MICUL PRINT – Lecția de cunoaștere

PERSONAJE –

MICUL PRINT 1

PILOTUL 2

BETIVUL3

VULPEA 4

GEOGRAFUL 7

OMUL DE AFACERI 6

FLOAREA CU TREI PETALE 5

Scena I
Decorul – trei vulcani mici si o floare. Floarea este deja intinsa pe jos.

Micul print apare in scena si se apropie de floare.

Totul se petrece pe semi-intuneric. In timp ce lumina creste si floarea se ridica. (floarea arata ca o
pitipoanca)

Floarea (catre Micul Print): Ah! Abia m-am trezit... Iti cer iertare... sunt tare ciufulita inca...

Micul print (cu admiratie): Cat esti de frumoasa!

Floarea: Nu-i asa? Si m-am nascut odata cu soarele... Cred ca este ora micul dejun, ai putea fi atat de
amabil sa te gandesti la mine...

Micul print rusinat pleaca sa caute o stropitoare. Se intoarse si incepu sa o ude.

Floare era din ce in ce mai increzatoare in ea si se tot admira. Privind catre cei patru ghimpi ii spuse
Floarea: N-au decat sa vina tigrii, cu ghearele lor!

Micul print: Nu exista tigrii pe planeta mea si apoi tigrii nu mananca iarba.
Floarea: Eu nu sunt iarba.

Micul print: iarta-ma.

Floarea: Nu ma tem de nimic din partea tigrilor, dar am oroare de curent. N-ai cumva un paravan?

Micul print(in soapta catre public):”Are oroare de curent...nu prea bine pentru o planta. Floarea asta e
cam complicata”.

Floarea: Seara ai sa ma pui sub un glob. E foarte frig la tine. Instalatia e proasta. Acolo de unde vin eu....
(se opri brusc deoarece isi aduse aminte ca ea venise sub forma de samanta si nu avea de unde sti.
Umilita ca s-a dat de gol , tusi de doua-trei ori): Ce se aude cu paravanul?

Micul print: Tocmai voiam sa ma duc dupa el, dar imi vorbeai!

Floarea (face un gest pentru a-l face pe micul print sa aiba remuscari).

Micul print se intoarse cu un glob pentru a pune floarea la adapost. Cu lacrimi in ochi ii spuse florii: Adio!

Floarea(dadandu-si seama de felul cum se purtase cu micul print): Am fost o proasta. Iti cer iertare.
Incearca sa fii fericit.

Micul print ramase uimit de blandetea florii.

Floarea: Da, te iubesc. Habar n-ai avut din vina mea. N-are nicio importanta. Dar ai fost la fel de prost ca
mine. Incearca sa fii fericit... lasa globul ala in pace. Nu-l mai vreau.

Micul print: Da’ vantul…

Floarea : Nu-s chiar asa racita… Aerul racoros al noptii imi va face bine. Sunt o floare.

Micul print: Da’ animalele…

Floarea: trebuie sa cunosc vreo doua- trei omizi daca vrea sa cunosc fluturii. Se pare ca-s atat de
frumosi. Altfel cine imi va mai face vreo vizita? Tu ai sa fii departe. Cat despre animalele mari, nu ma
tem de nimic. Am si eu gheare. (isi arata cu naivitate cei patru ghimpi). Nu mai pierde vremea, e
enervant. Ai hotarat sa pleci, du-te!

Micul print iese din scena si floarea ramane trista aplecandu-si capul si acoperindu-l cu petalele in timp
ce lumina scade.
Scena II
Într-un deșert, un avion din carton, un butoias cu apa, o trusa cu unelte, o mapa cu foi.

Pilotul (apare pe scenă)- Când aveam sase ani , am văzut odată o minunată poză într-o carte despre
Pădurea Virgină care se numea Povești Trăite. Înfățișa un șarpe boa care înghițea un animal sălbatic. M-
am gândit mult atunci la aventurile din junglă și, la rându-mi, am izbutit, cu un creion colorat, să fac
primul meu desen. El arăta asa: (scoate din mapa o foaie cu desenul de la pag. 8 și o arată către public).
Ce părere aveți? Vă sperie desenul meu??? Sau seamănă cu o pălărie? Exact așa mi-au zis și ei : ”De ce
ne-ar speria o pălărie”? Am desenat atunci interiorul șarpelui boa, pentru ca oamenii mari să poată
înțelege. (Mai scoate din mapa un desen). Atunci oamenii mari m-au sfatuit să las deoparte desenele cu
serpi boa deschisi sau inchisi si sa ma ocup de geografie, istorie, artimetică și gramatică. Astfel, la vârsta
de sase ani, am abandonat o minunata cariera de pictor. Am fost asadar nevoit sa aleg alta meserie și
am învatat sa pilotez avioane. Si acum această pană în desertul Sahara m-a facut să traiesc singur, fara
sa am pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat. (lumina coboara usor în timp ce personajul se
aseaza pe jos si adoarme).

Cand se aprinde lumina în scenă se mai afla un personaj.

Micul Print : Te rog....deseneaza-mi o oaie!

Pilotul (se ridica speriat) – Poftim?

Micul Print: Deseneaza-mi o oaie...

Pilotul (dupa ce il analizeaza pe Micul Print): - Dar... ce faci aici?

Micul print (cu un ton bland, dar serios): - Te rog... deseneaza-mi o oaie...

Pilotul (scoate din mapa o foaie de hartie si un creion): Dar nu prea stiu sa desenez.

Micul Print: - Nu-i nimic. Deseneaza-mi o oaie.

Pilotul ii da primul desen.

Micul Print: - Nu! Nu! Nu vreau un elefant intr-un sarpe boa. Un boa e foarte periculos, iar un elefant
ocupa prea mult loc. La mine acasa e totul foarte mic. Am nevoie de o oaie. Deseneaza-mi o oaie!
Pilotul desenaza o oaie.

Micul print ia desenul, se uita cu atentie la el: -Nu! Asta e deja foarte bolnava. Fa alta!

Pilotul deseneaza alta.

Micul print: - Vezi și tu... asta nu e oaie, e berbec. Are coarne...

Pilotul reface desenul.

Micul print: - Asta e prea batrana. Vreau o oaie care sa traiasca mult.

Pilotul (in graba deseneaza o cutie): Asta e o lada. Oaia pe care o vrei tu e inauntru.

Micul print (radiind de fericire): Exact asa o voiam! Crezi ca oaia asta are nevoie de multa iarba?

Pilotul: De ce?

Micul Print: Pentru ca la mine acasa e totul foarte mic...

Pilotul: O sa ajunga cu siguranta. Ti-am dat o oaie foarte mica.

Micul print (uitandu-se la desen): Nu chiar asa de mica...Poftim! A adormit... Apoi vede avionul (ori un
avion din cutii de carton ori o proiectie): Ce e lucrul asta?

Pilotul: - Nu e un lucru. Asta zboara. E un avion. Este avionul meu.

Micul print: Cum, ai cazut din cer?

Pilotul : Da.

Micul Print (razand): - Ah! E tare caraghios. Inseamna ca si tu vii din cer! De pe ce planeta esti?

Pilotul: Tu vii asadar de pe o alta planeta?

Micul print (da din cap aprobativ uitandu-se la avion): E adevarat, in asa ceva nu poti veni de prea
departe...(visator, scoate din buzunar desenul cu oaia si se cufunda in contemplarea comorii sale).

Pilotul: De unde vii, omuletule? Unde esti tu ”acasa”? Unde vrei sa duci oaia de la mine?

Micul print (dupa o tacere meditativa): Ce e bine cu lada pe care mi-ai dat-o e ca, noaptea, ii poate servi
drept casa.
Pilotul: Bineinteles. Si daca esti cuminte, o sa iti dau si o funie ca s-o tii legata ziua. Si un țăruș.

Micul print: - S-o tin legata? Ce idee ciudata.

Pilotul: Păi daca n-o tii legata, o sa plece si o sa se rataceasca...

Micul print (izbucnind in hohote de ras): Dar unde vrei sa se duca?

Pilotul: - Oriunde. Drept inainte...

Micul print (remarca cu gravitate): N-are importanta, e asa de putin loc la mine acasa! (apoi cu
melancolie): Drept inainte nu poti ajunge prea departe...

După o alta tacere meditativa.

Micul print: E adevarat, nu-i asa, ca oile mananca arbustii?

Pilotul: Da. E adevarat.

Micul print:- A! Sunt multumit. Asadar mananca si baobabi?

Pilotul: Baobabii nu sunt arbusti, ci copaci inalti cat niste biserici si ca, desi ai lua cu tine o intreaga turma
de elefanti, tot nu i-ar veni de hac nici macar un singur baobab.

Micul print: Imi plac mult apusurile de soare. Hai sa mergem sa vedem un apus de soare...

Pilotul : Dar trebuie sa mai asteptam...

Micul print: Ce sa mai asteptam?

Pilotul: Sa asteptam ca soarele sa apuna.

Micul print (mirat, apoi rade de el insusi): Ma cred tot la mine acasa! Intr-o zi am vazut soarele apunand
de patruzeci si trei de ori! Stii...cand esti asa de trist, iti plac apusurile de soare...

Pilotul: In ziua celor patruzeci si trei de apusuri erai asadar atat de trist?

Micul print: O oaie, daca mananca arbusti, mananca si flori?

Pilotul: O oaie mananca tot ce-i iese in cale.

Micul print: Chiar si florile care au ghimpi?

Pilotul: Chiar si florile care au ghimpi.

Micul print: Atunci ghimpii la ce sunt buni? (insistand) Ghimpii la ce sunt buni?

Pilotul (nervos ca nu reusea sa rezolve problema avionului, aduce o trusa cu unelte si scoate un ciocan):
Ghimpii nu sunt buni la nimic, sunt doar o rautate din partea florilor.

Micul print: Ooo!( cu ranchiuna): Nu te cred! Florile sunt slabe. Sunt naive. Se apara si ele cum pot. Se
cred grozave cu ghimpii lor...

Pilotul tot lucreaza la avion cu un ciocan in mana si murdar se unsoare.

Micul print (se uita intr-un mod dezgustat la obiectul la care lucrez): Vorbesti la fel ca oamenii mari! Le
incurci pe toate... le amesteci pe toate! Stiu o planeta unde se afla un domn stacojiu la fata. N-a mirosit
niciodata o floare. Nu s-a uitat niciodata la o stea. N-a iubit niciodata pe nimeni. N-a facut niciodata
altceva decat socoteli. Si toata ziua repeta la fel ca tine: ”Eu sunt un om serios!” si asta il face sa se umfle
in pene de trufie. Numai ca nu e om, e o ciuperca!

Pilotul: O ce?

Micul print: O ciuperca! (plin de manie) De milioane de ani florile fac ghimpi. De milioane de ani oile
mananca totusi florile. Si nu e un lucru serios sa incerci sa intelegi pentru ce ele isi dau atata osteneala
ca sa-si faca spini daca nu-s buni la nimic? Nu e un lucru important razboiul oilor cu florile? Nu e asta
ceva mai serios si important decat socotelile unui domn gras si rosu la fata? Si daca as cunoaste eu o
floare unica pe lume, care nu mai exista nicaieri decat pe planeta mea si pe care o oaie mica o poate
nimici dintr-odata, uite-asa, intr-o dimineata, fara sa-si dea seama ce face, asta nu e un lucru important!

Dacă iubeste cineva o floare care nu exista decat intr-un singur exemplar in milioane si milioane de stele,
asta ajunge sa-l faca fericit atunci cand o priveste.

(doar pentru el): ”floarea mea e undeva acolo... Dar daca oaia mananca floarea, ar fi ca si cum dintr-
odata pentru mine toate stelele s-ar stinge! (apoi izbucni in plans)

(Lumina incepe sa scada. Pilotul puse deoparte uneltele si se apropie de Micul Print. Il lua in brate si il
legana.)
Pilotul: Floarea pe care o iubesti tu nu este in primejdie... Am sa desenez o botnita pentru oaia ta... Am
sa desenez o armura pentru floarea ta... Eu...(se simtea foarte incurcat). (pe aceste vorbe lumina scade
pana se stinge)

Scena III

Baloane negre care zboara dintr-o parte si alta a scenei. Un tron simplu si un rege imbracat in purpura
si hermina( de fapt va fi o mantie din ziare care vor inconjura tronul regelui). Planete din carton si stele.

Intra micul print.

Regele: A! Iata un supus.

Micul print( spre spectatori) : Oare cum ma poate recunoaste, din moment ce nu m-a vazut niciodata
pana acum?

Regele : Apropie-te sa te vad mai bine.

Micul print cauta un loc unde sa se aseze, dar ramase in picioare si incepu deodata sa caște.

Regele: Este contrar etichetei sa casti in prezenta regelui. Iti interzic sa o faci.

Micul print: Nu ma pot abtine. Am facut o calatorie lunga si n-am dormit...

Regele: Atunci, iti poruncesc sa casti. N-am mai vazut pe nimeni cascand de ani. Cascatul e pentru mine
un lucru curios. Hai! Mai casca. E o porunca.

Micul print: Ma intimideaza... nu mai pot.

Regele: Hm! Hm! Atunci iti... iti poruncesc cand sa casti si cand sa...

Micul print (timid): Pot sa ma asez?

Regele: Iti poruncesc sa te asezi.

Micul print: Sire... vă cer iertare ca va intreb...

Regele: Iti poruncesc sa ma intrebi...

Micul print: Sire... peste ce domniti?

Regele: Peste tot.

Micul print: Peste tot?

Regele facu un gest prin care arata discret planete, celelalte planete si stelele.

Micul print: Peste toate astea?

Regele: Peste toate astea.

Micul print: Si stelele va dau ascultare?

Regele: Bineineles. Ele imi dau imediat ascultare. Eu nu tolerez indisciplina.

Micul print: As dori sa vad un apus de soare. Faceti-mi placerea asta. Porunciti soarelui sa apuna...

Regele: Daca i-as porunci unui general sa zboare din floare in floare in chip de fluture sau sa scrie o
tragedie , sau sa se preschimbe in pasare de mare, iar generalul n-ar executa porunca regelui, a cui ar fi
vina, a mea sau a lui?

Micul print: (cu tarie) A dumneavoastra.

Regele: Intocmai. Trebuie sa ceri de la fiecare ceea ce poate da. Autoritatea se sprijina mai intai de toate
pe ratiune. Daca dai porunca poporului tau sa se arunce in mare, el va face revolutie. Am dreptul sa cer
ascultare pentru ca poruncile mele sunt intelepte.

Micul print: Si apusul meu de soare?

Regele: Apusul tau de soare il vei avea. Il voi porunci. Dar voi astepta, cu stiinta mea despre guvernare,
ca sa fie favorabile conditiile.

Micul print: Si cand va fi asta?

Regele: Hm! Hm! (cerceteaza un calendar) Va fi, spre...spre... va fi spre seara, cam pe la ora sapte si
patruzeci! Si ai sa vezi cum mi se da ascultare.

Micul print se plictisi si regreta ca ratase apusul de soare.

Micul print: Nu mai am nimic de facut aici. O sa plec!

Regele: Nu pleca! Nu pleca, te fac ministru!

Micul print: Ce fel de ministru?

Regele: Al...justitiei!

Micul print: Dar nu e nimic de judecat!

Regele: Nu se stie. Inca nu am facut turul regatului. Sunt foarte batran, n-am loc pentru o caleasca si ma
oboseste sa merg pe jos.

Micul print: Dar nu e nimeni...

Regele: Atunci te vei judeca pe tine. E cel mai greu. Daca reusesti sa te judeci drept, inseamna ca esti un
adevarat intelept.

Micul print: Eu, ma pot judeca pe mine insumi oriunde. N-am nevoie sa locuiesc aici.

In timp ce pleca micul print spuse „ Oamenii mari sunt tare ciudati”.

Scena IV

In scena se afla un barbat intins pe jos si in jurul lui multe sticle unele goale si altele pline.

Micul print: Ce faci aici?

Betivul: Beau!

Micul print: De ce bei?

Betivul: Ca sa uit.

Micul print: Ca sa uiti ce?

Betivul: Ca sa uit ca mi-e rusine.

Micul print: Rusine de ce?

Betivul: Rusine ca beau.

Atunci micul print pleca in timp ce spuse: „ Oamenii mari sunt categoric foarte, foarte ciudati.
Scena V

O masa cu scaun si pe masa foarte multe dosare si o scrumiera.

La masa foarte preocupat se afla un domn imbracat in costum.

Micul print: Buna ziua! Vi s-a stins tigara.

Omul de afaceri: Trei si cu doi fac cinci. Cinci cu sapte fac doisprezece. Buna ziua.
Cinsprezece si cu sapte douazeci si doi. 22 si cu 6 fac 28. N-am timp sa o aprind iar. Douazeci si
sase si cu cinci treizeci si unu. Asta face deci cinci sute unu milioane sase sute douazeci si doua
de mii sapte sute treizeci si unu.

Micul print:Cinci sute de milioane de ce?

Omul de afaceri: Poftim? Esti tot aici? Cinci sute unu milioane de... Nu mai stiu... Am atata
treaba! Eu sunt om serios, nu ma distrez cu baliverne. Doi si cu cinci fac sapte...

Micul print: Cinci sute unu milioane de ce?

Omul de afaceri: De cincizeci si patru de ani de cand locuiesc pe planeta asta nu am fost
deranjat decat de trei ori. Prima data acum douazeci si doi de ani, de un carabus care cazuse
Dumnezeu stie de unde. Facea un zgomot infiorator si am gresit de patru ori la o adunare. A
doua oara acum unsprezece ani, din cauza unei crize de reumatism . nu fac deloc miscare. N-am
timp sa hoinaresc eu sunt un om serios. A treia oara iata. Spuneam asadar cinci sute unu
milioane...

Micul print: Milioane de ce?

Omul de afaceri: Milioane de chestiile alea mici care se vad uneori pe cer.

Micul print: Muste?

Omul de afaceri: Nu. Chestiile alea mici care stralucesc.

Micul print: Albine?

Omul de afaceri: Nici vorba. Chstiile alea mici aurii care ii fac pe trandavi sa viseze. Eu sunt om
serios. Nu am timp sa visez cu ochii deschisi.

Micul print: Aha! Stelele.

Omul de afaceri: Asta e! Stelele.

Micul print: Si ce faci cu cinci sute de milioane de stele?

Omul de afaceri: Cinci sute unu milioane sase sute douazeci si doua de mii sapte sute treizeci si
unu. Eu sunt un om serios, sunt precis.

Micul print: Si ce faci tu cu stelele astea?

Omul de afaceri: Ce fac cu ele?

Micul print: Da.

Omul de afaceri: Nimic. Le posed.

Micul print: Posezi stelele?

Omul de afaceri: Da

Micul print: Dar am vazut deja un rege care...

Omul de afaceri: Regii nu poseda. Ei domnesc. E cu totul altceva.

Micul print: Si la ce iti foloseste sa posezi stelele?

Omul de afaceri: Imi foloseste sa fiu bogat.

Micul print: Si la ce iti foloseste sa fii bogat?

Omul de afaceri: La cumparat alte stele, daca mai gaseste cineva.

Micul print (aparte cu publicul) : Asta gandeste cam la fel ca betivul meu.... Cum poate cineva sa
posede stelele?
Omul de afaceri: Ale cui sunt?

Micul print: Nu stiu. Ale nimanui.

Omul de afaceri: Atunci sunt ale mele, caci eu m-am gandit primul la asta.

Micul print: Oare asta e de ajuns?

Omul de afaceri: Bineinteles. Cand gasesti un diamant care nu e al nimanui, este al tau. Cand
gasesti o insula care nu e a nimanui, este a ta. Cand ai primul o idee, o brevetezi: este a ta. Iar
eu posed stelele, deoarece nimeni, niciodata nu s-a gandit inaintea mea sa le posede.

Micul print: Asta este adevarat. Si ce faci cu ele?

Omul de afaceri: Le administrez, le numar si iar le numar. E greu. Eu sunt un om serios!

Micul print: Eu, daca posed un fular, il pot pune in jurul gatului si-l pot lua cu mine. Daca posed
o floare, o pot culege si o pot lua cu mine. Dar tu nu poti culege stelele!

Omul de afaceri: Nu, dar le pot pune la banca.

Micul print: Ce inseamna asta?

Omul de afaceri: Asta inseamna ca scriu pe o hartiuta numarul stelelor mele. Apoi inchid cu
cheita hartiuta intr-un sertar.

Micul print: Asta-i tot?

Omul de afaceri: E suficient.

Micul print (aparte): E nostim. E destul de poetic. Dar nu e o treaba prea serioasa. Eu posed o
floare pe care o stropesc in fiecare zi. Posed trei vulcani carora le curat cosurile in fiecare
saptamana. Caci il curat si pe cel stins. Nu poti stii niciodata. E de folos vulcanilor mei si e de
folos florii mele, pentru ca ii posed. Dar tu nu esti de folos stelelor.

Micul print vazand ca omul de afaceri nu mai spune nimic pleca.

Micul print: Oamenii mari sunt cu siguranta nemaipomeniti.

Scena VI

Cea mai mare planetă...., pe jos sunt doua harti. In scenă apare un batran cu o carte mare.

Geograful: Ia te uita! Iata un explorator!

Micul print gafaia de oboseala.

Geograful: De unde vii?

Micul print: Ce este cartea asta groasa? Ce faceti aici?

Geograful: Sunt georgraf.

Micul print: Ce inseamna geograf?

Geograful: Este un savant care stie unde se afla marile, fluviile, orasele, muntii si deserturile.

Micul print: Asta este foarte interesant! Iaa in sfarsit o adevarata meserie! (si arunca o privirea in jur
peste planeta georgrafului). Este foarte frumoasa planeta dumneavoastra. Are si oceane?

Geograful: Nu am de unde sa stiu.

Micul print(dezamagit): Ah! Dar munti?

Geograful: Nu am de unde sa stiu.

Micul print: Dar orase si fluvii si deserturi?

Geograful: Nici asta nu am de unde sa stiu.

Micul print: Pai, sunteti geograf!

Geograful: exact, dar nu sunt explorator. Duc lipsa totala de exploratori. Nu geograful se duce sa numere
orasele, fluviile, muntii, marile, oceanele și deserturile. Geograful e mult prea important ca sa
hoinareasca. El nu-si paraseste biroul. Dar ii primeste aici pe exploratori. Ii intreaba si le noteaza
amintirile. Si daca amintirile unuia dintre ei i se par interesante, geograful initiaza o ancheta asupra
moralitatii exploratorului.
Micul print: De ce?

Geograful: pentru ca un explorator care ar minti ar atrage dupa sine catastrofein cartile de geografie. Si
tot astfel un explorator care ar bea prea mult.

Micul print: De ce?

Geograful: Pentru ca betivii vad dublu. Atunci geograful ar consemna doi munti acolo unde nu e decat
unul singur.

Micul print: Cunosc eu unul care ar fi un prost explorator.

Geograful: Posibil. Deci, cand moralitatea exploratorului pare buna, se face o ancheta asupra
descoperirii sale.

Micul print: Se duc sa vada?

Geograful: Nu! E prea complicat. Dar i se cere exploratorului sa aduca dovezi. Daca e vorba, de pilda, de
descoperirea unui munte mare, i se cere sa aduca de acolo pietre mari. ... Dar tu vii de departe! Este
explorator! Descrie-mi planeta ta. (isi deschide cartea cea mare, isi ia de dupa ureche un creion si
asteapta sa noteze)... Ei???

Micul print: La mine acasa nu e prea interesant, e foarte putin loc. Am trei vulcani. Doi vulcani in
activitate si un vulcan stins. Numai ca nu se stie niciodata.

Geograful: Nu se stie niciodata.

Micul print: Am si o floare.

Geograful: Noi nu notam florile.

Micul print: De ce? E tot ce poate fi mai frumos!

Geograful: Pentru ca florile sunt efemere.

Micul print: Ce inseamna „efemere”?

Geograful: Cartile de geografie, sunt cele mai pretioase carti. Ele nu se demodeaza niciodata. E ceva
foarte rar ca un munte sa-si schimbe locul. E ceva foarte rar ca un ocean sa se goleasca de apa. Noi
scriem lucruri eterne.
Micul print: Dar vulcanii stinsi se pot trezi. Ce inseamna „efemere”?

Geograful: Ca vulcanii sunt stinsi sau treji, pentru noi e tot aia. Ce conteaza pentru noi e muntele. El nu
se schimba.

Micul print: Dar ce inseamna „efemere”?

Geograful: Asta inseamna „care e amenintat cu disparitia”.

Micul print: Floarea mea e amenintată cu disparitia?

Geograful: Bineinteles!

Micul print: „ Floarea mea e efemera, nu are decat patru ghimpi ca sa se apere de lume! Iar eu am lasat-
o singura acasa!” Unde mă sfatuiti sa ma duc?

Geograful: Pe planeta Terra. Are o reputatie buna...

Scena VII

Decorul... copaci...munti ... camp cu trandafiri

Micul print apare in scena, o studiaza si se urca pe munte.

Micul print: De pe un munte inalt cum e acesta, am sa zaresc dintr-odata toata planeta si toti oamenii.

- Bună ziua!

(ecou din culise) bună ziua...buna ziua...buna ziua

- Cine sunteti?
Ecoul: cine sunteti?...cine sunteti?... cine sunteti?

- Fiti prietenii mei, eu sunt singur.

Ecoul: eu sunt singur...eu sunt singur.
Micul print: Ce planeta ciudata! E foarte uscata, si ascutita si sarata. Iar oamenii sunt lipsiti de
imaginatie. Repeta ce li se spune. La mine acasa aveam o floare... ea vorbea mereu prima.

In dreapta scenei se afla un panou cu flori din hartie ce simbolizeaza un camp de trandafiri.
Micul print de apropie de ei.

Micul print: Buna ziua!

Trandafirii: Buna ziua!
Micul print: (ramane uluit deoarece acestia semanau cu floarea lui). Cine sunteti?
Trandafirii: Noi suntem trandafiri.
Atunci micul print pleca foarte trist deoarece floarea ii spuse ca e singura in tot universul si aici
erau o multime la fel.

Micul print: Floarea mea ar fi foarte jignita daca ar vedea asa ceva. ... ar tusi enorm si s-ar
preface ca moare pentru a scapa de ridicol. Iar eu m-as preface ca as ingriji-o pentru ca altfel
chiar s-ar lasa prada mortii pentru a ma umili si pe mine.
Ma credeam bogat avand o floare fara seaman, iar eu nu posed decat un trandafir obisnuit. Si
impreuna cu cei trei vulcani care imi ajung pana la genunchi si din care unul e stins, poate pentru
totdeauna, astea nu fac din mine un mare print.
Se aseaza pe jos si incepe sa planga.

Apare vulpea.
Vulpea: Buna ziua!
Micul print: Buna ziua! (se uita in jur dar nu vede nimic)
Vulpea: Sunt aici sub mar.
Micul print: Cine esti? Esti foarte frumoasa.
Vulpea: eu sunt o vulpe
Micul print: Vrei sa te joci cu mine? Sunt atat de trist.
Vulpea: nu ma pot juca cu tine... nu sunt imblanzita.
Micul print: Ah. Iarta-ma..... Ce inseamna „ a imblanzi?”
Vulpea: Nu esti de pe aici. Ce cauti?
Micul print: Ii caut pe oameni. Ce inseamna „a imblanzi?”
Vulpea: Oamenii, au pusti si vaneaza. Mai au si gaini. E singura lor parte interesanta. Cauti gaini?
Micul print: Nu. Caut prieteni. Ce insemna „ a imblanzi”?
Vulpea: E ceva uitat de multa vreme. Asta inseamna „a crea legaturi”
Micul print: A crea legaturi?
Vulpea: Bineinteles. Tu nu esti deocamdata pentru mine decat un baietel foarte asemanator cu
o suta de alti baietei. Si nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru
tine decat o vulpe foarte asemanatoare cu o suta de mii de alte vulpi. Dar, daca ma imblanesti,
vom avea nevoie, unul de celalalt. Tu vei fi pentru mine fara seaman pe lume. Eu voi fi pentru
tine fara seaman pe lume.
Micul print: Incep sa inteleg. Exista o floare...cred ca ea m-a imblanzit.
Vulpea: E posibil. Poti vedea pe Terra tot soiul de lucruri.
Micul print: Nu e pe Terra.
Vulpea (intrigata): Pe o alta planeta?
Micul print: Da
Vulpea: Exista vanatori pe planeta aia?
Micul print: Nu
Vulpea: Iata ceva interesant. Dar gaini?
Micul print: Nu.
Vulpea: Nimic nu e perfect. Viata mea e monotona. Eu vanez gainile, vanatorii ma vaneaza pe
mine. Toate gainile seamana intre ele si toti oamenii seamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc.
Dar, daca ma imblanzesti, viata mea va fi insorita. Voi cunoaste zgomot de pasi care va fi diferit
de toate celelalte zgomote. Ceilalti pasi ma fac sa ma var sub pamant. Al tau ma va chema afara
din vizuina, ca o muzica. Si apoi, uite! Vezi acolo lanurile de grau? Eu nu mananc paine. Graul
pentru mine e nefolositor. Lanurile de grau nu imi amintesc de nimic. Si asta e foarte trist! Dar
parul tau are culoarea aurului. Va fi minunat pentru mine atunci cand ma vei imblanzi! Graul,
care e auriu, imi va aminti de tine. Si-mi va placea fosnetul lanurilor de grau in vant...
Te rog...imblanzeste-ma!
Micul print: As vrea, dar nu prea am timp. Am prieteni de descoperit si multe lucruri de
cunoscut.
Vulpea: Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti. Oamenii nu mai au timp sa cunosca
nimic. Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar cum nu exista negustori de prieteni,
oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma!
Micul print: Ce trebuie sa fac?
Vulpea: Trebuie sa ai multa rabdare. Te vei aseza la inceput ceva mai departe de mine. Ma voi
uita la tine cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Limbajul este sursa de neintelegeri. Dar in
fiecare zi te vei putea aseza un pic mai aproape...
(se face heblu dupa care se aude o melodie de dimineata-renastere)

Vulpea se uita nerabdatoare prin sala. Deodata din sala coboara micul print.
Vulpea: Ar fi fost mai bine sa te intori la aceeasi ora. Daca vii de pilda la patru dupa-amiaza, inca
de la trei am sa incep sa fiu fericita. La patru deja ma voi agita si ma voi nelinisti; voi descoperii
pretul fericirii! Dar daca vii oricand, nu voi sti niciodata la ce ora sa-mi imbogatesc inima. E
nevoie de un ritual.
Micul print: Ce este un ritual?
Vulpea: Si asta e ceva de mult uitat. E ceea ce face ca o zi sa fie diferita de celelalte zile, o ora de
celelalte ore. Exista un ritual, de pilda, la vanatorii mei. Danseaza joia cu fetele din sat. Atunci
joia e o zi minunata! Ma duc sa ma plimb pana la vie. Daca vanatorii ar dansa oricand, zilele ar
semana intre ele, iar eu n-as mai avea vacanta.
Vulpea: Ah... am sa plang.
Micul print: E din vina ta, eu nu-ti doream raul, dar tu ai vrut sa te imblanzesc....
Vulpea: desigur.
Micul print: Dar ai sa plangi!
Vulpea: desigur.
Micul print: Atunci nu castigi nimic.
Vulpea: Ba castig, datorita culorii graului. Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Ai sa intelegi ca al
tau e fara seaman pe lume. Ai sa te intorci sa-ti iei ramas- bun si am sa-ti daruiecr un secret.
Micul print se duse sa vada trandafirii.

Micul print: Nu semanati deloc cu trandafirul meu, nu sunteti inca nimic. Nimeni nu va imblanzit
si nici voi nu ati imblanzit pe nimeni. Sunteti la fel cum era vulpea mea. Nu era decat o vulpe
asemanatoare cu o suta de mii de alte vulpi. Dar mi-am facut-o prietena, iar acum e fara seaman
pe lume. Sunteti frumoase, dar sunteti reci. Nu poate muri cineva pentru voi. Fireste, despre
floarea mea de trandafir, un trecator obisnuit ar crede ca va seamana. Dar ea singura e mai
importanta decat voi toti, deoarece e ea am stropit-o. Deoarece pe ea am pus-o sub un glob de
sticla. Deoarece pe ea am adapostit-o sub un paravan. Deoarece ei i-am omorat omizile.
Deoarece pe ea am ascultat-o plangandu-se sau laudandu-se sau uneori chiar tacand. Deoarece
este floarea mea de trandafir.
(se intoarce la vulpe): Adio...
Vulpea: Adio. Iata secretul meu. E foarte simplu: nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul e
invizibil pentru ochi.
Micul print : Esentialul e invizibil pentru ochi.

Final