EA MURIGHIOL 2 Rev1 PDF

Studiu de evaluare adecvata
S.C. EOL POWER COMPANY S.R.L. – Construire Parc Eolian Murighiol,

Judetul Tulcea
TITULAR: EOL POWER COMPANY
STUDIU DE EVALUARE
ADECVATA
PARC EOLIAN
MURIGHIOL
INTOCMIT: BIOSYS GROUP S.R.L.
SEPTEMBRIE 2011
1
BIOSYS GROUP CONSTANTA
Judetul Tulcea
ELABORARE DOCUMENTATIE:
Biol. drd. Gabriel BANICA
Conf. dr. Marius SKOLKA
Ing. drd. Daniyar MEMEDEMIN
2
Judetul Tulcea
CUPRINS
Pag.
1 GENERALITĂŢI
1.1 Scop si obiective
1.2 Surse de informare
1.3 Elaboratorul studiului
2 INFORMAŢII PRIVIND PROIECTUL PROPUS
2.1 Informaţii generale
2.1.1 Denumirea proiectului
2.1.2 Beneficiarul proiectului
2.1.3 Descrierea obiectivelor proiectului propus
2.2 Localizarea proiectului
2.3 Modificări fizice ale mediului ce vor avea loc pe durata implementării
proiectului
2.4 Resurse naturale necesare implementării proiectului
2.5 Resurse naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei naturale protejate de
interes comunitar, pentru a fi utilizate la implementarea proiectului
2.6 Emisii şi deşeuri generate de proiect şi modalitatea de eliminare a acestora

2.7 Cerinţe legate de utilizarea terenului, necesare pentru execuţia proiectului
2.8 Servicii suplimentare solicitate de implementarea proiectului propus
2.9 Durata construcţiei, funcţionării, dezafectării proiectului şi eşalonarea perioadei
de implementare
2.10 Activităţi ce pot fi generate ca rezultat al implementării proiectului

2.11 Descrierea proceselor tehnologice ale proiectului
2.12 Caracteristicile proiectelor existente, propuse sau aprobate, ce pot genera
impact cumulativ cu proiectul propus
3 INFORMAŢII PRIVIND ARIILE NATURALE PROTEJATE DE INTERES
COMUNITAR AFECTATE DE IMPLEMENTAREA PROIECTULUI
3.1 Date privind ariile naturale protejate de interes comunitar
3.2 Date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia speciilor si/sau
habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafata si in imediata vecinatate
3
Judetul Tulcea
a PP
3.3 Descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor de interes comunitar
afectate şi a relaţiei acestora cu ariile protejate de interes comunitar
învecinate si distributia acestora
3.4 Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar
3.5 Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate

3.6 Relaţiile structurale şi funcţionale care crează şi menţin integritatea ariilor
naturale protejate de interes comunitar
3.7 Obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate de interes comunitar

3.8 Descrierea stării actuale de conservare a ariilor naturale protejate de interes
comunitar inclusiv evolutii/schimbari ce se pot produce in viitor
3.9 Alte informatii relevante privind conservarea ariilor naturale protejate – posibile
schimbari in evolutia naturala a ariilor protejate afectate
4 IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI
4.1 Identificarea şi evaluarea tipurilor de impact negativ ale proiectului, susceptibile
să afecteze în mod semnificativ aria naturală protejată de interes comunitar
4.1.1 Impact direct si indirect
4.1.2 Impact pe termen lung sau scurt
4.1.3 Impact in faza de constructie, operare si dezafectare
4.1.4 Impact rezidual
4.1.5 Impact cumulativ
4.2 Evaluarea semnificaţiei impactului
4.2.1 Evaluarea impactului PP propus
4.2.1.1 Evaluarea impactului cauzat de PP fara a lua in considerare masurile de
reducere a impactului
4.2.1.2 Evaluarea impactului rezidual care va ramane dupa implementarea masurilor
de reducere a impactului
4.2.2 Evaluarea impactului cumulativ al PP cu alte PP
4.2.2.1 Evaluarea impactului cumulativ al PP cu alte PP fara a lua in considerare
masurile de reducere a impactului
4.2.2.2 Evaluarea impactului rezidual dupa implementarea masurilor de reducere a
impactului pentru PP si pentru alte PP
4.3 Impactul preconizat al proiectului asupra speciilor şi habitatelor de interes
comunitar
4
Judetul Tulcea
5 MĂSURI DE REDUCERE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

5.1 Identificarea si descrierea masurilor de reducere a impactului
5.2 Calendarul implementarii si monitorizarii masurilor de reducere a impactului
6 METODE UTILIZATE PENTRU CULEGEREA INFORMATIILOR PRIVIND
SPECIILE SI HABITATELE DE INTERES COMUNITAR AFECTATE
7 CONCLUZII
8 BIBLIOGRAFIE
9 ANEXE, PLANURI ŞI HĂRŢI
9.1 Pasari – functii ecologice
9.2 Plan de situaţie
9.3 Plan de incadrare în zonă
9.4 Harta siturilor Natura 2000 invecinate proiectului
9.5 Certificat de urbanism
9.6 CV-uri specialisti
5
Judetul Tulcea
STUDIU DE EVALUARE ADECVATA

1. GENERALITATI
1.1. Scop si obiective
Scopul si importanta proiectului
Cresterea anuala a capacitatii de generare de energie eoliana este de 29% pe an, comparativ
cu 1,7% pentru petrol, 2,5% pentru gaze naturale, 2,3% pentru carbune si 1,9% pentru energia
nucleara. Exista sase motive pentru care capacitatea de de generare de energie eoliana creste
atat de rapid: vantul se gaseste din abundenta, este ieftin, este inepuizabil, se gaseste la scara
larga, este curat si nu perturba clima. Nici o alta sursa de energie nu are toate aceste atribute.
Europa conduce lumea intr-o epoca a energiei eoliene. Germania, care a depasit Statele Unite
ale Americii in 1997, este ―conducatoare‖, cu o capacitate de generare de energie eoliana de 16
600 megawati. Spania, o utilizatoare in crestere de energie eoliana, din sudul Europei, a depasit
Statele Unite in 2004. Danemarca, tara care, in prezent, obtine impresionantul procent de 20%
din energia de care are nevoie prin utilizarea vantului, este si ea producator si exportator de varf
de turbine eoliene.
In estimarile sale cu privire la 2005, Global Wind Energy Council apreciaza ca, in ceea ce
priveste capacitatea Europei de a genera energie eoliana, aceasta va creste de la 34 500
megawati in 2004, la 75 000 megawati in 2010 si 230 000 megawati in 2020.
Pana in 2020, doar cativa ani de aici inainte, se estimeaza ca electricitatea generata pe baza
vantului va satisface nevoile de energie electrica pentru locuinte a circa 195 000 000
consumatori, ceea ce inseamna jumatate din populatia Europei.
Dupa ce si-a pus la punct cea mai mare parte din capacitatea sa, de 34 500 megawati, de
generare de energie electrica eoliana, pe uscat, Europa exploateaza acum si vantul din zonele
de coasta. O evaluare realizata in 2004, de catre grupul de consultanta in domeniul energiei
eoliene Garrad Hassan, cu privire la potentialul zonelor de coasta ale regiunii, a concluzionat
ca, daca guvernele s-ar ―misca‖ suficient de hotarat in sensul dezvoltarii vaste a capacitailor de
generare de energie eoliana din regiunile de coasta, pana in 2020, vantul ar putea deveni sursa
de energie pentru intreaga Europa, in ceea ce priveste consumul casnic.
Marea Britanie, care se misca rapid in sensul dezvoltarii capacitatii sale de producere de
energie eoliana in regiunile de coasta, a acceptat, in aprilie 2001, oferte pentru locatii care vor
6
Judetul Tulcea
asigura o capacitate de generare de energie eoliana de 1 500 megawati. In 2003, guvernul a

primit oferte pentru alte 15 locatii din regiunile de coasta, cu o capacitate de generare de
energie eoliana care ar putea depasi 7 000 megawati. Necesitand investitii de peste 12 miliarde
dolari S.U.A., aceste ferme eoliene de coasta ar putea satisface nevoia de electricitate pentru
locuinte a 10 000 000 din cele 60 000 000 de oameni, cat reprezinta populatia tarii. La sfarsitul
lui 2004, Marea Britanie avea in regiunile de coasta putere eoliana instalata de 124 megawati
fiind inca in constructie.
Promovarea dezvoltarii capacitatilor de exploatare a vantului in Europa este rezultatul ingrijorarii

provocate de schimbarile climatice. Valul record de caldura ce a lovit Europa in 2003, val ce a
parjolit culturile si a dus la pierderea a 49 000 de vieti, a accelerat inlocuirea carbunelui, a carui
utilizare a dus la perturbarea climei, cu surse de energie curate. Printre celelalte tari care se
indreapta serios catre utilizarea vantului, se numara Canada, Brazilia, Argentina, Australia, India
si China.
Unul dintre elementele ce fac vantul atat de ―atragator‖, il reprezinta abundenta sa. Cand
Departamentul de Energie al Statelor Unite ale Americii a dat publicitatii primul sau ―inventar‖ cu
privire la resursele de vant, in 1991, s-a vazut ca trei state bogate in vant – Dakota de Nord,
Kansas si Texas – aveau suficienta energie eoliana pentru a satisface nevoile de electricitate la
nivel national. Cei care se gandeau la vant ca la o sursa de energie de calitate mai slaba au fost
surprinsi de aceasta descoperire.
Retrospectiv, stim ca o astfel de subestimare grosolana a potentialului vantului s-a bazat pe

tehnologiile existente la nivelul anului 1991. Progresele inregistrate de atunci in domeniul
proiectarii de turbine, permit functionarea turbinelor la viteze mici ale vantului, permit
transformarea mai eficienta a energiei eoliene in energie electrica si permit exploatarea mai
vasta a regimului vantului. In 1991, turbinele eoliene ajungeau, in medie, la 40 metri inaltime.
Astazi, noile turbine sunt inalte de 100 metri, reusind poate sa tripleze ―recolta de vant‖ obtinuta
atunci. Stim acum ca S.U.A. au suficienta energie eoliana ce poate fi exploatata pentru a face
fata nu numai necesarului national de electricitate, ci si necesarului national de energie.
Cand industria producatoare de energie eoliana a inceput sa se dezvolte in California, la

inceputul anilor 1980, electricitatea generate de vant costa 38 centi per kilowatt ora. De atunci,
costul ei a scazut la 4 centi, sau chiar mai mult, in locatiile cu potential eolian de ―prima‖ calitate.
Iar unele contracte de aprovizionare cu energie pe termen lung au fost semnate, in S.U.A., la 3
centi pe kilowat ora, facand din vant una dintre cele mai ieftine surse de electricitate din lume.
Principalul cost asociat electricitatii generate eolian il reprezinta investitia initiala pentru
construirea fermelor eoliene. Din moment ce vantul este un ―combustibil‖ gratuit, singurul cost
de operare este cel cu intretinerea turbinelor. Data fiind recenta volatilitate a pretului gazelor
naturale, stabilitatea pretului energiei generate pornind de la puterea vantului este deosebit de
tentanta. Cum este aproape sigur ca in viitor pretul gazelor naturale va fi inca unul si mai mare,
centralele electrice pe baza de gaze naturale ar putea deveni intr-o zi simple ―rezerve‖ pentru
electricitatea generata prin exploatarea vantului.
7
Judetul Tulcea
Dat fiind potentialul enorm al vantului si beneficiile pe care utilizarea acestuia ca sursa de
energie le aduce in ceea ce priveste stabilizarea climei, a sosit momentul sa luam in
considerare concentrarea eforturilor noastre exclusive in sensul dezvoltarii de resurse de
energie eoliana. In loc sa dublam cantitatea de energie electrica generate eolian la fiecare 30
de ani, poate ar trebui sa o dublam in fiecare an, pe parcursul catorva din urmatorii ani, cam tot
asa cum numarul computerelor conectate la internet s-a dublat in fiecare an din 1985 incoace.
Intr-o astfel de situatie, costurile ar scadea precipitat, conferind electricitatii obtinute pe baza
vantului un avantaj asupra combustibililor fosili mai mare decat a fost vreodata (Brown, L., R.
2006. Planul B 2.0 – Salvarea unei planete sub presiune si a unei civilizatii in impas. Editura
Tehnica, Bucuresti, p. 199-203).
O problema ar fi ca electricitatea produsa variaza considerabil in functie de anotimpuri, de

viteza vantului si de puterea furnizata de acesta (***. 2008. Les autres energies. Science et Vie,
Hors Serie, no. 243, juin 2008, Paris, p. 42-43).
Centralele eoliene sunt uneori criticate pentru diverse motive, cum ar fi zgomotul produs,
impactul peisager sau impactul asupra pasarilor. Exista o solutie, amplasarea acestor turbine
eoliene pe mare, dar acest lucru dubleaza investitia (***. 2008. Des renouvelables pas si
―vertes‖. Science et Vie, no. 1086, mars 2008, Paris, p. 68).
Este evident ca o astfel de sursa de energie va deveni una din temele importante de cercetare
pentru o gama larga de specialisti din diverse domenii. Totul pentru cat mai multa energie
curata si durabila!
8
Judetul Tulcea
Fig. nr. 1 - Turbină eoliană în Dobrogea
Obţinerea energiei eoliene începe să devină o preocupare constantă a statelor Uniunii

Europene. În prezent asistăm la o dezvoltare accelerată a parcurilor de centrale eoliene, mai
ales în statele din nordul si vestul Europei.
Exemplificăm acest lucru prin câteva date care ne dau puterea centralelor eoliene instalate în
câteva ţări din Europa, la sfîrşitul anului 2007.
Puterea (în MW) a centralelor eoliene din câteva ţări din Uniunea Europeană (2007)
Nr. Crt. Ţara Puterea (MW)
1 Europa 56 535
2 Germania 22 247
3 Spania 15 145
4 Danemarca 3 125
5 Franţa 2 454
6 Italia 2 726
7 Anglia 2 389
8 Olanda 1 746
9 Bulgaria 70
10 Ungaria 65
11 Croaţia 17
12 România 8
13 Slovacia 5
Constatăm că Germania deţine 39,36% din energia eoliană produsă în Europa, Spania 26,79
%, Danemarca 5,53%, Italia 4,82%, Franţa 4,34% şi Anglia 4,23%.
9
Judetul Tulcea
Cehia, Finlanda, Bulgaria, Ungaria, Estonia, Lituania, România şi Slovacia deţin împreună doar
0,5% din energia eoliană produsă în Europa.
Cu toate acestea, şi în România se poate vorbi de o creştere a acestui tip de energie: la

sfârşitul anului 2006 exista o putere de 3 MW iar la sfârşitul anului 2007 aceasta ajunsese la 8
MW.
Punerea în funcţiune a parcului eolian Murighiol va permite valorificarea potenţialului eolian al

zonei, cu consecinţe benefice asupra factorilor de mediu, prin înlocuirea energiei electrice
produse în instalaţiile termoenergetice. Măsurătorile efectuate pe amplasament au identificat
existenţa unui potenţial eolian valorificabil în zonă. Studiile de specialitate şi analizele efectuate
în ultimii ani au identificat un potenţial eolian în România de circa 8000 GWh/an.
10
Judetul Tulcea
Fig. nr. 2 – Harta potentialului eolian al Romaniei
Importanţa realizării unor parcuri eoliene este subliniată şi în Strategia naţională privind
valorificarea surselor regenerabile de energie (aprobată prin H.G. 1535/2003). Directiva
2001/77/EC, din 27 septembrie 2001, privind "Promovarea energiei electrice produsă din surse
regenerabile pe piaţa unică de energie" (implementată prin H.G. 433/2003) fixează ţintele
privind energia electrica obtinuta din surse regenerabile.
Principalele direcţii de acţiune înscrise în "Directiva 2001/77/EC" constau în:
 creşterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie în producţia de energie

electrică şi termică;
 stabilirea unei cote-ţintă privind consumul de energie electrică produsă din surse
regenerabile de energie, în mod diferenţiat de la o ţară la alta (30% pentru România);
 adoptarea de proceduri adecvate pentru finanţarea investiţiilor în sectorul surselor
regenerabile de energie;
 simplificarea procedurilor administrative de implementare a proiectelor de valorificare a
surselor regenerabile de energie;
 accesul garantat şi prioritar la reţelele de transport şi distribuţie de energie;
 garantarea originii energiei produse pe baza de surse regenerabile de energie.
Obiectivul proiectului
Obiectiv general al proiectului il reprezinta producţia de energie electrică în centrale eoliene prin
utilizarea potenţialului energetic al vântului disponibil în România, obiectivul specific fiind
realizarea unei centrale eoliene amplasată în zona localităţii Murighiol, judeţul Tulcea.
Scopul şi obiectul studiului

Studiul a fost întocmit pentru derularea procedurii de evaluare adecvată necesară construirii
unui parc eolian in extravilanul localitatii Murighiol, judetul Tulcea.
Datele tehnice pentru elaborarea studiului au fost furnizate de S.C. Artec S.R.L. prin Memoriul
de Prezentare, pecum si date din teren prelucrate de specialiştii elaboratorului.
Conform prevederilor OM nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării
impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private, a OM nr. 19/2010 pentru
aprobarea ghidului metodologic privind evaluarea adecvata a efectelor potentiale ale planurilor
sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar si în urma analizei studiilor
11
Judetul Tulcea
înaintate de beneficiar, Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea, a solicitat beneficiarului

evaluarea adecvata a proiectului. Baza emiterii acestei decizii a constituit-o faptul ca proiectul
propus se afla in imediata vecinatate a Rezervatiei Biosfera Delta Dunarii, ROSPA 0031 Delta
Dunarii si Complexul Razim-Sinoe si ROSCI 0065 Delta Dunarii, parte integranta din reteaua
ecologica Natura 2000
Obiectivele studiului sunt:

- Evaluarea stării actuale a mediului în perimetrul propus pentru derularea proiectului;
- Evaluarea impactului pe care activităţile derulate prin proiectul propus le-ar exercita asupra
mediului (habitate, specii de flora şi faună de interes comunitar, integritatea siturilorNatura 2000
în apropierea carora este situat amplasamentul proiectului);
- Stabilirea modului de încadrare în reglementările legale în vigoare privind protecţia mediului;
- Identificarea de măsuri care să conducă la diminuarea sau anularea potenţialului impact
exercitat de activităţile prevăzute în proiect asupra mediului şi biodiversităţii, în special asupra
speciilor de interes conservativ.
- Evaluarea adecvată a activitatilor şi a impactului potenţial, precum şi a măsurilor de reducere
a acestuia se vor realiza atât pentru faza de implementare a proiectului cat si pentru perioada
de exploatare.
1.2. Surse de informare
Studiul de evaluare adecvată a fost întocmit atat pe baza observaţiilor directe din teren, cât şi
pe baza unei documentaţii bibliografice constând în:
- Formularele standard Natura 2000 pentru ariile protejate de importanta comunitara ROSPA
0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe si ROSCI 0065 Delta Dunarii
- Memoriu de prezentare pentru PUZ, pentru obiectivul ―Parc eolian‖, elaborat de Artec S.R.L.
Tulcea
- Studii de specialitate publicate pe site–urile agenţiilor de protecţie a mediului;

- Site -ul Ministerului Mediului (www.mmediu.ro)
- Literatura de specialitate;
- Planuri si harti
12
Judetul Tulcea
1.3. Elaboratorul studiului

S.C. Biosys Group S.R.L., cu sediul in strada Crinului nr. 33B, Constanta, tel. 0756. 64
55 60, E-mail: gabibiosys@yahoo.com, administrator Gabriel Banica.
2. INFORMAŢII PRIVIND PROIECTUL PROPUS
2.1. Informaţii generale
2.1.1 Denumirea proiectului
“Parc eolian Murighiol”, extravilan, comuna Murighiol, judetul Tulcea.
2.1.2. Beneficiarul proiectului
S.C. EOL POWER COMPANY S.R.L. , J36/89/14.02.2007, cu sediul in comuna Murighiol,

judetul Tulcea.
2.1.3. Descrierea şi obiectivele proiectului propus
2.1.3.1. Descrierea proiectului propus
S.C. Eol Power Company S.R.L. îşi propune să dezvolte un proiect în comuna MURIGHIOL -
judeţul Tulcea, constând în construirea şi exploatarea unui Parc Eolian. Procesul tehnologic
care se va desfăşura pe amplasamentul parcului va fi producerea energiei electrice prin
valorificarea forţei vântului (potenţialul eolian).
13
Judetul Tulcea
Proiectul constă în realizarea unui parc eolian în zona Dealul Murighiol, comuna Murighiol,
judeţul Tulcea. În acest scop pe o suprafaţă de 527.183 m² vor fi montate un număr de 5
turbine eoliene cu o putere electrică unitară de 2 MW per turbină.
Structura parcului eolian
În esenţă structura centralei eoliene cuprinde:

- Turbine eoliene
- Trafo de ieşire din turbină ( de regulă livrat odată cu turbina)
- Camera de comandă (opţional)
- Punct de măsură anemometric
Fig. 3: Structura centralei eoliene – schemă generală
14
Judetul Tulcea
Structura generală a unui grup eolian
 fundaţie - asigură rezistenţa mecanică a grupului eolian;

 pilon de susţinere cu o înălţime suficient de mare pentru a evita curenţii de aer
turbionari din zona solului, care ar putea influenţa performanţele de funcţionare ale
echipamentului;
 carcasă protectoare (nacelă), amplasată în vârful pilonului care conţine
echipamente de transformare a energiei eoliene în energie electrică şi echipamente
de măsură, control şi automatizare;
 rotor compus din pale (forma şi concepţia lor este esenţială pentru a asigura forţa de
rotaţie necesară).
15
Judetul Tulcea
Fig.4 – Structura generală a unui grup eolian
Câteva dintre parţile principale ale turbinelor eoliene sunt prezentate în figura de mai jos:
Fig.5 Principalele părţi componente ale unei turbine eoliene
16
Judetul Tulcea
În principiu, cele mai importante parţi componente ale turbinelor eoliene, sunt:
– butucul rotorului;
– palele;
– nacela;
– pilonul;
– arborele principal (de turaţie redusă);
– multiplicatorul de turaţie cu roţi dinţate;
– dispozitivul de frânare;
– arborele de turaţie ridicată;
– generatorul electric;
– sistemul de răcire al generatorului electric;
– sistemul de pivotare;
– girueta;
– anemometrul;
– sistemul de control (controller).
Butucul rotorului are rolul de a permite montarea paletelor turbinei şi este montat pe arborele
principal al turbinei eoliene.
Palele reprezintă unele dintre cele mai importante componente ale turbinelor eoliene şi
împreună cu butucul alcătuiesc rotorul turbinei. Cel mai adesea, palele sunt realizate cu
aceleaşi tehnologii utilizate şi în industria aeronautică, din materiale compozite, care să asigure
simultan rezistenţă mecanică, flexibilitate, elasticitate şi greutate redusă.
Nacela are rolul de a proteja componentele turbinei eoliene, care se montează în interiorul
acesteia şi anume: arborele principal, multiplicatorul de turaţie, dispozitivul de frânare, arborele
de turaţie ridicată, generatorul electric, sistemul de răcire al generatorului electric şi sistemul de
pivotare.
Pilonul are rolul de a susţine turbina eoliană şi de a permite accesul în vederea exploatării şi
executării operaţiilor de întreţinere, respectiv reparaţii. În interiorul pilonilor sunt montate atât
reţeaua de distribuţie a energiei electrice produse de turbina eoliană, cât şi scările de acces
spre nacelă.
Arborele principal al turbinelor eoliene are turaţie redusă şi transmite mişcarea de rotaţie, de
la butucul turbinei la multiplicatorul de turaţie cu roţi dinţate. În funcţie de tipul turbinei eoliene,
turaţia arborelui principal poate să varieze între 20 - 400 rot/min.
17
Judetul Tulcea
Multiplicatorul de turaţie cu roţi dinţate are rolul de a mări turaţia de la valoarea redusă a
arborelui principal, la valoarea ridicată de care are nevoie generatorul de curent electric.
Dispozitivul de frânare este un dispozitiv de siguranţă şi se montează pe arborele de turaţie

ridicată, între multiplicatorul de turaţie şi generatorul electric. Viteza de rotaţie a turbinei este
menţinută constantă prin reglarea unghiului de înclinare a paletelor în funcţie de viteza vântului
şi nu prin frânarea arborelui secundar al turbinei. Dispozitivul de frânare (cel mai adesea
hidraulic, iar uneori mecanic) este utilizat numai în cazul în care mecanismul de reglare a
unghiului de înclinare a palelor nu funcţionează corect, sau pentru frânarea completă a turbinei
în cazul în care se efectuează operaţii de întreţinere sau reparaţii.
Arborele de turaţie ridicată denumit şi arbore secundar sau cuplaj, are rolul de a transmite
mişcarea de la multiplicatorul de turaţie la generatorul electric. Turaţia acestui arbore, ca şi cea
a generatorului electric, are valori între 1200 -1800 rot/min.
Generatorul electric are rolul de a converti energia mecanică a arborelui de turaţie ridicată al
turbinei eoliene, în energie electrică. Spirele rotorului se rotesc în câmpul magnetic generat de
stator şi astfel, în spire se induce curent electric. Există atât generatoare electrice care
furnizează curent continuu (de regulă pentru aplicaţii casnice şi turbine de dimensiuni reduse),
cât şi generatoare electrice cu curent alternativ într-o gamă extrem de variată de puteri.
Sistemul de răcire al generatorului electric preia excesul de căldură produs în timpul

funcţionării acestuia. Răcirea poate fi asigurată de un ventilator centrifugal, iar generatoarele de
putere mai redusă au răcirea asigurată de ventilatoare axiale. Uneori sistemul de răcire a
generatoarelor electrice este proiectat să funcţioneze cu apă de răcire, caz în care există un
circuit suplimentar pentru răcirea apei.
Sistemul de pivotare al turbinei eoliene, are rolul de a permite orientarea turbinei după direcţia
vântului. Componentele principale ale acestui sistem sunt motorul de pivotare şi elementul de
transmisie a mişcării. Ambele componente au prevăzute elemente de angrenare cu roţi dinţate.
Acest mecanism este antrenat în mişcare cu ajutorul unui sistern automatizat, la orice
schimbare a direcţiei vântului, sesizată de giruetă.
Girueta este montată pe nacelă şi are rolul de a se orienta în permanenţă după direcţia
vântului. La schimbarea direcţiei vântului girueta comandă automat intrarea în funcţiune a
sistemului de pivotare al turbinei. În cazul turbinelor de dimensiuni reduse, nacela este rotită
18
Judetul Tulcea
automat după direcţia vântului cu ajutorul giruetei, fără a fi necesară prezenţa unui sistem
suplimentar de pivotare.
Anemometrul este un dispozitiv pentru măsurarea vitezei vântului. Acest aparat este montat pe
nacelă şi comandă pomirea turbinei eoliene când viteza vântului depăşeşte 3 – 4 m/s,
respectiv oprirea turbinei eoliene când viteza vântului depăşeşte 25 m/s.
Controller-ul este calculatorul principal al unei turbine eoliene, care cel puţin în cazul turbinelor
de puteri mari, este integrat într-o reţea de calculatoare, care controlează buna funcţionare a
tuturor componentelor. De regulă controller-ul este amplasat în nacelă, iar aIte calculatoare pot
fi amplasate inclusiv la baza pilonilor.
Principalul echipament al turbinei eoliene îl reprezintă rotorul. Datorită formei aerodinamice,

rotorul, amplasat în faţa nacelei, se roteşte sub acţiunea vântului, transformând energia eoliană
(mişcarea aerului) în energie mecanică de rotaţie.
Rotorul este realizat din 3 pale de fibră de sticlă armată cu răşină şi fibre de carbon, fixate pe un
butuc metalic. Un sistem hidraulic amplasat în interiorul butucului permite modificarea automată
a unghiului de atac al palei cu până la 95º, în funcţie de condiţiile meteorologice specifice.
Palele sunt proiectate şi realizate astfel încât să asigure maximizarea randamentului de

transformare a energiei eoliene în energie mecanică şi minimizarea zgomotului şi a fenomenului
de reflexie a luminii.
Echipamentele amplasate în nacelă asigură conversia energiei mecanice transmisă de rotor în

energie electrică, asigură orientarea pe direcţia vântului şi funcţionarea turbinei în condiţii de
siguranţă.
Sistemele de automatizare permit alarmarea locală şi la distanţă a operatorilor şi dacă este

cazul, oprirea automată în condiţii de siguranţă a turbinei eoliene, pentru prevenirea distrugerii
echipamentelor.
În scopul prevenirii unor poluări accidentale ale solului circuitul hidraulic este prevăzut cu un
sistem de colectare a scăpărilor accidentale de lichid. Simultan cu detectarea scurgerilor intră în
19
Judetul Tulcea
funcţiune un sistem de protecţie, care asigură oprirea automată în condiţii de siguranţă a

turbinei eoliene.
Nacela este echipată cu două accelerometre pentru controlul oscilaţiilor transversale şi

longitudinale.
Sistemul de monitorizare este dotat cu senzori pentru: măsurarea condiţiilor climatice (direcţia,
viteza şi temperatura vântului), parametri de funcţionare a turbinei (temperaturi, nivelul şi
presiunea uleiului, nivelul apei de răcire, vibraţii), viteza rotorului şi unghiul de înclinare,
parametri de conectare la reţea (puterea activă şi reactivă, tensiunea, intensitatea şi frecvenţa
electrică).
Intervalul normal pentru realizarea inspecţiilor tehnice este de 12 luni, printre operaţiile
programate fiind şi verificarea nivelului uleiurilor pentru ungere/răcire a diferitelor subansamble.
Pentru centrala eoliană Murighiol s-a selectat modelul de turbina Gamesa G87, cu urmatoarele
caracteristici:
Parametru Valoare
Putere nominală 2 MW
Diametru rotor 87m
Viteză vânt demaraj 3,0 m/s
Viteză vânt oprire 25 m/s
Înălţime turn 78m
20
Judetul Tulcea
Inaltime maxima 121,5
Fiecare centrala eoliana este prevazuta cu un post de transformare propriu, amplasat in exteriorul
centralei , post de transformare care transforma energia electrica si o aduce la o tensiune
optima.Dimensiunea acestui post de transformare este de 2x3,0m.
Faza de constructie - Generalităţi
Faza de construncţie va include toate activităţile de la începutul lucrărilor în amplasament până la

predarea centralei eoliene în stare de funcţionare operatorilor.
Suprafata afectata de o turbina eoliana este reprezentata de :
- Caile de acces de la drumul existent cu o latime de 5 m

- Inelul bazal si trotuarul de garda cu o suprafata de 49 mp
- Transformator electric cu o suprafata de 6mp(2x3)
- In timpul construirii fundatiei ,pentru o perioada scurta de timp suprafata afectata de lucrari este
de aproximativ 300 mp,suprafata care nu necesita schimbarea destinatiei, dupa terminarea
lucrarilor de constructie-montaj urmand sa fie redata circuitului natural;
La tronsonul de capat al drumului , care va avea latimea de 5m , la baza turbinei , se vor executa
doua evazari , doua talpi dreptunghiulare , pietruite, de 12mx2m x2 bucati =48 mp , pe care se vor
depozita componnente ale centralei eoliene.Dupa incheierea lucrarilor acete evazari vor fi inlaturate
si terenul va fi redat circuitui natural.
Deci , suprafetele afectate de santier , care se vor scoate din circuitul agricol vor fi :
SUPRAFETE CONSTRUITE
-TURNUL CENTRALELEOR
2,32m x2,32m x3,14 =16,9mp.
16,9mp X 5 bucarti = 84,50mp
-POSTURILE DE TRANSFORMARE :
21
Judetul Tulcea
2m x 3mx 5 bucati =30,0mp
Total arie construita : 84,5 + 30,0 = 114,50 mp
SUPRAFETE PLATFORME
-diferenta de la platforma 32,1mp x5 mp= 180,50mp
- talpi pentru pale :48 mp x 5 centrale =240,00mp
Total arie platforme : 420,50 mp
SUPRAFETE OCUPATE DE ALEI CAROSABILE
Suprafata drumurilor :396,8245 ml x 5,0 m =1984,12 mp
SUPRATAFA SCOASA DIN CIRCUITUL AGRICOL VA FI :
420,50 mp +1984,12 mp+114,50mp = 2519,12 MP
Organizarea de santier se va realiza paralel cu tronsonul terminal al drumului de exploatare ,

capatul de linga platforma de 7 m x7m . Pe o parte a drumului de exploatare se vor monta doi
suporti metalici , acoperind o suprafata de 48 mp ( 2x 2m x12m ). Acesti suporti metalici se vor
folosi pentru depozitarea celor 3 palete ale centralei eoliene.In completarea necesarului de
platforme de lucru , este spatiul ramas liber , din platforma de 7mx7m , din care se foloseste
pentru construirea turnului centralei 16,9mp , restul , de 32,1 mp vor fi folositi pe timpul
executiei pentru depozitarea diverselor componente, mici ,ale centralei , iar dupa executie ,
pentru parcare ,sau pentru interventii pentru depanare .
Nu se vor depozita tronsoane ale turnului pe amplasament , deoarece acestea se vor deforma.
Tronsoanele de turn aduse se vor monta direct din autospeciale , care le transporta pe suporti
speciali .
În perioada de timp dintre lansarea comenzii şi transportul de la fabrică a componentelor

unităţilor eoliene, se vor construi căile de acces, fundaţiile unităţilor eoliene, staţia electrică şi
infrastructura electrică (reţeaua electrică internă a centralei eoliene).
22
Judetul Tulcea
Timpul necesar pentru asamblarea rotorului turbinei şi construirea structurii principale este de
circa 2-3 săptămâni pentru unitatea eoliană. Odată instalată turbina eoliană, sunt necesare circa
7-10 zile pe fiecare unitate eoliană pentru completarea şi executarea conexiunilor instalaţiilor şi
circuitelor, punerea în funcţiune şi testarea unităţii eoliene şi executarea conexiunilor la reţeaua
electrică şi cu sistemele SCADA ale Operatorilor de Reţea. De asemenea, se vor executa şi
programele de probe convenite cu Operatorul de Reţea (OTS şi OD) conform prevederilor din
Codurile Tehnice ale Reţelelor Electrice de Transport, respectiv de Distribuţie.
Astfel, din momentul în care toate componentele şi materialele au fost transportate în
amplasament, durata de timp necesară construirii centralei electrice eoliene este de aproximativ
2-3 luni.
Etapele de realizare a proiectului propus:
Construcţia căilor de acces
Amplasamentul are acces la DJ 229 L Murighiol - Dunavat la nord-est de amplasament. Terenul

este strabatut de drumul de exploatare De 538 ,care strabate parcela de la est la vest. Traseul de
acces se va realiza pe drumul de exploatare, cu cadastru , care se va moderniza prin pietruire , in
baza unui proiect tehnic care se va supune autorizarii.Se vor alege acele cai de acces care sa nu
depaseasca o declivitate maxima de 8˚. Astfel, la drumul judetean(DJ 229L) se racordeaza drumul
de exploatare intern ce strabate parcela de la est la vest si drumurile ce urmeaza a fi construite in
incinta parcului,drumuri care vor fi folosite in perioada de constructie si ,ulterior, pentru intretinerea
turbinelor
Se vor amenaja doua categorii de drumuri ;
a)pietruire drumuri de acces pe De ( drum de exploatare) , pe o latime de 5,0m.
b)amenajare drumuri in incita (in parcela ) , in lungime totala de 396,8245 ml si latime de 5,0m.
Proiectarea drumurilor va fi elaborată pentru a minimiza pe cât posibil urmele ce vor rămâne
după construcţia acestora şi pentru a evita riscurile de eroziune. Unde se pot folosi drumurile
existente se vor lua măsuri numai pentru minimizarea perturbării suprafeţei solului. Suprafata
ocupata de drumurile amenajate in interiorul parcului eolian va fi de 1984,12 mp.
23
Judetul Tulcea
Realizarea fundaţiei turbinelor eoliene
Fundaţia este subterana, va fi realizată din beton armat şi va avea următoarele dimensiuni: lungime
20 m, lăţime 20 m şi adâncime 2 m. Partea supraterana este reprezentata de un cilindru de beton cu
diametrul de 4,6 m. In jurul acestui inel va fi amenajat un trotuar de garda, suprafata betonata,
ajungandu-se astfel la o suprafata total afectata de constructii de 7mx7m (49 mp).
Proiectarea fundaţiilor va fi adaptată astfel încât să se potrivească condiţiilor solului şi subsolului

şi a diferitelor moduri de amplasare a turbinei. Fundaţia va fi construită de firme specializate,
conform proiectelor tehnice şi cu ajutorul echipamentelor mecanice clasice (buldozere,
excavatoare, betoniere, macarale).
Fig. 6b: Fundaţie de tip

Fig. 6a: Fundaţie de tip plăci plane
Mono-Pilon vertical
24
Judetul Tulcea
Înălţarea turnului
Componentele turnurilor vor fi aduse pe amplasament cu ajutorul unor autovehicule de transport

rutier de dimensiuni corespunzătoare, pe platforme tractate. Modulele vor fi fixate în fundaţie şi
între ele conform proiectelor de execuţie, manevrarea acestora fiind realizată cu ajutorul
automacaralelor .
Montarea nacelei
Nacela va fi adusă pe amplasament cu ajutorul unei platforme auto-tractate şi va fi ridicată pe

turn cu ajutorul unei automacarale.Greutatea totală a nacelei este de 70 t.
25
Judetul Tulcea
Fig.7: Montarea nacelei
Montarea palelor
Fiecare din cele trei pale ale turbinei are o lungime de 43,5 m şi o greutate de maxim 8 t.
Prinderea acestora în butucul rotor va fi realizată printr-o îmbinare demontabilă, manevrarea
palelor şi a subansamblelor fiind realizată cu ajutorul unei automacarale.
Infrastructura sistemului de colectare electric. Racord la reţea
Centrala eoliană va debita pe reţeaua de distribuţie a SEN existentă în zona amplasamentului

centralei, racordul urmând să se facă printr-o staţie electrică intermediară echipată cu trafo de
20/0,4 kV.
Curentul electric generat de turbinele eoliene va fi transportat şi colectat printr-o reţea de linii
electrice subterane (LES) şi linii electrice aeriene (LEA), care se termină în substaţie.
Puterea produsă de turbină este evacuată prin intermediul unui panou de întreruptoare, aflat în
interiorul turbinei la baza turnului şi este interconectat la un transformator ridicător montat la
baza turbinei. Transformatorul electruc va ocupa la sol o suprafata de 6 mp.
Transformatoarele sunt interconectate pe partea de înaltă tensiune prin cabluri aeriene sau
subterane care conectează electric toate turbinele.
Cablurile subterane sunt instalate în şanţuri săpate pe marginea drumurilor de acces din
proiect. În funcţie de studiile geologice făcute la locul amplasamentului, şanţurile săpate pentru
26
Judetul Tulcea
cablurile subterane se vor umple cu materiale locale sau cu un material de umplutură, nisip şi
pietriş, înainte de a adăuga stratul superior din materiale locale.
Fig.8: Transformator tipic folosit la baza turbinei
Figura 8 arată un transformator tipic folosit la baza fiecărei turbine. Cablurile subterane
alimentează liniile mai mari care se duc în substaţia principală aşa cum este arătat în Figura 9.
Pentru o parte din traseele scurte aeriene se foloseşte un echipament de comutaţie pentru a
face trecerea de la cablurile subterane la conductoarele aeriene. În substaţie, puterea electrică
de la întregul parc eolian este ridicată la o tensiune 20 kV şi livrată în SEN (Sistemul
Electroenergetic Naţional).
27
Judetul Tulcea
Fig. 9: Structura centralei eoliene – schemă detaliată
Sistemul SCADA
Centralele eoliene vor fi echipate cu un sistem informatic de tip SCADA, care permite
monitorizarea funcţionării şi (tele)comanda unităţilor eoliene. Prin intermediul acestui sistem
SCADA se poate determina/stabili puterea de referinţă pentru întreaga centrală eoliană (prin
setarea unei puteri de referinţă pentru fiecare unitate eoliană în parte).
Fiecare turbină este conectată la un sistem central de control şi achiziţie date (SCADA), prin
intermediul unei reţele de cablu subteran din fibră optică. Sistemul SCADA permite
monitorizarea şi controlul de la distanţă atât pentru fiecare turbină în parte cât şi a întregului
28
Judetul Tulcea
parc eolian, atât de la computerul central cât şi de la un computer aflat la distanţă, prin
intermediul unui modem.
În caz de defecte, sistemul SCADA poate trimite, de asemenea, semnale la un fax, pager, sau
la un telefon mobil pentru a alerta personalul abilitat să poată interveni în scopul remedierii
defecţiunii.
Fig. nr. 10 – Liniile de inalta tensiune ale Sistemului Energetic National
2.1.3.2. Informatii despre materiile prime, substantele sau preparatele chimice utilizate
Exceptand componentele turbinelor eoliene si infrastructura de preluare si transport a energiei

electrice pana la punctul de legatura cu SEN, materiile prime utilizate la implementarea
proiectului propus sunt reprezentate de mixturi de beton si armaturi de otel pentru fundatii,
precum si piatra concasata, atat pentru fundatii cat si pentru amenajarea cailor de acces. Pentru
realizarea fundaţiei unei singure turbine eoliene se utilizeaza, in medie, 264 mc de beton şi 20t
29
Judetul Tulcea
de oţel pentru armături, pentru cele 5 turbine propuse rezultand un necesar de 1320 mc beton si
100 t otel.
Implementarea proiectului propus nu presupune utilizarea de substante sau preparate chimice.
2.2. Localizarea geografică si administrativă a proiectului
▪ Localizarea administrativ teritorială şi geografică a proiectului

- Comuna Murighiol
- Judeţul Tulcea
- Coordonate geografice Latitudine 45˚0117,58´´ N; longitudine 29˚11´06,75´´ E.
▪ Adresa / Identificarea cadastrală a proiectului:

Conform fisei de localizare a perimetrului propus, acesta se situeaza in jud. Tulcea, extravilanul
comunei Murighiol, parcela F12 Extravilan, T71 P537
INVENTAR DE COORDONATE
PROIECTIE STEREOGRAFIC
„1970"
T71/P537; UAT. MURIGHIOL,JUD. TULCEA
S.totala=527182.79 mp.
Nr.
Nr. Crt. X Y X Y
Crt.
1 399978.846 829332.510 48 399776.746 831274.993
2 399936.820 829351.696 49 399615.583 831286.983
3 399887.348 829517.622 50 399550.587 831291.571
4 399902.604 829545.528 51 399554.431 831206.750
5 399899.974 829563.957 52 399447.649 831142.840
6 399961.604 829692.609 53 399485.554 831090.086
7 399963.494 829707.486 54 399483.151 830973.515
8 399908.683 829837.197 55 399503.476 830921.711
9 399850.096 829898.391 56 399523.817 830893.882
10 399776.373 830062.443 57 399640.993 830846.971
11 399751.764 830145.311 58 399691.733 830732.618
12 399743.019 830199.495 59 399723.821 830700.530
13 399734.690 830228.255 60 399844.891 830490.324
14 399739.271 830242.009 61 399848.920 830109.251
15 399757.178 830266.184 62 399873.882 830046.241
16 399763.424 830280.772 63 399968.083 829974.174
17 399763.008 830293.276 64 400056.931 829773.438
18 399754.263 830309.948 65 400057.473 829743.022
30
Judetul Tulcea
19 399619.213 830424.358 66 400071.970 829718.232

20 399587.175 830500.064 67 400049.895 829697.909
21 399582.502 830541.767 68 400079.287 829608.993
22 399456.097 830666.705 69 400083.683 829565.005
23 399448.563 830691.211 70 400015.106 829383.933
24 399425.333 830803.061
25 399400.736 830841.593
26 399390.691 830929.564
27 399358.044 830989.259
28 399350.510 831047.068
29 399368.577 831153.166
30 399424.663 831319.712
31 399419.951 831325.771
32 399366.091 831356.404
33 399432.081 831550.285
34 399483.619 831563.323
35 399446.350 831557.825
36 399505.304 831557.901
37 399512.267 831615.095
38 399532.837 831638.445
39 399566.914 831743.773
40 399613.382 831768.555
41 399619.578 831844.453
42 399633.518 831931.194
43 399610.280 832031.880
44 399554.110 832142.948
45 399692.343 831940.356
46 399894.422 831362.501
47 399776.411 831323.626
 Situaţia juridică a terenului, vecinătăţi:
Terenul pe care urmează a se amplasa parcul eolian este domeniu privat de interes local , fiind
obiectul contractului de asociere in participatiune nr. 1575/2007 intre Consiliul Local Murighiol si
S.C. Eol Power Company S.R.L. , avand suprafata totala de 527.183,0 mp.
Zona de amplasament are urmatorii vecini:

la nord – arabil A 535,A 536 D.J.229 L ;
la vest - A 539 ;
la est - Ps 537/2 ;
la sud – A 539.
▪ Localizarea proiectului propus faţă de arii protejate:

Proiectul propus se află la cca. 750 m de Rezervatia Biosferei Delta Dunarii si ROSCI00065
31
Judetul Tulcea
Delta Dunarii, la 1,6 Km de Zona cu regim de protectie integrala Saraturi - Murighiol si pe limita
ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim – Sinoe.
▪ Distanta fata de frontiera de stat a României:

Proiectul nu intra sub incidenta Conventiei privind evaluarea impactului asupra mediului in
context transfrontiera, adoptata la Espoo la 25 februarie 1991, ratificata prin Legea nr. 22/2001.
2.3. Modificarile fizice ale mediului natural ce vor avea loc pe durata implementării
proiectului
Proiectul propus determină modificări fizice ale mediului natural in primul rand prin aparitia in
peisaj a 5 turbine cu o inaltime de78 m si diametrul rotor de 87m, la o lungime a palei de 43.5
m. Modificarile mai sunt determinate si de drumurile de acces ce vor fi realizate. Suprafata
totala construita – 2.519,12 mp
2.4. Resursele naturale necesare implementarii proiectului
Procesul de implementare si exploatare a proiectului propus nu necesita folosirea apei sau a

gazelor naturale. Energia electrica necesara pentru pornirea generatoarelor este asigurata prin
LES de medie tensiune din SEN.
Resursele naturale utilizate la implementarea proiectului sunt reprezentate de nisip,piatra,
balast – materiale necesare la executia drumurilor de acces si a fundatiilor instalatiilor de
producere a energiei electrice. Exploatarea proiectului nu presupune folosirea resurselor
naturale. Singura resursa naturala regenerabila valorificata este energia eoliana, in urma
studiilor efectuate zona demonstrand un potential ridicat pentru acest tip de investitie.
Masuratorile au inregistrat o intensitate medie a vintului de 7.2m/sec (aproximativ 2500 h
incarcare completa pe unitate de productie ).
Locaţia prezentată conţine toate elementele cheie necesare dezvoltării cu succes a unui astfel
de proiect, fiind situată într-o zonă favorabilă aplicaţiilor eoliene de putere: o excelentă
stabilitate a resurselor vântului, acces la liniile de transport de înaltă tensiune, posibilitatea
amenajării unor căi de acces şi a unor platforme de lucru, o bună susţinere din partea
comunităţii locale.
32
Judetul Tulcea
Alegerea amplasamentului pentru parcul eolian s-a făcut în corelaţie cu Harta eoliană a
României. În faza iniţială, pentru evaluarea potenţialului eolian în zona amplasamentului s-au
utilizat datele istorice de la staţia meteo Tulcea. Procedura aplicată a fost următoarea:
a) Metodologie de lucru: software WAsP care efectuează calculul specific evaluărilor de

resurse de vânt;
b) Staţiile meteo din zonă - poziţie staţie meteo, măsurători specifice vânt (viteză / direcţii)
măsurate la 10 m de la sol.
c) Date de amplasament parc eolian:
 date de intrare: poziţie, hărţi orografie şi rugozitate teren, obstacole;
 date de ieşire: parametrii vântului (viteză, direcţie, k şi A) la 10 m şi viteza
medie a vântului la înălţimea axului rotoric al turbinei eoliene.
Campaniile de măsurători de vânt în amplasament sunt absolut necesare conform procedurilor
în vigoare.
Caracteristici generale ale stâlpului de măsură potenţial eolian
Orientare Lungime
Descriere Tip
suport senzor suport senzor
Anemometru 60 m NRG #40C 90° 80 cm

SENZORI DE MĂSURĂ
NRG
Giruetă 60 m 0° 80 cm
#200P
Senzor de temperatură NRG #110S
Data Logger Model # 3090
iPack GSM
Intervalul de stocare a datelor 10 minute
33
Judetul Tulcea
În figura de mai jos este ilustrată schema tehnică de instalare a componentelor utilizate, de
staţia mobila de măsură potenţial eolian .
Figura 11: Schema tehnică
2.5. Resurse naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariilor naturale protejate de interes
comunitar pentru a fi utilizate la implementarea proiectului
Pentru implementarea proiectului nu vor fi exploatate resurse naturale din nicio arie protejata.
2.6. Emisii si deseuri generate de proiect si modalitatea de eliminare a acestora
2.6.1. Emisii de poluanti in atmosfera
34
Judetul Tulcea
Odata cu implementarea proiectului propus pot aparea urmatoarele surse de poluare

atmosferica:
- surse mobile reprezentate de mijloace de transport echipate cu motoare cu ardere interna;
- emisii necontrolate si accidentale de substante volatile de la un eventual depozit de
combustibili si lubrifianti, amenajat in organizarea de santier;
Poluarea aerului atmosferic se estimează ca ar putea intervenii în special în faza de construcţie
a investiţiei prin mijloacele de transport şi utilajele de construcţii care utilizează motoare cu
ardere internă. Această poluare este cea provenită din sursele mobile. Utilizarea mijloacelor de
transport şi a utilajelor de construcţie pe şantierul unde se realizează investiţia este în funcţie de
numărul de turbine care sunt montate simultan. Tehnic şi economic ar fi abordarea a maxim
cinci poziţii de montaj simultan. Această abordare nu ar crea o poluare semnificativă din partea
surselor mobile de poluare, estimat fiind că mijloacele de transport şi utilajele de construcţii
aflate în zona nu ar consuma mai mult de 100 de litri de combustibil pe oră. Poluarea dată de
sursele mobile se simte cu atât mai puţin şi prin faptul că desfăşurarea activităţii de construcţii -
montaj se face doar pe perioade scurte de timp. Totusi, ca masura de prevenire se impune
folosirea de utilaje noi, cu motoare in buna stare de functionare si dotate cu sisteme cat mai
performante de filtrare a gazelor de esapament (Euro V ).
În cea ce priveşte poluarea din sursele necontrolate se apreciază că la nivelul a 5-6 utilaje cât
pot lucra în zonă nu este necesara o gospodărie de combustibil şi ca urmare dispare sursa de
emisii volatile a compuşilor organici.
Praful generat de utilajele in miscare pe drumurile tehnologice poate fi considerat sursa de
poluare insa avand in vedere numarul redus de utilaje si timpul scurt de montaj, putem afirma
ca emisiile de praf sunt sporadice, au intensitate redusa, se manifesta local si fara impact
semnificativ asupra factorilor de mediu. Ca masura de prevenire se impune stropirea repetata
cu un autostropitor a drumurilor tehnologice.
Din procesului tehnologic de producerea energiei electrice din potenţial eolian nu rezultă
substanţe care să polueze aerul atmosferic.
35
Judetul Tulcea
2.6.2. Zgomot si vibratii
Implementarea proiectului propus presupune lucrări de construcţii montaj, producătoare de

zgomote şi vibraţii. Măsurătorile de zgomot se realizează de regula ţinând cont de trei niveluri
de observare:
- zgomot la sursa ;
- zgomot în câmp apropiat ;
- zgomot în câmp îndepărtat.
Zgomotul în câmp îndepărtat depinde de o serie de factori externi cum ar fi : condiţiile
meteorologice, efectul de sol, absorbtia în aer, topografia terenului, vegetaţia etc.
Limitele admisibile ale nivelurilor de zgomot în mediul înconjurător sunt stabilite în funcţie de
caracteristicile activităţilor în aer liber sau din clădirile din zonele funcţionale respective,
considerate ca protejate sau ca sursă de zgomot.
Conform Normativului privind protectia la zgomot, elaborat de Directia Generala Tehnica in
Constructii, limitele admisibile ale nivelului de zgomot la limita zonelor funcţionale, considerate
ca surse de zgomot faţă de zonele alăturate sunt:
Nr. Zona funcţională considerată Limita admisibilă a nivelului de
Crt. zgomot echivalent dB (A)
1 Parcuri 50
2 Pieţe, spaţii comerciale, restaurante în aer liber 65
3 Incinte de şcoli, creşe, grădiniţe, spaţii de joacă pentru 75

copii
4 Incinte industriale 65
5 Stadioane, cinematografe în aer liber 90*)
6 Parcaje auto 90*)
7 Parcaje auto cu staţii service subterane 90
8 Zone feroviare**) 70
Observaţii:
*) Timpul care se ia în consideraţie la determinarea nivelului de zgomot echivalent este cel real
36
Judetul Tulcea
corespunzător duratelor de serviciu

**) Limita zonei feroviare se consideră la o distanţă de 25 m de axa liniei ferate celei mai
apropiate de punctul de măsurare
Limite admisibile ale nivelului de zgomot în apropierea clădirilor protejate

Nr. Clădire protejată Limita admisibilă a nivelului de
1 Locuinţe, hoteluri, cămine, case de oaspeţi 55
2 Spitale, policlinici, dispensare 45
3 Şcoli 55
4 Grădiniţe de copii, creşe 50
5 Clădiri de birouri 65
In general, utilajele folosite in mod frecvent intr-un santier au urmatoarele puteri acustice
asociate, masurate in imediata apropiere:
Nr. crt. Puterea acustica asociata (Lw)

Utilajul
1 Buldozere 110
2 Vole 112
3 Excavatoare 117
4 Compactoare 105
5 Finisoare 115
6 Basculante 107
Generarea de vibraţii este favorizată de calitatea căilor de acces din zonă, in special cand intra
in calcul utilaje de mare tonaj.
37
Judetul Tulcea
Pe baza datelor privind puterile acustice asociate utilajelor se estimează că în şantier vor exista
nivele de zgomot de până la 100dB (A ) pentru intervale scurte de timp.
Având în vedere prevederile legislaţiei naţionale în domeniu şi ţinând seama de distanţa, efectul
solului, intervale de lucru mai mici decât perioada de referinţă ( o zi ) se apreciază că zgomotul
din perioada construcţiei devine nesemnificativ la distanţe între 500 şi 1000 m, în funcţie de tipul
activităţii desfăşurate. In vederea reducerii nivelului de zgomot si vibratii se impune mentinerea
drumurilor de acces in buna stare prin intretinerea lor permanenta, folosirea de utilaje moderne,
prevazute cu sisteme performante de diminuare a zgomotului. Fiind o activitate limitata ca
durata, efectul implementarii proiectului asupra factorilor de mediu si al populatiei, din punct de
vedere al zgomotului si vibratiilor, poate fi considerat nesemnificativ.
In exploatare, turbina eoliana poate produce maxim 106 dB(A), la o viteza a vantului de 8 m/s.
Avand in vedere efectul cumulat al celor 5 turbine se poate evidentia un posibil efect negativ
asupra zonei din imediata vecinatate. Trebuie avut in vedere ca aceasta situatie poate sa apara
destul de rar si in conditii meteo deosebite, cu vant foarte puternic, situatie in care turbinele,
pentru siguranta, se opresc automat.
La o distanta de peste 500 m zgomotul emis de o turbina eoliana este sub 50 dB (A), asa cum
reiese din imaginea de mai jos:
38
Judetul Tulcea
2.6.3. Emisii în apa supraterană sau subterană
Procesul tehnologic de producere a energiei electrice din potenţial eolian nu implică utilizarea
apei. In aceste condiţii pe amplasament nu se produc ape uzate industriale. Apele uzate
menajere produse in timpul implementarii proiectului vor fi colectate in bazine ecologice
(rezervoare si toalete ecologice), vidanjate si eliminate printr-un operator autorizat. Apele care
pot apare pe amplasament sunt rezultate din precipitaţii sunt considerate conventional curate si
vor fi drenate spre culturile agricole. Energia produsă de CEE este energia electrică curată, fară
produşi poluanţi care să afecteze mediul acvatic din zonă.
2.6.4. Gestiunea deseurilor

In perioada implementarii proiectului deseurile vor fi reprezentate de urmatoarele tipuri:
- menajere sau asimilabile celor menajere ;
- metalice, rezultate din activitatile de executie a structurilor metalice de rezistenta ;
- deseuri de materiale de constructii ;
- deseuri de lemn rezultate din activitatea curentă de pe şantier ;
- cartoanele si hartia din ambalaje şi activitatile de birou din cadrul organizarii de
santier.
Aceste deseuri vor fi colectate separat si vor fi valorificate/eliminate prin operatori economici
autorizati.
In perioada de exploatare deseurile sunt generate ocazional, in cantitati mici si pot fi
reprezentate de :
- uleiuri uzate;
- decapanţi şi degresanţi de la întreţinerea echipamentelor;
- piese de schimb
- piese de schimb consumabile (filtre de aer şi ulei):
- materiale textile de curăţat;
- ambalaje;
Toate deseurile vor fi recuperate, selectate si valorificate/eliminate prin operatori autorizati.
39
Judetul Tulcea
2.7. Cerintele legate de utilizarea terenului, necesare pentru executia proiectului
Terenurile sunt situate în extravilanul localităţii Murighiol şi sunt înregistrate la categoria de

folosinţă „agricol‖ cu destinaţia actuală „pasune‖. Suprafetele afectate de proiectul propus sunt:
SUPRAFETE CONSTRUITE
-TURNUL CENTRALELEOR
2,32m x2,32m x3,14 =16,9mp.
16,9mp X 5 bucarti = 84,50mp
-POSTURILE DE TRANSFORMARE : 2m x 3mx 5 bucati =30,0mp
Total arie construita : 84,5 + 30,0 = 114,50 mp
SUPRAFETE PLATFORME
-diferenta de la platforma 32,1mp x5 mp= 180,50mp
- talpi pentru pale :48 mp x 5 centrale =240,00mp
Total arie platforme : 420,50 mp
SUPRAFETE OCUPATE DE ALEI CAROSABILE
Suprafata drumurilor :396,8245 ml x 5,0 m =1984,12 mp
SUPRATAFA SCOASA DIN CIRCUITUL AGRICOL VA FI :
420,50 mp +1984,12 mp+114,50mp = 2519,12 MP
2.8. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea proiectului propus
În vederea implementării proiectului propus nu sunt necesare servicii şi lucrări suplimentare de

dezafectare/reamplasare de conducte, linii electrice şi de telecomunicaţii, construcţii existente
etc. De asemenea pentru implementarea proiectului propus nu este necesară racordarea la
utilităţi publice (apă, canalizare şi de telecomunicaţii) sau de realizare a unor amenajări proprii.
Accesul în amplasamentul proiectului propus, în perioada de implementare, se va face pe
drumurile de exploatare realizate conform proiectului tehnic al investitiei. Atat pe perioada
implementării proiectului propus, cat si in perioada de exploatare, drumurile de acces vor trebui
40
Judetul Tulcea
aduse şi menţinute într-o stare tehnică bună, sens în care beneficiarul va efectua reparaţii şi
intreţineri pe aceste drumuri, respectiv : pietruire, nivelare, rigole de scurgere a apei, etc.
2.9. Durata constructiei, functionarii, dezafectarii proiectului si esalonarea perioadei de

implementare
Timpul necesar pentru asamblarea rotorului turbinei şi construirea structurii principale este de
circa 2-3 săptămâni pentru unitatea eoliană. Odată instalată turbina eoliană, sunt necesare circa
7-10 zile pe fiecare unitate eoliană pentru completarea şi executarea conexiunilor instalaţiilor şi
circuitelor, punerea în funcţiune şi testarea unităţii eoliene şi executarea conexiunilor la reţeaua
electrică .
Astfel, din momentul în care toate componentele şi materialele au fost transportate în

amplasament, durata de timp necesară construirii centralei electrice eoliene este de aproximativ
2-3 luni.
Perioada de constructie propriu-zisa cuprinde trei faze distincte:
- Faza de amenajare a retelei de drumuri de exploatare, platformelor de montaj,

platformelor de depozitare, organizarea de santier, etc confrom datelor de proiectare
- Faza de constructie a turbinelor, cu realizarea fundatiilor, montarea turbinei, pozarea
liniilor electrice subterane pana la statia de conexiuni si punerea in functiune a
turbinelor
- Faza de refacere a cadrului natural folosit temporar pentru constructie si de eliminare
a deseurilor de constructie ramase
Perioada de exploatare este estimata la 25 de ani, perioada cand vor avea loc lucrari de
mentenanta si de reparatii, fara a avea un impact suplimentar.
Perioada de dezafectare presupune,în functie de optiunea aleasă, dezafectarea turbinelor vechi
si restaurarea amplasamentului sau inlocuirea turbinelor cu altele noi. Aceasta activitate se
poate estima pentru aproximativ 6 luni si pentru fiecare situatie aleasa se va reface cadrul
natural afectat, fara un impact suplimentar.
2.10. Activitati care vor fi generate ca rezultat al implementarii proiectului
Implementarea planului propus genereaza urmatoarele activitati:
- Activitati de transport echipamente si materiale de constructii;

- Activitati de constructie montaj;
41
Judetul Tulcea
- Activitati de monitorizare a impactului asupra biodiversitatii/mediului in zona;

- Activitati de productie energie electrica prin utilizarea centralelor eoliene;
- Activitati de mentenanta pentru grupurile generatoare eoliene;
- Activitati de colectare si transport a deseurilor in perioada de implementare a
proiectului.
2.11. Descrierea proceselor tehnologice ale proiectului

Curentul electric generat de turbinele eoliene va fi transportat şi colectat printr-o reţea de linii
electrice subterane (LES) şi linii electrice aeriene (LEA), care se termină în substaţie.
Puterea produsă de turbină este evacuată prin intermediul unui panou de întreruptoare, aflat în
interiorul turbinei la baza turnului şi este interconectat la un transformator ridicător montat la
baza turbinei.
Transformatoarele sunt interconectate pe partea de înaltă tensiune prin cabluri aeriene sau
subterane care conectează electric toate turbinele. Cablurile subterane sunt instalate în şanţuri
săpate pe marginea drumurilor de acces din proiect. În funcţie de studiile geologice făcute la
locul amplasamentului, şanţurile săpate pentru cablurile subterane se vor umple cu materiale
locale sau cu un material de umplutură, nisip şi pietriş, înainte de a adăuga stratul superior din
materiale locale.
Pentru o parte din traseele scurte aeriene se foloseşte un echipament de comutaţie pentru a
face trecerea de la cablurile subterane la conductoarele aeriene. În substaţie, puterea electrică
de la întregul parc eolian este ridicată la o tensiune 20 kV şi livrată în SEN (Sistemul
Electroenergetic Naţional).
În locurile în care două sau mai multe cabluri subterane se întâlnesc, vor fi montate panouri de
conexiuni, ce vor fi utilizate pentru a lega liniile împreună, într-unul sau mai mulţi conductori cu
rezistenţă mai mare.
2.12. Caracteristicile proiectelor existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact
cumulativ cu proiectul propus
Efectul cumulativ poate sa apara cand mai multe campuri eoliene sunt amplasate in calea sau
de-a lungul unui coridor de migratie, sau poate sa apara ca rezultat al impactului combinat al
centralelor eoliene cu alte tipuri de activitati. Efectul cumulativ reprezinta deci efectul combinat
42
Judetul Tulcea
al tuturor investitiilor luate laolalta, insa aceasta nu presupune simpla insumare a acestor
efecte. Spre exemplu un singur camp eolian poate provoca un nivel scazut al mortalitatii
pasarilor, nivel care poate fi acceptabil datorita capacitatii de sustinere si refacere a comunitatii
afectate, insa aceasta capacitate poate fi depasita in cazul unui efect cumulat al mai multor
campuri eoliene, caz in care se observa declinul populatiei afectate. In acest caz, desi impactul
campurilor eoliene, luate individual, este neglijabil, cumularea acestora poate duce la colapsul
populatiilor afectate.
Trebuie luate in considerare pierderea habitatului, efectul de bariera, pericolul de coliziune, etc.
In zonele invecinate proiectului propus, pe o raza de 5 km, nu avem cunostinta de o alta

investitie de acest gen, sau al carei efect sa poata fi cumulat cu investitia analizata.
3. INFORMAŢII PRIVIND ARIILE NATURALE PROTEJATE DE INTERES COMUNITAR

DIN VECINATATEA PROIECTULUI
3.1. Date privind ariile naturale protejate de interes comunitar
Avand mai mult de 1 000 Km pe teritoriul Romaniei, Dunarea, impreuna cu Lunca

inundabila si Delta au reprezentat intotdeauna o parte importanta a capitalului nostru natural. In
urma activitatilor antropice desfasurate in amonte si pe teritoriul tarii noastre (aflata in proportie
de 97,8% in bazinul Dunarii), au survenit modificari atat in regimul hidrologic cat si in privinta
calitatii apei fluviului, cu influente negative asupra ecosistemelor deltaice si a celor din vestul
Marii Negre.
Lucrarile de indiguire executate in anii 60, pe o distanta de aproximativ 800 Km de-a

lungul malului romanesc in scopul obtinerii de terenuri arabile, au dus practic la disparitia luncii
inundabile. Efectele acestei actiuni, tipic sistemelor mari, au aparut mult mai tarziu si s-au
manifestat prin:
 eutrofizarea apelor din Delta Dunarii, si partial, din nord-vestul Marii Negre datorita
eliminarii efectului de filtrare a nutrientilor proveniti din practicarea agriculturii intensive
si deversarii neepurate ale oraselor riverane, posibil numai prin existenta unei lunci
inundabile;
 schimbarea spectrului specific piscicol si scaderea dramatica a populatiilor de pesti cu
valoare economica ridicata (in special a crapului) datorita disparitiei zonelor cu apa
putin adanca din lunca inundabila, propice depunerii icrelor si hranirii puietului.
43
Judetul Tulcea
O alta actiune ale carei efecte nu au fost luate in seama a constat in construirea barajelor si
formarea lacurilor de acumulare necesare obtinerii energiei electrice. Aparitia acestora a dus la
modificarea regimului inundatiilor si la scaderea cantitatii de aluviuni transportate de Dunare,
datorita decantarii apelor, avnd ca efect modificari majore in dinamica litoralului romanesc. Un
alt efect al barajelor construite il constituie intreruperea cailor de migratie pentru reproducere a
unor specii de sturioni cu mare valoare economica.
Delta Dunarii este cea mai mare zona umeda din Europa. Structura foarte diversa a
ecosistemelor naturale, in cea mai mare parte neafecata de activitatile antropice, a facut ca
Delta Dunarii impreuna cu complexul lagunar Razelm Sinoe sa fie declarata Rezervatie a
Biosferei si, de asemenea, sa fie inscrisa in Conventia de la Ramsar si pe lista Patrimoniului
Mondial Cultural si Natural.
Ca urmare a eliminarii luncii inundabile, capacitatea Deltei Dunarii de a retine nutrientii a

fost depasita incepand cu anii 80, si actual este afectata de o puternica eutrofizare, care a dus
la reducerea sau pierderea macrofitelor submerse, schimbarea spectrului specific algal, perifitic
si epifitic si la proliferarea speciilor competitive in conditii de exces de nutrienti (cyanofitele).
In afara pierderilor cauzate de eutrofizare, diversitatea biologica a Deltei a fost, si este

inca, afectata de modificarea sau de distrugerea unor habitate prin modoficarea regimului
hidrologic datorat deschiderii unor canale artificiale sau taierii meandrelor (bratul Sf. Gheorghe),
prin transformarea unor mari suprafete in zone agricole (Pardina) sau piscicole (Holbina,
Ceamurlia Popina), sau prin schimbarea calitatii apei (cum ar fi transformarea lagunei salmastre
Razelm in lac cu apa dulce) (***. 1999).
Delta Dunării se află amplasată: la 45024’30‖ latitudine nordică şi 28010’50‖ longitudine

estică la Cotul Pisicii; 4509’30‖ latitudine nordică şi 29042’45‖ longitudine estică la est de
localitatea Sulina; 44020’40‖ longitudine estică la Capul Midia; 45027’ latitudine nordică şi
29019’20‖ longitudine estică la Chilia Veche (Gâştescu şi alţii, 2006).
În Delta Dunării se disting pe de o parte formele pozitive de relief, constituite din

promontoriile platoului Bugeacului, grindurile fluviale, formaţiunile de acumulare litorală formate
prin juxtapunerea a numeroase cordoane litorale vechi (grindurile marine) şi cordoanele litorale
actuale, iar pe de altă parte formele negative de relief acoperite de apă, care alcătuiesc reţeaua
hidrografică a Deltei.
Circa 20,5% din arealul Deltei Dunării se află situat sub nivelul mediu al Mării Negre.
Restul arealului deltei cuprinde suprafeţe cu altitudini pozitive între 0 şi 1 m, în proporţie de
54,5% şi respective cu altitudini între 1 şi 2 m, pe circa 18 % din areal.
Altitudinea medie a reliefului Deltei Dunării, este de circa 0,52 m. Diferenţele teritoriale
ale spaţiului deltaic sunt reflecţia particularităţilor circulaţiei apei.
Suprafaţa Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării: 5 800 km2 din care: 3 510 km2 delta
propriu-zisă – sectorul românesc, 1 145 km2 Complexul lacustru Razim – Sinoie, 1 030 km2
44
Judetul Tulcea
apele marine până la izobata de –20 m, 13 km2 albia Dunării între Cotul Pisicii şi Isaccea (pe
teritoriul României) şi 102 km2 lunca inundabilă a Dunării între Isaccea şi Tulcea.
Relief. Delta Dunării, ca de altfel toate deltele, este o formaţiune tânără, rezultată din
raportul dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului
mării, curenţii, mareele şi valurile, pe de o parte, şi debitul de apă şi aluviuni transportat de râu
în zona de vărsare, pe de altă parte. La aceste condiţii se mai asociază configuraţia reliefului
submers, costier, marin.
Sub aspect morfologic, Delta Dunării este considerată o câmpie aluvială în formare,
caracterizată printr-o hipsometrie redusă (ecart altitudinal de cca 16 m), din care o parte sub
nivelul marii.
Diferenţierile morfologice, excluzând albiile celor trei braţe principale (Sfântu Gheorghe,
Sulina, Chilia), sunt date de:
- grindurile fluviatile, care însoţesc arterele hidrografice, cu desfăşurare mai mare, prin
juxtapunere, la vârful deltei şi cu altitudini între 1 – 3 m (ex. în subunităţile Sireasa, Rusca-
Bălteni);
- grindurile maritime, cu altitudini mai semnificative (2 – 13 m), cu orientare cvasitransversală şi

acestea fiind asociate – juxtapuse (Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol);
- depresiuni, ale căror cote altitudinale se găsesc cu 1 – 3 m sub nivelul marin, în funcţie de
poziţia lor geografică, fiind delimitate de grindurile menţionate;
- terenurile predeltaice, numite şi martori de eroziune, resturi din Câmpia Bugeacului (Câmpul
Chiliei şi nucleul grindului Stipoc), dar şi din structura de fundament mai „veche‖, dacă ne
referim şi la Complexul lacustru Razim – Sinoie (insulele Popina, Grădişte, Bisericuţa şi cel al
şisturilor verzi de sub Cetatea Histria).
Ecartul hipsometric (altitudinal) în cazul Deltei Dunării, ca unitate geografică terminală a

fluviului şi limitrofă Mării Negre, este extrem de mic şi, ca valori absolute, foarte aproape de
nivelul „0" marin, respectiv al Oceanului Planetar.
Ca valori extreme ecartul de variaţie pe verticală este de 15 m, luând în consideraţie

cota de +12,4 m de la piramida geodezică de pe grindul Letea şi cele de –3 m din ariile lacustre
din delta fluvio-marină (nu sunt luate în considerare adâncimile de pe braţele Dunării care ating
valori maxime de –39 m pe Chilia, - 34 m pe Tulcea, -26 m pe Sfântu Gheorghe, -18 m pe
Sulina şi chiar de pe lacul de meandru Belciug de -7 m).
Ecartul hipsometric este mult mai mic în Complexul lacustru Razim – Sinoie dacă nu se
iau în considerare insulele (popinele), respectiv Popina (48 m), Bisericuţa (9 m), Istria şi
Grădiştea. Astfel, între adâncimea maximă de 3 m în lacul Razim şi înălţimea de 2 m de pe
grindul Chituc amplitudinea este de 5 m.
45
Judetul Tulcea
Altitudinea medie a Deltei Dunării este de +0,52 m, rezultată din însumarea şi medierea
tuturor valorilor (pe trepte hipsometrice) din cele 27 subunităţi, generalizate la nivelul celor 3
unităţi şi apoi pe întregul spaţiu deltaic.
Altitudinea medie variază în cadrul celor trei unităţi deltaice, cea mai mare fiind în
unitatea Letea, de 0,81 m, datorită, în special grindului Letea (1,07 m) şi Câmpului Chiliei (2,55
m), dar şi subunităţii Sireasa (1,56 m), care fiind situată la vârful deltei, se află într-un stadiu mai
avansat de aluvionare.
Unitatea Dranov are altitudinea medie cea mai mică, de 0,17 m, aici suprafeţele sub 0 m
estimându-se la 35,8 %, iar cele între 0 şi 1 m la 62,1 %, această unitate având o serie de
grinduri marine, dar cu altitudine mică, dintre acestea Crasnicol fiind mai semnificativ. Între cele
două unităţi extreme se situează unitatea Caraorman cu altitudinea medie de 0,37 m la această
valoare având un rol important grindurile Caraorman şi Sărăturile.
Altitudinea medie a Complexului lacustru Razim – Sinoie este de circa 1 m având în

vedere hipsometria celor trei grinduri maritime principale – Chituc, Lupilor şi Saele – şi a altor
areale marginale, inclusive grindul Periboina ce separă, în cea mai mare parte, lacul Sinoie de
Marea Neagră. Dar dacă luăm în considerare şi acvatoriul lacurilor, aceasta este sub 0,5 m.
Pe trepte altitudinale se poate aprecia că 77 % din suprafaţa întregului golf (fost

Halmyris) se găseşte sub nivelul mării, în comparaţie cu Delta Dunării unde sunt numai 20 %.
Între 0 şi 1 m sunt 15 % şi numai 8 % peste 1 m.
Rezultă, din procentele menţionate, că această unitate geografică este mult mai puţin
supusă proceselor de colmatare datorită aportului redus de aluviuni din bazinul hidrografic
propriu şi din cel dunărean, un rol important avându-l şi rezistenţa rocilor la eroziune din Masivul
Nord-Dobrogean.
În raport cu nivelul Mării Negre, 79,5 % din suprafaţa actuală a Deltei Dunării sunt
situate deasupra nivelului 0 m şi, evident, 20,5 % sub acest reper (exclusiv suprafaţa braţelor
Dunării). Din cele 79,5 % situate peste 0 m, cea mai mare extindere o are intervalul altimetric
între 0 şi 1 m, de 54,6 %.
Tipuri morfogenetice. Ca urmare a acţiunii de colmatare fluviatilă, de acumulare şi

eroziune maritimă, teritoriul Deltei Dunării se împarte în două unităţi: delta fluvială la vest şi
delta fluvio-marină la est, delimitate de partea vestică a aliniamentului grindurilor Jibrieni –
Letea – Ceamurlia – Caraorman – Crasnicol – Perişor. Ele sunt diferenţiate genetic, dar şi
litologic: în prima predomină aluviunile fluviatile, iar în a doua nisipurile maritime. Complexul
lacustru Razim – Sinoie reprezintă o altă unitate morfogenetică grefată pe golful Halmyris.
Delta fluvio-marină este constituită din intercalarea elementelor marine, cu cele fluviatile
şi fluviomarine. Aici se găsesc grinduri nisipoase, exclusiv marine, alături de depresiuni
acoperite de depozite fluviale şi de natură organică. Areale depresionare sunt, în general,
lagunele recent barate ce se găsesc în diferite stadii de colmatare, iar grindurile fluviale sunt
46
Judetul Tulcea
aproape inexistente, cu dimensiuni reduse în lungul celor trei braţe ale Dunării. Pe grindurile
fluvio-marine mari (Letea, Caraorman, Sărăturile, Chituc), nisipurile marine au fost modelate
sub forme de dune, sub influenţa factorului eolian.
Sub aspect morfogenetic, în perimetrul RBDD se disting câteva tipuri şi subtipuri de

forme de relief (Fig.1):
1. Grinduri şi arii de divagare fluvială rezultate din acţiunea de sedimentare a aluviunilor

transportate de braţele fluviului, de gârle şi canale. Au o lăţime şi o suprafaţă redusă, excepţie
făcând grindurile fluvile de la cele două bifurcaţii (ceataluri), care au forma unor câmpii aluviale
(Sireasa şi Rusca). În general au o orientare V-S, iar înălţimea lor este în descreştere din
amonte în aval (1 – 3 m).
2. Asociaţii de grinduri fluvio-marine vechi şi actuale, rezultate în urma acţiunii combinate a

fluviului şi a mării. Acestea sunt caracteristice deltei fluvio-marine şi sunt constituite din depozite
nisipoase, cochilifere de natură litoral-marină. Ele sunt dispuse, în general, după o orientare N-
S, cu arcuiri NNV-SSV sau NNE-SSE. Cele mai întinse asociaţii de grinduri fluvio-marine sunt:
Letea, Caraorman, Sărăturile şi Chituc, urmate de Ivancea, Crasnicol, Perişor, Lupilor, Istria etc.
cu o extensiune mai redusă. Un rol de suport important în formarea şi extinderea grindurilor
Letea şi Caraorman l-au avut martorii de eroziune cu depozite loessoide acoperiţi de depozitele
deltaice (Gh. Murgoci, 1912).
47
Judetul Tulcea
48
Judetul Tulcea
Fig. 1. Tipuri şi subtipuri morfogenetice (explicatia legendei in text)
Insula Sacalin în formare, situată la sud-est de gura braţului Sfântu Gheorghe, face parte din
seria cordoanelor litorale Crasnicol-Mocirla, care se va ataşa spaţiului deltaic prin translaţia spre
vest determinată de acţiunea valurilor.
3. Grinduri lacustre vechi şi actuale constituite din depozite nisipoase lacustre litorale (grindurile
Stipoc, Zmeica, Roşca – Merhei). La consolidarea şi extinderea grindului Stipoc un rol important
l-a avut nucleul loessoid din partea centrală care este un martor de eroziune din Câmpia
Bugeacului.
4. Arii depresionare colmatate şi slab colmatate, mlăştinoase sau lacustre din delta fluvială, de
natură fluvio-lacustră/lagunară. Acestea ocupă cea mai mare suprafaţă din delta fluvială, unde
peste 60 % sunt terenuri ocupate de mlaştini, în care creşte o vegetaţie abundentă de stuf şi
cca 20 % sunt suprafeţe acoperite permanent de apă, reprezentând lacurile. În cadrul acestora
se deosebesc trei
subtipuri morfogenetice:
4.1 arii depresionare colmatate mlăştinoase (terenuri situate deasupra nivelului mării), de natură
fluvio-lacustră/lagunară;
4.2 arii depresionare slab colmatate mlăştinoase (terenuri situate sub nivelul mării), acoperite cu
plaur şi stufăriş tot de natură fluvio-lacustră/lagunară;
4.3 arii depresionare slab colmatate lacustre (lacurile Furtuna, Trei Iezere, Matiţa, Babina,
Merhei, Gorgova, Isac, Uzlina, Dranov etc.).
5. Arii depresionare colmatate şi slab colmatate, mlăştinoase sau lacustre (lacuri) de natură
lacustrălagunară/ marină din delta fluvio-marină. Depozitele deltaice de suprafaţă, specifice
ariilor depresionare dintre grindurile (cordoane litorale) marine, acoperă depozite
predominant nisipoase de origine marină. Ariile depresionare ocupă o suprafaţă relativ mai
redusă în comparaţie cu extinderea grindurilor şi cordoanelor marine, iar ponderea lacurilor de
natură lagunar-marină este mai restrânsă, excepţie făcând complexele lacustre Roşu-Puiu şi
Razim-Sinoie.Şi aici se pot deosebi următoarele subtipuri morfogenetice:
5.1 arii depresionare colmatate mlăştinoase (situate deasupra nivelului mării), de natură
lacustrălagunar/marină;
5.2 arii depresionare slab colmatate mlăştinoase (situate sub nivelul mării), acoperite cu plaur şi
vegetaţie de stuf, de natură lacustră-lagunară/marină;
5.3 arii depresionare slab colmatate lacustre (lacuri) de natură lacustră-lagunară sau
lagunarmarină (Puiu, Lumina, Roşu, Zătoane, Razim, Goloviţa, Zmeica, Sinoie, Istria, Nuntaşi
etc., Fig. 2).
49
Judetul Tulcea
6. Arii cu dune de nisip pe grindurile fluvio-marine, formate sub acţiunea vânturilor dominante
din nord şi nord-est (Letea, Sărăturile, Caraorman şi Chituc). Cota maximă a dunelor pe grindul
Letea este de +13 m, iar pe grindul Caraorman de +7 m.
7. Martori de eroziune – porţiuni ale uscatului predeltaic, sub aspect litologic, se disting două
subtipuri:
7.1 Martori din uscatul predeltaic, constituiţi din loessuri şi depozite loessoide de vârstă
cuaternară. Acestea sunt reprezentate prin câmpul continental loessoid Chilia (un fragment din
Câmpia Bugeacului) şi prin grindul Stipoc (nucleul central).
7.2 Martori de eroziune constituiţi din roci de fundament, reprezentaţi prin insulele calcaroase
Popina, Grădiştea de vârstă triasică, Bisericuţa de vârstă cretacică şi ivirile de şisturi verzi de la
Cetatea Histria de vârstă Paleozoică.
50
Judetul Tulcea
Fig. 2. Grindurile maritime din sudul Deltei Dunării
51
Judetul Tulcea
In componenta actualei retele hidrografice a Deltei Dunarii, intra urmatoarele obiecte

acvatice:
Bratele principale, Chilia, Tulcea, Sulina si Sfantu Gheorghe, impreuna cu nodurile lor de
bifurcare, prin care Dunarea intra si traverseaza Delta, varsandu-se in Marea Neagra;
Canalele magistrale din interiorul Deltei Dunarii, prin care se realizeaza accesul
permanent al apei Dunarii in Delta si navigatia prin Delta cu ambarcatiuni mici autopropulsate;
Canalele secundare si garlele, care asigura patrunderea si distributia apelor Dunarii in

Delta, in restul spatiilor dintre canalele magistrale;
Malurile naturale ale bratelor principale si ale garlelor, care prin geneza lor se prezinta
ca niste grinduri fluviale desfasurate in lungul albiilor respective, avand creasta situata
aproximativ la hidrogradul 7 al apelor Dunarii din zona Deltei;
Lacurile si lagunele naturale;
Lacurile de acumulare ale apei pentru irigatii (Complexul lacustru Razelm);
Incintele indiguite pentru diverse folosinte (agricole, piscicole si stufo-piscicole);
Gurile de varsare in mare ale bratelor principale si tarmul marii constituit din cordoane
nisipoase.
Ramificandu-se din albia unica a Dunarii pe partea stanga a nodului hidrografic Ceatalul
Izmail, bratul Chilia urmeaza un traseu de albie lung de circa 113 km pana la Marea Neagra.
La varsarea in Marea Neagra bratul Chilia formeaza o delta secundara proprie cu o suprafata
de circa 24400 ha. Cele mai importante brate din cuprinsul deltei secundare Chilia sunt
Oceacovul, pe stanga in teritoriul Ucrainei si Stambulul Vechi, pe dreapta ca brat de granita a
Romaniei cu Ucraina pana in apropiere de varsarea in mare. Ultima portiune de granita la
Dunare a Romaniei cu Ucraina, o constituie garla Musura, care se bifurca pe dreapta din bratul
Stambulul Vechi si se varsa in golful cu acelasi nume din Marea Neagra.
A doua ramificatie principala a albiei Dunarii in zona de varsare in Marea Neagra, are loc
la mila 33,84 (km 62,2), unde bratul Tulcea se bifurca in doua alte brate, Sulina pe stanga si
Sfantu Gheorghe pe dreapta, punctul respectiv de ramificatie numindu-se Ceatalul Sfantu
Gheorghe.
Ramificandu-se din albia bratului Tulcea pe partea stanga in nodul hidrografic Ceatalul
Sf. Gheorghe (mila 33,84), bratul Sulina urmeaza pe directia est un traseu de albie unica pana
la Marea Neagra, avand lungimea totala de 71,7 km.
52
Judetul Tulcea
Actualul brat difera de vechiul aflat in stare naturala pana in anul 1857. Vechiul brat avea o albie
unica cu un traseu sinuos in lungime de 83,4 km, cu latimi variind intre 120 si 250 m si cu
adancimi pe talveg de 2,5-9,0 m sub etiajul local.
Bratul Sfantu Gheorghe se ramifica din bratul Tulcea pe partea dreapta in nodul
hidrografic Ceatal Sf. Gheorghe la km 108,8, avand in cea mai mare parte de traseu o albie
unica si meandrata. In zona de varsare in mare, bratul Sf. Gheorghe formeaza o delta
secundara de mica intindere, cu doua brate secundare:
**Bratul Sf. Gheorghe pe stanga, cu o lungime de circa 3,0 km, cu latimi de 300-1000 m si cu
adancimi pe talveg de 3,5-10,5 m.
**Bratul Olinca pe dreapta cu latimea de circa 80 m si cu adancimea pe talveg de circa 2,5 m.
Pe bratul Sf. Gheorghe se efectueaza navigatia fluviala cu pescaje de pana la 3,0 m.
Zonele hidrografice dintre bratele principale ale Deltei si din afara lor sunt urmatoarele:
Zona Chilia-Sulina, cu suprafata de circa 160700 ha, fiind cea mai mare zona hidrografica de
pe intinsul Deltei Dunarii, marginita la nord de bratul Chilia, la sud de bratele Tulcea si Sulina,
iar la est de delta secundara Chilia si de golful Musura. Zona cuprinde o serie de depresiuni
hidrografice, intre care se mentioneaza; Sireasa (21900 ha), Sontea-Furtuna (17500 ha),
Pardina (30950 ha), Matita- Merhei (44950 ha), Magearu-Sulina si Popina (35900 ha), a caror
suprafete sunt ocupate partial de garle, lacuri, mlastini si Japse, precum si de numeroase
canale. Fundul acestor depresiuni hidrografice coboara pana la –2 m sub planul de referinta
Marea Neagra Sulina; zona hidrografica Sulina-Sf. Gheorghe, marginita la nord de bratul
Sulina, la sud de bratul Sf. Gheorghe si la est de Marea Neagra, Zona Sulina- Sf.Gheorghe are
o suprafata de circa 101850 ha, fiind a doua ca marime intre zonele hidrografice ale Deltei
Dunarii. Pe intinsul acestei zone hidrografice, se afla urmatoarele depresiuni hidrografice;
Rusca-Balteni-Carasuhat (10550 ha), Gorgova-Uzlina (25150 ha), Sulina (49600 ha) si Puiu-
Rosu-Rosulet (14225 ha). Fundul acestor depresiuni hidrografice coboara sub cota de –2 m in
raport de planul de referinta zero Marea Neagra Sulina. Dintre canalele si garlele situate pe
cuprinsul zonei hidrografice Sulina-Sf. Gheorghe, se mentioneaza canalul Litcov care strabate
unitatea de la vest spre est, garla Perivolovca, canalul Caraorman, canalul Vatafu, canalul
Busurca, canalul Pescarie Sulina, garla Imputita, canalul Ivancea si canalul de centura litoral,
care asigura schimbul de ape si legaturile navigabile intre diferite parti ale zonei hidrografice.
Lacurile mai importante din zona hidrografica, sunt Obretin si Gorgova (2300 ha), Uzlina-
Isacova (2150 ha), Rosu (1875 ha) si Puiu, Iacob si Lumina (2125 ha); zona hidrografica Sf.
Gheorghe-Razelm, marginita la nord de bratul Sf. Gheorghe, la vest de lacul Razelm si la sud
de Marea Neagra, are o suprafata de circa 75325 ha, fiind cea mai mica ca marime intre zonele
hidrografice ale Deltei Dunarii. Aceasta zona hidrografica mai poarta denumirea de
depresiunea Dranov.
Intreaga zona hidrografica Sf. Gheorghe-Razelm, este caracterizata in cea mai mare
parte de prezenta garlelor, canalelor, lacurilor, mlastinilor si japselor. Fundul acestei zone
53
Judetul Tulcea
hidrografice se situeaza la peste 2 m sub planul de referinta zero Marea Neagra Sulina. In zona
hidrografica se afla o serie de lacuri, dintre care cel mai important este Dranov (2500 ha).
Zona hidrografica Complexul lagunar Razelm-Sinoe, marginita la nord si la vest de

terasa continentala dobrogeana, iar la est de tarmul Marii Negre si de depresiunea hidrografica
Dranov, Complexul lagunar Razelm-Sinoe, ocupa locul unui vechi golf marin Halmyris, izolat de
mare prin cordoane litorale.
In Complexul lagunar intra in principal lagunele Razelm (39160 ha), Babadag (1960 ha),
Golovita (9160 ha fara balta Ceamurlia), Zmeica (4960 ha) si Sinoe (17580 ha), precum si o
serie de anexe lacustre laterale cum sunt Istria (560 ha), Nuntasi si Tuzla (1050 ha), etc. Fundul
cuvetelor acestor lagune coboara pana la cota de –3 m in raport de sistemul de referinta zero
Marea Neagra Sulina.
Din punct de vedere morfografic Delta Dunării se împarte în două sectoare:
- fluviatil – cel mai întins, începând de la vârful deltei până la grindurile maritime (Letea;
Caraorman şi Crasnicol);
- maritim – de la grindurile menţionate la linia ţărmului actual.
Complexele lacustre, care constituie o caracteristică pregnantă a lacurilor din Delta

Dunării au fost delimitate după elementele morfografice (grinduri, depresiuni, stadiu de evoluţie)
şi hidrografice (legătura prin canale şi pe sub plaur sau vegetaţie).
In Delta Dunării s–au conturat următoarele complexe acvatice:
Şontea – Furtuna; Matiţa – Merhei;Somova – Parcheş; Gorgova – Uzlina;Roşu – Puiu;

Dunavăţ–Dranov; Razim – Sinoe.
Prezentam succint complexele acvatice din sectorul maritim al deltei: Complexul

acvatic Roşu – Puiu (Lacurile Potcoava – Roşu; Erenciuc; Iacob; Roşu; Roşuleţ, (Fig. 3).
Complexul lacustru Roşu – Puiu este cel mai mare şi mai reprezentativ din sectorul
maritim al deltei, axat pe o vastă depresiune delimitată foarte bine în vest de grindul Caraorman
şi în sud – est de grindul Ivancea, ambele de origine maritimă. Legătura strânsă a acestui
complex se face dinspre nord, din braţul Sulina prin câteva gârle, dintre care Impuţita, Vătafu şi
Busurca sunt cele mai importante. O serie de ramificaţii ale grindului principal Ivancea, cum ar fi
grindurile Roşu, Puiu şi Lumina, separă lacurile şi impun o formă alungită şi orientată după
direcţia lor. Partea nord – vestică a complexului, unde se găseşte lacul cel mai important, Iacob,
este mai izolată şi mai colmatată.
54
Judetul Tulcea
Fig. 3. Complexul acvatic Roşu – Puiu
Numărul lacurilor din acest complex este de aproximativ 70 şi totalizează o suprafaţă de

4 375 ha. Cel mai mare lac din complex este Lacul Roşu cu suprafaţa de 1.370 ha. Fundul
depresiunilor acestor lacuri se găseşte la cotele cele mai joase faţă de nivelul mării din toată
delta (exceptând lacurile de meandru şi curs părăsit cum este Lacul Belciug cu adâncimea > 7
m).
Aceste cote sunt la –2,0 m în lacul Roşu, iar in cele din apropiere nu depăşesc – 1,5 m.
55
Judetul Tulcea
Complexul acvatic Dunavăţ–Dranov cuprinde vasta depresiune a Dranovului la care

se adauga spatiul situat intre uscatul dobrogean si bratul Sf. Gheorghe (Fig. 4).
Fig. 4. Complexul acvatic Dunavat – Dranov
Complexul acvatic Razim – Sinoe (Lacurile Goloviţa; Razim şi Sinoe) – ca tip genetic
de cuvetă se încadrează în categoria lagunelor marine Aceste tipuri de lacuri care comunică
între ele, formând un complex lacustru, sunt legate atât de braţul Sf.Gheorghe prin canalele
Lipovenilor, Dunavăţ şi Dranov, cât şi de mare prin strâmtori formate în cordoanele de nisip
(Gura Portiţei) şi câteva periboine (Fig. 5).
Principalele unităţi lacustre din acest vast complex sunt delimitate, separate, prin
grinduri interioare. Complexul lacustru însumează o suprafaţă de 86.770 ha.
Unităţile lacustre din cadrul complexului au următoarele suprafeţe:
Lacul Razim – 39.200 ha; Lacul Sinoe – 16.200 ha; Lacul Goloviţa – 7.850 ha.
56
Judetul Tulcea
Adâncimile lacurilor sunt destul de mici (maximum 3,5 m în Razim; 2,5 m în Goloviţa; 2,3
m în Sinoe) şi uniform repartizate, fără accidente morfobatimetrice, adâncimile maxime
întâlnindu–se de obicei în centrul lacului.
In lacul Razim, cu excepţia zonei aproximativ centrale, unde adâncimea este de 3 – 3,5
m, mai întâlnim astfel de valori în sectorul care face legătura cu Goloviţa, între capul Doloşman
şi insula Bisericuţa ( 3,5 m).
Valorile adâncimilor medii sunt în general ridicate faţă de cele maxime (Razim + Goloviţa
2,0 m; Sinoe 1,25 m) ceea ce indică un grad avansat de colmatare a depresiunilor lacustre.
In aceste limite morfometrice, volumul total pe complex este de 1,447 miliarde mc.
Dat fiind tipul genetic al depresiunii lacustre, întinderea mare şi poziţia geografică a
complexului lagunar, regimul hidric şi cel fizico – chimic, acesta prezintă anumite particularităţi
faţă de celelalte lacuri din sud.
Raportat la suprafaţa complexului lacustru de 867 Kmp, cea a bazinului de recepţie de 2

462 Kmp este destul de mică, având în vedere condiţiile climatice în care se găseşte (precipitaţii
cca.400 mm/an şi evaporaţia apei circa 850 mm/an).
Dacă acest complex lacustru n–ar fi avut o legătură cu Marea Neagră, prin care apele
marine pătrund în lacuri atunci când nivelul scade sau n–ar fi primit prin canale naturale apă
dulce din braţul Sf.Gheorghe, cu certitudine ar fi secat complet, devenind o câmpie lacustră
emersă.
Deoarece legătura cu Marea Neagră a fost mult mai stabilă (datorită breşelor pe care le
face apa mării în grindurile efemere, cunoscute sub numele de portiţe şi periboine), decât cea
cu braţul Sf.Gheorghe (unde aluvionarea fluviatilă a canalelor duce la limitarea aportului de apă
dulce), complexul lagunar Razim – Sinoe a avut ape salmastre, cu tendinţe de concentrare şi
salinizare în compartimentele sudice, mai izolate (Sinoe, Istria, Nuntaşi).
Datorită incertitudinii unei alimentări permanente cu apă dulce, fauna specifică acestor
ape se dezvoltă greu pe o parte din lacurile din nord (Razim; Goloviţa şi Zmeica), în schimb
fauna de apă salmastră, marină, găsea condiţii bune de dezvoltare.
In lacurile sudice (Sinoe, Istria, Nuntaşi) nici fauna marină nu se mai dezvoltă cu
uşurinţă din cauza salinităţii mai ridicate.
In timp, când complexul a fost influenţat numai de apele mării, salinitatea a fost
apropiată de a apei marine sau chiar mai ridicată în lacurile îndepărtate cu schimb lent de ape.
Alimentarea puternică cu apă dulce, ulterior (după 1960) şi limitarea pătrunderii apelor marine a
determinat o îndulcire generală în complexul Razim – Sinoe.
Tipul hidrochimic al complexului, cu excepţia celor din imediata apropiere a gurilor de

debuşare şi lacul Babadag, este bicarbonat sodic şi calcic, iar în toate celelalte compartimente
57
Judetul Tulcea
acesta este clorurat sodic, uneori cu tranziţie spre magnezian. Acest lucru dovedeşte influenţa
apelor marine şi a metamofozărilor chimice care au loc în lacuri.
Un aspect important de menţionat în complexul Razim este procesul intens de invadare

cu vegetaţie şi de colmatare a unor zone marginale, îndeosebi cele din golfurile vestice,
formându–se un brâu de vegetaţie (stuf) care separă o serie de bazine lacustre între vechea
faleză maritimă şi largul lacurilor, fiecare într–un stadiu avansat de înmlăştinare.
Limanele maritime care mărginesc îndeosebi ţărmul nordic al Razimului propriu–zis sunt
majoritatea într–un stadiu avansat de colmatare datorită, pe de o parte, lipsei unui aport de apă
din bazinul de recepţie, iar pe de altă parte închiderii zonelor de legătură cu complexul lacustru
prin acele benzi late de vegetaţie care împiedică pătrunderea apelor.
58
Judetul Tulcea
59
Judetul Tulcea
Fig. 5. Complexul acvatic Razim – Sinoe
Zona costieră. Zona costiera a Deltei Dunarii este desfasurata pe un front lung de circa
221 km la Marea Neagra, cuprins intre extremitatea nordica a grindului marin Jibrieni din
teritoriul Ucrainei si extremitatea sudica a grindului marin Chituc.
Din intregul front litoral, 75 km sunt pe teritoriul Ucrainei.
In reteaua hidrografica a zonei marine a Deltei Dunarii, intră :
a) gurile Dunarii;
b) tarmul marii;
c) fundul submers din fata litoralului Deltei.
Gurile Dunarii. Totalitatea gurilor bratelor prin care fluviul Dunarea se varsa in Marea
Neagra, formeaza diviziunea hidrografica gurile Dunarii, in care cele mai importante sunt
urmatoarele:
- La varsarea in mare a bratului Sulina, gura canalului Sulina.
Adancimile de navigatie maritima prin aceasta gura, s-au mentinut natural la inceput,
intre anii 1861-1892. Intre anii 1893-1923 adancimile de navigatie de pana la 24 picioare, s-au
intretinut cu ajutorul lucrarilor de dragaje. Incepand din anul 1924 pentru intretinerea
adancimilor de navigatie maritima la gura Sulina, pe langa dragaje s-au adaugat lucrari de
prelungirea digurilor in mare, indepartand gura de port cu circa 7,8 km pana in anul 1981, cand
au fost sistate prelungirile de diguri.
- La varsarea in mare a bratului Sf. Gheorghe, gura Sf. Gheorghe este in stare naturala,
adancimea pe bara este de circa 2,2 m.
Cordonul litoral. Frontiera naturala a Deltei Dunarii la Marea Neagra o formeaza tarmul
marii, constituit din sedimente grosiere (nisipuri) impinse si depuse la mal de valuri. Latimea si
inaltimea tarmului marii, este variabila in lungul litoralului Deltei Dunarii.
De regula creasta plajei nu depaseste inaltimea de 2,5 m deaspra nivelului mediu al

marii, iar latimea tarmului ajunge pana la 400 m.
De-a lungul tarmului Deltei Dunarii, intre gurile principalelor brate, la apele mari ale
Dunarii, se formeaza o serie de garle, prin care surplusul de apa din Delta se varsa direct in
mare.
Tinand seama de caracteristicile morfohidrologice ale coastei, se pot delimita cateva

sectoare de tarm in lungul litoralului Deltei Dunarii:
60
Judetul Tulcea
- Sectorul Jibrieni-gura canalului Sulina, cu o lungime de circa 84 km, prezinta o linie

curbata, si constituie frontiera de la mare a deltei secundare Chilia, fiind un tarm instabil, foarte
jos si in retragere datorita eroziunilor. Intre gura bratului Stambulul Vechi si gura canalului
Sulina s-a creat un cordon nisipos care tinde sa inchida in urmatorii ani golful Musura la Marea
Neagra.
- Sectorul Sulina-Sf. Gheorghe cu o lungime de circa 36 km, prezinta o slaba curbura spre
interiorul Deltei, tarmul fiind ingust si supus eroziunilor.
- Sectorul Sf. Gheorghe-Portita, lung de circa 60 km, puternic curbat spre vest cu portiuni de
eroziune si depuneri.Acopera frontiera de la mare a depresiunii hidrografice Dranov si a
lagunelor Razelm si Golovita.
La sud de gura bratului Sfantu Gheorghe s-a format in timp cordonul nisipos Sacalin
care tinde sa inchida la Marea Neagra laguna Ciotic.
- Sectorul Portita-Chituc, lung de circa 41 km, este supus eroziunii. Acopera frontiera de la
mare a lagunei Sinoe.
Fundul submers. Fundul Marii Negre in fata litoralului Deltei Dunarii, este constituit cu
precadere din sedimente nisipoase langa coasta si maluri in larg, imprastiate sub actiunea
directa a valurilor si curentilor Marii Negre. Relieful fundului este relativ uniform, cu pante dirijate
spre largul marii. In apropierea tarmului marii, intre mal si adancimea de scormonire a
sedimentelor de catre valuri, pe fundul marii alterneaza o serie de bancuri si talveguri paralele
cu linia malului.
Categorii de ape de suprafaţă. Corpurile de apă de suprafaţă prezente în R.B.D.D.

includ şi Ape stagnante (Gâştescu et al 1999), dupa cum urmeaza:
- Apele marine costiere- exceptând Golful Musura şi Meleaua Sfântul Gheorghe, apele marine
costiere corespund platformei continentale marine, în cazul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării, până la izobata de 20m (Gâştescu et al., 1996).
- Lagunele conectate la mare - în acest ecosistem sunt incluse două lacuri – Sinoe şi Zătonul
Mare (Gâştescu et al., 1996).
- Melea (golfuri parţial închise) - în această categorie intră meleaua Sfântul Gheorghe şi
golful Musura (Gâştescu et al., 1996).
Solurile. Solurile din regiunea litorală prezintă o mare diversitate morfologică şi aparţin
categoriei solurilor intrazonale. Solurile sunt reprezentate de nisipuri marine şi psamoregosoluri
(nisipuri solificate), care intră în componenţa plajelor şi a cordoanelor litorale dar şi de soluri
halomorfe (solonceacuri, soloneţuri) şi aluvionare (de mlaştină şi semimlaştină), care ocupă
suprafeţele depresionare, cu acumulări locale de săruri solubile. Nisipurile marine şi
psamoregosolurile sunt relativ larg răspândite pe grindurile maritime din delta fluvio-maritimă şi
complexul lagunar Razelm-Sinoe, dar şi pe litoralul Mării Negre.
61
Judetul Tulcea
În zona nordică a litoralului maritim, nisipurile sunt în cea mai mare parte de origine
minerală, cuarţoase-micaceae, cu un conţinut de carbonat de calciu redus (Florea et al., 1968).
Psamosolurile sunt legate de prezenţa grindurilor marine din sectorul estic al deltei. Cele
din zonele vestice şi centrale ale grindurilor Letea şi Caraorman au o alcătuire granulometrică în
care predomină nisipul mediu cu un conţinut ridicat (10-35%) de calcar organogen (măciniş de
cochilii). În sectoarele estice ale celor două grinduri menţionate, pe cordoanele litorale de la sud
de braţul Sfântu Gheorghe (zona Dranov), ca şi pe Grindul Sărăturile alcătuirea granulometrică
a acestor soluri este dominată de fracţiunea nisip fin, cu conţinut redus (5-10%) de calcar
organogen, dar cu o participare evidentă a micei albe. În cadrul acestor soluri apare o mare
varietate de subtipuri tipice, molice, sărăturate, gleizate, mlăştinoase, turboase şi submerse. În
zonele înalte ale grindurilor Letea, Caraorman şi Sărăturile cu deflaţie acidă, ca şi pe cordonul
litoral actual psamosolurile sunt frecvent asociate cu nisipuri mobile.
Limnisolurile reprezintă solurile (sedimentele) de pe fundul lacurilor din deltă, din laguna
Sacalin şi golful Musura. Sunt constituite, de regulă, din sedimente total nematurate fizic
(nămoluri) cu textură de regulă lutoasă. Prezintă o diversitate mare de subtipuri: tipice,
marnoase, sapropelice, organice (turbe sedimentare), salinizate-marine ş.a.
Clima. Specificul climatic al Dobrogei maritime, conferit de prezenţa mării şi a lacurilor

paramarine, constă în lipsa extremelor termice de-a lungul anului, o umiditate mult mai mare a
aerului în intervalul cald, comparative cu zonele continentale şi existenţa unor mişcări locale ale
maselor de aer, de tip brize. Din cauza circulaţiei predominant vestice a aerului, influenţa
moderatoare a Mării Negre se resimte numai pe o fâşie lată de 20-25 de kilometri de-a lungul
ţărmului.
Datorită valorilor ridicate ale radiaţiei solare şi a modului de deplasare a maselor de aer
de origine continentală şi maritimă, climatul litoral este mai călduros dar şi mai secetos.
În zona costieră, valorile radiaţiei solare globale sunt cele mai ridicate din ţară, de peste
2
125 kcal/cm /an (Mâciu et al., 1982).
Din punct de vedere termic, temperaturile medii anuale din zona costieră românească
0 0
oscilează între 11,2 (în nordul Dobrogei) şi 11,5 C spre sud, conform datelor din Registrul
meteorologic al staţiilor Sulina şi Mangalia. Datorită influenţei apelor marine, în evoluţia anuală
a temperaturii aerului din zona costieră se produce o întârziere a fazelor de încălzire şi răcire a
aerului. Toamna este mai cald iar primăvara mai rece decât în Dobrogea centrală, media
0
temperaturii fiind în octombrie cu 3-4,5 C mai mare decât în aprilie. Verile sunt foarte
călduroase iar iernile sunt moderate termic (Iancu, 1966).
Media anuală a precipitaţiilor din zona costieră variază între 350-400 mm/an dar sunt şi
ani în care aceste valori cresc destul de mult, fără a depăşi însă valoarea de 700 mm, nici
măcar în anii cei mai ploioşi. În anii secetoşi, precipitaţiile pot scădea şi sub valoarea de 250
mm/an.
Precipitaţiile sunt mai abundente în zona costieră sudică comparativ cu cea nordică,
aspect determinat de existenţa la nord de Capul Midia a unor mari suprafeţe acoperite cu ape,
care contribuie la descendenţa aerului în lunile de vară şi la reducerea procesului de formare a
norilor cumuliformi, din care eventual ar putea să cadă precipitaţii.
Cele mai mari cantităţi de ploaie cad în lunile aprilie şi mai, iar toamna în septembrie şi
noiembrie. Un nivel scăzut al precipitaţiilor atmosferice se înregistrează în lunile iulie şi august,
62
Judetul Tulcea
luni cu un mare număr de zile senine (29-31), dar cu o probabilitate ridicată de apariţie a ploilor
torenţiale.
În timpul iernii, stratul de zapadă se menţine foarte puţin; pe litoral se înregistrează cel
mai mic număr de zile cu strat de zapadă (24). Numărul mediu anual de zile cu ninsoare (13).
Fondul forestier. Pădurile din delta fluvio- marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi
din delta fluviatilă. Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile
braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţiile (plantaţii cu plo inegru hibrid şi sălcie),
dar şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio- marine de pe grindurile Sărăturile în suprafaţă
de 1280 ha.
Resursele subsolului. Dacă ne referim numai la teritoriul deltei propriu-zise, acestea

sunt, până în prezent, limitate la nisipurile din grindurile fluvio-marine şi la cele din cordoanele
litorale.
Nisipurile din cordoanele litorale. Cercetările geologice au evidenţiat prezenţa, în

procente modeste, a mineralelor grele în cordonul Cardon – Sfiştofca şi, cu deosebire, în grindul
Chituc unde s-a şi construit o instalaţie de selectare (lângă localitatea Vadu), care a fost şi
aceasta abandonată după 1989.
Prospecţiunile de mare adâncime (cca 3 000 m) în câteva puncte din deltă (cel mai
relevant la est de lacul Roşuleţ unde s-a săpat şi Canalul Sandei între Marea Neagră şi gârla
Roşuleţ pentru transportul utilajului greu, în prezent blocat de digul litoral Sulina – Sfântu
Gheorghe) probabil că au identificat unele resurse minerale dar care nu sunt valorificate.
Biodiversitatea. Delta Dunării inregistreaza o biodiversitate ridicată, cu un număr sporit

de specii, dintr-o mare diversitate de unităţi sistematice, începând de la plantele inferioare
(unicelulare) şi până la cele superioare (cormofite), de la animalele unicelulare (protozoare) şi
până la vertebratele cele mai evoluate (mamifere).
Până acum au fost inventariate 1 642 specii de plante şi 3 768 specii de animale, dintre
care circa 1 530 specii de insecte, 70 specii de melci, 190 specii de peşti, 16 specii de reptile, 8
specii de broaşte, 325 specii de păsări şi 34 specii de mamifere. Amintim dintre plante –
endemitele Centaurea pontica şi Centaurea jankae, orhideele (Orchis elegans, Platantera
bifolia, Anacamptis pyramidalis), liana grecească (Periploca graeca), volbura de nisip
(Convolvulus persicus), dintre insecte fluturii iris (Apatura metis, Rhiparioides metelkana,
Catocala elocata, Arctia villica, Thersamonia dispar), dintre coleoptere - nasicornul (Oryctes
nasicornis), mantodeul Empusa fasciata şi ortopterul Saga pedo. Dintre amfibieni, brotăcelul
(Hyla arborea) este deosebit de numeros aici. Păsările sunt bine reprezentate, unele protejate
(pelican comun şi pelican creţ, lebăda cucuiată, egreta mare şi egreta mică, stârcul galben,
stârcul lopătar, avozeta, piciorongul, raţa cu perucă, gâsca cu gât roşu şi multe altele).
Majoritatea sunt cuibăritoare în zonă.
Indiferent de valoarea economică sau cea estetică, fiecare specie deţine un rol ecologic
bine determinat în ecosistemele deltaice, prin poziţia ce o deţine în cadrul lanţurilor trofice.
63
Judetul Tulcea
În ecosistemele dulcicole stagnante, flora microalgală şi macrofitică ce constituie

producătorii primari, precum şi multe specii de protozoare, asigură continuitatea consumatorilor
animali pentru foarte multe specii din verigile inferioare ale lanţului trofic: viermi rotiferi, unele
specii de moluşte, entomostracei planctonici, hidracarieni, insecte şi peşti algo- şi fitofagi,
amfibieni în stadiile larvare (mormoloci), păsări ierbivore (lebede, unele specii de raţe, lişiţă,
gâşte etc.).
În nivelul doi al consumatorilor intră unele specii de entomostracei carnivori (copepode),

insecte acvatice carnivore (larvele şi adulţii unor coleoptere ditiscide, larvele libelulelor,
ploşniţele de apă), peştii zoofagi, toţi amfibienii, două specii de şerpi, păsările acvatice zoofage,
mamiferele acvatice carnivore, şi lanţul trofic acvatic poate continua până pe la treapta a cincea.
De menţionat este şi nivelul consumatorilor detritivori printre care amintim viermii

nematozi şi oligocheţi, moluşte mai ales bivalve, unele insecte în stadiul larvar (chironomidele)
şi chiar unii peşti (carasul argintiu).
Datorită creşterii, în ultimele decenii, a gradului de poluare a bazinului dunărean şi, în

special, aportul crescut de nutrienţi (azot şi fosfor), microalgele, mai ales cele din grupul
cianoficeelor (albastre), care în sezonul cald acoperă majoritatea suprafeţelor lacustre din întreg
teritoriul Deltei Dunarii, imprimând circuitului materiei vii şi moarte un sens nedorit şi anume,
diminuarea până la dispariţie a numeroaselor specii de alge din alte grupe sistematice preferate
de către consumatorii acvatici şi a unor specii şi asociaţii de plante acvatice superioare.
În consecinţă, reducerea speciilor din verigile consumatorilor precum şi deplasarea

acestora în sensul populării bazinelor eutrofe cu specii care au un spectru mai larg de
adaptabilitate (euritope), ca de exemplu peşti de talie mică şi cu valoare economică mai redusă
(babuşcă, biban, caras, obleţ), iar ceilalţi cu un grad mai mult sau mai puţin pronunţat de
stenotopie au părăsit în cea mai mare parte aceste zone (ştiucă, somn, crap etc.), unele specii
fiind, în prezent, periclitate pe întreaga suprafaţă a Deltei Dunarii (caracuda, linul, văduviţa).
În ecosistemele terestre rămase în regim natural, mult mai reduse în suprafaţă decât în
trecut, lanţurile trofice au avut mai puţin de suferit decât în cele acvatice.
Nivelul consumatorilor cuprinde numeroase specii detritofage din grupul viermilor edafici
nematozi şi oligocheţi, acarieni, insecte colembole etc., ce repun în circuit, alături de bacterii,
numeroase substanţe minerale necesare dezvoltării vegetaţiei. În etajul superior găsim speciile
fitofage, printre care cele mai numeroase sunt insectele ca: ortoptere (cosaşi şi lăcuste), stadiile
larvare (omizi) ale tuturor lepidopterelor (fluturi). Dintre coleoptere mai numeroase sunt
curculionidele (gărgăriţele), apoi croitorii (cerambicide), homoptere (cicade) etc.
De asemenea, unele specii de păsări ierbivore şi granivore se hrănesc în aceste zone

(gâşte, fazan, mai multe specii de păsări cântătoare), iar dintre mamifere toate speciile de
rozătoare (şoareci şi şobolani, iepuri), precum şi căpriorul şi mistreţul.
64
Judetul Tulcea
Foarte numeroasă este şi categoria zoofagilor, atât ca număr de specii, cât şi ca

abundenţă. Numeroase insecte consumă nevertebrate fitofage sau detritofage (carabi,
buburuze, libelule, viespi). Toate speciile de broaşte şi şopârle se hrănesc cu viermi şi insecte,
iar dintre şerpi, vipera de stepă consumă un procent ridicat de ortoptere.
Majoritatea păsărilor cântătoare sunt consumatoare de insecte, iar dintre mamifere

menţionăm pe cele de talie mică din ordinul insectivorelor (chiţcani, arici, cârtiţă) şi al
chiropterelor (lilieci).
Pe treapta superioară sunt carnivorele (consumatoare de vertebrate şi uneori

nevertebrate): mamiferele carnivore (vulpe, enot, şacal auriu, dihor, hermelină, nevăstuică),
şerpii (şarpele de casă, şarpele rău, vipera de stepă), păsările de pradă de noapte (cucuveaua,
ciuful, striga, huhurezul) şi cele de zi (şoimuleţul de seară, şoimul rândunelelor, vânturelul), fiind
specii frecvent întâlnite în teritoriul Deltei Dunarii.
Flora. Flora Deltei Dunării şi a Complexului lagunar Razim – Sinoie include 779 specii,
in majoritate taxoni cu areal larg: elemente eurasiatice – cca 30 %; continental-eurasiatice – cca
15 %; cosmopolite – cca 10 %).
Majoritatea speciilor sunt hidrofile (acvatice), higrofile (palustre), psamofile (adaptate la

zone nisipoase) şi halofile (de sărătură).
Comparând numărul de specii din diferite familii de angiosperme observate în Delta

Dunării, se constată că numărul speciilor semnalate de literatura de specialitate (total 995
specii) este mai mare decât cel al taxonilor observaţi în perioada 1991 – 1996 (total 729 specii).
Plante superioare acvatice şi palustre
În fitocenozele (comunităţi de plante) acvatice şi palustre predomină elementele floristice

eurasiatice şi circumpolare. În compoziţia asociaţiilor acvatice şi hidrofile intră aproximativ 120
specii de plante.
În cazul lacurilor suficient de adânci se găsesc mai multe tipuri de comunităţi vegetale,
grupări naturale ce au forma unor fâşii paralele cu linia ţărmului. Aceste asociaţii sunt alcătuite
din specii ce au cerinţe bine determinate faţă de habitat (tipul solului, grosimea şi consistenţa
mâlului, adâncimea apei etc.).
Dintre plantele acvatice fac parte speciile submerse (cu rădăcinile fixate în substrat,
tulpina şi frunzele subacvatice, numai floarea se ridică deasupra apei pentru polenizare): peniţa
apei (Myriophyllum spicatum), brădişul (Myriophyllum verticillatum), cosorul (Ceratophyllum
demersum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa (Potamogeton crispus), broscariţa
(Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus). Unele plante plutesc în masa apei,
neavând contact cu substratul, floarea fiind singurul organ ce se ridică deasupra apei (în timpul
fecundaţiei): otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa).
65
Judetul Tulcea
Mai aproape de ţărm trăiesc speciile cu frunzele natante. Unele au rădăcinile fixate în
mâlul de pe fundul cuvetei lacustre (nufărul alb – Nymphaea alba; nufărul galben – Nuphar
lutea; plutniţa – Nymphoides peltata; iarba broaştelor – Hydrocharis morsus-ranae; troscotul de
baltă – Polygonum amphibium; cornacii – Trapa natans), altele plutesc liber la suprafaţa apei
(diferite specii de lintiţă –Lemna minor, L. gibba, L. trisulca, Spirodella polyrhiza).
Rizacul (Stratiotes aloides) face parte din speciile cu frunzele emerse, vârful frunzelor fiind
deasupra nivelului apei, baza acestora şi tulpina fiind scufundată şi plutind în apă. Limbariţa
(Alisma plantago aquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Butomus
umbellatus) sunt, de asemenea, plante emerse ce au rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul
apelor puţin adânci.
Următoarea centură de plante, care face legătura dintre ape şi uscat, o formează
stufărişul, asociaţie vegetală caracteristică mlaştinilor cu exces permanent de apă. Stufărişul, ce
ocupă suprafeţe întinse în Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim – Sinoie, având în cadrul
mediului un rol important, reprezintă un filtru biologic eficient pentru ape şi un element de
protecţie a malurilor împotriva bătăii valurilor. Stufărişul apare în habitate cu ape puţin adânci
(până la 1 m), cu aluviuni fine pe fund, în care sunt fixaţi rizomii şi rădăcinile speciei dominante,
stuful (Phragmites australis), cu care se asociază diferite specii hidrofile ca: papura (Typha
latifolia), feriga de baltă (Thelypteris palustris), pipirigul (Scirpus lacustris), gălbinele
(Lysimachia vulgaris), răchitan (Lythrum salicaria), măcriş de baltă (Rumex hydrolapathum),
tătăneasa (Symphytum officinale) etc.
Pe suprafeţe mai reduse sunt instalate şi comunităţi formate, în special, din papură cu
frunza îngustă (de ex. Typha angustifolia), pipirig (de ex. Schoenoplectus lacustris) sau
buzdugan (de ex. Sparganium ramosi).
Plante superioare terestre
Pe grindurile din Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim – Sinoie, în depresiunile cu

sol salinizat se întâlnesc specii halofile, adaptate să reziste la conţinutul ridicat în săruri ale
substratului: brânca (Salicornia europaea), pătlagina (Plantago maritima), albăstrica (Aster
tripolium), Bassia sedoides. Pe malurile mai uscate ale depresiunilor cu sol sărăturat trăiesc
elementele mezo-higrohalofile: ghirinul (Suaeda maritima), săricica (Salsola soda), Aeluropus
littoralis etc.
Nisipurile grindurilor fluvio-maritime sunt populate (în funcţie de umiditatea,

troficitatea şi salinitatea solului) de specii psamofile, specii adaptate la viaţa pe nisip.
Pe cordoanele nisipoase litorale se poate observa o evidentă zonare a vegetaţiei.

Plaja ce se află în afara bătăii valurilor (şi care are o lăţime de circa 5 – 20 m) este populată de
exemplare răzleţe de varză de mare (Crambe maritima), ridichioară de nisip (Cakile maritima),
vitrigon (Eryngium maritimum), morcovul sălbatic (Daucus guttatus) etc. Urmează un şir de
dune (ce ocupă o porţiune lată de 10 – 50 m) paralele cu ţărmul mării.
66
Judetul Tulcea
Dintre plantele caracteristice acestor dune, principalul rol de fixator al nisipului îl joacă
perişorul (Elymus sabulosus), iar pe solurile mai bogate în humus trăieşte cârcelul (Ephedra
distachya). Pe porţiuni cu umiditate mai redusă trăiesc volbura de nisip (Convolvulus persicus),
vineţelele de nisip (Centaurea arenaria), siminocul (Helichrysum arenarium), Gypsophyla
perfoliata, Stachys maritima, Plantago coronopus. Pe nisipurile cordoanelor litorale se întâlnesc
şi tufărişuri de cătină albă (Hippophae rhamnoides), salcie târâtoare (Salix rosmarinifolia),
sălcioară (Eleagnus angustifolia), specie introdusă la început prin plantare.
Grindurile Letea şi Caraoman oferă condiţii pedo–climatice (troficitate redusă a solului,

deficit de apă etc.) ce au favorizat apariţia stepelor danubian-deltaice (tipice pentru Delta
Dunarii), caracterizate prin prezenţa unor elemente submediteraneene (specii de colilie – Stipa
lessingiana, Stipa ucrainica; sadină – Chrysopogon gryllus).
Pe dunele înalte, cu nisip nefixat şi nesolificat, trăiesc perişorul (Elymus sabulosus),

vineţele de nisip (Centaurea arenaria), troscot de nisip (Polygonum arenarium), pelinul de nisip
(Artemisia arenaria) şi, pe alocuri, cârcelul (Ephedra distachya). Pe dunele mijlocii coabitează
otrăţelul (Onosma arenarium), siminocul (Helichrysum arenarium), secara sălbatică (Secale
sylvestre), Scabiosa ucrainica.
Condiţiile de viaţă de pe dunele joase avantajează specii stepice tipice: iarba câinelui (Cynodon
dactylon), părăsita găinilor (Taraxacum serotinum), trifoiul mărunt (Medicago lupulina),
Convolvulus lineatus etc.
În perimetrul complexului lagunar Razim – Sinoie, pe martorii de eroziune (sol stâncos)

s-a instalat un tip special de asociaţie stepicolă petrofilă, rolul principal avându-l speciile tauro-
caucaziene şi mediteraneano-balcanice: cimbrişorul dobrogean (Thymus zygoides), pir crestat
(Agropyron brandzae), păiuş dobrogean (Festuca callieri), petrinjei dobrogeni (Pimpinella
lithophila), ceapa ciorii dobrogeană (Gagea callieri).
Plante endemice. Flora din Delta Dunarii cuprinde patru specii endemice şi o subspecie
endemică (Elymus pycnanthus deltaicus). Numărul mic de endemisme se explică prin mai multe
condiţii obiective, principalul fiind vârsta relative redusă (max. 5 000 ani) a ecosistemelor
deltaice.
Plante periclitate. Dintre speciile vegetale identificate un număr de 95 de taxoni sunt

consideraţi specii periclitate, din care fac parte atât plantele acvatice (otrăţel de baltă –
Utricularia vulgaris, aldrovanda – Aldrovanda vesiculosa), plante palustre (săgeata apei –
Sagittaria trifolia; Trachomitum venetum, stânjeneii de baltă – Iris variegata), orhideele de pe
grindul Letea (Anacamptis pyramidalis, Epipactis atrorubens, Neottia nidus-avis, Platanthera
bifolia etc.), de pe grindul Caraorman (Cephalantera longifolia, Dactylorhiza incarnata) sau de
pe grindurile din zona Complexului lagunar Razim – Sinoie (Orchis coriophora), graminee
(Aegilops cylindrica de pe dunele din Letea, Hordeum amritimum de pe grindul Caraorman,
Saccharum strictum de pe grindul Palade etc.), arbuşti (păliurul – Paliurus spina-christi), specii
psamofile de pe grindurile fluvio-maritime (ridichioara de nisip – Cakile maritima, varza de mare
67
Judetul Tulcea
– Crambe maritima, volbura de nisip – Convolvulus persicus, plesnitoare – Ecballium elaterium)

etc.
Factorii care limitează dezvoltarea acestor specii sunt variaţi. În cazul plantelor acvatice
eutrofizarea accentuată este cauza principală: cantitatea mare de nutrienţi transportaţi de
Dunăre nu poate fi preluată în totalitate de plantele acvatice, astfel că ele devin accesibile
algelor.
Succesiunile de creşteri explozive şi descreşteri bruşte ale numărului de alge provoacă

oscilaţii cu amplitudine mare în conţinutul de oxigen al apei, în cursul nopţilor de vară şi toamnă
timpurie concentraţia în oxigen atingând valori minime.
Paralel cu aceste dezechilibrări ale conţinutului de gaze solvite în apă, numărul mare de
alge funcţionează ca un ecran, împiedicând pătrunderea razelor solare până la plantele
superioare submerse, efectul fiind dispariţia acestora din habitatele afectate de „înfloririle‖
algale.
La plantele terestre, factorul limitativ este apa: scăderea nivelului apelor freatice a
afectat pădurile de pe grindurile fluvio-maritime (în special pădurea Caraorman).
Dintre speciile periclitate fac parte şi plantele ce au populaţii reduse pe plan european sau
mondial. Unii dintre aceşti taxoni sunt sporadici în deltă (trifoiul cu patru foi – Marsilea
quadrifolia) sau pot fi specii ce sunt frecvent întâlnite în habitatele naturale deltaice (cârcelul –
Ephedra dystachia, de pe dunele nisipoase).
Plante invasive. O parte din speciile existente în prezent pe teritoriul Deltei Dunarii a fost
introdusă de om. În majoritatea cazurilor este vorba de plante ierboase ajunse în aceste zone
involuntar. Printre speciile adventive se găsesc plante acvatice natante (Azolla caroliniana),
submerse (Elodea nutalli, Vallisneria spiralis), specii palustre (Acorus calamus) şi plante
terestre, ruderale (Datura stramonium, Bidens frondosa).
Dintre speciile adventive cu tulpina lemnoasă fac parte arbustul Amorpha fruticosa,
Eleagnus angustifolia, iar cele cu tulpină volubilă sunt reprezentate de cuscută (Cuscuta
campestris).
Unele specii au fost introduse din motive economice (pentru exploatarea masei
lemnoase) diferitele varietăţi şi hibrizi de plop; în scop medicinal (Datura stramonium, Acorus
calamus); estetic (Petunia parviflora) sau accidental (Xanthium italicum), ele devenind
subspontane.
Lista floristică a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (RBDD), bazată pe inventarele

metodice din perioada 1991 – 1996, cuprinde 33 de specii ce provin de pe alte continente.
Majoritatea acestor specii adventive sunt de origine americană (25), în special nord-americană
(17), restul speciilor provenind din Australia (Chenopodium pumilio), Asia de Sud-Vest
(Veronica persica), Africa de Sud (Solanum retroflexum) etc.
68
Judetul Tulcea
Vegetaţia. In Delta Dunarii se găsesc suprafete intinse cu stufărişuri, lacuri cu vegetaţie

acvatică, pajişti de luncă, păduri de luncă, plantaţii de plop şi salcie, păduri de tip continental pe
nisipuri, pajişti xerofile pe nisipuri si pajişti salinizate pe nisipuri şi aluviuni.
Prin îndiguirea multor suprafeţe (cca 100 000 ha), s-au produs schimbări esenţiale în
funcţia ecosistemelor din Delta Dunării, cum ar fi intensificarea proceselor de salinizare sau
colmatare cu aluviuni sub influenţa modificărilor în regimul hidrologic.
Pajiştile de luncă. Pajiştile mezofile de luncă se întâlnesc în lungul reţelei hidrografice în

zonele inundate temporar pe soluri aluviale gleizate şi soluri gleice. Asociaţiile de Agrostis
stolonifera, Agropyron repens + Rorippa austriaca se întâlnesc pe malurile relativ înalte, în timp
ce asociaţiile cu Typhoides arundinacea, Glyceria maxima + Carex sp. si Galega officinalis
acoperă zonele mai joase.
În delta fluvială pajiştile de luncă mărginesc sau se întrepătrund cu pădurile de luncă cu

păduri sud-europene de salcie, plop alb şi negru. Pe braţul Sfântu Gheorghe în aval, pajiştile
mezofile însoţesc şi pădurile cu Fraxinus angustifolia + F.pallisae şi Alnus glutinosa + Periploca
graeca.
Pajiştile mezoxerofile cu Cynodon dactylon si Chrysopogon gryllus se întâlnesc în partea

de aval a deltei, unde efectul inundaţiilor este mai redus şi climatul relativ mai secetos (350
mm/an precipitaţii faţă de cca 400 – 450 mm în amonte).
Vegetaţia litorală şi halofilă. Vegetaţia litorală de nisipuri nefixate este reprezentată

îndeosebi de Petasites spurius + Eryngium maritimum, Elymus giganteus, Argusia sibirica,
Crambe maritima, Cakile euxinia. Această vegetaţie nord-pontică de nisipuri slab salinizate se
întâlneşte în lungul litoralului şi este însoţită de vegetaţie halofilă pontică pe psamosolurile
salinizate sau pe solonceacurile marine.
Vegetaţia halofilă acoperă suprafeţe importante pe grindurile Sărăturile, Caraorman şi

Letea.
Salicornia patula şi Suaeda prostrata se întâlnesc în zonele mai puternic salinizate, iar în
ordinea descreşterii salinizarii din depresiuni spre crestele dunelor, această vegetaţie este
urmată de Juncus litoralis, J.maritimus, Plantago crassifolia, Statice gmelini şi pajişti
semihalofile cu Puccinellia distans, P.convoluta, Apera maritima, Agrostis pontica.
În partea superioară a dunelor unde procesul de solificare este incipient, se dezvoltă

vegetaţia xerofilă cu Carex colchica, Ephedra distachya, Secale silvestre, Festuca beckeri,
Elymus giganteus adesea însoţită, pe grindurile Letea şi Caraorman, de pădurile pe nisipuri ce
se dezvoltă în zonele depresionare nesalinizate.
Vegetaţia acvatică
În mod frecvent lacurile sunt mărginite cu Typha angustifolia sau Typha angustifolia,
Schoenoplectus lacustris şi vegetaţie acvatică de Trapa natans şi Nymphoides peltata în
69
Judetul Tulcea
lacurile cu sedimentare minerală, şi Nymphaea alba în lacurile cu turbă sedimentară.

Principalele asociaţii de macrofite acvatice (M. Godeanu, 1974, A. Popescu, V. Sanda, 1976)
sunt reprezentate de Charion fragilis, Potamogetion, Nymphaeion, Ceratophylletum demersi,
frecvent întâlnite în lacurile mărginite cu Scirpo-Phragmitetum.
În lacurile mai puţin adânci şi ochiurile de apă din stufărişuri se întâlnesc asociaţiile
Hydrocharitetum morsus-ranae, Nymphoidetum peltatae, Stratiotetum aloides, Trapetum
natantis, Potametum natantis. În canale şi japse se întâlnesc asociaţiile Nymphoidetum
peltatae, Trapetum natantis, Stratiotetum aloides, Potametum natantis, Myriophyllo-Potametum.
La marginea canalelor şi gârlelor se dezvoltă asociaţiile Hydrocharitetum morsus-ranae,

Nymphoidetum peltatae, Stratiotetum aloides, Lemno-Salvinetum natantis, Myriophylletum
spicati, Lemno-Utricularietum.
Vegetaţia de mlaştină
Zonele de mlaştină acoperă 143 500 ha, cea mai comună unitate de peisaj fiind
reprezentată de suprafeţele stuficole reprezentate de asociaţia Scirpo-Phragmitetum.
Stufăriile au caracteristici distincte funcţie de cele ale habitatului, astfel, stuful

monodominant cu Phragmites australis var. gigantissima (4 – 5 m înalţime), creşte îndeosebi în
delta fluvială în lungul reţelei hidrografice pe soluri gleice sau gleice turboase inundate
temporar. Adesea în delta fluvială stuful este mărginit sau amestecat cu Typha angustifolia şi
Schoenoplectus lacustris în arealele cu sedimentare minerală activă.
În procesul de eutrofizare al deltei, mari suprafeţe cu lacuri deltaice sau lagunare au fost
acoperite cu un strat de turba de 1 – 3 m sau mai gros, pe care s-a constituit formaţiunea de
plaur.
Aceasta constă dintr-o reţea de rizomi de stuf viabili (turbă fibrică) cu o grosime de 0,8 –
1,5 m, situată pe un substrat organic vechi mai intens mineralizat (turbă hemica sau saprică)
sau direct pe substratul mineral.
Plaurul poate fi fixat de substrat, flotant sau poate deveni plutitor la nivele ridicate ale
apelor de inundaţie. Vegetaţia acoperitoare sub care s-au dezvoltat, în principal, depozitele de
turbă este reprezentată de asociaţia Scirpo-Phragmitetum cu Phragmites australis gigantissima
în arealele cu circulaţie activă a apei proaspete prin sau sub plaur şi Phragmites australis var.
flavescens în zona maritimă unde influenţa apelor marine a fost mai puternică îndeosebi
înainte de închiderea Complexului lagunar Razim – Sinoie.
Tot în delta marină stuful formează asociaţii cu Carex acutiformis, C. riparia şi Typha
angustifolia, fiecare din aceste specii putând fi dominantă în funcţie de caracteristicile solului.
Salix cinerea (zălogul) însoţeşte adesea stuful pe formaţiunile de plaur, în prezent fiind în
extindere datorită reducerii activităţii de recoltare a stufului şi arderii stufăriilor, care aveau ca
efect distrugerea parţială a acesteia.
70
Judetul Tulcea
Fauna. Nevertebratele
În bazinele acvatice dulci şi ariile umede ale acestui teritoriu s-au identificat până în
prezent 418 specii de viermi rotiferi, nematozi şi oligocheţi, 90 specii de moluşte,
lamelibranhiate (scoici) şi gasteropode (melci), pulmonate şi branhiate, peste 190 crustacee,
dominând copepodele şi cladocerele, şi de asemenea, numeroase specii de acarieni (căpuşe),
aranee (păianjeni), colembole (insecte inferioare). Cel mai numeros grup este cel al insectelor
pterigote (aripate), adaptate la o multitudine de tipuri de habitate.
Până în prezent au fost identificate circa 2 500 specii. Lista speciilor de insecte
endemice (total 27 taxoni) este dominată de himenoptere (25 specii), majoritatea fiind pe Letea
(15 specii).
Populaţiile a numeroase specii de nevertebrate au suferit un proces de regres

determinat de schimbările treptate ale mediului (colmatarea progresivă a lacurilor, încălzirea
gradată a climei, acumularea de nutrienţi care duc la eutrofizare s.a.).
Astfel, cel puţin 18 specii de moluşte se caracterizează prin diferite grade de periclitare,
adică au populaţiile din ce în ce mai reduse în comparaţie cu situaţia constatată în perioadele
anterioare înfiinţării RBDD. Cea mai afectată este chiar una dintre speciile endemice (Caecum
tenue), care a fost regăsită în ultimii ani doar în zona Periteaşca. Grav afectate sunt şi speciile
care, deşi au un areal mai întins pe continentul european, în deltă au fost găsite doar în câteva
puncte, dar şi acolo numai câteva exemplare, cum ar fi Venus gallina, Donax trunculus,
Monodacna colorata, Monodacna pontica, Tellina tenuis.
Prin cercetările întreprinse a reieşit că circa 196 specii de insecte sunt periclitate. S-a
constatat că 111 specii de himenoptere, 51 specii de fluturi şi 32 specii de coleoptere au
populaţii din ce în ce mai mici. De exemplu, efemeropterul Palingenis longicauda care n-a mai
fost observat în deltă, deşi anterior specia a fost extrem de abundentă pe tot şenalul Dunării.
Lăcusta endemică Isophya dobrogensis se află de asemenea într-o situaţie critică fiing
identificata doar în insula Popina.
Dintre speciile protejate prin Convenţia europeană asupra vieţii sălbatice (Convenţia de
la Berna) doar 5 specii de fluturi au fost identificate pe teritoriul RBDD: Saga pedo, Apatura,
Lycaena dispar, Parnassius mnemosyne şi Proserpinus proserpina.
Dintre protozoare – animale unicelulare menţionăm: flagelatele, sarcodinele şi

sporozoarele.
Flagelatele formează una din principalele componente ale planctonului. Speciile cele
mai commune în apele dulci sunt englenele (Englena glacilis). Prezenţa lui Budo putrinus în
apele dulci indică poluare cu substanţe organice. Noctiluca miliaris, o specie frecvent întâlnită în
Marea Neagră, este fosforescentă şi produce fenomenul denumit „lumânarea de mare".
Sarcodinele populează aproape toate mediile de viaţă: Amoeba proteus este o specie
comună în ape dulci bogate în vegetaţie, Pelomyxa palustris preferă apele murdare, iar
71
Judetul Tulcea
foraminiferele sunt în majoritatea lor marine (cochiliile lor calcaroase se depun după moarte pe
fundul mării formând aşanumitele roci biogene).
Dintre Sporozoare amintim speciile genului Plasmodium: Plasmodium malariae. Dintre

nevertebratele pluricelulare menţionăm: spongierii, celenteratele, viermii, moluştele, racii şi
artropodele (păianjeni, miriapode, insecte).
Spongierii, organisme exclusiv acvatice, sunt frecvent întâlniţi în Delta Dunării. Cel mai
comun este buretele-de-apă-dulce (Spongilla lacustris), animal cu miros de formol, cu corpul
neted în apele curgătoare şi cu proeminenţe în cele stagnante.
Celenteratele sunt frecvent întâlnite sub forma „polipului" speciilor din genurile Hydra şi
Chlorohydra, care stau fixate pe diverse plante, rădăcini, ramuri scufundate în apă.
Caracteristice pentru pelagialul Mării Negre sunt meduzele de apă rece (Aurelia aurita),
observate mai ales iarna şi „inima mării" (Rhizostoma pulmo), specie comună în întregul bazin
mediteranean.
Moluştele. Melcii preferă, în general, apele stagnante, bogate în plante acvatice.

Majoritatea speciilor sunt erbivore, cum sunt Planorbarius corneus, Lymnaea stagnalis (cochilia
deseori acoperită de alge) etc., care pasc algele de pe frunzele plantelor acvatice sau se
hrănesc chiar cu părţile moi ale acestor plante.
Frecventă în Delta Dunării este Radix ovata, ce are de obicei cochilia acoperită cu un
strat gros de detritus. Scoicile sunt organisme exclusiv acvatice, tipic bentonice şi, fiind animale
deosebit de sensibile la calitatea apei (oxigenare, substanţe poluante dizolvate etc.), prezenţa
sau absenţa lor sunt buni indicatori ai stării sistemului studiat. În Delta Dunării sunt frecvent
întâlnite scoica de iaz (Anodonta cygnea) şi Dreissena polymorpha (specie care are originea în
Marea Sarmatică, o întindere imensă de ape puţin sărate, ce cuprindea zona de la Marea
Neagră de azi până la lacul Aral). Scoica de râu (Unio pictorum) este specie reofilă: trăieşte pe
fundul braţelor principale şi al canalelor mari, devenind din ce în ce mai sporadică pe măsură ce
ne îndepărtăm de apele curgătoare.
Crustaceele. Crustaceele inferioare. Cladocerele, ostracodele şi copepodele cuprind

specii acvatice care formează o bună parte a zooplanctonului dulcicol: unele specii filtrează apa
pentru a reţine diferite particule minuscule (bacterii, alge, protozoare), altele vânează activ
organisme acvatice. Dintre speciile filtratoare fac parte numeroase specii din grupul
cladocerelor (numiţi şi „purici de baltă") cum sunt Daphnia cucullata, Daphnia magna etc., sau
cele din grupul copepodelor (Diaptomus serbicus). Prădătorii sunt şi ei fie cladoceri (Leptodora
kindtii), fie copepozi (Cyclops furcifer, Cyclops insignis etc.).
Arahnidele. Printre păianjeni se găsesc specii de dimensiuni mari, cum ar fi Lycosa

singoriensis, care cu picioarele întinse poate avea 5 – 6 cm. Pe teritoriul rezervaţiei au fost
semnalate şi specii rare din familia păianjenilor cu cruce (de exemplu Argyope lobata, ce are
72
Judetul Tulcea
mai multe excrescenţe laterale pe marginile abdomenului alb). Câteva exemplare de „văduva
neagră" (Latrodectus mactans tredecimguttatus), au fost capturate pe insula Popina şi în zona
Letea. Des întâlnit este păianjenul Argiope bruennichi (cu abdomenul colorat în galben, cu
dungi transversale negre şi albe) care îşi ţese o plasă mare pe plantele ierboase ce cresc pe
malurile canalelor, lacurilor. Păianjenul de apă (Argyroneta aquatica) îşi construieşte sub apă o
plasă sub formă de clopot, în care acumulează aer: el respiră acest aer în timp ce pândeşte
insectele ce înoată în desişul plantelor submerse. Acest păianjen construieşte separat pentru
juvenili un alt cuib subacvatic cu aer.
Insectele
Diplopodele, specii detritivore, sunt reprezentate mai ales prin Julus terrestris şi
Polydesmus complanatus, ambele specii comune în litiera pădurilor de pe grindurile din deltă.
Din grupul chilopodelor amintim Scolopendra cingulata, lungă pe până la 18 cm, frecventă în
zonele pietroase din sudul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (insulele Popina şi Bisericuţa,
Capul Doloşman, cetatea Histria). Specia Lithobius forficatus o întâlnim frecvent în frunzarul
pădurilor, atât în delta propriu-zisă, cât şi în zonele extradeltaice.
Efemeroptere au larvele adaptate la viaţa bentonică: ele se târăsc pe fundul mâlos sau
se agaţă de plantele submerse (de ex. larvele speciei Caenis lactea) sau înoată în apele
stătătoare (de ex. Cloeon dipterum).
Larvele trichopterelor trăiesc pe fundul apelor, unde construiesc plase pentru filtrarea
apei (Hydropsyche bulgaromanorum) sau îşi construiesc din fire de nisip sau resturi de plante
adăposturi turtite, mici (Orthotrichia costalis) sau lungi, conice, ascuţite (Mystacides longicornis)
ce le apără atacul prădătorilor.
Grindurile nisipoase din deltă şi complexul lagunar oferă condiţii ideale mai multor specii
de „leul furnicilor", cum sunt Myrmecaelurus trigrammus (frecvent pe grindurile Sărături,
Caraorman şi Saele) şi Myrmeleon inconspicuus (comun pe nisipurile de la Sfântu Gheorghe,
Caraorman şi Letea).
Libelulele. În faza larvară vânează fie pe suprafaţa mâlului (Anax parthenope,

Orthethrum albistylum), fie din desişul plantelor acvatice (Coenagrion pulchellum, Ischnura
elegans). Adulţii de libelule sunt, de asemenea, organisme răpitoare, vânând din zbor diferite
insecte.
Lăcustele. Una din cele mai mici ortoptere din ţară, numită Tetrix bolivari, comună în
toată delta este adaptată la viaţa în desişul vegetaţiei higrofile. La fel de frecventă este în RBDD
şi cea mai mare lăcustă din România, Acrida ungarica, ce populează în special zone mai aride.
Cel mai des întâlnim în toată rezervaţia specia Calliptamus barbarus şi doar la Caraorman s-au
găsit câteva exemplare ale lăcuste migratoare (Locusta migratoria). Dintre rarităţile faunei
române face parte lăcusta Saga pedo, specializată în prădarea altor lăcuste ce trăiesc pe
vegetaţia de pe locurile nisipoase însorite (Caraorman, Grindul Lupilor).
73
Judetul Tulcea
Aglomerările masive de urechelniţă dobrogeană (Labidura riparia), fenomen observat la

Sfântu Gheorghe, Saele, Grindul Lupilor etc., arată că pe teritoriul RBDD această specie este
mult mai frecventă decât Forficula auricularia, o urechelniţă comună în tot restul României.
În deltă şi în regiunile învecinate întâlnim toate cele trei specii de mantodee cunoscute
din România: călugăriţa (Mantis religiosa) este cea mai comună dintre ele, călugăriţa cu coif
(Empusa fasciata) a fost observată în special în zonele cu vegetaţie ierboasă de la malul mării
(Chituc, Sfântu Gheorghe) şi călugăriţa pitică (Ameles heldreichi) mai frecventă în zona
Complexului lagunar Razim- Sinoie.
Vertebrate. Peştii
Din cele 300 specii din Europa şi 185 specii din România, iar în apele RBDD s-au
înregistrat 133. Unele specii suportă praguri limitate de salinitate a apei (stenohaline), iar altele
suportă variaţii mai mari (eurihaline).
Astfel, în apele RBDD trăiesc 44 specii, exclusiv dulcicole: ştiucă (Esox lucius), lin-
(Tinca tinca), roşioară (Scardinius erythrophthalmus), văduviţă (Leuciscus idus), mreană
(Barbus barbus) etc., dar si 58 specii exclusiv marine: şprot (Spratus spratus phalericus),
hamsie (Engraulis encrasicholus ponticus), bacaliar (Merlangius merlangus euxinus), stavrid
(Trachurus ponticus), calcan (Psetta maxima maeotica), lufar (Pomatomus saltator), rândunică
de mare (Trigla lucerna) etc. şi 31 specii eurihaline, atât în ape dulci, cât şi salmastre sau chiar
în Marea Neagră, majoritatea speciilor de guvizi – genurile Knipowitschia, Gobius, Neogobius:
morun (Huso huso), nisetru (Acipenser guldenstaedti), păstrugă (Acipenser stellatus), scrumbie
de Dunăre (Alosa pontica), somon de Marea Neagră (Salmo trutta labrax), cambulă (Platichthys
flesus luscus) etc.
Sunt şi unele specii care trăiesc în mod obişnuit în apele dulci dar prezintă un uşor grad
de eurihalinie, putând fi întâlnite în număr redus şi în Marea Neagră, nu departe de gurile
Dunării cum sunt: crap (Cyprinus carpio), avat (Aspius aspius), biban (Perca fluviatilis), şalău
(Stizostedion lucioperca), somn (Silurus glanis) etc. Mai multe specii eurihaline care trăiesc şi
se reproduc în apele dulci sau salmastre (unele bălţi litorale şi melele), dar un număr de 8 specii
ce se hrănesc şi de obicei iernează în Marea Neagră, urcă pentru reproducere în Dunăre:
morun (Huso huso), nisetru (Acipenser guldenstaedti), păstrugă (Acipenser stellatus), scrumbie
de Dunăre (Alosa pontica), rizeafcă (Alosa caspia nordmanni), gingirică (Clupeonella
cultiventris), somon de Marea Neagră (Salmo trutta labrax), iar şipul (Acipenser sturio) nu s-a
mai regăsit, fiind deci specii marine migratoare din categoria celor anadrome.
Din cele 133 specii semnalate până în prezent, 6 sunt alohtone. Astfel, carasul argintiu
(Carassius auratus gibelio) a fost adus în Europa de către acvarişti pe la începutul secolului al
XVIII-lea din China, iar în ţara noastră se semnalează pentru prima dată prin 1920. În Delta
Dunării, această specie a apărut masiv după inundaţia din 1970, iar în prezent deţine locul întâi
în pescuitul industrial.
74
Judetul Tulcea
Prin spectrul trofic larg, peştii joacă un rol important în circuitul materiei în natură şi
menţinerea echilibrului ecologic în mediul acvatic. Întâlnim specii detritofage, algofage, fitofage,
zooplanctonofage, bentofage, ihtiofage, însă cele mai multe sunt eurifage (spectru variat).
Sturionii. Referitor la sturioni, Grigore Antipa scria la 1909 în lucrarea „Fauna Ichtiologică
a României‖: „Dintre toate speciile de peşti care trăiesc în apele Mării Negre şi ale afluenţilor ei,
desigur că cele care compun familia Sturionilor sunt cele mai interesante atât din punct de
vedere ştiinţific cât şi chiar din cel economic.‖
Deşi, au fost iniţial specii de apă dulce sau de estuar, multe din speciile de sturioni, în
căutarea unei hrane mai abundente, s-au adaptat la viaţa marină, unde îşi petrec cea mai mare
parte a ciclului
vieţii. Dovada că au fost specii de apă dulce o constituie faptul că toate speciile de sturioni se
reproduc în apele unor râuri sau fluvii în care primăvara devreme sau toamna migrează, uneori,
peste o mie de kilometri pentru a-şi depune icrele în locuri prielnice.
Pescuite deosebit de intens încă din secolul al XVIII-lea, atât pentru carnea lor gustoasă,
dar mai ales pentru icrele negre (Bacalbaşa-Dobrovici, 1994), toate speciile de sturioni dunăreni
sunt azi într-un accentuat declin numeric. Şipul şi viza nu mai prezintă importanţă economică
pentru România, fiind considerate, încă de la începutul anilor 1960, ca foarte rare sau chiar
dispărute.
Pe fundalul deteriorării condiţiilor de reproducere şi hrănire în mări şi oceane şi sub

impactul activităţii antropice, cantitatea de sturioni pescuită anual în lume a înregistrat o scădere
accentuată, în ultimul deceniu al secolului XX ea reducându-se cu 50 %, de la 28 587 t în 1981,
la 15 129 t în 1991.
Datorită impactului antropic, din totalul de 25 de specii de sturioni existente azi pe Terra,
16 specii sunt considerate ameninţate cu dispariţia (Birstein, 1995). Dintre acestea şipul, care
este o specie
periclitată în toate fluviile din Europa, este inclus chiar şi în Anexa a III-a a Convenţiei de la
Berna, ca specie protejată.
Scrumbia de Dunăre este o specie marină migratoare, care iernează în mare, dispersată
la adâncimi destul de apreciabile şi la distanţă mare de ţărm, în dreptul coastelor Ucrainei,
României şi Bulgariei (P.Bănărăscu, 1964) iar reproducerea are loc în apele costiere româneşti
şi bugăreşti pâna la gurile Dunării.
Adulţii se hrănesc cu peşti (70 – 75 % - Engraulis, Clupeonela, Spratus), crustacee

(Coregon, Upogenia, Idotheia), dar şi cu alte organisme în funcţie de abundenţa şi
accesibilitatea lor. Larvele se hrănesc cu rotiferi, miside, gamaride, ostracode, chironomide,
cladocere, copepode, crustacei, în funcţie de trecerea de la larvă la adult (I.G. Zaiţeva, 1953).
Larvele şi alevinii sunt purtaţi de curentul Dunării spre mare, braţul Tulcea preluând un număr
de circa 3 ori mai mare decât braţul Chilia din numărul total ce se scurg amonte de Ceatalul
75
Judetul Tulcea
Chiliei (I. Năvodaru, 2001). Puii staţionează şi se hrănesc în primul an de viaţă în spaţiul îndulcit
din faţa gurilor Dunării, după care se retrag în larg şi la adâncime (P. Bănărăscu,1964, F.S.
Zambriborşci şi colab., 1973).
Populaţia de scrumbie este controlată, în majoritate, de factorii independenţi de

densitate, în care regimul hidrologic şi temperatura au un rol determinant. Mărimea populaţiei se
aproximează în cicluri minime de 10 – 11 ani în cadrul unor cicluri mari de peste 30 de ani.
Resursele piscicole - pescuitul şi piscicultura. Resursele pescăreşti marine sunt în apele

litorale ale Mării Negre de cca 103.000 ha cuprinse în interiorul rezervaţiei, nivelul acestor
resurse depinzând de intensitatea migraţiilor spre ţărm a speciilor de interes pentru economie.
Resursa de peşti marini migratori este prezentă în interiorul rezervaţiei temporar şi

sezonier în apropierea gurilor Dunării şi pe braţele principale pe care se deplasează spre
sectoarele de reproducere aflate în amonte de deltă.
Pescăria peştilor marini. Se constată un declin al pescuitului activ în ultimii ani acesta
fiind în funcţie şi de distanţa zonelor de aglomerare a şprotului.
Pescăria peştilor migratori se bazează pe scrumbia de Dunăre şi pe trei specii de sturioni, care
migrează din Marea Neagră în Dunăre, spre zonele de reproducere.
Scrumbia se pescuieşte cu unelte de pescuit activ tip setcă în perioada migraţiei de

primăvară, în lunile aprilie-iunie, atât în faţa gurilor Dunării cât şi pe întregul traseu al migraţiei
până la Călăraşi. Sectorul de reproducere cel mai intens este între Călăraşi şi Olteniţa (Km 370
– 442). Scrumbia înregistrează o evoluţie ciclică a intensităţii migraţiei, ciclurile minimelor şi
maximelor având loc la 10 – 11 ani. În
perioada 1960 – 1994, cantităţile pescuite au evoluat între minima de 200 tone/an şi maxima de
2 400 tone/an.
Sturionii înregistrează un declin continuu în ultimii 30 de ani, cantităţile pescuite scăzând

de la cca 300 tone (1960) la cca 6 tone (1994), declinul fiind mai pronunţat la speciile de morun
şi nisetru, şi mai puţin la specia păstrugă. După anul 1994, cantitatea pescuită de sturioni a
început să crească treptat, ajungând ca în anul 2003 sa atingă 19 tone.
Calea de migraţie a sturionilor pe Dunare a fost întreruptă de construirea barajelor de la

Porţile de Fier (în anul 1970) şi Ostrovul Mare la Km 863,5 (în anul 1984). Cantităţile de puiet de
sturioni din toate cele trei specii care se deplasează spre mare, dovedesc că sturionii se
reproduc şi în aval de barajele construite.
Suprapescuitul sturionilor pare să fie un factor important care a determinat starea

actuală a populaţiilor acestor specii valoroase. Principalele areale de pescuit sturioni sunt la
sudul gurilor de vărsare Sulina şi Sfântu Gheorghe, şi pe Dunăre în toate cele 4 ţări riverane
(Km 95 – 162; Km 170 –252; Km 490; Km 740; Km 845 – 860).
76
Judetul Tulcea
În anul 1997 a început un program de cercetare pentru fundamentarea strategiei de

conservare a speciilor de sturioni, la care participă specialişti din România, Bulgaria,Serbia şi
Ucraina, finalizat în 2000 cu Strategia de management a stocurilor de sturioni.
Amfibienii. Amfibienii sunt reprezentati printr-un număr redus de specii aparţinând la

două ordine şi anume, cel al caudatelor, cu 2 specii de tritoni şi al anurelor (broaştele propriu-
zise) cu 7 specii. Ca şi reptilele, amfibienii sunt iubitori de căldură (termofili) şi de aceea cele
mai multe specii trăiesc în zonele calde (cca 4 000 specii), pe când în Europa numai 45 specii,
iar în România 17 specii.
Datorită deteriorării habitatelor naturale în majoritatea zonelor europene, mai ales a

celor acvatice necesare reproducerii tuturor amfibienilor, aproape toate speciile şi-au diminuat
îngrijorător efectivele astfel încât, în prezent, sunt protejate (majoritatea strict protejate).
Deşi puţine ca număr de specii, pe teritoriul RBDD acest aspect este compensat prin
densitatea foarte mare a 3 specii acvatice, precum broasca de lac (Rana ridibunda), buhaiul de
baltă (Bombina bombina) şi brotăcelul (Hyla arborea). Mai sunt frecvente încă două broaşte
săpătoare: broasca de pământ brună (Pelobates fuscus) şi broasca de pământ siriacă
(Pelobates syriacus balcanicus), prima mai ales pe grindurile fluviale, iar a doua în zonele
nisipoase costiere. Broasca râioasă brună (Bufo bufo), frecventă în restul ţării, aici este mai
rară, fiind semnalată deocamdată numai între braţele Dunării. Broasca râioasă verde (Bufo
viridis) este frecventă în ecosistemele aşezărilor umane. Dintre cele 2 specii de tritoni existenţi,
Triturus dobrogicus şi T.vulgaris, prima este mai răspândită. Aceste specii sunt mai greu de
observat, întrucât primăvara în sezonul de reproducere au o viaţă acvatică, după care părăsesc
bălţile, ziua stând îngropaţi, ieşind pentru hrănire numai noaptea. Toţi amfibienii hibernează în
sezonul rece pe fundul apelor sau îngropaţi în pământ.
Reptilele. In Delta Dunarii, clasa reptilelor este reprezentată de broaşte ţestoase (Ord.
Testudines), şopârle (Ord. Sauria) şi şerpi (Ord. Serpentes). Dacă în zonele calde ale globului
există peste 6 mii specii, în Europa sunt cunoscute 83 specii, în România 23 specii, iar în deltă
11 specii. Ca şi amfibienii, datorită deteriorării drastice a habitatelor naturale la nivel european,
majoritatea speciilor de aici sunt protejate prin Convenţia de la Berna (9 specii strict protejate şi
2 protejate).
În deltă trăiesc două specii de broaşte ţestoase – broasca ţestoasă de apă (Emys
orbicularis), încă frecventă în toate zonele acvatice şi care se hrăneşte cu peşti şi nevertebrate
acvatice şi broasca ţestoasă de uscat (Testudo graeca ibera), foarte rară în unele zone stepice
(Iancina, Doloşman) şi încă destul de numeroasă în zona Istria.
Din cele 4 specii de şopârle existente aici, şopârla de câmp (Lacerta agilis) deţine în
zonele nisipoase, mai ales în zona pădurilor Letea şi Caraorman şi întreaga zonă costieră,
populaţii numeroase de Lacerta agilis euxinica. Tot în acest tip de habitat se întâlneşte şi
şopârla de nisip (Eremias arguta deserti), însă mult mai puţin numeroasă. Pe arealele
stâncoase şi pe dealurile cu ierburi mai înalte şi tufişuri din apropierea lacului Razim trăieşte
guşterul vărgat (Lacerta trilineata dobrogica) în populaţii relativ numeroase. Şopârla de iarbă
77
Judetul Tulcea
(Podarcis taurica) este, de asemenea, numeroasă însă numai pe areale stepice deluroase.
Toate speciile de şopârle sunt insectivore. În ceea ce priveşte şerpii, pe teritoriul RBDD trăiesc
5 specii, dintre care două acvatice sunt mai numeroase: şarpele de casă (Natrix natrix) este o
specie comună în toate arealele acvatice, hrănindu-se cu amfibianul Rana ridibunda şi mai rar
cu peşti; şarpele de apă (Natrix tesselata) preferă malurile stâncoase, fiind foarte rar în interiorul
deltei şi extrem de numeros Complexul lagunar Razim – Sinoie (Iancina, Doloşman, insulele
Popina şi Bisericuţa etc.) şi se hrăneşte exclusiv cu peşti, mai ales guvizi; şarpele rău (Coluber
caspius), cel mai mare şarpe din Europa (poate depăşi 2 m lungime) şi, de asemenea, cel mai
agresiv, este încă relativ frecvent în multe areale stepice extradeltaice, dar dificil de observat,
preferă să stea în apropierea coloniilor de popândăi sau în cele bogate în şopârle (guşter
vărgat, şopârla de iarbă), cu care se hrăneşte; şarpele de alun (Coronella austriaca) este foarte
rar, găsindu-se în ultimul timp în exemplare izolate numai în pădurea Letea şi pe grindul Chituc.
Singurul şarpe veninos din teritoriul RBDD este vipera de stepă (Vipera ursinii), aproape pe cale
de extincţie în arealul său european. Aceasta se găseşte în populaţii numeroase în pădurea
plantată de lângă localitatea Sfântu Gheorghe şi pe grindul Perişor şi se hrăneşte cu insecte
ortoptere (cosaşi, lăcuste), şopârle şi micromamifere. Muşcătura sa este mai puţin veninoasă
decât a celorlalte specii de
vipere europene.
Toate speciile de reptile sunt protejate prin Convenţia de la Berna (Lista roşie, 2000).
Păsările. In Delta Dunării, spaţiile lagunare şi zonele costiere ale Mării Negre
avifauna inregistreaza o diversitate sporita de specii, in special acvatice. Din cele 375 specii
existente în România, 325 trăiesc pe teritoriul RBDD. Dintre acestea, 166 specii cuibăresc în
acest teritoriu, majoritatea fiind oaspeţi de vară, care toamna părăsesc rezervaţia, stabilindu-se
pentru hrănire în teritoriile sudice mai calde (mediteraneene şi africane), urmând să se
reîntoarcă în lunile martie şi aprilie, ex. pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) şi cel creţ (P.
crispus), barza albă (Ciconia ciconia), rândunele (Hirundo rustica) şi lăstuni (Riparia riparia,
Delicon urbica, Apus apus), majoritatea stârcilor (fam. Ardeidae), dumbrăveanca (Coracias
garrulus), prigoria (Merops apiaster) etc.
Din rândul celor cuibăritoare fac parte şi speciile, aşa numite sedentare, care nu se
îndepărtează în nici un anotimp prea mult de locurile de cuibărit: ex. cioara grivă (Corvus
corone cornix) şi coţofana (Pica pica), raţa mare (Anas platyrhynchos), lebăda cucuiată (Cygnus
olor), gâsca de vară (Anser anser), pescăruşul râzător (Larus ridibundus) şi cel argintiu (L.
cachinnans) etc.
Speciile de pasari oaspeţi de toamnă, iarnă şi primăvară (159 specii), apar pe teritoriul
RBDD, ex: gârliţele (Anser albifrons), gâsca gât roşu (Branta ruficolis), lebăda cântătoare
(Cygnus cygnus), raţa suliţar (Anas acuta), raţa lingurar (Anas clypeata), ferestraşii (gen.
Mergus), eretele vânăt (Circus cyaneus) etc.
78
Judetul Tulcea
Pasarile au un rol ecologic important, ocupând variate nişe trofice. Multe specii acvatice
se hrănesc cu nevertebrate şi vertebrate (raţe, ţigănuşi, stârci, berze, fluierari, fugaci etc.), altele
doar cu peşti (pelicani, cormorani, corcodei), iar unele sunt ierbivore sau granivore: lişiţa (Fulica
atra), găinuşa de baltă (Gallinula chloropus), lebede, gâşte, unele raţe etc. Păsările răpitoare de
zi şi de noapte consumă alte păsări şi mici mamifere, uneori insecte. Majoritatea păsărilor
cântătoare sau din alte ordine sunt insectivore: cucul (Cuculus canorus), dumbrăveancă
(Coracia garrulus), prigorie (Merops apiaster), privighetoare (Luscinia luscinia), silvii (gen.
Sylvia), piţigoi (fam. Paridae), lăcari (gen. Acrocephalus) etc.
Aproape toate speciile înregistrate aici sunt protejate în Europa (Convenţia de la Berna)
şi anume un număr de 323 specii, din care 224 specii sunt strict protejate.
Dintre acestea menţionăm în mod deosebit populaţiile de cormoran mic (Phalacrocorax

pygmeus) şi pelican comun (Pelecanus onocrotalus) care cuibăresc în acest teritoriu (Lista
roşie, 2000).
Mamiferele. Mamiferele reprezinta 44 de specii, raportat la 190 de specii intalnite in

Europa, dintre acestea 101 populand teritoriul Romaniei. In ceea ce priveste speciile de
mamifere din Delta Dunarii, numărul acestora este mai mare întrucât grupul chiropterelor
(liliecii), cu specii destul de numeroase, nu s-a evaluat în suficientă măsură.
Cel mai numeros grup, atât ca număr de specii cât şi ca densitate a indivizilor unor
specii este cel al micromamiferelor (mamiferele de talie mică din ordinul rozătoarelor şi
insectivorelor).
Micromamiferele constituie hrana preferată a majorităţii păsărilor răpitoare de zi şi de

noapte şi, de asemenea, a mamiferelor carnivore, mai ales a celor din familia mustelidelor
(nevăstuică, hermelină, dihori).
Dintre rozătoare, cel mai adesea poate fi întâlnit bizamul (Ondatra zibethicus), specie
strâns legată de mediul acvatic, care îşi construieşte galerii în malul apelor când este vorba de
canale sau sub formă de muşuroaie pe lacuri şi japşe. Specia este originară din America de
Nord, fiind colonizată în Europa (Cehoslovacia) în anul 1905. În România, prima semnalare
datează din 1924, iar în Delta Dunării din 1954. Iepurele (Lepus capensis europaeus) este
destul de frecvent în pădurile Letea şi Caraorman şi de asemenea în incintele agricole
(Pardina).
Dintre mustelide, două specii sunt legate de apă, şi anume nurca (Mustela lutreola) şi
vidra (Lutra lutra). Ambele se hrănesc cu peşti şi alte specii de animale acvatice. Datorită blănii
lor deosebit de valoroase şi căutate, vânătoarea abuzivă din ultimele decenii a dus la
diminuarea drastică a efectivelor, motiv pentru care în prezent aceste două specii sunt protejate
pe teritoriul RBDD. Tot dintre mustelide mai face parte bursucul (Meles meles), foarte rar pe
teritoriul RBDD.
79
Judetul Tulcea
Dintre carnivorele canide, câinele enot (Nyctereutes procynoides) este cel mai legat de
mediul acvatic, hrănindu-se cu o gamă largă de vertebrate şi nevertebrate acvatice. Câinele
enot este originar din estul Siberiei, fiind colonizat în estul Europei. În România a pătruns pe
cale naturală, semnalat pentru prima dată în anul 1951, iar în Delta Dunării în anul 1953. Tot
dintre canide amintim vulpea (Vulpes vulpes), al cărui efectiv se menţine relativ stabil. Până prin
anul 1950 în acest teritoriu era cunoscut şi lupul dar, în prezent, nu se mai regăseşte. În unele
zone mai izolate din teritoriul RBDD se întâlneşte un alt carnivor, dar de talie mai mică, şi
anume şacalul auriu (Canis aureus), ajuns aici pe cale naturală din zonele mai sudice (Asia
Mică, Bulgaria).
Această specie este puţin cunoscută în acest teritoriu. Dintre felide, pisica sălbatică
(Felis silvestris) este foarte rară în pădurile deltaice.
Copitatele sunt relativ bine reprezentate prin numărul, încă, mare de mistreţi (Sus
scrofa), ce preferă arealele mlăştinoase, iar în ce priveşte căpriorul (Capreolus capreolus), deşi
efectivele sale sunt în scădere, acesta poate fi întâlnit în unele areale împădurite sau pe
terenurile agricole.
În Marea Neagră se cunosc trei specii de delfini, toate în regres numeric faţă de trecut,
din cauza vânării excesive a acestora de către unele state riverane şi, probabil, şi a diminuării
stocurilor de peşti. Dintre acestea, menţionăm: delfinul cu bot gros (Tursiops tursio), porcul de
mare (Phocaena phocana) şi delfinul (Delphinus delphis), ultima mai frecventă.
Zone cu valoare ridicată a diversităţii biologice. În aprecierea valorii diversităţii

biologice a zonelor din teritoriul RBDD s-a avut în vedere popularea acestora cu specii de
interes ecologic deosebit (sau specii notabile), înţelegând prin aceasta în primul rând
endemitele şi cele periclitate critic, apoi cele vulnerabile şi rare şi, nu în ultimul rând, cele cu
valoare estetică deosebită. Teritoriile investigate au fost punctate în funcţie de numărul şi
cantitatea acestor specii, putându-se face astfel o departajare (de la 1 la 400 de puncte).
Se constată o valoare ridicată a biodiversităţii (floră vasculară, nevertebrate şi

vertebrate, exclusive ornitofauna) în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea,
Caraorman, insula Popina, Portiţa, grindurile Chituc, Lupilor, Săele, Sacalin-Zătoane, dar şi în
unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul
Perişor (propus să devină zonă de protecţie integrală) etc. (Fig. 6).
Zonele cu valoare avifaunistică ridicată (colonii mono-, polispecifice şi individuale, locuri

de aglomeraţie pentru hrănire şi popas, zone de cuibărit ale unor specii rare) sunt de asemenea
repartizate în număr mare atât în teritorii de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova, Sacalin-
Zătoane, Periteaşca- Leahova, Letea, Sărături-Murighiol, Caraorman, Nebunu, insula Popina,
Doloşman, cât şi în afara acestora (Musura, lacul Martinica, zona lacului Dranov, nord de
localitatea Sfântu Gheorghe etc.).
80
Judetul Tulcea
81
Judetul Tulcea
Fig. 6. Zone cu valoare ridicata a biodiversitatii din Delta Dunarii
Tipuri de habitate costiere de interes conservativ (Natura 2000) (Fagaras., M., et al.,
2008, ―Strategia privind conservarea biodiversitatii costiere a Dobrogei‖, Constanta. Proiect
PHARE RO 2005/017-535.01.02.02 prin Programul Transfrontalier PHARE CBC 2005
România-Bulgaria, cu sprijinul financiar al Uniunii Europene).
Din zona costieră au fost menţionate următoarele tipuri de habitate (ecosisteme): zone
submerse (infralitoral) cu ape de mică adâncime, ţărmuri nisipoase sau stâncoase
(mediolitoral), dune de nisip, pajişti sărăturate, mlaştini sărăturate, faleze litorale, platouri
calcaroase din apropierea falezei. Dintre acestea o atenţie deosebită trebuie acordată
habitatelor naturale de interes comunitar specificate în Anexa I a Directivei Habitate, a căror
conservare necesită desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC).
Pentru fiecare tip de habitat vom preciza asociaţiile vegetale caracteristice, pe baza
cărora tipul de habitat poate fi uşor identificat sau măcar speciile tipice de plante şi de animale.
Organismele animale din biocenozele acestor habitate sunt dependente de tipul de substrat, de
condiţiile microclimatice sau de comunităţile vegetale ce se dezvoltă aici.
Habitate de ţărmuri marine. Aceste tipuri de habitate se întâlnesc de-a lungul litoralului
românesc, în zona infralitorală şi cea mediolitorală dar şi în zona supralitorală (plaja propriu-
zisă), până în dreptul primului cordon de dune de nisip.
Următoarele 5 habitate costiere pot fi încadrate la acest tip:
Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat superficial de apă de mare (Cod
Natura 2000: 1110);
• Acest tip de habitat poate fi întâlnit în zona infralitorală de mică adâncime, pe bancuri
de nisip fin ce vin în contact direct cu zona mediolitorală (de spargere a valurilor). Acest tip de
habitat constituie de fapt o prelungire submarină a plajei de nisip fin. Pe acest tip de substrat, în
golfuri adăpostite, unde stabilitatea sedimentelor permite depuneri slabe de mâl, se dezvoltă
pajişti litorale submerse formate preponderant din Zostera marina şi Zostera noltii dar şi specii
precum Zannichellia pedicelata, Ruppia rostellata, Potamogeton pectinatus, Najas minor,
Ranunculus baudatii (Doniţă et al., 2005). La adâncimi mai mari cuprinse între 3-4 m şi 20 m
adâncime, pe fundurile mâloase se instalează bivalve caracteristice precum: Chamelea gallina,
Donax trunculus, Cerastoderma glaucum, Tellina tenuis, Anadara inaequivalvis, Lentidium
mediterraneum şi Mya arenaria, crustaceii Crangon crangon, Polybius vernalis, Diogenes
pugilator, Upogebia pusilla şi peştii Gymnammodytes cicerelus, Trachinus draco, Uranoscopus
scaber, Callionymus sp., Pomatoschistus sp., Pegusa lascaris (Gafta, Mountford et al., 2008).
• Asociaţii vegetale caracteristice: Zosteretum marinae Borgesen ex van Goor 1921 şi
Zosteretum noltii Harmsen 1936.
Lagune costiere (Cod Natura 2000: 1150)– tip de habitat prioritar;
• Lagunele sunt întinderi de apă sărată de coastă, de mică adâncime, cu salinitate şi
volum de apă variabil, total sau parţial separate de mare prin bancuri de nisip sau prundiş ori,
mai puţin frecvent, de roci. Salinitatea poate varia, de la ape sălcii până la hipersalinitate, în
funcţie de cantitatea de precipitaţii, intensitatea evaporării, aportul de apă de mare proaspătă în
urma furtunilor şi de inundarea temporară cu apă de mare în timpul iernii sau în momentul
schimbării fluxului. Mlaştinile sărăturate din apropierea lagunelor constituie o parte a acestui
complex. Pe ţărmul românesc al Mării Negre, acest habitat este reprezentat de complexul
82
Judetul Tulcea
lagunar Razelm – Sinoe şi Lacul Zăton. Datorită impactului produs de lucrările hidrotehnice,
condiţiile tipice lagunare se întâlnesc azi mai ales în Laguna Sinoe. În acest habitat cresc specii
de plante hidrofile sau higrofile precum: Ruppia rostellata, Najas marina, Eleocharis parvula,
Callitriche spp., Chara canescens, C. baltica, C. connivens, Lamprothamnion papulosum,
Potamogeton pectinatus, Ranunculus baudotii, Tolypella nidifica, Chara tomentosa, Lemna
trisulca, Phragmites australis, Potamogeton sp., Stratiotes aloides, Typha sp., etc (Gafta,
Mountford et al., 2008).
• asociaţii vegetale caracteristice: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934.
• Specii de animale: Celenterate – Edwardsia ivelli; Polichete – Armandia cirrhosa;
Briozoare – Victorella pavida; Rotifere – Brachionus sp.; Moluşte – Abra sp., Murex sp.;
Crustacee – Artema sp.; Peşti – Cyprinus sp., Mullus barbatus; Reptile – Testudo sp.; Amfibieni
– Hyla sp.(Gafta, Mountford et al., 2008);
Intrânduri costiere largi, puţin adânci şi golfuri (Cod Natura 2000: 1160);
• În acest tip de habitat influenţa apei dulci este limitată. Aceste întinderi de apă de mică
adâncime sunt în general adăpostite de acţiunea valurilor şi conţin o mare diversitate de
sedimente şi substraturi şi implicit o biodiversitate bogată. Dintre asociaţiile vegetale, se
dezvoltă cele din ordinele Zosteretea şi Potametea. În lungul coastelor româneşti ale Mării
Negre acest tip de habitat este reprezentat de baia Musura şi Baia Sacalin (Gafta, Mountford et
al., 2008).
• Asociaţii vegetale caracteristice: Najadetum marinae Fukarek 1961.
Recife (Cod Natura 2000: 1170);
• Recifele sunt substrate dure, compacte, situate pe o bază solidă sau moale, care se
ridică de pe fundul mării în zona infralitorală şi mediolitorală. Recifele pot susţine o zonare a
comunităţilor bentonice de alge şi de specii animale, precum şi concreţiuni necoralogene. Acest
habitat este populat de diferite tipuri de alge verzi, roşii şi brune (Gafta, Mountford et al., 2008).
• Comunităţi algale: Cystoseiretum barbatae Pignatti 1962; Cystoseiretum crinitae
Molinier 1958; Corallinetum officinalis Berner 1931; Ceramietum _nclus Berner 1931;
Porphyretum leucostictae Boudouresque 1971; Ceramio-Corallinetum elongatae Pignatti 1962;
Enteromorphetum compressae (Berner 1931) Giaccone 1993;
Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului (Cod Natura 2000: 1210);
• este formată în general din asociaţii de plante anuale ce populează nisipuri grosiere,
bogate în substanţe azotate, din apropierea ţărmului; cuprinde comunităţi de plante din clasa
Cakiletea maritimae, formate preponderant din specii precum: Cakile maritime ssp. euxina,
Argusia sibirica, Salsola kali ssp. ruthenica, Atriplex hastata, Lactuca tatarica, Glaucium flavum.
• Asociaţii vegetale caracteristice: Atripliceto hastatae-Cakiletum euxinae Sanda et
Popescu 1999; Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975; Salsolo-
Euphorbietum paralias Pignatti 1952 ssp. salsoletosum ruthenicae Pop 1985; Lactuco tataricae-
Glaucietum flavae Dihoru et Negrean 1976.
Habitate de dune litorale – ocupă zona nisipoasă a supralitoralului, cuprinsă între
mediolitoral (zona de bătaie a valurilor) şi zona de faleză sau lacurile litorale, foste limane fluvio-
marine. Dunele maritime ocupă suprafeţe largi în dreptul lacurilor paramarine. Aceste tipuri de
habitate sunt intens influenţate de factorii marini, în special de valuri (mai ales în timpul
furtunilor), ape marine de infiltraţie, umiditatea accentuată a aerului, de brize, etc.
Dune mobile embrionare (Cod Natura 2000: 2110);
• tip de habitat format din dune mobile, nefixate sau parţial fixate de vegetaţie; sunt
populate de comunităţi vegetale anuale sau perene ce aparţin în general claselor Ammophiletea
şi Festucetea vaginatae; speciile de plante caracteristice acestui tip de habitat sunt: Leymus
racemosus ssp. sabulosus, Artemisia tschernieviana, Elymus farctus ssp. bessarabicus, Secale
83
Judetul Tulcea
sylvestre, Apera spica-venti ssp. maritima, Crambe maritime, Eryngium maritimum, Centaurea
arenaria ssp. borystenica, Bromus tectorum, Silene borystenica, Dianthus bessarabicus, etc.
• asociaţii vegetale caracteristice: Elymetum gigantei Morariu 1957; Artemisietum
tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977; Secali sylvestris-Alyssetum borzeani
(Borza 1931) Morariu 1959; Aperetum maritimae Popescu et al. 1980; Brometum tectorum
Bojko 1934; Crambetum maritimae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1980; Secali sylvestris-
Brometum tectorum Hargitai 1940;
Dune mobile de-a lungul ţărmurilor cu Ammophila arenaria (dune albe) (Cod
Natura 2000: 2120).
• Habitat de dune mobile sau semifixate, populate în general de specii psamofile din alianţa
Ammophilion arenariae şi Elymion gigantei: Ammophila arenaria ssp. arundinacea, Leymus
sabulosus, Eryngium maritimum, Euphorbia paralias, Silene thymifolia, Centaurea arenaria ssp.
borystenica, Festuca beckeri ssp. arenicola, Astragalus varius. Acest tip de habitat lipseşte în
România dar este frecvent întâlnit în zona costieră bulgărească a Dobrogei, între Durankulak şi
Shabla. Considerăm că Durankulak reprezintă cel mai sudic punct pentru arealul speciei
Ammophila arenaria ssp. arundinacea.
• Asociaţii vegetale caracteristice: Ammophilo arundinaceae-Elymetum gigantei Vicherek
1971
Dune fixate cu vegetaţie erbacee (dune gri) (Cod Natura 2000: 2130) – habitat
prioritar conform Anexei I a Directivei Habitate;
• tip de habitat costier format din dune stabilizate, fixate de vegetaţie, pe care se
dezvoltă în general asociaţii vegetale din clasa Festucetea vaginatae; sunt prezente specii
precum: Carex colchica, Scabiosa argentea, Astragalus varius, Plantago arenaria, Scirpus
holoschoenus, Koeleria glauca, Petasites spurium, Linaria genistifolia ssp. euxina, Onosma
arenaria, Ephedra distachya, etc.
• asociaţii vegetale caracteristice: Scabioso argenteae-Caricetum colchicae (Simon
1960) Krausch 1965 (inclusiv subass. ephedretosum Sanda et al. 1999); Scabioso argenteae-
Artemisietetum campestris Popescu et Sanda 1987; Holoschoeno-Calamagrostietum epigeji
Popescu et Sanda 1978; Plantaginetum arenariae (Buia et al. 1960) Popescu et Sanda 1987;
Argusio-Petasitetum spuriae (Borza 1931 n.n.) Dihoru et Negrean 1976, Koelerio glaucae-
Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987;
Dune cu Hippophaë rhamnoides (Cod Natura 2000: 2160);
• habitat costier format din tufărişuri de cătină albă (Hippophae rhamnoides) ce se
instalează în depresiuni interdunale, atât uscate cât şi umede formate din nisipuri cu un grad
avansat de solificare;
• asociaţii vegetale Calamagrostio epigei-Hippophaëtum rhamnoidis Popescu et al. 1986;
Depresiuni umede interdunale (Cod Natura 2000: 2190) – tip de habitat depresionar
cantonat între dune, cu soluri slab salinizate şi condiţii de umiditate crescută; procesul de
solificare este avansat. Aici se dezvoltă comunităţi de plante vest-pontice cu Salix rosmarinifolia
şi Holoschoenus vulgaris.
• Asociaţii vegetale caracteristice: Salici rosmarinifoliae-Holoschoenetum vulgaris Mitetelu et
al. 1973, Orchio-Schoenetum nigricantis Oberd. 1957.
Mlaştini şi pajişti sărăturate din zona costieră – sunt tipuri de habitate mediu până la
puternic salinizate, umede sau înmlăştinite, mai ales în perioadele cu precipitaţii abundente.
Înmlăştinirea este favorizată de apele freatice superficiale sau de apele de infiltraţie ale lacurilor
paramarine. Salinizarea substratului este cauzată de apele freatice puternic mineralizate sau de
infiltraţiile din zona lacurilor sărăturate (Tuzla, Techirghiol), pe fondul evapo-transpiraţiei intense
din timpul sezonului estival.
84
Judetul Tulcea
Aceste tipuri de habitate pot fi întâlnite în zonele interdunale ale plajelor nisipoase, pe
grindurile maritime, pe cordoanele litorale sau în apropierea lacurilor cu ape salmastre sau
sărate.
Pajişti sărăturate mediteraneene (Juncetalia maritimi) (Cod Natura 2000: 1410);
• Sunt habitate cu soluri luto-nisipoase sau aluviale, slab spre mediu sărăturate, înmlăştinite
în perioada primăverii dar zvântate în timpul sezonului estival. Sunt populate de specii iubitoare
de umiditate, facultativ halofile şi halofile, precum: Hordeum geniculatum (syn. Hordeum
hystrix), Juncus maritimus, Juncus littoralis, Juncus gerardi, Carex distans, Carex extensa,
Puccinellia distans, Puccinellia gigantean, Agrostis gigantea ssp. maeotica, Scorzonera
parviflora, Taraxacum bessarabicum, Merendera sobolifera, Limonium meyeri, Aster tripolium
ssp. pannonicus, Samolus valerandi, Centaurium spicatum, Odontites serotina, Plantago
maritima, Plantago cornuti, Orchis laxiflora ssp. elegans, Plantago major ssp. winteri, Teucrium
scordium, Peucedanum latifolium, etc.
• Asociaţii vegetale caracteristice: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (syn.: Artemisio
santonici-Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Géhu et al. 1994); Juncetum maritimi
(Rubel 1930) Pignatti 1953; Juncetum littorali –maritimi Sanda et al. 1998; Teucrio-Schoenetum
nigricantis Sanda et Popescu 2002.
Mlaştini şi stepe sărăturate panonice şi ponto-sarmatice (Cod Natura 2000: 1530) –
tip de habitat prioritar;
• habitat de sărături medii sau puternice, cu soluri de tip soloneţ sau solonceac, umede sau
înmlăştinite, zvântate în perioadele de secetă ale verii; este populat de specii halofile obligate,
puţine facultativ halofile, care realizează în general o acoperire destul de redusă a substratului.
Este un tip de habitat foarte răspândit pe grindurile maritime din Delta Dunării şi din zona
Complexului lagunar Razelm-Sinoe. Speciile caracteristice sunt: Puccinellia limosa, Artemisia
santonicum, Artemisia pontica, Lepidium crassifolium, Salicornia europaea, Scorzonera
parviflora, Petrosimonia triandra, Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Aeluropus
littoralis, Limonium meyeri, Limonium gmelini, Carex divisa, Kochia laniflora, Agropyron
elongatum, Halimione verrucifera, Taraxacum bessarabicum, Trifolium fragiferum, Triglochin
maritima, Leuzea altaica, Festuca arundinacea ssp. orientalis, Pholiurus pannonicus, Plantago
coronopus, Camphorosma annua, Acorellus pannonicus, etc
• asociaţii vegetale caracteristice: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Ţopa 1939;
Aeluropo-Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975; Limonio-Aeluropetum littoralis Sanda
et Popescu 1992; Caricetum divisae Slavnič 1948; Carici distantis-Festucetum orientalis Sanda
et Popescu 1999; Taraxaco bessarabici-Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978; Caricetum
distantis Rapaics 1927; Limonio gmelini-Artemisietum monogynae Ţopa 1939 (syn.: Staticeto-
Artemisietum monogynae (santonicum) Ţopa 1939, Agropyretum elongati Şerbănescu (1959)
1965; Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Ţopa 1939, Puccinellietum limosae
Rapaics ex Soó 1933; Plantaginetum maritimae Rapaics 1927, Scorzonero parviflorae-
Juncetum gerardii (Wenzl 1934) Wendelberger 1943; Triglochini maritimae-Asteretum pannonici
(Soó 1927) Ţopa 1939, Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943;
• specii de faună specifice: moluşte – Helicopsis striata austriaca; insecte – Callimorpha
quadripunctaria, Lycaena dispar; mamifere – Microtus oeconomus mehelyi, Spermophilus
citellus; păsări – Botaurus stellatus, Platalea leucorodia, Porzana parva, Ixobrychus minutus,
Acrocephalus melanopogon, Aythya nyroca, Ardea purpurea, Panurus biarmicus (Gafta,
Mountford et al., 2008).
Comunităţi de Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile mâloase şi
cele nisipoase (Cod Natura 2000: 1310);
• tip de habitat cu soluri mâloase sau nisipoase puternic sărăturate, frecvent înmlăştinite. În
condiţiile specifice acestui tip de habitat se dezvoltă mai ales specii anuale, halofite obligate,
85
Judetul Tulcea
precum: Salicornia europaea, Suaeda maritima, Bassia hirsuta, Spergularia media, Lepidium
latifolium, Artemisia santonica, Halimione pedunculata, Spergularia media, Puccinelia distans,
Puccinellia limosa, Lepidium latifolium, Limonium meyeri, etc.
• asociaţii vegetale caracteristice: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964; Suaedetum
maritimae Soó 1927; Suaedo-Kochietum hirsutae (Br.-Bl. 1928) Ţopa 1939; Puccinellio-
Spergularietum salinae (Feekes 1936) Tüxen et Volk 1937 subass. atriplicetosum littoralis
Sanda et al. 1977; Acorelletum pannonici Soó 1939; Hordeetum maritimi Şerbănescu 1965;
Salsoletum sodae Slavnič (1939) 1948, Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Ţopa 1939;
Habitate de faleză marină. Pot fi întâlnite în zona costieră românească la sud de
grindul Chituc şi sunt reprezentate de faleze cu depozite loessoide. Calcarele sarmaţiene apar
rareori la suprafaţă în zona litoralului românesc.
În zona litoralului nordic al Bulgariei, habitatele de faleză cu calcare la suprafaţă sunt
foarte bine reprezentate între Kamen Bryag/Yailata şi Capul Kaliakra.
Faleze litorale cu comunităţi vest-pontice de Scolymus hispanicus şi Ecballium
elaterium (Cod Natura 2000: -; RdH: 1201);
• pe loessurile acestui tip de habitat care în România nu are corespondenţă cu codurile
Natura 2000 se dezvoltă un amestec de plante stepice, ruderale şi de plante tipice falezei
marine, dintre care reprezentative sunt următoarele: Scolymus hispanicus, Ecballium elaterium,
Atriplex tatarica, Atriplex oblongifolia, Atriplex _nclusi, Centaurea diffusa, Xanthium spinosum,
etc.
• asociaţii vegetale caracteristice: Lolio-Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecballietum
elaterii Morariu 1959.
Comunităţi ierboase vest-pontice de faleză (cod Palearctic Habitats 18.22211) şi Faleze
vest pontice cu tufărişuri de Ficus carica (cod Palearctic Habitats 18.22212);
• acest tip de habitat este întâlnit pe falezele stâncoase, vulnerabile la fenomenele naturale
de eroziune costieră. Se caracterizează printr-un amestec de specii stepice şi specii halofile.
Altă caracteristică este prezenţa unui număr mare de specii rare, protejate şi endemice, care
formează însă populaţii mici.
• Specii de plante caracteristice: Ficus carica (smochin), Opopanax bulgaricum, Mathiola
odoratissima, Chritmum maritimum, Convolvulus lineatus, Silene caliacrae, Gypsophila muralis,
Bassia prostrata, Atriplex hastata, Ulmus minor, Limonium gmelini, Ecbalium ellaterium, Rhus
coriaria, etc.
• Specii de faună reprezentative: mamifere (Erinaceus concolor, Apodemus sp., Mus
musculus, Martes foina, etc.), păsări (Phalacrocorax aristotelis, Apus apus, Apus melba, Buteo
rufinus, Bubo bubo, Hirundo rustica, Corvus monedula, Sturnus roseus, etc.), reptile (Testudo
graeca, Ophisaurus apodus, Lacerta trileneata, L. viridis, L. taurica, Coluber jugularis, Vipera
ammodites, etc.), amfibieni (Bufo viridis, Pelobates syriacus);
Pajişti stepice pe roci calcaroase (cod Palearctic Habitats 34);
• Tip de habitat care se formează pe terasele falezelor calcaroase (Rusalka şi Yailata) dar şi
pe platourile care mărginesc falezele abrupte. Se caracterizează prin prezenţa a numeroase
specii stepice pontice de mare valoare floristică.
• Se subdivide în următoarele subtipuri: pajişti stepice sub-continentale (cod 34.31), pajişti
cu Chrysopogon gryllus şi Asphodeline lutea (Asphodelinetum flavae) (cod 34.7513), pajişti cu
Chrysopogon gryllus, Paeonia tenuifolia, Adonis vernalis şi Iris pumila (cod 34.7516) şi stepe
vest-pontice (cod 34.921).
• Pajiştile stepice sub-continentale sunt localizate pe soluri scheletice. Speciile de plante
cele mai reprezentative sunt: Festuca pseudovina, Stipa capillata, Melica ciliata, Poa bulbosa,
Adonis vernalis, Campanula sibirica, Linum flavum, Astragalus vesicarius, Astragalus hamosus,
86
Judetul Tulcea
Astragalus onobrychis, Aster linosyris, Ruta graveolens, Gypsophila muralis, Hesperis tristis,
Agropyron ponticum, Vicia narbonensis, Tanacetum millefolium, Trifolium scabrum, etc.
• Stepele vest-pontice prezintă următoarele specii caracteristice: Agropyron brandzae,
Koeleria lobata (Agropyretum brandzae koeleriosum), Pimpinella tragium, Stipa lessingiana, etc.
Tufărişuri vest-pontice cu iasmin (Jasminum fruticans) şi păliur (Paliurus spina-
christi) (cod Palearctic Habitats 31.813731);
• Tip de habitat larg răspândit pe falezele terasate de la Rusalka sau care poate fi întâlnit
fragmentar pe platourile calcaroase din vecinătatea falezei (Yailata);
Păduri moesiace cu Quercus pubescens (cod Palearctic Habitats 41.7372);
• Aceste păduri mai pot fi întâlnite doar fragmentar pe terasele falezei de la Rusalka, pe
platourile din apropierea falezei de la Yailata sau pe valea Bolata, la nord de Capul Kaliakra;
sunt reminiscenţe ale pădurilor întinse care populau aceste zone în trecut.
• Specii de plante caracteristice: Quercus pubescens, Quercus cerris, Quercus virgiliana,
Acer campestre, Prunus mahaleb, Fraxinus ornus.
Comunităţi ruderale (cod Palearctic Habitats 87.2);
• Se dezvoltă atât în zona falezei, mai ales în apropierea aleelor de acces, a drumurilor
sau a vechilor cetăţi (Yailata, Kaliakra) cât şi la marginea pădurilor şi a tufărişurilor.
Situri Natura 2000 din zona costieră (inclusiv din zona de nord a litoralului Marii
Negre intre golful Musura si Midia)
Descrierea siturilor naturale protejate in conformitate cu Formularul Standard Natura

2000:
ROSCI0065 DELTA DUNARII
Situl are suprafata de 450.542 ha, si este localizata la 44º 54' 6'' latitudine Nordica si la
28º 55' 19'' longitudine Estica.
Delta Dunarii este extinsa atat la nivelul Judetului Tulcea, Judetului Constanta, cat si la
nivelul Judetului Galati. In judetul Tulcea, aceasta arie protejata se extinde la nivelul
localitatilor Babadag (21%), Baia (1%), Beştepe (45%), C.A. Rosetti (> 99%), Ceamurlia de
Jos (47%), Ceatalchioi (99%), Chilia Veche (> 99%), Crişan (99%), Grindu (9%), Isaccea
(25%), Jurilovca (67%), Luncaviţa (1%), Mahmudia (66%), Maliuc (98%), Marea Neagră (<
1%), Mihai Bravu (1%), Murighiol (88%), Niculiţel (1%), Nufăru (40%), Pardina (> 99%),
Sarichioi (50%), Sfântu Gheorghe (> 99%), Somova (54%), Sulina (99%), Tulcea (31%), Valea
Nucarilor (28%). In judetul Constanta ocupa suprafete din localitatile Corbu (48%), Istria (60%),
Mihai Viteazu (59%), Săcele (10%), iar la nivelul Judetului Galaţi, cuprinde mai putin de 1% din
localitatea Galaţi.
Conform prevederilor Ordinului nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie

naturala protejata a siturilor de importanta comunitara ca parte integranta a retelei ecologice
europene Natura 2000 in Romania, arealul a fost declarat sit de importanta comunitara datorita
prezentei speciilor specifice.
87
Judetul Tulcea
Tipuri de habitate prezente in sit si evaluarea sitului in ceea ce le priveste:
Cod Denumire habitat % Reprez. Supr. Conserv. Global
Rel.
3160 Lacuri distrofice şi iazuri 1 B B B B
6260* Pajişti panonice şi vest-pontice 1 B A B B

pe nisipuri
7210* Mlaştini calcaroase cu Cladium 0,001 B A B B

mariscus
91F0 Păduri ripariene mixte cu 0,8 A B A A

Quercus robur, Ulmus laevis,
Fraxinus excelsior sau Fraxinus
angustifolia, din lungul marilor

râuri (Ulmenion minoris)
92D0 Galerii ripariene şi tufărişuri 0,2 B A B B

(Nerio-Tamaricetea şi
Securinegion tinctoriae)
1110 Bancuri de nisip acoperite 1 B C B B

permanent de un strat mic de
apă de mare
1210 Vegetaţie anuală de-a lungul 1 A A B B

liniei ţărmului
1310 Comunităţi cu salicornia şi alte 1 B A B B

specii anuale care colonizează
terenurile umede şi nisipoase
88
Judetul Tulcea
1410 Pajişti sărăturate de tip 1 A A A A

mediteranean (Juncetalia
maritimi)
1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate 1 B C B B

panonice şi ponto-sarmatice
2110 Dune mobile embrionare (în 1 B A B B

formare)
2130 * Dune fixate cu vegetaţie 5 A A A A

herbacee perenă (dune gri)
2160 Dune cu Hippophae 1 A A A A

rhamnoides
2190 Depresiuni umede intradunale 1 A A A A
3130 Ape stătătoare oligotrofe până 1 A A A A

la mezotrofe cu vegetaţie din
Littorelletea uniflorae şi/sau
Isoëto-Nanojuncetea
3150 Lacuri eutrofe naturale cu 10 A B A A

vegetaţie tip Magnopotamion
sau Hydrocharition
3260 Cursuri de apă din zonele de 2 A A A A

câmpie, până la cele montane,
cu vegetaţie din Ranunculion
fluitantis şi Callitricho-
Batrachion
3270 Râuri cu maluri nămoloase cu 1 A A A A
89
Judetul Tulcea
vegetaţie de Chenopodion rubri

şi Bidention
62C0 * Stepe ponto-sarmatice 1 A C A A
6410 Pajişti cu Molinia pe soluri 1 B C B B

calcaroase, turboase sau
argiloase (Molinion caeruleae)
6420 Pajişti mediteraneene umede 0,0001 A A B B

cu ierburi înalte din Molinio-
Holoschoenion
6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi 30 A A A A

înalte higrofile de la nivelul
câmpiilor, până la cel montan şi
alpin
6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii 1 B C B B
6510 Pajişti de altitudine joasă 1 B B B B

(Alopecurus pratensis
Sanguisorba officinalis)
3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu 1 B A B B

vegetaţie bentonică de specii
de Chara
1150 * Lagune costiere 2 B A B B
92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi 3 A A A A

Populus alba
40C0* Tufărişuri de foioase ponto- 0,001 C C B C

sarmatice
91AA Vegetaţie forestieră ponto- 0,002 C C B C

sarmatică cu stejar pufos
90
Judetul Tulcea
91
Judetul Tulcea
Fig. 7. Harta sitului de importanta comunitara ROSCI0065 Delta Dunarii
92
Judetul Tulcea
Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Cod Specie Populati Reproduce Ierna Pasa Sit Conser Izolar Glob
e: re t j .Pop v. e al
.
Rezident
a
263 Mustela V B B B B
3 eversmannii
263 Vormela V C B B B
5 peregusna
133 Spermophil P C B C B
5 us citellus
135 Lutra lutra R A B C B

5
135 Mustela R A B B B
6 lutreola
Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Cod Specie Populati Reproducer Ierna Pasa Sit Conser Izolar Globa
e: e t j .Pop v. e l
.
Rezident
a
118 Bombina C A A C A
8 bombina
93
Judetul Tulcea
121 Testudo R C B B B
9 graeca
122 Emys RC A B C A
0 orbiculari
s
129 Vipera R A A A A
8 ursinii
199 Triturus RC A B B A
3 dobrogicu
s
Specii de peşti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Cod Specie Populati Reproduce Ierna Pas Sit Conser Izolar Glob
e: re t aj .Pop v. e al
.
Rezident
a
112 Gobio C B A C A
4 albipinnatus
113 Aspius aspius C A A C A

0
113 Rhodeus P B A C A
4 sericeus
amarus
114 Misgurnus C A A C A
94
Judetul Tulcea
5 fossilis
114 Sabanejewia RC A B C B
6 aurata
114 Cobitis taenia RC A B C B

9
115 Gymnocephal C A B B B
7 us schraetzer
116 Zingel streber P B B C B

0
252 Pelecus RC A B C B
2 cultratus
115 Zingel zingel P B B C B

9
249 Alosa pontica C A B C B

1
251 Gobio kessleri V D

1
255 Gymnocephal RC A A B A
5 us baloni
95
Judetul Tulcea
412 Alosa tanaica RC A B C B

0
201 Umbra R A B B B
1 krameri
Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Populat
ie Reproduc Ier Pas Sit. Cons Izolar Glob
Cod Specie
reziden ere nat aj Pop. erv e al
ta
1060 Lycaena
RC B B C B
dispar
1084 Osmoderma
P C B C B
eremita
4064 Theodoxus
R B B B B
transversalis
1037 Ophiogomphu
P A B C B
s cecilia
1089 Morimus
R D
funereus
4027 Arytrura
R A B C B
musculus
4028 Catopta thrips R B B C B
96
Judetul Tulcea
4030 Colias
P B B C B
myrmidone
4045 Coenagrion
P
ornatum
Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Populatie
: Sit
Reproducer Ierna Pasa Conserv Izolar Globa
Cod Specie .Pop
Rezident e t j . e l
.
a
142
8 Marsilea
R A B C B
quadrifolia
151 Aldrovand
6 a R A B C B
vesiculosa
225
3 Centaurea
R A B A B
jankae
225
5 Centaurea
V A B A B
pontica
406
7 Echium
R C A C A
russicum
97
Judetul Tulcea
Nota: conform Manualului de Interpretare a Habitatelor Natura 2000 in Romania,

semnificatiile simbolurilor din tabelul de mai sus sunt urmatoarele:
pentru coloana REPREZENTATIVITATE (Reprez.)

A. vegetaţia corespunde pe deplin descrierii fizionomice, prezenţa speciilor de diagnosticare,
condiţiilor ecologice şi a altor caracteristici;
B. nivelul de reprezentativitate este mai redus din cauza degradării sau localizării la marginea ariei
naturale de distribuţie), sau pentru că vegetaţia aparţine mai degrabă unei alte arii;
C. la fel ca B, dar mai accentuat
D. vegetaţia nu este tipică mai ales din cauza degradării crescute, şi în plus din cauza existenţei
abundente a unor specii alogene invazive si expansive şi a altor influenţe negative care
conturbă structura şi funcţia ecosistemului.
pentru coloana SUPRAFAŢA RELATIVĂ (Supr. Rel.)
A. excelent (starea optimă din punctul de vedere al conservării naturii; corespunde stării optime de
conservare a naturii; corespunde descrierii iniţiale în timp ce ia în considerare nivelul actual de
reprezentativitate;
B. bun (satisfăcător);
C. impropriu (dubii serioase dacă segmentul respectiv ar trebui cartat ca habitat sau nu).
pentru coloana STAREA DE CONSERVARE (Conserv.)
A. parametrii habitatelor cu valori optime, care ar trebui să denote o dimensiune mare a populaţiei
sau o densitate mare de specii. Ar trebui folosit doar în mod limitat în situri remarcabile pentru
anumite specii;
B. parametrii habitatelor cu valori „normale―, unde populaţia se menţine stabilă pe termen lung
(datorită managementului, sau chiar şi fără acesta); sau o degradare uşoară a habitatelor, dar
unde regenerarea este uşor de obţinut (ex. Habitate de pajişti);
C. degradare medie sau severă a unui habitat la care regenerarea este dificilă.
pentru coloana EVALUAREA GLOBALĂ (global)
Ar trebui să varieze nu mai mult de un grad +/- faţă de starea de conservare. Dacă valoarea
stării de conservare este C, evaluarea globală nu poate fi A. Evaluarea globală poate fi propusă
de APM, dar valorile trebuie revizuite la nivel central.
Alte specii de flora si fauna
Cat. Specia Populatie Motiv
A
Bufo bufo C D
98
Judetul Tulcea
A
Pelobates fuscus P D
A
Rana ridibunda C D
Acrocephalus arundinaceus
B C
B
Acrocephalus scirpaceus C
B
Anas crecca C
B Anas querquedula
Aquila clanga
B C
Ardea purpurea
B C
B
Asio otus C
A
Hyla arborea P D
A
Pelobates syriacus P D
A
Triturus vulgaris P A
B Acrocephalus paludicola C
99
Judetul Tulcea
B
Anas clypeata C
C
B
Anas penelope
B Anser erythropus
C
B
Aquila pomarina C
Ardeola ralloides
B C
Aythya ferina
B C
Aythya fuligula
B C
Aythya nyroca
B C
Buteo buteo
B C
Carduelis spinus
B C
Chlidonias niger
B C
B Circus aeruginosus C
100
Judetul Tulcea
Circus pygargus
B C
Cuculus canorus
B C
Dendrocopos major
B C
B Dendrocopos syriacus C
Egretta garzetta
B C
Emberiza schoeniclus
B C
Falco peregrinus
B C
Gallinago gallinago
B C
Himantopus himantopus
B C
Lanius collurio
B C
Limosa limosa
B C
Merops apiaster
B C
B Numenius arquata C
101
Judetul Tulcea
Nycticorax nycticorax
B C
Oriolus oriolus
B C
Pelecanus onocrotalus
B A C
Phalacrocorax pygmeus
B C
Platalea leucorodia
B C
Plegadis falcinellus
B C
Porzana porzana
B C
C
Remiz pendulinus
B
Sterna albifrons
B C
Tringa glareola
B C
Turdus iliacus
B C
B Upupa epops C
102
Judetul Tulcea
Carassius auratus auratus

F P D
Chalcalburnus chalcoides mento

F P
Leuciscus borysthenicus
F R D
Neogobius syrman
F P B
Sander lucioperca
F P D
D
Silurus soldatovi
F P
Vimba vimba
F P D
Crypsinus angustatus
I R D
Geotomus punctulatus
I R D
Melanocoryphus tristrami
I R D
I Melanocoryphus tristrami R D
103
Judetul Tulcea
Ochetostethus nanus
I R D
I Odontoscelis hispidula R D
I Pachybrachius fracticollis R D
I Saga pedo R D
I Stagonomus bipunctatus R D
Tholagmus flavolineatus
I R D
Erinaceus concolor concolor

M R D
Micromys minutus
M R D
Mustela erminea aestiva

M R D
Neomys anomalus
M P D
Alyssum borzaeanum
P R C
Artemisia arenaria
P R D
Astrodaucus littoralis
P V D
Camphorosma monspeliaca
P V D
104
Judetul Tulcea
Centaurium spicatum
P R D
Convolvulus lineatus
P R D
Corispermum marschallianum
P R
Eryngium maritimum
P R D
Frankenia hirsuta
P R D
Heliotropium curassavicum
P V D
Limonium meyeri
P R D
Aythya marila
B C
C
Botaurus stellaris
B
Buteo lagopus
B C
Chlidonias hybridus
B C
105
Judetul Tulcea
Ciconia ciconia
B C
Circus macrourus
B C
Clangula hyemalis
B C
Cygnus cygnus
B C
Dendrocopos minor
B C
Egretta alba
B C
Emberiza melanocephala
B C
Falco naumanni
B C
Falco vespertinus
B C
Gallinula chloropus
B C
Ixobrychus minutus
B C
Limosa lapponica
B C
B Mergus albellus C
106
Judetul Tulcea
Miliaria calandra
B C
Numenius phaeopus
B C
Oenanthe oenanthe
B C
C
Pelecanus crispus
B A
Phalacrocorax carbo sinensis

B C
Philomachus pugnax
B C
Plectrophenax nivalis
B C
Porzana parva
B C
Rallus aquaticus
B C
Scolopax rusticola
B C
Tringa erythropus
B C
B Tringa ochropus C
107
Judetul Tulcea
Turdus merula
B C
C
Vanellus vanellus
B
Carassius carassius
F V A
Esox reichertii
F P D
Leuciscus idus
F R D
Perca fluviatilis
F P D
Sander volgensis
F P D
Umbra krameri
F R B
I R D
Bagrada stolata
Geotomus elongatus
I R D
I
Leprosoma inconspicuum R D
I Melanocoryphus tristrami R D
108
Judetul Tulcea
Menaccarus arenicola
I R D
Odontoscelis fuliginosa
I R D
Pachybrachius fracticollis
I R D
Paramysis intermedia
I V B
Pterocuma pectinatum
I V B
Sciocoris homalonotus
I R D
Stibaropus henkei
I R D
Canis aureus
M P D
D
Lepus europaeus
M R
Mus spicilegus
M R D
Mustela nivalis
M R D
M Sorex araneus R D
109
Judetul Tulcea
Anacamptis pyramidalis
P V D
Asperula setulosa
P R D
Cakile maritima ssp. euxina

P R D
C
Carex secalina
P V
Ceratophyllum demersum
P C D
Convolvulus persicus
P R D
Crambe maritima
P R D
Euphorbia paralias
P P D
Groenlandia densa
P P D
Hottonia palustris
P R D
Lindernia procumbens
P P C
P Medicago marina V D
110
Judetul Tulcea
Merendera sobolifera
P V D
Nuphar lutea
P P A
Onosma arenaria
P R D
Orchis laxiflora ssp. elegans

P R D
Petunia parviflora
P V D
Plantago cornuti
P R A
Polypogon monspeliensis
P R A
Ranunculus aquatilis
P P D
Ruppia maritima
P V D
Salvinia natans
P C C
Silene thymifolia
P V D
Syrenia montana
P R A
111
Judetul Tulcea
B
Zannichellia prodani
P P
Coronella austriaca
R R D
Lacerta agilis
R P D
Melilotus arenaria
P R A
Myriophyllum spicatum
P C D
A
Nymphaea alba
P P
Orchis coriophora ssp. fragrans

P R D
Orchis morio
P V D
Phragmites australis
P C D
D
Polygonum amphibium
P P
Potentilla pedata
P R A
112
Judetul Tulcea
Ruppia cirrhosa
P V D
Saccharum strictum
P V D
Scolymus hispanicus
P R A
Stachys maritima
P V D
Trapa natans
P C C
Zygophyllum fabago
P V D
Eremias arguta
R P D
Podarcis taurica
R P D
Calitate şi importanţă: Până acum au fost inventariate 1 642 specii de plante şi 3 768
specii de animale, dintre care circa 1 530 specii de insecte, 70 specii de melci, 190 specii de
peşti, 16 specii de reptile, 8 specii de broaşte, 325 specii de păsări şi 34 specii de mamifere.
Amintim dintre plante – endemitele Centaurea pontica şi Centaurea jankae, orhideele (Orchis
elegans, Platantera bifolia, Anacamptis pyramidalis), liana grecească (Periploca graeca),
volbura de nisip (Convolvulus persicus), dintre insecte fluturii iris (Apatura metis, Rhiparioides
metelkana, Catocala elocata, Arctia villica, Thersamonia dispar), dintre coleoptere - nasicornul
(Oryctes nasicornis), mantodeul Empusa fasciata şi ortopterul Saga pedo. Dintre amfibieni,
brotăcelul (Hyla arborea) este deosebit de numeros aici.
Păsările sunt bine reprezentate, unele protejate (pelican comun şi pelican creţ, lebăda
cucuiată, egreta mare şi egreta mică, stârcul galben, stârcul lopătar, avozeta, piciorongul, raţa
cu perucă, gâsca cu gât roşu şi multe altele). Majoritatea sunt cuibăritoare în zonă. Comparativ
cu flora regiunii continentale limitrofe (Dobrogea), care cuprinde peste 1 900 specii de cormofite
113
Judetul Tulcea
(reprezentând peste 50 % din flora întregii ţări), flora Deltei Dunării şi a Complexului lagunar
Razim – Sinoie este mai săracă (779 specii), cuprinzând în majoritatea lor taxoni cu areal larg:
elemente eurasiatice – cca 30 %; continental-eurasiatice – cca 15 %; cosmopolite – cca 10 %).
Majoritatea speciilor sunt hidrofile (acvatice), higrofile (palustre), psamofile (adaptate la

zone nisipoase) şi halofile (de sărătură).
Comparând numărul de specii din diferite familii de angiosperme observate în Delta

Dunării, se constată că numărul speciilor semnalate de literatura de specialitate (total 995
specii) este mai mare decât cel al taxonilor observaţi în perioada 1991 – 1996 (total 729 specii).
Trebuie ţinut cont, însă, atât de faptul că în lista floristică de cca 150 specii sunt citate după
literatura veche de peste o jumătate de secol.Dintre aceşti taxoni neregăsiţi pe teritoriul deltei
fac parte specii de pajişti umede, de pădure sau din vecinătatea pădurii (Orchis morio, Orchis
coriophora, Liparis loeselii, Gentiana cruciata etc.) sau specii palustre (Calla palustris, Caldesia
parnassifolia, Viola palustris, Menyanthes trifoliata etc.)
Vulnerabilitate: În ecosistemele dulcicole stagnante, flora microalgală şi macrofitică ce

constituie producătorii primari, precum şi multe specii de protozoare, asigură continuitatea
consumatorilor animali pentru foarte multe specii din verigile inferioare ale lanţului trofic.Datorită
creşterii, în ultimele decenii, a gradului de poluare a bazinului dunărean şi, în special, aportul
crescut de nutrienţi (azot şi fosfor), microalgele, mai ales cele din grupul cianoficeelor (albastre),
care în sezonul cald acoperă majoritatea suprafeţelor lacustre din întreg teritoriul RBDD,
imprimând circuitului materiei vii şi moarte un sens nedorit şi anume, diminuarea până la
dispariţie a numeroaselor specii de alge din alte grupe sistematice preferate de către
consumatorii acvatici şi a unor specii şi asociaţii de plante acvatice superioare.
În consecinţă, reducerea speciilor din verigile consumatorilor precum şi deplasarea

acestora în sensul populării bazinelor eutrofe cu specii care au un spectru mai larg de
adaptabilitate (euritope), ca de exemplu peşti de talie mică şi cu valoare economică mai redusă
(babuşcă, biban, caras, obleţ), iar ceilalţi cu un grad mai mult sau mai puţin pronunţat de
stenotopie au părăsit în cea mai mare parte aceste zone (ştiucă, somn, crap etc.), unele specii
fiind, în prezent, periclitate pe întreaga suprafaţă a RBDD (caracuda, linul, văduviţa).
În ecosistemele terestre rămase în regim natural, mult mai reduse în suprafaţă decât în
trecut, lanţurile trofice au avut mai puţin de suferit decât în cele acvatice. Din analiza efectelor
poluante produse de navele în marş sau în staţionare, pe braţele Dunării (Chilia, Sulina, Sfântu
Gheorghe), cât şi pe canalele interioare deltei a rezultat că principalul produs poluant este
combustibilul utilizat la bordul navelor (motorina, combustibilii lichizi uşori şi grei, păcura şi
uleiurile), atât ca urmare a procesului de ardere, cât şi prin prelingerea lor din tancuri,
rezervoare, instalaţii. O sursă de poluare o prezintă şi parcurile reci (cimitire de nave) de pe
teritoriul Deltei Dunării, în care sunt cca.120 nave, aflate în punctele: Km107 de pe braţul Sfântu
Gheorghe şi de pe Dunăre la mile 45. Circulaţia navelor provoacă modificări semnificative
asupra malurilor canalelor prin fenomenele de sucţiune şi de val, precum şi producerea de
zgomote şi vibraţii care afectează fauna, în special, în perioada de cuibărire şi hrănire.
114
Judetul Tulcea
Desemnarea sitului: Un prim act a fost Hotărârea Guvernului României nr. 983 din
august 1990 care, odată cu organizarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, la
articolul 5 prevedea constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării cu o administraţie şi un
consiliu ştiinţific propriu. Această hotărâre a fost urmată de elaborarea şi aprobarea de către
Parlamentul României a Legii nr. 82/1993 privind Rezervaţia Biosferei Delta Dunării prin care s-
a stabilit structura şi modul de administrare, protejare şi reconstrucţie ecologică a unor areale
deteriorate.
Deşi Delta Dunării, prin rezervaţiile Roşca – Buhaiova şi Letea, fusese inclusă în reţeaua
internaţională a rezervaţiilor biosferei în cadrul programului „Omul şi Biosfera‖ (MAB) din 1980,
pe plan intern nu s-au întreprins măsurile corespunzătoare cerute prin statutul acestor tipuri de
arii protejate. De abia în septembrie 1990 Parlamentul României a ratificat şi transmis la
UNESCO – Convenţia Internaţională a Patrimoniului Natural şi Cultural Universal care conferea
acordul ţării noastre la respectarea statutului acestor arii protejate şi solicita includerea Deltei
Dunării ca Rezervaţie a Biosferei. Au urmat alte afilieri internaţionale cum a fost semnarea în
septembrie 1991 a Convenţiei privind zonele umede de importanţă internaţională – îndeosebi ca
habitat pentru păsările de apă, cunoscută sub denumirea de Convenţia RAMSAR, iar ceva mai
târziu, în decembrie 1991, Delta Dunării, ca Rezervaţie a Biosferei, a fost inclusă pe Lista
Patrimoniului Natural Mondial – UNESCO. Conceptul de Rezervaţie a Biosferei a fost promovat
în 1971 de către UNESCO în cadrul Programului MAB (Man and Biosphere), prin care se are în
vedere conservarea unor zone naturale caracteristice, ecosisteme reprezentative cu resurse
genetice capabile de menţinerea şi extinderea unor specii de plante şi animale pe cale de
dispariţie sau în pericol. Spre deosebire de alte arii protejate, o Rezervaţie a Biosferei nu este
destinată unei protecţii exclusive ci are mai multe scopuri, dintre care menţionăm doar câteva şi
anume: conservarea ecosistemelor şi folosirea echilibrată a resurselor naturale regenerabile;
păstrarea formelor tradiţionale de activitate economică, care nu contribuie la producerea de
dezechilibre ecologice; cercetarea şi supravegherea continuă a componentelor ecosistemelor
protejate; armonizarea intereselor populaţiei autohtone cu obiectivul fundamental al Rezervaţiei
Biosferei – conservarea.
Tip de proprietate: O mare parte din suprafaţa deltei aparţine Administraţiei Rezervaţiei
Delta Dunării. Suprafeţele de păşunat şi cele agricole aparţin comunităţilor locale, în rest,
situaţia sprafeţelor concesionate nu se cunoaşte în detaliu. Pădurile şi plantaţiile, constituie în
majoritate fond forestier, proprietate de stat, fiind administrate de Direcţia Silvică Tulcea.
Planuri de management ale sitului: Potrivit Legii nr. 82/1993, Administraţia Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării (ARBDD) are ca obiective principale în gestionarea ecologică a
teritoriului rezervaţiei conservarea şi protejarea patrimoniului natural cu valoare ştiinţifică
deosebită şi promovarea utilizării durabile a resurselor productivităţii ecosistemelor naturale,
reconstrucţia ecologică a unor habitate deteriorate prin amenajările realizate înainte de
1989.Planul de management discutat şi aprobat de Consiliul Ştiinţific al RBDD conţine 35
obiective şi 87 proiecte, grupate în patru categorii şi anume:
115
Judetul Tulcea
- Obiective generale privind redresarea stării ecologice a RBDD, cadrul legislativ şi a unor
forme de cooperare şi promovare a rezervaţiei;
- Obiective privind utilizarea economică durabilă a spaţiului RBDD şi folosirea resurselor
naturale (agricultură fără îngrăşăminte chimice şi pesticide, folosirea resurselor naturale –
stuf, papură, lemn, fauna piscicolă, ornitologică şi mamifere, ecoturism);
- Obiective şi activităţi în zona tampon care să contribuie la reducerea presiunii antropice spre
zonele cu protecţie integrală şi reabilitarea habitatelor degradate anterior;
- Obiective referitoare la zonele cu protecţie integrală, cum ar fi îmbunătăţirea calităţii apei,
cercetare şi monitoring asupra biodiversităţii pentru conservarea şi protecţia ei.
ROSPA 0031 DELTA DUNARII SI COMPLEXUL RAZIM-SINOE
Situl ocupa o suprafata de 500.334 ha , cuprinzand la nivelul judetului Constanta, 10%

din comuna Cogealac, 62% din comuna Corbu, 1% din Fantanele, 85% din Istria, 75% din
comuna Mihai Viteazu si 63 % din comuna Sacele.
Situl este localizat la 44º 54' 8'' latitudine Nordica si 28º 54' 3'' longitudine estica.
Arealul a fost declarat arie de protectie speciala avifaunistica datorita prezentei celor 80
de specii de pasari cuprinse in anexa 1 a Directivei Consiliului 79/409/CEE - Directiva Pasari.
La nivelul judetului Tulcea , aria protejata se extinde astfel:Babadag (21%), Baia (9%),
Beştepe (41%), C.A. Rosetti (> 99%), Ceamurlia de Jos (83%), Ceatalchioi (99%), Chilia Veche
(> 99%), Crişan (> 99%), Grindu (97%), Isaccea (44%), Jijila (10%), Jurilovca (84%), Luncaviţa
(38%), Mahmudia (63%), Maliuc (> 99%), Mihai Bravu (1%), Murighiol (94%), Niculiţel (1%),
Nufăru (40%), Pardina (> 99%), Sarichioi (50%), Sfântu Gheorghe (> 99%), Somova (54%),
Sulina (> 99%), Tulcea (31%), Valea Nucarilor (28%), Văcăreni (48%), Judeţul Galaţi: Galaţi (<
1%).
116
Judetul Tulcea
117
Judetul Tulcea
Fig. 9. Harta sitului de protectie speciala avifaunistica ROSPA0031 Delta Dunarii

si Complexul Razim–Sinoe
Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE prezente in

sit:
Cod Specie Populatie Cuibari Iernat Pasaj Sit. Conserv Izolar Globa
: t Pop . e l
.
rezidenta
A40 Accipiter R D B C B
2 brevipes
A22 Alcedo atthis 1500- A B C B

9 1700 p
A04 Anser 10-30 A B C A

2 erythropus i
A09 Aquila clanga 8-14 i A B A B

0
A40 Aquila heliaca 1-3 i B B C C

4
A08 Aquila 200- C B C C

9 pomarina 300 i
A02 Ardea 230- A B C A

9 purpurea 450 p
A02 Ardeola 2000- A B C A

4 ralloides 2400 p
118
Judetul Tulcea
A06 Aythya nyroca 3800- A B C A

0 4200 p
A02 Botaurus 1550- A B C A

1 stellaris 1650 p
A39 Branta ruficollis 7000- A B C A

6 2400
0i
A13 Burhinus 44-60 B B C C

3 oedicnemus p
A40 Buteo rufinus 4-5 p C B C C

3
A13 Charadrius 90-120 450- A B C B

8 alexandrinus p 520 i
A19 Chlidonias 2300- A B C B

6 hybridus 2500 p
A03 Ciconia ciconia 80-90 C B C C

1 p
A03 Ciconia nigra 2-5 p D B C C
119
Judetul Tulcea
A08 Circaetus R D B C C
0 gallicus
A08 Circus 300- A B C B

1 aeruginosus 400 p
A08 Circus cyaneus R D B C C

2
A08 Circus R B B C C
3 macrourus
A08 Circus 2-3 p B B C C

4 pygargus
A23 Coracias 360- B B C B

1 garrulus 420 p
A03 Cygnus 1-4 i A B C C

7 columbianus
bewickii
A03 Cygnus cygnus 340- B B C A

8 1270
i
A23 Dendrocopos R D B C C
8 medius
120
Judetul Tulcea
A42 Dendrocopos RC D B C C
9 syriacus
A23 Dryocopus RC D B C C
6 martius
A02 Egretta alba 320- 620- A B C A

7 360 p 870 i
A02 Egretta 1700- A B C A

6 garzetta 2500 p
A37 Emberiza R D B C C
9 hortulana
A51 Falco cherrug 1-2 p B B C B

1
A09 Falco 20-60 D B C C

8 columbarius i
A09 Falco 1-3 p A B A C

5 naumanni
A10 Falco R D B C C
3 peregrinus
A09 Falco 2220- A B C A
121
Judetul Tulcea
7 vespertinus 340 p
A15 Gallinago 20-80 A B B B

4 media i
A00 Gavia arctica RC D B C C

2
A00 Gavia stellata RC D B C C

1
A18 Gelochelidon 8-12 p 320- A B C B

9 nilotica 350 i
A13 Glareola 420- A B C B

5 pratincola 540 p
A07 Haliaeetus 26-28 A B C A

5 albicilla p
A09 Hieraaetus R D B C C
2 pennatus
A13 Himantopus 220- 1400- B B C B

1 himantopus 370 p 2200 i
A02 Ixobrychus 3000- A B C A

2 minutus 3500 p
122
Judetul Tulcea
A33 Lanius collurio RC C D B C C

8
A33 Lanius minor R C D B C C

9
A18 Larus genei 20-70 B B C C

0 i
A17 Larus 220- A B B A

6 melanocephalu 360 p
s
A17 Larus minutus 10000 B B B B

7 -
12000
i
A15 Limosa 1-5 i B B C C

7 lapponica
A24 Lullula arborea V R D B C C

6
A24 Melanocorypha RC D B C C
2 calandra
123
Judetul Tulcea
A06 Mergus 2100- A B C A

8 albellus 3800
i
A07 Milvus migrans 6-7 p C B C C

3
A15 Numenius 1-3 i A B C B

9 tenuirostris
A02 Nycticorax 2660- A B C A

3 nycticorax 3200 p
A53 Oenanthe 12-24 C B C C

3 pleschanka p
A07 Oxyura 1-4 i C B C C

1 leucocephala
A09 Pandion RC C B C C
4 haliaetus
A02 Pelecanus 320- A B B A

0 crispus 410 p
A01 Pelecanus 3560- A A A A

9 onocrotalus 4160 p
A39 Phalacrocorax 8700- 4000- 4000- A B C A

3 pygmeus 9500 p 6500 6500 i
124
Judetul Tulcea
A17 Phalaropus 700- C B C C

0 lobatus 1200 i
A15 Philomachus 13000 B B C B

1 pugnax -
18000
i
A23 Picus canus R D B C C

4
A03 Platalea 360- A B C A

4 leucorodia 440 p
A03 Plegadis 2000- A B C A

2 falcinellus 3200 p
A14 Pluvialis 120- B B C C

0 apricaria 300 i
A12 Porzana parva 2000- A B C A

0 3000 p
A11 Porzana 300- B B C B

9 porzana 400 p
A12 Porzana pusilla V A B C C
125
Judetul Tulcea
A46 Puffinus 20- A B A A

4 yelkouan 1000 i
A13 Recurvirostra 220- 800- B B C B

2 avosetta 280 p 1200 i
A19 Sterna 160- A B C B

5 albifrons 220 p
A19 Sterna caspia 120- B B C B

0 140 i
A19 Sterna hirundo 1800- A B C B

3 2300 p
A19 Sterna 20-60 1200- A B C B

1 sandvicensis p 3000 i
A30 Sylvia nisoria R RC C B C C

7
A16 Xenus 1-3 i A B C C

7 cinereus
Nota: ―A‖ – specia este foarte bine reprezentata la nivelul sitului, ―B‖ – ca specia
este bine reprezentata la nvelul sitului, ―C‖ – la nivelul sitului cuibareste o populatie cu
densitate care reprezinta mai putin de 2% din populatia la nivel national, ―D‖ – la
126
Judetul Tulcea
nivelul sitului cuibareste o populatie cu densitate redusa fata de media la nivel national (
nesemnificativa la nivel national).
Alte specii importante de flora si fauna
Cat. Specie Populatie Motiv
I Arytrura musculus B C
Calitate şi importanţă: Acest sit gazduieste efective importante ale unor specii de pasari
protejate. Conform datelor avem urmatoarele categorii:
a) numar de specii din anexa 1 a Directivei Pasari: 97

b) numar de alte specii migratoare, listate in anexele Conventiei asupra speciilor migratoare
(Bonn): 151
c) numar de specii periclitate la nivel global: 17
In perioada de migratie situl gazduieste mai mult de 20.000 de exemplare de pasari de
balta, fiind sit RAMSAR.
Vulnerabilitate:
- intensificarea agriculturii – schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele

tradiţionale în agricultură intensivă, cu monoculturi mari, folosirea excesivă a
chimicalelor, efectuarea lucrărilor numai cu utilaje şi maşini - schimbarea habitatului
semi-natural (fâneţe, păşuni) datorită încetării activităţilor agricole ca cositul sau
păşunatul - braconaj - desecarea zonelor umede prin canalizare de-a lungul râurilor,pe
zone de şes, în turbării - cositul în perioada de cuibărire - industrializare şi extinderea
zonelor urbane;
- distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor - deranjarea păsărilor in timpul cuibăritului
(colonii) - arderea vegetaţiei (a miriştii şi a pârloagelor) - reglarea cursurilor râurilor -
electrocutare si coliziune in linii electrice - turismul in masa - amplasare de generatoare
eoliene;
- înmulţirea necontrolată a speciilor invazive - defrişările, tăierile ras şi lucrările silvice care
au ca rezultat tăierea arborilor pe suprafeţe mari - tăierile selective a arborilor în vârsta
sau a unor specii -adunarea lemnului pentru foc, - împăduririle zonelor naturale sau
seminaturale (păşuni, fânaţe etc.) - desecarea zonelor umede prin canalizare de-a lungul
râurilor, pe zone de şes –reglarea cursurilor râurilor - arderea stufului în perioada de
cuibărire- amplasare de generatoare eoliene – navigatie.
127
Judetul Tulcea
Caracterizarea si cartarea habitatelor acvatice desemante ca arii speciale de

conservare din Delta Dunarii (aferente zonei costiere)
Sacalin-Zatoane (21.410 ha). Situată în estul depresiunii Dranov se caracterizează

printr-o succesiune de grinduri maritime tinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul,
alternând cu lacuri puţin adânci sau izolate şi de o înterpătrundere a apelor marine (pe gârle cu
deschidere directă în mare) cu cele fluviale (prin canale şi gârle, Fig. 11).
Cele două lacuri principale, Zătonul Mic şi Zătonul Mare, din cauza abraziunii marine îşi
lărgesc continuu legătura cu Marea Neagră. Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibăritul
lebedei mute şi pentru hrana speciilor limicole abundente aici.
Atât luciile de apă cât şi grindurile şi plaja litorală sunt locuri de maximă concentrare a
ornitofaunei în timpul migraţiei de primăvară-toamnă.
Insula Sacalin, alcătuită din nisip amestecat cu cochilii, săracă în vegetaţie de sărătură,
reprezintă zona cea mai importantă de nidificare, premigraţie şi migraţie, un „cartier" de iernare
pentru numeroase specii, circa 100, din care 14 cuibăresc aici.
În lacul Lejai cuibăresc cca 100 exemplare de pelican creţ (Pelecanus crispus) şi 200
exemplare de pelican comun (P. onocrotalus).
128
Judetul Tulcea
Fig. 11. Aria speciala de conservare Sacalin-Zatoane
Zona Periteasca-Leahova (4125 ha). Prezinta importanta avifaunistica deosebita.

Majoritatea pasarilor se concentreaza pe grindul interior care se intinde intre capatul nordic al
lacului Leahova Mare si cordonul litoral la sud de canalul Periteasca (Fig. 12).
Lacul Leahova constituie un loc important de hranire pentru pelicani si cormorani care,
apoi stationeaza pe grindurile din apropiere, alaturi de efective importante ale gastei de vara
(Anser anser), ratei mari (Anas platyrhynchos), ratei cu cap castaniu (Aythya ferina).
Este unul dintre cele mai importante locuri de concentrare a pasarilor din partea sudica a
Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. In perioadele de pasaj aici isi gasesc loc de refugiu multe
specii de interes faunistic: califarul alb (Tadorna tadorna), califarul rosu (Tadorna ferruginea)
precum si unele specii de limicole.
Regimul hidrologic, cu nivele relativ constante ofera conditii bune de cuibarit pentru
gasca de vara , rata mare, rata cu cap castaniu, rata rosie.
129
Judetul Tulcea
Fig. 12. Zoana strict protejata Periteasca-Leahova
Capul Dolosman (125 ha). Constituit din calcare cretacice cu o faleză fosilizată, este
important pentru conservarea vegetaţiei xerofile caracteristică zonelor stepice pe martori de
eroziune şi adăposteşte o plantă rară endemică (Centauraea jankae).
Tot aici a fost identificat şi un coleopter (insectă) endemic (Prosocuris phelandrii).
Baza falezei, pe toată lungimea sa adăposteşte o populaţie numeroasă a şarpelui de

apă (Natrix tessellata), iar arbuştii şi ierburile mai înalte, guşterul vărgat (Lacerta trilineata
dobrogica) este frecvent. De asemenea, atât pe platou cât şi în crevasele falezei trăieşte
şarpele rău (Coluber caspius), însă puţin numeros.
În abruptul stâncos cuibăresc numeroase exemplare de lăstun mare (Apus apus) şi cca.
10 exemplare de călifar alb (Tadorna tadorna), iar până de curând a cuibărit şi o pereche de
buhă (Bubo bubo).
Dintre mamifere, este de amintit semnalarea, în această zonă, a dihorului pătat

(Vormela peregusna).
Zona are şi importanţă arheologică, aici existând vestigii ale cetăţii Argamum (Fig. 13).
130
Judetul Tulcea
Fig. 13. Zona de protectie integrala Capul Dolosman
Grindul Lupilor (2.075 ha). Prin poziţia sa între lacurile Zmeica şi Sinoie, având înălţime
mică (0,5-1,5m) şi o vegetaţie specifică solurilor nisipoase de origine marină, reprezintă un
important refugiu de cuibărire şi hrănire a păsărilor (Fig. 14).
Îndeosebi în perioada migraţiei de toamnă, zona devine o impresionantă concentrare a

faunei ornitologice şi în special, a oaspeţilor de iarnă (gâşte, raţe), deoarece în lacul Sinoie apa
este mai sărată la sud de Grindul Lupilor, decât la nord spre Razim.
În apele lacurilor limitrofe are loc reproducerea naturală a peştilor din speciile: crap
(Cyprinus carpio), şalău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis brama) etc. De asemenea,
câteva mamifere foarte rare, şi anume o mică populaţie de bursuc (Meles meles), iar iarna -
când lacurile Razim şi Sinoie sunt îngheţate - aici poposesc câteva haite de şacal auriu (Canis
aureus), venite din sudul Europei.
131
Judetul Tulcea
Fig. 14. Zoana strict protejata Grindul Lupilor
Istria-Sinoie (400 ha). Se caracterizează printr-o mare varietate de specii de floră şi

faună (Fig. 15). Astfel, dintre nevertebrate, aici este frecventă scolopendra uriaşă (Scolopendra
cingulata), iar dintre reptilele rare se pot întâlni şarpele rău (Coluber caspius) şi broasca
ţestoasă de uscat (Testudo graeca iberi). Deasemenea, broasca săpătoare balcanică
(Pelobates syriacus balcanicus) este extrem de numeroasă.
Zona adăposteşte numeroase păsări acvatice, precum călifarul alb şi roşu, pelicani, raţe,
gâşte şi mai ales limicole, fiind cel mai important loc de popas în perioadele de migraţie.
Aici cuibăreşte în număr mare codobatura cu cap negru (Motacila flava feldegg), foarte
rară în alte zone ale ţării.
Zona prezintă şi o valoare arheologică deosebită. Cetatea Histria a fost înfiinţată în anul
657 a.Chr. de grecii din Milet.
132
Judetul Tulcea
Fig. 15. Aria speciala de conservare Istria-Sinoie
Grindul Chituc (2.300 ha). Se caracterizează printr-o succesiune de cordoane, dune şi

lacuri, cu preponderenţa acestora din urmă, orientate pe o direcţie piezişă pe linia actuală a
ţărmului şi având o dispoziţie în evantai. Vegetaţia este caracteristică zonelor litorale cu sol
nisipos sărăturat (Fig 16).
Au importanţă în migraţia păsărilor şi pentru iernatul acestora, apele salinizate din zonă
(care îngheaţă la temperaturi mai joase).
Aici se află o populaţie numeroasă a şopârlei caucaziene Eremias arguta derserti

(şopârla de nisipuri).
133
Judetul Tulcea
Fig. 16. Zona de protectie integrala Grindul Chituc
Calitatea factorilor de mediu
- identificarea presiunilor hidromorfologice semnificative asupra apelor de suprafaţă din

Delta Dunării.
Delta Dunării a suferit de-a lungul timpului o serie de intervenţii hidromorfologice, dintre
care se mentioneaza urmatoarele (Fig 17):
- Perioada 1858-1902 – au avut loc lucrări hidrotehnice complexe şi de mare anvergură. Braţul
Sulina s-a transformat într-un canal maritim navigabil, mai scurt cu cca. 21 km (85 la 64 km), pe
care s-au realizat adâncimi relativ constante de 7.3 (fata de 2.5m);
- Perioada 1903-1916 – au avut loc lucrări de amploare pentru alimentarea cu apă dulce a
lacului Razim din Dunare prin dragarea canalului Dunavat si partial Dranov;
- Perioada (1930-1940) – a avut loc construirea sau reactivarea canalelor Litcov, Sireasa şi
Pardina pentru alimentarea cu apă a insulelor Sf. Gheorghe şi Letea, a canalului Crasnicol şi
finalizarea canalului Dranov între ghiolul Dranov şi lacul Razim;
134
Judetul Tulcea
- Perioada 1952-1960 – a avut loc decolmatarea canalelor Dunavăţ şi Dranov; executarea

canalelor Perişor, Fundea, Mustaca; a 20 km de canale mici pescareşti (5,0 m lăţime şi 1,5 m
adâncime) şi construirea canalelor Goloviţa-Smeica şi Goloviţa-Sinoie;
135
Judetul Tulcea
136
Judetul Tulcea
Fig. 17. Lucrări hidrotehnice efectuate în Delta Dunării
- Perioada 1990-2003 – au avut loc lucrări ample pentru activarea canalelor magistrale
longitudinale în toate complexele lacustre din teritoriul RBDD, şi de calibrare/blocare a canalelor
scurte transversale. Astfel, au fost activate prin excavare 341 km de canale, un număr de 13
canale au fost închise şi 5 canale au fost calibrate pentru reducerea debitelor de sedimente şi
nutrienţi din Dunăre în lacurile deltei s.a.
3.2. Date despre prezenta, localizarea, populatia si ecologia speciilor si/sauhabitatelor de

interes comunitar prezente pe suprafata si in imediata vecinatate a PP
3.2.1. Avifauna din zona de interes
In locatia analizata se gasesc mai multe tipuri de habitate . Acestea sunt: apa liberă a bratului Sf.
Gheorghe, padurea de salcii de pe malul bratului, pajistea stepica (ruderalizată) de pe vârfurile
dealurilor situate la sud de brațul Sf. Gheorghe, vegetația invazivă (costrei), prezentă pe mari
suprafețe, terenuri cultivate (porumb) și mici zone cu arbori (salcâm).
La aceste habitate se adaugă desigur, zona umedă a lacului Sărături, cea mai interesantă din
punct de vedere avifaunistic.
Pajistea ruderalizata, este locul de trai al catorva specii de pasari, obisnuite pentru stepa
dobrogeana (dar aici in efective mici), alaturi de specii antropofile, larg raspandite. Acestea
sunt :
Buteo buteo – Sorecar comun
Falco tinnunculus – Vanturel rosu
Streptopelia decaocto – Gugustiuc
Merops apiaster – Prigorie
Coracias garrulus – Dumbraveanca
Upupa epops – Pupaza
Galerida cristata – Ciocarlan
Alauda arvensis – Ciocarlia
Riparia riparia – Lastunul de mal
Hirundo rustica – Randunica
Delichon urbica – Lastun de casa
Anthus campestris – Fasa de camp
137
Judetul Tulcea
Motacilla flava – Codobatura galbena

Motacilla alba – Codobatura alba
Oenanthe oenanthe – Pietrar sur
Lanius collurio – Sfrancioc rosiatic
Lanius mnor – Sfrancioc cu frunte neagra
Pica pica – Cotofana
Corvus monedula – Stancuta
Corvus frugilegus – Cioara de semanatura
Corvus corone cornix – Cioara griva
Sturnus vulgaris – Graur
Passer domesticus – Vrabie de casa
Passer montanus – Vrabie de camp
Carduelis carduelis – Sticlete
Miliaria calndra – Presura sura
Apa libera a canalului Sf. Gheorghe nu este un loc preferat de pasari. Aici pasarile trec de obicei
in zbor, rareori stationand pe apa. Apa adanca si traficul de nave si barci sunt factori care
contribuie la saracia de specii din acest habitat.
Cu toate acestea, unele specii vin aici din cand in cand pentru a-si cauta hrana. Acestea sunt :
Podicepa cristaus – Corcodel mare
Phalacrocorax carbo sinensis – Cormoran mare
Larus melanocephalus – Pescarus cu cap negru
Larus minutus – Pescarus mic
Larus ridibundus – Pescarus razator
Larus cachinnans – Pescarus argintiu
Sterna caspia – Pescarita mare
Sterna sandivicensis – Chira de mare
Sterna hirundo – Chira de balta
Sterna albifrons – Chira mica
Chlidonias hybridus – Chirighita cu obraji albi
Chlidonias niger – Chirighita neagra
138
Judetul Tulcea
Chlidonias leucopterus – Chirighita cu aripi albe

Desigur, mai sunt si alte specii care pot survola apele bratului Sf. Gheorghe, cum ar fi randunicle
si lastunii de mal, care vaneaza frevent insecte deasupra apei.
Avifauna de aici ramane destul de saraca in speci si indivzi.
O zonă interesanta pentru pasari ramane padurea de salcii (salcete) de pe malul bratului Sf.
Gheorghe. Aici se pot intalni urmatoarele specii de pasari :
Falco tinnunculus – Vanturel rosu
Falco vespertinus – Vanturel de seara
Falco subbuteo – Soimul randunelelor
Columba palumbus – Porumbel gulerat
Streptopelia turtur – Turturica
Cuculus canorus – Cuc
Picus canus – Ghionoaie sura
Dendrocopos major – Ciocanitoare pestrita mare
Dryocopus martius – Ciocanitoare neagra
Upupa epops - Pupaza
Motacilla alba – Codobatura alba
Luscinia megarhynchos – Privighetoare roscata
Phoenicurus phoenicurus – Codros de padure
Turdus merula – Mierla
Turdus philomelos – Sturz cantator
Hippolais pallida – Frunzarita cenusie
Hippolais icterina – Frunzarita galbena
Sylvia atricapilla – Silvie cu cap negru
Muscicapa striata – Muscar sur
Parus palustris – Pitigoi sur
Parus caeruleus – Pitigoi albastru
Parus major – Pitigoi mare
Remiz pendulinus – Boicus
Oriolus oriolus – Grangur
139
Judetul Tulcea
Sitta europaea – Ticlean

Corvus corone cornix – Cioara griva
Passer montanus – Vrabie de camp
Fringilla coelebs – Cinteza
Carduelis chloris – Florinte
Desigur, acestea sunt speciile care se pot intalni in mod obisnuit in acest habitat. Dar in sezonul
migratiilor, peisajul se imbogateste cu mult mai multe specii de passeriforme. Faptul ca aceasta
padure este o adevarata zona de ecoton, aflata la limita dintre delta propriu-zisa si ternurile
uscate din sud.
Zona este avantajoasa pentru fauna deoarece este vorba de un cordon de padure aproape continuu
intre Mahmudia si Murighiol.
Aici sunt locuri bune de clocit pentru majoritatea speciilor de pasari enumerate mai sus, salciile
constituind principalul suport pentru cuiburi (cuiburi intre ramuri, scorburi).
Hrana este obtinuta din imediata apropiere, atat de pe salcii, din stratul ierbos de jos, din aer, din
pajistea din sud, de pe malul bratului Sf. Gheorghe.
Tot lunca de salcii constituie un adapost foarte bun impotriva pradatorilor si a conditiilor meteo
adverse.
Lacul Sărăturii este deosebit de important pentru numărul mare de specii și de efective care
cuibăresc aici. Astfel, în anii 2000 – 2002, au cuibărit pe acest lac următoarele specii:
Podiceps cristatus – 1-2 perechi
Cygnus olor – 1 pereche
Tadorna tadorna – 1-2 perechi
Anas platyrhynchos – 2-3 perechi
Anas strepera – 5-10 perechi
Aythya ferina – 5-10 perechi
Aythya nyroca – 5-10 perechi
Gallinula chloropus – 1-2 perechi
Fulica atra – 10-12 perechi
140
Judetul Tulcea
Recurvirostra avosetta – 2-3 perechi

Himantopus himantopus – 20-40 perechi
Larus cachinnans – 20 – 30 perechi
Larus melanocephalus – 10 – 25 perechi
Larus ridibundus – 500 perechi
Sterna hirundo – 500 – 600 perechi
În total am reușit să identificăm în zona lacului Sărăturii un număr de 80 de specii de păsări.
Statutul de protectie al speciilor identificate in zona PP
DENUMIRE DENUMIRE DIRECTIVA OUG CONVENŢIA CONVENŢIA CONVENŢIA LISTA

ȘTIINȚIFICĂ PĂSĂRI 57/2007 ROŞIE
ROMÂNEA BONN BERNA HAGA
SCĂ 79/409 EEC
Gavia arctica Cufundac Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II -

polar
Tachybaptus Corcodel - Anexa 4B - Anexa II - -

rufficolis mic
Podiceps Corcodel - - - Anexa III - -

cristatus mare
Podiceps Corcodel - - Anexa II Anexa II Anexa II -

grisegena cu gât roşu
141
Judetul Tulcea
Podiceps auritus Corcodel Anexa I - AnexaII(pale Anexa II Anexa II -

de iarnă arctice
Occidentale)
Podiceps Corcodel - - - Anexa II - -

nigricollis cu gât
negru
Phalacrocorax Cormoran Anexa I - - Anexa III - -

carbo mare
Phalacrocorax Cormorant Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

pygmeus mic bilă
Pelecanus Pelican Anexa I Anexa 3 AnexaI(pale Anexa II Anexa II Vulnera

onocrotalus comun arctica) bilă
Anexa II
Pelecanus Pelican creţ Anexa I - Anexa I, Anexa II Anexa II Critic

crispus Anexa II periclita
tă
Botaurus Buhai de Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

stellaris baltă bilă
Ixobrychus Stârc pitic Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II -

minutus
Nycticorax Stârc de Anexa I Anexa 3 - Anexa II - Vulnera

nycticorax noape bilă
142
Judetul Tulcea
Ardeola ralloides Stârc Anexa I Anexa 3 - Anexa II - Vulnera

galben bilă
Bubulcus ibis Stârc de - - - Anexa II - Vulnera

cireadă bilă
Egretta garzetta Egretă Anexa I Anexa 3 - Anexa II - Vulnera

mică bilă
Casmerodius Egretă Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Periclita

albus mare tă
(alba)
Ardea cinerea Stârc - - - Anexa III - -

cenuşiu
Ardea purpurea Stârc Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Periclita

purpuriu tă
(roşu)
Ciconia nigra Barză Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

neagră bilă
Ciconia ciconia Barză albă Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera
bilă
Plegadis Ţigănuş Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

falcinelus bilă
(ibis)
Platalea Lopătar Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Periclita

leucorodia (stârcul tă
lopătar)
143
Judetul Tulcea
Cygnus olor Lebădă de Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II Vulnera
vară bilă
Cygnus Lebădă Anexa I - Anexa II Anexa II Anexa II -

columbianus mica
Cygnus cygnus Lebădă de Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

iarnă bilă
Anser fabalis Gâscă de Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
semănătur
ă
Anser albifrons Gârliţă Anexa II/2 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
mare
Anser Gârliţă Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Critic

erythropus mică periclita
tă
Anser anser Gâscă de Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
vară
Anexa III/2 Anexa 5E
Branta ruficollis Gâscă cu Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Periclita

gât roşu tă
Tadorna Califar roşu Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Critic

ferruginea periclita
tă
Tadorna Califar alb - - Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

tadorna bilă
144
Judetul Tulcea
Anas penelope Raţă Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
fluierătoar
e Anexa III/2 Anexa 5E
Anas strepera Raţă Anexa II, 1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
pestriţă
Anas crecca Raţă mică Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
Anas Raţă mare Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
platyrhynchos
Anexa III/1 Anexa 5D
Anas acuta Raţă suliţar Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
Anas Raţă Anexa II, 1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -

querquedula cârâitoare
Anas clypeata Raţă Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
lingurar
Netta rufina Raţă cu ciuf Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II Periclita
tă
Aythya ferina Raţă cu cap Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
Castaniu(ro Anexa III/2 Anexa 5E

şu)
Aythya nyroca Raţă roşie Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III Anexa II Vulnera
bilă
Aythya fuligula Raţă Anexa II/1 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
moţată
145
Judetul Tulcea
Aythya marila Raţă cu cap Anexa II/2 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II -
Negru Anexa III/2 Anexa 5E
Melanitta fusca Raţă Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

catifelată
Bucephala Raţă Anexa II/2 Anexa 5C Anexa II Anexa III Anexa II Vulnera
clangula sunătoare bilă
Mergus albellus Ferestras - - Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

mic bilă
Mergus serrator Ferestras Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -
Moţat
Mergus Ferestras Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

merganser mare
Oxyura Raţă cu cap Anexa I Anexa 3 Anexa I Anexa II Anexa II Periclita

leucocephala tă
Alb
Pernis apivorus Viespar Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Vulnera

bilă
Haliaeetus Codalb Anexa I Anexa 3 Anexa I, Anexa III - Critic

albicilla anexa II periclita
tă
Circaetus Şerpar Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Vulnera

gallicus bilă
146
Judetul Tulcea
Circus Erete de Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - -

aeruginosus stuf
Circus cyaneus Erete de Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - -

vânat
Circus Erete alb Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Periclita

macrourus tă
Circus pygargus Erete sur Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Periclita
tă
Accipiter nisus Uliu Anexa I - Anexa II Anexa III - -

păsărar
Accipiter Uliu cu Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Vulnera

brevipes picioare bilă
scurte
Buteo buteo Şorecar - - Anexa II Anexa III - -

comun
Buteo rufinus Şorecar Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Vulnera

mare bilă
Buteo lagopus Şorecar - - Anexa II Anexa III - -

încălţat
Aquila pomarina Acvilă Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Vulnera

ţipătoare bilă
mică
Aquila clanga Acvilă Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Critic

ţipătoare periclita
mare tă
147
Judetul Tulcea
Aquila heliaca Acvilă de Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Critic

camp periclita
tă
Hiraaetus Acvilă mică Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III - Critic

pennatus periclita
tă
Pandion Şoim mare - - Anexa II - - -

haliaetus
Falco naumanni Vânturel Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II - Vulnera

mic bilă
Falco Vânturel - Anexa 4B Anexa II Anexa II - -

tinnunculus roşu
Falco Vânturel - - Anexa II Anexa II - Vulnera

vespertinus de seară bilă
Falco Şoim de Anexa I - Anexa II Anexa II - -

columbarius iarnă
Falco subbuteo Şoimul - Anexa 4B Anexa II Anexa II - -

rândunelel
or
Falco cherrug Şoimul - Anexa 3 Anexa II Anexa II - Critic

dunărean periclita
tă
Falco peregrinus Şoimul Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II - Periclita

călător tă
Perdix perdix Potârniche Anexa I, Anexa 5C - Anexa III - -
148
Judetul Tulcea
anexa II/1 Anexa 5D
Anexa III/1
Coturnix Prepeliţă Anexa II/2 Anexa 5C Anexa II Anexa III - -

coturnix
Phasianus Fazan Anexa II/1 Anexa 5C - Anexa III - -

colchius
Anexa 5D
Rallus aquaticus Cârstel de Anexa II/2 - - Anexa III - -

baltă
Porzana porzana Cresteţ Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II - -

pestriţ
Porzana parva Cresteţ Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II -

cenuşiu
Porzana pusilla Cresteţ mic Anexa I Anexa 3 - Anexa II Anexa II Periclita

tă
Crex crex Crestel de Anexa I Anexa 3 - Anexa II - Vulnera

camp bilă
Gallinula Găinuşă de Anexa II/2 Anexa 5C - Anexa III - -

chloropus baltă
Fulica atra Lişiţă Anexa II/1, Anexa Anexa II Anexa III Anexa II -
5C,
Anexa III/2 anexa 5E
Haematopus Scoicar Anexa II/2 - - Anexa III - Vulnera

ostralegus bilă
Himantopus Piciorong Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Periclita
149
Judetul Tulcea
himatopus tă
Recurvirostra ciocîntors Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

avosetta bilă
Burhinus Pasărea Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II - Periclita

oedicnemus ogorului tă
Glareola Ciovlică Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Vulnera

pratincola ruginie bilă
(roşie)
Charadrius Prundăraş - - Anexa II Anexa II Anexa II -

dubius
gulerat mic
Charadrius Prundăraş - Anexa 3 Anexa II Anexa III Anexa II Vulnera

alexandrinus de sărătură bilă
Pluvialis Ploier auriu Anexa Anexa 3, Anexa II Anexa III Anexa II -

apricaria I,Anexa II/2,
Anexa 5E
Anexa III/2
Pluvialis Ploier Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

squatarola argintiu
Vanellus Nagăţ Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

vanellus
Calidris alba Nisipar - - Anexa II Anexa II Anexa II -
Calidris minuta Fugaci mic - - Anexa II Anexa II Anexa II -
Calidris Fugaci pitic - - Anexa II Anexa II Anexa II -

temminckii
Calidris Fugaci - - Anexa II Anexa II Anexa II -

ferruginea roşcat
150
Judetul Tulcea
Calidris alpina Fugaci de - Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II -

ţărm
Limicola Prundăraş - Anexa 4B Anexa II Anexa II Anexa II -

falcinellus de nămol
Phylomachus Bătăuş Anexa I, - Anexa II Anexa III Anexa II -

pugnax
Anexa II/2
Limnocryptes Becaţină - Anexa 5C Anexa II Anexa III - -

minimus mică
Gallinago Becaţină Anexa II/1, Anexa Anexa II Anexa III Anexa II -

gallinago comună 5C,
Anexa III/2
Anexa 5E
Gallinago media Becaţină Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II -

mare
Limosa limosa Sitar de Anexa II/2 - Anexa II Anexa III - -

mal
Numenius Culic mic Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

phaeopus
Numenius Culic mare Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

arquata-
Tringa Fluierar Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

erythropus negru
Tringa tatonus Fluierar cu Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

picioare
roşii
151
Judetul Tulcea
Tringa Fluierar de - - Anexa II Anexa II Anexa II -

stagnatilis lac
Tringa nebularia Fluierar cu Anexa II/2 - Anexa II Anexa III Anexa II -

picioare
verzi
Tringa ochropus Fluierar de - - Anexa II Anexa II Anexa II -

zăvoi
Tringa glareola Fluierar de Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II -

mlaştină
Actitis Fluierar de - Anexa 4B Anexa II Anexa II Anexa II -

hypoleucos munte
Arenaria Pietruş - Anexa 4B Anexa II Anexa II Anexa II -

interpres
Phalaropus Notatiţă Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II - -

lobatus
Phalaropus Notatiţă cu - - Anexa II Anexa II - -

fulicarius cioc lat
Larus Pescăruş ca Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Periclita

melanocephalus cap negru tă
Larus minutus Pescăruş - Anexa 3 - Anexa II - -

mic
Larus ridibundus Pescăruş Anexa II/2 - - Anexa III - -

rozător
Larus genei Pescăruş Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Critic

rozalb periclita
tă
152
Judetul Tulcea
Larus canus Pescăruş Anexa II/2 - - Anexa III - -

sur
Larus fuscus Pescăruş Anexa II/2 - - - - -

negricios
Larus argentatus Pescăruş Anexa II/2 - - - - -

argintiu
Sterna nilotica Pescăriţă - Anexa 3 Anexa II Anexa III Anexa II Critic

rozătoare periclita
tă
Sterna caspia Pescăriţă Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa III -

mare
Sterna Chiră de Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Critic

sandvicensis mare periclita
tă
Sterna hirundo Chiră de Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II

baltă
Sterna albifrons Chiră mica Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II Periclita
tă
Chlidonias Chirighiţă Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

hybrida cu obraz
alb
Chlidonias niger Chirighiţă Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II Anexa II -

neagră
Chlidonias Chirighiţă - - Anexa II Anexa II Anexa II -

leucopterus cu aripi
albe
Columba oenas Porumbel Anexa II/2 Anexa 5C - Anexa III - -
153
Judetul Tulcea
de
scorbură
Columba Porumbel Anexa II,1, Anexa - - - -

palumbus gulerat 5C,
Anexa III/1
Anexa 5D
Streptopelia Guguştiuc Anexa II/2 Anexa 5C - Anexa III - -
decaoctoa
Streptopelia Turturică Anexa II/2 Anexa 5C - Anexa III - Vulnera

turtur bilă
Cuculus canorus Cuc - - - Anexa III - -
Tyto alba Strigă - Anexa 4B - Anexa II - Vulnera

bilă
Athene noctua Cucuvea - Anexa 4B - Anexa II - -
Asio otus Ciuf de - - - Anexa II - -

pădure
Asio flammeus Ciuf de Anexa I Anexa 3 - Anexa II - Vulnera

câmp bilă
Caprimulgus Caprimulg Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

europaeus
Apus apus Drepnea - - - Anexa III - -

neagră
Alcedo atthis Pescăraş Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

albastru
154
Judetul Tulcea
Merops apiaster Prigorie - Anexa 4B - Anexa II - -
Coracias Dumbrăvea Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

garrulus ncă
Upupa epops Pupăză - Anexa 4B - Anexa II - Vulnera

bilă
Jynx torquilla Capantortu - Anexa 4B - Anexa II - Periclita

ra tă
Picus canus Ghionoaie Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

sură
Picus viridis Ghionoaie - Anexa 4B - Anexa II - -

verde
Dryocopus Ciocănitoar Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

martius e neagră
Dendrocopus Ciocănitoar - - - Anexa II - -

major e pestriţă
mare
Dendrocopos Ciocănitoar Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

syriacus e de
grădină
Dendrocopus Ciocănitoar Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

medius e de stejar
Dendrocopos Ciocănitoar Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

leucotos e cu spate
alb
Dendrocopus Ciocănitoar - - - Anexa II - -

minor e pestriţă
mică
155
Judetul Tulcea
Melanocorypha Ciocârlie Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

calandra de bărăgan
Galerida cristata Ciocârlanul - - - Anexa III - -
Alauda arvensis Ciocârlie Anexa II/2 Anexa 5C - Anexa III - -

de camp
Riparia riparia Lăstunul de - - - Anexa II - -

mal
Hirundo rustica Rândunică - - - Anexa II - -
Delichon Lăstun de - - - Anexa II - -

urbicum casă
Anthus Fâsă de Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

campestris câmp
Motacilla falva Codobatur - Anexa 4B - Anexa II - -

ă galbenă
Motacilla Codobatur - Anexa 4B - Anexa II - -

cinerea ă de munte
Motacilla alba Codobatur - Anexa 4B - Anexa II - -

ă albă
Troglodytes Ochiuboulu - - - Anexa II - -

troglodytes i
Erithacus Macaleand - Anexa 4B - Anexa III - -

rubecula ru
Luscinia luscinia Privighetoa - - - Anexa II - -

rea de
156
Judetul Tulcea
zăvoi
Luscinia Privighetoa - - - Anexa II - -

megarhynchos rea roşcată
Luscinia svecica Guşa Anexa I Anexa 3 - Anexa II - Periclita

vânătă tă
Phoenicurus Codros de - Anexa 4B - Anexa II - -

ochruros munte
Phoenicurus Codros de - Anexa 4B - Anexa II - -

pădure
phoenicurus
Saxicola rubetra Mărăcinar - - - Anexa II - -

mare
Saxicola Mărăcinar - - - Anexa II - -

torquatus negru
Oenanthe Pietrar - - - Anexa II - Vulnera

isabellina răsăritean bilă
Oenanthe Pietrar sur - - - Anexa II - -

oenanthe
Turdus merula Mierlă Anexa II/2 - - Anexa III - -
Turdus pilaris Cocoşar Anexa II/2 Anexa 5C - Anexa III - -
Turdus Sturz Anexa II/2 Anexa 5C - Anexa III - -

philomelos cântător
Acrocephalus Lăcar mic - - - Anexa II - -

schoenobaenus
157
Judetul Tulcea
Acrocephalus Lăcar de - - - Anexa II - -

palustris mlaştină
Acrocephalus Lăcar de - - - Anexa II - -

scripaceus stuf
Acrocephalus Lăcar mare - - - Anexa II - -

arundinaceus
Hippolais pallida Frunzăriţă - - - Anexa II - -

cenuşie
Hippolais Frunzăriţă - - - Anexa II - -

icterina galbenă
Sylvia nisoria Silvie - Anexa 3 - Anexa II - -

porumbacă
Sylvia curruca Silvie mică - - - Anexa II - -
Sylvia communis Silvie de - - - Anexa II - -

câmp
Sylvia borin Silvie de - - - Anexa II - -

zăvoi
Sylvia atricapilla Silvie cu - - - Anexa II - -

cap negru
Phylloscopus Pitulice - Anexa 4B - Anexa II - -

collybita mică
Phylloscopus Pitulice - Anexa 4B - Anexa II - -

trochilus fluierătoar
e
158
Judetul Tulcea
Regulus regulus Ausel cu - Anexa 4B - Anexa II - -

cap galben
Muscicapa Muscar sur - Anexa 4B Anexa II Anexa II - -

striata
Ficedula parva Muscar mic Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II - -
Ficedula Muscar Anexa I Anexa 3 Anexa II Anexa II -- -

albicollis gulerat
Ficedula Muscar - - Anexa II Anexa II - -

hypoleuca negru
Panurus Piţigoi de - Anexa 4B - Anexa II - -

biarmicus stuf
Parus palustris Piţigoiul - - - Anexa II - -

sur
Parus caeruleus Piţigoi - - - Anexa II - -

albastru
Parus major Piţigoi - - - Anexa II - -

mare
Sitta europaea Ţiclean - Anexa 4B - Anexa II - -
Certhia Cojoaica de - - - Anexa II - -

familiaris pădure
159
Judetul Tulcea
Certhia Cojoaica cu - - - Anexa II - -

brachydactyla degete
scurte
Remiz Boicuş - Anexa 4B - Anexa III - -

pendulinus
Oriolus oriolus Grangur - Anexa 4B - Anexa II - -
Lanius collurio Sfrâncioc Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

roşiatic
Lanius minor Sfrâncioc Anexa I Anexa 3 - Anexa II - -

cu frunte
neagră
Garrulus Gaiţă - Anexa 5C - - - -

glandarius
Pica pica Coţofană Anexa II/2 Anexa 5C - - - -
Corvus Stâncuţă Anexa II/2 Anexa 5C - - - -

monedula
Corvus Cioară de Anexa II/2 Anexa 5C - - - -

frugilegus semănătur
ă
Corvus corone Cioară Anexa II/2 Anexa 5C - - - -

grivă
Corvus corax Corb - Anexa 4B - Anexa III - Vulnera

bilă
Sturnus vulgaris Graur Anexa II/2 Anexa 5C - - - -
160
Judetul Tulcea
Sturnus roseus Lăcustar - Anexa 4B - Anexa II - Vulnera

bilă
Passer Vrabia de - - - - - -
domesticus casă
Passer Vrabie de - - - Anexa III - -

montanus câmp
Fringilla coelebs cinteză - - - Anexa III - -
Carduelis chloris Florinte - Anexa 4B - Anexa II - -
Carduelis Sticlete - Anexa 4B - Anexa II - -

carduelis
Carduelis spinus Scatiu - Anexa 4B - Anexa II - -
Carduelis Câneparul - Anexa 4B - Anexa II - -

cannabina
Coccothraustes Botgros - Anexa 4B - Anexa II - -

coccothraustes
Emberiza Presură - - Anexa II - -

citrinella galbenă
-
Emberiza Presură de Anexa I Anexa 3 - Anexa III - --

hortulana gradina
Emberiza Presură de - - - Anexa II - -
161
Judetul Tulcea
schoeniclus stuf
Miliaria Presură - Anexa 4B - Anexa III - -

calandra sură
3.2.2. Flora si vegetatia zonei analizate
Zona studiata este ocupata in cea mai mare parte de terenuri agricole, de parloage (terenuri
agricole abandonate), coama dealului - acoperita de pajiste stepica – fiind utilizata ca pasune.
Fiind vorba deci de agroecosisteme, gradul de antropizare al zonei analizate este foarte ridicat.
Marginile drumurilor de acces (drumurile de exploatare) sunt tivite cu vegetatie ruderala si
segetala.
Fig. Nr – Specii ruderale pe marginea drumului de exploatare
162
Judetul Tulcea
Diversitatea speciilor de plante este mai ridicată doar în zona cu vegetaţie stepică, în zonele de
pârloagă, la marginea culturilor şi în apropierea drumurilor de acces (drumuri de pământ) unde
s-au instalat o serie de specii ruderale (caracteristice marginilor de drumuri, locurilor prăfoase)
şi segetale (buruieni de culture agricole). Prin urmare, nu putem vorbi în zona de interes de
asociaţii vegetale stepice de interes conservativ, ci numai de fitocenoze ale unor asociaţii
vegetale ruderale sau segetale.
Vegetatia de pe marginea drumului de exploatare de la extremitatea sudica a amplasamentului

este formata din următoarele specii: Cannabis ruderalis (cânepa) - formează de regulă o
bordură între drumul de acces şi culturile agricole, Xanthium italicum – specie invazivă de
origine nord-americană comună la margini de drumuri şi culturi, X. spinosum (holera), Tribulus
terrestris (colţii babei), Amaranthus retroflexus (ştirul) , Conyza canadensis – plantă invazivă
prezentă la marginea culturilor şi a drumulrilor de pământ, Brassica nigra (muştar negru),
Sinapis arvensis (muştar sălbatic), Setaria viridis (mohor) – buruiană comună în culturi agricole,
Sorghum halepense (costrei), Chenopodium album (spanac sălbatic), Papaver rhoeas (mac de
câmp), Consolida regalis (nemţişor), Lathyrus tuberosus (oreşniţă), Cichorium intybus
(cicoarea), Stachys annua (jaleş), Sisymbrium orientale, Capsella bursa pastoris (traista
ciobanului), Descurainia sophia (voinicica), Erodium cicutarium (pliscul cocorului)- exemplare
fructificate, Solanum nigrum (zârna), Diplotaxis muralis, Anagalis arvensis (scânteiţă), Galium
humifusum, Melilotus officinalis (sulfina galbenă), Bassia scoparia (mături), Melilotus albus
(sulfina albă), Cuscuta sp. (torţel) – specie parazită, Iva xantifolia, Echinochloa crus-galli,
Hibiscus trionum (zamosita), Lactuca seriola, Vicia cracca, Phragmites australis (trestie),
Cynoglosum officinale, Ononis spinosus. Specii precum Medicago sativa (lucerna) se infiltrează
din culturile învecinate.
163
Judetul Tulcea
Fig. Nr. – Xantium italicum, Conyza canadensis si Sorghum halepense
Acestor specii de plante li se adaugă altele rezistente la praf şi la călcare: Polygonum aviculare
(troscot), Sclerochloa dura, Portulaca oleracea (iarba grasă), Hordeum murinum (orzul
şoarecelui), Convolvulus arvensis (volbura), Agropyron repens (pir târâtor), Lolium perenne
(iarba de gazon), Cynodon dactylon (pir digitat), Bromus tectorum (obsiga).
164
Judetul Tulcea
Fig.nr. – Cynodon dactylon si Trifolium repens
Dintre speciile stepice care se dezvoltă în mod obişnuit în pajişti dar pot migra şi în culturile
învecinate, au fost remarcate la marginea culturilor: Daucus carota ssp. carota (morcovul
sălbatic), Torilis arvensis, Crepis foetida, Achillea setacea (coada şoricelului), Tragopogon
dubius, Artemisia absinthium (pelin), Centaurea diffusa, Bromus tectorum (obsiga), Echium
vulgare (limba şarpelui), Plantago lanceolata (pătlagina) şi Xeranthemum annuum (imortele).
Aceste plante sunt prezente în mod obişnuit în pajişti naturale, dar şi în locuri ruderale sau la
margini de culturi agricole unde se infiltrează uşor din pajiştile învecinate. Nici una dintre ele nu
prezintă valoare conservativă, fiind plante comune în zona stepei şi a silvostepei.
Specii precum Carthamus lanatus, Centaurea solstitialis, Carduus acanthoides (scai), Carduus
nutans (ciulin), Cirsium arvensae (pălămida), Onopordon acanthium (scai măgăresc) formeaza
la maturitate un adevarat gard viu pe marginile drumurilor de exploatare.
Versantul sudic al dealului Murighiol prezinta, chiar de la marginea drumului de exploatare pana
aproape de culme, deci chiar in zona preconizata pentru amplasarea turbinelor, o ―centura‖ cu
Sorghum halepense (costrei), Xanthium italicum, X. spinosum (holera), Setaria viridis (mohor),
Conyza canadensis si Cenchrus incertus.
165
Judetul Tulcea
Fig nr. – ―Mare‖ de costrei pe amplasament
Pe pasunea de pe dealul Murighiol se remarcă un amestec de specii stepice şi plante ruderale,

caracteristic pajiştilor secundare. Dominante în aceste tipuri de pajişti sunt speciile:
Xeranthemum anuum (imortele), Artemisia austriaca (peliniţa), Botriochloa ischaemum, Daucus
carota ssp. carota (morcov sălbatic), Centaurea diffusa, Euphorbia segueriana (alior). Alte
specii de plante observate în componenţa acestor pajişti sunt: Artemisia absinthium (pelin),
Crepis foetida, Medicago lupulina (lucerna galbenă), Trifolium repens (trifoi alb târâtor), Achillea
collina (coada şoricelului), Stipa capillata (colilie), Potentilla bornmuellerii, Convolvulus arvensis
(rochita randunicii),Eryngium campestre, Hypericum perfoliatum, Agropyron cristatus, Thymus
zygioides (cimbrisor), Kochia prostrata, Verbascum phlomoides (lumânărică), Cichorium intybus
(cicoare), Bromus tectorum, Bromus sterilis, Torilis arvensis, Tribulus terrestris (colţii babei),
Consolida regalis (nemţişor), Galium humifusum, Euphorbia niceensis (laptele câinelui), Lactuca
serriola (planta busolă), Anagalis arvensis (scânteiţa), Ballota nigra , Plantago lanceolata
(pătlagină cu frunze înguste).
166
Judetul Tulcea
Fig. Nr. – Pajiste antropizata pe culmea dealului Murighiol
Ruderalizarea acestor pajişti, consecinţă a păşunatului, este indicată de abundenţa unor specii
nitrofile precum: Agropyron repens (pir târâtor), Datura stramonium (mătrăguna), Chenopodium
album, Bassia scoparia (mături), Melilotus albus (sulfina albă), Melilotus officinalis (sulfina
galbenă), Artemisia annua, Chamomilla recutita (muşeţel), Matricaria inodora (muşeţel prost),
Arctium lappa (brusture), Brassica nigra (muştar negru), Cannabis ruderalis (cânepa),
Polygonum aviculare, Lepidium draba (urda vacii), Plantago media (pătlagină), Plantago major,
Xanthium italicum, X. spinosum, Conyza canadensis.
Asociaţii vegetale
In pajistea stepica, în pârloage şi la marginea culturilor agricole au fost observate câteva

asociaţii vegetale dintre care majoritatea sunt încadrate cenotaxonomic la clasa Chenopodietea
Br. Bl. 1951, ordinul Sisymbrietalia Tx. 1961:
 pajişti vest – pontice de Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Cynodon dactylon şi Poa
angustifolia - cod R3420 (conform Manualului Habitatelor din România) şi 6290 (cod
Natura 2000) – tip de habitat cu valoare conservativă redusă (Doniţă et al., 2005),
prezent doar insular, pe suprafeţe mici, în zona de interes.
 Xeranthemetum annui (Borza 1931) Prodan 1939 – insular în pajiştile stepice şi
pârloage;
 Agropyretum repentis Felfoldy 1932 – în pajiştile stepice şi pârloage;
167
Judetul Tulcea
 Cannabinetum ruderalis (Morariu 1943) corr. Morariu 1970 – margini de culturi agricole;
 Hordeetum murini Libbert 1932 em. Pass. 1964 – margini de drumuri;
 Cynodonto-Poetum angustifoliae (Rapaics 1926) Soo 1957 – margini de drumuri şi
pârloage;
 Sclerochloo-Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soo 1940;
 Carduetum nutantis Săvulescu 1927, Paucă 1941, Morariu 1943;
 Onopordetum acanthii Br. Bl. et al. 1936

Primele două asociaţii vegetale domină pe culmea dealului Murighiol.
Asociaţiile vegetale observate sunt comunităţi de plante ruderale sau stepice care nu conţin
specii din Listele roşii româneşti (Oltean & al., 1994; Dihoru, 1994; Negrean, 2001, 1994), din
anexele Directivei Habitate, Convenţiei de la Berna sau anexele OUG 57/ 2007. Speciile stepice
care se regăsesc în compoziţia floristică a acestor asociaţii vegetale sunt comune pajiştilor
xerofile şi xero-mezofile din Dobrogea.
Fig. nr. – Botriochloa ischaemum – indicator de pajisti degradate
Nu au fost observate în zona investigată exemplare de arbori.
168
Judetul Tulcea
Cunoscându-se faptul că tipurile de habitate se identifică pe teren prin intermediul asociaţiilor

vegetale prezente în zonă putem afirma că pe suprafeţele vizate pentru amplasarea turbinelor
eoliene nu există habitate naturale şi seminaturale de interes conservativ. Au fost identificate
tipuri de habitate comune pajiştilor stepice secundare, zonelor ruderalizate datorită influenţelor
antropice (păşunat, cultivarea pământului) şi marginilor de culturi agricole.
Au fost observate pe teren următoarele tipuri de habitate, conform manualului ―Habitatele din
România‖ (Doniţă et al., 2005):
 pajişti vest – pontice de Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Cynodon dactylon şi

Poa angustifolia - cod R3420 (conform Manualului Habitatelor din România) şi
6290 (cod Natura 2000) – tip de habitat cu valoare conservativă redusă (Doniţă et al.,
2005) prezent în zona de interes pe suprafeţe foarte mici, în pajiştile secundare rămase
între loturile agricole;
 comunităţi antropice cu Onopordon acanthium, Carduus nutans şi Centaurea
calcitrapa – cod R8702 – buruienişuri fără valoare conservativă prezente la marginea
localităţilor, la marginea drumurilor de pământ, în zona dintre culturi şi în zonele de
pârloagă;
 comunităţi antropice cu Agropyron repens, Arctium lappa, Artemisia annua şi
Ballota nigra – cod 8703 - tip de habitat fără valoare conservativă, prezent la marginea
culturilor şi la marginea drumurilor;
 comunităţi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura
şi Plantago major – cod 8704 - habitat prezent la marginea drumurilor de pământ şi a
culturilor agricole;
Deşi primul dintre aceste tipuri de habitate figurează în sistemul de codificare Natura 2000, este
un tip de habitat cu valoare conservativă redusă, extrem de comun pentru zonele de stepă din
Dobrogea şi în general din sudul şi estul României. Acest tip de habitat nu adăposteşte în zona
de interes rarităţi floristice sau faunistice ce ar impune implementarea unor măsuri speciale de
protecţie şi conservare.
Celelalte tipuri de habitate, majoritare în zona de interes, sunt puternic antropizate, complet
lipsite de valoare conservativă.
3.2.3. Fauna zonelor analizate
Zona analizată se caracterizează prin prezenţa unor habitate acoperite cu vegetaţie ierboasă,
fără tufe de arbuşti sau copaci. Vegetaţia este formată în mare parte din plante ruderale,
datorită impactului antropic manifestat prin păşunare.
Ca urmare, fauna este alcătuită din specii puţine, caracterisice habitatelor antropizate,
degradate.
169
Judetul Tulcea
Dintre nevertebrate, nu s-au identificat specii incluse pe anexele legii 57/2007
Fauna de vertebrate
In zona analizată au fost observate păsări si reptile. Amfibieni nu trăiesc în zonă, caracteristicile
zonei – uscăciune, insolaţie puternică – facand-o improprie pentru amfibieni.
Reptile
Dintre reptile, în zona analizata a fost observata doar Podarcis taurica (şopârla de stepă),
specie comună în habitatele acoperite cu vegetatie ierboasă din Dobrogea, extrem de rezistentă
la impactul antropic. Amplasarea centralelor eoliene nu este de natura sa influenteze populatia
de şopârlă de stepă din zonă.
Mamifere
In zona analizată nu au fost observate mamifere, natura solului si impactul antropic facand-o
improprie pentru specii ca Spermophilus citellus sau Talpa europaea.
Fauna de nevertebrate
Fauna de nevertebrate din zona analizată în apropierea comunes Murighiol se caracterizeaz

prin prezenţa unor specii tipice zonelor de stepă, rezistente la impact antropic. Vegetatia
degradată datorită păşunatului un permite dezvoltarea unor efective mari de insecte sau alte
neveretebrate.
Dintre arahnide, au fost observate aranee – Argiope bruennichi, Pardosa sp., Alopecosa sp.
Gasteropodele sunt reprezentate de Cernuela virgata, specie xerotermă, prezente în toate

habitatele de stepă, degradate sau naturale
Fauna de insecte, datorită caracteristicilor deosebite ale habitatului, este dominată de

orthoptere (lăcuste, cosaşi). Au fost observate exemplare izolate de Sthenobotrus sp., ,
Oedipoda caerulescens, Acrida hungarica, Calliptamus italicus., Gryllus desertus, Decticus
verrucivorus.
Odonatele sunt reprezentate de specii ale genului Sympetrum, Aeschna, Anax, a căror
prezenţă este condiţionatăde habitatele acvatice din imediata vecinătate.
Lepidopterele. Dintre speciile de fluturi observate fac parte specii caracteristice zonelor
deschise, cu vegetaţie ierboasă. Au fost observate astfel în zonă exemplare de Pieris rapae,
(fluturi de varză), Pontia edusa, Vanessa cardui, Polyommatus icarus. Dintre speciile nocturne
au fost observate exemplare de Autographa gamma, Heliothis maritima, Agrotis segetum,
Macroglossum stellatarum, iar în vegetaţie au fost observate larve de Celerio euphorbiae.
Diperele erau reprezentate prin syrfide, asilide, muscide – predominand asilidele prădătoare.
170
Judetul Tulcea
Zona analizată se caracterizează printr-o fauna si entomofaună săracă. Vegetaţia ierboasâ

degradată adăposteşte un număr redus de insecte, astfel că vertebrate insectivore nu găsesc
suficientă hrană. Singurele habitate mai valoroase sub aspect faunistic sunt cele cu vegetaţie
domiantă de Stipa, zonă care trebuie protejată în timpul lucrărilor de amenajare a parcului
eolian.
3.3. Descrierea functiilor ecologice ale speciilor si habitatelor de interes comunitar

afectate si a relatiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar invecinate
si distributia acestora
In cazul habitatelor identificate, funcţia lor ecologică este aceea de fundament pentru întreaga
comunitate de organisme vegetale şi animale din zonă. Faptul că ecosistemele naturale au
valoare consevativă redusă face ca funcţia lor esenţială să nu fie afectată.
Functiile ecologice ale speciilor de pasari sunt descrise in anexa nr 1.
3.4. Statutul de conservare a speciilor si habitatelor de interes comunitar
Dintre cele patru tipuri de habitate identificate in zona analizată, doar primul dintre aceste tipuri
de habitate (pajişti vest – pontice de Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Cynodon dactylon
şi Poa angustifolia ) figurează în sistemul de codificare Natura 2000. Este vorba de un tip de
habitat cu valoare conservativă redusă, prezent în toate zonele de stepă din sudul şi din estul
României. In zona analizată, în acest habitat nu au fost identificate rarităţi floristice sau
faunistice ce ar impune implementarea unor măsuri speciale de protecţie şi conservare.
In ceea ce priveste celelalte trei tipuri de habitate (comunităţi antropice cu Onopordon

acanthium, Carduus nutans şi Centaurea calcitrapa – cod R8702; comunităţi antropice cu
Agropyron repens, Arctium lappa, Artemisia annua şi Ballota nigra – cod 8703,
comunităţi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura şi
Plantago major – cod 8704) si care ocupă cea mai mare suprafaţă în zona analizată, acestea
sunt puternic antropizate şi complet lipsite de valoare conservativă.
In imediata vecinătate a zonei analizate, habitatele sunt de asemenea reprezentate de zone

agricole, fără valoare conservativă.
Statutul de conservare pentru speciile de pasari este descris in anexa nr. 1.
171
Judetul Tulcea
3.5. Date privind structura si dinamica populatiilor de specii afectate
In ceea ce priveste structura si dinamica populaţiilor speciilor care ar putea fi afectate de

instalarea viitorului parc eolian, trebuie făcută din start precizarea că acest obiectiv este unul de
durată, care necesită studii pe cel puţin doi ani.
In urma experienţei personale a specialistilor care au participat la întocmirea prezentului studiu,

se poate aprecia următoarea situaţie:
Sopârla de iarba Podarcis taurica apare în populaţii relativ importante. Dinamica acestora nu
este afectată decât de cauze naturale, specia fiind afectată doar de prădători naturali;
restrângerea habitatelor nu o afectează fiind rezistentă la impactul antropic.
Păsările și date despre biologia acestora sunt prezentate în Anexa I.
3.6. Relatiile structurale si functionale care creeaza si mentin integritatea ariei naturale
protejate de interes comunitar
Integritatea ariilor naturale protejate din zonă este dată de buna funcționare dintre toate
elementele care compun ecosistemele prezente aici. Dinamica populațională a speciilor, în mod
natural, se va menține între anumite limite. Doar în cazul în care apar factori, interni sau externi
care să modifice structura calitativă și cantitativă a populațiilor, acestea vor suferii o creștere
sau o micșorare a efectivelor.
Din acest motiv monitorizarea permanentă a stării de sănătate a ecosistemelor este
necesară pentru a asigura integritatea acestor arii protejate.
Date despre prezența și biologia unor specii din aceste arii protejate au fost expuse în
capitolele anterioare si in anexe.
3.7. Obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar
Obiectivul principal il constituie protecţia speciilor şi habitatelor din RBDD
Priorităţi:
Stoparea declinului diversităţii biologice
- Selectarea şi formularea pachetului de indicatori şi indici care definesc starea ecosistemelor

din RBDD;
- Evaluarea funcţiilor şi serviciilor asigurate de ecosistemele deltaice dulcicole , salmastre şi
marine (producţie; reglare; suport);
- Evaluarea diversităţii biologice în zona costieră a Mării Negre din perimetrul RBDD;
- nventarierea speciilor invazive şi elaborarea măsurilor precauţionare pentru managementul
lor s.a.
172
Judetul Tulcea
Menţinerea/restaurarea stării ecologice bune a ecosistemelor
- Reactualizarea inventarelor diversităţii biologice din perimetrul RBDD;

- Combaterea şi/sau atenuarea factorilor de risc (agenţi patogeni, schimbări climatice,
activităţi antropice, specii invazive, etc) pentru starea habitatelor, identificarea şi
implementarea măsurilor pentru limitarea efectelor negative;
- Adaptarea zonării funcţionale a RBDD şi a planurilor de management aferente pentru
atingerea obiectivelor specifice;
- Elaborarea şi implementarea normelor specifice pentru conservarea diversităţii (limitarea
impactului antropic);
- Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere naturală a
peştilor – complexul acvatic Dunavăţ – Dranov ;
- Reconstrucţia ecologică în complexul Roşu –Puiu din Delta Dunării privind îmbunătăţirea ;
- regimului hidrologic şi refacerea potenţialului piscicol ;
- Lucrări pentru îmbunătăţirea condiţiilor hidrologice în zona Sinoe – Istria – Nuntaşi s.a.
Monitoring integrat
Priorităţi: Sistem monitoring integrat – support pentru managementul RBDD
- Elaborarea şi implementarea planului de monitoring integrat al RBDD;

- Monitorizarea parametrilor care caraterizează starea ecosistemelor;
- Monitorizarea speciilor periclitate de interes comunitar şi naţional;
- Monitorizarea stării populaţiilor de peşti migratori, sturioni şi scrumbie de Dumnăre;
- Monitorizarea şi cuantificarea efectelor lucrărilor de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu din
ecosistemele naturale acvatice şi terestre;
- Monitoizarea complexă a Rezervaţiei Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării, România –
Ucraina;
-
Cooperare transfrontalieră, cooperare internaţională
- Elaborarea şi implementarea măsurilor de management în Rezervaţia Biosferei

Transfrontalieră Delta Dunării România – Ucraina.
Dezvoltarea participării în programele de cooperare internaţională
- Dezvoltarea colaborării şi participării în cadrul organizaţiilor internaţionale în calitate de

membru (Europarc; Eurosite; Deltamed, etc);
- Colaborarea între ariile naturale protejate dunărene;
- Promovarea colaborării cu Ucraina; Rusia; Georogia; Turcia şi Bulgaria pentru gestionarea
zonelor umede adiacente Mării Negre, în vederea constituirii Asociaţiei BlackSeaWet;
- Indeplinirea obligaţiilor în cadrul Convenţiilor Internaţionale la care România este parte
(Ramsar; Programul MAB –UNESCO; Diploma Europei; Patrimoniul Universal UNESCO).
Management eficient
173
Judetul Tulcea
Priorităţi:
Imbunătăţirea capacităţii instituţionale a ARBDD, a metodelor de management

adaptativ integrat
- Asigurarea condiţiilor şi urmărirea implementării obiectivelor prevăzute în Mastre Plan –

program pentru dezvoltare durabilă în RBDD;
- Accesarea fondurilor europene pentru realizarea acţiunilor din Planul de management;
- Creşterea capacităţii de management a situaţiilor de urgenţă;
- Asigurarea facilităţilor tehnice pentru realizarea monitoringului integrat şi pentru asigurarea
sistemului informaţional;
- Dezvoltarea capacităţii de supraveghere a regimului hidrologic şi hidrochimic în RBDD prin
elaborarea şi implementarea modelelor matematice adecvate;
- Optimizarea colaborării ARBDD cu celelalte instituţii cu atribuţii în RBDD şi cu organizaţiile
neguvernamentale s.a.
Fundamentarea dezvoltarii durabile in RBDD
Domeniul – Protectia naturii, Biodiversitate, Protectia Solurilor si Padurilor
 Crearea reţelei Natura 2000 prin identificarea, inventarierea, cartarea în GIS şi

dezvoltarea bazelor de date pentru caracterizarea habitatelor naturale şi a speciilor de
floră şi faună sălbatică, conţinute în anexele Directivei Europene nr. 92/43/EEC şi a
speciilor de păsări sălbatice conţinute în anexele Directivei Europene nr. 79/ 409/EEC şi
prin completarea formularului standard pentru situurile propuse să facă partea din
această reţea;
 Dezvoltarea şi implementarea planurilor de management pentru ariile naturale protejate,
pentru ocrotirea habitatelor naturale şi conservarea speciilor sălbatice;
 Dezvoltarea sistemelor regionale de management al infomaţiei privind biodiversitatea.
Reconstrucţia ecologică şi conservarea biodiversităţii factorilor de mediu prin:
- Refacerea circuitului natural al apei în complexele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării,

zonă umedă de interes deosebit din patrimoniul mondial (UNESCO) ;
- Reabilitarea şi păstrarea calităţilor lacurilor naturale şi a celor balneoterapeutice din
patrimoniul public naţional ;
- Stoparea procesului de eroziune a plajelor litoralului românesc al Mării Negre (Proiectul
P.1888, ―Plan de amenajare a teritoriului zonal Delta Dunării ’’, Faza a–II–a: Propuneri şi
măsuri).
3.8. Descrierea starii actuale şi viitoare de conservare a ariei naturale protejate

de interes comunitar inclusiv evolutii/schimbari ce se pot produce in viitor
174
Judetul Tulcea
Modificări ale mediului deltaic. Analizând factorii de influenţă care au determinat modificări
ale mediului deltaic vom lua în considerare atât evoluţiile naturale cât şi evoluţiile influenţate
(activităţile antropice).
Evoluţiile naturale. Colmatările şi eroziunile au fost şi rămân procesele evolutive naturale

determinante din Delta Dunării.
- colmatările
In interiorul deltei, colmatările au loc în special în lungul arterelor de inundaţie (braţe, gârle,
canale) sau în zonele de vărsare ale acestora. Un proces specific pentru deltă legat de bogăţia
vegetaţiei hidrofile l-a constituit colmatarea organică. Acest proces are cea mai mare intensitate
pe fundul ghiolurilor liniştite, fără valuri şi curenţi.
- eroziunile
Eroziunile semnalate în interiorul Deltei se produc în coturile şi meandrele braţelor şi se fac

vizibile sub forma eroziunilor de mal. Cauzele care determină aceste eroziuni se regăsesc în
modalităţile de scurgere în aceste zone dar şi în cazuri de apariţie, în unele zone, a unor
obstacole naturale în albie.
- apariţia deltelor secundare
Cele mai importante procese morfodinamice se produc pe litoral şi ele s-au manifestat de-a
lungul anilor prin importante apariţii de noi teritorii cum sunt deltele secundare: Chilia şi
Sf.Gheorghe.
- alte procese
La fel de importante sunt şi celelalte procese cum ar fi: formarea nămolurilor şi solurilor, evoluţia
chimismului apelor, evoluţia biocenozelor, etc.
- influenţe negative ale evoluţiei factorilor naturali
Sub influenţa factorilor naturali, evoluţia nu totdeauna înregistrează căile cele mai dorite de om.
Astfel, au fost semnalate următoarele aspecte:
- colmatarea căilor de scurgere;
- colmatarea ghiolurilor;
- poluarea naturală;
- eroziunea albiilor;
- eroziunea litoralului (transgresiunea marină);
- dezechilibre ecologice naturale.
175
Judetul Tulcea
Astfel, regimul hidrologic deficitar al Dunării în perioada 1981-1990, a avut ca efect:
- diminuarea stocului solid – accentuarea eroziunii litoralului;
- primenirea insuficientă a apelor – accentuarea eutrofizării;
- scăderea nivelului în freatic – uscarea pădurilor;
- pătrunderea penei de apă sărată pe braţe – lipsa apei potabile.
Cum aceste dezechilibre se stabilesc mult mai greu sau poate chiar deloc în mod natural, a fost
necesară intervenţia omului pentru ajutarea procesului de refacere (lucrări de decolmatări şi
lucrări de reconstrucţie ecologică)
Evoluţii influenţate. Modificările componentelor de bază ale peisajului deltaic
In vederea cunoaşterii stadiului de evoluţie în care se află actualmente Delta Dunării s–au
urmărit modificările câtorva componente de bază ale peisajului produse în cadrul acesteia:
suprafaţă totală, modificări lacustre, modificări ale grindurilor fluviale şi a celor fluvio–marine
modificări ale nisipurilor mobile şi semimobile, modificări ale altitudinilor, modificări ale gârlelor
şi braţelor, modificări ale ostroavelor, modificări ale golfurilor, modificări ale cordoanelor litorale,
etc.
Suprafaţa totală. Pe o perioadă de 157 ani (1835–1992) se observă o creştere a suprafeţei

deltei propriu–zise (fără complexul Razim –Sinoe) cu cca 31072,09 ha.
Fenomenul de creştere în suprafaţă s–a manifestat pe întreaga suprafaţă a deltei, inclusiv

sectorul fluvial datorită conturării unor suprafeţe depresionare ce au apărut în urma aluvionării
intense, mai ales în timpul revărsărilor.
Modificări ale suprafeţelor lacustre. In afara modificărilor cu caracter general ce s–au produs în
mod natural pentru suprafaţa totală a deltei, când i s–au modificat permanent conturul şi forma,
o altă componentă de bază care imprimă peisajului o notă specifică o reprezintă suprafaţa
lacustră.
Complexul Roşu – Puiu este cel mai tipic complex fluvio–marin deltaic care are drept
caracteristică lipsa unei bariere importante între complex şi mare, fiind puternic influenţat de
aceasta din urmă. Ca suprafaţă se situează pe locul doi, după complexul Rusca – Gorgova –
Isac.
Si în cadrul acestui complex suprafeţele lacustre au depăşit o creştere de 50% în perioada

anilor 1883–1983. Această creştere spectaculoasă este specifică suprafeţelor fluvio–marine cu
depresiuni puţin adânci supuse frecvent inundaţiilor prin pătrunderea apelor fluviale cât şi a
celor marine.
176
Judetul Tulcea
Faptul că în anul 1983 diferenţa de suprafeţe dintre lacurile cuprinse între 100–500 ha şi > 500
ha a rămas oarecum aceiaşi, ne demonstrează că acest complex cunoaşte o evoluţie cu
influenţe fluvio–marine de forţe egale.
Complexul Dranov păstrează caracteristici duble, atât tipic fluviale în extremitatea vestică
(vecinătatea uscatului dobrogean) cât şi fluvio–marine şi chiar tipic marine în cea estică
(Dranov).
Depresiunea Dranov este o vastă zonă mlăştinoasă, cu o slabă circulaţie a apei. Din această
cauză au fost construite mai multe canale de legătură între braţul Sf.Gheorghe şi lacul Razim.
Complexul Periteaşca In cadrul acestui complex se disting lacuri tinere, abia conturate sau pe
cale de transformare între cordoanele recent create, puţin adânci şi alungite pe direcţia ţărmului,
cu orientări predominante NE–SV şi care suportă o influenţă importantă sau totală a mării şi mai
puţin sau deloc a fluviului.
Complexul lagunar Razim – Sinoe Influenţa antropică şi–a făcut şi aici simţită prezenţa, mai
ales prin faptul că laguna a fost practic închisă în urma unor lucrări hidrotehnice, în dreptul Gurii
Portiţa încât apele salmastre ale Razimului au ajuns, prin aport fluvial, la cota celor dulci (Fig.
18).
Acţiuni antropice care au produs modificări ale ecosistemelor naturale din Delta Dunării
Activităţi în cuprinsul Deltei. Amenajarea braţului Sulina, pentru navigaţia maritimă. Efectul
acestor lucrări:
 dezvoltarea geometriei albiei - din anul 1902 până în anul 1980 adâncimea medie a crescut
de la 6 m la 11 m, iar secţiunea medie de la 800 mp la 1450 mp.;
 creşterea coeficientului de repartiţie pe braţ;
 modificarea regimului curenţilor costieri şi devierea către larg a aluviunilor aduse de braţele
Sulina şi Chilia, ceea ce agravează fenomenul de eroziune a litoralului în partea de sud.
In ceea ce priveste sectorul nordic al litoralului Marii Negre (plajele din faţa Deltei Dunării)
Litoralul Deltei Dunarii se poate subdiviza în trei subsectoare majore: nordic (între gurile de
vărsare a braţelor Sulina şi Sf. Gheorghe), central (Ciotic - Periteaşca) şi sudic (Portiţa - Cap
Midia).
Pe lângă distanţa faţă de sursa de sedimente danubiene, aceste zone sunt diferenţiate şi prin
orientarea faţă de direcţia predominantă a vânturilor şi valurilor. Importanţa orientării ţărmului
este evidentă în subsectorul nordic. Aici, vânturile predominante de iarnă sunt cele de NE.
Acestea generează valuri înalte, cu efect distructiv, cu incidenţă aproape transversală faţă de
linia ţărmului.
Reducerea drastică a cantităţii de material sedimentar care intră în sistemul litoral este dublată
de o mare capacitate de transport şi prelucrare de către agenţii marini. Pertubarea dispersiei
naturale a sedimentelor prin construcţia digurilor de la Sulina accentuează deficitul de material
177
Judetul Tulcea
sedimentar pe aceste plaje. Rezultatul este o retragere accentuată, cu până la 20-25 m/an,
cvasigeneralizată a liniei ţărmului, care continuă tendinţa istorică de evoluţie a deltei Sulina.
Local, construcţia digurilor de la Sulina a indus însă şi o acumulare importantă de material.
În golful Musura prin depunerea forţată a sarcinii solide a braţului Chilia, adâncimea a scăzut
drastic, ajungând la cca. 3 m în prezent, de la cca. 8 m la începutul secolului.
În extremitatea nordică a plajei Sulina acumularea de sedimente se datorează curentului

anticiclonic de la sud de diguri. Subsectorul central are o expunere est-vest. Aceasta îl
protejează întrucâtva faţă de acţiunea valurilor. Atât timp cât aportul de sedimente a fost ridicat,
plajele Perişor- Periteaşca au fost în avansare.
Astăzi, acreţia continuă numai pe sectoare restrânse, în rest plajele sunt relativ stabile.
Subsectorul sudic se caracterizează printr-un aport foarte mic de material detritic danubian,
care este însă compensat printr-o producţie accentuată de detritus organogen. Orientarea liniei
ţărmului este NE-SV. Acţiunea valurilor este mult mai importantă decât în subsectorul central,
dar mai redusă decât în dreptul gurilor de vărsare ale Dunării. Plajele Portiţa şi Periboina se află
în consecinţa într-un proces de eroziune moderată. Valorile retragerii liniei ţărmului nu depaşesc
câţiva metri pe an.
Procese influenţate de acţiunile antropice. Evoluţia litoralului aferent Deltei
Litoralul aferent Deltei se întinde de la Golful Musura la Capul Midia. Faţă de perioada anilor
1960 se constată modificări importante în configuraţia litoralului, astfel:
• cca.80% din lungimea litoralului prezintă în anul 1989 fenomene de eroziune;
• pe ansamblu, în perioada 1962-1989 s-au pierdut prin eroziune cca.2100 ha şi s-au

acumulat 280 ha;
• ritmul mediu de evoluţie a eroziunilor a fost de 80 ha/an, dar au fost şi ani în care s-au
înregistrat pierderi între 100-200 ha.
Zonele cele mai afectate de eroziune sunt:
 Gârla Impuţita – canal Sonda – Câşla Vădanei, în care există sectoare întinse unde
marea a înaintat cu cca.400-500 m, cu ritmuri de retragere a liniei ţărmului de 20 - 22
m/an;
 Zona Zătoanelor, cu retrageri ale ţărmului de peste 400 m şi ritmuri locale de 18 -
21 m/an;
 Zona Edighiol – Chituc cu retrageri de 150 – 300 m;
Acumulări de material şi înaintări ale uscatului s-au produs în zonele:
 Plaja Sulina (100 – 130 m);

 Periteaşca (80 – 100 m);
178
Judetul Tulcea
 Chituc (90 – 110 m);

Cauzele acestor modificări în configuraţia ţărmului sunt:
 reducerea aportului de aluviuni la gurile de vărsare ca urmare a lucrărilor care

reţin aluviunile în bazin;
 modificarea circuitului aluvionar de coastă prin apariţia unor obstacole ca:
digurile de larg Sulina; Insula Sacalin; digurile Port Midia;
 scoaterea din circuitul aluvionar sudic a aluviunilor care vin pe braţele Chilia şi
Sulina datorită dirijării lor spre larg de către jetelele Sulina;
 furtunile marine;
 transgresiunea marină.
Evoluţia ecosistemelor acvatice. După anul 1980 lacurile Deltei Dunării au evoluat către o
stare de eutrofizare, care în ultimii ani s-a generalizat. Cauzele care au generalizat aceste
dezechilibre:
• creşterea conţinutului de nutrieţi (azot şi fosfor) în apele Dunării;
• regimul hidrologic deficitar al ultimului deceniu;
• climatul blând al ultimilor ierni;
• modificarea şi restrângerea ca suprafaţă a unor zone care jucau rol de filtru biologic (Lunca
Dunării).
Efectele negative ale generalizării stărilor de hipertrofie constau în reducerea unui

număr mare din componentele lanţului trofic, ceea ce corespunde unei alterări serioase a
biodiversităţii ecosistemelor acvatice, având loc o restrângere a numărului de specii.
Ca efect final, s-a produs o alterare a productivităţii biologice, cu implicaţii în primul rând
asupra populaţiilor piscicole.
Ecosistemele naturale parţial modificate de om. Lacuri cu un acvatoriu întins şi/sau cu

schimb activ de ape între ele şi reţeaua hidrografică secundară.
În ceea ce priveşte Complexul lacustru Razim-Sinoie, prin lucrările de izolare faţă de apele
marine, pe de o parte şi, a compartimentului sudic (Sinoie, Istria, Nuntaşi-Tuzla) faţă de cel
nordic, s-au produs mutaţii importante în structura faunistică.
Prin aportul crescut de apă dulce din Dunăre şi închiderea legăturii cu Marea Neagră (Gura
Portiţei), lacurile Razim, Goloviţa, Zmeica şi celelalte lacuri satelit au acelaşi tablou ihtiofaunistic
ca şi cel din lacurile deltei.
Lacul Sinoie din compartimentul sudic, deşi n-a suportat acelaşi ritm de îndulcire, totuşi
închiderea, dar nu fermă, a periboinelor a dus la limitarea schimbului de apă cu bazinul marin
iar prin stăvilarul de la Canal V, dintre Sinoie şi Goloviţa a permis o scurgere de apă dulce din
179
Judetul Tulcea
nord şi acesta a suferit modificări faunistice către mediul uşor dulcicol care a dus la dezvoltarea
unui zooplancton şi a ihtiofaunei corespunzătoare.
Lagune conectate la mare. În acest ecosistem sunt incluse două lacuri - Sinoie şi Zătonul
Mare. Prin poziţia lor geografică şi gradul diferit de impact antropic, cele două lacuri se
deosebesc esenţial.
Laguna Sinoie prin transformarea Lacului Razim într-un bazin cu apă dulce pentru irigaţii şi
tranzitarea unui important volum de apă spre mare, prin Periboina, a contribuit mult la
modificarea condiţiilor biotice. Astfel, laguna Sinoie a evoluat de la un mediu mezohalin
(favorabil dezvoltării unor relicte ponto-caspice specifice) către unul oligohalin. Legătura cu
mediul marin prin Periboina este semidirijată, printr-o construcţie hidrotehnică tip stăvilar.
Zătonul Mare cu un acvatoriu mult mai mic şi cu o deschidere la mediul marin mai mare şi
nedirijată, constituie un mediu mult mai caracteristic al acestui tip de ecosistem costier.
Golfuri semi-închise. Acest ecosistem cuprinde meleaua Sfântu Gheorghe formată între
insula Sacalin şi delta cu o largă deschidere spre sud, respectiv spre mare şi aproape anihilată
cea din nord cu apele Braţului Sfântu Gheorghe.
Golful Musura situat la sud de delta secundară a Chiliei şi la nord de bara şi digul de prelungire
în mare a canalului Sulina, are o largă deschidere spre est dar primeşte o cantitate mare de apă
dulce prin cea mai importantă ramură a Braţului Chilia - Stambulul Vechi.
Cele două golfuri - Musura şi Sfântu Gheorghe, au adâncimi mici, cu aporturi de apă dulce, fapt
ce se constituie în ecosisteme lacustro-marine cu importante structuri biocenotice alcătuite din
biocenoze planctonice şi bentonice, ihtiofaunistice de apă dulce şi marină.
Bentosul ajunge la 200-300 kg/ha, iar planctonul înregistrează cele mai mari valori din Marea
Neagră (până la 4gr/m3 la fitoplancton, până la 1gr/m3 la zooplancton).
În timpul verii, în aceste golfuri migrează o serie de peşti marini, cum ar fi scrumbia albastră
(Scomber scomber), hamsia (Engraulis encrasicholus), sardele (Clupeonella sp.).
Apele marine costiere. Ecosistemul apelor marine costiere corespunde platformei continentale
marine, în cazul limitelor Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, până la izobata de 20m (exceptând
Golful Musura şi Meleaua Sfântu Gheorghe) care constituie ecosistemul de golfuri semiînchise.
Cea mai mare parte a apelor costiere este sub influenţa apelor deversate de Dunăre care se
reflectă în gradul de mineralizare (salmastru), în turbiditate, respectiv transparenţă şi
substanţele poluante care au determinat modificări esenţiale în asociaţiile floristice şi faunistice.
Procesul de eutrofizare, datorită cantităţilor mari de substanţe nutritive (fosfaţi şi azotaţi),

asociat cu cantităţile de poluanţi, din apele costiere, constituie cauzele reducerii biodiversităţii
de la nivelul producătorilor primari la cel al consumatorilor (ihtiofaună).
180
Judetul Tulcea
Regimul hidrologic şi compoziţia chimică atrage după sine şi o structură biocenotică

caracteristică lacurilor salmastre şi sărate.
Ariile depresionare inundate frecvent, acoperite cu vegetaţie higrofilă fixată (stuf, papură,
rogoz). Acest ecosistem cu o mare desfăşurare în suprafaţă, este în continuarea celor cu apă
stagnantă (lacuri), în cadrul vastelor depresiuni morfologice, limitate fie de grindurile fluviale, fie
de acestea şi cele marine.
În arealul acestor terenuri mlăştinoase intră şi o parte din grindurile fluviale şi marine, chiar şi
partea sudică a câmpului Chilia, cu altitudine sub 1m faţă de nivelul "0" al mării.
Prin ridicarea nivelului apei în perioada inundaţiilor, acest ecosistem palustru se extinde şi mai
mult, temporar constituind locurile cele mai bune pentru reproducerea speciilor de peşti din
ecosistemul lacustru.
Dune de nisip mobile şi semimobile acoperite parţial cu vegetaţie arenicolă. Aria de

extindere a acestui tip de ecosistem se reduce la cele două grinduri mari Letea şi Caraorman în
care dunele înalte constituite din depozite marine, nisipoase, cu textură medie şi grosieră, sunt
supuse procesului de deflaţie - fapt ce determină ca vegetaţia să se prezinte insular. Orizontul
freatic se găseşte la adâncimi mari, între 3-10 m, funcţie de înălţimea dunelor şi grosimea
depozitului nisipos.
Cordoane litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă, arenicolă şi cătiniş.

Acest tip de ecosistem se deosebeşte sensibil de cel al grindurilor marine bine consolidate, prin
faptul că acesta este supus frecvent furtunilor marine şi, deci, are o instabilitate mare. În afară
de o serie de specii de plante halofile şi psamofile, care au fost menţionate, specifice acestora
sunt: varza de mare (Crambe maritima), pătlagina de nisip (Plantago arenaria), pelinul de nisip
(Artemisia arenaria), barba caprei (Tragopogon floccosus) ş.a.
În câteva porţiuni litorale, cum sunt cele de la Cardon şi îndeosebi cea din nordul localităţii
Sfântu Gheorghe, se găsesc suprafeţe acoperite cu cătină albă (Hyppophaë rhamnoides).
Plaje litorale puţin consolidate. Plaja litorală se dezvoltă pe cea mai mare parte a litoralului
dintre Capul Midia şi Sulina, cu excepţia sectoarelor unde abraziunea marină afectează direct
stufăriile sau plaurul deltaic (Plan de amenajare a teritoriului zonal ―Delta Dunarii‖, Faza I
―Analiza situatiei existente si disfunctionalitati‖. I.N.C.D.D Tulcea, 2008).
3.9. Alte informatii relevante privind conservarea ariilor naturale protejate – posibile
schimbari in evolutia naturala a ariilor protejate afectate
Infiintarea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii constituie o garantie pentru stabilitatea si

mentinerea in conditii optime a ecosistemelor de aici. Faptul ca Delta Dunarii este protajata in
181
Judetul Tulcea
prezent si prin constituirea retelei europene Natura 2000 ne asigura ca nu vor fi schimbari
majore in evolutia naturala a acestor arii protejate.
4. IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI
4.1. Identificarea şi evaluarea tipurilor de impact negativ ale proiectului susceptibile să

afecteze în mod semnificativ aria naturală protejată de interes comunitar
4.1.1. Impact direct si indirect
Odata cu implementarea proiectului propus pot aparea urmatoarele surse de poluare

atmosferica:
- surse mobile reprezentate de mijloace de transport echipate cu motoare cu ardere interna;
- emisii necontrolate si accidentale de substante volatile de la un eventual depozit de
combustibili si lubrifianti, amenajat in organizarea de santier;
Poluarea aerului atmosferic se estimează ca ar putea intervenii în special în faza de construcţie
a investiţiei prin mijloacele de transport şi utilajele de construcţii care utilizează motoare cu
ardere internă. Această poluare este cea provenită din sursele mobile. Utilizarea mijloacelor de
transport şi a utilajelor de construcţie pe şantierul unde se realizează investiţia este în funcţie de
numărul de turbine care sunt montate simultan. Tehnic şi economic ar fi abordarea a maxim
cinci poziţii de montaj simultan. Această abordare nu ar crea o poluare semnificativă din partea
surselor mobile de poluare, estimat fiind că mijloacele de transport şi utilajele de construcţii
aflate în zona nu ar consuma mai mult de 100 de litri de combustibil pe oră. Poluarea dată de
sursele mobile se simte cu atât mai puţin şi prin faptul că desfăşurarea activităţii de construcţii -
montaj se face doar pe perioade scurte de timp. Totusi, ca masura de prevenire se impune
folosirea de utilaje noi, cu motoare in buna stare de functionare si dotate cu sisteme cat mai
performante de filtrare a gazelor de esapament (Euro V ).
În cea ce priveşte poluarea din sursele necontrolate se apreciază că la nivelul a 5-6 utilaje cât
pot lucra în zonă nu este necesara o gospodărie de combustibil şi ca urmare dispare sursa de
emisii volatile a compuşilor organici.
Praful generat de utilajele in miscare pe drumurile tehnologice poate fi considerat sursa de
poluare insa avand in vedere numarul redus de utilaje si timpul scurt de montaj, putem afirma
ca emisiile de praf sunt sporadice, au intensitate redusa, se manifesta local si fara impact
semnificativ asupra factorilor de mediu. Ca masura de prevenire se impune stropirea repetata
cu un autostropitor a drumurilor tehnologice.
182
Judetul Tulcea
Din procesului tehnologic de producerea energiei electrice din potenţial eolian nu rezultă
substanţe care să polueze aerul atmosferic.
Implementarea proiectului propus presupune lucrări de construcţii montaj, producătoare de

zgomote şi vibraţii. Măsurătorile de zgomot se realizează de regula ţinând cont de trei niveluri
de observare:
- zgomot la sursa ;
- zgomot în câmp apropiat ;
- zgomot în câmp îndepărtat.
Zgomotul în câmp îndepărtat depinde de o serie de factori externi cum ar fi : condiţiile
meteorologice, efectul de sol, absorbtia în aer, topografia terenului, vegetaţia etc.
Limitele admisibile ale nivelurilor de zgomot în mediul înconjurător sunt stabilite în funcţie de
caracteristicile activităţilor în aer liber sau din clădirile din zonele funcţionale respective,
considerate ca protejate sau ca sursă de zgomot.
Conform Normativului privind protectia la zgomot, elaborat de Directia Generala Tehnica in
Constructii, limitele admisibile ale nivelului de zgomot la limita zonelor funcţionale, considerate
ca surse de zgomot faţă de zonele alăturate sunt:
Nr. Zona funcţională considerată Limita admisibilă a nivelului de
1 Parcuri 50
2 Pieţe, spaţii comerciale, restaurante în aer liber 65
3 Incinte de şcoli, creşe, grădiniţe, spaţii de joacă pentru 75

copii
4 Incinte industriale 65
5 Stadioane, cinematografe în aer liber 90*)
6 Parcaje auto 90*)
7 Parcaje auto cu staţii service subterane 90
8 Zone feroviare**) 70
Observaţii:
183
Judetul Tulcea
*) Timpul care se ia în consideraţie la determinarea nivelului de zgomot echivalent este cel real
corespunzător duratelor de serviciu
**) Limita zonei feroviare se consideră la o distanţă de 25 m de axa liniei ferate celei mai
apropiate de punctul de măsurare
Limite admisibile ale nivelului de zgomot în apropierea clădirilor protejate

Nr. Clădire protejată Limita admisibilă a nivelului de
1 Locuinţe, hoteluri, cămine, case de oaspeţi 55
2 Spitale, policlinici, dispensare 45
3 Şcoli 55
4 Grădiniţe de copii, creşe 50
5 Clădiri de birouri 65
In general, utilajele folosite in mod frecvent intr-un santier au urmatoarele puteri acustice
asociate, masurate in imediata apropiere:
Nr. crt. Puterea acustica asociata (Lw)

Utilajul
1 Buldozere 110
2 Vole 112
3 Excavatoare 117
4 Compactoare 105
5 Finisoare 115
6 Basculante 107
Generarea de vibraţii este favorizată de calitatea căilor de acces din zonă, in special cand intra
in calcul utilaje de mare tonaj.
184
Judetul Tulcea
Pe baza datelor privind puterile acustice asociate utilajelor se estimează că în şantier vor exista
nivele de zgomot de până la 100dB (A ) pentru intervale scurte de timp.
Având în vedere prevederile legislaţiei naţionale în domeniu şi ţinând seama de distanţa, efectul
solului, intervale de lucru mai mici decât perioada de referinţă ( o zi ) se apreciază că zgomotul
din perioada construcţiei devine nesemnificativ la distanţe între 500 şi 1000 m, în funcţie de tipul
activităţii desfăşurate. In vederea reducerii nivelului de zgomot si vibratii se impune mentinerea
drumurilor de acces in buna stare prin intretinerea lor permanenta, folosirea de utilaje moderne,
prevazute cu sisteme performante de diminuare a zgomotului. Fiind o activitate limitata ca
durata, efectul implementarii proiectului asupra factorilor de mediu si al populatiei, din punct de
vedere al zgomotului si vibratiilor, poate fi considerat nesemnificativ.
In exploatare, turbina eoliana poate produce maxim 106 dB(A), la o viteza a vantului de 8 m/s.
Avand in vedere efectul cumulat al celor 5 turbine se poate evidentia un posibil efect negativ
asupra zonei din imediata vecinatate. Trebuie avut in vedere ca aceasta situatie poate sa apara
destul de rar si in conditii meteo deosebite, cu vant foarte puternic, situatie in care turbinele,
pentru siguranta, se opresc automat.
La o distanta de peste 500 m zgomotul emis de o turbina eoliana este sub 50 dB (A), asa cum
reiese din imaginea de mai jos:
185
Judetul Tulcea
 Impactul asupra acviferelor de suprafata sau subterane
Amplasarea viitorului parc eolian in zona analizată nu este de natură să afecteze în vreun fel
acviferul zonei.
 Impactul produs asupra aerului
Singurul impact asupra aerului va fi reprezentat de cresterea emisiilor de pulberi si de gaze de

esapament din perioada de instalare a turbinelor. Aceste aspecte negative vor inceta odată cu
incheierea lucrarilor. Amplasarea unui parc eolian – in indiferent ce zonă de pe glob – nu are
nici un impact asupra aerului, turbinele eoliene nefiind surse de pulberi sau gaze.
 Impactul produs asupra solului şi subsolului
Instalarea parcului eolian va scoate din circuitul agricol o suprafată de sol egala cu suprafata
ocupata de pilonii turbinelor si a drumurilor de acces . Solul nu va fi poluat decat in cazul unor
eventuale scurgeri de hidrocarburi din timpul lucrarilor de instalare. Impactul asupra subsolului
va fi unul nul.
In general, centralele eoliene pot prezenta urmatoarele pericole potentiale pentru pasari:
 Deranjarea si modificarea rutelor de zbor
 Pierderea habitatelor
 Mortalitati datorate coliziunii cu turbinele eoliene
Deranjarea si modificarea rutelor de zbor
Efectele provocate de centralele eoliene asupra avifaunei sunt diverse, in functie de specie, de
anotimp si de locul amplasarii acestora. Unele studii indica efecte negative asupra pasarilor
pana la 600 m distanta de turbinele eoliene si o reducere a folosirii terenului adiacent sau chiar
a absentei din zona. In cazul unor mari ferme (baterii) de centrale eoliene, zonele cumulate din
jurul fiecarei turbine eoliene pot ajunge la suprafete considerabile. De asemenea, unele parcuri
ce contin un mare numar de centrale eoliene pot ajunge sa constituie bariere in calea drumurilor
de migratie ale pasarilor. Se va lua in considerare si existenta unor zone unde pasarile
deranjate de prezenta turbinelor eoliene vor putea sa isi gaseasca refugiul.
186
Judetul Tulcea
Cu toate acestea, s-a constatat ca unele specii de pasari se pot obisnui si chiar coabita pasnic
cu aceste instalatii antropice. Un alt factor de stres ar fi circulatia oamenilor, autovehiculelor si a
altor utilaje in zona centralelor eoliene. Acest lucru se poate reduce mult datorita automatizarii si
computerizarii din ce in ce mai mari pe care o prezinta turbinele, in acest fel necesitand o
supraveghere si o intretinere minima. Pentru a exclude efectul de bariera in calea deplasarilor
pasrilor, se pot lasa coridoare largi de trecere printre turbine, pe directiile principale de zbor
(Drewit, A., L. et all. 2006).
Pierderea habitatului
Pierderea de habitat datorata construirii centralelor eoliene, in general, nu este perceputa ca un

impact major asupra populatiilor de pasari. Pierderile de habitat pot fi insa importante in cazul
amplasarii a zeci sau sute de turbine eoliene, asezate la mica distanta una de alta. Mai exista
drumurile de acces spre turbine, care pot provoca pierderi de teren din habitatele naturale, dar,
daca aceste cai de acces sunt folosite numai in caz de urgente, au un impact minor asupra
ornitofaunei.
Mortalitati datorate coliziunilor pasarilor cu centralele eoliene
Majoritatea studiilor au indicat mortalitati reduse in randul pasarilor, ca urmare a coliziunilor cu

turbinele eoliene. Cu toate acestea, daca numarul de turbine este mare, chiar daca media de
decese de fiecare turbina este mic, mortalitatile cumulate pot avea un efect destul de mare
asupra avifaunei. In cazul pasarilor de mari dimensiuni, cu o rata redusa a reproducerii, acest
lucu poate avea o deosebita importanta. De aceea, amplasarea centralelor eoliene trebuie
facuta numai in zone cu o slaba concentrare a efectivelor speciilor de pasari, cu o diversitate
specifica redusa si neesentiale pentru supravietuirea unor specii vulnerabile sau de interes
conservativ deosebit.
Pasarile care ocolesc turbinele eoliene in timpul migratiei sau zboara pe deasupra lor evitandu-
le, vor fi nevoite sa recurga la un consum de energie mai ridicat, care poate influenta rata lor de
supravietuire. Riscurile de coliziune sunt mai mari pe vant puternic, pe ploaie, pe ceata sau in
nopti fara luna. In aceste conditii, inaltimea la care zboara pasarile este mult redusa, iar luminile
turbinelor pot atrage pasarile, in acest fel sporind riscul de coliziune (Desholm, M., Kahlert, J.
2005).
Pe de alta parte insa, introducerea in folosinta a unor centrale eoliene cu dimensiuni mari ale
rotorului si cu viteze mici de deplasare a palelor a facut ca numarul pasarilor sau liliecilor loviti
sa scada considerabil. Daca se urmareste statistica intocmita de Consiliul National de Cercetare
al SUA in mai 2007 cu privire la impactul turbinelor eoliene asupra avifaunei arata un fapt
interesant. Astfel, analizand impactul parcurilor eoliene amplasate in patru state din zona de est
a SUA asupra avifaunei, s-a constatat ca fata de totalul pierderilor inregistrate in populatiile de
pasari ca urmare a multiplelor fatete ale impactului antropic, cele cauzate de lovirea de palele
turbinelor eoliene s-au cifrat la 0,003% (trei pasari din 100 000 au murit ca urmare a coliziunii
directe cu turbinele eoliene) (Erickson, W., P. et all. 2001).
187
Judetul Tulcea
Prezentam in continuare alte cateva date referitoare la efectul pe care turbinele eoliene il pot
avea asupra pasarilor. Sunt date din America de Nord.
--------------------------------
Un astfel de studiu a relevat ca 25 de cadavre de pasare au fost descoperite langa centrale.

Raportul sustine ca „rezultatul mortalitatii, de 1.29 pasari/turn/an este apropiat de cifra
estimativa nationala de 2.19 pasai/turn. Studiul precizeaza ca „In timp ce exista cazuri de
coliziune intre pasari si centrale eoliene, impactul asupra populatiei globale se dovedeste a fii
relativ minor, mai ales in comparatie cu alte cauze antropice de mortalitate, precum turnurile de
comunicatie, colizuni cu cladiri si coliziuni cu vehicule.
„datele colectate in afara Californiei indica o medie de 1.83 mortalitati in randul pasarilor pe
turbina (pentru toate speciile la un loc), si 0.006 in randul rapitoarelor. Basandu-se pe cifra de
3.500 de centrale eoliene in S.U.A. la sfarsitul anului 2001, excluzand California, mortalitatea
anuala a fost estimata la 6.400 de morti pe an pentru toate speciile la un loc.‖
Studiul de la Buffalo Ridge concluzioneaza punand cifra mortalitatii in randul liliecilor la 2.45 la
3.21 pe turbina, depinzand de locatia centralei eoliene. Raportul din Kewaunee County a adus
rezultate asemanatoare. De-a lungul celor 2 ani de stiudiu, cercetatori au inregistrat 1.16
mortalitati de lilieci pe turbina pe an. Ca si celelalte studii, cel din Kewaunee County a
descoperit ca majoritatea acelora omorati de centrale, peste 90%, erau lilieci in migratie, nu
populatii rezidente.
SURSA : http://www.awea.org/faq/sagrillo/swbirds.html
Referinte:
Avian Collisions with Wind Turbines: A Summary of Existing Studies and Comparisons to Other
Sources of Avian Collision Mortality in the United States; National Wind
Coordinating Committee; West, Inc.; August, 2001
Battered By Airwaves; Wendy K. Weisenel; Wisconsin Department of Natural Resources;

October, 2002.
Cats and Wildlife: A Conservation Dilemma; John S. Coleman, Stanley A. Temple, and Scott R.
Craven; University of Wisconsin-Extension; 1997.
Communication Towers: A Deadly Hazard To Birds; Gavin G. Shire, Karen Brown, and Gerald
Winegrad; American Bird Conservancy; Jume, 2000.
Communication Tower Guidelines Could Protect Migrating Birds; Cat Laazaroff; Environmental
News Service; 2002.
Effects of Wind Turbines on Birds and Bats in Northeast Wisconsin; Robert W. Howe, William
Evans, and Amy T. Wolf; November, 2002.
188
Judetul Tulcea
Synthesis and Comparison of Baseline Avian and Bat Use, Raptor Nesting and Mortality
information from Proposed and Existing Wind Developments; West, Inc.; December, 2002
The Environmental and Economic Costs of Pesticide; David Pimentel and H. Acquay;
Bioscience; November, 1992.
Tower Kill; Joe Eaton; Earth Island Journal; Winter, 2003.
-----------------------------------------------------
Pasari si Centrale Eoliene
Pasarile adesea se lovesc de linii de inalta tensiune, stalpi si geamuri de cladiri. Sunt de
asemenea ucise de masini in trafic.
Pasarile sunt rareori deranjate de centralele eoliene, insa, stiudii radar din Tjaerebourg din
Vestul Danemarcai, unde o centrala de 2 megawati cu un rotor de 60 de metrii diametru este
instalata, arata ca pasarile –ziua sau noaptea- au tendinta de a isi schimba ruta de zbor cu 100-
200 de metrii inainte sa ajunga la turbina si sa treaca pe deasupra ei la o distanta sigura.
In Danemarca sunt cateva exemple de pasari (vulturi) care isi fac cuib pe turnurile centralelor
eoliene.
Singurul sit cunoscut cu probleme de coliziuni cu pasari este localizat in Altamont Pass in
California. Chiar si acolo, coliziunile nu sunt dese, insa exista probleme suplimentare deoarece
speciile implicate sunt protejate de lege.
Un studiu al Ministerului danez al Mediului sustine ca liniile de inalta tensiune, incluzandu-le pe

cele care duc la centrale, sunt un pericol mai mare pentru pasari decat centralele propriu zise.
Unele pasari se obisnuiesc cu centralele foarte repede, la altele dureaza mai mult. Posibilitatea
de a ridica astfel de centrale langa zone de raspandire depinde asadar de specia de pasari in
discutie. Rutele migratoare ale pasarilor vor fii in general luate in considerare la amplasarea
centralelor, insa studiile din Yukon, Canada, arata ca pasarile migratoare nu se lovesc de
acestea (Canadian Wind Energy Association Conference, 1997)
© Copyright 1997-2003 Danish Wind Industry Association

Updated 10 May 2003
http://www.windpower.org/en/tour/env/birds.htm
--------------------------------------------------------------
Focalizandu-si studiul pe o regiune muntoasa care include parti din West Virginia, Virginia,
Maryland si Pennsylvania, raportul afirma ca mortile in randul pasarilor cauzate de coliziuni cu
centrale eoliene sunt o fractiune minora din mortile aviare cauzate de oameni – mai putin de
0.003% (3 in fiecare 100 000) in 2003.
189
Judetul Tulcea
“Raportul verifica faptul ca impactul utilizarii energiei eoliene asupra pasarilor este
extrem de scazut, in comparatie cu alte activitati legate de oameni. De o mie de ori mai
multe pasari sunt omorate zburand in cladiri, spre exemplu, decat in centrale eoliene”
spune Randall Swisher, directorul executiv al American Wind Energy Association.
Copyright © 1999-2009 RenewableEnergyWorld.com

All rights reserved.
http://www.renewableenergyworld.com/rea/news/print?id=48393
---------------------------------------------------------------------------
NWCC-ul afirma: “Bazandu-ne pe datele estimative curente, fatalitatile cauzate de

coliziuni cu centralele eoliene reprezinta intre 0.01% si 0.02% (1 din 5000 sau 10000) din
fatalitatile aviane cauzate de coliziuni in Statele Unite” Ei continua: “Datele colectate in
afara Californiei indica o cifra de aproximativ 1.83 fatalitati in randul pasarilor pe turbina
(pentru toate speciile combinate) si 0.0006 morti de pasari rapitoare pe an.”
http://www.focusonenergy.com/data/common/dmsFiles/W_RI_MKFS_Windturbinesandbir
dsv0207.pdf
Un studiu din 1986 a aratat ca 69 de milioane de pasari au zburat prin San Georgio Pass
in timpul migratiei de primavara si de toamna. Pe durata ambelor anotimpuri, au foste
gasite numai 38 de pasari moarte, reprezentand numai 0.00006 din populatia migratoare.
Unul din ultimele studii referitoare la mortalităţile provocate de folosiea energiei eoliene,
abordează acest subiect într-o manieră inedită (Sovacool, B., K. Contextualizing Avian Mortality:
190
Judetul Tulcea
A Preliminary Appraisal of Bird and Bat Fatalities from Wind, Fossil-Fuel and Nuclear Energy,
Energz Policy 37, (6) (june 2009), Singapore, P. 2241-2248).
Pentru a avea o „unitate de măsură‖ în această problemă se propune cuantificarea mortalitaţilor

produse în rândul păsărilor prin numărul de păsări decedate raportat la GW pe ora (GWh)
produs de centralele eoliene. Pentru a avea un termen de comparaţie, se încearcă şi evaluarea
mortalităţilor datorate de folosirea energiei fosile şi nucleare.
Într-adevăr, păsările se pot lovi de pilonii turbinelor eoliene sau pot fi lovite de palele elicelor
aflate îm mişcare, în timp ce trec în zbor pe lângă ele. S-a spus în repetate rânduri, că aceste
riscuri pot fi mai mari în cazul plasării centralelor eoliene pe rutele de migraţie ale păsărilor sau
în cazul condiţiilor meteo nefavorabile, cu vizibilitate redusă, cum ar fi ceaţă, ploaie sau
noaptea.
Unele specii de lilieci, fac faţă unui risc suplimentar, cauzat de reducerea presiunii atmosferice
în preajma turbinelor eoliene, fapt care poate provoca hemoragii interne, printr-un proces numit
barotraumă.
Indirect, parcurile eoliene pot modifica, pozitiv sau negativ, habitatele naturale, calitatea şi
cantitatea prăzii disponibile sau numărul de locuri de cuibărit. Majoritatea studiilor referitoare la
mortalităţile păsărilor datorate centralelor eoliene au trei carenţe. Rareori aceste studii compară
rezultatele lor ce cele obţinute prin alte studii asemănătoare, efectuate în alte locaţii. Multe studii
nu compară mortalităţile provocate de energia eoliană cu cele provocate de alte surse de
energie, cum ar fi energiile fosile şi cele nucleare. Nici unul din aceste studii nu a calculat
mortalităţile păsărilor pe GWh, pe mai multe tipuri de energie folosită.
Studiul de faţă, cel la care ne refrim acum, face o comparaţie privind mortalităţile aviene
provocate de trei sisteme majore de producere a energiei electice: parcurile eoliene, centralele
energetice cu combustibili fosili (cărbune, gaz natural, păcură) şi centralele nucleare.
Păsările pot fi rănite sau chiar omorâte nu numai lovindu-se de turbinele eoliene dar şi lovindu-
se de structurile aeriene ale centralelor nucleare, de liniile reţelelor de electricitate sau de
hornurile de evacuare ale centralelor pe combustibili fosili, etc. Păsările pot muri de foame în
pădurile devastate de ploile acide, pot ingera doze fatale de mercur, pot bea apă contaminată
de la minele de uraniu, etc.
Desigur, turbinele eoliene reprezintă un risc permanent pentru păsări şi lilieci, existând oricând
posibilitatea ca exemplare din aceste grupe taxonomice să se lovească sau sa fie lovite de
centralele eoliene.
Centralele care folosesc combustibili fosili contribuie prin emisiile lor la schimbările climatice
care pot altera habitatele naturale ale păsărilor. Pentru centralele nucleare riscurile sunt
reprezentate de poluările întâmplătoare produse la minele de uraniu si de coliziunile cu
structurile aeriene ale centralelor nucleare.
191
Judetul Tulcea
Când aceste mortalităţi sunt corelate cu unităţile de măsură ale electricităţii produse, rezultatele
sunt surprinzatoare. Datele obţinute ca urmare a studiilor efectuate asupra a 6 parcuri eoliene
conţinând 339 turbine eoliene, cu o capacitate de 274 MW, din SUA, ne dau o mortalitate medie
de 0,269 păsări pe GWh.
Date obţinute de la doua centrale energetice bazate pe cărbune şi de la o mină de cărbune din
munţii Apalaşi (SUA), ne indică posibilitatea apariţiilor ploilor acide, poluare cu mercur şi un
impact serios asupra climei (schimbări climatice). Rezultă, în cazul acestor centrale cu
combustibili fosili, o mortalitate aviană de 5,18 păsări pe GWh.
Datele obţinute de la 4 centrale nucleare şi de la 2 mine de uraniu ne indică o mortalitate aviană

de 0,416 GWh.
În termeni absoluţi, putem presupune, pe baza datelor de mai sus, că în anul 2006, centralele
eoliene au omorât 7 000 de pasari, centralele nucleare 327 000 pasari şi centralele pe
combustibili fosili 14 500 000 păsări.
Rezultă că centraele eoliene nu sunt chiar atât de nocive pentru păsări, iar energia bazată pe
combustibili fosili pare să fie cea mai dăunătoare pentru păsări.
La prima vedere, turbinele eoliene sunt o ameninţare serioasă pentru păsări, datorită suprafeţei
de mică întindere pe care o ocupa, uşor controlabilă, în timp ce efectele produse de centralele
nucleare şi de centralele cu combustibili fosili se desfăşoară mult în timp şi spaţiu.
Mortalitatea aviană şi energia eoliană au avut parte cu siguanţă de mai multă atenţie decât
mortalităţle aviene datorate folosirii cărbunelui, petrolului, gazelor naturale si materialelor
radioactive.
Acest studiu sugerează că energia eoliană poate fi mai puţin dăunătoare pentru păsări,
comparativ cu alte metode folosite pentru obţinerea energiei electrice.
4.1.2. Impact pe termen lung sau scurt
Impactul pe termen scurt este generat de activitatile de constructii montaj pentru punerea in
practica a PP sau pentru dezafactarea acestuia, dupa caz. Odata cu incetarea activitatilor
specifice, speciile de animale si plante afectate sunt capabile sa recolonizeze zona impactata in
timp relativ scurt.
Impactul pe termen lung poate fi reprezentat de scaderea numarului de indivizi ai unor specii
afectate, conducand la declinul populatiei respective, poate chiar la disparitia acestora din zona
analizata. In locul acestora pot sa se stabileasca specii straine cu potential invaziv, care, in
timp, pot produce modificari drastice la nivelul ecosistemelor analizate.
192
Judetul Tulcea
Datorita antropizarii excesive a zonei de implementare a PP, in prezent, atat vegetatia cat si
fauna sunt reprezentate de specii rezistente la impactul antropic. Acestea sunt specii comune
larg raspandite in Dobrogea.
4.1.3. Impact in faza de constructie, operare si dezafectare
În faza de construcție, impactul va fi negativ asupra habitatelor (care nu sunt de interes

conservativ comunitar) care se suprapun pe suprafața pe care se va realiza proiectul. În faza de
operare, impactul va fi negativ asupra zonelor ocupate de habitate care nu sunt de interes
conservativ comunitar. În faza de dezafectare, impactul va fi temporar asupra habitatelor
prezente în zona amplasamentelor turbinelor care vor fi dezafectate. Amplasamentele vor fi
supuse unui proces de renaturare avand în vedere capacitatea de regenerare foarte mare a
vegetației și care apreciem ca se poate reface în maxim 2 ani .
In toate fazele mentionate anterior va exista un efect mai mare sau mai mic asupra populatiilor
de pasari. In faza de constructie si dezafectare pasarile se vor indeparta de locatie datorita
deranjului provocat de activitatile specifice. Faza de operare va afecta numai pasarile care vor
zbura in zona de actiune a palelor.
4.1.4. Impact rezidual
Impactul rezidual este definit ca impactul potential care se manifesta dupa aplicarea tuturor
masurilor de reducere a impactului asupra mediului (Dougherty &Wall, 1995).
Impactul rezidual va fi prezent in toate cele trei faze ale proiectului. Efectul va fi nesemnificativ
asupra habitatelor. Fauna de nevertebrate si vertebrate nu va fi afectata semnificativ de
implementarea proiectului, datorita numarului redus de turbine prevazute in proiect. In toate
fazele mentionate anterior va exista un efect mai mare sau mai mic asupra populatiilor de
pasari. In faza de constructie si dezafectare pasarile se vor indeparta de locatie datorita
deranjului provocat de activitatile specifice. Faza de operare va afecta numai pasarile care vor
zbura in zona de actiune a palelor.
4.1.5. Impact cumulativ
In prezent exista la vest de locatia PP, pe Dealurile Tulcei, un parc eolian, la aproximativ 10 km.
Acest spatiu asigura un culoar de trecere pentru speciile de pasari migratoare. La est de PP,
spre localitatea Dunavat nu cunoastem alte proiecte similare in derulare. Referindu-ne strict la
zona analizata putem considera ca nu exista impact cumulativ. Prezentam in continuare situatia
proiectelor similare propuse in Donrogea de Nord.
193
Judetul Tulcea
4.2. EVALUAREA SEMNIFICATIEI IMPACTULUI
4.2.1. Evaluarea impactului PP propus
4.2.1.1. Evaluarea impactului cauzat de proiectul propus, fara a lua in considerare masurile de
reducere a impactului.
In ceea ce priveste impactul proiectului asupra speciilor protejate si habitatelor de interes

comunitar din aria analizata, situatia se prezintà in modul urmator. In zona analizata nu exista
habitate de interes comunitar, ca urmare impactul proiectului asupra acestui tip de habitate este
practic nul.
In ceea ce priveste impactul asupra speciilor de reptile si mamifere de interes comunitar din
zona, impactul va fi redus; aceste specii sunt unele rezistente la impactul antropic iar zona in
194
Judetul Tulcea
cauza este deja antropizata - parcul eolian se va instala in zone de teren agricol (pasune
supraexploatata).
Populatiile de pasari vor fi afectate in mod diferit, in functie de specii. Efectul va fi nesemnificativ
asupra speciilor caracteristice zonelor deschise, cum ar fi ciocarliile, fasele, sfranciocii,
maracinari, etc., datorita inaltimii la care zboara de obicei, sub raza de actiune a palelor. Marea
majoritate a speciilor de pasari rapitoare au un grad mare de manevrabilitate in zbor, pentru a
evita contactul cu turbinele. Probleme pot apare in cazul speciilor mari de pasari, cum ar fi
pelicani, berze, starci, vulturi, care au in zbor un grad de manevrabilitate redus. De asemenea
conditiile meteo nefavorabile pot creste riscul de coliziune intre pasari si turbine.
4.2.1.2. Evaluarea impactului rezidual dupa implementarea masurilor de reducere a impactului

* Masuri de reducere a prafului şi impactului rezidual dupa implementarea acestora :
Praful va fi generat doar pe parcursul implementarii proiectului, timp de 2-3 luni si doar pe
perioade scurte de timp pe parcursul unei singure zile. Praful generat in faza de transport a
materialelor reprezinta 100% din cantitatea totala. Ca urmare a masurilor de prevenire ce vor fi
luate (repararea si intretinerea drumurilor, circulatia cu viteza redusa, autocamioane prevazute
cu prelate, stropirea periodica a drumurilor tehnologice) apreciem o reducere a cantitatii de praf
generate cu cca 40%. Impactul rezidual dupa implementarea masurilor de reducere a emisiilor
de praf este de 60%.
* Masuri de reducere a emisiilor de gaze şi impactului rezidual dupa implementarea acestora :
Emisiile de noxe in atmosfera se vor produce doar pe perioada implementarii proiectului si

provin de la utilajele si mijloacele de transport folosite pentru montarea turbinelor. Pentru
reducerea emisiilor de gaze masurile ce se impun sunt mentinerea utilajelor in stare buna de
functionare, circulatia cu viteza redusa la turatii joase ale motoarelor –> nivel scazut de gaze de
esapament, utilaje noi ce respecta normele europene privind emisiile de noxe.
Prin aplicarea acestor masuri se prognozeaza o reducere a emisiilor cu 30%, ceea ce duce la
un impact rezidual de 70%.
* Masuri de reducere a zgomotului şi impactului rezidual dupa implementarea acestora :
195
Judetul Tulcea
Zgomotul produs de utilaje la implementarea proiectului poate fi redus semnificativ, cu pana la

30% prin aplicarea masurilor descrise la paragraful anterior, impactul rezidual, pe durata
implementarii proiectului, fiind de 70%.
Pe durata exploatarii, pentru diminuarea impactului , in urma masuratorilor periodice privind

intensitatea zgomotului, daca se constata depasirea nivelului admis, pot fi impuse masuri cum
ar fi: constructia de panouri fonoabsorbante si chiar restrictii de functionare in conditii meteo
deosebite, cu vant puternic, cand zgomotul se poate propaga la distante mai mari.
* Masuri de reducere a efectului de flickering (licarire):
Turbinele eoliene vor fi acoperite cu vopsea antireflex RAL 9018, conform IS0 2813, masura
care va duce la scaderea substantiala a efectului de licarire.
4.2.2. Evaluarea impactului cumulativ al PP cu alte PP
4.2.2.1. Evaluarea impactului cumulativ al PP cu alte PP fara a lua in considerare masurile de

reducere a impactului
Datorita distantei parcurile eoliene propuse (10 km) consideram ca nu exista impact cumulativ.
4.2.2.2. Evaluarea impactului rezidual dupa implementarea masurilor de reducere a impactului

cumulativ al PP cu alte PP
Datorita distantei parcurile eoliene propuse (10 km) consideram ca nu exista impact cumulativ.
4.3. Impactul preconizat al proiectului asupra speciilor si habitatelor de interes

comunitar
4.3.1. Evaluarea impactului proiectului propus asupra speciilor si habitatelor de interes

comunitar
Aerul nu este afectat.
Substratul geologic nu va fi afectat, fundatiile au o dimensiune redusă, prea mică pentru a

influenta geologia zonei.
196
Judetul Tulcea
Solul va fi afectat numai de fundatii, dar deoarece acestea au o suprafată foarte mică, nu
influentează în nici un fel zonele adiacente. După constructie, solul se va putea reface. În caz
de demontare a turbinelor eoliene, dacă se procedează cu grijă, solul se va putea reface chiar
integral.
Relieful nu este influentat de proiect.
Apele de suprafată nu sunt influentate de proiect.
Apele subterane nu sunt influentate de proiect.
Vegetatia este influentată pe perioada constructiei, temporar. Odată constructia terminată, ea îsi
va recâstiga teritoriul pierdut si se va dezvolta chiar până la baza pilonilor turbinelor eoliene.
Subliniem că este vorba de o vegetatie naturala, antropizata, cu valoare conservativă redusa.
Nevertebratele (miriapode, arahnide, gasteropode terestre, insecte) nu sunt influentate de

existenta eolienelor.
Pestii nu există în locatie, nu sunt cursuri de apă.
Amfibienii nu sunt habitate favorabile pentru ei.
Reptilele Podarcis taurica este o specie foarte rezistenta, comuna in Dobrogea, nu va ridica
probleme in ceea ce priveste repopularea rapida a zonelor afectate.
Mamifere nu au fost identificate pe amplasament, nu se exclude insa prezenta in special a

speciilor de rozătoare, dăunători ai culturilor agricole. Aceste specii vor fi deranjate doar în
perioada de constructie, apoi vor reveni în locatie.
Ariile protejate din vecinătate nu sunt influentate de prezenta turbinelor eoliene.
Impactul asupra pasarilor:
DENUMIRE DENUMIRE Efectul Riscul de Pierderea Pierderea Fragmentarea Media

ȘTIINȚIFICĂ de coliziune teritoriului locurilor de habitatelor
ROMÂNEA bariera de hranire cuibarit
SCĂ
Gavia arctica Cufundac - - - - - -

polar
197
Judetul Tulcea
Tachybaptus Corcodel - - - - - -
rufficolis mic
Podiceps Corcodel - - - - - -
cristatus mare
grisegena cu gât roşu
Podiceps auritus Corcodel - - - - - -

de iarnă
nigricollis cu gât
negru
Phalacrocorax Cormoran - + - - - -
carbo mare
Phalacrocorax Cormorant - + - - - -
pygmeus mic
Pelecanus Pelican + + - - - -
onocrotalus comun
Pelecanus Pelican creţ + + - - - -
198
Judetul Tulcea
crispus
Botaurus Buhai de - - - - - -
stellaris baltă
Ixobrychus Stârc pitic - - - - - -

minutus
Nycticorax Stârc de + + - - - -
nycticorax noape
Ardeola ralloides Stârc + + - - - -

galben
Bubulcus ibis Stârc de - + - - - -

cireadă
Egretta garzetta Egretă - + - - - -

mică
Casmerodius Egretă + + - - - -
albus mare
(alba)
Ardea cinerea Stârc + + - - - -

cenuşiu
Ardea purpurea Stârc + + - - - -

purpuriu
(roşu)
199
Judetul Tulcea
Ciconia nigra Barză + + - - - -

neagră
Ciconia ciconia Barză albă + + - - - -
Plegadis Ţigănuş + + - - - -
falcinelus
(ibis)
Platalea Lopătar + + - - - -
leucorodia (stârcul
lopătar)
Cygnus olor Lebădă de + + - - - -

vară
Cygnus Lebădă _ + - - - -
columbianus mica
Cygnus cygnus Lebădă de + + - - - -

iarnă
Anser fabalis Gâscă de + + + - - +

semănătur
ă
Anser albifrons Gârliţă + + + - - +

mare
Anser Gârliţă + + + - - +
erythropus mică
Anser anser Gâscă de + + + - - +
200
Judetul Tulcea
vară
Branta ruficollis Gâscă cu + + + - - +

gât roşu
Tadorna Califar roşu _ - - - - -

ferruginea
Tadorna Califar alb _ + - - - -

tadorna
Anas penelope Raţă _ + - - - -

fluierătoar
e
Anas strepera Raţă _ + - - - -

pestriţă
Anas crecca Raţă mică _ + - - - -
Anas Raţă mare _ + - - - -

platyrhynchos
Anas acuta Raţă suliţar _ + - - - -
Anas Raţă _ + - - - -
querquedula cârâitoare
Anas clypeata Raţă _ + - - - -

lingurar
201
Judetul Tulcea
Netta rufina Raţă cu ciuf _ + - - - -
Aythya ferina Raţă cu cap _ + - - - -
Castaniu(ro
şu)
Aythya nyroca Raţă roşie _ + - - - -
Aythya fuligula Raţă _ + - - - -

moţată
Aythya marila Raţă cu cap _ - - - - -
Negru
Melanitta fusca Raţă _ - - - - -

catifelată
Bucephala Raţă _ - - - - -
clangula sunătoare
Mergus albellus Ferestras _ - - - - -

mic
Mergus serrator Ferestras _ - - - - -
Moţat
Mergus Ferestras _ - - - - -
merganser mare
202
Judetul Tulcea
Oxyura Raţă cu cap _ - - - - -

leucocephala
Alb
Pernis apivorus Viespar + + + - - +
Haliaeetus Codalb + + - - - -
albicilla
Circaetus Şerpar + + + - - +
gallicus
Circus Erete de _ + + - - -
aeruginosus stuf
Circus cyaneus Erete de + + + - - +

vânat
Circus Erete alb + + + - - +

macrourus
Circus pygargus Erete sur + + + - - +
Accipiter nisus Uliu _ + + - - -

păsărar
Accipiter Uliu cu _ + + - - -
brevipes picioare
scurte
Buteo buteo Şorecar + + + - - +

comun
Buteo rufinus Şorecar + + + - - +
203
Judetul Tulcea
mare
Buteo lagopus Şorecar + + + - - +

încălţat
Aquila pomarina Acvilă + + + - - +

ţipătoare
mică
Aquila clanga Acvilă + + + - - +

ţipătoare
mare
Aquila heliaca Acvilă de + + + - - +

camp
Hiraaetus Acvilă mică + + + - - +

pennatus
Pandion Vultur + + - - - -
haliaetus pescar
Falco naumanni Vânturel + + + - - +

mic
Falco Vânturel + + + - - +
tinnunculus roşu
Falco Vânturel + + + - - +
vespertinus de seară
Falco Şoim de + + + - - +
columbarius iarnă
Falco subbuteo Şoimul + + + - - +
204
Judetul Tulcea
rândunelel
or
Falco cherrug Şoimul + + + - - +

dunărean
Falco peregrinus Şoimul + + + - - +

călător
Perdix perdix Potârniche _ - - + - -
Coturnix Prepeliţă _ - - + - -
coturnix
Phasianus Fazan _ - - - - -
colchius
Rallus aquaticus Cârstel de _ - - - - -

baltă
Porzana porzana Cresteţ _ - - - - -

pestriţ
Porzana parva Cresteţ _ - - - - -

cenuşiu
Porzana pusilla Cresteţ mic _ - - - - -
Crex crex Crestel de _ - - - - -

camp
Gallinula Găinuşă de _ - - - - -
205
Judetul Tulcea
chloropus baltă
Fulica atra Lişiţă _ - - - - -
Haematopus Scoicar _ - - - - -
ostralegus
Himantopus Piciorong _ - - - - -
himatopus
Recurvirostra ciocîntors _ - - - - -
avosetta
Burhinus Pasărea + - - + - -
oedicnemus ogorului
Glareola Ciovlică _ - - - - -
pratincola ruginie
(roşie)
Charadrius Prundăraş _ - - - - -
dubius
gulerat mic
Charadrius Prundăraş _ - - - - -
alexandrinus de sărătură
Pluvialis Ploier auriu _ - - - - -

apricaria
Pluvialis Ploier _ - - - - -
squatarola argintiu
Vanellus Nagăţ _ - - - - -
vanellus
Calidris alba Nisipar _ - - - - -
Calidris minuta Fugaci mic _ - - - - -
206
Judetul Tulcea
Calidris Fugaci pitic _ - - - - -

temminckii
Calidris Fugaci _ - - - - -
ferruginea roşcat
Calidris alpina Fugaci de _ - - - - -

ţărm
Limicola Prundăraş _ - - - - -
falcinellus de nămol
Phylomachus Bătăuş _ - - - - -
pugnax
Limnocryptes Becaţină _ - - - - -
minimus mică
Gallinago Becaţină _ - - - - -
gallinago comună
Gallinago media Becaţină _ - - - - -

mare
Limosa limosa Sitar de _ - - - - -

mal
Numenius Culic mic _ - - - - -

phaeopus
Numenius Culic mare _ - - - - -

arquata-
Tringa Fluierar _ - - - - -
erythropus negru
207
Judetul Tulcea
Tringa tatonus Fluierar cu _ - - - - -

picioare
roşii
Tringa Fluierar de _ - - - - -
stagnatilis lac
Tringa nebularia Fluierar cu _ - - - - -

picioare
verzi
Tringa ochropus Fluierar de _ - - - - -

zăvoi
Tringa glareola Fluierar de _ - - - - -

mlaştină
Actitis Fluierar de - - - - - -
hypoleucos munte
Arenaria Pietruş - - - - - -
interpres
Phalaropus Notatiţă _ - - - - -
lobatus
Phalaropus Notatiţă cu _ - - - - -
fulicarius cioc lat
Larus Pescăruş ca - + - - - -
melanocephalus cap negru
Larus minutus Pescăruş - + - - - -

mic
Larus ridibundus Pescăruş - + - - - -

rozător
208
Judetul Tulcea
Larus genei Pescăruş - + - - - -

rozalb
Larus canus Pescăruş - + - - - -

sur
Larus fuscus Pescăruş - + - - - -

negricios
Larus argentatus Pescăruş - + - - - -

argintiu
Sterna nilotica Pescăriţă - + - - - -

rozătoare
Sterna caspia Pescăriţă - + - - - -

mare
Sterna Chiră de - + - - - -
sandvicensis mare
Sterna hirundo Chiră de - + - - - -

baltă
Sterna albifrons Chiră mica - + - - - -
Chlidonias Chirighiţă - + - - - -
hybrida cu obraz
alb
Chlidonias niger Chirighiţă - + - - - -

neagră
Chlidonias Chirighiţă - + - - - -
leucopterus cu aripi
209
Judetul Tulcea
albe
Columba oenas Porumbel + + - - - -

de
scorbură
Columba Porumbel + + - - - -
palumbus gulerat
Streptopelia Guguştiuc - + - - - -
decaoctoa
Streptopelia Turturică + + - - - -
turtur
Cuculus canorus Cuc - - - - - -
Tyto alba Strigă - - + - - -
Athene noctua Cucuvea - - + - - -
Asio otus Ciuf de - - + - - -

pădure
Asio flammeus Ciuf de - - + - - -

câmp
Caprimulgus Caprimulg + - - - - -
europaeus
Apus apus Drepnea - + - - - -

neagră
Alcedo atthis Pescăraş - - - - - -

albastru
210
Judetul Tulcea
Merops apiaster Prigorie - + + - - -
Coracias Dumbrăvea - - + - - -
garrulus ncă
Upupa epops Pupăză - - + - - -
Jynx torquilla Capantortu - - - - - -

ra
Picus canus Ghionoaie - - - - - -

sură
Picus viridis Ghionoaie - - - - - -

verde
Dryocopus Ciocănitoar - - - - - -
martius e neagră
Dendrocopus Ciocănitoar - - - - - -
major e pestriţă
mare
Dendrocopos Ciocănitoar - - - - - -
syriacus e de
grădină
medius e de stejar
Dendrocopos Ciocănitoar - - - - - -
leucotos e cu spate
alb
minor e pestriţă
mică
Melanocorypha Ciocârlie - - - + - -
calandra de bărăgan
211
Judetul Tulcea
Galerida cristata Ciocârlanul - - - - - -
Alauda arvensis Ciocârlie - - - + - -

de camp
Riparia riparia Lăstunul de + + - - - -

mal
Hirundo rustica Rândunică + + - - - -
Delichon Lăstun de + + - - - -
urbicum casă
Anthus Fâsă de - - - + - -
campestris câmp
Motacilla flava Codobatur - - - + - -

ă galbenă
Motacilla Codobatur - - - - - -
cinerea ă de munte
Motacilla alba Codobatur - - - - - -

ă albă
Troglodytes Ochiul - - - - - -
troglodytes boului
Erithacus Macaleand - - - - - -
rubecula ru
Luscinia luscinia Privighetoa - - - - - -

rea de
zăvoi
Luscinia Privighetoa - - - - - -
megarhynchos rea roşcată
Luscinia svecica Guşa - - - - - -

vânătă
212
Judetul Tulcea
Phoenicurus Codros de - - - - - -
ochruros munte
Phoenicurus Codros de - - - - - -
pădure
phoenicurus
Saxicola rubetra Mărăcinar - - - - - -

mare
Saxicola Mărăcinar - - - - - -
torquatus negru
Oenanthe Pietrar - - - - - -
isabellina răsăritean
Oenanthe Pietrar sur - - - - - -

oenanthe
Turdus merula Mierlă - - - - - -
Turdus pilaris Cocoşar - + - - - -
Turdus Sturz - + - - - -
philomelos cântător
Acrocephalus Lăcar mic - - - - - -

schoenobaenus
Acrocephalus Lăcar de - - - - - -
palustris mlaştină
Acrocephalus Lăcar de - - - - - -
scripaceus stuf
Acrocephalus Lăcar mare - - - - - -
213
Judetul Tulcea
arundinaceus
Hippolais pallida Frunzăriţă - - - - - -

cenuşie
Hippolais Frunzăriţă - - - - - -
icterina galbenă
Sylvia nisoria Silvie - - - - - -

porumbacă
Sylvia curruca Silvie mică - - - - - -
Sylvia communis Silvie de - - - - - -

câmp
Sylvia borin Silvie de - - - - - -

zăvoi
Sylvia atricapilla Silvie cu - - - - - -

cap negru
Phylloscopus Pitulice - - - - - -
collybita mică
Phylloscopus Pitulice - - - - - -
trochilus fluierătoar
e
Regulus regulus Ausel cu - - - - - -

cap galben
Muscicapa Muscar sur - - - - - -

striata
Ficedula parva Muscar mic - - - - - -
214
Judetul Tulcea
Ficedula Muscar - - - - - -
albicollis gulerat
Ficedula Muscar - - - - - -
hypoleuca negru
Panurus Piţigoi de - - - - - -
biarmicus stuf
Parus palustris Piţigoiul - - - - - -

sur
Parus caeruleus Piţigoi - - - - - -

albastru
Parus major Piţigoi - - - - - -

mare
Sitta europaea Ţiclean - - - - - -
Certhia Cojoaica de - - - - - -
familiaris pădure
Certhia Cojoaica cu - - - - - -
brachydactyla degete
scurte
Remiz Boicuş - - - - - -
pendulinus
215
Judetul Tulcea
Oriolus oriolus Grangur - + - - - -
Lanius collurio Sfrâncioc - - + + - -

roşiatic
Lanius minor Sfrâncioc - - + + - -

cu frunte
neagră
Garrulus Gaiţă - - - - - -
glandarius
Pica pica Coţofană - - - - - -
Corvus Stâncuţă - + - - - -
monedula
Corvus Cioară de - + - - - -
frugilegus semănătur
ă
Corvus corone Cioară - + - - - -

grivă
Corvus corax Corb - + - - - -
Sturnus vulgaris Graur - + - - - -
Sturnus roseus Lăcustar - - - - - -
Passer Vrabia de - - - - - -
domesticus casă-
216
Judetul Tulcea
Passer Vrabie de - - - - - -
montanus câmp
Fringilla coelebs cinteză - - - - - -
Carduelis chloris Florinte - - - - - -
Carduelis Sticlete - - - - - -
carduelis
Carduelis spinus Scatiu - - - - - -
Carduelis Câneparul - - - - - -
cannabina
Coccothraustes Botgros - - - - - -
coccothraustes
Emberiza Presură - - - - - -
citrinella galbenă
Emberiza Presură de - - - - - -
hortulana gradina
Emberiza Presură de - - - - - -
schoeniclus stuf
Miliaria Presură - - - - - -
calandra sură
Analiza impactului -
Legenda:
+ - efect semnificativ;
217
Judetul Tulcea
- - efect nesemnificativ.
Avand in medie 206 specii asupra carora efectul implementarii PP va fi nesemnificativ si 24 de

specii asupra carora efectul implementarii PP va fi semnificativ, consideram ca proiectul propus
poate fi implementat. Desigur, monitorizarea permanenta a activitatii avifaunei din zona PP
ramane o sarcina importanta pentru reducerea impactului asupra pasarilor.
5. MĂSURI DE REDUCERE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
5.1 Identificarea si descrierea masurilor de reducere a impactului
Pentru limitarea impactului pe care această activitatea îl va avea asupra mediului înconjurător şi
a populaţiei din zonă, se recomanda următoarele măsuri:
• respectarea tehnologiilor de lucru prezentate în proiectul propus, pentru care se solicită
acordul de mediu;
• îmbunătăţirea stării tehnice a drumurilor de acces prin repararea şi menţinerea permanentă
în bună stare.
• menţinerea utilajelor şi a mijloacelor de transport în stare bună de funcţionare.; efectuarea
reviziilor şi intreţinerii în ateliere specializate;
• determinarea periodică a cantităţii de praf rezultat in faza de implementare a proiectului, iar
dacă este cazul, aplicarea unor măsuri suplimentare de diminuare a cantităţilor de praf eliberate
în atmosferă;
• determinarea periodică a nivelului emisiilor de gaze de eşapament al utilajelor destinate
implementării proiectului, iar în cazul în care nivelul de nivelul acestora îl depăşeşte pe cel
maxim admis, se va lua măsura înlocuirii lor sau montarea unor echipamente mai performante
de reducere a nivelului noxelor;
• determinarea nivelului de zgomot, iar în cazul în care nivelul de zgomot îl depăşeşte pe cel
maxim admis, montarea unor echipamente mai performante de reducere a zgomotului la
motoare
• dotarea autobasculantelor cu prelate pentru acoperirea încărcăturii în timpul transportului,
pentru a diminua a cantitatea de praf eliberat în atmosferă;
• dotarea permanentă a punctului de lucru cu recipienţi adecvaţi depozitării şi transportului
deşeurilor menajere şi transportul periodic al acestora la un operator autorizat in preluarea
acestora;
218
Judetul Tulcea
• dotarea punctului de lucru cu cisternă cu apă cu dispozitiv de stropire, pentru intervenţii în caz
de incendiu şi pentru diminuarea cantităţii de praf ridicat în atmosferă
• instruirea personalului privind măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor, de protectie a
muncii şi a celor privind conduita în vecinatatea ariilor protejate;
• intocmirea unui grafic de lucru pentru mijloacele de transport, cu precizarea rutei, vitezei de
circulaţie si a modului de transport al încărcăturii
• transportul şi depozitarea carburanţilor si lubrifiantilor in recipienţi corespunzători normelor de
depozitare şi transport a produselor petroliere.
 amplasarea drumului de acces trebuie să se facă pe cat posibil pe traseul drumului de
exploatare actual, asfel incat sa se afecteze cat mai putin posibil petecele de vegetatie nativa
de stepa.
5.1. Măsurile de reducere a impactului
5.1.1 Măsurile de reducere a impactului asupra habitatelor și speciilor de plante

Nu este cazul
5.1.2 Măsurile de reducere a impactului asupra nevertebratelor

Nu este cazul
5.1.3 Măsurile de reducere a impactului asupra amfibienilor

-Se va evita amplasarea de turbine în habitatele de reproducere ale speciilor inventariate (bălțile
temporare și permanente- cișmele-).
-Nu se vor depozita materiale de construcții, pământ, moloz etc în bălți sau în zonele limotrofe
acestora.
5.1.4 Măsurile de reducere a impactului asupra reptilelor

- Se va urmări ca în timpul organizării de șantier, construcției parcului eolian, dezafectarii
acestuia, să nu apară fenomenul uciderii directe.
5.1.5 Măsurile de reducere a impactului asupra păsărilor cuibăritoare

- Se vor evita pe cât posibil lucrările de amplasare a centralelor eoliene în perioada de cuibărit.
219
Judetul Tulcea
- în perioada de cuibărit nu se vor efectua lucrări de nici un fel, pentru a nu produce deranj la
cuib pentru speciile cuibăritoare analizate.
5.1.6 Măsurile de reducere a impactului asupra păsărilor răpitoare

Monitorizarea post-construcție a activității de zbor a răpitoarelor în relație cu distanța față de
turbină, pentru a evalua aspectele descrise mai sus pentru fiecare specie de rapitoare
identificata în zona de studiu.
5.1.7 Măsurile de reducere a impactului asupra chiropterelor

În cazul prezenței chiropterelor în zona Parcului Eolian de la Dumbrăveni se vor lua următoarele
măsuri în urma unor studii de monitorizare ce se vor desfășura pe durata a cel puțin cinci ani de
la darea în folosință a turbinelor eoliene. Astfel, studiul din anul 1 va include:
- monitorizarea speciilor care sunt prezente în zonă înainte de construcţiepentru a se vedea
care dintre ele se hrănesc sau trec prin sit în timpul migraţiei.
- Verificarea adăposturilor cunoscute (dar şi inventarierea adăposturilor peo rază de 10 km);
- Studierea folosirii habitatelor (cu ajutorul unui detector de lilieci lanivelul solului şi la diferite
înălţimi – opţional şi cu aparate de fotografiatîn infraroşu).
Monitorizarea în anul al doilea va ține cont de acele specii care nu reapar întimpul
construcţiei(verificarea impactelor asupra habitatelor şi perturbările asupra liliecilor, din cauza
lucrărilor).
- Monitorizarea adăposturilor;
- Continuarea studiului asupra folosirii habitatului.
Monitorizarea în anii 3 – 5: evaluarea impactului asupra speciilor rezidente pe durata fazei de
funcţionare (atractivitatea, schimbările obiceiurilor şi mortalitatea) şi asupra celor migratoare
(obiceiuri şi mortalitate): minimum 3 ani şi conform rezultatelor, dacă este nevoie - alţi 3 ani,
pentru noi analize.
Aceasta se poate realiza prin controlul cu detectorul de lilieci, pentru a şti cares pecii mai sunt
prezente în jurul centralelor eoliene, dacă este o descreşteresemnificativă a indexului de
activitate şi o modificare a obiceiurilor, în comparaţie curezultatele din primul an.
• Monitorizarea cu detectorul de lilieci (automatic sau manual) la nivelul solului şi la diferite
altitudini atunci cănd acest lucru este posibil;
• Observaţii vizuale după-amiaza târziu şi utilizarea aparatelor de fotografiat în infraroşu pentru
evaluarea obiceiurilor şi migraţiei;
220
Judetul Tulcea
• Monitorizarea mortalităţii liliecilor.
5.2. Măsuri de reducere a efectului de barieră
Studii asupra relației paseriformelor cu habitatele (ex. distribuția) din zonă pentru a găsi soluții
de reducere a impactului;
- Studii asupra migrației păsărilor în zona de studiu (migrație de zi și de noapte) folosind
radarele și alte metode.
Menționam ca în cadrul monitorizării nu s-au realizat studii asupra migrației de

noapte a păsărilor.
Măsuri de reducere a coliziunii/mortalității:
- Trebuie să se asigure că turbinele amplasate nu vor oferi condiții propice pentru cuibăritul
speciilor;
- Infrastructura/rețeaua electrică se recomada a fi subterană pentru a evita electrocutarea
păsărilor
- Evitarea iluminării turbinelor. Turbinele iluminate atrag speciile de păsări crescând riscul de
coliziune. Păsarile care sunt foarte aproape de turbinele eoliene, nu pot vedea palele care se
rotesc. Distanța la care se întâmplă acest lucru este deaproximativ 20 m pentru turbinele mici,
care se rotesc rapid și de 50 m., pentru celeînalte. Acesta poate fi unul dintre motivele ratei
ridicate de coliziune pentru unele specii de păsări, mai ales rapitoare care, aproape toate se
întâmpla în timpul zilei. Experimentele realizate în acest sens au determinat că dacă se
vopsește una dintre pale în negru, sau se marcheaza cu un model negru, va crește rata de
detectabilitate. Modelul trebuie sa fie perpedincular pe axul rotorului. Marcarea vârfului palelor
cu culoare crește detectibilitatea lor doar din lateral. Pâna în prezent studiile din teren nu au
reușit să demonstreze eficacitatea marcării palelor turbinelor. Totuși acest lucru este foarte greu
de realizat, ca urmare a metodologiei complexe.
Pentru reducerea impactului recomandăm beneficiarului studiului achiziționarea și

montarea în zona de operare a Parcului Eolian de la Murighiol a unui sistem de radare
mobile de tip Doppler, cu baleiaj orizantal și vertical. Aceste sisteme se vor conecta la
221
Judetul Tulcea
cele de control al activității turbinelor eoliene și vor comanda reducerea turației acestora
sau chiar oprirea rotorului prin trecerea palelor în poziția drapel,în următoarele situații:
- detectarea stolurilor de păsări în migrație la o distanță de minim 20 kilometri față de
turbinele eoliene;
- detectarea activității intense a liliecilor în apropierea turbinelor eoliene
la o distanță mai mică de 8 kilometri.
Beneficiarul consideră utilă alegerea variantei de folosire a radarului pentru a minimiliza

efectul turbinelor eoliene asupra păsărilor.
5.2. Calendarul implementarii si monitorizarii masurilor de reducere a impactului

Monitorizarea turbinelor eoliene si a efectelor pe care acestea le pot avea asupra avifaunei
trebuie sa fie o prioritate in acest domeniu. In sens ecologic, monitoringul ecologic este sistemul
de supraveghere sistematica si continua a starii mediului si a componentelor sale sub influenta
factorilor naturali (Botnariuc, N. 1987).
Prin termenul de monitorizare a mediului se intelege un „sistem de supraveghere, prognoza,

avertizare si interventie, care are in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor
calitative ale factorilor de mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice
a acestora, evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masurile ce se
impun‖.
In definitiile date mai sus este vorba de o supraveghere si de un control al unui mare numar de
elemente, definitorii pentru starea de sanatate a intregului mediu inconjurator. Dar, de multe ori
ne intereseaza numai dinamica spatio-temporala a unui element sau doar a catorva elemente
din mediul natural.
In acest caz, monitoringul (supravegherea) se va rezuma numai la acel set de elemente care ne
intereseaza.
Necesitatea existentei monitoringului ecologic este legata de:
- cunoasterea evolutiei calitatii si cantitatii componentelor mediului;

- gruparea, selectionarea si corelarea informatiilor obtinute pe diverse cai;
- obtinerea de informatii comparabile la scara locala, regionala si globala;
- cunoasterea si evaluarea rapida a situatiei in cazuri accidentale care au impact asupra
mediului;
- acumularea de cunostinte pentru stabilirea si fundamentarea actiunilor de protectia
mediului, evaluarea impactelor, realizarea lucrarilor de reconstructie, redresare sau
restructurare ecologica.
Problema fundamentala a monitoringului ecologic consta in preintampinarea cat mai devreme

posibil a actiunilor negative rezultate din activitatile umane. Pentru aceasta trebuie apreciat
222
Judetul Tulcea
sensul in care reactioneaza mediul inconjurator, evolutia subsistemelor care il compun, totul
efectuandu-se pe baza de analize detaliate, sistematice si de lunga durata.
In Romania, instalarea si punerea in functiune a centralelor eoliene este de-abia la inceput.
Avand in vedere ca sunt sanse mari ca numarul turbinelor eoliene din Dobrogea sa creasca,
datorita avantajelor de netegaduit pe care acestea le au pentru societatea si economia umana,
consideram ca o prioritate absoluta inceperea unor studii de monitoring de lunga durata asupra
impactului pe care centralele eoliene il au asupra pasarilor.
Iata un plan de monitoring, necesar a fi aplicat la fiecare amplasament al unei turbine eoliene,
sau a unei baterii de turbine eoliene. Desigur, acesta suporta multiple imbunatatiri, functie de
conditiile locale si de rezultatul cercetarilor intreprinse in alte locatii, din tara sau din alte tari.
Echipa de monitoring va fi compusa dintr-un colectiv de biologi care vor pune la punct tehnica
adecvata de cercetare si modalitatea de prelucrare a datelor pentru cuantificarea impactului
produs de instalarea si functionarea centralelor eoliene.
Se va urmari, in timp, efectul produs asupra vegetatiei (fitocenozelor existente), asupra faunei
terestre (nevertebrate, reptile, mamifere) si asupra pasarilor.
Echipa se poate folosi si de informatiile oferite de personalul angajat de compania detinatoare a

parcului de turbine respectiv, si de informatiile obtinute de diverse NGO –uri, sau de institute de
cercetari sau universitati (cu care poate conlucra).
Durata efectuarii monitoringului este ideal sa fie cat mai mare. Oricand pot surveni modificari ale
conditiilor naturale sau noi interventii antropice care pot schimba radical datele obtinute.
Dar cel putin 1 an inainte de instalarea turbinelor si 1 an dupa inceperea functionarii acestora
este o perioada obligatorie de monitorizare a impactului pe care centralele eoliene il pot avea
asupra florei si faunei.
Acest lucru este necesar datorita climei temperate (existenta celor 4 anotimpuri) responsabila
de schimbari calitative si cantitative majore in randul populatiilor de plante si animale.
Culegerea de date va cuprinde trei aspecte principale.
- Inregistrarea conditiilor meteo (temperatura, nebulozitate, vant, precipitatii, ceata).

- Determinarea tuturor influentelor antropice exercitate asupra pasarilor din zona.
- Inspectarea – cat mai des posibil – a zonei centralelor eoliene, in scopul detectarii
eventualelor pasari moarte datorita coliziunii cu turbinele. Acestea vor fi determinate si
inregistrate in baza de date. Se va incerca si determinarea cat mai exacta a cauzei
mortii acestora.
- Observarea si inregistrarea pasarilor observate zburand in zona centralei. Se vor nota
pentru fiecare pasare sau pentru fiecare stol de pasari observat, urmatoarele date:
 Specia
223
Judetul Tulcea
 Numarul de exemplare
 Timpul (data si ora)
 Directia de zbor
 Distanta fata de turbina
 Inaltimea de zbor
Totul trebuie corelat cu conditiile meteo si cu alte influente suferite de populatiile de pasari din
partea altor specii sau a oamenilor.
Observatiile vor fi facute de preferinta incepand cu prima ora (rasaritul soarelui), folosind
mijloace optice adecvate (binoclu, luneta, aparat foto, camera video). Observatorul va trebui sa
stea cat mai ascuns posibil, la cel putin 100 – 200 m de centrala, pentru ca prezenta sa sa nu
influenteze rezultatele.
Observatii mai sofisticate se pot face cu ajutorul radarului, aparate pentru vedere nocturna,
termosensibile, acestea indeosebi pe timp de noapte.
In perioada de reproducere a pasarilor se va urmari inregistrarea tuturor speciilor care cuibaresc

in zona, eventual numarul de cuiburi folosite si influenta turbinelor eoliene asupra succesului
reproductiv.
Interpretarea datelor. La sfarsitul perioadei de studiu se va organiza si finaliza baza de date. Se

vor prelucra datele. Pe baza acestora se vor trage concluzii referitoare la impactul provocat
avifaunei de catre turbinele eoliene.
Propunem urmatorul program (iesiri in teren) pentru monitorizarea biodiversitatii, in general, si a

avifaunei, in special:
 Aspectul prevernal (01.03.-30.04): 4 zile

 Aspectul vernal (01.05.-15.06): 3 zile
 Aspectul estival (16.06.-15.07): 2 zile
 Aspectul serotinal (16.07-15.09): 4 zile
 Aspectul autumnal (16.09.-31.10): 3 zile
 Aspectul hiemal (01.11.-29.02): 6 zile
Total: 22 zile.
Configuratia ecosistemului, care se repeta la intervale regulate de timp, an de an, poarta

numele de aspect, iar inlocuirea aspectelor in functie de anotimpuri, secventa aspectelor.
Aspectele mentionate mai sus sunt date pentru Europa (clima temperata).
Aceste aspecte sunt stabilite dupa urmatorii autori:
MOHAN, G., ARDELEAN, A. 2007. Enciclopedie de biologie. Editura ALL Educational,

Bucuresti.
224
Judetul Tulcea
STUGREN, B. 1982. Bazele ecologiei generale. Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti.
TISCHLER, W. 1955. Synokologie der Landtierre. Stuttgart, G. Fischer.
Desigur, in functie de specia urmarita si de metodele specifice folosite, programul se poate

modifica, pentru a surpinde mai bine aspectele care ne intereseaza.
Monitorizarea biodiversitătii va fi făcută de o firmă de specialitate, în baza unui contract făcut cu

beneficiarul.
Vor fi monitorizate populatiile de animale de interes comunitar si speciile de păsări calificative

pentru siturile protejate din vecinătate.
Suprafata monitorizată este aceeasi cu a parcului eolian.
Datele vor fi raportate de firma angajată să facă monitorizarea si de beneficiar.
6. METODE UTILIZATE PENTRU CULEGEREA INFORMATIILOR PRIVIND SPECIILE SI

HABITATELE DE INTERES COMUNITAR AFECTATE
Observatiile de pe teren au fost făcute după metode prezentate în literatura de specialitate.
Fiecare taxon major are metodele sale specifice de investigare. Expunerea acestora ar fi extrem
de lungă si ar putea să însemne un volum întreg, care credem că nu ar putea fi integrat în acest
material. Nu trebuie să uităm că aceste metode sunt deja cunoscute în mediul stiintific unde
sunt larg utilizate. Totusi, pentru exemplificare, dăm mai jos câteva titluri de lucrări care tratează
cercetările din ornitologie, ecologie si biodiversitate.
Peterson, R., Mountfort, G., Hollom, P., A., D., Geroudet, P. 1989. Guide des Oiseaux d
Europe, Delachaux et Niestle, Neuchatel-Paris, pp.460.
Bruun, B., Delin, H., Svensson, A., Singer, A., Zetterstrom, D. (versiune românească Dan
Munteanu). 1999. Păsările din România şi Europa – Determinator ilustrat, Hamlyn Guide,
Octopus Publushing Group Ltd, London, pp.320.
Mullarney, K., Svensson, L., Zetterstrom, D., Grant, P., J. 2006. Bird Guide, Harper Collins
Publishers Ltd,. London, pp. 392.
Gomoiu, M-T., Skolka, M. 2001. Ecologie – Metodologii pentru studii ecologice,Ovidius

University Press, Constanţa, pp. 170.
Hill, D., Fasham, M., Tucker, G., Shewry, M., Shaw, P. 2007. Handbook of Biodiversity
Methods. Survey, evaluation and monitoring, Cambridge University Press, New York, p. 412-
432.
225
Judetul Tulcea
Sutherland, W., J., Newton, I., Green, R., E. 2004. Bird Ecology and Conservation, Oxford
University Press, Oxford, pp. 386.
Bibby, C., Jones, M., Marsden, S. 1998. Expedition Field Techniques. Bird Surveys, Expedition
Advisory Centre, Royal Geographical Society, London, pp.104.
Korodi, I., G. 1969. Metode cantitative pentru studiul relaţiilor numerice ale populaţiilor de
păsări, Revista Muzeelor, nr.5, Anul VI, Bucureşti, 393-400.
Sandor, A. 2000. Metode speciale de numărare a unor categorii de păsări, în Metode de

evaluare a abundenţei păsărilor (coordonator Dan Munteanu), Publicaţiile Societaţii Ornitologice
Române, nr.10, Cluj, p. 133-141.
Ford, E., D. 2002. Scientific Method for Ecological Research, Cambridge University Press,
Cambridge, p. 19-40.
Feinsinger, P. 2001. Designing Field Studies for Biodiversity Conservation, The Nature
Conservancy, Island Press, London, p. 131-144.
Specificăm totusi că principala metodă folosită în acest caz a fost a transectelor (asa cum a fost
descrisă initial de I. G. Korodi în 1969). La observatii s-au folosit materiale adecvate – binoclu,
lunetă, trepied, aparat foto, GPS, busolă, hărti, determinatoare.
La toate acestea se adaugă experienta lucrului în teren în Dobrogea – peste 20 de ani.
7. CONCLUZII
Locatiile în care se doreşte amplasarea de turbine eoliene se află în afara zonei de protecţie a
Reţelei Natura 2000 (nu se află în SCI-uri sau SPA-uri)
Tipurile de habitate prezente în zona de interes sunt deja intens afectate de prezenţa constantă
a omului prin activităţile agricole desfăşurate în cea mai mare parte a anului, fiind lipsite de
valoare conservativă.
Cea mai mare parte a suprafeţelor de teren din zona observată sunt utilizate în scopuri agricole
(agroecosisteme). La marginea loturilor agricole şi a drumurilor de acces se dezvoltă comunităţi
vegetale ruderale (de margini de drumuri) şi segetale (buruieni de culturi agricole) favorizate în
dezvoltarea lor de activităţile agricole.
Gradul ridicat de antropizare al întregii zone este principala cauză a biodiversităţii reduse
constatate în urma observaţiilor de teren.
226
Judetul Tulcea
Nu au fost observate în locaţiile studiate tipuri de habitate de interes conservativ, care ar

necesita instituirea unor măsuri speciale de protecţie şi conservare a zonei conform Directivei
Habitate (Directiva 92/43 EEC).
Asociaţiile vegetale identificate sunt comune pentru zonele intens afectate de activităţi agricole.
Nu au fost observate asociaţii vegetale cu valoare conservativă medie sau ridicată.
Inventarierea speciilor de plante vasculare nu a dus la identificarea de rarităţi floristice, adică a

unor specii de plante menţionate în Listele roşii naţionale (Oltean & al., 1994; Dihoru, 1994;
Negrean, 2001), în anexele OUG 57/2007, în anexele Directivei Habitate sau în cele ale
Convenţiei de la Berna.
In cadrul entomofaunei nu a fost identificată nici o specie cu valoare conservativă; nu au fost

observate în zona studiată specii incluse în Listele roşii naţionale sau în anexele unor Convenţii
şi Directive internaţionale care au ca scop conservarea formelor de viaţă sălbatice.
Păsările, chiar dacă unele dintre ele sunt menţionate în anexele Directivei Păsări, anexele
Convenţiei Berna sau în OUG 57/2007, sunt reprezentate în general de specii rezistente la
impactul antropic.
Activităţile de monitoring realizate cu ocazia unor studii precedente, au arătat că turbinele

eoliene nu reprezintă pentru păsări un pericol evident (dacă sunt respectate distanţele standard
dintre stâlpi).
Reptilele sunt foarte slab reprezentate în locaţiile studiate, singura specie identificată fiind una
comună in Dobrogea, chiar dacă la nivel european este protejată.
În ceea ce priveşte impactul amplasării de centrale eoliene asupra avifaunei, mamiferelor şi

reptilelor, acest impact este unul neglijabil. Speciile prezente în zonă nu vor fi deranjate de
turbinele eoliene mai mult decat sunt deranjate în prezent de activităţile cotidiene ale locuitorilor
dinzonă.
In ceea ce priveşte entomofauna, impactul amplasării de centrale eoliene este practic nul.
Prin urmare, considerăm că amplasarea de centrale eoliene în zona localităţii Murighiol, va

avea un impact redus asupra florei şi faunei zonale.
227
Judetul Tulcea
8. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Fuhn I., Vancea St., 1961 - Fauna Rom. Vol. 14 fasc. 2 - Reptilia. Ed. Acad. Bucuresti;
Skolka M., 2004 – Entomologie generala, Ovidius University Press;
Ciochia V. 1984 - Dinamica si migratia pasarilor, Edit. stiintifica si enciclopedica, Buc.;
Fuhn J.E. 1969 - Broaste, serpi, sopârle, Edit. Stiintifica, Bucuresti;
Barbulescu, C, Burcea, P. 1971 - Determinator pentru flora pajistilor, Edit. ―Ceres‖, Bucuresti;
Ciocârlan , V. 1988 - Flora ilustrata a României, Edit, Ceres, Bucuresti;
Prodan I., Buia Al., 1968 - Flora mica ilustrata a României, Edit. Agrosilvica, Bucuresti;
Fuhn I., 1960 - Fauna Rom. Vol. 14. fasc.1 - Amphibia. Ed. Acad.Bucuresti;
Skolka M., Făgăraş M., Paraschiv G., 2004 (2005) – Biodiversitatea Dobrogei, Ovidius
University Press, Constanta;
Botnariuc N., Tatole Victoria, 2005 – Lista Roşie a vertebratelor din România, Ed. Academiei,
Bucureşti;
***. CORINE Biotopes manual; 1 Contents and introduction; Coastal and halophitic
communities; 2 Non marine waters; 3 Scrub and grassland; 4 Bogs and marshes; 6 Inland
rocks; 8 Agricultural lands;
Vădineanu A., 1997 – Dezvoltarea durabilă, Vol. I, Ed. Universităţii Bucureşti;
Vădineanu A., Negrei C., Lisievici P., 1999 – Dezvoltarea durabilă, Vol. II, Ed. Universităţii
Bucureşti;
Teodorescu Irina, Vădineanu A., 1999 – Controlul populaţiilor de insecte. Ed. Universităţii
Bucureşti;
Cogălniceanu D., 1999 – Managementul capitalului natural, Ed. Ars Docendi, Bucureşti;
Cogălniceanu D., 2007 – Biodiversity, Second Ed. Kessel Pblsh. House, Germany;
Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu Mihaela, Mihăilescu Simona, Biriş A.I., 2005 –
Habitatele din România, Ed. Tehnică Silvică , Bucuresti;
Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu Mihaela, Mihăilescu Simona, Biriş A.I., 2006 –
Habitatele din România, Modificări conform amendamentelor propuse de România si Bulgaria la
Directiva Habitate (92/43/EEC), Ed. Tehnică Silvică, Bucuresti
Lafranchis T., 2004 – Butterflies of Europe, New Field Guide and Key, Diathea, Paris;
228
Judetul Tulcea
D’Abrera B., 2005 – World Butteflies, Hill House Pblsh. Melbourne, London;
Catuneanu et all,1978 - Aves Fauna RSR, XV/Ed. Academiei;
Onea N.,2002 - Ecologia si etologia pasarilor, Ed. Istros - Muzeul Brailei, Braila;
Gomoiu M.-T., Skolka M., 2001 – Ecologie. Metodologii pentru studii ecologice, Ovidius
University Press;
Ciocârlan , V. 2000 - Flora ilustrata a României, editia a 2-a, Edit. Ceres, Bucuresti;
Puscaru-Soroceanu et all, 1963 – Pasunile si fanetele din RPR- Studiu geobotanic si

agroproductiv, Edit. Academiei, Bucuresti;
Dihoru Gh., Negrean G, 2009 – Cartea rosie a plantelor vasculare din Romania, Edit,
Academiei, Bucuresti;
Popovici I., Grigore M., Marin I., Velcea I., 1984 – Podisul Dobrogei si Delta Dunarii, Edit.
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti;
Alderton D., 2009 – Pasarile lumii - Enciclopedie completa ilustrata, Edit. Aquila, Oradea;
Petrescu M., 2007 – Dobrogea si Delta Dunarii - Conservarea florei si habitatelor, Edit. Instit. de
Cercetari Eco-Muzeale Tulcea, Tulcea;
Chinery M., 2002 – Parey`s Buch der Insekten – Ein feldfuhrer der europaischen Insekten,
Blackwell Verlag GmbH, Berlin;
Bruun B., Delin H., Svensson L., 1999 – Pasarile din Romania si Europa – Determinator ilustrat,
Octopus Publishing Group Ltd;
Brown, L., R. 2006. Planul B 2.0 – Salvarea unei planete sub presiune si a unei civilizatii in
impas. Editura Tehnica, Bucuresti, p. 199-203).
(***. 2008. Les autres energies. Science et Vie, Hors Serie, no. 243, juin 2008, Paris, p. 42-43).
(***. 2008. Des renouvelables pas si ―vertes‖. Science et Vie, no. 1086, mars 2008, Paris, p.
68).
Avian Collisions with Wind Turbines: A Summary of Existing Studies and Comparisons to Other
Sources of Avian Collision Mortality in the United States; National Wind
Coordinating Committee; West, Inc.; August, 2001
Battered By Airwaves; Wendy K. Weisenel; Wisconsin Department of Natural Resources;

October, 2002.
Cats and Wildlife: A Conservation Dilemma; John S. Coleman, Stanley A. Temple, and Scott R.
Craven; University of Wisconsin-Extension; 1997.
229
Judetul Tulcea
Communication Towers: A Deadly Hazard To Birds; Gavin G. Shire, Karen Brown, and Gerald
Winegrad; American Bird Conservancy; Jume, 2000.
Communication Tower Guidelines Could Protect Migrating Birds; Cat Laazaroff; Environmental
News Service; 2002.
Effects of Wind Turbines on Birds and Bats in Northeast Wisconsin; Robert W. Howe, William
Evans, and Amy T. Wolf; November, 2002.
Synthesis and Comparison of Baseline Avian and Bat Use, Raptor Nesting and Mortality
information from Proposed and Existing Wind Developments; West, Inc.; December, 2002
The Environmental and Economic Costs of Pesticide; David Pimentel and H. Acquay;
Bioscience; November, 1992.
Tower Kill; Joe Eaton; Earth Island Journal; Winter, 2003.
Sovacool, B., K. Contextualizing Avian Mortality: A Preliminary Appraisal of Bird and Bat
Fatalities from Wind, Fossil-Fuel and Nuclear Energy, Energz Policy 37, (6) (june 2009),
Singapore, P. 2241-2248.
Papp, T., Fântână, C. -editori- 2008. Ariile de importanţă avifaunistică din România. SOR &
Milvus Group, Târgu Mureş.
Csaba Jere, Abigel Szodoray-Paradi, Farkas Szodoray-Paradi (Editori). 2008. Liliecii si

Evaluarea Impactului asupra Mediului – Ghid Metodologic - , Asociatia pentru protectia liliecilor
din România, Edit. Profundis, Satu-Mare.
Decu Vasile, Dumitru Murariu Dumitru, Gheorghiu Victor. 2003. Chiroptere din România.
Institutul de speologie „Emil Racovită‖, Edit. Art Group Int., Bucuresti
Rojanschi, V., Grigore, F., Ciomos, V. 2008. Ghidul evaluatorului si auditorului de mediu. Edit.
Economică, Bucuresti.
I.N.C.D.D.D.Tulcea, 2006: MASTER PLAN pentru obiectivul de investiţii –“Suport pentru

dezvoltarea durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării -judeţul Tulcea/România”.
I.N.C.D.D.D. Tulcea, 2007: Studiu pentru realizarea Planului de management al Deltei Dunării.
I.N.C.D.D.D.Tulcea, 2008: Plan de amenajare a teritoriului zonal “Delta Dunarii”, Faza I ―Analiza
situatiei existente si disfunctionalitati constatate.
I.N.C.D.D.D.Tulcea, 2008: Proiectul P.1888,‖Plan de amenajare a teritoriului zonal Delta

Dunării’’, (Faza a–II–a: Propuneri şi măsuri).
Institutul naţional de cercetare – dezvoltare în consrucţii, urbanism şi dezvoltare teritorială

durabilă „Urban – Incerc‖ - Sucursala Urbanproiect 2009: ―Plan de amenajare a teritoriului zonal
- zona costieră a Mării Negre ‖.
230
Judetul Tulcea
Dan., Sebastian., 2009, ―Investigarea proceselor costiere folosind metode numerice – Delta
Dunarii‖.
Dan., Sebastian., 2008, ―Simularea climatului valurilor in fata Deltei Dunarii‖, Hazard Natural:
Evenimente Tsunami in Marea Neagră, pag. 81 – 84, INCD GEOECOMAR, Bucuresti.
Fowler J., Cohen L., Jarvis P., 1998 – Practical statistic for field bilogy. Ed. Wiley Ltd., 1-259.
Ibram O., David C., Cojocaru L., 2002: Nutrients and heavy metals dynamic in the Danube Delta
Lakes. Analele Şt. 2000-2001, 82-86.
Török, L., 2005, Seasonal succesion of phytoplankton from lakes of the Danube Delta, Acta
oecologica, vol. XII, 1-2 pag.15-23, Sibiu.
Török, L., 2006, Tehnici de monitoring şi evaluare a înfloririlor algale - PETARDA (Probleme de
Ecologie Teoretică şi Aplicată în România – Direcţii Actuale) nr.13, pag. 1-24, ISSN 1454-2870.
Tulcea.
Warren S., Marron F., 2005: ’’Stare bună’’ – obiective de mediu şi metodologie pentru
elaborarea unui program de măsuri, în: Implementarea noii directive cadru a apei în bazine pilot
(WAFDIP), TR – 7, pag. 1:32, EuropeAid/114902/D/SV/EO.
Warren S., 2005a: Scheme de clasificare a calităţii apei, în: Implementarea noii directive cadru
a apei în bazine pilot (WAFDIP), TR - 21, pag.1:51, EuropeAid/114902/D/SV/EO.
Warren S., 2005b: Evaluarea calităţii apei, în: Implementarea noii directive cadru a apei în
bazine pilot (WAFDIP), TR -22, pag.1:34, EuropeAid/114902/D/SV/EO.
Warren S., 2005c: Ghid pentru monitorizarea lacurilor, în: Implementarea noii directive cadru a
apei în bazine pilot (WAFDIP), TR -27, pag.1:30, EuropeAid/114902/D/SV/EO.
****, 2000: DIRECTIVE 2000/60/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE

COUNCIL of 23 October 2000 establishing a framework for Community action in the field of
water policy, Official Journal of the European Communities L 327/72.
****, 2002: Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council concerning
the quality of bathing water (2003/C 45 E/15) COM(2002) 581 final — 2002/0254(COD)
(Submitted by the Commission on 24 October 2002), Official Journal of the European Union, C
45 E/127.
****, 2002: Hotărâre privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale
amenajate pentru îmbăiere, H.G. 459 din M.O. 350/27.05.2002.
****, 2002 http://www.icpdr.org/icpdr-pages/jds.htm: Technical Report of the International

Commission for the Protection of the Danube River, JOINT DANUBE SURVEY, ICPDRreport
pag 1-259.
****, 2004 a: Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.
107/1996, pag. 1-61.
231
Judetul Tulcea
****, 2005: ICPDR Expert Groups\RBM\WFD Roof Reports\2004\Complete draft\PARTS OF

RR\PART 01(CH 1_2).doc, pag. 1-24.
****, 2005: ICPDR Expert Groups\RBM\WFD Roof Reports\2004\Complete draft\PARTS OF

RR\PART 04(CH 3.5).doc, pag. 1-57.
****, 2005: ORDIN nr. 1012 din 19 octombrie 2005, emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apei.
****, 2005: Planul de management al fluviului Dunărea, Delta Dunării, spaţiul hidrografic
Dobrogea şi apelor costiere, pag 1-55 ANAR-2004.
****, 2005: Guidance Document No. 13 – Overall Approach to the Classification of Ecological
Status and Ecological Potential, Common implementation of Ecological Status and Ecological
Potential, pag. 1-47, ISBN 92-894-6968-4.
****, 2006: M.O., Partea I nr. 51bis din 13.06.2006, privind clasificarea calităţii apelor de
suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă.
****, 2006: Ordin Nr. 161 din 16.02.2006, pentru aprobarea Normativului privind clasificarea
calităţii apelor de suprafaţă în: vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă.
****, 2006: http://www.icpdr.org/icpdr-pages/annual_reports.htm: ICPDR – Annual Report 2006,

pag1-56.
****, 2007: Raport anual privind starea mediului in Romania.
INCDDD - Tulcea, 2007: Rolul populaţiilor/speciilor în generarea de resurse şi servicii ca

fundament pentru politicile şi strategiile de conservare a biodiversităţii.
INCDDD - Tulcea, 2007:Cercetări privind redelimitarea zonelor funcţionale ale RBDD – Faza V
,,Evaluarea în teren a stării diversităţii biologice (floră vasculară, insect, faună vertebrată,
habitate) în 50 % din suprafaţa zonelor tampon.
INCDDD - Tulcea, 2004-2005: Implementarea prevederilor Directivei cadru ape

(DC/2000/60/CE) specific Deltei Dunării: - Contribuţii la planul de management al RBDD în
accord cu DC/2000/60/CE - Presiuni hiodromorfologice semnificative.
232
Judetul Tulcea
9. ANEXE, PLANURI ŞI HĂRŢI

1. Pasari – functii ecologice
2. Plan de situatie
3. Plan de incadrare în zonă
4. Harta siturilor Natura 2000 invecinate proiectului
5. Certificat de urbanism
6. CV-uri specialisti
Intocmit,
233

EA MURIGHIOL 2 Rev1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EA MURIGHIOL 2 Rev1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu de evaluare adecvata

S.C. EOL POWER COMPANY S.R.L. – Construire Parc Eolian Murighiol,

TITULAR: EOL POWER COMPANY

INTOCMIT: BIOSYS GROUP S.R.L.

Biol. drd. Gabriel BANICA

Conf. dr. Marius SKOLKA

Ing. drd. Daniyar MEMEDEMIN

2.6 Emisii şi deşeuri generate de proiect şi modalitatea de eliminare a acestora

2.10 Activităţi ce pot fi generate ca rezultat al implementării proiectului

3.4 Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar

3.5 Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate

3.7 Obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate de interes comunitar

5 MĂSURI DE REDUCERE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

STUDIU DE EVALUARE ADECVATA

1.1. Scop si obiective

Scopul si importanta proiectului

asigura o capacitate de generare de energie eoliana de 1 500 megawati. In 2003, guvernul a

Promovarea dezvoltarii capacitatilor de exploatare a vantului in Europa este rezultatul ingrijorarii

Retrospectiv, stim ca o astfel de subestimare grosolana a potentialului vantului s-a bazat pe

Cand industria producatoare de energie eoliana a inceput sa se dezvolte in California, la

O problema ar fi ca electricitatea produsa variaza considerabil in functie de anotimpuri, de

Fig. nr. 1 - Turbină eoliană în Dobrogea

Obţinerea energiei eoliene începe să devină o preocupare constantă a statelor Uniunii

Nr. Crt. Ţara Puterea (MW)

Cu toate acestea, şi în România se poate vorbi de o creştere a acestui tip de energie: la

Punerea în funcţiune a parcului eolian Murighiol va permite valorificarea potenţialului eolian al

Fig. nr. 2 – Harta potentialului eolian al Romaniei

Principalele direcţii de acţiune înscrise în "Directiva 2001/77/EC" constau în:

 creşterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie în producţia de energie

Scopul şi obiectul studiului

înaintate de beneficiar, Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea, a solicitat beneficiarului

Obiectivele studiului sunt:

1.2. Surse de informare

- Studii de specialitate publicate pe site–urile agenţiilor de protecţie a mediului;

1.3. Elaboratorul studiului

2. INFORMAŢII PRIVIND PROIECTUL PROPUS

2.1. Informaţii generale

2.1.1 Denumirea proiectului

“Parc eolian Murighiol”, extravilan, comuna Murighiol, judetul Tulcea.

2.1.2. Beneficiarul proiectului

S.C. EOL POWER COMPANY S.R.L. , J36/89/14.02.2007, cu sediul in comuna Murighiol,

2.1.3. Descrierea şi obiectivele proiectului propus

2.1.3.1. Descrierea proiectului propus

Structura parcului eolian

În esenţă structura centralei eoliene cuprinde:

Fig. 3: Structura centralei eoliene – schemă generală

Structura generală a unui grup eolian

 fundaţie - asigură rezistenţa mecanică a grupului eolian;

Fig.4 – Structura generală a unui grup eolian

Fig.5 Principalele părţi componente ale unei turbine eoliene

Dispozitivul de frânare este un dispozitiv de siguranţă şi se montează pe arborele de turaţie

Sistemul de răcire al generatorului electric preia excesul de căldură produs în timpul

Principalul echipament al turbinei eoliene îl reprezintă rotorul. Datorită formei aerodinamice,

Palele sunt proiectate şi realizate astfel încât să asigure maximizarea randamentului de

Echipamentele amplasate în nacelă asigură conversia energiei mecanice transmisă de rotor în

Sistemele de automatizare permit alarmarea locală şi la distanţă a operatorilor şi dacă este

funcţiune un sistem de protecţie, care asigură oprirea automată în condiţii de siguranţă a

Nacela este echipată cu două accelerometre pentru controlul oscilaţiilor transversale şi

Diametru rotor 87m

Viteză vânt demaraj 3,0 m/s

Viteză vânt oprire 25 m/s

Înălţime turn 78m

Inaltime maxima 121,5