Michelangelo Buonarroti a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important

artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de
pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și
madrigalului. (formă de muzică de cameră, de obicei polifonică și neacompaniată
instrumental; textul unui madrigal este o poezie lirică de proporții reduse cu caracter idilic sau
galant, care exprimă sentimente delicate sau complimente galante, adresate unei femei.)

Capela Sixtină
Capela Sixtină este capela palatului papal din Vatican și este una din cele mai faimoase
comori artistice ale Europei. Capela are o formă dreptunghiulară, corespunzând - conform
tradiției biblice - dimensiunilor Templului lui Solomon. A fost construită între anii 1472 și
1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele.

Subiectele picturilor reprezintă teme de istorie religioasă, selecționate după conceptul

medieval de împărțire a istoriei lumii în trei epoci: prima de la Facerea lumii la darea Celor
zece porunci, a doua de la Moise până la nașterea lui Isus Cristos, a treia fiind epoca
creștinismului.

În anul 1535, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea

Papei Paul al III-lea, cu tema „Judecata de Apoi”, pe care o termină după șase ani, în 1541.
Tema capătă dimensiuni uriașe, fresca înfățișează figuri și scene pline de groază, reflectând
propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasă criză de credință.

Michelangelo pictează, de asemenea, și plafonul Capelei Sixtine. Acesta cuprinde 9

scene biblice:

 Separarea luminii de întuneric

 Crearea Soarelui și Lunii și crearea plantelor
 Separarea pământului de ape
 Crearea lui Adam
 Crearea Evei
 Păcatul originar și Izgonirea din rai
 Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu
 Potopul
 Beția lui Noe

În 12 câmpuri dreptunghiulare, Michelangelo a pictat pe tavan chipurile a 7 profeți și 5

sibile, după cum urmează:

Profeți: Daniel, Ezechiel, Isaia, Ieremia, Ioel, Iona, Zaharia

 Sibile: Sibila din Cumae, Sibila din Delphi, Sibila din Eritreea, Sibila din Libia, Sibila
din Persia

Michelangelo folosește culori strălucitoare care, după renovarea Capelei Sixtine în

anul 1990, și-au recăpătat în întregime prospețimea.

David (sculptură de Michelangelo)

David este o sculptură, capodoperă a Renașterii, creată între 1501 și 1504 de artistul
italian Michelangelo. Este o statuie de marmură albă care măsoară 4,34 metri a unui bărbat
nud. Statuia îl reprezintă pe eroul biblic David. Statuia a fost realizată dintr-un bloc de
marmură albă de Carrara. Michelangelo a știut să profite din plin de strâmtimea blocului de
marmură și să forțeze unul din defecte (o spărtură în care artistul a săpat spațiul dintre brațul
drept și tors) în favoarea sa. Michelangelo l-a reprezentat pe David cu praștia în mână, chiar
înainte de lupta cu Goliat. Inițial plasat în fața clădirii Palazzo Vecchio, în Piazza della
Signoria, originalul se află, din 1873, expus la Galleria dell'Accademia din Florența.

Michelangelo era recunoscut ca fiind foarte riguros când alegea marmura în care
sculpta. Însă, pentru „David” el a folosit un bloc de marmură pe care alți artiști l-au refuzat,
pe motiv că nu era bun. Bucata de piatră masivă a fost scoasă cu 40 de ani mai devreme
pentru o serie de sculpturi, în final abandonate. Michelangelo a transformat acest bloc într-una
dintre cele mai bune sculpturi ale sale.