MINISTERUL EDUCATŢ IEI REPUBLICII MOLDOVA

DIRECTŢ IA GENERALAĂ EDUCATŢ IE, TINERET SŢ I SPORT

LICEUL ACADEMIEI DE SŢ TIINTŢ E A MOLDOVEI

ConferinţŢa şŢ ţiinţŢifico-pracţicaă a elevilor

“Spre viiţor”
Secţia Şţiinţe Socio-Umane
Caţedra de Limbaă şi Liţeraţuraă Romaâ naă

„Perşonaliţaţea şŢ i opera lui

Grigore Vieru
îân viziunea ţinerilor şţudioşŢ i”

ELABORARE: CEBAN DANIELA,

COORDONATOR: CRISTEI TAMARA

1
 Chişinău 2010

Cuprinşul
Inţroducere……………………………………………………..3
Capiţolul I Grigore Vieru un model de perşonali-
ţaţe penţru ţîânaă ra generaţie………………………………4
1.1 Grigore Vieru, un poeţ predilecţ al ţinerilor
ciţiţori………………………………………….…………….4
1.2 “Caşaă vaă duvaă şi ţrişţaă ”: imperaţivul unei
caşe-muzeu a poeţului………………………………5
Capiţolul II Temele creaţiei vierene îân orizonţul
de aşţepţare a ţinerilor de azi…………………………..6
2.1 Arş poeţica : o perşpecţivaă comprehenşivaă a
liricii vierene………………………………………………9
2.2 Specţrul moţivelor din orizonţul de aşţepţare
a ţinerilor ciţiţori………………………………………..8

2
3.Concluzii……………………………………………………...11
Anexe……………………………………………………………..12
Bibliografie…………………………………………………..…15

Inţroducere
Grigore Vieru a deveniţ o figuraă aţaă ţ de apropoiaţaă fiecaă rui şufleţ de roman,
îâncîâţ, şponţan, fiecare şe şimţea aţaşaţ faă raă moţiv. A gîândi îânţr-o limbaă eşţe
ceva, dar a liţurghişi îân aceeaşi limbaă a poporului eşţe cea mai îânalţaă ţreapţaă la
care ajung doar cei curaţi la şufleţ.
Verşurile poeţului şunţ un alţar pe care poeţul şe daă ruieşţe îânţru armonie, li-
ber ţaţe şi frumoş. Opera lui Grigore Vieru eşţe şemnul unei mari conţribuţii
la reunificarea menţaliţaă ţii creaţive, şpiriţuale, pe care alţii au doriţ şaă o
deşţrame. Poezia şa face omului clipa mai uşoaraă şi mai frumoaşaă , verşul şaă u îâl
face pe om şaă -i paraă mai dragaă viaţa, naţura din şîânul caă reia eşţe uneori zmulş.
Prin ţeza de faţaă am urmaă riţ, mai aleş, urmaă ţoarele obiecţive:

 Saă şondez opiniile reprezenţanţŢilor ţinerii generaţŢii (colegi, prieţeni),

referiţoare la opera şŢ i perşonaliţaţea lui Grigore Vieru.
 Saă dezvaă lui ţemele predilecţe penţru elevi, din lirica viereanaă .
 Saă cerceţez cauza îândraă girii anumiţor moţive din opera poeţului, de
caă ţre ţinerii ciţiţori.
 Saă deşcoper caliţaă ţile copilului –Vieru, inţervievîând perşoane care l-au
cunoşcuţ (prima profeşoaraă , prieţeni).
 Saă “guşţ” din emoţiile aflaă rii îân şpaţiile – fenomenele şpiriţual cîânţaţe îân
verş de poeţ (caşa paă rinţeaşcaă , mormîânţul mamei).
Acţualiţaţea ţemei: Pe parcurşul vieţii şale de maieşţru, poeţul a
faşcinaţ, îân egalaă maă şuraă , perşonaliţaă ţi şi oameni şimpli, dar mulţ mai
imporţanţ eşţe cum priveşc prin opera poeţului cei ţineri, laă şaţi de
Grigore Vieru cu şfîânţa mişiune de a paă şţra, aidoma unei comori, limba,
paţria, mama şi, nu îân ulţimul rind, mişiunea de-a uni douaă maluri.
Aţiţudinea ţinerilor faţaă de opera viereanaă reprezinţaă oglinda îân care şe
reflecţaă viiţorul noşţru, a fiecaă ruia dinţre noi. Iaţaă de ce eşţe exţrem de
imporţanţ şaă privim îân oglinda numiţaă aţiţudine a celor care vor
conşţrui viiţorul, a ţinerilor!

3
 Capitolul I: Grigore Vieru, un model de
personalitate pentru tînăra generaţie.
1.1. Grigore Vieru – un poet predilect al tinerilor cititori.
Numele lui Grigore Vieru eşţe carţea de viziţaă a ţuţuror başarabenilor,
maeşţrul fiind omul care, cu ţoaţaă fragiliţaţea şa, a lupţaţ neîânceţaţ şaă aducaă
Başarabia aproape de maţricea fireaşcaă . Aceşţa eşţe adevaă rul işţoric, aceşţa eşţe
adevaă rul şŢ ţiinţŢific, aceşţa eşţe adevaă rul promovaţ de poeţ prin opera şa. De aceea
Grigore Vieru a deveniţ şŢ i poeţul de îâncredere deplinaă a generaţŢiei ţinere îân
formare.
Penţru a îânţŢelege aceşţ lucru şŢ i penţru a idenţifica ce loc, prinţre şcriiţorii
predilecţŢi, îâl ocupaă Grigore Vieru, am elaboraţ un cheşţionar care a cuprinş o
lişţaă a poeţŢilor preferaţŢi de caă ţre liceeni: Mihai Emineşcu , Vaşile Alecşandri,
Grigore Vieru şŢ i Dumiţru Maţcovşchi, poeţŢi apropiaţŢi ca formulaă arţişţicaă şŢ i
cunoşcuţŢi de caă ţre ţoţŢi inţervievaţŢii.
Aşţfel, pe locul îânţîâi ş-a şiţuaţ Mihai Emineşcu, cu 60 % din ţinerii cheşţionaţŢi.
Lui Grigore Vieru i-au daţ prioriţaţe 28,5 % ,poeţul plaşîându-şe pe locul doi îân
ţopul poeţilor predilecţi. Lişţa conţinuaă cu Vaşile Alecşandri 8,5 % pledîând
penţru auţorul paşţelurilor şi 3,0 % şi-au afirmaţ predilecţia penţru Maţcovşchi.
Grafic şiţuaţia şe reprezinţaă îân felul urmaă ţor:

60 % - Mihai Emineşcu 28,5 % - Grigore Vieru

4
8,50 % - Vaşile Alecşandri 3,0% - Dumiţru Maţcovşchi

5
 IÎn baza diagramei puţem conclude fapţul caă Grigore Vieru şe aflaă îâncaă îân
vizorul ţinerilor dornici de carţe şŢ i îânşeţaţŢi de a comunica îân frumoaşa şŢ i
armonioaşa limbaă romaâ naă .
IÎn maă şura îân care l-au cunoşcuţ, ţinerii inţervievaţŢi, aevea şŢ i din lecţuri, au foşţ
rugaţŢi şaă enumere ţrei caliţaă ţŢi umane (caracţerişţici, valori) ale poeţului.
Dinţre cele mai frecvenţe caliţaă ţŢi umane menţŢionaţe am aţeşţaţ urmaă ţoarele:
şinceriţaţe, paţrioţişm, bunaă ţaţe, şimpliţaţe, curaj, iar prinţre caliţaă ţŢile care au
foşţ numiţe de un şingur elev şe numaă raă : obiecţiviţaţe, perşeverenţŢaă, duioşŢ ie,
ţalenţ. Obşervaă m caă şinceriţaţea şŢ i paţrioţişmul poeţului au foşţ caliţaă ţŢile, care
au ţraş cel mai mulţ la cîânţar îân ochii ţinerilor ciţiţori.

2.2 „Casă văduvă şi tristă”:imperativul unei case-muzeu a

poetului.
Acolo unde şîârma ghimpaţaă a zgîârîâiaţ cel mai
adîânc - aţîâţ îân ţrupul damnaţ al Başarabiei cîâţ şŢ i
îân şaă rmanul şufleţ omeneşc , pe o palmaă de
paă mîânţ, la noi, la Pereriţa şţaă „caşa vaă duvaă şŢ i
ţrişţaă ”a poeţului.
Chiar dacaă noi, conţemporanii lui, îâl mai
eţernizaă m îân buşţuri de bronz, poeţul e acaşaă , îân
şpaţŢiul cel mai plin de farmec, la fel cum a
menţŢionaţ cerceţaă ţoarea l. ArmaşŢ u-Canţaâ r:
În vizită... ”IÎnţoarcerea acaşaă reprezinţaă penţru poeţ vişul
cel mai raă şcoliţor şŢ i profund”[1, p.226].
M-am naă şcuţ cîând poeţul nu mai era îân şaţ, n-am cunoşcuţ ţerorile
ţimpurilor, n-am avuţ „ani grei şŢ i deşculţŢi”, şunţ o
adoleşcenţaă a zilei de azi, dar daţoriţaă poeţului,
copilaă ria mea a foşţ vegheaţaă de o „AlbinuţŢaă”.
Numai gîândul caă aici a copilaă riţ poeţul-voce a
neamului noşţru, poeţul-voce a Başarabiei, paşŢ ii
mei pe drumul vieţŢii şunţ mai dîârji. Noi, locuiţorii
şaţului şŢ i, mai aleş, ţinerii din localiţaţe am dori
şaă îâmpaă rţŢim acel „fior” cu îânţreaga lume, cu
îânţreaga Moldovaă . Ce e caşa azi? IÎnţrebare la care Casa poetului
fiecaţe „generaţŢie” raă şpunde diferiţ. Penţru
adulţŢi e caşa unui conşaă ţean-poeţ, penţru noi, ţinerii ciţiţori, e un şpaţŢiu şpiriţual,
care ne forţificaă , e un şpaţŢiu divin, care ne face şaă şimţŢim prezenţŢa poeţului.

Capitolul II.Temele creaţiei vierene în

orizontul de aşteptare a tinerilor de azi.
 2.1 Ars poetica: o perspectivă a liricii vierene.

Ars poetica
Merge dimineaţŢa, îân frunţe,
Cu şpicele albe îân braţŢe
Mergi ţu dupaă mine,iubiţo,
Cu şpicul fierbinţe la piepţ
Al lacrimei ţale.
Vine moarţea din urmaă
Cu şpicece roşŢ ii îân braţŢe
Ale şîângelui meu -
Ea, care nimic niciodaţaă
Nu îânapoiazaă .
SŢ i ţoţŢi şunţem luminaţŢi
De –o bucurie neîânţŢeleaşaă .
Maă aflu îân faţŢa unui ţexţ care repeţaă , ca şţrucţuraă , alţe poezii ale lui Grigore
Vieru, le repeţaă îân şenşul caă face aluzii la ţrei perşpecţive, ipoşţaze şau vîârşţe
eşenţŢiale din viaţŢa unui om (el, eul poeţic, mama, iubiţa), fapţ care aţrage alţe
imagini din poezia lui Vieru: „paă rul mamei”,” şpicele”, „ lacrima”...
El – mama – iubiţa, o axaă perfecţaă a conţinuiţaă ţŢii, îân pofida fapţului caă dupaă ei
urmeazaă moarţea, dar...care, de aşemenea, ţŢine îân braţŢe: şpice!
Poeţul, îânţr-un mod şţilişţic deoşebiţ, valorificaă verbele urmaţe de pronumele
perşonale: „merg eu”, „mergi ţu”, „vine ea”, creîând o imagine impreşionanţaă , ce ne
face şaă reflecţaă m aşupra concepţului de conţinuiţaţe, viaţŢaă. O deoşebiţaă şugeşţie
dobîândeşc culorile: „albe”, „roşŢ ii”, galbenul luminii.
Spicul eşţe moţivul frecvenţ îânţîâlniţ îân creaţŢia viereanaă : de la poeziile penţru
copii paă naă la cele penţru maţuri. Simbol al creşŢ ţerii şŢ i ferţiliţaă ţŢii, hranaă şŢ i şaă mîânţŢa,
el relevaă aţîâţ maţuriţaţea îân viaţŢa vegeţalaă cîâţ şŢ i maţuriţaţea ca ipoşţazaă a vîârşţei. IÎn
alţe ţexţe vierene, şpicele apar cu şemnificaţŢiile mai şuş enumeraţe. IÎn ţexţul de
faţŢaă poeţul a creaţ şenşuri deoşebiţe şau chiar neaşŢ ţepţaţe, fiind, ţoţodaţaă , şimbol,
rod al conţinuiţaă ţŢii. Un alţ cuvîânţ care şe repeţaă şau mai exacţ oglindeşŢ ţe o mişŢ care,
o progreşie a vieţŢii, eşţe verbul „a merge” şŢ i „vine”: merg eu, mergi ţu, vine
moarţea.
IÎn viziunea noaşţraă , a ţinerilor,“Arş poeţica” eşţe o poezie modernaă , ce iluşţreazaă
şenşuri şi idei fundamenţale penţru cunoaşţerea vieţii şpiriţuale.
 “Merg eu dimineaţŢa, îân frunţe
Cu şpicele albe îân braţŢe”.
Merg – e verbul la prezenţul permamenţ, şemnificîând îânainţare şŢ i nu şţagnare,
îânţŢepenire. Pîânaă a inţra îân lume, şunţ eu, pîânaă a maă îânţîâlni cu ceilalţŢi, şunţ eu. Merg
dimineaţŢa – vigoare a îâncepuţului, proşpeţŢime, limpezime.
“Mergi ţu dupaă mine, iubiţ-o”
Verşul readuce, aşa cum menţionam anţerior, o cunoşcuţaă axaă moţivicaă din poezia
viereanaă : fiu- mamaă - iubiţaă , şugerîând şi bucuria poeţului de a nu raă mîâne şingur şi
de a conşţienţiza ţrecerea prin viaţaă conform ţraşeului şorţii.
Poeţul concreţizeazaă :”cu şpicul fierbinţe la piepţ/ al lacrimii ţale”. Spicele
capaă ţaă aura unui şimbol. “Vine moarţea din urmaă ”. De fapţ, ea merge odaţaă cu ei şŢ i
îâi îâmpuţŢineazaă , îâi conşumaă , ţrepţaţ. Poeţul şimţe ţrecerea ireverşibilaă a ţimpului
(“Ea care nimic niciodaţaă / nu îânapoiazaă ”).
Finalul pare şţraniu:”SŢ i ţoţŢi şîânţem luminaţŢi/De-o bucurie neîânţeleaşaă .”De unde
aceaşţaă “bucurie neîânţeleaşaă ”? N-o fi fiind bucuria vieţŢii, bucuria de-a exişţa şŢ i de-a
fi? “Bucuria neîânţŢeleaşaă ” eşţe fiorul vieţŢii; prin ea ţexţul ne pune îân legaă ţuraă cu un
crez eşţeţic fundamenţal: acela caă poeţul are a ne şpune deşpre ţimp şŢ i dragoşţe,
deşpre om şŢ i lume, deşpre viaţŢaă. Poezia “Arş poeţica”perşonificaă axiş mundi a
iubirii: viş, fior, viaţaă …moarţe.

2.2 Spectrul motivelor predilecte pentru

tînărul cititor
Nemurirea poeţului nu conşţaă numai îân cîâţ l-au iubiţ cei care l-au cunoşcuţ şŢ i
ş-au obişŢ nuiţ cu el de mai mulţŢi ani, dar şŢ i îân capaciţaţea celor ţineri de a
vedea mai deparţe prin opera şa.
E dificil şaă vorbeşŢ ţi deşpre maă reţŢia unui om care ţe-a copleşŢ iţ la aproape
fiecare paş al vieţŢii ţale. Din aceşţ puncţ de vedere, aşŢ prefera ca opiniile
ţinerilor deşpre Grigore Vieru şaă şe audaă mai puţernic.
O alţaă îânşaă rcinare a cheşţionarului, îân urma caă ruia am evaluaţ cîâţ de bine
cunoşc ţinerii opera viereanaă , a foşţ: şcrierea, din memorie, a unui caţren şau
verş din îânţreaga operaă a poeţului. Elevii ş-au achţaţ de minune, verşurile cele
mai memorabile a poeţului raă mîân a fi cele pe care ţinerii fie le-au auziţ de mai
mulţe ori, fie, îân dependenţŢaă de preferinţŢe, le-au îânvaă ţŢaţ, ca de exemplu:
„Dumnezeu prima oaraă / Cîând a plîânş peşţe aşţre, / El a plîânş peşţe ţŢaraă / Cu
lacrima limbii noaşţre,” şau „ Nu am moarţe cu ţine nimic,/ Eu nici maă car nu ţe
uraă şc”. De o populariţaţe deoşbiţaă , prinţre rîândurile ţinerilor, şe bucuraă şŢ i
poezia penţru copii a lui Grigore Vieru. Tinerii au şcriş din memorie verşuri ca:
„Vine ploaia peşţe lunci / Cu picioare – albaşţre, lungi!, şau „ Pe ramul ver-de
ţace / O paşaă re maă iaşţraă ,/ Cu drag şŢ i cu mirare / Aşculţaă limba noaşţraă ”. Cerţ e
fapţul caă poezia viereanaă a foşţ şţudiaţaă de ţineri şŢ i îân copilaă rie, aşţfel verşurile
paă şţrîându-şe îân memoria adoleşcenţŢilor de azi. Unii din ei au indicaţ ţiţlurile
poeziilor preferaţe. Colegii îân a caă ror şufleţe arde flacaă ra paţrioţişmu-lui şau
îâmpaă rţaă şŢ eşc (pragmaţic) convingerea de a-ţŢi iubi ţŢara ca valoare incon-
ţeşţabilaă ş-au regaă şiţ îân aşŢ a poezii ca: „Ridicaă -ţe”, „Trei culori”, „Scrişoare din
Başarabia” eţc.
Dorul de mamaă nu şe şţinge îân ţinereţŢea perşonajului. PreţŢuirea şacrifi-
ciului mamei eşţe cauza de o viaţŢaă îânţreagaă a fiului recunoşcaă ţor: ”O şţea-mi
aţinge faţŢa/ Ori poaţe-a ţa naă framaă ./ Sunţ alb, baă ţrîân aproape/ Mi-e dor de
ţine mamaă !”. Poeţul iluşţreazaă ţendinţŢa de a şe afla îân permanenţŢaă îân preajma
mamei, de a nu şe îândepaă rţa de cea care i-a daţ viaţŢaă, la fel cum a obşervaţ şŢ i
Mihai Cimpoi: ”Fiul şŢ i mama şe conţopeşc îânţro şinguraă faă pţuraă ”[2, p.12].
Poeziile deşpre mamaă a lui Grigore Vieru adevereşc o lume de şenţimenţe
şŢ i idei care formeazaă bogaă ţŢia poeziei lui Grigore Vieru. IÎn creaţŢia şa, mama eşţe
un şimbol cu mulţiple şemnificaţŢii: patrie, grai, femeie, izvor - realiţaă ţŢi
primordiale, care şunţ şugeraţe la Grigore Vieru, prin şimbolul-mama. Penru
noi, ţinerii de azi, mama raă mîâne îâncaă cel mai bun ghid îân viaţŢaă, oricîâţ de
independenţŢi n-am îâncerca noi şaă paă rem îân ochii celor ce ne îânconjoaraă . Prin
verşurile ce le-a aşŢ ţernuţ la picioarele mamei, Grigore Vieru ne-a araă ţaţ juşţa
ei valoare, oglindindu-ne adevaă raţa ei frumuşeţŢe şŢ i şclipire. Deci ş-o iubim aşŢ a
cum ne-a araă ţaţ-o poeţul!
IÎn preferinţŢele ţinerilor, deşigur, şŢ i-a gaă şiţ loc şŢ i poezia iubirii. Lirica de
dragoşţe a lui Grigore Vieru („Caă mi-i drag ş-aşculţ de dragoşţe mulţ!”), e
îâmpaă rţŢiţaă îânţre aşŢ ţepţaă rile îânfriguraţe ale îâmplinirilor rîâvniţe şŢ i, nu rareori, a
deziluziilor mişţuiţoare ale ţinereţŢii. Dragoşţea e cel mai frumoş şenţimenţ,
doţaţ cu aripi. Ea şe cuibaă reşŢ ţe îân inima ţîânaă raă , penţru a o mîângîâia şŢ i raă ni ţoţ
odaţaă . Dragoşţea e viş, zbor, necţar, venin...dar, îân primul rîând, dragoşţea e
femeie. IÎn imaginaţŢia lui Grigore Vieru femeia eşţe un miţ. Ea „paşaă re ţrebuie
şaă fie./ Saă zboare îân preajma lui Dumnezeu./ Deoarece Creaţorul „aripi nu-i
deţe”, baă rbaţul „a şaă ruţaţ-o mulţ, mîângîâind-o,/ îân locurile dureroaşe,/ unde
ţrebuia şaă -i raă şaraă cele douaă aripi,/ aşţfel/ prefaă cîând el şingur femeia/ îân
paşaă re”. Femeia iubiţaă eşţe penţru poeţ enigma care ţŢine aprinşaă faă clia
dragoşţei baă rbaţului: „Eu şunţ ţîânaă r Dumnezeu...”/ Dar fiinţŢa ce-am creaţ-o/
n-o-nţŢeleşei vre o daţaă / Maă ridicaă unde-i norul/ ori daă -n mine cu ţoporul...” IÎn
aceşţ caţren poeţul a oglindiţ valoarea, dar şŢ i puţerea femeii, îân pofida fapţului
caă baă baţul e creaţorul: ea îâl ridicaă , ea îâl coboaraă . Aceaşţaă puţere e admiraţaă şŢ i
şţoarşaă de caă ţre ţîânaă rul public din verşul vierean.
Oricîâţe nuanţŢe ar avea, şenţimenţul dragoşţei aduce o îâmplinire şpiriţualaă ,
moralaă şŢ i poeţul îâl pune alaă ţuri de cel al Paţriei, al dragoşţei faţŢaă de mamaă , de
cel al şoarelui „care, apunîând aici, renaşŢ ţe îân alţaă parţe”.
Tinerii de azi şunţ copii de ieri. Penţru cine dacaă nu penţru copii Vieru a
şemaă naţ îân verşuri raze de şoare şŢ i şţropi de ploaie?!
Noi, cei de pe baă ncile liceului şunţem maţuri îân aparenţŢaă, dar lumea
copilaă riei din noi conţinuaă şaă ţraă iaşcaă şŢ i şaă -şŢ i exţindaă orizonţurile pîânaă şub
şoarele cald şŢ i proţecţor. Poeţul ne-a deşcriş îân verşuri copilaă ria, de parcaă ne-a
vegheaţ-o, caă ci, aidoma lui Ion Creangaă , şi-a ţraă iţ-o şi pe a şa la coţa copilului
univerşal.
Poezia penţru copii eşţe ploaia curaţaă , care maă şpalaă de colbul zilei, maă
îânşenineazaă şi maă îânţaă reşţe“.
Noi am avuţ mare noroc de a creşŢ ţe îân univerşul minunaţ al aceşţor verşuri,
de a cunoaşŢ ţe lumea cu ajuţorul lor, de a ne şimţŢi şufleţele prin lacrima
verşurilor şale penţru copii. Sunţ ţoţalmenţe
de acord cu afirmaţŢia lui Maă ţcaşŢ Nicolae, caă :
”Prin verşurile dedicaţe celor mici, Grigore
Vieru devine un adevaă raţ povaă ţŢuiţor al
copiilor”[3, p.133]. Eşţe o mare favoare a
şorţŢii şaă îânveţŢi a ciţi cu ajuţorul unui
„Abecedar” al lui Grigore Vieru, a afirmaţ un
mare şcriţor. SŢ i m-am bucuraţ neşpuş de
aceşţ adevaă r. Faă cîând recenţ o viziţaă primei
profeşoare a lui Grigore Vieru, am rugaţ-o Prima învăţătoare a poetului
şaă -mi poveşţeaşcaă deşpre clipele cîând a veniţ copilul Vieru îân claşa îânţîâi: pe
aţunci „Cîând eram mic, maă jucam îân cuvinţe”(„Abecedar”). Doamna, cu o
deoşebiţaă plaă cere, mi-a îâmpaă rţaă şŢ iţ caă poeţul-copil a veniţ îân claşa îânţîâi de mîânaă
cu mama şa. Direcţorul şŢ colii, privindu-l pe GrişŢ unea (aşŢ a îâl numea mama pe
poeţ îân copilaă rie), a şfaă ţuiţ-o pe maă ţuşŢ a DochiţŢa şaă -l mai leşe un an acaşaă ,
fiindcaă era şlaă buţŢ şŢ i joşuţŢ din cauza anilor de dupaă raă zboi: „Saă rmani copii de
şaă rman neam”(„Saă rmani copii”). Ea îânşaă a şpuş caă nu poaţe, penţru caă : ”Eu
i-am pregaă ţiţ ţraă işţuţŢa, el de o varaă umblaă cu ţraă işţuţŢa prin ogradaă , pe la vecini,
şpunîând caă la ţoamnaă va pleca la şŢ coalaă . Profeşoara ne-a maă rţurişiţ caă , la lecţŢii,
copilul-poeţ era linişŢ ţiţ şŢ i ordonaţ. La îâncepuţ, nu a manifeşţaţ caliţaţŢi deoşe-
biţe faţŢaă de alţŢi copii, dar puţerea cuvîânţului ardea îân el şŢ i doamna profeşoaraă
n-a puţuţ şaă nu obşerve aceaşţa. Poeţul îânşuşŢ i a conşŢ ţienţizaţ aceşţ fapţ: „Sunţ
copil caă ci, Domnul/ A doriţ şaă fiu aşŢ a: Un copil,/ ocroţiţŢi-mi şomnul,/Jocul
meu, poveşţea mea/ de copil!” („Cîânţare copilaă riei”).
 Din frageda copilaă rie, poeţul şŢ i-a demonşţraţ dragoşţea penţru îânal-
ţele valori umane, îâncepîând de la caă rţŢile vechi, dar cu acuraţeţŢe paă şţraţe îân
copilaă rie. Aceşţ fapţ îâl cerţificaă şŢ i un
bun prieţen de copilaă rie al poeţului
Vicţor GuţŢu. Copilaă rind îâmpreuna pe
şţraă zile din Pereriţa, d-nul GuţŢu l-a
cunoşcuţ foarţe bine pe poeţ.
Creşcîând copiii dumnealui mari, d-
nul Vicţor mi-a şpuş caă a îâncercaţ (şŢ i
i-a reuşŢ iţ ) şaă şemene îân şufleţele
copiilor şaă i dragoşţea faţŢaă de plai,
Dl Victor Guţu, prietenul poetului limbaă , mamaă , prin inţermediul
poeziilor vierene. Dialogîând cu
dumnealui, am aflaţ caă poeţul, din frageda copilaă rie, a avuţ un şufleţ foarţe
mare, greuţaă ţŢile şŢ i nevoile ţimpurilor i-au deţerminaţ pe ambii şaă lupţe cu ele,
cu ajuţorul celei mai şigure arme, numiţaă dreptate! De aceea poezia şa e plinaă
de şinceriţaţea şŢ i îâncrederea copilului, care îâi eşţe cel mai bun prieţen, penţru
caă nu cere nici o condiţŢie. De ce şaă nu daă m aşculţare micilor, dar profundelor
lui poezii? Ele doar au forţificaţ azi ţinereţŢea şŢ i şpiriţualiţaţea îân noi.

Concluzie
IÎn urma cerceţaă rilor efecţuaţe, m-am convinş caă ţinerii de azi aşpiraă şpre un
viiţor proşper cu opera viereanaă îân gîând. Chiar dacaă l-a cunoşcuţ şau nu, ţîânaă ra
generaţŢie a raă maş marcaţaă de exişţenţŢa lui Grigore Vieru, el va raă mîâne a fi un
model demn de urmaţ penţru fiecare din noi. IÎn ţopul poeţŢilor predilecţŢi,
Grigore Vieru ş-a plaşaţ pe locul doi, dovadaă caă poeţul eşţe şŢ i va fi îân vizorul
ţinerilor. Tîânaă ra generaţŢie cunoaşŢ ţe opera lui Grigpore Vieru, ceea ce cerţificaă
fapţul caă moţivele angajaţe de poeţ îân lirica lui şunţ acţuale şŢ i ţrezeşc inţereşul
ţinerilor ciţiţori.
Copilaă ria poeţului moţivezaă pe unii ţineri şaă aşpire şpre îânalţele valori
umane. Ca reprezenţanţaă a ţinerei generaţŢii, viziţîând caşa poeţului, mormîânţul
mamei m-am convinş caă acele şpaţŢii cîânţaţe de poeţ îân verş şŢ i ridicaţe la cea
mai îânalţaă ţreapţaă valoricaă exişţenţaă (dupaă bunul lor meriţ), reprezinţaă nişŢ ţe
fenomene şpiriţuale care ţe apropie ţoţ mai mulţ de poeţ şŢ i ţe face ţoţ mai cu
„şeţe” şaă -i şorbeşŢ ţi şubşţanţŢa filozoficaă din verş. Grigore Vieru a foşţ, aţîâţ
penţru copii, cîâţ şŢ i penţru ţineri poeţul-bun prieţen, un brav paă rinţe, un blîând
bunel. Sufleţele ţinere n-au puţuţ şaă nu şimţaă caă ldura poeţuluil ce şe revarşaă
din verşurile şale îânţru daă inuirea frumoşului şŢ i drepţaă ţŢii. M-am convinş de
aceşţ lucru prin fapţul caă ţineriii îâi cunoşc opera, recurg la verşul lui ca la un
şcuţ de apaă rare a propriilor paă reri, valori.
Noi, ţinerii de azi, ne „ţraă im clipa”, şţoarcem din viaţŢa de zi cu zi ţoţ ce e mai
plaă cuţ şŢ i mai inţereşanţ, paă şţrîând îân şufleţe copilaă ria, caşa paă rinţeaşcaă , mama,
graiul, noi îâncercaă m şaă deşchidem larg uşŢ ile viiţorului.

Anexa numaă rul I

Caliţaţea umanaă , Numaă rul de elevi care Caracţerişţica, valoarea
caracţerişţica, au opţaţ penţru aceaşţaă care i-a foşţ aţribuiţaă de
valoarea caliţaţe umanaă un şingur elev
1 Sincer 16 Obiecţiv
2 Paţrioţ 15 Perşeverenţ
3 Bun 8 Duioş
4 Simplu 7 Talenţaţ
5 Curjoş 7 Original
6 Iubiţor (de mamaă ) 6 Cuţezaă ţor
7 Omaă noş 5 Calm
8 Verţicaliţeţe 4 Liberţin
9 Blîând 3 Frumoş
10 Credncioş 3 Işţeţ
11 Modeşţ 3 Ingenioş
12 IÎnţŢelepţ 3
14 Copil îân şufleţ 2
14 Creaţiv 2
15 Rîâvniţor 2
 Anexa nuaă rul II
Chestionar
1. Defineşţe un ţop al poeţilor, fixîând îân şpaţiul din drepţul numelor cifre îân creşţere.

___ Mihai Emineşcu

___ Dumiţru Maţcovşchi
___ Grigore Vieru
___ Vaşile Alecşandri
2. Enumeraă ţrei caliţaă ţi umane prin care ţe-a impreşionaţ perşonaliţaţea lui Grigore
Vieru. _________________________________________________________________________________________
3. Enumeraă 2-3 probleme şociale pe care Grigore Vieru le-a dezbaă ţuţ deş îân
publicişţicaă , luaă rile de cuvîânţ, emişiuni radiou, TV.
_________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
4. Expuneţi paă rerea îânţr-un enunţ: prin ce conşideri caă Grigore Vieru eşţe un
conţemporan al ţaă u?_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
5. Cum crezi, prin ce ţinerii generaţiei ţale ar puţea conţribui la paă şţrarea memoriei lui
Grigore Vieru. ________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
6. Care şunţ moţivele creaţiei vierene, predilecţe penţru ţine? ____________________________
_________________________________________________________________________________________________
7. Cum crezi, de ce poeţul a angajaţ frecvenţ ţemele: mama, dragoşţea, graiul, copilaă ria?
_____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
8. Scrie, din memorie 2-3 verşuri din creaţia lui Grigore Vieru. ____________________________
_________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
9. Scrie, din memorie 2-3 exemple de meţafore, şimboluri din creaţia lui Grigore Vieru.
_________________________________________________________________________________________________
 Anexa numărul III
Poeţul Locul Nr. de elevi Nr. de voţuri

Mihai Emineşcu I 21 21

II 7 7

III 5 5

IV 2 2

Grigore Vieru I 10 10

II 14 14

III 6 6

IV 4 4

Vaşile Alecşandri I 3 3

II 8 8

III 17 17

IV 8 8

Dumiţru Maţcovşchi I 10 10

II 7 7

III 12 12

IV 16 16

Bibliografie
1. ArmaşŢ u-Canţaâ r Ludmila, „IÎn caă uţarea paradişului pierduţ”
 IÎn: Limba romaâ naă , 2009, numaă rul 1-4
2. Cimpoi Mihai, „O carţe araţaă adîânc şŢ i şemaă naţaă bine”
IÎn: Cel care şîânţ, 1987
3. Maă ţcoşŢ Nicolae, „Apoşţol al paă mîânţului noşţru”
IÎn: Limba romaâ naă , 2009, numaă rul 1-4