PREMISELE ADOPTĂRII DECLARAȚIEI UNIVERSALE A DREPTURILOR OMULUI

Motto: ,,Dacă te gândești la anul viitor însemînțează pământul, dacă te gândești la următorii
zece ani - plantează un copac, iar dacă te gândești la următorii o sută de ani – educă oameni,
adu în societatea ta tot ce este mai bun.

Pornind de la acest proverb chinezesc vreau să menționez că societatea umană a avut nevoie de
secole la rând, pentru a conștientiza că într-o lume unde lipsește ordinea, garantarea drepturilor
omului, care de fapt sunt nucleul tuturor începuturilor, se formează anarhie, haus.

Multă vreme statele lumii și-au conservat ideea că prerogativa exclusivă de a reglementa relația dintre
ele și propria populație, considerându-se singurile exponente ale societății organizate politic și, prin
urmare, singurele capabile și legitime de a stabili regulu pentru protecția cetățenilor lor.

Primele documente juridice cu caracter constituțional care au garantat drepturi ale omului au
apărut în Anglia: Magna Charta din 1215, urmată ceva mai târziu de Petiția drepturilor din 1628,
Habeas Corpus din 1679 și Bilul drepturilor din 1689.

În SUA în 1776 a fost adoptată Declarația de independență, care consacra idei și concepții deosebit de
valoroase pentru garantarea libertății și egalității oamenilor și pentru protecția lor mpotriva abuzurilor
guvernării, inclusiv și dreptul lor de a schimba guvernarea când ea devine contrară acestor scopuri
fundamentale.

În Franța, în anul 1789 se adoptă Declarația drepturilor omuluiși ale cettățeanului care a constituit un
moment de referință în istoria umanității, prin valorile promovate cu privire la apărarea drepturilor
naturale și imprescriptibile ale omului.

Ceva mai târziu, secolul XX, considerat și cel mai sângeros secol al istoriei umanității, care include
cele războia mondiale, ce au provocat colosale pierderi umane și de resurse materiale.

Apogeul crimelor este în perioada celui de-al doilea război mondial, care a fost un conflict armat
generalizat, la mijlocul sec. XX-lea, cea a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat și cel
mai mare și mai ucigător război neîntrerupt răzvoi din istoria omenirii.

A fost pentru prima data în istorie când un număr de descoperiri tehnici noi, incluzând bomba atomică,
au fost folosite pe scară largă, împotriva militarilor și civililor.

Al doilea război mondial a durat 2174 de zile, a costat 1,5 trilioane dolari și a provocat moartea
directă sau indirectă a peste 60 de milioane de oameni, ceea ce înseamnă 23 000 morți în fiecare zi sau
peste 6 morți în fiecare minut, aceasta a durat 6 ani de zile, dar părea o veșnicie.â

Pe lângă aceasta multe alte persoane au fost rănite grav , au obținut infirmități pe viață datorită armelor
de foc, bombardamentelor clasice sau nucleare, experiențelor militare, dar și medicale la care au fost
supuși.

,,Acest război” spunea Hitler în fața Reichstagului în 1942 ,, este unul din acele conflicte fundamentale
care inaugurează un nou mileniu și care zdrunciună lumea din temelie”.
Cu siguranță aici a avut dreptate, consecințele dramatice a celui de-al doilea război mondial, au dus la
necesitatea înțelegerii că asigurarea păcii și nimplicit respectarea drepturilor omului nu pot fi
considerate și tratate drept ,, treburi interne ale stattelor”, ele constituie probleme de maximă
importanță întregii comunități internaționale, trepturile omului trebuie să fie asociate cu drepturile
popoarelor.

Iar, prin urmare, s-a impus necesitatea elaborării unui document care să reglementeze pe plan
internațional problema drepturilor omului. Acest rol avea să-l îndeplinească ,,Declarația Universală a
Drepturilor Omului”, adoptată de Adunarea Generală a ONU de la 10 decembrie 1948.

Declarația pornește de la conferința de la Dumbarton Oask, unde experții SUA, Marea Britaniei, URSS
și China au cerut ca ONU să elaboreze un document internațional în legătură cu respectarea drepturilor
omului, iar în cadrul conferinței de la San Francisco și-au exprimat toate statele acordul referitor la
DUDO.

În concluzie țin să menționez că DUDO adoptată la 10 decembrie 1948conține un important apel al

moralității politice, adresată întregii umanități, în care se arată că recunoașterea demnității umane și a
drepturilor egale presupune fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume.

Garantarea drepturilor omului sunt principiile fundamentale, care nu trebuie așternute pe hârtii , dar și
zidite în conștiința națiunilor, popoarelor.

Declșarația este primul document internațional care stabilește o cencepție clară, unitară despre
drepturile omului. Respectînd standartul comun al comunității internaționale , drepturile proclamate în
cuprinsul acestei declarații sunt universale și inalienabile.