GHID

PENTRU PROIECTAREA,
EXECUTAREA Şl EXPLOATAREA
DISPOZITIVELOR ŞI SISTEMELOR DE
EVACUARE A FUMULUI ŞI A
GAZELOR FIERBINŢI DIN
CONSTRUCŢII ÎN CAZ DE INCENDIU

INDICATIV: GP-063-01

INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE

CALCUL ÎN CONSTRUCŢII
IPCT-SA
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE TRANSPORTURILOR
ŞI LOCUINŢEI

GHID PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA

DISPOZITIVELOR ŞI SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI ŞI A
GAZELOR FIERBINŢI DIN CONSTRUCŢII ÎN CAZ DE INCENDIU

INDICATIV: GP-063-01

Elaborat de: SUr.Tudor Arghezi ni*.21

IPCT S.A. 70132- Bucureşti

Tel. 212 35 80; Fax 212 35 36

DIRECTOR GENERAL: Dr. ing.Dan Căpăţînă

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT: Ing. Şerban Stănescu
DIRECTOR INSTALAŢII: Ing. Dan Berbecaru
ŞEF PROIECT: Ing. Ilinca Bogdan
COLECTIV ELABORARE: Ing. Ilinca Bogdan
Ing. Luminiţa Dumitrescu Ing.
Dan Berbecaru

Avizat de:

• DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII

DIRECTOR GENERAL: Ing. Ion Stănescu

RESPONSABIL: Ing. Ligia Forsea

Coordonat de:

• A.I.I.R.

PREŞEDINTE: Acad. prof. onorific dr. ing. Liviu Dumitrescu

 ROMÂNIA
MINISTERUL DE INTERNE
CORPUL POMPIERILOR MILITARI
INSPECTORATUL GENERAL
_____________________________________________
Bucureşti, str . Dumitrache Banul
nr. 46, sector 2, cod 72228
Telefon: 242 00 50
Fax: 242 09 30

AVIZ
nr. 4 din 30.03.2001

La cererea INSTITUTULUI DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICA

DE CALCUL IN CONSTRUCŢII - I.P.C.T., înregistrată cu numărul 223 din
06.03.2001, potrivit atribuţiilor ce îl revin conform prevederilor ari. 17, afln.(1),
lit.d, din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului
Pompierilor Militari şl ale art. 16 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997
privind apărarea împotriva incendiilor, aprobata prin Legea nr. 212/1997,
modificată şi completata prin Ordonanţa Guvernului nr. 114/2000, Inspectoratul
Genera! al Corpului Pompierilor Militari avizează lucrarea „GHID PENTRU
PROIECTAREA, EXECUTAREA Şl EXPLOATAREA DISPOZITIVELOR Şl
SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şi A GAZELOR FIERBINŢI DIN
CONSTRUCŢII IN CAZ DE INCENDIU".

Avizul se emite în baza:

• redactării finale elaborate de către I.P.C.T. SA Bucureşti, cu
modificările solicitate de către I.G.C.P.M.;
• contractului nr, 35/1999;
• avizului CTS al M.L.P.A.T. nr. 115 din 29.06.2000;
• procesului-verbal nr. 30249 din 30.03.2001, ai şedinţei comisiei de
avizare a Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.

Se anexează lucrarea conţinând 39 pagini, ştampilate spre neschimbare.

 MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE. TRANSPORTURILOR
Şl LOCUINŢEI

ORDINUL

pentru aprobarea reglementării tehnice "Ghid pentru proiectarea, executarea şi

exploatarea dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi din
construcţii, în caz de incendiu"

Având in vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generală nr.3/08.10.2001 şi

avizul Consiliului Tehnico - Ştiinţific nr.115/29.06.2000.
În conformitate cu prevederile art 38 alin.2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în
construcţii.
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin.(3) din Hotărârea Guvernului
nr.3/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor
şi Locuinţei,
Ministrul lucrărilor publice .transporturilor şi locuinţei, emite următorul

ORDIN:

Art.t. - Se aprobă reglementarea tehnică "Ghid pentru proiectarea, executarea

şl exploatarea dispozitivelor şl sistemelor de evacuare a fumului şl a gazelor fierbinţi
din construcţii, în caz de incendiu", indicativ GP-063-01, elaborată de IPCT-SA şi
prevăzută în anexa caie face parte integrantă din prezentul ordin.

Art.2. - Reglementarea tehnică prevăzută la art.1 se publică în Buletinul Construcţiilor

prin grija Direcţiei Generale Tehnice în Construcţii şi în broşura tipărită de fPCT-SA .

Art.3 - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiiloi.

Art.4 - Direcţia Generală Tehnică în Construcţii va aduce la îndeplinire prevederile

prezentului ordin.

MINISTRU
 CUPRINS

Capitolul 1. Generalităţi

1.1. Obiect. Domeniu de aplicare

1.2 Prezentarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor
do evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi.

Capitolul 2. Performanţe pentru dispozitivele şi sistemele de evacuare a

fumului (desfumare) şi a gazelor fierbinţi, In caz de incendiu

2.1. Limitarea propagării fumului şi protecţia utilizatorilor

Capitolul 3. Principii de realizare a dispozitivelor de evacuare a fumului şi a

sistemelor de evacuare a fumului (desfumare) şi a gazelor fierbinţi

3.1. Soluţii de desfumare şi de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi

3.2. Sisteme de evacuare a fumului şi introducere a aerului
3.3. Intrarea în funcţiune a dispozitivelor de desfumare şi a sistemelor de
evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi
3.4. Elemente componente de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi ale
sistemelor. Elemente de protecţie a golurilor

Capitolul 4. Instalaţiile electrice, de automatizare şi semnalizare aferente

dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului (desfumare) şi
gazelor fierbinţi

4.1. Instalaţii electrice aferente construcţiilor

4.2.Instalaţii de semnalizare a incendiului şi alarmare

Capitolul 5. Dimensionarea dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului

şi a gazelor fierbinţi

5.1 Generalităţi
5.2 Regimul de presiune
5.3. Determinarea debitelor de aer introdus şi a debitelor de fum şi gaze
fierbinţi evacuate
5.4. Determinarea suprafeţelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi
5.5. Exemple de calcul
Cap.6. Exploatarea şi întreţinerea dispozitivelor de evacuare a fumului şl a
sistemelor de evacuare a fumului şl a gazelor fierbinţi

6.1. Verificarea tehnică a sistemelor de desfumare

6.2. întreţinerea şi inspectarea periodică a dispozitivelor şi sistemelor de
desfumare

Cap.7. Protecţia şi siguranţa utilizatorilor in cazul utilizării dispozitivelor de

evacuare a fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şl gazelor
fierbinţi

ANEXE

ANEXA 1 - Protecţia căilor de evacuare contra propagării fumului şi gazelor

fierbinţi

ANEXA 2 - Soluţii de utilizare a dispozitivelor de evacuare a fumului şi a

sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi la clădiri
publice

ANEXA 3 - Terminologie

ANEXA 4 - Lista reglementărilor conexe

GHID PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA Şl
EXPLOATAREA DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE Indicativ
EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI DIN GP- 063 - 01
CONSTRUCŢII ÎN CAZ DE INCENDIU

Capitolul 1. GENERALITĂŢI

1.1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

1.1.1. Prevederile prezentului ghid se aplică la proiectarea, executarea şi

exploatarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor de evacuare a
fumului şi gazelor fierbinţi rezultate în caz de incendiu în clădiri.
Ghidul este destinat proiectanţilor, executanţilor, verificatorilor
de proiecte şi utilizatorilor de astfel de sisteme şi instalaţii.

1.1.2. La proiectarea şi realizarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi

sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi se vor respecta şi prevederile
din reglementările tehnice "Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor" P 118-99 şi
"Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor normativului
P 118", indicativ MP 008-2000.

1.2. PREZENTAREA DISPOZITIVELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A

SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

1.2.1. Evacuarea fumului (desfumarea) din clădiri se poate face prin:

- goluri (guri de evacuare a fumului) dispuse in faţadele clădirilor, libere sau
închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu;
- dispozitive de închidere a golurilor de evacuare fum (voleţi, panouri, trape)
cu deschidere automată dispuse în acoperişul clădirii sau în treimea
superioară a pereţilor de închidere;
- canale (ghene) pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi;
- guri racordate prin canale (ghene) la ventilatoare de evacuare a fumului;
- asigurarea şi realizarea suprapresiunii în spaţiul protejat de fum.

1.2.2. Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi se realizează prin sisteme

prevăzute în acoperiş, alcătuite din dispozitive de evacuare şi ecrane verticale
coborâte sub tavan.

1.2.3. Circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu

aerul introdus se poate realiza în următoarele variante;

Elaborat de: Aprobat de:

INSTITUTUL DE PROIECTARE, MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE,

CERCETARE Şl TEHNICĂ DE TRANSPORTURILOR SI LOCUINŢEI
CALCUL ÎN CONSTRUCŢII Cu Ordinul nr.1615/02.11.2001
IPCT-SA

1
• introducere naturală organizată aer - evacuare naturală, organizată a
fumului;
• introducere mecanică aer - evacuare naturală, organizată a fumului;
• introducere naturală organizată aer - evacuare mecanică a fumului;
• introducere mecanică aer - evacuare mecanică fum.

2
 Capitolul 2. PERFORMANŢE PENTRU DISPOZITIVELE Şl
SISTEMELE ' DE EVACUARE A FUMULUI
(DESFUMARE) Şl A GAZELOR FIERBINŢI, ÎN CAZ
DE INCENDIU
2.1. LIMITAREA PROPAGĂRII FUMULUI Şl PROTECŢIA UTILIZATORILOR

2.1.1. În alcătuirea construcţiilor şi instalaţiilor trebuie avut în vedere criteriul

de performanţă referitor la preîntâmpinarea (limitarea) propagării fumului în funcţie
de:

- degajările de fum şi de gaze fierbinţi;

- etanşeitatea la fum.

2.1.2. Procesul de deplasare a fumului în clădire în caz de incendiu poate fi

prevăzut cu un grad acceptabil de probabilitate dacă se.ţine cont de următorii factori
principali:

- caracteristicile clădirii respectiv ale elementelor de construcţii şi instalaţii în

măsura în care acestea pot constitui căi de propagare a fumului şi gazelor
fierbinţi sau sunt obstacole în calea acestora;
- tocul de izbucnire şi fazele de dezvoltare a incendiului;
- comportarea persoanelor aflate în clădire, în cazul producerii unui incendiu;
- condiţiile atmosferice.

2.1.3. Pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă la foc în clădiri, propagarea

fumului poate fi frânată sau limitată prin:

- etanşeitatea elementelor de compartimentare a clădirii;

- crearea de suprapresiune sau de curenţi de aer proaspăt cu circulaţia în
sens opus direcţiei de mişcare naturală a fumului.

2.1.4. Asigurarea gradului de securitate pentru construcţie şi utilizatorii

acesteia impune realizarea unui sistem de securitate complex alcătuit din elementele
componente, selectate corespunzător şi adaptate nevoilor reale de siguranţă in
funcţionarea obiectului protejat.
Indiferent de gradul de tehnicitate a sistemului de evacuare adoptat prin
proiectare şi realizat, fiabilitatea acestuia se verifică prin controale periodice şi
exerciţii practice.

2.1.5. Protecţia oamenilor, pompierilor şi a echipelor de intervenţie din

clădirile incendiate (în general a utilizatorilor) se realizează prin:

- detectarea şi semnalizarea prezenţei fumului produs de incendiu;

- asigurarea utilizării în siguranţă a căilor de evacuare prin evacuarea fumului
sau împiedicarea pătrunderii fumului în acestea;
- evacuarea fumului pentru asigurarea condiţiilor de intervenţie în caz de
incendiu.

3
 Capitolul 3. PRINCIPII DE REALIZARE A DISPOZITIVELOR DE
EVACUARE A FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE
EVACUARE A FUMULUI (DESFUMARE) Şl A
GAZELOR FIERBINŢI
3.1. SOLUŢII DE DESFUMARE Şl DE EVACUARE A FUMULUI Şl A
GAZELOR FIERBINŢI

3.1.1. Desfumarea spaţiilor, încăperilor şi zonelor în care s-a produs fum

datorat incendiului se poate realiza natural - organizat, mecanic sau prin combinarea
celor două {natural - organizat - mecanic) urmărindu-se următoarele;

- circulaţia aerului în spaţiul considerat prin introducerea de aer proaspăt şi

evacuare fum;
- crearea unei diferenţe de presiune Intre volumul încăperilor ce trebuie
protejate şi volumul încăperii cu risc de incendiu; încăperile cu risc de
incendiu se vor găsi în depresiune faţă de încăperile vecine.

Desfumarea prin tiraj natural - organizat

3.1.2. Desfumarea prin tiraj natural a unei încăperi se realizează prin admisie
de aer şi evacuări de fum, circulaţia aerului realizându-se datorită presiunii termice.

3.1.3. Introducerea aerului proaspăt în spaţiile care se desfumează se

realizează prin:

- goluri (guri) ale încăperilor care se desfumează practicate în faţadele

clădirilor;
- uşile încăperilor care se desfumează practicate în pereţii exteriori ai con
strucţiilor;
- încăperi, coridoare, tampoane, sasuri, circulaţii orizontale în suprapresiune
sau cele la care admisia aerului exterior se face uşor, prin ferestre sau grile;
- scări interioare deschise;
- goluri (guri) de introducere racordate la canale (ghene).

Canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului în caz de incendiu trebuie să

îndeplinească condiţiile tehnice generale din Normativul P 118-99.

3.1.4. Evacuarea fumului se realizează prin:

- goluri (guri) în faţade sau acoperiş, liber© sau închise, cu dispozitive care
se deschid automat şi posibilităţi de acţionare manuală de la distanţă In
caz de incendiu;
- guri racordate la canale (ghene).

3.1.5. Suprafaţa liberă normată a dispozitivelor pentru evacuarea fumului, în

caz de incendiu, se stabileşte conform prevederilor "Normativului de siguranţă la foc"

4
P 118-99 şi a metodologiei de calcul din prezentul normativ (asigurându-se suprafaţa
cea mai mare).

3.1.6. Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului şi cele de evacuare

a fumului se repartizează alternat, distribuindu-se cât mai uniform posibil în spaţiul
protejat, astfel încât să asigure buna circulaţie a aerului şi evacuarea fumului din
încăpere.

3.1.7. Golurile de ventilare naturală neprevăzute cu elemente de închidere,

practicate în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori, se includ în
suprafaţa liberă necesară desfumării. Golurile de ventilare trebuie menţinut©
permanent deschise şi totodată asigurată securitatea lor la intruziuni şi efracţie
precum şi protecţia la intemperii.

3.1.8. Dispozitivele de protecţie a golurilor (gurilor) pentru desfumare (voleţi,

panouri, trape etc.) trebuie să fie în poziţia de aşteptare. Ele se realizează din
materiale CO (CA1), etanşe la foc, pentru cele de introducere a aerului şi rezistente
la foc, pentru cele de evacuare, având rezistenţa la foc normată (dar cel puţin egală
cu a canalului pe care sunt montate). Pentru golurile prevăzute în acoperiş sau în
pereţii exteriori, aceste condiţii nu sunt obligatorii. Voleţii funcţionează fie în sistem
glisant fie pivotat.

3.1.9. Acţionarea automată a dispozitivelor de închidere a golurilor de

evacua/e a fumului sau de admisie a aerului se dublează cu comandă manuală.

Desfumarea mecanică

3.1.10. Desfumarea prin tiraj mecanic se asigură prin evacuarea mecanică a

fumului şi introducerea naturală sau mecanică a aerului sau evacuarea natural-
organizată a fumului şi introducerea mecanică a aerului, astfel încât să se asigure
circulaţia aerului în spaţiul protejat şi evacuarea fumului.
Desfumarea mecanică poate fi asigurată şi prin realizarea suprapresiunii în
spaţiul protejat de fum.

3.1.11. Evacuarea fumului se asigură prin guri de evacuare racordat© prin

canale (ghene) la un ventilator de evacuare.

3.1.12. Introducerea mecanică a aerului se face prin guri de introducere

racordate prin canale (ghene) la un ventilator d© introducere, care trebuie să asigure
minimum 60% din debitul de aer evacuat.

3.1.13. Canalele de evacuare a fumului trebuie să îndeplinească condiţiile

tehnice din normativul P 118-99.

3.1.14. Viteza aerului în gurile de introducere nu va depăşi 5 m/s.

3.1.15. Gurile de desfumare trebuie să fie protejate cu voleţi de închidere din

materiale CO (CA1), etanşe la foc la introducere şi rezistente la foc la evacuare, în
poziţia de declanşare, cu rezistenţă la foc egală cu cea a canalului (ghenei).

5
 3.1.16. Raportul dintre laturile unei guri (deschideri) rectangulare de
introducere sau evacuare trebuie să fie în concordanţă cu dimensiunile canalului dar
nu va fi mai mare de 2.

3.1.17. Dispozitivele de acţionare a voleţilor de protecţie se realizează cu

acţionare manuală şi automată şi trebuie să asigure punerea automată în funcţie a
ventilatoarelor de desfumare.

3.1.18. Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie astfel realizate încât aă

poată funcţiona la temperatura de 400°C a gazelor fierbinţi, cel puţin o oră. Legătura
dintre ventilator şi canal (ghenă) se realizează din materiale CO (CA1).

3.1.19. Sistemul de ventilare mecanică sau de climatizare al unei construcţii

poate fi utilizat, în totalitate sau parţial, şi pentru evacuarea fumului produs în caz de
incendiu numai dacă îndeplineşte toate condiţiile specifice desfumării.

3.2. SISTEME DE EVACUARE A FUMULUI Şl INTRODUCERE A AERULUI

3.2.1. Pentru asigurarea controlului propagării fumului pe căite de evacuare

în spaţiile mari necompartimentate, atriumuri şi încăperi se aplică condiţiile tehnice şi
metodele de protecţie precizate în normativul p 118-99, manualul NP 008 şi după
caz prezentul ghid (Anexa 1 şi 2).

3.2.2. Deschiderile în faţadă pot constitui atât guri de introducere a aerului

cât şi guri de evacuare a fumului în cazul desfumării prin tiraj natural organizat dacă
respectă condiţiile de amplasare precizate (fig.3.2.2) şi dacă au suprafeţele
necesare.
Condiţiile de amplasare sunt:
- suprafaţa liberă de evacuare a fumului se găseşte deasupra liniei de plan
neutru;
- z’ ≥ z/2 şi z’ ≥ 1,80 m unde: z - înălţimea încăperii
z’ - înălţimea zonei libere de fum

Fig.3.2.2. Deschideri pe aceeaşi faţadă pentru evacuarea fumului şi

introducerea aerului

6
 3.3. INTRAREA ÎN FUNCŢIUNE A DISPOZITIVELOR DE DESFUMARE Şl
SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI

3.3.1. Dispozitivele care protejează golurile de evacuare a fumului şi gazelor

fierbinţi şi de introducere a aerului trebuie să fie realizate cu acţionare automată
şi/sau manuală.

3.3.2. Comanda dispozitivelor de protecţie a golurilor se poate realiza:

- termic prin ruptură termică (fuzibil);

- pneumatic prin acţionare mecanică (servomotor electric sau pneumatic);
- electromagnetic (cu întrerupere de curent cu impuls de curent la palete sau
cu efect rotativ);
- manual.

3.3.3. Ansamblul sistemelor de acţionare trebuie să se găsească în exteriorul

canalelor de evacuare a fumului şt gazelor fierbinţi, cu excepţia dispozitivelor cu
declanşare termică.
Axele pivoţilor şi glisierele trebuie să fie astfel realizate încât să permită
funcţionarea lor fără ungere.
Dispozitivul de acţionare nu trebuie să permită punerea în funcţiune printr-o
simplă împingere în organul mobil al acestuia.
După utilizare, rearmarea elementelor de protecţie trebuie să se facă uşor.

3.3.4. Modul de funcţionare a comenzii dispozitivelor de obturare a golurilor

se poate face astfel:

- comanda prin dispozitiv termic asigură funcţionarea sistemului prin ruperea

unei legături mecanice la creşterea temperaturii. Dispozitivul de ruptură
termică se amplasează într-un loc uşor de remarcat fără să necesite reglaj;
ansamblul cu fuzibil trebuie să prezinte o inerţie termică cât mai redusă;
- comanda prin dispozitiv pneumatic este alcătuită dintr-o butelie de gaz
comprimat de unică folosinţă şi de capacitate care să asigure deschiderea
mai multor elemente de protecţie în acelaşi compartiment de desfumare.
Sistemul de pornire a buteliei de gaz comprimat trebuie să fie un dispozitiv
simplu de comandă manuală.
- comanda cu dispozitiv electropneumatic se face prin electrovane; acţiona
rea organelor de protecţie se asigură prin lipsa presiunii aerului asupra
servomotorului şi prin lipsa alimentării electrice asupra electrovanelor de
comandă. Comanda dispozitivului electropneumatic este posibilă numai
pentru un singur spaţiu;
- comanda electromagnetică a dispozitivelor se poate face în doua moduri:
- prin lipsă de curent;
- prin alimentarea cu curent (comandă prin impulsuri electrice);
- comanda prin servomotor electric este o comandă rapidă, timpul necesar
pentru trecerea de la poziţia de aşteptare la cea de funcţionare este sub
3 secunde.

7
 3.3.5. Comanda manuală, centralizată sau locală a dispozitivelor de deschi-
dere, poate fi realizată prin sistem mecanic, electric, pneumatic sau hidraulic.
In funcţie de tipul construcţiei, performanţele sistemului de acţionare şi
prevederile reglementărilor, comanda manuală centralizată trebuie amplasată la
serviciul de pompieri sau la un acces principal al construcţiei (încăperii).

3.3.6. Comanda automată a dispozitivelor de protecţie a golurilor (gurilor)

trebuie asigurată de instalaţia de semnalizare a incendiilor din încăperea sau spaţiul
respectiv sau de dispozitive locale (fuzibil), atunci când nu se prevăd instalaţii de
semnalizare.

3.3.7. Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului şi

gazelor fierbinţi, în caz de incendiu se poate face individual sau în grup.

3.3.8. Alimentarea ventilatorului de evacuare a fumului trebuie făcută astfel

încât orice incident electric să nun afecteze funcţionarea în caz de incendiu. Din
acest motiv se recomandă ca alimentarea să se facă cu conductori sau cabluri
rezistente la flacără.

3.4. ELEMENTE COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE EVACUARE A

FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI. ELEMENTE DE PROTECŢIE A
GOLURILOR

3.4.1. Elementele componente ce alcătuiesc sistemele de evacuare a fumului

şi gazelor fierbinţi, precum şi alte elemente de protecţie la foc conexe pot fi:

3.4.1.1. Trapă - dispozitiv pentru evacuarea fumului ce se găseşte la

partea superioară a construcţiei şi care poate fi acţionată manual (prin apăsarea unui
buton de comandă) sau automat (la sesizarea unui detector de fum sau de
temperatură, fuzibil etc.).

L - lăţime
H - înălţime
α - unghiul de deschidere

Sg = H x L (m2) - suprafaţă geometrică

2
Sd = L x H x sin a (m ) - suprafaţă deschisă
Sdl = (L x H x sin α) + (H x cos α) (H x sin α) - suprafaţă laterală a deschiderii
Su = Sl x 0,5 - suprafaţă utilă
Sl = suprafaţa liberă (suprafaţa cea mai mică din valorile tui Sd şi Sdl.

8
 Dispozitivele cu deschidere exterioară practicate la partea superioară a
clădirii, pot fi de diferite tipuri:
- fereastră: • oscilantă cu articulaţie la mijloc
• basculantă cu articulaţie inferioară
• oblon cu articulaţie superioară
• pivotantă cu articulaţie laterală
• de acoperiş tip VELUX
- volei - ramă cu jaluzele montata în perete;
- luminatoare de acoperiş cu cupoletă.

3.4.1.2. Uşi rezistente la foc sunt elemente mobile de protecţie a golurilor

de circulaţie funcţională din pereţi care au rolul de a limita extinderea incendiului şi de
a opri trecerea fumului în spaţiile ce trebuie protejate, alcătuite şi echipate conform
reglementărilor specifice.

3.4.1.3. Canale utilizate în sistemele de evacuare a fumului şi a gazetar

fierbinţi se realizează din materiale incombustibile C0/(A1) rezistente la foc minimum
15 minute, dacă reglementările nu prevăd condiţii mai restrictive.
Ele pot fi:

- canale colectoare colective (vezi fig. 3.4.1.3a) ce formează o ghenă cu

pereţii din materialele utilizate la construcţia pereţilor clădirii respective
(beton, zidărie de cărămidă etc.). Calităţile aeraulice ale acestor canale
nu
sunt foarte performante, existând pierderi din debitul de aer sau fum
datorate porozităţii materialelor de construcţie. Acest defect este mai grav
la conductele de evacuare a fumului, care trebuie să fie etanşe. Pentru
îmbunătăţirea soluţiei s-ar putea folosi canale din tablă spiralate aşezate
în interiorul ghenei. Astfel conductele asigură necesităţile aeraulice, iar

Fig.3.4.1.3a Canal colectiv

ghena este rezistentă la foc. Fig.3.4.1.3b Canal colector
compartimentat

9
 - canalul colector compartimentat (vezi fig.3.4.1.3b) se compune dintr-un
canal centrai la care se racordează canale individuale pe înălţimea unui
etaj.
în cazul unui incendiu la un nivel inferior gurile situate la nivelele
superioare vor avea rolul de regulator de tiraj şi aerul extras de la alte
etaje diluează şi răceşte fumul evacuat.
Sistemul are dezavantajul pentru ultimele nivele unde poate să apară
fenomenul de refulare care riscă să umple cu fum aceste etaje. Acest
fenomen se produce dacă ecartul de temperatură dintre exterior şi interior
este scăzut (în timpul verii).
Din această cauză, canalele de acest timp nu trebuie montate decât la
clădiri cu maximum 5 nivele.
De asemenea In timpul iernii se pot produce curenţi de aer rece,
inconfortabili pentru ocupanţi care au tendinţa să obtureze gurile. Aceste
guri se pot echipa cu voleţi (rame cu jaluzele) comandate automat de
detectori de fum care să le deschidă.

3.4.1.4. Ventilatoarele trebuie să evacueze fumul la 400°C timp de

minimum 1 h.
Menţinerea în funcţiune a ventilatoarelor de evacuarea fumului în tot
timpul incendiului, păstrând şi performanţele aeraulice, se face prin alimentarea de la
o sursă electrică normală şi o sursă electrică de rezervă.
Canalele care se racordează la ventilatoare se realizează din materiale
rezistente ta foc. Această condiţie nu se respectă dacă canalele se găsesc într-o
ghenă a construcţiei, care este executată din materiale de construcţie rezistente la
foc.

3.4.2. Dispozitivele de acţionare electrică a elementelor componente ce

alcătuiesc sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, după caz, trebuie să
asigure şi funcţionarea sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi printr-o
centrală de comandă şi supraveghere, la care se vor conecta:

- detectoare optice de fum;

- detectoare de temperatură;
- butoane de comandă manuală a sistemelor şi instalaţiilor necesare ventilării
zilnice;
- butoane de comandă prioritară a deschiderii trapelor.

3.4.2.1. Dispozitive electrice de acţionare a trapelor, ferestrelor, voleţilor,

obloanelor

Dispozitivele electrice de acţionare sunt proiectate pentru acţionare pe o

singură latură (pentru trape cu L ≤ 150 cm) sau pe două laturi (L ≥ 150 cm).
Se utilizează dispozitive cu cremalieră sau lanţ.
Motoarele electrice ale acestor dispozitive sunt protejate la sarcină şi au
limitator electric de cursă încorporat, realizându-se cu grad de protecţie IP 6.
Alimentarea cu energie electrică se face la 220 V sau 24 V.

10
 3.4.2.2. Butoanele de comandă

Butoanele de comandă (prioritară a trapei) sunt înglobate în cutii din

materiale plastice rezistente, prevăzute cu geam casabil, pentru montare aparentă
sau îngropată.
Cutia poate conţine şi o tastă pentru închiderea trapelor şi două diode
una roşie pentru semnalizarea închiderii şi una verde pentru funcţionarea normală
Se poate face şt o semnalizare sonoră cu declanşare automată şi o diodă
electroluminiscentă - LED, pentru afişarea deranjamentelor

3.4.2.3. Butoanele de comandă manuală a ventilării curente

Butoanele de comandă manuală a ventilării, cu poziţiile "deschise-închise",

se utilizează pentru ventilarea curentă, fără funcţionare după căderea sursei de
alimentare cu energie electrică de bază.
Butoanele sunt constructiv de tip dublu basculant, în montaj aparent sau
îngropat, livrare opţională cu cheie de asigurare.
Funcţiunile de închidere, deschidere, oprire pot fi afişate prin diodă
electroluminiscentă.

3.4.2.4. Detectoare optice de fum

De regulă, detectoarele optice de fum comandă automat deschiderea

trapelor ia o concentraţie a fumului de 3%.
Detectoarele sunt alimentate la 8-28 Vcc, sau după caz la tensiunea
indicată de producător sunt construite cu celulă fotoelectrică şi operează pe principiul
difuzării luminii şi afişaj individual în caz de funcţionare.

3.4.2.5. Detectoare de temperatură

Detectoarele de temperatură sunt utilizate pentru deschiderea automată a

unei trape la atingerea temperaturii de 70°C (90°; 100°C).

3.4.2.6. Centralele de comandă pentru evacuarea fumului si a gazelor

fierbinţi

Centrala de comandă este capabilă să primească semnale de la un număr

nelimitat de butoane de acţionare sau detectoare de incendiu. Circuitele între
centrală şi butoanele de comandă sunt conectate în sistem închis.
Centrala este prevăzută în afară de alimentarea de bază, cu o alimentare
de rezervă prin baterii de acumulatori, sistemul trecând automat pe rezervă.

3.4.2.7. Dispozitive de închidere automată (magnetică) a uşilor rezistente

la foc

Rolul uşilor rezistente la foc este de a limita extinderea incendiului şi a opri

trecerea fumului în spaţiile care trebuie protejate.
Dispozitivele de închidere automată a uşilor rezistente la foc se compun
din:

11
 - detectorul de fum sau alt sistem, care iniţiază comanda de acţionare;
- butonul de comandă manuală;
- dispozitivul magnetic cu placă de reţinere;
- panoul de comandă a închiderii.

Detectorul de fum amplasat în apropierea uşii, supraveghează o suprafaţă

2
de 100 m în faţa uşii şi activează o alarmare atunci când particulele de fum ajung la
valoarea de 3% din volum. Dispozitivul de comandă acţionează automat, permiţând
închiderea uşii (fig.3.4.2.7.1).
Modul de instalare a detectorilor de fum ce acţionează mecanismul de
închidere automată a uşii este prezentat în fig.3.4.2.7.2.

Uşă în două canale, cu dispozitive de închidere automată si buton de acţionare manuală

Uşă glisantă cu un dispozitiv de Închidere automată şi buton de acţionare manuală

Fig. 3.4.2.7.1.

12
Instalare

Detector
Detector de fum
de fum la acelaşi
la acelaşi nivel
nivel
Pentru uşi mal înalte de 3 m se folosesc
Uşă rezistentă mal multe detectoare de fum, deoarece
la foc, rnax. 3m unul asigură o înălţime de numai 2m

Fig. 3.4.2.7.2.

13
 Capitolul 4. INSTALAŢII ELECTRICE, DE AUTOMATIZARE Şl
SEMNALIZARE AFERENTE DISPOZITIVELOR Şl
SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI
(DESFUMARE) Şl GAZELOR FIERBINŢI
4.1. INSTALAŢII ELECTRICE AFERENTE CONSTRUCŢIILOR

4.1.1. Dispoziţii generale

4.1.1.1. Instalaţiile electrice aferente construcţiilor se proiectează şi

execută astfel încât să nu contribuie la producerea şi propagarea incendiilor, în
conformitate cu reglementările de specialitate I 7, P 118, l 18.
Instalaţiile electrice aferente construcţiilor vor fi corespunzătoare riscului şi
categoriei de pericol de incendiu, destinaţiei şi mediului respectiv, potrivit
reglementărilor tehnice specifice.

4.1.2. Alimentarea cu energie electrică

4.1.2.1. Alimentarea cu energie electrică a utilajelor şi echipamentelor de

acţionare a dispozitivelor de evacuare a fumului ori a instalaţiilor de ventilare utilizate
pentru evacuarea fumului se asigură după caz în funcţie de categoria de importanţă a
clădirii, destinaţie şi de condiţiile specifice de siguranţă la foc, conform normativului
I 7 şi reglementărilor specifice:

a) pe o singură cale de alimentare, racordată la un post de transformare al

sistemului energetic naţional, dintr-o centrală electrică, reţeaua de joasă tensiune
a furnizorului prin firida de branşament sau tabloul general de distribuţie al clădirii
(dacă acesta este amplasat astfel încât funcţionarea iui nu este periclitată în caz
de incendiu în clădirea respectivă);
b) pe două căi de alimentare. în situaţiile în care se prevăd dispozitive de
siguranţă la foc cu dublă alimentare, sursa de alimentare de bază va fi asigurată
conform pct.a), iar sursa de alimentare de rezervă poate fi o altă sursă de energie
electrică independentă faţă de prima (baterie cu acumulatori etc).

Alegerea variantei de alimentare se va face în funcţie de încadrarea

consumatorilor din clădire.

4.1.2.2. Căile de alimentare ale tabloului instalaţiei de evacuare a fumului,

respectiv de ventilare pentru evacuarea fumului se amplasează pe trasee ferite de
pericol de incendiu, conform normativului I 7.
În cazul în care se prevăd două căi de alimentare, acestea se dispun pe
trasee separate sau se protejează împotriva focului prin amenajări constructive de
separare, astfel încât avarierea unei căi să nu poată provoca întreruperea în
alimentarea cu energie electrică a celeilalte căi.

4.1.2.3. Coloanele tabloului de distribuţie a! sistemului de evacuare

mecanică a fumului se leagă înaintea întreruptorului general sau a siguranţelor
generale ale tabloului din care se alimentează.

14
 4.1.3. Instalaţii electrice de iluminat

4.1.3.1. Instalaţiile electrice de iluminat aferente zonelor prevăzute cu

dispozitive şi sisteme de evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi vor avea prevăzute
iluminat de siguranţă pentru intervenţie.

4.1.3.2. Dozele de legături ale circuitelor iluminatului de siguranţă vor fi

separate de cele ale iluminatului normal

4.1.4. Instalaţii electrice de forţă şi automatizare

4.1.4.1. Elementele de construcţie (referitor la alcătuiri constructive şi

limitarea propagării focului şi a fumului) şi modul de pozare a instalaţiilor electrice
aferente evacuării mecanice a fumului trebuie să fie adecvate, pentru a rezista ta
temperaturile extreme degajate, precum şi la vânt, trepidaţii şi mişcări ale clădirii,
ploaie, grindină, zăpadă, gheaţă, coroziunea mediului, praf etc. Pentru preîntâm-
pinarea acţionărilor incorecte, elementul de activare a evacuării fumului trebuie ales
corespunzător Întregii game a condiţiilor ambientale.

4.1.4.2. Instalaţiile, dispozitivele şi echipamentele utilizate pentru evacua

rea mecanică a fumului (desfumare) în caz de incendiu vor corespunde condiţiilor
specifice şi vor fi după caz, agrementate tehnic.

4.1.4.3. Menţinerea în funcţiune a ventilatoarelor de desfumare este

necesară pe timpul a cel puţin o oră de la sesizarea (semnalizarea) incendiului,
respectiv punerea în funcţiune a acestora.

4.1.4.4. Oprirea unuia sau mai multor ventilatoare trebuie să poată fi

realizată din cel puţin două puncte ale instalaţiei; una dintre aceste două comenzi de
oprire trebuie să fie obligatoriu amplasată într-o zonă direct accesibilă din
exterior.

4.1.4.5. Punerea în funcţiune a sistemului de desfumare a clădirilor înalte

trebuie să se facă automat prin declanşarea detectoarelor de incendiu. Aceste
detectoare comandă:

- elemente de compartimentare antifoc şi rezistente la foc:

închiderea uşilor rezistente ia foc, a ascensoarelor cu
funcţionare normală şi uşilor de separare ale încăperilor tampon; -
închiderea clapetelor antifoc prevăzute în instalaţia de ventilare
aferentă clădirii; funcţionarea continuă a ascensoarelor de
intervenţie;
- desfumarea căilor de circulaţie afectate
prin deschiderea organelor de obturare ale gurilor de evacuare a
fumului în spaţiile de circulaţie şi SAS-uri (încăperi tampon); prin
punerea în funcţiune a ventilatoarelor.
- alarmă.

15
 4.1.4.6. Comenzile automate sunt dublate de comenzile manuale.
Comanda automată prevăzută de instalaţiile de semnalizare acţionează mai întâi
asupra zonei afectate şi anulează funcţionarea automată în regim normal a altor
utilaje.
Acţionarea butoanelor de alarmare prevăzute pe căile de circulaţie şi în
alte spaţii accesibile în caz de incendiu avertizează doar centrala de semnalizare
incendiu fără a acţiona asupra instalaţiei de desfumare.

4.1.4.7. Toate circuitele de comandă şi control ale diferitelor dispozitive

(trape, clapete antifoc, uşi rezistente la foc etc.) trebuie supravegheate în
permanenţă pentru avertizarea în caz de defect la centrala de semnalizare incendiu
sau dispecerat.
Poziţia elementelor mobile componente ale sistemului de semnalizare la
incendiu este indicată prin semnalizări optice ce apar pe panoul centralei de
semnalizare incendiu. Aceste semnale, date pentru fiecare compartiment, indică trei
poziţii distincte:

- toate elementele (uşi şi clapete antifoc) în poziţie de veghe;

- toate elementele în poziţie de funcţionare;
- defect de poziţie sau al circuitului electric.

4.1.4.8. Comanda dispozitivelor de acţionare a elementelor de proiecţie a

golurilor se poate realiza prin dispozitive termice, dispozitive electropneumatice,
dispozitive electromagnetice, servomotoare electrice şi prin declanşare manuală
În cazul comenzii prin dispozitive electromagnetice sunt posibile două
tipuri prin:
a) în stare de repaus dispozitivul nu este pus sub tensiune;
b) în stare de repaus dispozitivul este pus sub tensiune.

În cazul din urmă comanda trebuie realizată printr-o serie de minimum

3 impulsuri. Controlul circuitului electric de comandă trebuie asigurat în permanenţă.
Rearmarea sistemului nu trebuie să fie posibilă, atât timp cât cauza care a provocat
declanşarea nu a dispărut.
Pentru desfumare comanda dispozitivului în cazul a) este posibilă dacă
tubulatura utilizată deserveşte doar un singur compartiment.
În cazul comenzii prin servomotor timpul necesar pentru trecerea în poziţia
de securitate sau de funcţionare trebuie să fie mai mic de 30 secunde.

4.1.4.9. Pentru evacuarea în exterior a fumului şi produselor de ardere se

recomandă folosirea unui mecanism automat pentru deschiderea gurii de evacuare
prin acoperiş. Toate deschiderile de evacuare cu acţionare automată trebuie să fie
proiectate să se deschidă şi manual

4.1.4.10. Comanda sistemului de evacuare a fumului se face:

- automat, la declanşarea incendiului, prin detectoare activate de

dispozitive sensibile la temperatura de 40... 100°C;
- manual, prin butoane de comandă;

16
 - manual, prin comandă la distanţă în cazul existenţei unui post centrat
de supraveghere.

Intrarea automată in funcţiune a ventilatoarelor de desfumare va fi

semnalizată optic şi acustic la centrala de semnalizare incendiu. Semnalizarea optică
se va opri automat odată cu oprirea sistemului de desfumare.
Oprirea manuală a ventilatoarelor de desfumare se prevede şi local.

4.1.4.11. Conductoarele coloanelor şi circuitelor de alimentare a elemen-

telor aferente sistemului de desfumare precum şi a circuitelor de control, comandă şl
semnalizare, vor fi din cupru, incombustibile, din cabluri protejate în manta cu
întârziere la propagarea flăcării (minimum 30').

4.1.5. Protecţii şl măsuri de protecţie

4.1.5.1. În instalaţiile electrice se vor aplica măsuri pentru protecţia

utilizatorilor (persoane şi animale) împotriva şocurilor electrice datorate atingerii
directe şi indirecte conform normativ I 7.

4.1.5.2. Tronsoanele tubulaturii de desfumare se vor lega cu piese flexibile

din cupru cu secţiunea 16mmp pentru asigurarea continuităţii electrice şi racordarea
la pământ, în scopul evitării încărcării cu sarcină electrostatică.

4.1.5.3. Conform normativului I 20, construcţiile prevăzute cu instalaţie de

protecţie împotriva trăsnetului, elementele din material neconductor situate deasupra
acoperişului (coşuri de ventilaţie acoperite cu căciuli, trape etc.) se consideră
protejate dacă nu depăşesc cu mai mult de 0,3 m planul zonei de protecţie.

4.2. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE A INCENDIULUI Şl ALARMARE

4.2.1. Dispoziţii generale

4.2.1.1. Instalaţiile de semnalizare incendiu se proiectează şi montează

conform prevederilor normativ I 18 şi precizărilor din documentaţia tehnică a produ-
cătorului de echipamente. Tipul instalaţiilor de semnalizare a incendiilor care se vor
adopta, modul de comandă, dispunere şi dimensionare a acestora se va face
conform normativ l 18 şi cu asistenţa furnizorului echipamentelor.
Folosirea de echipamente, aparate, dispozitive etc. se va face numai în
baza agrementului tehnic şi a avizelor eliberate de organele abilitate conform
prevederilor legale.

4.2.1.2. Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor se proiectează

şi realizează conform reglementărilor tehnice, astfel încât să prezinte siguranţă în
exploatare, să asigure posibilitatea verificării periodice a stării lor de funcţionare, iar
eventualele revizii şi reparaţii să se poată face cu uşurinţă.

17
 4.2.2. Instalaţii interioare de semnalizare a incendiului. Trasee

4.2.2.1. Circuitele de semnalizare se vor executa de regulă în montaj

îngropat sub tencuială, cu conductoare sau cabluri de cupru protejate în tuburi PVC
sau metalice, în condiţiile prevăzute de normativele l 7 şi I 18, în montaj aparent în
construcţiile la care nu se admit dăltuiri şi spargeri, unde şi instalaţiile electrice sunt
realizate în execuţie aparentă, construcţii existente a căror deteriorare nu este
admisă.

4.2.2.2. Se evită instalarea circuitelor şi cablurilor circuitelor de

semnalizare incendiu în lungul conductelor calde şi pe traseele expuse la umezeală.
Pe porţiuni reduse ale traseelor apropiate de suprafeţe calde sau incrucişări cu
acestea, distanţa minimă trebuie să fie de 12 cm sau se vor lua măsuri de izolare
termică

4.2.2.3. Pe trasee comune, circuitele de semnalizare se vor monta sub

cele ale instalaţiilor electrice, distanţa dintre acestea şi cele electrice cu frecvenţa de
50 Hz şi tensiuni până la 1000 V trebuie să fie de minim 25 cm.

4.2.2.4. La alegerea traseelor circuitelor de semnalizare se vor evita

trecerile prin spaţiile cu pericol de incendiu sau explozie, medii corozive etc.
folosindu-se spaţiile de circulaţie, anexele tehnice sau alte spaţii fără pericol şi
posibilităţi de acumulare a gazelor fierbinţi produse în timpul incendiului.

4.2.3. Securitatea instalaţiilor de semnalizare. Măsuri de protecţie

4.2.3.1. Circuitele instalaţiilor de semnalizare se vor proteja astfel încât

să-şi poată îndeplini funcţia pe durată de minim 30 minute în condiţii de incendiu
dacă reglementările nu prevăd alte restricţii.
Centrala instalaţiei de semnalizare la incendiu se amplasează în spaţii care
trebuie să corespundă prevederilor reglementărilor specifice.

18
 Capitolul 5. DIMENSIONAREA DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR
DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

5.1. GENERALITĂŢI

5.1.1. Dispozitivele şi sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor de ardere

trebuie să respecte anumite reguli şi principii legate de stratificarea naturală a
fumului, evitându-se crearea de turbulenţe.
Astfel, rezultă necesitatea asigurării următoarelor condiţii:

- pozarea gurilor de evacuare a fumului şi ă gazelor de ardere trebuie să se

facă cat mai sus posibil;
- pozarea gurilor de introducere a aerului să fie amplasată cât mai aproape
de sol;
- evitarea vitezelor mari de refulare astfel încât să nu se creeze turbulenţe;
- repartiţia cât mai corectă a gurilor aporturilor de aer şi a gurilor evacuărilor
de fum şi gaze de ardere pentru evitarea zonelor moarte sau a dopurilor de
stagnare a fumului.

5.1.2. - Direcţionarea mişcării fumului se poate face prin diferite metode sau
printr-o combinaţie de metode.
Mecanismele de separare, diluţie, curgere a aerului, presurizare şi curenţi
ascensionali se pot utiliza de sine stătătoare sau combinate între ele pentru dirijarea şi
evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi, în caz de incendiu.
Metoda de calcul pentru evacuarea fumului şi a gazelor de ardere trebuie să
ţină seamă de schimbul de gaze din interiorul clădirii în funcţie de condiţiile de
presiune, temperatură interioară şi exterioară, prezenţa vântului, circulaţia fumului
care se produce datorită dilatării provocată de căldura din încăperea cu focarul şi
măsurile de protecţie împotriva pătrunderii fumului.
Grosimea stratului de aer depinde de capacitatea instalaţiei de ventilare de a
crea suprapresiune şi a aparatelor de evacuare a fumului.

5.2. REGIMUL DE PRESIUNE

5.2.1. Fumul şi gazele de ardere au tendinţe să ocupe un volum maxim

conform legii universale a gazelor
PV
= constant unde:
T

P = presiunea în încăpere (Pa)

V - volumul de gaze (m3)
T = temperatura absolută a gazului (°K)

19
 Legea se aplică atât la volum constant şi în acest caz creşte presiunea
(situaţia unei încăperi închise), cât şi la presiune constantă - o parte din volumul
gazelor de ardere scăpând din încăperea incendiată.
În realitate, încăperile nefiind complet etanşe, apare o suprapresiune în
încăperea incendiată faţă de încăperile învecinate, având loc şi deplasarea unui
important volum de fum către aceste încăperi.
Geometria clădirii şi aranjamentul spaţiilor are o influenţă hotărâtoare în
privinţa deplasării fumului şi gazelor de ardere.
În cazul apariţiei unui incendiu într-o clădire datorită diferenţelor mari de
temperatură, are loc o intensificare a mişcării aerului, cu consecinţe asupra propa-
gării fumului, foarte rapide, datorită tirajului extrem de puternic. Acest tiraj depinde de
temperatura exterioară şi cea interioară, de vânt, de etanşeitatea uşilor şi a
ferestrelor, de planul etajelor, de buna funcţionare a sistemelor de acţionare a
trapelor, registrelor destinate să obtureze ghenele de ventilare, precum şi de buna
funcţionare a altor sisteme concepute pentru evacuarea fumului provenit din
incendiile declanşate 7n clădiri.

5.2.2. Datorită tirajului termic, fumul are tendinţa să se ridice şi să se

acumuleze în straturi cu temperaturi descrescătoare (fig.5.2.2). Această stratificare
are loc şi din punct de vedere al nivelului densităţii straturilor.

a. Într-o încăpere cu o singură deschidere. b. într-o încăpere cu două

deschideri
(uşă şi fereastră)
Fig.5.2.2. Gradientul de presiune
Înălţimea zonei neutre din deschidere este în funcţie de materialul
combustibil, temperatura din încăperea cu focarul şi a mediului înconjurător, de felul
arderii şi de înălţimea canatului inferior al ferestrei deasupra pardoselii din încăperea
în care se găseşte focarul.
Efectul înălţimii diferite la care se găseşte zona neutră este:

- dacă deschiderile dintre încăperea cu focarul şi încăperile limitrofe se

găsesc deasupra zonei neutre, atunci gazele de ardere vor ieşi din încăperea
cu focarul;
- dacă deschiderile se găsesc mai jos de zona neutră, atunci în încăpere
pătrunde aer proaspăt.

20
 Diferenţa de presiune Δp dintre încăperea cu focarul şi spaţiu) limitrof poate fi
calculată cu ajutorul următoarei relaţii:
⎛ 273 273 ⎞
Δp = hgp o ⎜ − ⎟ unde:
⎜ T T ⎟
⎝ a g ⎠
Ta - temperatura mediului ambiant, (°K);
Tg - temperatura gazelor arse (°K);
h - distanţa dintre centrul deschiderii faţă de zona neutră din încăperea cu
focarul, (m).

5.2.3. Temperatura ridicată a fumului şi gazelor de ardere rezultate în urma

unui incendiu creează o forţă ascensională.
Diferenţa de presiune dintre încăperea incendiată şi încăperile învecinate se
poate exprima şi cu formula:

⎛ 1 1 ⎞
Δp = 3600⎜⎜ − ⎟⎟h unde:
⎝ TE T F ⎠
Δp - diferenţa de presiune (Pa);
TE - temperatura absolută a încăperilor învecinate (°C);
TF - temperatura absolută a încăperii incendiate (°C);
h - distanţa faţă de planul neutru (m).

În fig.5.2.3 este dată o diagramă de calcul a presiunii ascensionale în funcţie

de temperatura din încăperea incendiată şi distanţa faţă de planul neutru a golurilor
de evacuare a fumului.

Fig.5.2.3. Presiunea ascensională în încăperea incendiată

21
 5.2.4. În urma creării forţelor ascensionale apare şi o mişcare de expansiune
a fumului prin dilatare.
În încăperea incendiată există o proporţional itate între raportul debitelor de
ieşire (fum) - intrare (aer) şi raportul temperaturilor acestor debite:

QEF TF
= unde:
QIA T A

Q EF - proporţia de debit volumetric de fum ce iese din încăperea

incendiată (m3/s);
QIA - proporţia de debit volumetric de aer ce intră în încăperea incendiată
(m3/s);
TF - temperatura absolută a fumului evacuat din încăperea incendiată
(°C);
TA - temperatura absolută a aerului introdus în încăperea incendiată (°C).

5.2.5. Influenţa condiţiilor atmosferice, a vântului, prin presiunea dinamică a

curenţilor de aer faţă de presiunea mediului înconjurător, modifică echilibrul aeraulic
din încăperi şi poziţia planului neutru în încăperea incendiată, modificând şi tirajul
termic.
Presiunea suplimentară datorată vântului se calculează după formula:

P v =0,5 C v ρ o V 2 unde:

Pv - presiunea datorată presiunii vântului (Pa);

Cv - coeficient de repartiţie a presiunii vântului în jurul geometriei unei clădiri
cu domeniul -0,8^+0,8, valorile pozitive pentru pereţii clădirilor opuşi
direcţiei vântului şi valorii negative pentru clădirile aflate sub presiunea
vântului;
ρ o - densitatea aerului exterior (Kg/m3);
V - viteza vântului (m/s); se adoptă valorile vitezelor convenţionale de calcul
ale vântului în conformitate cu SR 1907-1, în funcţie de zona eoliană, cu
amplasamentul clădirii (în localitate sau în afara localităţii) şi înălţimea
clădirii.

În cazul clădirilor bine etanşate cu uşile şi geamurile exterioare bine închise

efectul vântului este slab.
La clădirile cu vitraje mari, cu uşi şi ferestre deschise, apare efectul vântului
care este important în circulaţia fumului.
Când într-o încăpere apare un incendiu şi se sparge o fereastră pot să apară
două cazuri legate de acţiunea vântului:

- dacă fereastra din încăperea incendiată se află pe faţa ce este sub

presiunea vântului, presiunea negativă dată de vânt trage fumul din încăpere
împiedicând răspândirea lui în restul clădirii;
- dacă fereastra se află pe faţa opusă circulaţiei vântului, presiunea creată de
acesta împinge fumul din' încăperea incendiată invadând încăperile
învecinate.

22
 5.3. DETERMINAREA DEBITELOR DE AER INTRODUS Şl DE FUM Şl
GAZE FIERBINŢI EVACUATE

5.3.1. Prin presurizarea zonei adiacente zonei incendiate se ţine sub control
migrarea fumului. Se crează o diferenţă de presiune ce formează o barieră ce poate
controla mişcarea fumului.
Curgerea aerului prin neetanşeităţile din jurul uşilor sau ale construcţiei
previn infiltraţiile de fum în zonele cu presiune ridicată.
Debitul de aer pătruns prin neetanşeităţi se determină cu relaţia:

QA = α x A x 2Δp / ρg (m3/s)

unde: QA - debitul volumetric de circulaţie a aerului (m3/s);

α - coeficient de debit;
A - secţiunea de trecere (m2);
Δp - diferenţa de presiune pe traiectoria curentului de fum (N/m2);
ρ - densitatea aerului intrat pe traiectoria curentului (Kg/m );
g - acceleraţia gravitaţională (m/s2).

Coeficientul de curgere depinde de geometria încăperii cât şi de turbulenţă

sau frecare.

În cazul unui incendiu într-o încăpere învecinată căii de evacuare,

pătrunderea gazelor de ardere în interiorul căii de evacuare prin uşa de legătură,
poate fi oprită de un curent de aer ce pătrunde pe uşă.

Debitul minim al curentului de aer care opreşte trecerea fumului şi gazelor de

ardere se poate calcula în formula:

2 ⎛ T ⎞
QA = α 2g⎜⎜1− A ⎟⎟b × h3/ 2
3 ⎝ TF ⎠ (m3/s)

unde: α - coeficient de debit;

TA - temperatura absolută a aerului introdus (°K);
TF - temperatura absolută a fumului şi gazelor evacuate (°K);
b - lăţimea deschiderii ţm);
h - înălţimea deschiderii (m).

5.3.2. Debitul de fum şi.gaze arse care se îndreaptă din încăperea cu focarul
de incendiu spre încăperile (căile de evacuare) învecinate se determină cu relaţia:

2 ⎛ T ⎞
QF = α 2g⎜⎜1− F ⎟⎟b × Δh3/ 2
3 ⎝ TA ⎠

unde: TF - temperatura absolută a fumului evacuat din încăperea incendiată (°K);

TA - temperatura absolută a aerului introdus în încăpere (°K);

23
 Δh - înălţimea deschiderii dintre canatul superior al deschiderii şi zona de
presiune neutră (m);
b - lăţimea deschiderii (m)

5.4. DETERMINAREA SUPRAFEŢELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A

GAZELOR FIERBINŢI

Generalităţi

5.4.1. La proiectarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor de

evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie stabilite şi dimensionate suprafeţele
golurilor de trecere a fumului practicate în pereţi şi/sau în acoperiş. Prin realizarea
unei bune dimensionări se asigură un sistem de supraveghere a migrării fumului
până la evacuarea lui.

Calculul suprafeţelor de trecere a fumului practicate în pereţi

5.4.2. Suprafaţa efectivă a unui dispozitiv de evacuare prin secţiunile de

trecere reprezintă suprafaţa totală a golurilor de evacuare.
Golurile de evacuare pot fi poziţionate în paralel, serie sau combinate Suprafaţa
efectivă totală a golurilor (gurilor) de evacuare în paralel este suma suprafeţelor
individuale de trecere a fumului (vezi fig. 5.4.2a).

n
Ae = ∑ Ai (m2)
i =1
unde: n - numărul golurilor de trecere a fumului legate în paralel.

Suprafaţa totală de trecere la golurile (gurilor) ce se găsesc în serie se poate

calcula cu formula (vezi fig.5.4.2b).

−0 , 5
⎡ n 1⎤
Ae = ⎢∑ ⎥
⎣ i =1 Ai ⎦

În cazul când golurile (gurile) de evacuare (trecere, migrare) sunt şi în parale!

şi în serie, adică combinate, formula de calcul este (vezi 5.4.2.c):

−0 , 5
⎡ 1 1 1 ⎤
Ae = ⎢ 2 + 2 + 2 ⎥ (m2)
⎣ A1 A23 A456 ⎦

unde: A23 = A2 + A3
A456 = A4 + A5 + A6

24
 Spaţiu
presurizat

a. Căi de migrare în paralel

Spaţiu
presurizat

c. Căi de migrare combinate

Spaţiu
presurizat

b. Căi de migrare în serie

Fig. 5.4.2. Suprafeţele de trecere ce alcătuiesc căile de migrare a fumului

Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului

5.4.3. Calculul suprafeţelor de evacuare a fumului pe la partea superioara

amplasate la aceeaşi înălţime (acoperiş) în cazul încăperilor cu volume mari se
determină după cum urmează:
Suprafaţa utilă de evacuare a unui sistem de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi este în funcţie: de suprafaţa focarului (Af); înălţimea de referinţă a încăperii în
care se face desfumarea H şi grosimea stratului de fum Hf (fig.5.4.3.).

25
 SUE = Suprafaţa utilă de evacuare a fumului
Af = Suprafaţa focarului
H = Înălţimea de referinţă a încăperii
Hf = Grosimea stratului de fum
H' = înălţimea liberă de fum

Fig.5.4.3.

Suprafaţa focarului (Af) se ia In calcul in funcţie de densitatea sarcinii termice

care împarte clădirile în 5 grupe:

Grupa Densitatea sarcinii termice Af

(MJ/m2) (m2)
1 q<420 9÷18
2 420<q<840 18÷36
3 840 < q < 1680 36÷72
4 1680<q<4200 108÷162
5 q>4200 207

Clădirile din grupele 1 şi 2 sunt considerate cu risc de incendiu (risc mic şi

mijlociu determinat conform normativului P 118-99) iar clădirile din grupele 3, 4, 5, cu
risc ridicat de incendiu (risc mare conform normativului P 118-99).

H - înălţimea de referinţă este media aritmetică dintre înălţimea în punctul

cel mai înalt şi cel mai jos a acoperişului măsurată de la suprafaţa
pardoselii;
Hf - grosimea stratului de fum este diferenţa dintre înălţimea de referinţă şi
înălţimea zonei fără fum
Hf = H - H'
H' - Înălţimea zonei fără fum.
H f - trebuie să se găsească deasupra înălţimii superioare a uşii. Dacă
grosimea fumului este superioară jumătăţii înălţimii de referinţă se
calculează cu formula:
H
Hf= (m)
2

26
 Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului la partea superioară se
determină astfel:

1 - incendii relativ puternice (clădiri cu risc ridicat de incendiu - grupele 3-5)

0,13 × 4 A f × (H − H ) 3
× 0,6
(m2)
f
SUE1 =
Hf

2 - incendii relativ mici (clădiri cu risc redus de incendiu - grupele 1-2)

SUE2 =
(
0,043 × H + 1,5 A f − H f )5/2

(m2)
Af

5.4.4. În cazul clădirilor cu volume mari separate cu ajutorul ecranelor,

calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se face cu relaţia:

SUE = α . Ss (m2)

unde: α - coeficient de suprafaţă care ţine cont de tipul de clădire care trebuie
protejat (conform clasificării destinaţiilor spaţiilor: clasele 1 ... 3), grosimea
stratului de fum şi înălţimea medie a încăperii (%) (vezi tabel 5.4.4 şi
explicitarea);
Ss - suprafaţa pardoselii separeului delimitat de ecrane (m2).

Împărţirea pe clase a spaţiilor, făcută în funcţie de importanţa focarelor de

incendiu, este următoarea:

Clasa 1

- Restaurante, cafenele, baruri, braserii

- Săli de reuniune şi săli de joc
- Săli în care spectacolele nu necesită decoruri sau artificii
- Clădiri de învăţământ
- Clădiri sportive acoperite
- Hoteluri, pensiuni
- Clădiri de sănătate
- Clădiri de cult
- Bănci, administraţii publice sau private
- Localuri colective, cămine de locuit

Clasa 2

- Săli de spectacole în care se folosesc decoruri sau artificii

- Săli de dans sau bal
- Săli polivalente
- Muzee

27
 Clasa 3

- Magazine de vânzări, centrale comerciale, supermagazine

- Hale şi săli de expoziţii
- Biblioteci, arhive, centre de documentare

5.4.5. Calculul suprafeţelor de evacuare a fumului amplasate la partea

superioară la înălţimi diferite se face după cum urmează:

Dacă gurile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se găsesc la o înălţime

mai mică sau mai mare faţă de înălţimea medie a încăperii respective, suprafaţa lor
utilă se va calcula prin aplicarea unui coeficient de corecţie a eficacităţii (E).

SUE αS s
,
SUE = = (m2)
E E

Coeficientul de corecţie se calculează cu formula:

ΔH
E = 1±
Hf

unde: ΔH - variaţia înălţimii de tiraj.

Acest termen poate să fie pozitiv sau negativ şi reprezintă diferenţa de nivel
între înălţimea medie a încăperii şi înălţimea medie a punctului cel mai înalt sau cel
mai jos unde se găseşte deschiderea situată în zona cu fum.
Pentru calculul coeficientului de corecţie E se foloseşte diagrama din fig.5.4.5
pentru cele două situaţii, ΔH - pozitiv - curba E1 şi ΔH - negativ - curba E2.

Fig.5.4.5

28
 5.5. EXEMPLE DE CALCUL

5.5.1. Calculul suprafeţelor utile de evacuare (SUE) a fumului la clădiri cu

volum mare al încăperilor.

a - Clădire cu goluri de evacuare a fumului (trape, cupolete) amplasate pe

acoperiş la diferite înălţimi faţă de pardoseală (vezi fig.a):

În acest caz ΔH este pozitiv şi se pune condiţia ΔH ≤ 10 Dh unde:

'
4SUE
Dh =
P
ΔH SUE
E = E1= 1 + '
SUE = (m2)
Hf Ef

Condiţii de calcul:

H = 4m; H' = 2,5 m; ΔH = 6 m; S’ = 1500 m

Clasa 3:
α = 0,38%

0,38
SUE = × 1500 = 5,70 m2
100

Suprafaţa de evacuare a cupoletelor 1, 2, 3 se alege de 1 m2 deci:

SUE total 1+2+3 = 3 m2
Pentru a 4-a evacuare rămâne SUE4 = 2,7 m2
Înălţimea de tiraj ΔH = 6 m pozitiv
Coeficientul de corecţie a eficacităţii E

6
E = 1+ = 2,24
1,5

2,7
SUE 4 = = 1,21m 2
2,24

Dimensiunea pentru o SUE = 1,25 m2 este de 1,6 x 1 m.

Se face verificarea cu diametrul hidraulic

4 × (1,6 × 1)
Dh = = 1,23m
2 × (1,6 × 1)

6 ≤ 10 x 1,23

29
 Fig. a

b - Clădire cu goluri de evacuare a fumului situate atât pe acoperiş cât şi la

partea superioară a peretelui exterior (vezi fig. b)

În acest caz ΔH este negativ:

ΔH SUE
E = E2 = 1 − '
SUE = (m2)
Hf E2

Condiţii de calcul:

H = 4 m; H' = 2,5 m; Hf = 1,5 m; ΔH = 0,85; S = 1500 m2

Desfumarea naturală se realizează prin evacuarea prin suprafeţele de

evacuare din acoperiş şi prin deschiderea din pereţii exteriori.
Calculul suprafeţei utile de evacuare este identic cu exemplul de mai sus.

SUE = 5,7 m2

Dacă evacuările din acoperiş au suprafaţa fiecare de 1,27 m2

SUE1+2+3 = 3,8 m2

Suprafaţa utilă a deschiderii SUD = 1,9 m2.

30
 Pentru ΔH = 0,85 m (negativ) se calculează coeficientul de corecţie (E)

0,85
E = 1− = 0,66
1,51
de unde rezultă:
1,90
SUD = = 2,88 m2
0,66

Fig. b

c - Clădire cu goluri de evacuare a fumului montate pe luminatoare care se

găsesc deasupra acoperişului (vezi fig. c)

În acest caz ΔH este pozitiv:

ΔH SUE
E = E1 = 1 + '
SUE = (m2)
H1 E1

Condiţii de calcul:

S = 1200 m2; H = 6 m; H’ = 4 m; Hf = 2 m; clasa 2

Se determină α = 0,47%

0,47 × 1200
SUE = = 5,64 m2
100

Suprafeţele de evacuare se ridică deasupra acoperişului cu ΔH = 1 m

(pozitiv)

310
 1
Coeficientul de eficacitate E = 1 + = 1,22
2
5,64
'
SUE = = 4,62 m2
1,22

Fig. c

d - Clădire cu goluri de evacuare a fumului amplasate la partea superioară a

pereţilor exteriori, dar sub înălţimea medie a clădirii (vezi fig. d)

În acest caz ΔH este negativ:

ΔH SUE
E = E2 = 1 − '
SUE = (m2)
HS E2

Condiţii de calcul:

S = 1650 m2; H= 11 m; H' = 6m; Hf=5m; clasa 1

α = 0,38%

0,38 × 1650
SUE = = 6,27 m2
100

Deschiderile în faţade care au ΔH = 2 m, negativ .

2
Coeficientul de corecţie E = 1 − = 0,77
5

6,27
'
SUE = = 8,14 m2
0,77

32
 Fig. d

e - cazul unei clădiri cu 2 etaje şi cu un hol central, cu goluri pentru

evacuarea fumului amplasate pe acoperişul holului (vezi fig. e)

Condiţii de calcul:

H = 10 m; Hf = 3 m; Stotal = 1600 m2; clasa 3

α =1,25%
1,25
SUE = × 1600 = 20 m2
100

Fig. e

33
 5.5.2. Calculul instalaţiei de desfumare pentru o clădire cu 3 nivele pentru
exemplificare s-a considerat o clădire cu 3 nivele (subsol, parter, etaj) din clasa 3
(vezi cap.5.4.4) cu spaţii având suprafeţe mari libere pe fiecare nivel (vezi fig.5.5.2),
compartimentate cu ajutorul ecranelor.

Fig. 5.5.2.

Soluţiile de desfumare pe fiecare nivel sunt următoarele:

- La SUBSOL - se face o desfumare mecanică (vezi Anexa 1) considerându-

se:

- debitul unei guri de evacuare a fumului (GE) se consideră cei puţin de

1 m3/s la 100 m de suprafaţă a încăperii;
- numărul de guri de evacuare a fumului se calculează ţinându-se cont, că o
singură gură trebuie să evacueze fumul de pe o suprafaţă de maximum
320 m2.

Ţinându-se cont de cele prezentate se calculează debitul de evacuare a

fumului şi numărul de guri:

• Încăperea S1 cu S = 1500 m2

- debitul de fum evacuat LES1 = 15 m3/s;

- numărul de guri necesare pentru evacuarea debitului de fum n = 5 guri.

• Încăperea S2 cu S = 900 m2

- debitul de fum evacuat LES2 = 9 m3/s;

- numărul de guri necesare pentru evacuare debitului de fum n = 3 guri.

34
 Instalaţia de evacuare a fumului se compune din:

- canale de evacuare cu guri de evacuare (GE) montate direct pe canal;

- un ventilator de evacuare care este racordat la canalele de evacuare din
ambele spaţii (S1 şi S2) şi cu debitul LEventilator - 15 m3/s şi care să funcţioneze
la temperaturi de 400°C cel puţin 1 h.

Introducerea aerului se face mecanic prin gurile de introducere Gl pe la

partea de jos a pereţilor. Aerul este absorbit din exterior cu ajutorul unui ventilator,
prin canale adus în încăperile S1 şi S2 şi refulat prin gurile de introducere Gl.
Debitul ventilatorului de introducere a aerului:

LIvent = 0,6 x LEvent = 0,6 x 15 = 9 m3/s.

- La PARTER - s-a aplicat o soluţie de desfumare naturală. Evacuarea

fumului se face prin deschideri prevăzute cu trape la partea superioară a pereţilor
exteriori şi prin tiraj natural prin canalul terminat cu o cupoletă pe acoperiş
Introducerea aerului în încăpere se face prin trapele practicate în pereţii exteriori la
partea inferioară.

• Încăperea Pi cu suprafaţa SP1 = 1500 m2

Înălţimea încăperilor H = 4 m
Înălţimea liberă de fum H' = 3m
Înălţimea ecranului - grosimea stratului de fum Hf = H - H' = 1 m

- Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului (SUE) se face conform

paragrafelor 5.4.3, 5.4.4 şi 5.4.5.

SUE = α . SS

Coeficientul a determinat din tabelul 5.4.4 pentru clasa 3, α = 0,61%.

0,61
SUE = × 1500 = 9,15 m2
100

- Repartiţia suprafeţelor utile de evacuare a fumului prin tiraj şi prin

deschiderile din pereţi la partea superioară.
Suprafaţa utilă de evacuare totală:

9,15 × 2
SUE = = 6,10 m2
3

Suprafaţa utilă a deschiderilor:

SUE ≥ 3 SUD→ SUD = 3,05 m2

- Pentru suprafaţa de evacuare de pe acoperiş se calculează un coeficient de

corecţie a eficacităţii (E) (vezi paragraful 5.4.5) pentru ΔH pozitiv.

35
 Se ţine cont de creşterea tirajului evacuării situate pe acoperiş prin diferenţa
de Înălţime pozitivă:

ΔH = 4,6-0,4 = 4,2 m

ΔH 4,2
E = 1+ = 1+ = 2,28
H5 1

Suprafaţa utilă de evacuare a fumului:

6,10
'
SUE = = 2,68 m2
2,28

Pentru această suprafaţă utilă calculată se alege un luminator cu cupolă

pentru evacuarea fumului cu dimensiunile 2,0 x 2,0 m cu suprafaţa utilă = 2,99 m2 şi
suprafaţa netă = 3,9 m2.

Se verifică diametrul hidraulic care să asigure tirajul evacuării:

ΔH ≤ 1 0 Dh
4S 4(2,0 × 2,0 )
Dh = UE = = 2m
P 2(2 + 2 )

4,2 < 1 0 x 2 (se verifică)

- Calculul suprafeţelor gurilor de evacuare de la nivelul superior al pereţilor

se face cu un coeficient de corecţie a eficacităţii pentru un ΔH negativ (vezi
paragraful 5.4.5).

ΔH = 0,50 m

ΔH 0,50
E = 1− = 1− = 0,70
H5 1

3,05
'
SUE = = 4,35 m2
0,7

Suprafaţa totală liberă a deschiderilor

4,35
SL = = 8,7 m2
0,5

- Verificarea distanţelor dintre gurile de evacuare

Distanţa este d ≤ 25 m

36
 dmax ≤ 7 H (vezi Anexa 1)
dmax ≤ 7 x 4 = 28 m
25 m< 28 m (verificat)

• Încăperea P2 cu suprafaţa SP2 = 900 m2 se verifică de la început dacă este

posibilă utilizarea tot a soluţiei de desfumare naturală.

H = 4,5 m d ≤ 30 m
dmax ≤ 7 x 4,5 = 31,5 m

30 m < 31,5 m - soluţie posibilă

- Calculul suprafeţei utile de evacuare necesare încăperilor

Coeficientul a (%) (vezi tabelul 5.4.4) pentru H = 4,5 m; H' = 3,5 m şi clasa 3.

α = 0,77%
0,77
SUE = × 900 = 6,93 m2
100

- Calculul suprafeţei utile a deschiderilor de evacuare a fumului practicate în

partea superioară a pereţilor.
Pentru că ΔH este negativ coeficientul (E) de corecţie se determină astfel:

ΔH 0,5
E = 1− = 1− = 0,70
H1 1

6,93
'
SUD = = 9,9 m2
0,7

- Suprafaţa totală liberă de evacuare a fumului

9,9
Sl = = 19,8 m2
0,5

- La ETAJ - se alege o soluţie de desfumare naturală, evacuându-se fumul

prin cupolele de pe acoperiş, iar admisia aerului se face prin gurile aflate la partea
inferioară a pereţilor.

• Încăperea 11 cu suprafaţa S11 = 1200 m 2 , H = 4 m, H' = 3 m, clasa 3,

α = 0,61%.

- Calculul suprafeţei utile de evacuare a fumului

1200 × 0,61
SUE = = 7,32 m2
100

37
 Pentru că suprafeţele de evacuare se găsesc la aceeaşi înălţime de referinţă
coeficientul E = 1.
Pentru acoperirea suprafeţei utile de evacuare calculate se aleg 5
luminatoare cu cupole cu dimensiunea de 1,25 x 1,25 m fiecare având suprafaţa utilă
= 1,47 m2 şi suprafaţa liberă a luminatorului = 1,56 m2.

• Încăperea 12 are suprafaţa S12 = 1200 m2, iar evacuarea fumului se face
natural atât prin cupolele din acoperiş cât şi prin deschiderea de la partea superioară
a peretelui exterior.

- Se face verificarea distanţelor dintre cele două puncte de evacuare

dmax ≤ 7 H = 7 x 4 = 28m
20m<28m

- Calculul suprafeţei utile de evacuare prin luminatoarele cu cupole:

H = 4m;H' = 3m; clasa 3; α = 0,61%

0,61
SUE = × 1200 = 7,32 m 2
100

- Repartiţia suprafeţelor de evacuare prin acoperiş şi prin deschiderea în

perete

7,32 × 2
SUE = = 4,88 m2 SUE ≥ 2 SUD
3

SUD = 2,44 m2

Suprafaţa utilă de evacuare se realizează prin 4 cupole de evacuare cu

SUE = 1,32 m2 fiecare, cu dimensiunile 1,4 x 1,4 m ce reprezintă o suprafaţă utilă
5,32 m2.

- Calculul suprafeţelor utile ale deschiderilor considerând un coeficient de

corecţie a eficacităţii (E) pentru AH negativ; AH = 0,50 m.

ΔH 0,5
E = 1− = 1− = 0,70
Hf 1

Suprafaţa utilă realizată a deschiderilor

2,44m 2
S '
UD = = 3,48 m2
0,70

Suprafaţa liberă totală a deschiderii (K = 0,5)

3,48
Sh = = 6,96 m2
0,5
38
 Capitolul 6. EXPLOATAREA Şl ÎNTREŢINEREA DISPOZITIVE-
LOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A
SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A
GAZELOR FIERBINŢI

6.1. VERIFICAREA TEHNICĂ A DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE

DESFUMARE

6.1.1. Dispozitivele de evacuare a fumului (desfumare) şi sistemele de

evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie verificate tehnic de specialişti
autorizaţi în acest domeniu de organismele abilitate.
Acest personal verifică periodic conformitatea instalaţiilor de desfumare cu
reglementările în domeniu.
Cel puţin odată pe an se fac verificări de către personal tehnic competent sub
responsabilitatea producătorului, constructorului şi a celui care exploatează instalaţia,
şi ele se referă la:

- funcţionarea dispozitivelor de comandă manuală şi automată;

- funcţionarea dispozitivelor de protecţie a gurilor de evacuare a fumului;
- funcţionarea instalaţiilor de transmisii semnale;
- oprirea automată a ventilaţiei mecanice permanente;
- închiderea elementelor mobile de separare;
- funcţionarea ventilatoarelor mecanice;
- măsurători de presiune, debit şi viteze.

în urma verificărilor tehnice se întocmeşte un raport de constatare în care se

menţionează modul în care instalaţia de desfumare, în ansamblul său şi pe
componente, corespunde cerinţelor normativului.

6.2. ÎNTREŢINEREA Şl INSPECTAREA PERIODICĂ A DISPOZITIVELOR

Şl SISTEMELOR DE DESFUMARE

6.2.1. Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi

etanşeitate la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi instalaţiilor, se
menţin permanent în buna stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.

6.2.2. Echipamentele şi dispozitivele de aspiraţie şi evacuare ce alcătuiesc

sistemul de evacuare a fumului (desfumare) şi sistemele de evacuare a fumului şi
gazelor fierbinţi, se pot defecta uşor prin manipulări necorespunzătoare, montări
incorecte şi nefolosire timp îndelungat. Pentru aceasta sunt esenţiale inspecţiile şi
întreţinerea periodică.

6.2.3. Se vor respecta precizările fabricantului dispozitivelor, referitor la

planificările întreţinerilor şi inspecţiilor.
Mecanismele speciale trebuie controlate cu regularitate pe baza planificării
date de furnizori producători.

39
 6.2.4. Este importantă testarea performanţelor dispozitivelor de acţionare, ca
şi un control al tuturor dispozitivelor de deschidere a evacuărilor fumului imediat după
instalare pentru a constata buna funcţionare a acestora.

6.2.5. Controlul, întreţinerea, testarea tuturor sistemelor de evacuare a

fumului şi gazelor fierbinţi se face pe baza unei planificări. Perioada maximă dintre
2 inspecţii nu va depăşi 12 luni, pentru oricare din elementele componente ale
sistemului.
Aceste proceduri măresc siguranţa în funcţionare.
în urma controalelor se vor consemna toate constatările, performanţele în
grafice, pentru a se putea face o comparaţie cu rezultatele din inspecţiile precedente.
Pe baza constatărilor inspecţiei se va întocmi programul cu măsurile de întreţinere
ale sistemului.

6.2.6. Dacă s-au produs schimbări în destinaţia spaţiilor desfundate, sau a

spaţiilor învecinate, trebuie actualizat planul de control şi programul de întreţinere.

6.2.7. În urma vopsirilor interioare şi exterioare a dispozitivelor de evacuare,

voleţii şi trapele trebuie deschise şi examinate pentru a se evita lipirea datorită
vopselei, la suprafeţele de îmbinare.
Dispozitivele sensibile la căldură care au fost vopsite accidental vor trebui
înlocuite cu dispozitive având un răspuns echivalent.

6.2.8. Înlăturarea gheţii şi a zăpezii sunt esenţiale în programul de întreţinere

pentru funcţionarea corectă a dispozitivelor de evacuare.

40
 Capitolul 7. PROTECŢIA Şl SIGURANŢA UTILIZATORILOR ÎN
CAZUL ' UTILIZĂRII DISPOZITIVELOR DE
EVACUARE A FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE
EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI

7.1. Dispozitivele de evacuare a fumului (desfumare) şi sistemele de evacuare

a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să se comporte în aşa fel în caz de incendiu,
încât în timpul intervenţiei să nu pericliteze siguranţa utilizatorilor şi personalului de
intervenţie.

7.2. Este obligatorie instruirea personalului de execuţie, control şi

supraveghere asupra măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor precum şi
informarea serviciului propriu de pompieri.

7.3. În cursul anului anterior expirării unei perioade de exploatare, starea de

funcţionare a dispozitivelor de evacuare trebuie determinată după o procedură
determinantă, şi anume:

- concepţia sistemului de evacuare şi a dispozitivelor componente;

- disponibilităţile pe plan tehnologic;
- adaptările sale la eventuale schimbări de destinaţii, compartimentări.

7.4. Manevrele corespunzătoare exploatării vor fi efectuate numai de

personalul de exploatare.

7.5. Instructajul va avea în vedere şi măsurile ce se impun pentru manevre

urgente în scopul evitării unor accidente.

41
 TABLOU DE COEFICIENŢI (ÎN PROCENTE) NECESARI PENTRU
DETERMINAREA SUPRAFEŢELOR UTILE DE EVACUARE A
FUMULUI
Tabel 5.4.4
Înălţimea medie sub înălţimea zonei Coeficienţi (%)
plafon sau acoperiş H libere de fum H' α
(m) (m) Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3
1 2 3 4 5
2,50 0,33 0,46 0,65
2,50÷3
2 0,17 0,23 0,33
3 0,43 0,61 0,66
3,50 2,50 0,43 0,33 0,46
2 0,14 0,19 0,27
3 0,30 0,43 0.61
4 2,50 0,19 0,27 0,38
2 0,12 0,17 0,23
3,50 0,38 0,54 0,77
3 0,25 0,35 0,50
4,50
2,50 0,16 0,23 0,33
2 0,10 0,14 0,21
4 0,47 0,66 0,94
3,50 0,31 0,44 0,63
5
3 0.21 0,30 0,43
2,50 0,15 0,21 0,29
4,50 0,56 0,79 1,12
4 0,38 0,54 0,76
5,50
3,50 0,27 0,38 0,54
3 0,19 0,27 0,38
5 0,65 0,92 1,31
4,50 0,46 0,64 0,91
6 4 0,33 0,47 0,66
3,50 0,24 0,34 0,48
3 0,18 0,25 0,35
5,50 0,75 1,07 1,51
5 0,53 0,76 1,07
6,50 4,50 0,39 0,56 0,79
4 0,30 0,42 0,59
3,50 0,22 0,31 0,44
6 0,86 1,22 1,72
7
5,50 0,62 0,87 1,23
- H ~ înălţimea de referinţă a încăperii
- H' - înălţimea zonei fără fum
- α - coeficient de suprafaţă

0,17
- Exp.de alegere H = 2,75m H' = 2m α = = 0,0017
100

42
 1 2 3 4 5
5 0,46 0,65 0,92
4,50 0,35 0,50 0,71
7
4 0,27 0,38 0,54
3,50 0,20 0,29 0,41
6,50 0,97 1;37 1,94
6 0,70 0,99 1,40
5,50 0,53 0,75 1,07
7,50
5 0,41 0,59 0,83
4,50 0,32 0,46 0,64
4 0,25 0,35 0,50
7 1,21 1,53 2,17
6,50 0,79 1,12 1,58
6 0,61 0,86 1,22
8
5,50 0,4 0,67 0,95
4,50 0,30 0,42 0,60
4 0,23 0,33 0,47
7,50 1,34 1,70 2,40
7 0,98 1,25 1,77
6,50 0,69 0,97 1,37
8,50 6 0,54 0,77 1,09
5,50 0,44 0,62 0,87
5 0,35 0,49 0,70
4,50 0,28 0,39 0,56
8 1,48 1,87 2,65
7,50 1,09 1,39 1,96
7 0,85 1,08 1,53
6,50 0,61 0,87 1,23
9
6 0,50 0,70 0,99
5,50 0,40 0,57 0,81
5 0,33 0,46 0,65
4,50 0,26 0,37 0,53
8,50 1,64 2,05 2,90
8 1,21 1,53 2,16
7,50 0,95 1,20 1,70
7 0,76 0,97 1,37
9,50
6,50 0,56 0,79 1,12
6 0,46 0,65 0,92
5,50 0,38 0,53 0,75
5 0,31 0,44 0,62
9 1,80 2,23 3,16
8,50 1,34 1,67 2,37
8 1,05 1,32 1,87
10 7,50 0,85 1,07 1,52
7 0,70 0,88 1,25
6,50 0,52 0,73 1,04
6 0,43 0,61 0,86

43
 1 2 3 4 5
5,50 0,36 0,50 0,71
10
5 0,29 0,41 0,59
9,50 1,97 2,42 3,43
9 1,47 1,82 2,58
8,50 1,16 1,45 2,05
8 0,94 1,18 1,67
10,50 7,50 0,77 0,98 1,39
7 0,64 0,82 1,16
6,50 0,48 0,69 0,97
6 0,41 0,57 0,81
5,50 0,34 0,48 0,67
10 2,15 2,91 3,70
9,50 1,61 1,98 2,80
9 1,27 1,58 2,23
8,50 1,04 1,30 1,83
8 0,86 1,08 1,53
11 7,50 0,72 0,91 1,28
7 0,60 0,77 1,08
6,50 0,46 0,65 0,91
6 0,38 0,54 0,77
5,50 0,32 0,46 0,64
10,50 2,34 3,14 3,98
10 1,76 2,38 3,02
9,50 1,39 1,71 2,42
9 1,14 1,41 2,00
8,50 0,95 1,18 1,67
11,50 8 0,79 1,00 1,42
7,50 0,67 0,85 1,20
7 0,57 0,72 1,02
6,50 0,43 0,61 0,87
6 0,37 0,52 0,73
11 2,54 3,38 4,27
10,50 1,91 2,56 3,25
10 1,52 2,06 2,62
9,50 1,25 1,53 2,17
9 1,04 1,29 1,82
12 8,50 0,88 1,10 1,55
8 0,74 0,94 1,32
7,50 0,63 0,80 1,13
7 0,54 0,69 0,97
6,50 0,41 0,58 0,83
6 0,35 0,50 0,70
11,50 2,75 3,62 4,56
11 2,08 2,76 3,49
12,50
10,50 1,66 2,22 2,81
10 1,36 1,84 2,34

44
 1 2 3 4 5
9,50 1,14 1,40 1,98
9 0,96 1,19 1,69
8,50 0,82 1,03 1,45
12,50 8 0,70 0,88 1,25
7,50 0,60 0,76 1,07
7 0,51 0,65 0,92
6,50 0,40 0,56 0,79
12 2,97 3,88 4,86
11,50 2,25 2,96 3,73
11 1,80 2,39 3,02
10,50 1,48 1,99 2,52
10 1,24 1,68 2,14
9,50 1,05 1,29 1,83
13 9 0,90 1,12 1,58
8,50 0,77 0,97 1,37
8 0,66 0,84 1,18
7,50 0,57 0,72 1,02
7 0,49 0,63 0,88
6,50 0,38 0,54 0,76
12,50 3,20 4,15 5,17
12 2,43 3,17 3,97
11,50 1,95 2,56 3,23
11 1,61 2,14 2,70
10,50 1,35 1,81 2,30
10 1,15 1,56 1,98
13,50 9,50 0,99 1,21 1,71
9 0,85 1.05 1,49
8,50 0,73 0,92 1,30
8 0,63 0,80 1,13
7,50 0,55 0,69 0,98
7 0,47 0,60 0,85
13 3,44 4,43 5,48
12,50 2,61 3,39 4,22
12 2,10 2,75 3,44
11,50 1,74 2,29 2,89
11 1,47 1,95 2,46
10,50 1,25 1,68 2,13
14 10 1,08 1,46 1,85
9,50 0,93 1,14 1,61
9 0,80 1 1,41
8,50 0,70 0,87 1,24
8 0,61 0,76 1,08
7,50 0,53 0,67 0,94
7 0,46 0,58 0,82

45
 1 2 3 4 5
14,50 13,50 3,69 4,73 5,80
13 2,81 3,62 4,48
12,50 2,26 2,94 3,66
12 1,88 2,46 3,08
11,50 1,59 2,09 2,63
11 1,36 1,80 2,28
10,50 1,17 1,57 1,99
10 1,01 1,37 1,74
9,50 0,88 1,08 1,53
9 0,77 0,95 1,35
8,50 0,67 0,84 1,18
8 0,58 0,73 1,04
7,50 0,51 0,64 0,91

46
 ANEXA 1

PROTECŢIA CĂILOR DE EVACUARE CONTRA

PROPAGĂRII FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI

Protecţia casei scării închise

Pentru limitarea inundării cu fum a casei scării de evacuare închise la clădiri

înalte, este necesară desfumarea acesteia, care se poate realiza prin tiraj natural -
organizat sau prin ventilare mecanică, creându-se o suprapresiune faţă de încăperile
alăturate în care s-a produs incendiul.
Evacuarea mecanica a fumului din casa scării nu este admisă.
Evacuarea fumului din casa scării prin ventilarea naturală organizată se
asigură prin deschiderea de ferestre sau de trape montate la partea superioară şi
introducerea aerului prin partea de jos a casei scării (vezi fig.1).
Deschiderea dispozitivelor ce închid golul de evacuare a fumului amplasat pe
acoperiş sau în treimea superioară a ultimului nivel al casei scării şi a golului sau a
uşii exterioare spre casa scării, de acces a aerului, se face prin comandă automată şi
manuală.
Comanda manuală a dispozitivului (trapei) de desfumare este situată în casa
scării sau lângă intrarea principală în clădire.
Golul de evacuare a fumului va avea suprafaţa liberă determinată de cel puţin
1 m2.
Introducerea aerului proaspăt se poate asigura şi prin gol practicat In peretele
exterior cu condiţia ca suprafaţa liberă sa fie de 1 m2.

Evacuare fum 1m2

Introducere aer 1m2

| ____Deschidere în
peretele exterior de1m2

Fig. 1. Desfumare prin ventilare naturală - organizată a casei scării

47
 Ventilarea mecanică în suprapresiune a casei scării faţă de încăperile
învecinate, care împiedică pătrunderea fumului în zona de evacuare, se realizează în
următoarele variante:

- introducerea mecanică în suprapresiune a aerului în casa scării şi evacuarea

naturală - organizată prin ghenă a fumului din încăperea învecinată celei
incendiate (fig.2);
- evacuarea mecanică a fumului din încăperile învecinate celei incendiate şi
introducerea naturală a aerului de compensare prin golul din partea de jos a
casei scării (fig.3);
- introducere mecanică a aerului în partea de jos a casei scării şi evacuare
mecanică a fumului din încăperea învecinată celei incendiate (fig.4)
Suprapresiunea creată în casa scării {cu uşile închise) va fi cuphnsă în' * 20
şi 80 Pa. Când accesul în casa scării este protejat cu încăpere tampon,
suprapresiunea se asigură în încăperea tampon. Debitul de aer trecute să
asigure o viteză de circulaţie de cel puţin 0,5 m/s în dreptul uşilor de acces la
nivelul incendiat, considerând uşile închise de la celelalte nivele.

La partea superioară a casei scării închise se prevede dispozitivul de

evacuare a fumului (trapa) cu aria liberă determinată (de cel puţin 1 m2) conform
normativului P 118-99.

Fig.2. Protecţia casei scării prin sistem mecanic de introducere a

aerului şi natural - organizat de evacuare a fumului

48
Fig.3. Protecţia casei scării prin sistem natural - organizat de introducere a aerului
şi mecanic de evacuare a fumului

Fig. 4. Protecţia casei scării prin sisteme de ventilare mecanică

49
 Protecţia circulaţiilor comune orizontale închise

Limitarea inundării cu fum a căilor de evacuare orizontale închise, se asigură prin

desfumare prin tiraj natural - organizat ori mecanic sau prin asigurarea unui regim de
presiune faţă de încăperile adiacente.

Protecţia circulaţiilor comune orizontale închise este obligatorie în următoarele

situaţii ale acestora:

- când au lungimi totale mai mari de 30 m;

- când nu este permisă evacuarea directă în exterior sau în spaţiul unei scări
protejate;
- când deservesc încăperi cu destinaţie de camere de dormit;
- la circulaţii situate în clădiri în care circulă şi handicapaţii în fotolii cu rotile.

Atunci când încăperile adiacente sunt prevăzute cu evacuări de fum (natural -

organizat sau mecanic) circulaţiile comune orizontale nu mai necesită desfumare,
protecţia lor asigurându-se printr-o suprapresiune de minimum 20Pa faţă de
încăperile cu care comunică direct sau de care sunt izolate prin încăperi-tampon în
suprapresiune.
În cazul circulaţiilor comune orizontale care deservesc încăperi cu destinaţie
dormitoare sau centre comerciale se recomandă evitarea punerii în suprapresiune.

Desfumarea prin tiraj natural - organizat a circulaţiilor comune orizontale

închise se realizează, potrivit următoarelor reguli:

- gurile de introducere a aerului şi evacuare a fumului se dispun alternat astfel

încât distanţele orizontale - măsurate în axele circulaţiilor - între o gură de
introducere şi o gură de evacuare, învecinate, să nu depăşească 10,00 m în
linie dreaptă (fig.5a) sau 7,00 m în linie frântă (fig.5b);

- uşile încăperilor accesibile publicului, situate pe o cale de evacuare, care nu

se află intre o gură de introducere aer şi o gură de evacuare fum, trebuie să
se găsească ia mai mult de 5 m de una dintre guri (fig.5c);

- gurile de introducere şi cele de evacuare vor avea suprafeţe de minimum

0,10 m 2 pentru fiecare flux de evacuare normat ai circulaţiei comune
orizontale din zona pe care o desfumează;

- gurile de introducere aer vor avea latura superioară la maximum 1,00 m faţă
de pardoseală (fig.5d);

- gurile de evacuare fum se amplasează în treimea superioară a încăperii şi

vor avea latura inferioară fa minimum 1,80 m faţă de pardoseală (fig.5d).

50
 a. Circulaţie în linie dreaptă

c. Poziţia unei singure guri

faţă de uşa de acces
b. Circulaţie în linie franţă

d. Poziţionarea gurilor de Introducere şi evacuare

Fig. 5. Poziţionarea gurilor în cazul desfumării naturale

Desfumarea mecanica a circulaţiilor comune, orizontale închise se realizează

potrivit următoarelor reguli:

- gurile de introducere a aerului şi evacuare a fumului se dispun alternat, astfel

încât distanţele orizontale - măsurate în axele circulaţiilor - între o gură de
introducere şi o gură de evacuare, învecinate, să nu depăşească 15,00 m în
linie dreaptă (fig.6a) şi 10,00 m în linie frântă (fig.6b);
- uşile încăperilor accesibile publicului, situate pe ocale de evacuare, care nu
se află între o gură d» introducere şi o gură de evacuare, trebuie să se
găsească la cel mult 5 m de una din ele (fig. 6c);
- gurile de introducere vor avea latura superioară la maximum 1,00 m faţă de
pardoseală, iar gurile de evacuare vor avea latura inferioară la minimum
1,80 m faţă de pardoseală şi vor fi situate în treimea superioară a încăperii
(fig.6d);
- porţiunile de circulaţie comună cuprinse între o gură de evacuare a fumului şi
una de introducere a aerului, trebuie să aibă asigurat un debit de evacuare
de minimum 1800 m3/h pentru fiecare flux de evacuare asigurat (fig.6d);

51
- î n timpul funcţionării ventilării mecanice pentru desfumare, diferenţa de
presiune dintre casa scării de evacuare şi circulaţia comună orizontală
desfumată, trebuie să fie mai mică de 80 Pa, când toate uşile casei scării
sunt închise

a. Circulaţie în linie dreaptă

c. Poziţia unei singure guri

faţă de uşa de acces
b. Circulaţie în linie frânţă

Fig.6. Poziţionarea gurilor de desfumare mecanică

Fig. 6d. Debitul evacuat prin desfumare mecanică

52
 - în cazul introducerii aerului prin ventilare mecanică se recomandă ca debitul
de introducere să fie 60% din debitul evacuat; viteza maximă de refulare a
aerului este de 5 m/s

Limitarea propagării fumului în spaţii mari necompartimentate

Pentru limitarea propagării incendiilor în construcţii cu spaţii mari

necompartimentate, se asigură evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi cu sisteme
alcătuite din dispozitive de evacuare a fumului (prin tiraj natural-organizat sau
mecanic) şi cu ecrane verticale coborâte sub tavan (fig.7), realizate din materiale
incombustibile, CO (CA1).
Ecranele sunt separaţii verticale aşezate sub acoperiş (tavan) şi care se opun
migrării laterale a fumului şi gazelor fierbinţi. Ecranele sunt realizate din materiale
incombustibile CO (CA1) şi din elemente de structură.
Spaţiul de desfumare ce reprezintă volumul liber cuprins între planşeu,
acoperiş (tavanul fals) şi delimitat de ecrane, este un compartiment de incendiu la
clădirile civile supraterane.

LEGENDA
H - înălţimea medie sub acoperiş (înălţimea de referinţă)
H’ - înălţimea zonei libere situată sub ecranele de separare
Hf - înălţimea zonei cu fum (H-H')

Fig. 7. Evacuarea fumului prin tiraj natural - organizat în încăperi mari

necompartimentate

Evacuarea fumului la construcţiile cu suprafeţe libere mari, la care se

utilizează ecranele de separare, trebuie să respecte următoarele condiţii:

- suprafaţa delimitată de ecran nu trebuie să depăşească 1600 m2;

- lungimea nu trebuie să fie mai mare de 60 m;
- delimitarea zonei cu fum se face intre două ecrane şi acoperiş (vezi fig.8a);

53
 - suprafaţa luată în calcul pentru golurile de evacuare a fumului trebuie să fie
situată în zona cu fum; suprafaţa deschiderii pentru admisia de aer
proaspăt trebuie să se găsească în zona fără fum ( vezi fig.8b);
- suprafeţele deschiderilor de admisie de aer trebuie să fie cel puţin egale cu
cele de evacuare a fumului;
- la construcţiile la care panta acoperişului sau a plafonului este mai mică de
10%, distanţa pe orizontală până la deschiderea de evacuare a fumului din
cadrul spaţiului delimitat de ecrane nu trebuie să depăşească de 7 ori
înălţimea medie (H) şi nu va depăşi 30 m ( vezi fig.8c);
- la construcţiile la care panta acoperişului este mai mare de 10% evacuarea
fumului trebuie să se facă cât mai sus posibil, la o înălţime mai mare sau
egală cu înălţimea medie (H) sub tavan.

LEGENDĂ
H - înălţimea medie sub acoperiş (înălţimea de referinţă)
H'- înălţimea zonei libere
Hf înălţimea zonei de fum
I - Distanţa dintre 2 ecrane

Fig. 8a. Evacuarea fumului prin tiraj natural organizat a

unui spaţiu necompartimentat

54
 Fig.8b

Fig.8c. Desfumarea naturală a unei hale

Atunci când se prevede evacuarea mecanică a fumului şi gazelor se vor

respecta următoarele condiţii:

- înălţimea minimă a ecranelor de compartimentare care coboară sub acoperiş

va fi de 0,50 m;
- se va asigura o gură de evacuare a fumului la maximum 320 m , suprafaţă
de pardoseală;
- debitul unei guri de evacuare a fumului va fi de cel puţin 1 m3/s pentru 100
m2 suprafaţă de pardoseală delimitată de ecrane;
- Ia un ventilator de evacuare pot fi racordate maximum două spaţii delimitate
de ecrane, alegându-se ventilatorul cu debitul corespunzător separeului cu
volumul cel mai mare;
- introducerea aerului se poate realiza mecanic sau natural, pe la partea de jos
a pereţilor, cât mai aproape de pardoseală.

Dispozitivele pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi vor fi distribuite

uniform şi prevăzute cu deschidere automată şi manuală.

55
 ANEXA 2

SOLUŢII DE UTILIZARE A DISPOZITIVELOR DE EVACUARE

A FUMULUI Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl
GAZELOR FIERBINŢI LA CLĂDIRI PUBLICE

SOLUŢII PENTRU CLĂDIRI ÎNALTE Şl FOARTE ÎNALTE

• Soluţia 1 de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi la nivelurile supraterane,

cuprinde (vezi fig.1a):

- introducere aer în casa scării;

- introducere aer şi evacuare fum, în şi din încăperea tampon (sas);
- introducere aer şi evacuare fum în şi din căile de circulaţie orizontale
comune.

Elementele principale ale sistemului de evacuare fum şi gaze fierbinţi în

soluţia 1 sunt:

- ventilatorul de introducere aer, pozat la partea cea mai de jos a casei scării
pentru punerea ei în suprapresiune;
- ventilatorul de introducere a aerului în încăperea tampon pozat în partea de
jos a clădirii, racordat la canalul, dotat cu guri de introducere (voleţi);
ventilator pozat în partea superioară a clădirii (acoperiş, pod) care absoarbe
fumul şi îl evacuează în exterior prin intermediul unui canal dotat cu guri de
absorbţie (voleţi), din încăperea tampon;
- ventilator de introducere aer pozat In partea de jos a clădirii racordat la un canal
cu guri de introducere (voleţi) ce suflă pe căile de circulaţie comune; ventilator
pentru absorbţia şi evacuarea fumului cu ajutorul unui canal şi a gurilor de
absorbţie (voleţi) din circulaţiile comune aflat în partea superioară a clădirii (terasă,
acoperiş, pod).

Caracteristicile principale ale elementelor ce compun soluţia 1 sunt (vezi

fig.1b):

- uşile dintre casa scării şi camera tampon şi uşile între camera tampon şi
circulaţia pe orizontală trebuie să aibă o rezistenţă la foc conform
normativului P 118-99;
- gurile de introducere aer în camera tampon vor avea latura superioară la
înălţimea maximă de 1,00 m de la pardoseală şi sunt echipate cu voleţi în poziţia
de aşteptare, etanşi la foc;
- gurile de evacuare a fumului din camera tampon trebuie să fie amplasate cât mai
aproape de plafon la înălţimea minimă de 1,80 de la pardoseală; ele sunt echipate
cu voleţi rezistenţi la foc 1 oră, în poziţia de aşteptare;

56
 - gurile de introducere a aerului de la căile de circulaţie comune orizontale se
vor monta cu latura superioară la maximum 1,00 m de la pardoseală şi sunt
echipate cu voleţi etanşi la foc, în poziţia de aşteptare;
- gurile de pe fiecare canal vertical de evacuare a fumului trebuie să fie
echipate cu voleţi rezistenţi la foc, în poziţia de aşteptare;
- gurile de evacuare a fumului din circulaţiile orizontale comune se
amplasează lângă plafon, cu latura inferioară la înălţimea de minimum
1,80 m de la pardoseală;
- debitul de introdus şi evacuat în şi din camera tampon trebuie să creeze o
suprapresiune faţă de circulaţiile comune pe orizontală. Debitul introdus va fi
mai mare cu 10% decât debitul evacuat;
- debitul introdus în circulaţiile comune orizontale va fi cu o viteză a aerului
care să nu depăşească 5 m/s.

• Soluţia 2 de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi la niveluri supraterane

cuprinde (fig.2a):

- introducere aer în casa scării;

- introducere aer în încăperea tampon (sas);
- trecerea aerului prin suprapresiune, din încăperea tampon în căile
de circulaţie comună orizontală;
- evacuarea fumului din căile comune de circulaţie orizontală.

Elementele principale ale sistemului de evacuare fum şi gaze fierbinţi în

soluţia 2 sunt:

- ventilatorul de introducere aer în casa scării pentru punerea ei în

suprapresiune;
- ventilatorul aflat în partea de jos a clădirii, racordat la un canal cu guri de
introducere a aerului (voleţi) în camera tampon;
- gură de trecere, practicată în partea inferioară a pereţilor care să permită
trecerea aerului între camera tampon şi căile de circulaţie comune orizontale;
- ventilatorul de evacuare fum aflat în podul sau pe acoperişul clădirii,
racordat la un canal de evacuare dotat cu guri de absorbţie (voleţi) a fumului
din căile comune de circulaţie orizontale.

Caracteristicile principale ale elementelor ce compun soluţia 2 sunt (vezi

fig.2b):
- uşile între casa scării şi sas trebuie să fie rezistente la foc conform
normativului P 118-99 la fel ca şi cele dintre camera tampon şi circulaţiile
comune orizontale trebui să reziste la foc 1/2 oră;
- gurile de introducere aer în sas vor avea latura superioară la
minimum 1,00 m de la pardoseală. Ele se echipează cu voleţi care sunt
etanşi la foc, în poziţie de aşteptare;
- gurile de trecere a aerului dintre camera tampon şi circulaţiile orizontale
comune practicate în pereţi, având latura superioară la înălţimea maximă de
1,0 m de la pardoseală. Dispozitivul de protecţie a gurilor sunt voleţii etanşi la
foc, în poziţia de aşteptare

57
Fig.1a - Schemă de principiu pentru soluţia 1 de desfumare

Fig.1b- Exemplificare la soluţia 1

58
Fig.2a - Schemă de principiu pentru soluţia 2 de desfumare

Fig.2b - Exemplificare la soluţia 2

59
 - gurile de pe canalele verticale de evacuare a fumului din căile de circulaţie
orizontale trebuie să fie echipate cu voleţi rezistenţi la foc, în poziţia de
aşteptare; ele trebuie să se găsească cât mai aproape de plafon având latura
inferioară la înălţimea minimă de 1,80 m de la sol.

Poziţiile gurilor de introducere a aerului şi a celor de evacuare a fumului vor fi

în poziţia închis cu excepţia gurilor de introducere şi evacuare de la etajul incendiat,
unde vor fi în poziţia deschis.

Avantaje şi dezavantaje ale celor două soluţii:

- Soluţia 1 prezintă avantajul unei duble protecţii nefiind permisă răspândirea

fumului şi gazului în spaţiile învecinate.
Dezavantajul rezultă dintr-o echilibrare mai dificilă a sistemului, care
cuprinde un număr mare de trasee (ventilatoare, canale, guri) fiind mai
dificil să se obţină simultaneitate de debite şi presiuni dorite.

- Soluţia 2 prezintă avantajul, că în caz de pană a sistemului de evacuare fum

şi gaze fierbinţi, soluţia funcţionează şi prin izolare constructiva între
circulaţiile comune orizontale şi casa scării.
Dezavantajul soluţiei rezultă prin practicarea gurii de trecere între camera
tampon şi circulaţiile comune, care necesită precauţii suplimentare.

Evacuarea fumului din spaţiile şi încăperile subterane se asigură independent

de cel al nivelurilor supraterane, dar se adoptă aceleaşi sisteme.

SOLUŢII PENTRU ATRIUM

Evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în cazul atriumului neacoperit se face

prin tiraj natural la partea superioară.

Desfumarea atriumului acoperit se poate face prin tiraj natural - organizat sau
mecanic.

În cazul desfumării naturale - organizate, suprafaţa liberă de evacuare a

fumului se poate realiza fie prin goluri de evacuare practicate la partea superioară a
atriumului fie prin deschideri aflate pe faţade diferite ale clădirii.
Pentru determinarea suprafeţei utile a deschiderilor trebuie ţinut cont de forma
variabilă a cupolelor ce acoperă atriumul şi de vânturile dominante.
De asemenea se va ţine cont şi de poziţia de funcţionare a dispozitivului de
protecţie a golului care să nu creeze un obstacol în calea migrării fumului.
Suprafaţa liberă de evacuare va fi de minimum 1% din aria celui mai mare
nivel al atriumului delimitat de pereţi.
Introducerea aerului trebuie să se facă prin guri de introducere cu suprafaţă
liberă echivalentă cu cea de evacuare a fumului.

La desfumarea mecanică (evacuarea mecanică a fumului) introducerea

aerului se poate face natural sau mecanic pe la partea de jos a atriumului.

60
 În cazul introducerii naturale a aerului trebuie avut grijă ca suprafaţa aleasă a
gurilor de introducere pentru un debit maxim evacuat, să corespundă unei viteze de
circulaţie a aerului < 2 m/s în gură.
Cu cât suprafaţa de introducere a aerului este mai mare, creşte eficienţa
evacuării fumului.
Dacă introducerea aerului se face mecanic, debitul de aer introdus este egal
sau mai mare cu debitul de fum evacuat şi viteza de trecere a aerului prin guri să fie
maximum de 5 m/s.
Evacuarea mecanică a fumului se efectuează în partea superioară a
atriumului prin asigurarea unui debit orar de evacuare minim egal cu de 12 ori
volumul atriumului.

Pentru determinarea suprafeţei de evacuare a fumului sau a debitului ce

trebuie evacuat trebuie calculată suprafaţa de calcul şi volumul atriumului (vezi fig.3).
Suprafaţa de calcul este suprafaţa orizontală cuprinsă între elementele de
construcţie ce delimitează atriumul.
Volumul de calcul al atriumului este produsul dintre secţiunea de calcul şi
înălţimea totală a atriumului măsurată la plafonul ultimului nivel.

Declanşarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi de introducere a aerului

trebuie să se facă automat, comanda fiind dată de un sistem de detecţie şi
semnalizare automată a incendiului.
În cazul introducerii naturale a aerului prin deschiderile din faţada clădirii,
minimum 20% din dispozitivele de introducere vor fi acţionate prin comandă
automată de la acelaşi sistem. Aceste deschideri minime permit amorsarea
desfumării, permiţând o desfumare minimă înaintea pornirii sistemului general de
evacuare fum şi introducere aer.
Comanda automată a sistemului trebuie să fie întotdeauna dublată de o
comandă manuală aflată la nivelul unde este accesul cel mai uşor.

Pentru a împiedica inundarea etajelor superioare cu fum, este necesară

izolarea etajelor din jumătatea superioară a atriumului de spaţiile ce trebuie
desfumate prin ecrane, aşezate la marginea golului (vezi fig.4).
În cazul desfumării naturale - evacuarea naturală a fumului se asigură prin
deschideri situate la partea superioară a atriumului, având suprafaţa liberă de 1 /15
din suprafaţa de calcul a volumului desfumat. Gurile de introducere a aerului în mod
natural vor fi situate în partea de jos a atriumului.

61
 Fig. a Atrium In aer liber Fig. b Atrium acoperit deschis

Fig. c Atrium acoperit închis Fig. d Atrium acoperit închis

Fig. e Atrium deschis pe o faţă Fig. f Suprafaţa şi volumul de bază la atrium

şi închis pe alta

Fig.3. Diferite soluţii constructive de atrium

62
 Fig.4. Modalitate de izolare a nivelurilor superioare a atriumului

Evacuarea fumului la încăperile învecinate atriumului trebuie să respecte

următoarele reguli:

- căile de circulaţie comune orizontale deschise spre atrium trebuie să fie

desfumate;
- încăperile şi căile de circulaţie învecinate atriumului trebuie să fie separate
de atrium cu ajutorul unor ecrane a căror înălţime liberă este de 0,5 m pentru
o zonă liberă de fum de 2 m şi mai mare de 0,5 m (0,5 m sub latura de jos a
gurii de evacuare) la înălţimi ale zonei libere de fum mai mari de 2 m {vezi
fig.5);

Fig.5. Dimensiunile ecranelor de protecţie la fum pentru încăperile învecinate

63
 - desfumarea trebuie să se facă mecanic, iar pornirea ei se face automatizat
pe întreaga suprafaţă delimitată de ecrane.

Se poate porni desfumarea simultană a tuturor încăperilor învecinate

atriumului de pe acelaşi etaj.

64
 ANEXA 3

TERMINOLOGIE

1. Ardere (combustie) - reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită

de degajarea de căldură şi în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă
Şi/sau degajare de fum.

2. Canale (ghene) - căi de evacuare a fumului (desfumare) în caz de incendiu,

realizate din materiale incombustibile (CO).

3. Clapetă antifoc - dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc montat pe

tubulatura de ventilare, care străpunge un element de construcţie antifoc sau
rezistent la foc (în poziţie normală deschisă şi prevăzută cu acţionare automată şi
manuală în caz de incendiu).

4. Clasă de periculozitate - caracteristică (clasificare) a materialelor şi/sau

substanţelor care se depozitează exprimată în funcţie de contribuţia pe care o
aduc la apariţia şi dezvoltarea incendiilor precum şi de sensibilitatea lor la
efectele acestora.

5. Clasa de combustibilitate - caracteristică a unui material sau element,

exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinaţi în urma unor încercări
standardizate.

6. Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii şi instalaţii -

capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la
creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu.
în funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii sau
instalaţii pot fi incombustibile CO (CA1) sau combustibile.
Materialele şi elementele combustibile se clasifică în următoarele clase de
combustibilitate:
- C1 (CA2a) - practic neinflamabile;
- C2 (CA2b) - dificil inflamabil;
- C3 (CA2c) - mediu inflamabile;
- C4 (CA2d) - uşor inflamabile.
Materialele din clasele C1 (CA2a) şi C2 (CA2b) sunt considerate greu
combustibile.

7. Compartiment de incendiu - construcţie independentă (instalaţie) precum şi

construcţii comasate sau grupate, amplasate la distanţele normate faţă de veci-

65
 nătăţi sau volum construit compartimentat prin pereţii antifoc faţă de construcţie
(instalaţie) adiacente.
La clădirile înalte şi foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis,
constituit din unu până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la
foc conform normativului şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului de
incendiu admis pentru construcţii civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc.

8. Comportare la foc - totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci

când un material, produs sau ansamblu, este supus acţiunilor unui incendiu
standard.

9. Condiţii de performanţă - exprimarea performanţelor produsului prin criterii şi

nivele de performanţă ale acestuia, corespunzător exigenţelor (pretenţiilor) de
siguranţă la foc a utilizatorilor.

10. Criterii de performanţă - condiţii în raport de care se evaluează îndeplinirea

unei cerinţe de performanţă.

11. Degajament protejat - spaţiu construit închis destinat circulaţiei utilizatorilor,

alcătuit şi separat de restul construcţiei cu elemente de construcţie orizontale şi
verticale incombustibile CO (CA1) şi rezistente la foc conform normativului, astfel
realizat şi echipat încât să nu fie inundat cu fum un timp determinat, luat în
considerare la stabilirea timpului (lungimi) de evacuare în caz de incendiu.

12. Densitate sarcină termică - potenţial caloric total al unui spaţiu, încăpere etc.,
raportat la aria pardoselii luată în considerare (J/m2).

13. Desfumare - evacuarea parţială a fumului şi gazelor de ardere din spaţiile

incendiate în scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor, a folosirii
mijloacelor de intervenţie la stingere şi de limitare a propagării incendiilor.

14. Deschideri pentru evacuare fumului - goluri - practicate în treimea superioară

a închiderilor perimetrale sau în acoperişul unei construcţii, astfel încât să
permită evacuarea fumului produs în caz de incendiu (permanent libere sau
închise cu dispozitive care se deschid în caz de incendiu).

15. Dispozitive de protecţie a golurilor de introducere a aerului sau evacuare a

fumului: panouri, trape, clapete etc; trebuie să fie în poziţia de aşteptare.

16. Dispozitive de acţionare a elementelor de protecţie a golurilor - mecanisme

prin care se realizează (manual sau automat) deschiderea elementelor de
protecţie (obturare) a golurilor.

17. Exhaustor de fum - dispozitiv pentru evacuarea fumului montat în acoperiş şi

care comunică permanent cu exteriorul.

66
18. Grad de rezistenţă la foc - capacitatea globală a construcţiei sau a
compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard,
indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.

19. Incendiu - proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei

substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare
are efecte negative prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi
care impune intervenţia organizată pentru stingere.

20. încăperi cu aglomerări de persoane - încăperi în care se pot afla simultan cel
puţin 50 de persoane, fiecăreia din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai
mică de 4 m2.

21. Limitarea propagării incendiilor - ansamblul măsurilor de construcţii şi de

instalaţii, care împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în
interiorul compartimentului de incendiu sau în afara acestuia.

22. Performanţă la foc - comportarea unui material, produs sau ansamblu, supus
unui incendiu în raport cu utilizarea lui.

23. Perete sau planşeu antifoc (AF) - element de construcţie vertical sau orizontal,
realizat din materiale incombustibile CO (CA1), având rezistenţa la foc cel puţin
egală cu nivelul stabilit în funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice
din compartimentele de incendiu pe care le separă şi realizat conform
prevederilor normativului P 118-99.

24. Risc de incendiu - probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi,

construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile
(publice) se exprimă prin "riscuri de incendiu", iar în cele destinate activităţilor de
producţie şt/sau de depozitare se exprimă prin "categorii de pericol de incendiu".

25. Rezistenţă la foc (RF) - aptitudinea unor părţi sau elemente de construcţie de
a-şi păstra, într-un timp determinat, capacitatea portantă, izolarea termica şi
etanşeitatea, stabilite prin încercări standardizate.

26. Rezistent ta explozie (RE) - aptitudinea unor părţi sau elemente de construcţie,
realizate din materiale fără goluri interioare, incombustibile CO (CA1), alcătuite şi
dimensionate prin calcul astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice
respective.

27. Sarcina termică - suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a
tuturor materialelor din spaţiul considerat.

28. Sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi - ansamblu constituit din

dispozitive de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi ecrane verticale coborâte
sub acoperiş sau tavan în scopul limitării propagării incendiilor în construcţiile
închise.

67
29. Sursă de aprindere - fenomen fizic, chimic sau altă sursă de altă natură care
generează o cantitate de energie, cu sau fără participarea factorului uman, care
poate genera şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui
incendiu.

30. Tambur deschis - protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţii antifoc,
rezistenţi la foc sau rezistenţi la explozie.

31. Trapă - dispozitiv de acces mobil închis în poziţie normală.

32. Uşi, cortine şi obloane rezistente la foc - elemente mobile de protecţie a

golurilor de circulaţie funcţională din pereţi cu rol de limitare a propagării
incendiilor alcătuite şi echipate conform normativului.

68
 ANEXA 4

USTA REGLEMENTĂRILOR CONEXE

REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE Şl TEHNICE ROMÂNEŞTI

1. LEGI, HOTĂRÂRI GUVERNAMENTALE, ORDINE MINISTERIALE

Legea nr. 10/1995 - Legea privind calitatea în construcţii.

Ordonanţa nr.60/1997 - Privind apărarea împotriva incendiilor.

Legea nr.212/1997 - Privind aprobarea Ordonanţei nr.60/1997.

HGR nr.571/1997 - Aprobarea categoriilor de construcţii, instalaţii tehnologice

şi alte amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării
privind prevenirea şi stingerea incendiilor.

HGR nr.766/1997 - Regulamente privind încadrarea în categorii de

importanţă, întreţinere, exploatare, urmărire în timp şi
postutilizare; privind întocmirea şi păstrarea "Cărţii
tehnice" a construcţiei; privind stabilirea categoriilor de
importanţă ale construcţiilor, etc.

Ord.MI nr.775/1998 - Pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi

stingere a incendiilor.

2. REGLEMENTĂRI TEHNICE, NORMATIVE, NORME

P 118-99 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.

C 300-94 - Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata

executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente
acestora.

P 100-92 - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor

de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.

NP 24-97 - Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea

parcajelor etajate pentru autoturisme.

NP 25-97 - Normativ pentru proiectarea construcţiilor publice

subterane.

69
NP 009-97 - Normativ privind proiectarea, executarea şi întreţinerea
construcţiilor pentru case de copii.
NP 010-97 - Normativ privind proiectarea, executarea şi întreţinerea
construcţiilor pentru şcoli şi licee.

NP 011-97 - Normativ privind proiectarea, executarea şi întreţinerea

construcţiilor pentru grădiniţe de copii.

NP 016 - Normativ pentru proiectarea clădirilor de locuinţe.

CE 1-95 - Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de

vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare.

PE 124 - Normativ pentru alimentarea cu energie electrică a

consumatorilor industriali şi similari.

17-98 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor

electrice cu tensiuni până la 1000 Vca şi 1500 Vcc.

I 18-96 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor

interioare de telecomunicaţii şi semnalizare din clădiri
civile şi de producţie.

120-94 - Normativ privind proiectarea şi executarea protecţiei

contra trăsnetului în construcţii.

I 5-98 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de

ventilare şi climatizare.

3. STANDARDE

STAS 10903/2 - Determinarea puterii calorice a materialelor de construcţii;

determinarea densităţii sarcinii termice.

SR 1-1573-98 - Instalaţii de ventilare. Ventilarea naturală organizată a

clădirilor. Prescripţii de calcul şi de proiectare.

S 1238/1 - Instalaţii de ventilare. Ventilarea mecanică. Prescripţii

fundamentale.

STAS 10687-76 - Ventilatoare. Principii de securitate.

STAS 9660-87 - Instalaţii de ventilare şi climatizare canale de aer. Forme şi

dimensiuni.

STAS 10750-88 - Instalaţii de ventilare şi climatizare. Rame cu jaluzele.

Clasificare şi tipizare.

70
ISO 8421/1-8 - Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular

SR EN 54/1-5-7 - Sisteme de alarmă la incendiu

REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE Şl TEHNICE STRĂINE

- NATIONAL FIRE CODES 1995 - XI FPA 204 M - Ghid pentru evacuarea fumului şi a
căldurii.

- CERBERUS - Security guide - Fire protection.

- REGLEMENT DE SECURITE CONTRE L'INCENDIE - Relatif aux etablissements

recevant du public. Dispositions generales et
commentaires de la Commission Centrale de Securile.

- Instruction technique nr.246 relative au desaufumage dans le etablissements

recevant du public.

- Instruction technique nr.247 relative aux mecanismes de declanchement de

dispositifs de fermeture resistant au feu et de
desaufumage.

- Textes efficieis relatifs a la protection contre Ies risques d'incendie et de panique

dans Ies etablissements recevant du public.

- Guide du desaufumage - de Paul Chardat - editat de CNPP.

- ASHRAE - Applications Handbook - Smoke management.

71