ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU”

Terorismul islamic
între educație anti-islamică prin
mass-media și realitate contemporană

Întocmit :

-Februarie 2008-
Sociologia educției

Cuprins:

Introducere ..................................................................................3

1. Ce este terorismul islamic? ...................................................3

1.1. Definirea conceptelor de terorism și Islam

1.2. Accepțiuni în mass-media internațională ale acestor termeni

și apariția noțiunii de terorism islamic

2. Islamul – o religie normală sau combativă? Extremismul

religios, o manipulare datorată lipsei de cultură... ............7
2.1. Religia islamică – principii generale

2.2. Teoria islamică și educația reală. Extremism și fanatism

religios

3. Asemănări și deosebiri ale educației și acțiunilor

teroriștilor islamici și ale celorlalte ramuri ale terorismului
mondial ................................................................................10
3.1. Promovarea acțiunilor teroriste la nivel mondial

3.2. Asemănări și deosebiri din punct de vedere acțional –

importanța educației

Concluzii ......................................................................................14

Introducere
2
Sociologia educției

"Am mai vazut oameni ca ei. Sunt moștenitorii tuturor ideologiilor

criminale ale secolului XX. Sacrificând vieți omenești pentru a-și satisface
viziunile radicale, abandonând orice valoare în afara de voința de a fi
ăputernici, ei urmează drumul fascismului, nazismului și totalitarismului. Și, ei
vor urma acel drum până la final: în mormântul minciunilor îndepărtate ale
istoriei."
(George W. Bush, " Address to a Joint Session of Congress and The
American People", September 20, 2001 - Adresându-se Sesiunii Întrunite a
Congresului și Poporului american, 20 Septembrie 2001)

Prezentul, și mai înainte istoria recentă, au făcut conștiente ultimele trei

generații de influență majoră a unui fenomen socio-politic asupra existenței
cotidiene atât a individului, cât și a maselor largi de populație. Încercarile de
conceptualizare si de circumscriere terminologica a fenomenului respectiv
au dus la impunerea termenului de terorism.Trăim într-o lume crudă, în care
fie el islamic sau nu, terorismul câștigă teren pe zi ce trece.

Ce este terorismul islamic?

Definirea conceptelor de terorism și Islam
Începând cu accepțiunile sub care întâlnim termenul de terorism în
dicționarele explicative ale lumii, putem observa că acesta este o tactică de
luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor scopuri strict politice care
se bazează pe acte de violenţă, sabotaj sau ameninţare, executate împotriva
unui stat , organizaţii, categorii sociale sau împotriva unui grup de persoane
civile, având ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de
frică şi intimidare. Obiectivul final al terorismului este aplicarea de presiune
asupra entităţii respective pentru a o determina să acţioneze în conformitate cu
dorinţele teroriştilor, în cazul în care acest obiectiv nu poate fi îndeplinit prin
mijloace convenţionale.
Conform Codului Federal al Statelor Unite, terorismul reprezintă folosirea
ilegală a forţei şi violenţei împotriva unor persoane sau proprietăţi, pentru
intimidarea sau pedepsirea unui guvern, a populaţiei civile, sau a unui
segment de populaţie, facută în scopul atingerii unor obiective politice sau
sociale. Această definiţie este criticată pentru introducerea conceptului de "act
terorist pentru pedepsire", în urma atentatului terorist din Oklahoma, atentat al
cărui principal motiv se pare că a fost pedepsirea FBI-ului pentru intervenţia
împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

3
Sociologia educției

Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepţie culturală,

politică şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin
teroare. Într-un studiu al terorismului, Alex Schmid, analizează conţinutul
pentru 109 definiţii ale terorismului găsind următoarea frecvenţă a conceptelor
folosite:
 Violenţă şi forţă (apar în  Discrepanţă între obiective şi
83.5% dintre definiţii) victime (37.5%)
 Motivaţii politice (65%)  Acţiuni intenţionate,
 Frică, accent pe teroare (51%) planificate, organizate şi
 Ameninţare (47%) sistematice (32%)
 Efecte psihologice şi reacţii  Metodă de luptă, strategie şi
anticipate (41.5%) tactică (30.5%)
După cum se observă și din acest studiu, este imposibil să alegem o
definiție unanim-acceptată la nivel global, de aceea sub-capitolul al doilea va
încerca să arate cum se propagă acest termen în mass-media actuală, aceasta
fiind probabil principala sursă în funcție de care oamenii trag concluzii, își
formează opinii etc.
Islamul este una dintre cele trei mari religii monoteiste (alături de
creștinism și iudaism). În araba, 'islam' înseamna 'supunere' - supunere fața de
Allah. Cuvântul 'Allah' se refera la același Dumnezeu al evreilor și creștinilor. A
spune că 'Allah' este Dumnezeul arabilor este echivalent cu a spune că
'God' este Dumnezeul Americanilor. Totuși, musulmanii - chiar daca nu
vorbesc araba - preferă să foloseasca cuvântul 'Allah' (doar islamul folosind
acest termen).
Islamul are ca invațătura de baza existența unui singur Dumnezeu
atotputernic care a creat lumea, deosebindu-se de creștinism și de religia arabilor
dinaintea apariției islamului prin monoteismul sau strict (Allah nu poate avea fii
sau fiice).
În pofida numeroaselor încercări de a evalua pe Mahomed sau islamul,
comparîndu-1 cu alte culturi şi religii, înclin să fiu de acord cu Hamilton Gibb
când spune că „islamul este o expresie autonomă a unei experienţe şi gîndiri
religioase, care trebuie văzut în şi prin el însuşi, precum şi prin propriile lui
principii şi norme.”
Islamul a apărut în peninsula Arabica în secolul VII și în doua secole s-a
răspândit în Africa de Nord, Spania, Siria, Persia și India. În secolele urmatoare,
islamul se răspândește în Balcani, Arica sub-sahariană și Asia. Unul din
motivele creșterii rapide a islamului il reprezintă doctrina islamica: islamul este
4
Sociologia educției

o religie deschisa tuturor, toți musulmanii aparțin unei comunități care nu

face distincție de rasă, naționalitate etc. Declarașia de credință a unei
persoane este suficienta pentru convertirea la islam, și aceasta nu trebuie
confirmată de autorități religioase. Astazi, peste 1 miliard de oameni sunt
musulmani iar țara cu cea mai mare populație musulmană este Indonezia.
Este important să realizam ca islamul este o religie dinamica și în rapida
creștere, răspandită în zone geografice și tari cât se poate de variate ca Nigeria,
Filipine, Arabia Saudita, SUA , Franța, Albania, Afghanistan etc și că felul în
care musulmanii își exprimă credința variază enorm.

Accepțiuni în mass-media internațională ale acestor termeni și

apariția noțiunii de terorism islamic
Terorismul este un fenomen caracteristic conflictului asimetric, fiind purtat
în exclusivitate de pe poziţii inferioare de forţă (militară, politică sau
economică) şi este o tactică de ultim resort. În multe cazuri terorismul este în
mod greşit asimilat cu insurgenţa, fanatismul, războiul psihologic, crimele
de război şi atrocităţile comise de forţe armate regulate sau cu operaţiuni
clandestine. Câteodata această confuzie fiind întreţinută în mod intenţionat din
raţiuni de propagandă și implicit manipulare.
De obicei mass-media oferă explicaţii emoţionale şi simpliste pentru a
explica terorismul ca pe un fenomen deviant, prezentând teroriştii ca pe
oameni a căror copilărie şi tinereţe a fost traumatizată psihic sau care, chiar
dacă provin din familii bogate, au suferit de lipsa afecţiunii. Ca exemplu este
citat Giangiacomo Feltrinelli, care se trăgea dintr-o familie extrem de bogată dar
care a crescut în grija unor guvernante germane şi a fost întotdeauna tratat cu
răceală.
Majoritatea analiştilor susţin că terorismul are o cauză strict politică.
Orice mişcare teroristă ce capătă suficient acces la putere politică pentru a-
şi promova obiectivele, renunţă la terorism din proprie iniţiativă. Astfel ne
putem pune intrebarea dacă întradevăr putem așa de ușor să atribium unor
oameni „calitatea” de teroriști.
Despre Islam, părerea mass-mediei internaționale este destul de greu de
exprimat, există pubicații care atacă vizibil această religie, sau altele care chiar o
induc. În urma distrugerii monopolului CNN în ceea ce privește transmiterea
informațiilor din zona Golfului Persic, de acolo provenind cele mai multe știri în
legătură cu Islamul, mass-media își joacă cu profesionalism rolul de-o parte și

5
Sociologia educției

de alta. Al Jazeera și CNN au foarte rar opiniii comune asupra

evenimentelor catalogate drept teroriste.
Rolurile comunicării mediatice pe timpul crizelor şi conflictelor,
conform unor cursuri predate la o facultate de Jurnalism din București, ar fi
următoarele:
 Mass-media: extensie a statului în situaţii de criză şi conflict
o Instrument de comunicare la dispoziţia instituţiilor publice
o Acapararea discursului public de către actorii instituţionali;
 Mass-media: instrument de prezervare a ordinii sociale
o Controlul derapajelor şi ameninţărilor sociale;
o Exploatarea în interesele oficialalităţilor a autorităţii şi credibilităţii
mass-media;
 Mass-media: sursă a conflictelor sociale
o Modificarea agendei publice de către mass-media;
o Selecţia evenimentelor şi spectacularizarea actualităţii;
 Mass-media: factor perturbator în situaţii de crize şi conflicte sociale
o Diversitatea perspectivelor ð dificultatea înţelegerii;
În urma micului studiu al mass-mediei și implicit opiniei internaționale cu
privire la terorism, am observat că unanim acceptată este părerea că terorismul
islamic este dușmanul comun al civilizației occidentale, cea mai mare
amenințare la adresa lumii moderne și ca trebuie stârpit prin orice mijloace și
orice sacrificii materiale.
Texte ca: “Liderii politici ai lumii dau, bineînteles, raspunsuri chinuite și
stereotipice acestor provocări de coșmar. La Londra, domnii Bush și Blair, ne
asigura ca vor lupta pâna la capat împotriva terorismului, pâna la distrugerea
finală a ultimei celule Al Qaeda.” (știre pe un portal specializat în informare
publică), sunt întâlnite peste tot în mass-media, această prelungire a vocii
politicului.
Terorismul islamic a capatat o foarte mare atentie în urma atacurilor
asupra SUA din 11 septembrie 2001 (și a altor atacuri ulterioare, în special cel
de la Londra din 7 iulie 2005). Deși toata lumea condamnă (pe bună dreptate)
terorismul, nu mulți îi înțeleg cauzele. În cele ce urmează voi incerca să răspund
la intrebarile "de ce terorism?" și "de ce islamic?"
Terorism islamic? Asocierea acțiunilor unor grupari teroriste ca Al Quaeda
cu islamul în general echivalează cu asocierea IRA (binecunoscuta grupare
teroristă din Irlanda de Nord care a folosit atentate soldate cu moartea a sute de
civili pentru a-și atinge scopurile politice) cu catolicismul în general. Grupari
teroriste ca Al Quaeda susțin că sunt islamice și folosesc islamul pentru a recruta

6
Sociologia educției

membri, însă prin acțiunile lor teroriștii încalcă principiile de baza ale islamului,
și deci nu se pot numi musulmani.
Coranul, cea mai importanta sursă de autoritate în Islam condamna în mod
clar terorismul, spunând că dacă cineva omoră un om nevinovat, este ca și
cum a omorât toată umanitatea, și cine salveaza o viață e ca și cum a salvat
întreaga umanitate (Coran 5:32). Deasemenea, nici în razboi coranul nu permite
vătămarea civililor sau distrugerea bunurilor acestora.
Cu alte cuvinte, "terorismul islamic" nu e deloc "islamic"! Totuși
aproape inexplcabil, presa occidentală a transformat această asociere de cuvinte
în principalul subiect al ultimilor 6-7 ani. Din 11.09.2001 “lupta împotriva
terorismului” și “apărarea drepturilor omului” devin slogane en-vogue nelipsite
din arsenalul niciunui mare grup de presă. Cred că dacă ar fi existat vreun
grup care să nu adopte sloganurile și să nu acorde excesiv de mult spațiu
subiectului terorismului, ar fi dat faliment.
Astfel concluzia primului capitol este tragică, din ce în ce mai mulți
musulmani devin suspecți fără a face ceva rău, copii acestora învățând în școli
mixte devin ținte ale atacurilor nefondate ale colegilor, iar imaginea unui om
imbrăcate în haine specifice orientului mijlociu este asociată automat cu cea a
unui terorist. Cu speranța ca doar din motive excesive de precauție, consider
că mass-media actuală este un jucător important în distrugerea unei
educații interculturale elementare, că din cauza acesteia conflictul religios
se aprofundează pe zi ce trece și ca acei copii batjocoriți în școli vor deveni
teroriștii de mâine.

Islamul – o religie normală sau combativă? Extremismul religios,

o manipulare datorată lipsei de cultură...

Religia islamică – principii generale

Islamul este , cel putin teoretic, religia pacii și a toleranței (islam se traduce
ca 'pace' și 'supunere fata de Dumnezeu' din araba). Crima este una din marile
pacate. Profetul Mahomed spunea ca ucigasii vor fi pedepsiti cu focul Iadului.
Deși cuvântul 'jihad' poate însemna razboi sfânt, el are un înțeles mai
general, însemnand 'luptă'. Prin jihad înțelegem folosirea tuturor energiilor și
resurselor pentru a stabili sistemul islamic de viață, pentru a obține favoarea lui
Allah. Spre exemplu, jihadul poate fi o luptă cu tine însuți, când un musulman
învață să-și controleze propriile sale dorințe și intenții rele.
În pofida percepției destul de largi că islamul s-a răspândit prin razboi și
cucerire, când 'jihad' înseamna război sfânt, acesta este prin definție război
de apărare, având ca scop înlăturarea persecuției, și nu răspândirea islamului.
Islamul respectă libera alegere a omului și nimeni nu poate fi forțat să se
convertească la Islam, deși se așteaptă ca o persoană se recunoască adevarul
din Coran și să nu mai poată reveni la religia anterioara odată ce s-a

7
Sociologia educției

convertit la Islam, aici fiind poate marea carență reglementată de religie.

Cetățenii creștini sau evrei se bucură de protecția statului musulman și au
dreptul sa-și practice religia, dar au statut de tolerați, au mai puține drepturi și
trebuie sa plăteasca o taxă specială. Totusi, ei nu sunt obligați să participe la
razboiul sfânt (care este obligatoriu pentru toți musulmanii de sex
masculin). Deasemnea, ne-musulmanii nu pot încerca să convertească
musulmani la religia lor, acest lucru fiind interzis și în zilele noastre într-un
număr mare de țări islamice.
Islamul este deci religia pacii și a tolerantei, crima fiind unul din marile
pacate. Profetul Mahomed spunea ca ucigașii vor fi pedepsiți cu focul Iadului.
Musulmanii sunt incurajați să fie atenți și cu animalele.
Astfel musulmanii se găsesc în fața unei doctrine care le interzice
crima, le propovăduiește toleranța, dar consideră ca toți ceilalți ar trebui să
observe adevărul religiei lor și normal ar fi să se convertească la ea. Situația
este comfuză și avantajează liderii spirituali care au interese în convingerea
maselor petru a acționa ca un front comun.

Teoria islamică și educația reală. Extremism și fanatism religios

Din păcate cu toate că cele prezentate mai sus, în prima parte a referatului,
sunt adevăruri referitoare la islam ca religie, ele sunt teoretice. În ziua de azi din
ce în ce mai mulți islamici, determinați întradevar de realitățile sociale și mă
refer în principal la războaiele din zona arabă, începând de la cele cu Israelul și
terminând cu cel ce stă să înceapă în Iran, dar și de unii lideri spirituali, percep
cealaltă față a islamului, care instigă la violență deplină față de celelalte
religii. Atentatele teroriste în Iraq sunt departe de a se fi terminat, nici cele din
Israel sau Palestina nu încetează și exemplele mai pot continua.
În Islam cuvântul „integrist” este cel mai încarcat de conotații negative, pe
masura amenințărilor pe care le reprezintă și a neliniștilor pe care le provoaca în
lume. Începând cu anii 1970-1980 „islamismul a invadat ziarele și ecranele, în
urma unei avalanșe de evenimente petrecute în țările musulmane, evenimente
semnificative pentru o afirmare în forță: în Pakistan generalul Ziaul-Haq preia,
în 1977, puterea, asasinarea de catre Jihad-ul islamic a președintelui egiptean
pacifist Anwar El Sadat, revoluția islamică triumfă în Iran, apare Hezbollah etc.
Peste tot din Sudan până-n Indonezia, Islamul este în flăcări. Chiar și de curand,
în Primul și Al doilea război din Golf, liderul irakian Saddam Husein a lansat
apeluri disperate pentru a se porni „războiul sfânt” împotriva alianței
occidentale.
Trebuie subliniat din start că cei care susțin astfel de evenimente,
terorismul de tip Al Quaeda și implicit conflictele inter-religioase, reprezintă o
proporție infimă din cei peste un miliard de musulmani din lume. Totodată
doresc să eradicăm pe cât posibil cuvintele „terorism” sau „terorism islamic” din
această parte a proiectului, de aceea voi defini astfel de acțiuni ca extremism sau
fanatism religios, oricum termeni mai apropiați din punct de veder lingvistic.
8
Sociologia educției

Mulți arabi sunt anti-americani, cum mulți francezi sunt anti-americani.

Aceasta nu înseamnă că ei susțin terorismul.
Termenul de extremism religios se compune din extremism și religios.
Extremism s.n. - Atitudine, doctrină a unor curente politice care, pe baza unor
opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente
sau radicale să impună programul lor. Religios adj. - Care ţine de religie, care se
referă la religie; bisericesc; evlavios, cuvios, pios. Din definițiile celor doi
termeni se pare că, în opinia mea, ei nu pot fi folosiți împreună deoarece cu mici
excepții religiile nu instiga la violența, care este o caracteristica a extremismului.
Problema în cazul extremismului religios fie el creștin, iudaic sau musulman
se pune în interpretarea religiei și puterea unora de a manipula prin asta. În
cazul “terorismului islamic” aceste grupări acționeaza asupra psihicului uman
de obicei aflat într-o stare deprimantă, pentru a face din oameni niște
adevarate bombe în unele cazuri. Cu mare atenție unii lideri religioși sau nu,
ignoră totalmente educația interculturala și promovează în rândul adepților idei
de ură, răzbunare împotriva celorlalți pe care îi cataloghează clar păgâni, inamici
de moarte. Majoritatea conflictelor din lume care au la bază fenomenul religios
poresc de la o anumită interpretare a învătămintelor fundamentale ale religiilor
oamenilor. În Islam spre exemplu se promoveaza cu tărie idea de a ucide cât
mai mulți oameni pentru a căpăta un loc cât mai bun în ceruri, chia dacă
potrivit legilor islamice, acesta este un grav delict. În acest caz conducătorii
grupărilor întradevăr teroriste, acționează pe un fond psihic permisiv ca cel
al copiilor îndoctrinati de mici cu scopul precis de ai ucide pe “păgâni” sau
a oamenilor care au pierdut persoane dragi sau avuții și văd în aceste
doctrine singura cale de răzbunare. Gruparile fundamentaliste reușesc să-și
atragă astfel oameni care mai mult ca sigur îsi vor îndeplini misiunile ”sfinte”,
unele care câte o data depășesc puterea de întelegere umană. De la aproape orice
rând al Coranului se pot interpreta multe spre exemplu din faptul ca Islamul este
o religie strict monoteita se pot aduce critici nenumărate celor care cred în
altceva. Acest lucru nu ar parea totuși ceva fenomenal, dacă nu ar fi spus
păturii joase a societății, celei care se educă și trăiește prin religie, cea care
nu vede altceva. După Andre Glucksmann, prostia este singura definiție a
speciei umane. El definește prostia prin privare, ca o lipsa a culturii și
educatiei intemeiată pe o absență de orice fel. În acest caz absența informației
despre ceilalți este decisivă, mai precis a unei informații obiective. Astfel,
oamenii indiferent de IQ, ajung în ipostaza acestei forme de prostie socială
prin ingrădirea educației și culturii.
Am arătat mai înaite că nu există extremism doar în rândul Islamului. Dar
totusi de ce în rândul acestei religii sunt o mare proporție a “teroriștilor la nivel
mondial”? Părerea mea este că explicația este foarte simplă dacă analizîăm cele
afirmate în paragraful anterior. În lumea arabă ne intâlnim cu mai multe
paradoxuri, exista țări foarte bogate, dar cu cetățenii majoritari săraci, există țări
foarte bogate, dar care nu investesc deloc în educație, cultură etc. Astfel în cea
9
Sociologia educției

de-a doua categorie socială, regăsim majoritatea copleșitoare a populației.

Aceasta nu are decât educația și cultura prezentate de religie prin gura unor
așa-ziși lideri spirituali. Religia islamica are ca principii proslavirea, obediența
aceasta oarbă așa cum în Coran se spune “Allah, Atotputernicul, a creat oamenii
sa-L asculte și sa-I Implineasca poruncile“, "Am creat pe Jinn și umanitatea
pentru a ma proslavi", (51:56) "Proslavire". Proslavire înseamnă în acest verset
supunerea totală față de poruncile lui Allah. În acest Coran cuvântul pentru
proslavire este "Ibadah". Tot ce face înseamnă "Ibadah", dacă o face de dragul
de a-i aduce mulțumire lui Allah, este calea de a atinge fericirea și împlinirea,
dupa moarte pentru orice musulman. Doar că gura lui Allah este reprezentată
de oameni, oameni care instigă împotriva altor oameni pretinzând ca au deslușit
învătătura sfântă. Și astfel oamenii cred că vor atinge fericirea făcând numai
ceea ce le spun liderii spirituali, cei care-l reprezintă pe Allah.
Ca și o scurtă concluzie a acestui capitol ar fi că doar prin educație în
adevaratul spirit al religiilor cred că vom reuți, poate, să amelioram puțin
situația aceasta care tinde să scape de sub control. Tot ceea ce consider că ar
trebui făcut este o educație interculturală foarte bună, mai întâi în țările
dezvoltate adică Europa și America de Nord, care se consideră culturi
contemporane superioare. Mai apoi, aceste principii, pe care ar trebui să se
bazeze lumea, ar trebui să se implementeze și celor din lumea a doua si a treia.
Mass-media constituie principala pârghie în acest sens.

Asemănări și deosebiri ale educației și acțiunilor teroriștilor

islamici și ale celorlalte ramuri ale terorismului mondial

Promovarea acțiunilor teroriste la nivel mondial.

Lupta dusă impotriva terorismului, cu SUA în rol de Superman care apară
dea dreptul eroic libertatea și drepturile umane de pe Pământ, începe cu acea
parte a Pământului unde se află cele mai importante resurse de petrol precum
Irakul.
În articolul „Falsa teroare: drumul către dictatură“, Michael Rivero afirmă
că „acesta este cel mai vechi truc din lume, încă din vremea romanilor: crearea
inamicilor de care ai nevoie“. Strategia este destul de simplă: indivizi care
creează o criză, astfel încât guvernul să-şi poată introduce soluţia dorită. În
lumea postmodernă nu există ameninţări „tradiţionale“ la adresa securităţii; mai
precis, naţiunile postmoderne nu iau în considerare posibilitatea invadării unui
vecin. Dacă în lumea modernă, „războiul este un instrument politic“, în lumea
postmodernă războiul este un semn al eşecului politicii, așa că el trebuie dorit și
susținut de popor.
Această scurtă introducere, care poate fii chiar departe de realitate, nu face
dacât să conveargă către o opinie personală formată în ani de informare despre
acest subiect. Am observat un lucru extrem de neobișnuit, majoritatea cererilor
10
Sociologia educției

„teroriștilor islamici” vin prin mass-media occidentală, mass-media occidentală

caută rațiuni ale atacurilor, dă verdicte despre anumite incidente chiar înainte de
a fi revendicate etc. Foarte ciudat mi s-a părut că în timpul documentației
pentru a acest proiect am găsit o carte apărută pe 30 septembrie 2001,
tradusă în același an chiar și în România, care dezbătea subiectul de nici 20
de zile apărut. Cartea se intitulează “Islamul și Occidentul – O nouă ordine
politică și religioasă după 11 septembrie”, și fără a mai face alte afirmații
nedemonstrabile consider suspectă sau pur economică apariția unei astfel de
cărți cu capitole precum „De ce ne urăsc? Islamul și Occidentul în conflict”.
Nu este probabil cel mai bun exemplu, dar Hitler și teoriile promovate de
acesta ne demonstrau cum evreii sunt o nație inferioară, cum trebuie
exterminați pentru că ei sunt cei care fac rău civilizației superioare germane.
Nu știu dacă voit sau întâmplător cam asta promovează mediile de informare
contemporane.
Astfel nu există mari asemănări între politici ale ETA, IRA sau alte
organizații teroriste recunoscute la nivel mondial și cele din rândul religiei
islamice, mai ales în ceea ce privește promovarea acțiunilor.
Aceste organizații europene și-au declarat deschis cererile, rațiunile care
fundamentează lupta, în schimb organizațiile islamice au atacat Statele Unite,
vor distrugerea civilizației americane, apoi se răzgândesc și vor distrugerea
civilizației occidentale, a lumii dezvoltate, cu toate că nu am găsit vreo astfel
de afirmație din partea liderilor acestora.
Organizațiile tip ETA, sunt definite și palpabile, au reprezentanți oficiali,
care poartă discuții legate de inconvenientele solicitate sau organizează mișcări
de stradă reglementate de autorități. Cele islamice se afișează prin casete video
de o claritate slabă sau prin vocea unor lideri naționali care aderă la principiile
acestora.

Asemănări și deosebiri din punct de vedere acțional – importanța

educației
Totuși acțiunile teroriste islamice provenite, după cum am spus în capitolul
anterior, din educația fundamentalist-religioasă se pot compara cu alte acțiuni de
genul în lume. Aici discutăm de atentate sinucigașe, ucideri în masă cu
armament individual, atentate cu bombă etc, adică lucruri de o cruzime de
neînchipuit. La prima vedere observăm că atentate cu bombă folosesc toate
organizațiile teroriste ale lumii, însă atentate sinucigașe și ucideri cu
armament individual urmate sau nu de sinucideri, nu sunt întâlnite frecvent
în practica organizațiilor teroriste. Ca o posibilă cauză a acestor dovezi de
cruzime poate fi tocmai educația primită, implementarea unor idei extremiste
urate d acțiuni extreme. O primă concluzie ar fi că educația extremist-
islamică duce la astfel de tragedii.
Am incercat apoi să asociez aceste practici cu altele asemănătoare ale lumii
și am analizat mass-media, care ne prezintă un fapt cel puțin interesant. Cele mai
11
Sociologia educției

multe astfel de atacuri se întâlnesc în Statele Unite, o parte extrem de mare chiar
în instituțiile de învățământ americane.
„Cinci incidente armate în decurs de o săptămână în şcoli americane:
Incidentul de joi după-amiază dintr-un campus universitar american din
Illinois, este cel de-al cincilea de acest gen petrecut într-o instituţie de
învăţământ din Statele Unite în decurs de doar o săptămână.
Numărul atacurilor armate comise în şcoli este ridicat în Statele Unite,
unde controlul armelor este mai puţin strict decât în majoritatea ţărilor, iar
lobby-ul în favoarea armelor este influent pe plan politic. Potrivit Mediafax,
ultimul atac grav a avut loc la universitatea Virginia Tech din Blacksburg, în
aprilie 2007, când un bărbat înarmat a ucis 32 de persoane şi ulterior s-a
sinucis.
Săptămâna trecută, o studentă a ucis două femei şi s-a sinucis, în faţa
colegilor săi dintr-un colegiu din Louisiana. În decembrie, pe un zid de la
Northern Illinois University a fost găsită o inscripţie care făcea referire la
atacul armat de la Virginia Tech şi ameninţa cu declanşarea unor violenţe
similare, însă surse oficiale au declarat că nu există motive pentru a stabili o
legătură între acest text şi incidentul de joi.” (www.gandul.info – 16 februarie
2008)
„Atacuri armate cu 12 morti, in SUA
Douasprezece persoane au murit joi in Statele Unite, in trei incidente
armate separate petrecute la o primarie din Missouri, intr-o casa din Los
Angeles si la o scoala din Ohio.
O persoana inarmata a ucis joi noapte doi ofiteri de politie si trei oficiali
municipali, care participau la o reuniune a consiliului local dintr-o suburbie a
orasului american Saint Louis, a anuntat politia. Atacatorul, ulterior impuscat
mortal de catre politie, a ucis un ofiter in parcarea din fata primariei din
Kirkwood si pe celalalt in incinta cladirii. El a intrat apoi in sala de sedinte
unde avea loc reuniunea consilierilor locali si a inceput sa traga in oficiali,
printre care si primarul Mike Swoboda, care a fost ranit la cap si se afla in stare
foarte grava, potrivit politiei. Atacatorul a impuscat mortal alte trei persoane
care participau la intilnire. Martorii au declarat ca atacatorul era un afacerist
local de virsta medie care a avut o serie de dispute cu consiliul local in trecut si
care fusese arestat de doua ori dupa ce deranjase reuniunile oficiale in 2006.
Fratele suspectului a declarat la postul local de televiziune: "Fratele meu a
pornit la razboi aseara impotriva persoanelor si autoritatilor care ii chinuiau
viata, iar el a pus capat situatiei. Sint de acord cu acest lucru”.
Un alt incident singeros, soldat cu moartea a cinci persoane, intre care
atacatorul si un politist din fortele de elita, s-a petrecut joi dimineata la
o periferie a Los Angelesului. Un barbat a chemat politia din Los Angeles,
miercuri seara, in jurul orei locale 21.00, spunind ca tocmai si-a ucis trei
membri ai familiei. Ajunsa la fata locului, echipa speciala de interventie a
patruns in casa si a avut loc un schimb de focuri. Imediat, circa 200 de politisti
12
Sociologia educției

au fost desfasurati in jurul casei, potrivit imaginilor difuzate de televiziunile

locale. Situatia de criza a luat sfirsit abia joi dimineata, in jurul orei locale
7.30. Barbatul a murit in cursul unui nou schimb de focuri cu agentii fortelor de
ordine. In afara de cadavrul agresorului, in casa au fost gasite corpurile
neinsufletite a trei barbati, dupa toate aparentele ucisi de gloante, potrivit
politiei.
Tot joi, o scoala primara din Ohio a fost scena unui episod de violenta
familiala. Un barbat a deschis focul asupra sotiei sale, invatatoare, care ii
ceruse divortul, a ranit-o grav, dupa ce o si injunghiase, iar apoi s-a sinucis.
Intreaga scena s-a petrecut in fata elevilor de la scoala elementara Notre Dame
din Portsmouth. Inainte de a ajunge la scoala, barbatul injunghiase inca o
femeie, una dintre prietenele lui. Cele doua victime se afla in stare critica. Toate
aceste incidente intervin la citeva zile dupa ce cinci femei au fost ucise simbata,
in timpul unui jaf armat intr-un centru comercial de la periferia orasului
Chicago.” (www.editiaspeciala.com/stiri - 9 Februarie 2008)
„Încă un campus din SUA a fost scena unei tragedii. Un fost student al
Universităţii Northern Illinois a deschis focul, joi, într-un amfiteatru,
omorând şase studenţi şi rănind alţi 16.
Bărbatul, care potrivit poliţiei avea asupra sa două pistoale şi o puşcă, a
pătruns în sala de curs şi a ocupat podiumul pe care se află catedra aproape de
sfârşitul unui curs de geologie la Northern Illinois University, deschizând focul
asupra studenţilor, au relatat martori oculari. Apoi s-a sinucis.
Atacul a durat „mai puţin de două minute”. Agresorul era un fost student,
dar poliţia nu a dezvăluit numele acestuia şi a adăugat că nu ştie motivul care l-
a determinat să deschidă focul.
Potrivit Reuters, citat de Mediafax, preşedintele universităţii, John Peters,
a declarat că a avut loc „un atac armat rapid, care s-a încheiat cu sinuciderea
atacatorului". El a adăugat că toate victimele – cinci femei şi un bărbat - sunt
studenţi, iar patru dintre răniţi se află în stare gravă în spital.
Profesorul aflat în sala de curs a supravieţuit atacului, a adăugat el.
Martorii spun că inţial studenţii au crezut că este o glumă. Peters a declarat că
atacatorul era un absolvent de sociologie, care urmase cursuri postuniversitare
în primăvara anului trecut şi care se transferase ulterior la un alt colegiu.
Ucigaşul nu avea cazier şi nici legături anterioare cu poliţia. Ulterior,
poliţia l-a identificat pe atacator ca fiind Steve Kazmierczak, în vârstă de 27 de
ani, interesat de criminalistică şi care a fost premiat în urmă cu doi an de către
decan pentru activitatea sa în domeniul sociologiei. Un student a declarat că în
sala de curs se aflau circa 140 de studenţi în momentul producerii atacului. Un
alt student a povestit că agresorul a lăsat impresia că îşi alege victimele.
„Părea că ştie exact unde va lovi, asupra cui va trage”. La Northern
Illinois University sunt înscrişi 25.000 de studenţi, instituţia fiind situată la

13
Sociologia educției

circa 100 de kilometri de Chicago.”( www.Gandul.ro – 20 februarie 2008,

12:27)
Acestea sunt doar câteva știri ale unei săptămâni normale a anului. Știrile
reprezintă ceea ce afost transmis în mass-media românească și vorbesc de la
sine. Acum vine o întrebare interesantă la care nu vreau să răspund în această
lucrare: Care este pericolul cel mai mare al lumii occidentale, educația
extremist-islamică sau proasta educație a școlilor nord-atlantice? Care este
pericolul pentru distrugerea unei civilizații?
Este totuși la îndemână să afirm că prin mass-media actuală ambele
tipuri de educații negative se promovează abundent. Tot pe portalurile de pe
Internet, am observat cum o mama musulmancă din Statele Unite, preferă să-și
trimită copii la o școală islamică, cu toate că acest lucru i se pare și dumneaiei
dăunător, decât să-i într-o instituție normală de învățământ american, acolo
existând prea multe pericole pentru integritatea și educația copiilor ei.
Așa că din păcate atunci când catalogăm unele acțiuni ca terorim islamic, ar
trebui să reconsiderăm cuvintele și să analizăm frecventul „terorism
occidental” și îngrijorătorul „terorism occidental juvenil.”

Concluzii
Statele Unite si Uniunea Europeana au cazut de acord. Îmbunatatirea
comunicarii dintre cultura occidentală și cea musulmană este o prioritate
urgență. Consecințele nefaste ale mult prelungitului războiul din Irak, revoltele
imigranților musulmani de la periferiile Parisului, ambițiile nucleare ale
Iranului, dificultățile de creare a statului palestinian, amploarea fenomenului
terorismului islamic, toate acestea copleșesc agendele politice internaționale.
Totuși în urma unui astfel de proiect în urma căruia concluziile nu pot fi
trase prea ușor, voi încerca să evidețiez punctul comun al lucrării. Acesta este
educația, de la educație se ajunge la acte teroriste, la fatalism sau extremism,
la cruzime inimaginabilă, dar tot prin educație acestea se pot evita. Nu
trebuie neglijat niciodată rolul profund al mass-mediei în influențarea opinieie
maselor și trebuie folosit acest rol în folosul păcii mondiale. Dar oare pacea
este dorită de ambele părți sau măcar de una dintre ele?

Bibliografie :

 Delumeau, Jean - Religiile lumii, Exacerbarea extremismelor

religioase, Bucuresti, 1996;

 Servier, Jean - Terorismul, Institutul eurpean, Iasi, 2002;

14
Sociologia educției

 Van de Weyer, Robert – Islamul și Occidentul – O nouă ordine

politică și religioasă după 11 septembrie, ed. Allfa, București, 2001;

 www.escoala.ro/psihologie/altruism_fatalism_actiunile_teroriste_
suicidare.html;

 www.islam.ro;

 www.dex.ro;

 www.tkb.org/IncidentRegionModule.jsp;

 www.softpedia.forum.ro;

 www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/vina_de_a_fi_european_1
30469.html;

 www.Gandul.ro ;

 www.editiaspeciala.com/stiri;

15