TRANSFORMATOARE ELECTRICE

S.II.14. Principiul de construcţie şi func]ionare al transformatorului monofazat.

Rolul transformatorului electric

Transformatorul electric este un aparat static care func]ionează în curent

alternativ pe baza fenomenului de induc]ie electromagnetic\; el realizează un transfer de
putere între două circuite izolate galvanic (electric) dar cuplate magnetic, modificând
parametrii - curent, i şi tensiune, u - ai puterii electrice transferate, p ( p = ui ),
frecven]a, f r\mânând neschimbată.
 
Fe aer Constructiv, în principiu, un
transformator se compune din dou\
1 i1 înf\[ur\ri (din material conductor)
u1 e 1
* N1 cuplate magnetic, (uzual aşezate pe un
e d1 R1 miez feromagnetic comun), dar izolate
d1
1
i2 2 electric între ele şi faţă de miezul
e * N 2
feromagnetic.(Fig. 1).
2
ed2 R2 u2 Z
d2
Miezul formeză o cale magneto-
2 conductoare închisă, ( ) de
permeabilitate ridicată, un ghidaj
Fig. 1 concentrator al liniilor de câmp, pentru
a realiza un cuplaj magnetic strâns între
cele două bobine.

Înf\[urarea primar\ , având cu N1 spire, este înf\[urarea care prime[te energie de

la o sursă de alimentare (generatorul G), având funcţionare de receptor.
Înf\[urarea secundar\ cu N2 spire, este înf\[urarea care cedeaz\ energie
receptorului de impedan]\ Z , conectat la bornele sale (de ieşire) şi funcţionează în
regim de generator.
Dacă tensiunea din secundar este mai mică decât cea din primar transformatorul
se numeşte coborâtor de tensiune, iar în caz contrar – ridicător de tensiune. Infăşurarea
care suportă tensiune mai mare se numeşte de înaltă tensiune , iar cea care suportă
tensiune mai mică – de joasa tensiune.

PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL TRANSFORMATORULUI

Un transformator se poate considera ideal dacă sunt admisibile următoarele

ipoteze simplificatoare:

1. R1=0, R2=0; rezistenţele de fază ale primarului şi secundarului sunt nule;

2.  d 1  0 ,  d 2  0 ; fluxurile de dispersie primar şi secundar sunt nule;
3.  Fe  const.  i10  sinusoidal ; miezul feromagnetic este liniar, nesaturat;
4.  Fe    i10  0 ; permeabilitate mare, curent de magnetizare neglijabil;
5. pFe = pH + pF = 0;pierderile active în fier(prin hiterezis şi curenţi turbionari)nule
 Transformatoare electrice

TRAFO IDEAL Se prezintă principiul


de funcţionare al
i1 transformatorului la gol
* şi în sarcină, admiţând
u1 e1 N1
ipotezele
i2 transformatorului ideal
* N
de mai sus.
e2 2 u2 Z

Fig.2

Funcţionarea transformatorului la gol are loc atunci când circuitul secundar este
deschis (i2 = 0, Z =  ) , iar înf\[ur\rii primare i se aplic\
- o tensiune alternativ\ sinusoidal\, u1 .
Transformatorul se comport\ fa]\ de re]eaua de alimentare ca o bobin\ cu miez
feromagnetic. Înf\[urarea primar\ a transformatorului este parcurs\ de
- curentul primar de mers în gol (sinusoidal echivalent), i10, relativ mic, care determin\
- solena]ia primară de func]ionare în gol: 10  N 1i10 , (1)
Solenaţia 10 creeaz\ [i între]ine în miezul transformatorului
- fluxul magnetic fascicular util  , care înl\n]uie ambele înf\[ur\ri ale
transformatorului [i este variabil în timp, de forma:
 t    m sin t . (2)
Acesta, induce tensiunile electromotoare ( t.e.m.), e1 şi e2, în cele două înfăşurări
prin fenomenul de inducţie electromagnetică statică (transformatorică):
- e1 prin fenomenul de inducţie proprie (autoinducţie) în primar, respectiv
- e2 prin fenomenul de inducţie mutuală în secundar.
Dacă înfăşurarea primară se consideră a fi o bobină ideală (în ipoteza neglij\rii
c\derilor de tensiune pe reactan]a primară de dispersie - corespunz\toare fluxului de
dispersie ,  d 1  0 - [i pe rezisten]a înf\[ur\rii primare, R1=0 ) , conform teoremei a II-a
Kirchhoff (teorema tensiunilor) t.e.m. e1 indus\ de fluxul util  în înf\[urarea
primar\ echilibrează tensiunea u1 aplicat\ transformatorului. In acela[i timp, din legea
induc]iei electromagnetice, se poate exprima valoarea sa instantanee a t.e.m., e1, ceea ce
conduce la relaţiile:
u1   e1
(3)
d
e1   N1  E1m sin t   / 2 .
dt
Analog, pentru t.e.m. e2 , indus\ în înf\[urarea secundar\, care coincide cu
tensiunea la bornele secundarului la gol, u20 se scriu relaţiile:
e 2  u20
(4)
d
e2  N 2  E 2 m sint   / 2 .
dt
Valorile efective ale t.e.m. induse, e1 şi e2 sunt:
E1  4,44 N 1 f  m  U 1 respectiv, (5)
E 2  4,44 N 2 f  m  U 20 . (6)
Transformatoare electrice

Tensiunile e1 şi e2 induse de fluxul  în înf\[urările primar\, respectiv secundar\

- au aceeaşi pulsaţie  (frecven]ă, f),   2 f , cea a tensiunii de alimentare,u1,
- sunt în fază, ambele fiind defazate cu  / 2 în urma fluxului inductor  şi
- au valorile (instantanee respectiv efective) dependente proporţional de numerele
de spire ale înf\[ur\rilor, N1, N2 , care definesc raportul de transformare.
Se nume[te raport de transformare raportul t.e.m. primară şi secundară
e E N U
k 1  1  1  1 (7)
e2 E2 N 2 U 20
egal cu raportul numerelor de spire din primar şi secundar [i este practic egal cu raportul
între valorea efectivă a tensiunii aplicate înf\[ur\rii primare, U1 [i a tensiunii ob]inută la
bornele înf\[ur\rii secundare la func]ionarea în gol, U20 .
In cazul: k>1, U20 < U1, transformatorul este coborâtor de tensiune, iar
în cazul: k<1, U20 > U1, transformatorul este ridic\tor de tensiune.

Funcţionarea transformatorului în sarcină se realizează atunci când circuitul

secundar este închis prin conectarea la borne a unui receptor de impedan]\ Z
(întrerup\torul K fiind închis). T.e.m. e2 creeaz\ în circuitul secundar închis
- curentul secundar (de sarcină), i2  0 , respectiv solenaţia secundară,  2  N 2 i 2 ;
- curentul primar creşte corespunzător, i1 > i10 , cu solenaţia primară, 1  N1 i1 ;
- tensiunea secundară, la bornele receptorului de impedan]\ Z ia o valoare u2  u 20 .
Aplicând legea circuitului magnetic conturului închis () al unei linii de câmp, se ob]ine
- solena]ia instantanee rezultant\ la func]ionarea în sarcin\, suma :
  N1 i1  N 2 i 2 (8)

care creeaz\ în miezul feromagnetic fluxul magnetic fascicular util rezultant , .

- Solena]ia primar\ (de excitaţie), 1=N1i1 determin\ un câmp magnetic de excita]ie.
- Solena]ia secundar\ (de reacţie), 2 = N2i2 - un câmp magnetic de reac]ie, care are
caracter antagonist.
- Solenaţia rezultantă, θ rămâne egală cu solenaţia de mers în gol θ10, şi corespunzător,
fluxul util rezultant se menţine aproximativ constant de la gol la plină sacină.

ROLURILE UNUI TRANSFORMATOR IDEAL

. Transformatorul idealizat conform ipotezelor iniţiale îndeplineşte aşadar
următoarele roluri:

1. Realizează un transfer integral de putere electrică instantanee: absorbe de la

sursa de alimentare, prin circuitul primar, puterea instantanee p1=u1i1 [i cedeaz\ în
circiuitul secundar, către receptor o putere instantanee egală, p2=u2i2 ; egalitatea este de
asemenea valabilă pentru puterile aparentă, S activă, P şi reactivă, Q:
u1i1  u2i2 .
S1=S2 ( U 1 I 1  U 2 I 2 );
(9)
P1=P2 ( U 1 I 1 cos 1  U 2 I 2 cos  2 ) ;
Q1=Q2 ( U 1 I 1 sin 1  U 2 I 2 sin  2 ).
 Transformatoare electrice

2. Schimb\ valoarea u1 a tensiunii primare, de alimentare, în valoarea u2

convenabil\ receptorului conectat la bornele secundare, raportul celor două tensiuni fiind
egal cu raportul numerelor de spire ( raportul de transformare, k =N1 / N2 ):
u1 / u2 = k
U 2  (1 / k ) U1 (10)
3. Schimb\ valoarea i1 a curentului primar absorbit de la reţea în curentul i2
absorbit de sarcina din circuitul secundar, raportul celor doi curenţi fiind egal cu
inversul raportului numerelor de spire (inversul raportului de transformare, k =N1 / N2 ):
i1 / i 2  1 / k
I2 = k I1 (11)
4. Introduce în circuitul sursei de alimentare a primarului o impedanţă
echivalentă, numită impedanţă secundară raportată la primar, notată Z 2' , care este egală
cu impedanţa de sarcină Z înmulţită cu pătratul raportului de transformare :
Z 2'  k 2 Z 2 . (12)
IMPORTANŢA TEHNICĂ ŞI ECONOMICĂ A TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE
Prin intermediul transformatoarelor se pot cupla între ele re]ele electrice cu
tensiuni nominale diferite [i se pot alimenta receptoarele construite pentru o tensiune
nominal\ diferit\ de tensiunea re]elei de alimentare.
Transformatoarele de mare putere prezint\ un interes deosebit în transportul la
distan]\ al energiei electrice, care este cu atât mai economic cu cât tensiunea liniei de
transport este mai ridicat\. Dac\ puterea activ\ ce trebuie transportat\ este P = UIcos,
cre[terea de la U la nU a tensiunii liniei, permite mic[orarea de la I la I/n a intensit\]ii
curentului de linie, întrucât:
I
(nU )( ) cos   UI cos   P . (13)
n
2
Mic[orarea de n ori a intensit\]ii curentului permite mic[orarea de n ori a
sec]iunii conductoarelor liniei, ceea ce determin\ o important\ economie de material
conductor [i o construc]ie mai u[oar\ a liniei, f\r\ a rezulta o cre[tere a pierderilor prin
efect Joule pe linia de transport (din cauza cre[terii de la R la n2R a rezisten]ei
conductoarelor liniei), deoarece:
I2
p  RI 2  n 2 R . (14)
n2
Din considerente de izola]ie, securitate [i pre] de cost, generatoarele au tensiunea
de lucru 3-6-10 kV (max. 21kV), iar motoarele electrice şi instalaţiile de utilizare sunt
alimentate cu tensiuni mai mici de 6kV. Din acest motiv, lâng\ generator se monteaz\ un
transformator T1 ridic\tor de tensiune (U1l > Ug), iar la locul de consum un transformator

Fig. 3
T2 coborâtor (U < U2l) (Fig. 3).