ARHITECTURA RETELELOR DE

CALCULATOARE

1
 CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………….2
CAPITOLUL I. REŢELE DE CALCULATOARE………………………...3
1.1Concepţia de reţea…………………………………………………………3

1.2Reţele client/server.........................................................................................3

1.3. Niveluri ale unei retele si tipuri de retele.................................................4

1.4.Retea de calculatoare……………………………………………………..4

CAPITOLUL II. ARHITECTURI DE RETELE............................................6

2.1.Arhitectura Ethernet....................................................................................6

2.1.1. Elementele unei retele Ethernet…………………………………….8

2.1.2.Repetor (repeater) si comutator (switch)…………………………..11

2.1.3.Caracteristicile arhitecturii Ethernet………………………………13

2.1.4. Standardele IEEE pentru 10 Mbps………………………………………14

2.2.Arhitectura Fast Ethernet (100BaseX Ethernet)………………………21

2.2.1.Determinarea întârzierii în propagare……………………………..22

2.3. Arhitectura Token Ring…………………………………………………..23

2.3.1.Modul de functionare al retelei Token Ring………………………..25

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….28

2
 ARGUMENT

Arhitectura unui sistem trebuie sa ne dea informatii despre modul in care se

conecteaza componentele sistemului si despre interactiunea dintre acestea, dar
ofera si o imagine generala a sistemului. Stabilirea arhitecturii sistemului, fie ca
este vorba despre o retea sau despre un produs software, este una dintre cele mai
importante etape ale realizarii unui proiect. Este vital sa se stabileasca zonele critice
ale sistemului, adica acele componente ce prezinta risc mare de defectare sau care,
prin defectarea lor, pot provoca oprirea partiala sau totala a sistemului. Trebuiesc
luati in considerare si factorii care ar putea avea influenta asupra sistemului (pana si
conditiile atmosferice ar putea influenta functionarea unei retele).

Pentru reducerea complexitatii alcatuirii, majoritatea retelelor sunt

organizate pe mai multe nivele (straturi), in sensul impartirii stricte a sarcinilor:
fiecare nivel este proiectat sa ofere anumite servicii, bazandu- se pe serviciile
oferite de nivelele inferioare. Atunci cand doua calculatoare comunica, in fapt, se
realizeaza o comunicare intre nivelele de acelasi rang ale celor doua masini.
Nivelul n al masinii A realizeaza schimb de date cu nivelul n al masinii B prin
intermediul unui protocol numit protocolul nivelului n . In realitate datele nu sunt
transmise de la nivelul n al unei masini catre nivelul n al alteia. In schimb, fiecare
nivel realizeaza prelucrarile specifice asupra datelor si le transmit nivelului inferior,
pana la nivelul fizic unde se realizeaza schimbul efectiv de date. Doar din punct de
vedere logic se poate vorbi de o "conversatie" intre nivelele a doua masini.

Intre oricare doua nivele adiacente exista o interfata , care stabileste care sunt
serviciile oferite nivelului superior. In momentul proiectarii arhitecturii retelei
trebuie sa se specifice clar numarul de nivele si interfetele aferente.
Multimea protocoalelor si a nivelelor reprezinta arhitectura retelei.
Specificatiile arhitecturii ( documentatia ce descrie arhitectura) trebuie sa fie destul
de detaliate pentru a permite implementarea de aplicatii care sa se conformeze
specificului fiecarui nivel.

3
CAPITOLUL I
REŢELE DE CALCULATOARE

1.1Concepţia de reţea

Legarea calculatoarelor într-o reţea pentru a utiliza în comun informaţiile nu

este un fenomen nou. Instituţiile guvernamentale şi companiile din orice domeniu
de activitate din ţările dezvoltate fac acest lucru de mai multe decenii. Multe
corporaţii şi firme au adoptat de peste 20 de ani lucrul în reţele.
O reţea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare
individuale, astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse. Aceste resurse
includ componente de genul unităţilor de disc, fişiere (baze de date), imprimante şi
echipamente de comunicaţie. În plus, reţeaua permite o interacţiune mai mare şi o
comunicare mai bună între membrii reţelei, prin intermediul poştei electronice,
bazelor de date şi a altor metode de utilizare în comun a informaţiilor de orice fel.
Calculatoarele conectate la reţea sunt denumite noduri.
Când nodurile aparţin aceleiaşi clădiri sau aceleiaşi organizaţii, reţeaua este
locală (Local Area Network - LAN), de exemplu reţeaua unui liceu.
Dacă nodurile sunt dispersate pe o zonă mai extinsă, de exemplu pe suprafaţa
unui judeţ sau a câtorva judeţe, la nivelul ţării sau pe întregul glob, reţeaua este pe
plan extins (Wide Area Network - WAN). O astfel de reţea ar putea fi constituită,
de exemplu, la nivel naţional, pentru toate instituţiile Ministerului Educaţiei şi
Cercetării.

1.2Reţele client/server

Reţeaua de acest tip foloseşte un calculator separat (server), de regulă

performant, care este calculator “central”, care lucrează cu toate fişierele şi
efectuează serviciile de tipărire pentru mai mulţi utilizatori. Calculatorul oferă
răspunsuri rapide clienţilor, asigură cea mai bună protecţie a datelor din reţea şi
folosesc un sistem de operare avansat (de exemplu: Novell NetWare, Windows NT
Server, IBM OS/2 LAN Server, etc.). O reţea poate avea mai multe servere. Clienţii
din reţea sunt calculatoare conectate la server, puternice sau cu putere redusă, ca
viteză de lucru, capacitate de memorie, etc.

4
1.3. Niveluri ale unei retele si tipuri de retele

Există şapte niveluri de clasificare a unei reţele. Cinci dintre aceste niveluri
sunt prezentate în continuare. Nivelul fizic este constituit din cablurile sau alte
echipamente ce leagă între ele calculatoarele, adică partea palpabilă a reţelei. Aici
intră şi plăcile de interfaţă ale reţelei, elementele de conectare şi orice altă
componentă hard (inclusiv concentratoare şi amplificatoare). Nivelul logic este cel
care interpretează semnalele obţinute, le traduce sub forma de date în cod binar (0
si 1), ce pot fi transmise celuilalt nivel şi care pot fi prelucrate de calculator. Nivelul
de reţea răspunde de identificarea calculatoarelor din reţea. Nivelul de transport
răspunde de corectitudinea recepţionării datelor transmise între calculatoare.
Nivelul de aplicaţie este pachetul de programe (software-ul) folosit de fiecare
calculator pentru accesul la alte resurse ale reţelei, de exemplu la tipărirea la o
imprimantă din reţea.
Ca tipuri de reţele se reţin: magistrala (toate calculatoarele conectate la
cablul principal al reţelei); în stea (calculatoarele interconectate prin intermediul
unui concentrator); circulară (un calculator între alte două calculatoare), magistrală
în stea (combinaţie a primelor două tipuri). Calculatoarele se conectează prin
plăcile adaptoare pentru reţea. Aceste plăci au rolul de a realiza legătura între
cablurile reţelei şi staţia de lucru. Placa dispune de puncte de conectare în care se
cupleză cablurile reţelei. Placa are o mică memorie folosită ca memorie tampon. Ca
tipuri de cablu se folosesc cabluri coaxial şi fibrele optice (transmitere prin unde
luminoase). Pot fi folosite şi sisteme de transmitere prin unde luminoase sau prin
unde radio, cu aparate de emisie şi de recepţie. Pot fi conectate şi doar două
calculatoare, printr-un cablu serial cu un adaptor null-modem.

1.4.Retea de calculatoare

Reteaua de calculatoare este un ansamblu de calculatoare interconectate prin

intermediul unor medii de comunicatie, asigurand folosirea in comun, de catre un
mare numar de utilizatori, a tuturor resurselor fizice, logice si informationale ale
ansamblului.

Simplificand putin definitia, putem privi reteaua ca fiind un grup de noduri

interconectate, un nod putand sa contina:

5
• calculator gazda sau host

• terminal video

• controler de comunicatie

• echipament periferic

Folosirea unei retele determina urmatoarele avantaje:

• Impartirea resurselor - toate programele, datele si echipamentele sunt disponibile

pentru orice utilizator al retelei, indiferent de localizarea fizica a resursei sau a

utilizatorului;

• Fiabilitate sporita- prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative

(fisierele pot fi stocate de doua-trei echipamente, asigurand accesul la date chiar

daca unul dintre echipamente se defecteaza);

• Extensibilitate -reteaua se poate extinde usor prin conectarea altor echipamente,

iar

realizarea unui up-grade intr-o zona a retelei nu influenteaza negativ schimbul de

date in celelalte zone;

• Economie financiara- o retea de calculatoare este mult mai fiabila si mai ieftina

decat un supercalculator;

• Mediu puternic de comunicatie :

1. Posta electronica (e-mail). 2. Videoconferinte

6
CAPITOLUL II.

ARHITECTURI DE RETELE

O Arhitectura de Retea cuprinde structura globala a acesteia si toate

componentele care o fac functionala cum ar fi echipamentele Hardware si
Software.

Exista 3 tipuri principale de Arhitecturi de Retele:

1. Ethernet;

2. Fast Ethernet;

3. Token Ring;

2.1.Arhitectura Ethernet

Spre sfarsitul anilpr '60, Universitatea din Hawaii a dezvoltat o retea WAN
numita ALOHA. Asa cum va mai amintiti probabil dintr-o lectie anterioara, o retea
WAN (Wide Area Network) extinde tehnologia LAN (Local Area Network) pe o
arie geografica mai larga. Universitatea isi propusese sa conecteze calculatoarele
raspandite in tot campusul sau. Una dintre principalele caracteristici ale retelei
proiectate a fost faptul ca folosea ca metoda de acces CSMA/CD.

Aceasta retea a stat la baza retelelor Ethernet din zilele noastre. In 1972,
Robert Metcalfe si David Boggs de la Central de Cercetari Xerox din Palo Alto
(PARC) au inventat o schema de cablare si de semnalizare, iar in 1975 au prezentat
primul produs Ethernet. Versiunea originala a fost proiectata ca un sistem cu viteza
de 2,94 Mbps, care conecta peste 100 de calculatoare printr-un cablu de un
kilometru lungime.

Arhitectura Ethernet propusa de Xerox a avut un asemenea succes incat

Xerox, Intel Corporation si Digital Equipment Corporation au conceput un standard
pentru retele Ethernet cu 10 Mbps. Astazi, acesta reprezinta o specificatie care
descrie o metoda de conectare si partajare a cablului de catre calculatoare si sisteme
de date.

Specificatiile Ethernet indeplinesc aceleasi functii ca si nivelurile Fizic si

Legatura de date, din cadrul modelului OSI pentru comunicatii de date. Acest
proiect reprezinta baza specificatiei IEEE 802.3.

7
Ethernet este denumirea unei familii de tehnologii de reţele de calculatoare, bazate
pe transmisia cadrelor (frames) şi utilizate la implementarea reţelelor locale de tip
LAN. Ethernetul se defineşte printr-un şir de standarde pentru cablare şi
semnalizare aparţinând primelor două nivele din Modelul de Referinţă OSI -
nivelul fizic şi legătură de date.

Numele ethernet provine de la cuvântul “eter” ilustrând faptul că mediul fizic(de

exemplu cablurile) transportă biţi către toate staţiile de lucru într-un mod
asemănător cu străvechiul “luminiferous ether", despre care se credea odată că este
mediul prin care se propagă undele eletromagnetice1

Ethernetul a fost inventat pe baza ideii că pentru a lega computerele între ele astfel
ca să formeze o reţea este nevoie de un mediu de transmisie central cum ar fi un
cablu coaxial partajat. Conceptul şi implementarea Ethernetului s-au dezvoltat
permanent, ajungându-se azi la tehnologiile de reţea complexe, care constituie
fundamentul majorităţii LAN-urilor actuale. În loc de un mediu (cablu) central,
tehnologiile moderne utilizează legături de tipul punct-la-punct, hub, switch
(română comutator), bridge (română punte) şi repeater, bazate pe fire de cupru
torsadate care reduc costurile instalării, măresc fiabilitatea şi înlesnesc
managementul şi reparaţiile reţelei.
Arhitectura Ethernet foloseşte:

-o topologie logică de tip broadcast şi o topologie fizică de tip magistrală sau

stea. Vitezele de transfer standard sunt de 10 Mbps şi 100 Mbps, iar noile standarde
specifice pentru arhitectura Gigabit Ethernet permit viteze de până la 1000 Mbps.
- metoda de control a accesului CSMA/CD (Carrier Sense Multiple Access
Collision Detection = Acces multiplu cu detecţia purtătoarei şi coliziunii) .
Conform acestei metode, dacă o staţie din reţea doreşte să transmită date trebuie ca
înainte să “asculte” mediul de transmisie, proces similar cu a aştepta tonul înainte
de a forma un număr pe linia telefonică. Dacă nu detectează nici un alt semnal,
atunci poată să trimită datele. Dacă nici una din celelalte staţii conectate la reţea nu
transmite date în acel moment, datele transmise vor ajunge în siguranţă la
calculatorul destinaţie, fără nici o problemă. Dacă, însă, în acelaşi moment cu
primul calculator, şi alt calculator din reţea decide că mediul de transmisie este
liber şi transmite datele în acelaşi moment cu primul, va avea loc o coliziune. Prima
staţie din reţea care a depistat coliziunea, adică dublarea tensiunii pe mediul de

8
transmisie, va transmite către toate staţile un semnal de jam, care le avertizează să
oprească transmisia şi să execute un algoritm de încetare a comunicaţiei pentru un
timp (backoff algorithm). Acest algoritm generează un timp aleator de una, două
milisecunde sau chiar mai scurt, de circa o miime de secundă, interval de timp după
care staţiile să reînceapă transmisia. Algoritmul este repetat ori de câte ori apare o
coliziune în reţea.

2.1.1. Elementele unei retele Ethernet

O retea Ethernet are trei elemente de bazã:

1. mediul fizic de comunicatie – folosit pentru transmiterea semnalului purtãtor

de informatie între calculatoarele retelei;

2. protocolul de comunicatie – un set de reguli pentru controlul accesului la

mediul de comunicatie respectat de fiecare interfatã, pe baza cãruia se arbitreazã
accesul mai multor calculatoare la acest mediu;

3. cadrarea informatiei – un cadru Ethernet ce constã într-un set standardizat de

biti folosit la transportul datelor prin retea.

Mediul de comunicatie – Cabluri Ethernet

Termenul de 10BaseT este abrevierea de la 10 Mbps transmission, Baseband

medium, Twisted pair (transmisie la 10 Mbps, în banda de bazã prin fire torsadate).
Pentru o retea Ethernet sunt folosite urmãtoarele tipuri de cabluri:

• 10 Base 5 (sau cablu coaxial gros) – foloseste un singur cablu coaxial de 75

ohmi într-o topologie bus, connectând fiecare placã de retea printr-un dispozitiv ce
se lega direct pe cablu. Lungimea maximã a unui segment este de 500 metri,
terminatoare de 50 ohmi;

9
• 10 Base 2 (sau cablu coaxial subtire) – foloseste un sir de cabluri coaxiale RJ-
58 într-o topologie bus, cu conectori BNC T atasati fiecãrei plãci de retea, si având
câte un terminator de 52 ohmi la fiecare capãt. Lungimea maximã pentru un
segment este de 200 meteri, diametrul cablului este 0.5 cm, impedanta cablului 50
ohmi;

• 10 Base T – foloseste douã sârme torsadate (preferabil ecranate) într-o

topologie stea, fiecare segment conectând un singur dispozitiv la un repetor,
cunoscut sub numele de hub;

• 10 Base F – foloseste ca mediu de comunicatie cablul optic;

• 10 Broad 36 – singurul tip de mediu fizic cu transmisie în bandã largã,

permite conectarea statiilor prin cablu TV cu circuit închis.

Distantele maxime pentru segmentele de retea Ethernet si numãrul de statii legate

la o retea Ethernet depind de tipul cablului de transmisie folosit:

Cadrele Ethernet

10
Sunt folosite pentru transferul informatiei între statii. Un cadru constã din un numãr
de biti organizati în câteva câmpuri. Acestea includ câmpurile cu adresele statiilor,
câmpul pentru date având dimensiunea între 46 si 1500 biti, un câmp pentru
controlul erorilor, etc. Adresele pe 48 de biti sunt unice pentru fiecare placã de
retea, sunt atribuite de producãtor si nu pot fi modificate.

Protocolul CSMA/CD

Reteaua Ethernet foloseste protocolul numit CSMA/CD (Carrier Sense Multiple

Access with Collision Detect). Termenul de acces multiplu ("Multiple Access")
provine de la faptul cã fiecare statie este conectatã la acelasi mediu de comunicatie.
"Carrier Sense" – înainte de a transmite date, o statie verificã linia pentru a vedea
dacã nu existã nici o altã statie care transmite ceva. Dacã se constatã cã linia nu este
ocupatã, statia poate începe sã transmitã date cu o vitezã de 10 Mbps, adicã câte un
bit la 100 ns. Viteza luminii si a semnalului electric fiind de 300000 m/s, înseamnã
cã electronii vor parcurge 0.3 m într-o ns. Astfel cã, dupã ce semnalul electric
pentru primul bit a parcurs aproximativ 30 m, statia începe transmisia celui de- al
doilea bit. Însã, un cablu Ethernet poate avea mai mult de 30 m. Dacã douã statii se
aflã la o distantã de 100 m legate la acelasi cablu de retea, si ambele încep
transmisia în acelasi timp (gãsind ambele linia liberã), atunci fiecare va fi în
mijlocul transmiterii celui de-al treilea bit când semnalul de la fiecare statie ajunge
la cealaltã. Acest exemplu explicã necesitatea pãrtii de "Collision Detect". Douã
statii pot începe transmiterea datelor în acelasi timp, însã semnalele fiecãruia vor
coliziona doar dupã câteva nanosecunde. Când apar astfel de coliziuni cele douã
statii înceteazã transmisia si încearcã mai târziu dupã o perioadã de timp aleasã
aleator.

11
Pentru ca sistemul de control al accesului la mediul de comunicatie sã functioneze
corect (CSMA/CD), toate interfetele Ethernet trebuie sã rãspundã semnalului
receptionat într-o perioadã datã de timp. Aceastã necesitate timp este bazatã pe
perioada de timp necesarã unui semnal sã ajungã de la un capãt al mediului de
comunicatie la celãlalt si înapoi, acest timp este cunoscut sub numele de timp de
întoarcere ("round trip time") . Timpul de întoarcere maxim este strict limitat
pentru a asigura ca fiecare interfatã sã poatã receptiona toate semnalele din linia de
comunicatie într -o perioadã de timp specificatã. Cu cât este mai lung un segment
de retea, cu atât mai mult timp îi ia unui semnal sã îl parcurgã.
La proiectarea unei retele Ethernet trebuie deci, sã se asigure ca timpul de
întoarcere sã fie în limitele specificate, indiferent de combinatia de cabluri si
echipamente folosite în retea.

2.1.2.Repetor (repeater) si comutator (switch)

Reteaua Ethernet a fost astfel proiectatã încât sã permitã o expandare usoarã, pe
mãsura cerintelor de vitezã si de spatiu tot mai mari. Pentru extinderea unei retele
Ethernet se pot folosi mai multe tipuri de dispozitive denumite hub-uri. Existã douã
mari categorii de hub-uri: repetor (repeater) si comutator (switch).

Fiecare port al unui repetor leagã împreunã segmentele de cablu Ethernet

individuale pentru a crea o nouã retea ce functioneazã ca un Ethernet independent
si singular. Segmentele si repetoarele din aceastã nouã retea trebuie sã respecte
limitãrile timpului de întoarcere.

12
Spre deosebire de un repetor, fiecare port al unui comutator conecteazã câte un
segment de cablu care functioneazã ca o retea Ethernet distinctã. Deci, spre
deosebire de un repetor ale cãrui porturi combinã segmentele de cablu pentru a
forma un singur LAN, un comutator face posibilã divizarea unei retele Ethernet de
dimensiuni mari, în mai multe retele Ethernet independente ce sunt legate printr-un
mecanism de comutare a pachetelor (cadrelor Ethernet). Regulile pentru timpul de
întoarcere nu se mai aplicã retelei globale ci doar retelelor Ethernet obtinute prin
divizare.

Prin folosirea comutatoarelor se si pot lega mai multe retele Ethernet distincte. O
retea Ethernet poate fi constituitã:

• doar dintr-un singur cablu (coaxial) legând un numãr de calculatoare;

• dintr-un repetor conectând:

o fiecare calculator printr-un segment de cablu (torsadat); o câte un segment

continând mai multe calculatoare;

Mai multe astfel de retele Ethernet pot forma o retea extinsã prin utilizarea unui
comutator de pachete. În timp ce o retea Ethernet simplã poate suporta un numãr de
câteva zeci de statii, o retea extinsã poate lega câteva sute sau mii de statii.

Comutatoarele examineazã fiecare pachet receptionat pe fiecare port, îl proceseazã

si îl transmite (dacã este cazul), pe baza unei baze de date initiale sau create
dinamic, cãtre portul ce corespunde statiei destinatie. Pe când repetorul retransmite
fiecare cadru primit pe toate porturile, fãrã nici un fel de prelucrare a pachetului.

În comutator se pãstrazã o bazã de date cu adresele Ethernet ale statiilor si portul

din comutator corespunzãtor fiecãrei statii. Când comutatorul receptioneazã un
cadru Ethernet, foloseste adresele sursã si destinatie pentru a determina dacã cele

13
douã statii se gãsesc pe acelasi segment de retea, caz în care pachetul este filtrat
(este sters); iar dacã statiile se gãsesc pe segmente diferite, pachetul este trimis doar
pe segmentul statiei destinatie.

Cu o astfele de functionare, un comutator împarte reteaua în domenii de coliziune

distincte

– câte unul pentru fiecare segment; spre deosebire de un repetor care formeazã un
singur domeniu de coliziuni.

Mediu de comunicatie al unei retele Ethernet este folosit în douã tipuri de

configuratii generale (topologii): bus si stea. Aceste douã tipuri de topologii
definesc modul în care sunt conectate statiile.

2.1.3.Caracteristicile arhitecturii Ethernet

Ethernet este in acest moment cea mai populara arhitectura de retea. Este o
arhitectura in banda de baza, care foloseste o topologie de magistrala, transmite de
obicei la 10 Mbps si se bazeaza pe metoda CSMA/CD de organizare a traficului pe
segmentele de cablu.

Mediul Ethernet este pasiv, ceea ce inseamna ca se alimenteaza de la

calculator si, din acest motiv, nu va determina caderea retelei decat in cazul in care
este intrerupt fizic sau impropriu terminat.

Notiuni de baza despre Ethernet

Topologia traditionala magistrala lineara

Alte topologii magistrala-stea

Tipul arhitecturii banda de baza

Metoda de acces CSMA/CD

Specificatii IEEE 802.3

14
 Viteza de transfer 10 Mbps

Tipuri de cablu coaxial gros, coaxial subtire, UTP

Formatul cadrului Ethernet

Ethernet fragmenteaza datele in pachete care au un format diferit fata de

pachetele folosite in alte retele. Datele sunt impartite in cadre; un cadru este un pachet
de informatii transmis ca o singura unitate. Un cadru Ethernet poate avea intre 64 si
1.518 octeti lungime, insa cadrul Ethernet propriu-zis foloseste eel putin 18 octeti;
prin urmare, datele dintr-un cadru Ethernet pot avea intre 46 si 1500 de octeti. Fiecare
cadru confine informatii de control si respecta aceeasi organizare de baza.

Fig. 1. Formatul unui cadru ethernet

Campul din cadru Descriere

Preambul Marcheaza inceputul cadrului.

Destinatie si sursa Adresele transmitatorului si destinatarului.

Tip Folosit pentru identificarea protocolului de

nivel Retea (IP sau IPX).

CRC (informatii de verificare) Camp pentru verificarea erorilor; se

determina daca datele cadrului nu au fost alterate.

2.1.4. Standardele IEEE pentru 10 Mbps

15
 Aceasta sectiune prezinta patru topologii Ethernet de 10 Mbps:

10BaseT

10Base2

l0Base5

l0BaseFL

10BaseT

In 1990, comitetul IEEE a publicat specificatia 802.3 penlru retele Ethernet cu

cablu torsadat. 10BaseT (10-10Mbps, Base - banda de baza, T - twisted pair, sau
cablu torsadat), este o retea Ethernet care foloseste de obicei cablu UTP (cu fire
torsadate, neecranate) pentru conectarea calculatoarelor. Poate fi folosit insa si cablu
STP (cu fire torsadate si ecranate), fara a modifica parametrii impusi de 10BaseT.

Majoritatea retelelor de acest tip sunt configurate in stea, insa intern, folosesc
sistemul de semnalizare pe magistrala, ca toate celelalte configuratii Ethernet. De
obicei, concentratorul unei retele 10BaseT serveste drept repetor multiport, fiind
amplasat intr-o camera de conexiuni a cladirii. Fiecare calculator este legal la
celalalt capat al cablului conectat la concentrator si foloseste doua perechi de fire -
una pentru a receptiona date, iar cealalta pentru a transmite date.

Lungimea maxima a unui segment 10BaseT este de 100 de metri (328

picioare). Repetoarele pot fi folosite pentru a man aceasta raza de actiune.
Lungimea minima a cablului intre calculatoare este de 2,5 metri (aproximativ 8
picioare). O retea locala

16
 Fig. 2.

10BaseT poate deservi 1.024 de calculatoare.

Fig. 2. – Un repetor multiport (hub) poate fi folosit pentru a extinde o retea locala
Ethernet

Figura 2. ilustreaza faptul ca o solutie 10BaseT poate oferi avantajele unei

topologii stea. Cablul UTP suporta transmisii de date la 10 Mbps. Pot fi aduse
modificari in retea, prin mutarea unui cablu de conexiune in panoul de conexiuni. Spre
deosebire de o retea Ethernet traditionala, cu topologie de magistrala, in acest caz,
celelalte dispozitive din retea nu vor fi afectate de modificarile efectuate in panoul de
conexiuni.

Panourile de conexiuni trebuie testate pentru viteze mai mari de 10 Mbps.

Concentratoarele din ultimele generatii pot oferi conexiuni pentru segmente de cablu
Ethernet gros sau subtire. In acest caz, este usor de convertit cablul Ethernet gros in
cablu 10BaseT, prin atasarea unui mini-transceiver 10BaseT la portul AUI al oricarei
placi de retea.

Rezumat 10BaseT

Categorie Precizari

Cablu UTP, de categoric 3, 4 sau 5

Conectori Conectori RJ-45 la capetele cablului

Transceiver Fiecare calculator necesita unul; unele placi au

transceiver incorporat
Distanta de la transceiver la Maximum 100 de metri

concentrator

Coloanele principale (magistrale) Cablu coaxial sau de fibra optica pentru pentru
concentrator conectarea la o retea LAN mai mare
Numarul total de calculatoare din 1024, prin specificatie reteaua LAN,
fara
componente de conectivitate

17
10Base2

Aceasta topologie este denumita de specificatia IEEE 802.3 10Base2, deoarece

transmite la viteze de 10 Mbps in banda de baza si poate transporta un semnal pe o
distanta care masoara aproximativ de doua ori 100 de metri - distanta reala este de
185 de metri.

Acest tip de retea foloseste cablu coaxial subtire, la care lungimea maxima a
segmentului este de 185 de metri. Exista si o specificatie pentru lungimea minima, si
anume 0,5 metri (20 inci). Pe un segment de 185 de metri se pot conecta maximum 30
de calculatoare.

Cablarea cu cablu coaxial subtire presupune folosirea urmatoarelor componente:

Conectori BNC bara

Conectori BNC T

Terminatoare BNC

In general, retelele cu cablu coaxial subtire folosesc o topologie locala de

magistrala. Standardele IEEE pentru coaxial subtire nu permit folosirea unui cablu de
transceiver intre conectorul T si calculator; conectorul T se fixeaza direct in placa de
retea.

Un conector BNC bara poate fi folosit pentru a conecta intre ele mai multe
segmente de cablu subtire, marind astfel lungimea cablului. De exemplu, daca aveti
nevpie de un cablu de 10 metri si dispuneti de un cablu subtire de 8 metri si altul de 2
metri, puteti folosi un conector bara pentru a imbina cele doua segmente. Totusi, este
indicat sa se utilizeze un numar minim de conectori bara, deoarece fiecare conexiune
existenta pe cablu reduce calitatea semnalului.O retea cu cablu coaxial subtire este o
modalitate eficienta de a crea o mica retea departamentala sau un grup de lucru. Cablul
folosit pentru acest tip de retea este:

Relativ ieftin
Usor de instalat

18
 Usor de configurat

Conform specificatiei IEEE 802.3, o retea cu cablu coaxial subtire poate avea
maximum 30 de noduri (calculatoare sau repetoare).
Regula 5-4-3
O retea cu cablu coaxial subtire poate contine cel mult cinci segmente de cablu
conectate prin patru repetoare, insa doar trei segmente pot avea atasate statii de lucru.
Prin urmare, doua segmente nu prezinta conexiuni directe cu statiile, fiind numite din
acest motiv iegaturi intre repetoare. Aceasta topologie este cunoscuta sub denumirea de
regula 5-4-3.

In figura 7.3 se poate vedea cinci segmente si patru repetoare; segmentele 1, 2 si 5 sunt
populate (au calculatoare atasate direct). Segmentele 3 si 4 nu fac decat sa mareasca
lungimea totala a retelei si sa permita calculatoarelor de pe segmentele 1 si 5 sa fie
conectate in aceeasi retea.

Deoarece limitele impuse de Ethernet se dovedesc prea restrictive pentru o

organizatie mai mare, pot fi folosite repetoare pentru a imbina segmentele Ethernet
si a extinde reteaua pe o distanta totala de 925 metri.

Rezumat 10Base2
Categorie Precizari
Lungimea maxima a segmentului 185 metri (607 picioare)
Conectarea la placa de retea Conector BNC T

Segmente si repetoare Cinci segmente pot fi imbinate folosind

patru repetoare

Numarul de calculatoare pe Prin specificatie, 30 de calculatoare pe un

fiecare segment segment

19
 Fig. 3.

Segmente populate cu calculatoare Trei dintre cele cinci segmente pot fi populate
Lungimea maxima a retelei 925 metri (3.035 picioare)

Fig. 3. Regula 5-4-3 pentru cablu coaxial subtire

10Base5

Specificatia IEEE pentru aceasta topologie prevede 10 Mbps, banda de baza si

segmente de 500 de metri. Ea este numita si Ethernet standard.

Se foloseste cablu coaxial gros, care prezinta de obicei o topologie de magistrala

si poate avea pana la 100 de noduri (statii de lucru, repetoare si asa mai departe) pe
fiecare segment. Coloana de baza (magistrala), sau segmentul, reprezinta cablul
principal la care se leaga cablurile de transceiver conectate la statii si repetoare. Un
segment de cablu gros poate avea maximum 500 de metri, ceea ce conduce la o
dimensiune totala a retelei de 2.500 de metri (8.200 picioare). Distantele si tolerantele
prevazute pentru cablul coaxial gros sunt mai mari decat cele pentru cablul subtire.

Cablarea cu coaxial gros presupune folosirea urmatoarelor componente:

• Transceivere

20
 Transceiverele (TRANSmitter + reCEIVER - emitator + receptor) asigura
comunicatia intre calculator si cablul de retea principal si sunt localizate pe mufele
vampir atasate cablului.

• Cabluri de transceiver

Cablul de transceiver (de legatura) conecteaza transceiverul la placa de retea.

• Conector AUI sau DIX

Acesta este conectorul de pe cablul de transceiver.

• Conectori de serie N, cum ar fi conectori bara de serie N, sau terminatoare de

serie N.

Componentele de cablare cu coaxial gros functioneaza la fel cu cele pentru cablu

coaxial subtire.

Fig.4.
Intre conexiuni, lungimea minima a cablului coaxial gros este de 2,5 metri
(aproximativ 8 picioare); nu se ia in calcul lungimea cablurilor de transceiver. Reteaua
cu cablu coaxial gros a fost proiectata pentru departamente mari sau pentru o intreaga
cladire.

Fig.4. Regula 5-4-3 pentru cablu coaxial gros: 5 segmente de magistrala, 4

repetoare si 3 segmente populate

Rezumat 10Base5

21
Categorie Precizari

Lungimea maxima a segmentului 500 metri

Transceivere Conectate pe segment (prin mufe

vampir)

Distanta maxima intre calculator si 50 de metri (164 picioare)

transceiver

Distanta minima intre transceivere 2,5 metri (8 picioare)

Segmente si repetoare 5 segmente pot fi imbinate prin 4 repetoare

Segmente populate cu calculatoare Trei dintre cele cinci segmente pot fi

populate

Lungimea totala a segmentelor 2.500 de metri (8.200 picioare)

imbinate
Numarul maxim de calculatoare pe 100, prin specificatie un
segment
Combinarea cablului coaxial gros cu cablu coaxial subtire

In retelele mari, se foloseste de obicei o combinatie de cablu coaxial gros si

cablu coaxial subtire. Cablul gros este indicat pentru coloana sau segmentul principal,
iar cablul subtire pentru ramificatiile segmentului principal. Prin urmare, cablul gros
este cel care acopera distantele mari. Asa cum probabil va amintiti, cablul gros are un
miez de cupru de diametru mai mare, motiv pentru care poate transporta semnalele
mai departe decat cablul subtire. Transceiverul se ataseaza la cablul gros, iar
conectorul AUI al cablului de transceiver se introduce in repetor. Segmentele
ramificate de cablu subtire se leaga tot la repetor, conectand calculatoarele in retea.

10BaseFL

Comitetul IEEE a publicat o specificatie pentru arhitectura Ethernet cu cablu de

fibra optica. 10BaseFL (10 Mbps, banda de baza, fibra optica) este de fapt o retea
Ethernet care foloseste in principal fibra optica pentru a conecta calculatoarele si
repetoarele.

22
Topologia 10BaseFL este folosita acolo unde cablul trebuie sa acopere distante mari
intre repetoare, de exemplu distanta dintre doua cladiri. Lungimea maxima pentru un
segment 10BaseFL este de 2000 de metri.

2.2.Arhitectura Fast Ethernet (100BaseX Ethernet)

Acest standard, numit uneori si Fast Ethernet, reprezinta o dezvoltare a

standardului Ethernet existent. Foloseste cablu UTP de categoria 5 si metoda de acces
CSMA/CD, intr-o topologie de magistrala-stea, ca si 10 BaseT, unde toate cablurile
sunt atasate la un concentrator.

Pentru retelele Ethernet care necesitã viteze de comunicatie mai mari, a fost
introdus standardul Fast Ethernet (IEEE 802.3u). Acest standard a ridicat limita de
vitezã de la 10 Mbps la 100 Mbps cu modificãri minimale la structura fizicã
existentã, fiind foarte atractiv pentru îmbunãtãtirea retelelor Ethernet. Însã viteza
ridicatã impune mai multe limitãri în proiectarea acestor retele

Distantele maxime pentru segmentele de retea Fast Ethernet si numãrul de

statii legate la o retea Fast Ethernet depind de tipul cablului de transmisie folosit.
Specificatii de mediu

100BaseX include trei specificatii referitoare la mediu:

100BaseT4 (UTP de categoria 3, 4 sau 5, cu 4 perechi de fire)
100BaseTX (UTP sau STP de categoria 5, cu 2 perechi de fire)

100BaseFX (cablu cu doua fibre optice)

Aceste medii sunt descrise mai amanuntit in tabelul urmator.

Valoare Ce reprezinta Semnificatie

100 Viteza de transmisie 100 Mbps (megabiti pe
secunda)
Base Tipul de semnalizare Banda de baza
T4 Tipul de cablu Cablu torsadat cu patru
perechi de fire telefonice

23
TX Tipul de cablu Cablu torsadat cu doua
pereci de fire telefonice
FX Tipul de cablu Cablu cu doua fibre optice

2.2.1.Determinarea întârzierii în propagare

Standardul Ethernet specificã lungimea minimã pentru un pachet la 512 biti. Astfel
cã întârzierea introdusã de retea trebuie sã fie mai micã decât timpul de transmisie
al celor 512 biti. Deoarece acest timp este foarte important în instalarea corectã a
unei retele Fast Ethernet, este necesar a planifica reteaua pe baza lui:

• În primul pas se localizeazã cele douã noduri mai îndepãrtate unul de celãlalt;

• În pasul doi se determinã locul unde se va plasa hub-ul (sau hub-urile);

• Se însumeazã întârzierile introduse de fiecare dispozitiv si cablu (pe calea cea

mai lungã) si se comparã cu 512. Dacã valoarea este mai micã reteaua este validã
din
punct de vedere teoretic.
Durata de propagare este mãsuratã în timp pe bit. Un timp bit este definit ca durata
unui bit de date pe retea (pentru Fast Ethernet 10-8 s) . Deoarece protocolul
CSMA/CD cere ca primul bit al oricãrei transmisii sã ajungã în cel mai îndepãrtat
punct al retelei înainte ca ultimul bit sã fie trimis, si dacã cel mai mic pachet are
dimensiunea de 512 biti, rezultã cã reteaua trebuie proiectatã astfel încât în cel mai
rãu caz sã avem întârzierea sub 512 timp bit.

2.3. Arhitectura Token Ring

Consideratii de performanta

Ethernet poate folosi mai multe protocoale de comunicatie, cum ar fi TCP/IP,

care functioneaza foarte bine intr-un mediu UNIX®. De aceea, Ethernet este favoritul
comunitatilor academice si stiintifice.O retea Token Ring reprezinta o implementare a
standardului IEEE 802.5. Mai mult decat dispunerea fizica a cablului in teren, ceea ce
distinge retelele Token Ring de alte tipuri de retele, este metoda de acces prin
transferul jetonului.

24
Arhitectura

Fig. 5.

Arhitectura unei retele Token Ring obisnuite are la baza un inel fizic. Totusi, in
implementarea IBM, de tip inel cablat in stea, calculatoarele din retea sunt conectate la
un concentrator (hub) central. Inelul logic este reprezentat de calea jetonului printre
calculatoare. Inelul fizic este realizat de fapt in interiorul concentratorului. Utilizatorii
fac parte dintr-un inel, insa ei sunt conectati la acesta printr-un concentrator.
Fig. 5. Inel logic, in care schema de cablare este dispusa de fapt in concentrator

Notiuni de baza despre reteaua Token Ring

retea Token Ring are urmatoarele caracteristici:

Topologie inel cablat in stea

Metoda de acces prin transferal jetonului

Cablu torsadat ecranat (STP) sau neecranat (UTP) - Tipurile IBM 1, 2 si 3

Viteze de transfer de 4 si 16 Mbps

Transmisie in banda de baza

Specificatiile 802.5

Formatele cadrului

25
 Fig. 6.

Formatul de baza al unui cadru de date Token Ring este prezentat in figura 7.7 si
descris in tabelul care urmeaza.
Fig. 6. Un cadru de date Token Ring

Campul cadrului Descriere

Delimitare de inceput Indica inceputul cadrului.

Controlul accesului Indica prioritatea cadrului si daca este vorba de

un jeton sau de un cadru de date.

Controlul cadrului Contine fie informatii de control al accesului la

mediu (MAC) pentru toate calculatoarele, fie o informatie

de ,,end station' - static finala -pentru un singur calculator.

Adresa destinatiei Indica adresa calculatorului care va receptiona

cadrul.

Adresa sursei Indica adresa calculatorului care a transrnis

cadrul.

Informatii sau date Datele care sunt transmise.

Secventa de verificare a Informatii CRC pentru verificarea erorilor.

26
cadrului

Delimitator de sfarsit Indica sfarsitul cadrului.

Starea cadrului Indica daca respectivul cadru a fost recunoscut,

copiat, sau daca adresa de destinatie a fost disponibila

2.3.1.Modul de functionare al retelei Token Ring

Atunci cand primul calculator din reteaua Token Ring este pornit, se genereaza
un jeton. Acesta circula de-a lungul inelului, parcurgand fiecare calculator, pana cand
unul dintre ele semnalizeaza intentia de a transmite date si de a prelua controlul asupra
jetonului. Jetonul consta dintr-o secventa predefinita de biti (un sir de date), care
permite unui calculator sa transfere date prin cablu. Calculatorul nu poate transmite
pana cand nu intra in posesia jetonului; cand jetonul este folosit de un calculator, nici
un alt calculator nu poate transmite date.

Dupa ce calculatorul ,,captureaza' jetonul, el transmite in retea un cadru de date

(cum este cel prezentat in figura 7.8). Cadrul parcurge inelul pana cand ajunge la
calculatorul a carui adresa corespunde cu adresa de destinatie a cadrului. Calculatorul
destinatar copiaza cadrul in memoria sa tampon (buffer) de receptie si il marcheaza in
campul continand starea cadrului pentru a indica fapml ca informatia a fost
receptionata.

Fig. 7.
27
Fig. 7. Jetonul parcurge inelul logic in sensul acelor de ceas
Cadrul isi continua apoi drumul pe inel pana cand ajunge inapoi la calculatorul
emitator, unde transmisia este validata. Calculatorul sursa elimina (sterge) apoi cadrul
din inel si elibereaza un nou jelon, pe care il transmite pe inel.

La un moment dat, un singur jeton poate fi activ pe retea, iar acesta nu poate
parcurge inelul decat intr-un singur sens.

Metoda de acces prin transferal jetonului este determinista, ceea ce inseamna ca

un calculator nu poate forta drumul prin retea, ca intr-un mediu CSMA/CD. Daca
jetonul este disponibil, calculatoral il poate folosi pentru a transmite date. Fiecare
calculator se comporta asemeni unui repetor unidirectional, regenerand jetonul si
transmitandul mai departe.

Monitorizarea sistemului

Sistemul Token Ring incredinteaza sarcina de monitorizare a activitatii din retea

primului calculator care este pornit. Monitorizarea presupune verificarea corectitudinii
cadrelor transmise si receptionate. In acest scop, sunt verificate cadrele care au parcurs
inelul de mai multe ori, si se controleaza daca pe inel se afla un singur jeton la un
moment dat.

Recunoasterea unui calculator

Atunci cand un nou calculator este pornit in retea, sistemul Token Ring il
initializeaza pentru a deveni parte din inel. Aceasta presupune:

• Verificarea adreselor duplicate

• Anuntarea celorlalte calculatoare din retea despre existenta sa.

28
 BIBLIOGRAFIE
1.
2. Munteanu, Adrian. Greavu, Valerică (2006). Reţele locale de calculatoare,
Iaşi: Editura Polirom

3. Tanenbaum, Andrew. (2003). Retele de calculatoare, Bucureşti: Editura

Byblos

4. Timofte, Carmen. Constantinescu, Radu. Ilie-Nemedi, Iulian. Reţele de

calculatoare. Caiet de seminar . La http://biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/ 20.05.2009

5. ***. La http://cisco.netacad.net/cnams/dispatch 01.05.2009

6. ***. La http://ralphb.net/IPSubnet 30.05.2009

7. ***. La www.ethermanage.com/ethernet/ethername.html 30.05.2009

8. ***. La http://en.wikipedia.org/wiki/LAN 3.06.2009

29
9. ***. La http://en.wikipedia.org/wiki/Wireless_LAN 3.06.2009

10.***. La http://en.wikipedia.org/wiki/Peer-to-peer 4.06.2009

11.***. La http://en.wikipedia.org/wiki/Client_server 4.06.2009

12.***. La http://en.wikipedia.org/wiki/Token_Ring 4.06.2009

13.***. La http://ro.wikipedia.org/wiki/Adres%C4%83_IP 30.05.2009

14.***. La http://ro.wikipedia.org/wiki/TCP/IP 4.06.2009

30