-nourrison. Discussio,. Jurnal
de la psychanalyse de l’enfant 3, Paris.
31. Decherf, G. (2003), Souffrances Dans la famille, In Press Édition, Paris.
32. Decherf, G. (2005), Crises familiales: violence et reconstruction, In Press Édition,
Paris.
33. Denzin, N.K. (1989), Interpretative biography, Sage, Newbury Park, CA.
34. Descamps, M.-A. (2008), Mythanalyse et Psychotherapie Experientielle, Revista de
Psihoterapie Experienţială, nr. 42, Ed. SPER, Bucureşti, p. 3-6.
35. Dolto, F. (2005), Imaginea inconştientă a corpului. Opere 2, Editura Trei, Bucureşti.
36. Eiguer, A., Carel, A., Fustier, André F., Aubertel, F., Ciccone, A., Käes, R. (1997),
Le Générationnel, Ed. Dunod, Paris.
37. Eiguer, A., Granjon, E., Loncan, A. (2006), La part des ancetrês, Ed. Dunod, Paris.
38. Eliade, M. (1991), Eseuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
100
39. Ezriel, H. (1950), A psycho-analitic approach to group treatement, în British
Journal of medical Psychology, 23, pp. 59-75, London.
40. Ferenczi, S. (2007), Jurnal clinic, Ed. EFG, Bucureşti.
41. Flick, Uwe (1992), „ Triangulation revised – strategy of or alternative to
validation of qualitative data”, Journal for the Theory of social behaviour, 22, pp.
175-197.
42. Flick, Uwe (2002), An introduction to Qualitative Research, ed. a II-a, Londra:
Sage.
43. Fordham, F. (1998), Introducere în psihologia lui C.G. Jung, Editura IRI, Bucureşti.
44. Foulkes S.H. (1964), Psychotherapie et analyse de groupe, trad. Fr. Payout, 1970,
Paris.
45. Fraiberg, S. (2009), Anii magici. Cum să înţelegem şi să rezolvăm roblemele
copiilor, Editura Trei, Bucureşti.
46. Freud, S. (2000), Doliu şi melancolie, Opere 3, Editura Trei, Bucureşti.
47. Freud, S. (2001), Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii, Opere 6, Editura Trei,
Bucureşti.
48. Gambini, I. (2005), Le négatif dans la transmission familiale, Eiguer, Alberto
(director), Les métamorphoses familiales, Le divan familiale. Revues de therapies
familiale psychanalitique nr.14, In Press Édition, Paris, p. 101-108.
49. Gavriliu, L. (coord) (1997), Dicţionar de psihanaliză. Larousse, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti.
50. Giorgi, A. (1997), „The theory, practice and evaluation of the phenomenological
method as a qualitative research procedure”, Journal of Phenomenological
Psychology, 28:235-60.
51. Glasser, B.G., Strauss, A.L. (1967), Discovery the grounded theory:The Strategies
for Qualitative Research, Aldine Transaction, New Jersey.
52. Godeanu (Stoica), C.D. (2008), Efectele absenţei şi neasumării spaţiului identitar
observate în practica clinică, Revista de psihoterapie experienţială, nr. 42,
Bucureşti, p.11-15.
53. Godeanu (Stoica), C.D. (2008), Relaţii-capcană în familia toxicomanului. O abordare
transgeneraţională, Teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti.
101
54. Godeanu, A. S. (2009), Rolul mitologiilor familiale şi comunitare în alegerea
partenerului, în Volumul Conferinţei Internaţionale de Psihologie „Cercetarea
Psihologică modernă. Direcţii şi perspective”, Sibiu, 22-24 mai 2009, p. 61-74.
55. Godeanu, A. S. coord. Avram, E., (2011), Rolul mitologiilor familiale şi comunitare
în alegerea partenerului, în Psihologia Sănătăţii. Abordări aplicative, Vol.4,
Editura Universitară, Bucureşti, pp. 113-136.
56. Godeanu, A. S. (2010), Alegerea partenerului. Mituri, secrete, repetiţii, Ed. SPER,
Bucureşti.
57. Godeanu, A. S. (2011), Cuplul: stop cadru transgeneraţional, Ed. SPER, Bucureşti.
58. Green, A. (2006), Psihanaliza cazurilor limită, Editura Trei, Bucureşti.
59. Hanus, M. (2006), Les Deuil dans La Vie, Édition Maloine, Paris.
60. Hargous, S. (1985), Les appeleurs d’âmes, Ed. Albin Michel, Paris.
61. Horovitz, E. (2005), Les fantôme du passé, Édition Dervy, Paris.
62. Hughes, R. (1996-2000), Return of the ancestor, The Leopold Szondi Forum, htm.,
Leo Berlips, J.P. Berlips & Jens Berlips, Slavick Shibayev.
63. Jinaru, A., Jinaru, A. R. (2008), Alegerea partenerului conjugal din perspectivă
transgeneraţională, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 42, Ed. SPER,
Bucureşti, p. 16-19.
64. Josselson, R., (ed.) (1996), The narrative study of lives, vol.3: Ethics and process in
the narrative study of lives, Sage, Thousand Oaks, CA.
65. Joubert, C., Durastante, R. (2008), Les avatars de la transmission psychique en
thérapie familiale psychanalytique, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 43,
Ed. SPER, Bucureşti, p. 3-10.
66. Jung, C. G. (1959), The Archetype and the Collective Unconsciuos, Collected
Works, vol 8, Bollingen Series XX, Princeton: Princeton University Press.
67. Jupp, V. (2010), Dicţionar al metodelor de cercetare socială, Polirom, Iaşi.
68. Jüttner, F., Seidel, P, Borner,M. (1996-2000), The Leopold Szondi Forum, htm., Leo
Berlips, J.P. Berlips & Jens Berlips, Slavick Shibayev.
69. Kaës, R. (1976), L’appareil psychique groupal, Ed. Dunod, Paris.
70. Kaës, R. (1976), L’appareil psychique groupal, Ed. Dunod, Paris.
102
71. Kaës, R. (1991), La question psychanalitique de la règle fondamentale du processus
associatif dans les groupes, „Rev franç psychoth psychan groupe”, 17:13-31.
72. Kaës, R. (1996), Souffrance et Psychopathologie des liens institutionnels, Ed.
Dunod, Paris.
73. Kaës, R. (1998), Le psychodrame psichanalitique de groupe. Ed. Dunod, Paris.
74. Kaës, R. (1998), Les transmossions de la vie psychique entre générations, Ed.
Dunod, Paris.
75. Kernberg, F.,O. (2009), Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie, Ed. Trei,
Bucureşti.
76. Kirschke, W. (1998), Strawberries Beyond My Window, Moritz Egetmeyer, OH
Publishing – Eos Interactive Cards, Victoria, Canada.
77. Klein, M. (2008). Invidie şi recunoştinţă. Ed. Trei, Bucureşti.
78. Klein, M., Riviere, J. (2001), L’amour et la haine, Ed. Payot, Paris.
79. Kogan, I. (1995), Strigătul copiilor muţi. Psihanaliză şi holocaust, Editura Trei,
Bucureşti.
80. Kogan, I. (2001), Ascultând strigătul copiilor muţi, în volumul Copiii-Război şi
Persecuţie (Lucrările Congresului Hamburg, Septembrie 26-29, 1993), Ed. EFG,
Bucureşti.
81. Kogan, I. (2008), Evadarea din sine, încălcarea graniţelor şi dorinţa de comuniune,
Ed. EFG, Bucureşti.
82. Kundera, M. (1973), La vie est ailleurs, Ed. Gallimard, Paris.
83. Laplanche, J. (1992), „Notes on Afterwards-ness”, în Seduction, Translation,
Drives, London.
84. Laplanche, J., Pontalis, J.-B. (1985), Fantasme originaire, Origine du fantasm,
Paris.
85. Laplanche, J., Pontalis, J.-B. (1994), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas,
Bucureşti.
86. Lascu-Pop, R., Auraix-Jochiere, P. (2008). L’intergeneraţionnel, Etudes, Studia
Universitatis Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
87. Lebovici, S. (2006), Arborele Vieţii, Elemente de psihopatologia bebeluşului, EFG,
Bucureşti.
103
88. Liebrich, A., Tuval-Marshiach, R., Zilber, T. (2006), Cercetarea narativă. Citire,
analiză şi interpretare, Editura Polirom, Iaşi.
89. Lincoln, Y.S., Denzin, N. (2000), Handbook of Qualitative Research, SAGE Pub.,
Londra.
90. Manzano, J., Espasa Palacio, F., Zilkha, N. (2002), Scenariile narcisice ale
parentalităţii, Ed. EFG, Bucureşti.
91. Mauss, M. (1925) (1968), Essai sur le don, în Sociologie et antropologie. PUF,
Paris.
92. McAll, Kenneth, Dr. (1993), Vindecarea arborelui genealogic, Editura Harisma,
Bucureşti.
93. McGoldrick, M., Gerson, R. (1990), Genogrammes et entretien familial, ESF, Paris.
94. Measures for clinical practice (1994). A sourcebook, Couples, Families, Children,
vol.1. The Free Press
95. Miller, R. (2000), Researching Life stories and Family Histories, SAGE, Pub.,
Londra.
96. Miller, R. (ed.) (2005), Biographical Research Methods, Vol. I-III,, SAGE, Pub.,
Londra.
97. Mitrofan, I. (coord.), (1997,1999). Psihoterapia Experienţială (O paradigmă a
autorestructurării şi dezvoltării personale), Ed. Infomedica, Bucureşti.
98. Mitrofan, I. (coord.), (2000). Orientarea experienţială în psihoterapie. Dezvoltarea
personală, interpersonală şi transpersonală, Ed. SPER, Bucureşti.
99. Mitrofan, I. (1989). Cuplul conjugal. Armonie şi dizarmonie. Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti
100. Mitrofan, I. (2004), Terapia Unificării, Abordare Holistică a Dezvoltării şi
Transformării Umane, Ed. SPER, Bucureşti.
101. Mitrofan, I. (2008), Restructurarea hărţii dinamice a „Spaţiului dezvoltării
transgeneraţionale”. Tipologii transfamiliale, Revista de Psihoterapie
Experienţială, nr.43, Ed. SPER, Bucureşti, p. 11-26.
104
O nouă abordare experienţială a familiei, Ed. SPER, Bucureşti.
104. Mitrofan, I., Stoica, C. D. (2005), Genograma ca suport de analiză în Terapia
Unificării, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 28-29, Ed. SPER, Bucureşti,
p. 1-3.
105. Mitrofan, I., Stoica, C. D. (2006), Abordarea transgeneraţională unificatoare (de la
genograma clasică la genograma dinamică, reconstitutivă şi restructurativă),
Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 36, Ed. SPER, Bucureşti, p. 9-32.
106. Mitrofan, I. (2008), Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice şi aplicative,
Editura SPER, Bucureşti.
107. Mitrofan, I., Godeanu, C.D., Godeanu, A.S. (2010), Psihogenealogie. Diagnoza,
intervenţia şi vindecarea istoriei familiale, Editura SPER, Bucureşti.
108. Mitrofan, I. (coord), Godeanu, C.D., Godeanu, A.S. (2009), Vocabularul analizei
transgeneraţionale, Editura SPER, Bucureşti.
109. Moles, A., Rohmer, E. (1998), Psychologie de L’espace, Casterman, Paris.
110. Monroy, M. (1989), Scènes mythes et logique, Ed. ESF, Paris.
111. Montrevil, M., Doren, J. (2009), Tratat de psihologie clinică şi psihopatologie,
Editura Trei, Bucureşti.
112. Moscovici, S., Buschini, F. (2007), Metodologia ştiinţelor socio-umane, Editura
Polirom, Iaşi.
113. Mucchielli, A. (2002), Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi
sociale, Editura Polirom, Iaşi.
114. Nachin, C. (1989, 1993), Le deuil d’amour, Les éditions universitaires, 2ème
édition, L’Harmattan, Paris.
115. Nachin, C. (1993), Les fantômes de l’âme, Ed. L’Harmattan, Paris.
116. Nachin, C. (1999), A l’aide, y a un secret dans le placard, Ed. Fleurus, Paris
117. Nathan, T. (1990), La transmission des contenants formels, în Anzieu et al.,
L’Épiderme nomade et la Peau psychique, Ed. Apsygée, Paris.
118. Neuburger, R. (1989), Le mythe familial, Ed. ESF, Paris.
119. Neuburger, R. (1998), L’irrationel dans le couple et la famille, ESF, Paris.
120. Pedersen, F. (2000) Differenciation of the Father’s Role in the Infancy Period.
Advance in Family Intervention, 37, USA.
105
121. Potschka-Lang, C. (2001), Constellations familiales: guerir le transgenerationel, Le
Souffle d’Or, Paris.
122. Raban-Motounu, N. (2010), Mechanisms involved in group or individual unification
psychotherapy with persons with depressive disorder, Revista de Psihoterapie
Experienţială, nr. 49, Editura SPER, Bucureşti, p. 43-47.
123. Rand, N. (2001), Quelle psychanalyse pour domain ?, Ed. Érès, Paris.
124. Rialland, C. (1994), Cette famille qui vit en nous, Ed. Robert Laffont, Paris.
125. Rouchy, J.C. (2000), Grupul şi spaţiul analitic. Observaţie şi teorie, Editura
Polirom, Iaşi.
126. Roussillon, R., Chabert, C., Ciccone, A., Ferrant, A., Georgieff, N., Roman, P.,
(2010), Manual de psihologie şi psihopatologie clinică generală, Editura E.F.G.,
Bucureşti.
127. Sapsford, R, Jupp, V. (ed.) (1996), Data Collection and Analysis, Londra: Sage, cap.
1-2.
128. Schofield, J.W. (1989), Increasing the generalisability of qualitative research”, în
M. Hammersley (ed.) (1993), Social Research: Phylosophy, Politics and Practice,
Londra: Sage.
129. Schützenberger, A. A. (1993), Aïe, mes aïeux!, La Meridienne, Desclee de Brouwer,
Paris.
130. Schützenberger, A.A. (2004), Comment génogramme et génosociogramme peuvent
aider les travailleurs sociaux. Lien social, no 711, juin. Propos recueillis par
Katia Rouff.
131. Schützenberger, A.A., Ghislain Devroede, G. (2003), Ces enfants malades de leurs
parents, Paris, Payot.
132. Selvini Palazzoli, M., Boscolo, L., Prata, G. (1980), Paradoxe et Contre-paradoxe,
ESF, Paris.
133. Sillamy, N. (1996), Larousse – Dicţionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucureşti.
134. Smith, J.A. (1996b), „Evolving issues for qualitative psychology” in J. Richardson
(ed.), Handbook of Qualitative Research Methods. Leicester:BPS, pp. 189-202.
135. Smith, J.A. (2008), Qualitative Psychology. A practical guide to research methods,
106
Second Edition, Sage Publications, London.
136. Stoica, C. D. (2002), Relaţii capcană în familia toxicomanului, Dizertaţie Master,
Universitatea din Bucureşti.
137. Stoica, C. D. (2003), Loialitatea de cuplu. Riscuri în cuplurile cu partener
toxicoman, Revista de psihoterapie experienţială, nr. 20-21, Ed. SPER, Bucureşti.
138. Stoica, C. D. (2007), Filmul ca spaţiu identitar tranziţional. „Trandafirul roşu din
Cairo”, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 39, Ed. SPER, Bucureşti, p.7-9.
139. Szondi, L. (2008), Ich Analyse, translated by Arthur C. Johnston pe www.
Szondiforum.work.
140. Teachworth, A. (2006). Comment trouver l’ậme sœur et la garder. Payot, Paris
141. Tisseron, S. (1992), La honte, la psychanalyse d’un lien social, Ed. Dunod, Paris.
142. Tisseron, S. (1999), Nos secrets de famille, Ed. Ramsay, Paris.
143. Tisseron, S., Torok, M., Rand, N., Nachin, C., Hachet, P. (1995), Le psychisme à
l’épreuve des generations (Clinique du fantôme), Ed. Dunod, Paris.
144. Watzlawick, P. (1980), Le langage du changement, Seuil, Paris.
145. White, M., Epson, D. (1990), Narrative means to therapeutic ends, Norton, New
York.
146. Widlocher, D., Braconnier, A. (2006), Psihanaliză şi psihoterapii, Editura Trei,
Bucureşti.
147. Yin, K.R. (1999), „Enhancing the quality of case studies in health services
research”, Health Services Research, 34, pp.1209-1224.
148. Yin, K. R. (2005). Studiul de caz. Editura Polirom, Iaşi.
149. Winnicott, D.W. (2003), Joc şi realitate. Opere 6, Editura Trei, Bucureşti.
150. Winnicott, D.W. (2004), Natura umană. Opere 3, Editura Trei, Bucureşti.
151. Winnicott, D.W. (2003-2004), Procese de maturizare. Opere 4, Editura Trei,
Bucureşti.
152. Zuili, N., Nachin, C. (1999), Travail du fantôme au sein de l’inconscient et la
clinique psychosomatique, Sous la direction de Gérard Mével, Anne
Loncan et Françoise Brossier, Le deracinement, Le divan familiale.
Revues de therapies familiale psychanalitique, nr. 2, In Press Édition, Paris, pp.
50-63.
107
108