OMILII

Operă de maturitate, Omiliile la Psalmi ale Sfântului Ioan Gură de Aur reprezintă una dintre cele mai
considerabile scrieri hrisostomice. Dacă s-ar fi păstrat integral ar fi cuprins mai multe tomuri. Cele
șaizeci de omilii care se păstrează alcătuiesc însă un volum de dimensiuni destul de mari. Sfântul
Fotie cel Mare (cca 820-897) le menționează în Bibliotheca sa și le compară cu Omiliile la Facere:
„Discursul său este, ca întotdeauna, remarcabil prin claritate, prin puritate, prin strălucire și bogăție
și, mai ales, prin mulțimea maximelor și exemplelor de care Sfântul Ioan Gură de Aur se folosește
adesea… Caracterul general al tuturor operelor marelui învățător este un amestec de limpezime,
distincție și elevație și dulceață, dar în Omiliile la Psalmi stilul său îmbracă podoabe mai strălucitoare,
la care se adaugă abundența exemplelor, bogăția ideilor și, atunci când e necesar, vehemența
discursului. Pentru a spune pe scurt, totul, discursul, împărțirea, metoda, alegerea ideilor și toate
celelalte calități se îmbină în cel mai înalt grad în aceste comentarii”.

Textul psalmilor, text esențialmente profetic, este ilustrat prin bogăția citatelor corespondente din
alți profeți, culminând, bineînțeles, cu citatele din Noul Testament. Unele din aceste citate urmează
fidel textul Septuagintei, altele îl adaptează ușor tâlcuirii, prin mici adaosuri sau mici schimbări de
cuvinte, iar cele din Noul Testament prezintă mici diferențe față de textul consacrat, încât putem
presupune că Sfântul Ioan a urmărit versiuni paralele. În traducerea citatelor am păstrat forma în
care ele apar la Sfântul Ioan, astfel că unele diferențe față de Biblia aprobată de Sfântul Sinod sunt
inerente. După cum am arătat, aceste diferențe, fie reflectă textul Septuagintei (adeseori s-a impus
retraducerea lui), fie provin din folosirea altor versiuni ale Noului Testament, fie, în sfârșit, aparțin
Sfântului Ioan, care citează din memorie. Nici textele citate după Septuaginta nu sunt unitare.
Adeseori diferă, ceea ce pare a indica faptul că Sfântul Ioan a folosit chiar pentru Septuaginta,
versiuni diferite . Am semnalat, acolo unde a fost absolut necesar, aceste diferențe în text în notele
de subsol, prin indicația: Septuaginta. Nu am marcat în note diferențele față de Noul Testament,
fiindcă ele sunt mult mai rare și mai nesemnificative.