Cine sunt eu? Un om... un copil... o părticică din biodiverstatea Universului? Răspunsul la această întrebare mă chinuie încă din copilăria fragedă, nu-mi dă pace să înțeleg rostul vieții mele și mediul înconjurător. Odată cu acest eseu o să încerc să limpezesc lucrurile și pentru mine. Sat natal, sat iubit de către oameni, sat unde m-am născut și cresc, sat cu o diverstate biologică foarte bogată. Unde nu privești cu ochii dai de peisaje pitorești, cu o diverstate mare de plante și animale. Cel mai mult, însă, mă atrag pădurile, pădurile zăvoaie de pe malul râului Nistru. Iată aici mă simt cu adevărat în sânul naturii, este locul de care n-aș vrea să mă despărțesc deloc. Poate în altă viață am fost un arbore? Îndată în imaginația mea apare o salcie, salcii care sunt de nenumărat pe malul Nistrului, mlădioasă, aplecată peste ape, care parcă cere iertare apelor pentru că le folosește vlaga. Ce mult îmi plac aceste salcii... Este nu numai arborele meu preferat, dar și al familiei mele. Este întîmplăror acest lucru? Nu cred. Alături de acești frumoși arbori cresc și alte specii, care la fel te fac să-i admiri: plopi, frasini, arțari, tei, salcâmi. Multe denumiri încă nu le cunosc, am de învățat multe. Printre arbori este bogată și fauna locală: vulpi, veverițe, o multitudine de păsări, nemaivorbind și de lumea insectelor care este o lume aparte, o împărăție necunoscută încă de mine. Admir cu plăcere cântecul greerilor la apus de soare, foșnetul în mușuroaiele de furnici care te atrage să înțelegi și lumea lor, zborul buburuzelor alături de cîntecul meu:,,Buburuză ruză, Sui în căruță, Unde vei zbura, Acolo m-oi mărita”. Este un tablou din copilăria mea. Vreau ca aceste lucruri importante pentru mine să nu aibă sfîrșit, să păstrăm acest colț de rai și pentru copiii noștri, pentru copiii copiilor noștri. Dar cum, dacă nu vom începe de la noi? Sunt gata să-mi apăr bucățica de rai cu toate puterile mele de copil, mic, dar, cred eu, puternic ți îndrăzneț de a ține piept răului care vine din partea oamenilor barbari, care nu au nimic sfânt. Studiind Educația Ecologică am înțeles bine un lucru: nu sunt eu prima , de-alde mine sunt multi și toți avem un scop, de a păstra frumusețea naturii.