Capitolul cinci: Ce ne învaţă istoria bisericii?

Fiecare din martorii urmatori citati a fost de accord asupra unui punct: învelitoarea capului
menţionată în 1 Cor. 11:4-7, 10, 13 era o învelitoare din ţesătură care trebuia purtată de femei în
închinare. Pot exista diferenţe între aceşti martori cu privire la aplicarea învelitorii, dar sunt de
acord în mod uniform că referirea lui Pavel la femeile acoperite în timpul închinării se referă la o
învelitoare din ţesătură şi nu la părul femeii.

1. Catacombele (100-300 d. Hr.)

a. “majoritatea catacombelor au fost construite în timpul primelor trei secole, câteva pot fi urmărite
până la perioada apostolică »1

b. “Numele catacombelor are o origine nesigură, dar este echivalent cu cimitirele subterane sau
locuri de odihnă pentru morţi. La început folosit de către cimitirele creştine din vecinătatea Romei,
după aceea a fost aplicat celor din Napole, Malta, Sicilia, Alexandra, Paris, şi alte oraşe.”2

c. “În catacombele lor creştinii se puteau aduna pentru închinare şi refugiu în vremuri de
persecuţie. Foarte rar erau urmăriţi în aceste locuri de retragere tăcute."3

d. “Catacombele, săpate în substratul de piatră de sub Roma se întind pe, aproape de necrezut
550 de mile, sunt adesea adânci de şase nivele, şi conţin camera de înmormântare a peste şase
milioane de trupuri. . . . Aici este prima artă creştină."4

e. Multele picturile de pe pereţii catacombelor arată că îmbrăcămintea uniformă a femeilor în

închinare era de a-şi acoperi capul şi părul (nu faţa) cu un tip de pânză.

2. Irenaeus (120-202 d. Hr.)

a. Irenaeus traduce 1 Corinteni 11:10 astfel: “Femeia trebuie să aibă o învelitore [kalumma] pe
capul ei, din cauza îngerilor.”5

b. Aceasta este semnificativ în aceea că Irenaeus a înţeles aparent “puterea” de pe capul unei
femei în 1 Corinteni 11:10 să fie o învelitoare de vreun fel şi nu părul femeii.

3. Tertullian (150-225 d. Hr.)

a. Tertullian spune ca practica nu cere virginelor bisericii să fie acoperite. Întregul lui argument
presupune că era practica contemporanilor săi de a cere celor care erau logodiţi sau căsătorite să
fie învelite, totuşi Tertullian susţine foarte persuasive că nu există nici un motiv biblic care să ceară
unei clase de femei (logodite sau căsătorite) să aibă vălul, în timp ce nu cere altei clase de femei
(virgine) să aibă vălul.

b. „Dar acel punct care este amestecat observat în biserici, dacă virginele trebuie să aibă văl sau
nu, trebuie tratat. Deoarece, cei care permit virginelor să nu poarte văl, par să se bazeze pe
aceasta, că apostolul nu a definit cu numele “virgine”, ci “femei” trebuie “să poarte văl”nici sexul în
general, să spună “femeile”, ci o clasă a sexului, spunând femei”: deoarece dacă ar fi denumit
sexul spunând “femeile” ar fi făcut limita absolută pentru fiecare femeie; dar în timp ce numeşte o
clasă a sexului, el separă o altă clasă, fiind tăcut. Se spune că ori ar fi putut numi “virgine” în
special; sau în general printr-un termen concis, “femei”.6

c. În comentariul asupra 1 Corinteni 11:4,5, Tertullian spune “Iată două nume diferite Om şi
Femeie, “fiecare” în fiecare caz: două legi, distincte mutual; pe de o parte (o lege) de învelire,pe de
alta (o lege) de neînvelire. »7

4. Clement din Alexandria (153-217 d. Hr.)

Pagina 1 din 159

a. Clement înţelege deasemenea cuvintele din 1 Corintenteni 11:5 ca referindu-se la un văl de
ţesătură şi nu la părul unei femei.

b. “Şi nu va cădea niciodată dacă pune înaintea ochilor ei modestia şi broboada; şi nici nu va face
pe altul să cadă în păcat prin descoperirea feţei ei. Căci aceasta este dorinţa Cuvântului, deoarece
îi este cuvenit să se roage acoperită. » [1 Corinteni 11:5 GLP].8

5. Hipolit (170-236 d. Hr.)

a. Lui Hipolit, un părinte al bisericii din Roma, îi este greşit atribuit canonul următor de închinare
(deşi greşit atribuit lui Hipolit, pare a reprezenta practica bisericii din acea vreme în închinare).

b. “Canonul al şaptesprezecelea. Despre virgine ca să-şi acopere feţele şi capetele.”9

6. Ioan Chrysostom (340-407 d. Hr.)

a. Crisostomul a fost marele predicator al Antiohiei. Următoarele extrase sunt luate din Predica
XXVI (1 Corinteni 11:2-16).

b. Chrysostom identifică problema abordată de Pavel în 1 Corinteni 11:2-16 că “Femeile lor

obişnuiau să se roage şi să proorocească dezvelite şi cu capul gol.”10

c. Îndeosebi la punctual unde o femeie are nevoie de o altă învelitoare decât părul ei lung (cf. 1
Cor. 11:15) urmează remarca: “Şi dacă I s-a dat ca învelitoare, spuneţi, pentru ce are nevoie să
adauge altă învelitoare?” Că nu numai natura, ci şi voinţa are parte în cunoştinţa ei despre
supunere. Pentru aceasta, trebuie să fie acoperită natura însăşi a creat o lege. Adaug acum, mă
rog, partea ta de asemenea, să nu răstorni legile naturii; dovada grabei cele mai insolente, să
lupte, nu numai cu noi, dar şi cu natura.”11

7. Jerome (345-429 d. Hr.)

a. Deşi Biblia nu sprijină practica virginelor de a se tunde (ci mai degrabă Scriptura condamnă o
astfel de practică în 1 Corinteni 11:14-15), cu toate acestea, Jerome este citat aici deoarece a
înţeles clar că Pavel spune că o femeie trebuie să poarte o învelitoare a capului din ţesătură pe
cap (aceasta este evident în mod special în acest caz pentru capul virginelor care şi-au ras tot
părul).

b. „Este un obicei în mănăstirile din Egipt şi Siria ca virginele şi văduvele care s-au dedicat lui
Dumnezeu şi au renunţat la lume şi au călcat peste plăcerile ei , să ceară maicilor din comunitate
să le taie părul; ca după aceea să nu meargă cu capul descoperit, sfidând porunca apostolilor.”[1
Corinteni 11:5].12

8. Augustin (354-430 d. Hr.)

a. Augustin, Poate cel mai mare teolog post apostolic anterior Reformei, citează 1 Corinteni 11:4, 7
cu privire la bărbaţi următoarele:

”Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte capul;” şi „un om nu
trebuie să îşi acopere capul, deoarece el este chipul şi slava lui Dumnezeu”13 Acum, dacă este
adevărat că un bărbat nu trebuie să îşi acopere capul, atunci opusul este adevărat despre o
femeie, că ea trebuie să îşi acopere capul.

b. „Nu trebuie deci să înţelegem că făcut după chipul trinităţii Supreme, adică după chipul lui
Dumnezeu, acelaşi chip trebuie înţeles a fi în trei fiinţe umane; mai ales când apostolul spune că
bărbatul este imaginea lui Dumnezeu, şi bazat pe aceasta îndepărtează învelitoarea de pe capul
lui, dar avertizează femeia să folosească, vorbind astfel: „Pentru că un bărbat nu trebuie să îşi
acopere capul, întrucât el este chipul şi slava lui Dumnezeu dar femeia este slava bărbatului.”14
Pagina 2 din 159
9. John Knox (1505-1572)

a. „Întâi spun, femeia în cea mai mare perfecţiune a ei a fost făcută să slujească şi să fie supusă
bărbatului, nu să conducă şi să comande. După cum sfântul Pavel raţionează în aceste cuvinte:
„Bărbatul nu este din femeie, ci femeia din bărbat. Şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci
femeia pentru bărbat; şi deci, femeia trebuie să aibă un semn al stăpânirii ei pe cap.” (adică, o
acoperitoare ca semn al supunerii)”15

b. Knox îl citează pe Crisostomul cu o aprobare din toată inima: „Chiar şi aşa (spune el) trebuie ca
bărbatul şi femeia să apară înaintea lui Dumnezeu, purtând semnele condiţiei lor pe care au primit-
o de la El. Bărbatul a primit o anumită slavă şi demnitate peste femeie; şi de aceea el trebuie să
apară înaintea Maiestăţii Sale, purtând semnul onoarei lui, fără acoperitoare pe capul lui, pentru a
fi martorul că în pământ, omul nu avea cap”. Atenţie Crisostom ce spui! Vei fi numit trădător dacă
bărbaţii englezi aud, căci ei o au pe Doamna Suverană şi Stăpână [Regina Elisabeta--GLP]; Şi
scoţienii au băut de asemenea vraja şi veninul lui Circes [vraja reprezentată de Homer ca
schimbând însoţitorii Odiseei în porci, printr-o băutură magică--GLP], lasă-i în ruşine şi confuzie. El
continuă cu aceste cuvinte „Dar femeia trebuie să fie acoperită, pentru a mărturisi că în pământ ea
a avut cap, adică bărbatul.” Este adevărat, Crisostom, femeia este acoperită ambele tărâmuri, dar
nu cu semnul supunerii, ci al superiorităţii, spre a fi o dovadă, cu coroana regească.”16

10. John Calvin (1509-1564)

a. Marele teolog al Reformei a predicat trei slujbe din 1 Corinteni 11:2-16 din care sunt luate
următoarele extrase: „dacă femeilor li se permite să aibă capul descoperit şi să îşi arate părul, li se
va permite şi să îşi arate sânii şi vor veni să facă manifestările ca şi când ar fi un spectacol de
tavernă, vor deveni atât de obraznice , încât nu va mai exista modestie şi ruşine; în scurt timp vor
uita datoria naturală . . . . Deci, când este permis ca femeile să îşi descopere capul, cineva va
spune, „ce rău în a-ţi descoperi stomacul de asemenea?” Şi apoi, cineva va pleda [pentru] altceva:
„dacă femeile au capul gol, de ce să nu-şi dezgolească asta şi asta?” Apoi, bărbaţii, vor scăpa
deasemenea. În scurt timp nu va mai exista decenţă, cu excepţia când oamenii se vor controla şi
vor respecta ce este potrivit şi decent, astfel încât să nu ajungă departe, peste bord.”17

b. „Când spune „părul ei este ca învelitoare [1 Corinteni 11:15 GLP],” nu vrea să spună că atâta
timp cât o femeie are păr, aceasta este de ajuns pentru ea. Mai degrabă spune că Domnul nostru
ne dă o poruncă pe care El doreşte să o respectăm şi să o menţinem.de care să fim conştienţi.
Dacă o femeie are păr lung, aceasta este echivalent cu a-i spune „Foloseşte-ţi învelitoarea,
foloseşte-ţi pălăria, foloseşte baticul, nu te expune astfel!”18

11. George Gillespie (1613-1648)

a. Gillespie, cel mai tânăr şi unul dintre cei mai străluciţi comisionari de la Westminster Assembly,
abordează problema femeilor, vorbind ca o voce a cuiva din cadrul unui serviciu public de
închinare a bisericii, când spune „Dar unde găsim noi că femeile care au proorocit şi care au fost
inspirate de sus, au avut voie să spună profeţia în biserică? Presupun că avea un respect pentru 1
Cor. 11:5, „Dar fiecare femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul descoperit îşi necinsteşte
capul,” ceea ce se vrea pentru adunarea publică, deoarece Apostolul vorbeşte despre învelirea
sau neînvelirea capului în biserică...Astfel încît facerea cunoscută a vers. 5 oferă o mai bună
cunoaştere a acelui text „Că femeile care se arată în public şi în cadrul adunărilor ecleziastice fără
acest semn şi simbol al supunerii lor, adică vin descoperite, se fac de ruşine.”19

b. „Cât despre vălurile cu care Apostolul spune ca femeile să se acopere când se roagă (adică, în
inimile lor, după rugăciunea publică şi comună), sau profeţesc (adică, cântă, 1 Sam. 10:10; 1 Cron.
25:1), merită să fie acoperite cu ruşine ca şi cu o îmbrăcăminte care pretinde acest exemplu de
ceremonie sacră, semnificativă a instituţiei umane. Această învelitoare era un semn de moralitate
pentru acea distincţie între ordonat şi atrăgător a bărbaţilor şi femeilor pe care decnţa civilă o cerea
în toate întâlnirile lor...”20
Pagina 3 din 159
12. Un grup de lucrători prezbitereni din Londra în perioada Westminster Assembly (1646)

a. „Soţia trebuie să aibă puterea (exousia) pe capul ei, adică, un văl ca semn al puterii soţului ei
asupra ei (1 Cor. 11:10) . . . .”21

13. Matthew Henry (în comentariul său asupra Întregii Biblii, publicat în 1706)

a. „Femeia, pe de altă parte, care se roagă sau prooroceşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte
capul [1 Corinteni 11:5-6 GLP], adică, bărbatul, v. 3. Ea apare în haina superiorului ei şi aruncă
semnul supunerii ei. Ar putea cu o decenţă egală, să-şi taie părul scurt, sau de tot, ceea ce era
obiceiul bărbaţilor în acea vreme. Aceasta ar fi într-un fel a declara că doreşte să schimbe sexele,
o declaraţie de comportament nefiresc a acelei superiorităţi pe care Dumnezeu a dat-o celuilalt
sex.”22

b. „Ea trebuie să aibă putere pe capul ei, din cauza îngerilor [1 Corinteni 11:10]. Putere, adică, un
văl, semnul, nu că ea are puterea şi superioritatea, ci că este sub puterea soţului ei, supusă lui, şi
inferioară celuillt sex.”23

c. „Era obiceiul comun al bisericilor, ca femeile să apară la întrunirile publice şi să se alăture

închinării publice, acoperite; şi era clar decent ca ele să facă astfel. Erau foarte discutabile cele
care discutau aceasta sau o înlăturau.” [1 Corinteni 11:16].24

14. Henry Alford (1810-1871)

a. „[1 Corinteni 11] 2-16. Legea supunerii femeii faţă de bărbat (2-12), şi decenţa naturală însăşi
(13-16), săun că femeile trebuie să fie acoperite la întrunirile religioase publice.”25

b. „Femeile au trecut de limitele sexului lor, venind să se roage şi să prorocească în biserici cu

capetele descoperite. Apostolul nu a fost de acord cu nici una din acestea, nici să vină să se roage
sau să proorocească, nici să-şi îndepărteze vălul: dar el învinuieşte numai ultima practică, şi
rezervă pe ultima până în capitolul 14:34.”26

c. „Femeia trebuie să aibă putere ( semnul puterii sau al supunerii, arătat de context ca fiind un
văl.”27

15. Frederick Godet (1812-1900)

a. Fraza [din 1 Corinteni 11:4], „de pe cap”, adică, să poarte o învelitoare sub forma unui văl de pe
cap pe umeri.”28

b. „Şi deoarece, femeia nu aparţine în modnatural vieţii publice, dacă se întâmplă ca în domeniul
spiritual să trebuiască să exercite o slujbă care atrage atenţia asupra ei, ea trebuie cu atât ai mult
să nu atragă atenţia, acoperindu-se cu vălul, care declară dependenţa ei faţă de soţ."29

16. Robert Lewis Dabney (1820-1898)

a. „Deci sunt două principii: primul este versetul 4, că bărbatul trebuie să predice (sau să se roage)
cu capul descoperit, deoarece el este reprzentantul şi vestitorul lui Dumnezeu; şi la acea vreme se
presupunea că simbolul supunerii era un cap acoperit, era o dezonoare pentru instituţie şi pentru
Dumnezeu pe care îl reprezintă; în al doilea rând, versetele 5, 13, cî din contră, pentu o femeie să
apară sau să îndeplinească orice slujbă religioasă publică în adunarea creştină, fără capul
acoperit, este o indecenţă izbitoare...Femeia are atunci dreptul la privilegiile închinării publice şi a
sacramentelor; ea se poate alătura audibil laudelor şi rugăciunilor din adunarea publică, unde
foloasele trupului încurajează rugăciunea corespunzătoare; dar trebuie să facă aceasta
întotdeauna cu capul acoperit.”30

Pagina 4 din 159

17. A. R. Fausset (1821-1910)

a. Fausset a fost co-autor cu David Brown şi Robert Jamieson la lucrarea „Comentariu, critică,
experiment şi practică asupra Vechiului şi Noului Testament”

b. „În înlăturarea vălului, ea pune deoparte simbolul supunerii ei faţă de bărbat (care este
adevărata ei cinste) şi a legăturii ei cu Hristos, Capul bărbatului. Mai mult, acoperitoarea capului
era simbolul modestiei fecioarelor înaintea bărbaţilor (Gen. 24:65), şi al castităţii (Gen. 20:16).
Astfel este evitată tulburarea în adunări, femeile neatrăgând atenţia. Scriptura nu sancţionează
emanciparea femeii faţă de supunere: modestia este adevărata ei podoabă.Bărbatul conduce;
femeia lucrează: haina respectivă trebuie să fie în concordanţă. A-şi descoperi capul, indica
retragere de sub puterea soţului; de unde o soţie suspectă avea capul descoperit de către preot
(Num. 5:18). . . . După cum părul femeii este dat de natură ca şi învelitoare (v. 15), a-l tăia ca al
unui bărbat ar fi indecent, în mod palpabil; deci, a pune deoparte acoperitoarea capului ca şi un
bărbat ar fi la fel de indecent. Este natural pentru ea să aibă păr lung, ca şi acoperitoare: trebuie,
deci, să adauge cealaltă învelitoare , pentru a arăta că face din proprie voinţă ceea ce natura o
învaţă că trebuie să facă, ca semn al supunerii ei faţă de bărbat.”31

18. Thomas Charles Edwards (Comentariu asupra primei epistole către Corinteni a fost publicat în
1885)

a. Edwards a fost directorul Colegiului Universitar din Ţara Galilor, Aberystwyth.

b. „Nu este improbabil că obiceiul cenzurat de către Apostol era o încercare de a simboliza prin
dezvelirea în închinarea publică a feţei egalitatea spirituală a femeii.”32

c. „Bărbatul îşi necinsteşte capul natural prin purtatrea unei învelitori; adică se necinsteşte pe sine
prin purtarea unui semn al supunerii lui faţă de femeie, când Hristos a dat bărbatului supremaţia
peste femeie în ordinea bisericească şi acea supremaţie este exprimată prin semnul unei feţe
neacoperite.”33

d. „El dovedeşte [în 1 Corinteni 11:6 GLP] că o femeie care îşi descoperă capul este la fel cu una
al cărei cap este ras sau tuns. Dovada este că părul lung al femeii este intenţionat de natură ţi
înţeles de toate popoareleca fiind un simbol al supunerii ei faţă de bărbat...Aceasta, susţine
Apostolul, arată cât de potrivit este vălul ca fiind un semn al aceleiaşi supuneri în ordinea
creştinească. În Biserică, vălul este adăugat simbolului părului lung, deoarece supunearea pe care
natura a impus-o asupra femeii primeşte un caracter special când intră în seria creştină de
supuneri.”34

19. M. R. Vincent (Studiile lui în NT au fost publicate în 1886)

a. „Învelitoarea capului femeilor grcece consta în plase, basma de păr sau batice, uneori acoperind
tot capul. Un şal care învelea trupul era adesea aruncat şi deasupra capului, Mai ales la căsătorii
sau înmormântări. Acest costum a fost uitat de femeile corintene în adunări, poate ca o declaraţie
a aboirii diferenţei de sex şi a egalităţii spirituale a femeii cu bărbatul, înaintea lui Hristos. Acest
obicei a fost împiedicat de către Pavel ca lovind în supunerea divină poruncită a femeii faţă de
bărbat.”35

b. Comentând asupra 1 Corinteni 11:16, Vincent notează: Nu obiceiul certurilor, ci al femeilor ce

vorbesc dezvelite. Mărturiile lui Tertullian şi Crisostomul arată că aceste porunci ale lui Pavel
predomină în biserici. În sculpturile din catacombe, femeile au o învelitoare a capului potrivită, în
timp ce bărbaţii poartă părul scurt.”36

20. G. G. Findlay (nu este specificată nici o dată pentru lucrarea sa la 1 Corinteni interpretarea NT
grecesc, dar a fost scrisă în secolul 19, spre sfârşit)

Pagina 5 din 159

a. „Pentru o femeie să renunţe la văl înseamnă a arunca autoritatea masculină, care este o parte
fixă în ordinea Divină, ca şi supunerea bărbatului faţă de Hristos.” (v. 3 şu)37

b. În 1 Corinteni 11:4-5 „doctrina înaltă, tocmai susţinută se apliă îmbrăcăminţii femeilor. Deoarece
bărbatul este bărbat şi nu are alt cap decât pe Hristos, înaintea Căruia se închină în comun, în
timp ce femeia îl are pe bărbat ca şi cap, el nu trebuie, iar ea trebuie să fie acoperită. Regula nu se
limitează la cei de orice sex, care se roagă sau profeţesc, ci o astfel de activitate a atras atenţia
către veşminte şi fără îndoială era printre cele mai ostentative femei unde se petrecea indecenţa;
în în freamătulvorbitului în public, şalul trebuie aruncat în mod inconştient.”38

c. „Şi această „cinste” [care este a părului lung al femeii în 1 Corinteni 11:15 GLP] este legată de
smerenia ei: „deoarece părul ei slujeşte ca şi o acoperitoare (anti perilolaiou) i-a fost dat nu ca un
înlocuitor pentru [GLP] învelitoarea capului (aceasta este pentru a lua în râs opinia lui Pavel), ci în
natura unei învelitori care să se potrivească cu vălul.”39

21. A. T. Robertson (Imaginile sale cu privire la NT au fost publicate în 1931)

a. În comentarea 1 Corinteni 11:4 („având capul acoperit”), el subliniază „având un văl, (kalumma)
pe cap.”40

b. Pavel declară în 1 Corinteni 11:6, „Să se acopere...Să se acopere cu vălul (jos, kata, în
greceşte, vălul atârnă de pe cap).”41

c. „ . . . este semnul stăpânirii bărbatului peste femeie. Vălul de pe capul femeii este simbolul
autorităţii pe care bărbatul cu capul descoperit o are asupra ei [1 Corinteni 11:10].”42

22. William Barclay (Scrisorile către Corinteni au fost publicate în 1954)

a. Deşi Barclay nu ţine la o opinie ortodoxă a Bibliei, chiar şi el susţine învelitoarea din 1 Corinteni
11 ca fiind un văl.

b. „Problema era dacă da sau nu o femeie din biserica creştină avea dreptul să participe la slujbe
descoperită. Răspunsul lui Pavel a fost directcă vălul este întotdeauna un semn al supunerii şi este
purtat întotdeauna de către un inferior în prezenţa unui superior; femeia eszte inferioară bărbatului,
în sensul că bărbatul este capul casei; deci, este greşit ca un bărbat să apară la închinarea publică
acoperit pe cap şi este la fel de greşit ca o femeie să apară descoperită.”43

23. H. E. Dana şi Julius R. Mantey (Manual de gramaticăal NT grecesc, publicat în 1955)

a. Aceşti renumiţi gramaticieni greci au tradus o parte din 1 Corinteni 11:5 după cum urmează:
„Proorocirea cu capul descoperit.”44

b. Din nou au tradus 1 Corinteni 11:6,7 consecvent cu versetul 5 de deasupra: „Iar, dacă este
ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească. Bărbatul nu este dator să-şi acopere
capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu.”45

24. John Murray (1898-1975) a fost profesor de teologie sistematică la Seminarul teologic
Westminster)

a. Aceste extrase sunt luate dintr-o scrisoare către Biserica evanghelică prezbiteriană (Australia)
cu privire la situaţia femeilor care să fie acoperite la închinare.

b. „Deoarece Pavel apelează la ordinea creaţiei (versetele. 3b, 7 şu), este total lipsit de temeia se
presupune că ceea ce este în vedere şi gustat a avut o relevanţă doar locală şi temporară. Ordinea
creaţiei este universală şi perpetuu aplicabilă ca şi implicaţiile comportamentului ce se ridică de
aici.”46

Pagina 6 din 159

c. „Sunt convins că o învelitoare a capului este categoric interzisă bărbatului (v. 4, 7) şi este pentru
femeie (v. 5, 6, 15). În cazul femeii, acoperitoarea nu este doar părul ei lung. Această presupunere
ar fi un nonsens la versetul 6. Căci gândul de aici este că dacă ea nu are o învelitoare, ar putea la
fel de bine să fie rasă sau tunsă, o presupunere fără nici o forţă dacă acoperitoarea capului este
considerată suficientă. În această legătură, nu este potrivit să se interpreteze versetul 15b ca
însemnând că părul a fost dat femeii pentru a lua locul învelitorii din opinia versetelor 5, 6. Greaca
din versetul 15 este cu siguranţă greaca echivalenţei, fiind folosită destul de des în NT şi astfel
greaca poate fi transmisă: „părul îi este dat ca învelitoare”. Aceasta este în scopul susţinerii
particulare a versetelor 14, 15 şi nu interferează cu cerinţa pentru o învelitoarea adţională, din
versetele 5, 6, 13. Versetele 14 şi 15 aduc o consideraţie de ordin natural în sprijinirea a ceea ce s-
a susţinut mai devreme în pasaj, dar nu se ridică însăşi la aceasta. Cu alte cuvinte, păul lung este
un indiciu de la „natură” cu privire la diferenţa dintre bărbaţi şi femei şi astfel este şi cerinţa de
învelire a capului (v. 5, 6, 13) este în linie cu ceea ce cere „natura”.47

d. „Pe aceste baze, judecata mea este că se presupune în cuvintele Apostolului practica acceptată
a acoperitorii capului pentru femei în adunările Bisericii...”48

25. J. Vernon McGee (1904-1990)

a. „Aparent, unele femei din biserica din Corint spuneau „Toate lucrurile sunt legitime pentru mine,
deci, nu îmi voi acoperi capul.” Pavel spune că aceasta nu ar trebui făcută, deoarece vălul este un
semn al suăunerii.”49

26. William Arndt şi F. Wilbur Gingrich (Lucrarea clasică, Un Lexicon englez-grec al NT şi altă
literatură creştină timpurie, a fost publicat 1957)

a. Sub verbul grec katakalupto, următoarea traducere este dată pentru 1 Corinteni 11:6a: „să se
acopere [cu GLP] un văl.”50

27. Charles Caldwell Ryrie (Rolul femeii în biserică a fost publicat în 1958)

a. „Dacă îngerii doresc să se uite la lucruri ce aparţin salvării, atunci ei ar trebui să vadă atunci
când privesc o femeie acoperită în adunarea creştinilor, supunerea voluntară a femeii capului său.
Astfel, biserica timpurie (căci acesta era obiceiul bisericilor în general) în timp ce oferea egalitate
religioasă în privilegiile spirituale, insista în a arăta la închinarea publică principiul supunerii
femeilor, prin acoperirea lor.”51

28. Albrect Oepke (un contributor la mult aclamatul dicţionar teologic al NT care a fost publicat în
1965)

a. „Învelirea femeilor este un obicei în Israel. O femeie căzută în dizgraţie, vine acoperită la
judecată (katakekalummene, Sus.32). Totuşi, cineva ar putea suspecta că o femeie înfăşurată
(katekalupsato to prosopon) şi pândind pe margine este o curvă (Gn. 38:15). Aceasta deschide
calea unei înţelegeri a unui pasaj relevant al NT. Acoperirea femeilor în NT şi în lumea
contemporană. În NT katakaluptein se întâmplă numai în 1 Cor. 11:6f în vocea de mijloc. În
sprijinul cererii sale ca femeile să nu se roage sau să profeţească cu capul descoperit, Pavel
apelează la următoarele consideraţii ale legii naturale: [Oepke citează apoi 1 Corinteni 11:6-7 în
greacă].”52

29. Robert H. Gundry (o trecere în revistă a NT a fost publicată în 1970)

a. „Instrucţiunile lui Pavel cu privire la acoperirea femeilor, necesită de asemenea şi cunoştinţe cu

privire la obiceiuri antice predominante. Era vpotrivit în Imperiul Roman ca o femeie rspectabilă să
se acopere în public. Tarsus, oraşul natal al lui Pavel era numit pentru aderarea strictă la această
regulă de decenţă. Vălul acoperea capul să nu se vadă, dar nu faţa. Era imediat un semn al
supunerii faţă de bărbaţi şi al unui respect pe care îl merită o femeie. Femeile ncreştine din Corint
urmau natural obiceiul femeilor din Grecia, care îşi lăsau capul descoperit când se închinau. Pavel
Pagina 7 din 159
declară deci, că ste dizgraţios ca femeile creştine să se roage sau să proorocească cu capul
descoperit, la slujbele bisericii. Pe de altă parte, Pavel este împotriva practicii bărbaţilor evrei şi
romani, care se rugau cu capetele acoperite, poruncind bărbaţilor creştini să se roage şi să
proorocească cu capul gol, ca semn al autorităţii.”53

30. Bruce Waltke ("1 Corinteni 1:2-16: O interpretare a fost publicată în biblioteca Sacra în 1978)

a. „Deşi Pavel nu foloseşte cuvântul văl [kalumma GLP], pare rezonabil să se presupună că are
acest articol de vestimentaţie în vedere...A apărea la adunările publice cu o învelitoare nepotrivită
necinstea capul cuiva.”54

b. „Particula logică „pentru” (gar) ce introduce această secţiune [1 Corinteni 11:7-12--GLP] o leagă
de declaraţia precedentă anume că o învelitoare nepotrivită necinsteşte capul social al cuiva. În
11:7a Pavel susţine că vălul la un bărbat îl necinsteşte pe Hristos deoarece va acoperi chipul şi
slava lui Dumnezeu mediată bărbatului prin Hjristos şi în 11:7b-10 el arată că o femeie fără văl va
arăta egalitate de poziţie cu bărbatul şi va uzurpa astfel, cinstea care îi aparţine de drept în
modelul Creatorului.”55

c. „În judecata scriitorului, totuşi, ar fi bine pentru femeile creştine să poarte învelitoare pe cap la
întâlnirile bisericeşti ca simbol al unui adevăr teologic permanent.”56

31. Gordon Fee (Comentariu, Prima epistolă către corinteni, publicat în 1987)

a. „dar ce anume înseamnă pentru femeie să se roage şi să proorocească „cu capul decoperit”?
Există trei opţiuni de bază: 1) Părerea tradiţională considera că ea renunţă la o acoperire externă.
Aceasta pare a fi implicată de verbul „a acoperi” şi de cuvintele despre bărbat din v. 7, ceea ce
implică o acoperire externă (el să nu aibă capul acoperit)...2) datoritî versetului 15, s-a susţinut că
„învelitoarea susţinută în v. 4-7 şi 13 este de fapt părul lung din v. 14-15, deoarece unele femei îşi
tăiau părul scurt...3) Mult mai recent, unii cărturari au sugerat, pe baza folosirii din LXX
[Septuaginta GLP] că adjectivul „descoperit” se referă la „părul liber”, adică, să-şi lase părul în jos,
în public şi astfel să experimenteze ruşinea. [după prezentarea unei critici a fiecărui punct, Fee
oferă judecata lui--GLP] În întreg, o formă modificată a opiniei tradiţionale [modificată în sensul că
acoperirea este un şal care acoperă capul, mai degrabă decât un văl care acoperă faţa GLP] pare
să aibă mai puţine dificultăţi, dar „părul lăsat” rămâne o opţiune viabilă [aceasta nu este o aprobare
sunătoare, totuşi, balanţa înclină în favoarea vederii învlitorii ca fiind o ţesătură, mai degrabă decât
părul, conform cu Fee.].”57

32. Noel Weeks (Suficienţa Scripturii afost publicat în 1988)

a. „Este ceva absurd în a fi capul sau autoritatea, în timp ce cineva ascunde capul fizic al cuiva.
Urmează că a se ruga şi a profeţi sunt funcţii ale autorităţii care cer un cap descoperit, unul
neînfăşurat. De aici, orice femeie care se angajează în aceste activităţi trebuie să fie de asemenea
cu capul gol. În consecinţă, Pavel se întoarce la ceea ce trebuie să însemne o astfel de dezvelire
pentru femeie. În contrast cu bărbatul, când ea se roagă sau profeţeşte, dezvelirea capului ei este
dezonorabilă pentru ea. Ce înseamnă pentru o femeie a avea capul gol? După cum spune Pavel,
este egal cu a fi rasă sau tunsă. Aceasta este desigur dezonorant pentru o femeie. De aici, ea nu
trebuie să îşi decopere capul.”58

33. Robert D. Culver (a contribuit „părere tradiţională” femeilor din lucrare patru opinii care a fost
publicată în 1989)

a. „Dumnezeu distinge clar între sexe şi din punct de vedere al aparenţei i al activităţii în adunările
creştine formale. Părul unui bărbat trebuie să fie scurt şi capul descoperit de pălărie sau batic, în
tim ce părul unei femei nu trebuie tăiat şi ca vizibilă recunoaştere a supunerii ei faţă de porunca lui
Dumnezeu, ea trebuie să poarte o învelitoare a capului adiţională pentru a-şi acoperi nu faţa (ca în
practica musulmană) ci restul capului ei.”59

Pagina 8 din 159

34. Susan Foh (a contribuit „o părere a conducerii masculine” la femeile în lucrare patru opinii care
a fost publicată în 1989)

a. „Motivul acoperirii capetelor este direct legat de conducerea soţului ei; capul este semnificativ
aici. A sugera o altă expresie culturală, ca inele de nuntă pentru a semnifica supunerea femeii faţă
de soţul ei, ignoră întreaga conexiune... Dezaprobarea învelitorii pentru femei, de către majoritatea
denominaţiilor numai ăn secolul acesta, nu s-a făcut pentru motive teologice, ci culturale (pălăriile
s-au demodat şi au devenit prea scumpe)”.60

35. George E. Meisinger (nu este dată o dată pentru Pălăria: viziunea lui Dumnezeu despre
conducere în creaţie)

a. Termenul „dezvelit” [din 1 Cor. 11:5 GLP] se referă logic la a lua un obiect de îmbrăcăminte,
termenul „acoperit” [din 1 Cor. 11:6 GLP] pe de altă parte, este folosit logic cu a pune un articol de
îmbrăcăminte. În ambele feluri, când este vorba de capul cuiva, era folosit în mod normal, legat de
vălul antic ca semn al supunerii feminine.”61

b. „Acest verset [1 Cor. 11:6 GLP] arată că apostolul nu vorbeşte despre femeia care îşi creşte
părul ca fiind ceva opus cu a pune o învelitoare de vreun fel. Versetul spune că ea este deja fără o
învelitoare. Dacă învelitoarea ei este părul, este un nonsens să îi spui să îşi ia ceva ce deja nu
este acolo. Dacă învelitoarea ei este o pălărie sau un văl, totuşi, re sens să îi spui să o ia de pe
păr.!”62

36. Thomas R. Schreiner (a contribuit „Învelitori de cap, profeţii şi Trinitatea în 1 Corinteni 11:2-16"
la Recovering Biblical Manhood & Womanhood: răspuns la feminismul evanghelic )

a. „Una dintre întrebările perplexe din acest pasaj este : ce obicei cu privire la împodobire este
precizat aici? Nu putem trata această întrebare complexă în detaliu, dar două sugestii foarte
probabile pot fi precizate:

1) obiceiul recomandat de Pavel este ca femeile să poarte batice

2) Pavel obiectează împotriva părului lung, lăsat liber pe spate; el vrea ca femeile să urmeze
obiceiul de a-şi prinde părul în vârful capului lor...În ciuda acestor argumente în favoarea vederii pe
care Pavel o porunceşte de a purta părul sus pe capul femeii, probabil că Pavel vorbeşte despre o
învelitoare de vreun fel, ca un batic.”63

37. R.C. Sproul (aceasta este adăugat articolului de F. Chin)

Problema în Corint nu era că bărbaţii proorocesc în adunîrile publice cu capetele acoperite, ci că

femeile apăreau în adunările publice cu capetele descoperite. Hainele cuiva reflectă principiile
după care trăieşte şi chiar exteriorul trebuie să se conformeze ordinii stabilite de Dumnezeu, mai
ales în materie de închinare publică.

Apostolul subliniază că vălul, ca semn al autorităţii, nu este potrivit cu poziţia bărbatului, dar este
cerut femeilor, care sunt subordonate bărbaţilor. Dacă ele apar la întrunirile publice cu capetele
descoperite, se poartă într-un astfel de mod care provoacă autoritatea bărbaţilor, deoarece ele au
îndepărtat semnul că se află sub autoritate masculină.

Este evident, din această comparaţie între bărbaţii care au capul descopeit şi femeile cu capul
acoperit, că învelitoarea nu este părul. Deoarece, dacă învelitoarea din acest context este părul,
versetul 6 nu ar avea sens în contextul acestui pasaj.

Deşi mulţii autori citaţi mai sus diferă cu privire la diferite situaţii asociate cu învelitoarea capului,
toţi sunt de acord cu privire la un lucru important, anume că Pavel nu a poruncit femeilor din Corint
ori să-şi lase păr lung pentru a-l folosi la închinare ca şi învelitoare, ori să-şi aşeze părul în vârful
capului ca acoperitoare la închinare, ci mai degrabă să îşi pună pe cap o ţesătură când se închină
Pagina 9 din 159
înaintea Domnului. Această concluzie a fost atinsă de cărturari cu diferite fonduri denominale, din
diferite locaţii geografice, şi din diferite perioade ale istoriei bisericii. Purtarea învelitorilor de cap
din ţesătură în închinare era practica universală a femeilor creştine până ăn secolul 20. Ce s-a
întâmplat? Am găsit noi deodată un adevăr biblic faţă de care sfinţii au fost orbi timp de mii de ani?
Sau au fost opiniile noastre biblice despre femei erodate gradual de către mişcarea feministă
modernă care s-a infiltrat în biserica lui Isus Hristos care este „stâlpul şi baza adevărului”. (1 Tim.
3:15)?
Părul în istorie

Copyright by Lois Gibson

Pentru a susţine părerea lor că o femeie nu trebuie să-şi taie părul, unii vor spune că în Biblie nu
vei găsi nici o referinţă care să arate că o femeie îşi taie părul într-o manieră măgulitoare. Aceştia
ar admite că Biblia nu spune prea multe lucruri despre păr, ceea ce este chiar adevărat. Unii vor
spune că aceasta „se datorează părerii corespunzătoare care a fost atât de uşor acceptată în
trecut, fiind o lecţie înnăscută a naturii”1. Să examinăm în continuare aceste puncte.

Tăierea părului în Biblie

Din cuvintele examinate anterior, câteva se referă la tăierea părului unei femei. Vom examina
acum câteva din aceste Scripturi.

1. Numeri 6:9, 18-19 arată instrucţiunile lui Dumnezeu pentru un bărbat sau o femeie de a-şi rade
capul. Aceasta se aplica celor care luau jurământul unui Nazireat.

2. Levitic 13:33 acoperă instrucţiunile lui Dumnezeu pentru raderea parţială a capului unui bărbat
sau femeie pentru cazul de lepră.

3. Levitic 14:8-9 oferă din nou instrucţiunile lui Dumnezeu pentru raderea totală a părului unui
lepros (bărbat sau femeie) în curăţirea lor.

4. Deuteronom 21:12 ne oferă instrucţiunile lui Dumnezeu pentru o femeie să-şi radă capul când
un israelit vroia să se căsătorească cu ea după ce ea fusese luată captivă în războiul împotriva
duşmanilor lor. În cartea citată mai sus, se declară că „israeliţii antici au considerat raderea capului
unei femei o umilire a ei” (Deuteronom 21:10-14)2. Aceiaşi idee este exprimată mai târziu în carte.
Studiul acestor Scripturi şi felul cum cuvântul „umilit” este folosit în alte versete vor arăta faptul că
o femeie era „umilită” datorită bărbatului ce a avut relaţii sexuale cu ea şi faptul că părul ei era ras
nu avea deloc a face cu acest aşa zis „proces de umilire”3. Dacă ar fi să urmăm această judecată,
atunci ar fi la fel de umilitor să-ţi scurtezi unghiile, etc.

Cuvântul tradus „umilit” este ‚anah’. Acesta este tradus în acest fel de şapte ori şi ‚umil’ de patru
ori. Să comparăm felul cum acest cuvânt este folosit în următoarele Scripturi (îngroşarea îmi
aparţine):

„Iată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le, şi faceţi-
le ce vă va plăcea. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită” (Judecători 19:24).

„Să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre, şi să moară amândoi: fata, pentru
că n-a ţipat în cetate, şi omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să curăţi astfel răul
din mijlocul tău… Omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; şi,
pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă, şi nu va putea s-o gonească, toată viaţa lui.”
(Deuteronom 22:24, 29).

„În mijlocul tău, se descopere goliciunea tatălui; în mijlocul tău, este silită femeia în timpul
necurăţiei ei! În mijlocul tău, fiecare se dedă la urâciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se

Pagina 10 din 159

spurcă prin amestecare de sânge cu noră-sa, fiecare necinsteşte pe soru-sa, fiica tatălui său.”
(Ezechiel 22:10-11).

Faptele descrise în Deuteronom 21:10-14 nu erau parte a vreunui „proces de umilire”. Femeia nu
era necinstită, ci era umilită prin actul sexual. Citiţi pasajul din nou acum că este clar ce înseamnă
umilit.

„Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua
prinşi din ei, poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă, şi vei dori s-o iei de nevastă.
Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile, să-şi lepede hainele
pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta, şi să plângă pe tatăl şi pe mama ei o
lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie nevastă. Dacă nu-ţi va mai
place, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu
o roabă, pentru că ai înjosit-o.”

5. Isaia 3:24 îl arată pe Dumnezeu care spune că el va da femeilor din Iuda pleşuvie în loc de păr
bogat pentru trufia lor. Aceasta se referă în mod metaforic la actul dintr-o manieră nefavorabilă, dar
se referă la o înlăturare totală a părului şi nu doar la o tăiere simplă. Aceasta avea să fie făcut de
Dumnezeu, nu de femeie.

6. 1 Corinteni 11:5, 6 vorbeşte despre raderea părului unei femei dacă nu purta o învelitoare când
se ruga sau profeţea. Acesta se referă şi la actul dintr-o manieră nefavorabilă, deşi nu arată că s-a
făcut acesta.

7. Ieremia 7:29 îl arată pe Dumnezeu spunând „taie-ţi părul” deoarece poporul lui Iuda urma pe alţi
dumnezei (unii israeliţi îşi rădeau capetele în alianţă faţă de zeul lor). Aceasta se referă în mod
metaforic la actul dintr-o manieră nefavorabilă, dar s-ar referi atât la femei cât şi la bărbaţi care să-
şi radă tot părul şi nu doar o simplă tăiere. Cuvântul evreiesc folosit pentru ‚păr’ în acest pasaj a
fost folosit doar ca ‚păr’. Definiţia este „prop. ceva pus deoparte, adică (abstr.) dedicare (a unui
preot sau Nazireat); de aici (concr.) bucle netăiate; de asemenea (impl.) o cunună (în special de
regalitate)”4. ‚Tăia’ este „gazaz”, acelaşi cuvânt care este tradus şi prin ‚ras’, ‚tuns’, ‚tunsori’, şi
‚tunsoare’ (Aceasta este discutat într-un alt articol). Acesta înseamnă „o rădăcină primară
[asemenea cu 1468]; a tăia; în special, a rade o turmă, sau a rade părul; fig. a distruge
duşmanul”5. Este clar că eliminarea totală a părului este înţelesul, la fel ca la finalul jurământului
de Nazireat.

Personal cred că Dumnezeu le spunea să-şi taie părul din moment ce ei nu mai erau puşi deoparte
pentru Dumnezeu datorită adulterului lor spiritual. Din moment ce ei arătau prin acţiunile lor că nu
mai erau consacraţi lui Dumnezeu, ei trebuiau să-şi şi radă capetele ca să arat că juruinţa lor faţă
de Dumnezeu era terminată. Nu toţii oamenii făceau jurământul de Nazireat, dar israeliţii trebuiau
să fie separaţi pentru Dumnezeu. Ei nu trebuiau să se spurce prin închinarea la alţi zei. Scriptura
nu poate fi folosită pentru a susţine crezul că femeile să nu-şi taie niciodată părul. Dacă ar fi să se
urmeze această logică, atunci nici bărbaţii nu ar trebui să-şi taie părul!

8. Scriptura care a fost folosită pentru a arăta că era o ruşine pentru o femeie ca să-şi taie părul se
găseşte în Numeri 5:18:

„Preotul sa pună pe femeie sa stea în picioare înaintea Domnului; sa descopere capul femeii, şi
sa-i pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru
gelozie; preotul sa aibă în mână apele amare aducătoare de blestem”.

Ar fi ruşinos pentru o femeie să treacă printr-o astfel de ceremonie când ea a fost acuzată de
comitere de adulter. Aceasta s-a întâmplat când nu era nici un martor, dar soţul devenea gelos.
Aceasta se întâmplă de asemenea şi dacă soţul devenea gelos şi ea ar fi comis adulter.

Pagina 11 din 159

Nu cred că acest verset arată că părul femeii ar trebui să fie ras. Cuvântul tradus prin „descoperit”
este „para” şi înseamnă „o rădăcină primară; a elibera; prin impl. a expune, a elibera; fig. a absolvi,
a începe”6. În alte versiuni apare drept „slăbit” sau „nelegat”.

Erau anumite vremuri când capul unei femei avea să fie ras aşa cum am studiat, deşi nu le voi
considera ca o „ruşine” în special cu privire la jurământul de Nazireat. Pedeapsa biblică pentru o
femeie prinsă în adulter era moartea, nu raderea capului ei. Instrucţiunile din Numeri erau pentru
vremea când era o suspiciune sau actul fusese comis fără de martori.

Nu sunt multe referinţe la părul femeii în Biblie. Cineva nu poate presupune că acesta era tăiat sau
nu doar pentru că nu este menţionat acest lucru. Chiar dacă nu era făcut, există o mare diferenţă
în acesta ca fiind un obicei comparat cu o poruncă biblică. Din moment ce unii au folosit istoria
seculară pentru a susţine această învăţătura, să privim acum la perspectiva istorică, deşi aceasta
nu se poate folosi că ar fi sau nu trecut cu vederea de Dumnezeu.

Părul în istorie

Într-o carte larg folosită pentru promovarea acestei învăţături, autorul declară că „Pentru mii de ani,
societatea s-a încruntat cu privire la tăierea părului de către femei. Vorbind în termeni foarte vădiţi,
doar la începutul secolului 20 practica a câştigat şi a deţinut o acceptare largă”7. Vom privi acum la
ceea ce anumite referinţe au de spus faţă de acest subiect. Cu excepţia primului, voi limita
comentariile la cele cu privire la femeile care îşi taie părul, cu câteva comentarii despre bărbaţii cu
părul lung. Oricine va realiza curând că autorul vorbea în termeni foarte largi, într-adevăr.

1. „Din zilele cele mai timpurii ale colonizării din partea timpurie a secolului 20, stilul de păr
american al bărbaţilor şi femeilor era puternic influenţat de moda europeană. … Stilul de păr al
femeilor a devenit oarecum mai sensibil devreme în anii 1700. Părul era purtat aproape de cap şi
adesea pudrat cu gri sau alb. La circa 60 de ani, inovaţia arhitecturală a preluat din nou
conducerea, şi părul era aranjat în jurul unor structuri elaborate de sârmă sau împletituri şi
împodobit cu flori, pene, fructe, şi chiar mici sculpturi. În jurul lui 1800, părul femeilor a devenit mai
scurt, şi la scurt timp după aceasta au apărut încreţiturile în părţi. … În 1905, Charles Nessler, un
german care locuia în Anglia, a introdus valul de permanent… După trei ani valul de permanent a
fost importat în Statele Unite… Original doar părul care se conforma faţă de lungimea trei picioare
era făcut permanent. Dar în jurul lui 1915 dansatoarea Irene Castle a devenit o fixare în cultura
americană… În anii 1960 şi 1970, multe femei au adoptat stiluri de păr care erau mai libere şi mai
puţin formalizate şi lipsite de minuţiozităţi. Perucile s-au întors la moda scenei…”8.

2. „Înregistrările timpurii arată că asirienii antici purtau stiluri de păr încreţite; prin contrast, egiptenii
antici, atât bărbaţii cât şi femeile, îşi rădeau capetele şi purtau peruci. Fie că erau ornate sau
simple, tunsoarea a fost utilizată de circa fiecare societate”9.

3. „Atât bărbaţii (care erau fără barbă) cât şi femeile egiptene îşi rădeau capetele datorită căldurii.
… Evreilor li se interzicea prin legea biblică să-şi taie părul sau bărbile. Astfel, urmând tradiţia
antică, bărbaţii evrei ortodocşi în decursul secolelor au purtat păr şi bărbi lungi. După exil, în primul
secol d. Hr., femeile ortodoxe, după căsătorie, îşi adunau părul şi purtau peruci, un obicei care
este încă practicat într-o anumită extindere.

Printre grecii antici, băieţii de sub vârsta de 18 ani purtau în general păr lung: … Triburile
germanice şi celtice din Europa de nord purtau păr şi bărbi lungi; părul scurt era un însemn de
robie sau de pedeapsă. În ţările islamice, atât bărbaţii cât şi femeile continuau să urmeze tradiţia,
ascunzându-şi părul în public sub acoperăminte de cap, turbane, fese sau voaluri. … Prin secolul
9, nobili europeni purtau părul adunat la gat, şi părul femeilor era lung şi în general împletit; nobilii
căsătoriţi, urmând stipulările bisericii despre modestie, îşi acopereau aceste plete cu un voal. …
Femeile elegante ale secolelor 13 şi 14 îşi înfăşurau pletele după urechi sau le legau la spate, în
ambele cazuri fiind acoperite cu scufii cu plase aurite sau cu draperie din pânză, puse pe un voal.
În curţile din Franţa şi Olanda din secolul 15, femeile îşi smulgeau sprâncenele ca să dea efect de
lungime adăugată şi îşi pieptănau restul părului sub brodări mari împodobite cu învelitoare. …
Pagina 12 din 159
Devreme în secolul 17 bărbaţii de modă europeni purtau bucle lungi de Cavaleri, adesea încreţite,
stivuite şi parfumate. … În secolul 18… femeile purtau mai întâi păr foarte scurt pudrat, încreţit sau
creţ, dar prin anii 1770 ele au adoptat un stil de pieptănare al părului lor în construcţii de sârme
elevate, tampoane, şi păr fals, pudrate şi variat decorate. … devenise o modă pentru femeile de
după Primul Război Mondial să poarte părul tuns scurt, adesea permanent. … Pentru bărbaţi,
tunsorile de echipă au fost adoptat pentru motive practice în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial dând cale părului lung şi a bărbilor neajustate”10.

4. „Din vremurile preistorice, oamenii s-au tuns, au împletit şi şi-au vopsit părul şi l-au schimbat şi
în alte feluri. … În Egiptul antic, atât bărbaţii cât şi femeile îşi rădeau capetele pentru a fi curaţi şi
datorită căldurii. … Majoritatea bărbaţilor din anii 1960 purtau încreţituri lungi. … În anii 1940,
multe femei îşi tăiau părul într-un stil scurt numit bob şi şi-l făceau permanent”11.

5. „Aproape toate societăţile au găsit a fi necesar să taie sau să-şi restrângă părul ca să-l scoată
din ochi. ... Ca semn de doliu egiptenii antici, a căror capete erau de obicei rase, îşi lăsau părul
lung, iar femeile hinduse văduve îşi tăiau părul. … Nobilii şi nobilele egiptene îşi ajustau scurt
părul; mai târziu, datorită căldurii şi a curăţeniei din climatul aprins aceştia îşi rădeau părul cu brice
din bronz. … Printre Masai, de exemplu, cei care nu erau luptători şi femeile îşi rădeau capetele în
timp ce luptătorii îşi legau părul lor din faţă în trei secţiuni de plete scurte şi părul din spate într-o
lungime medie. … Fetele Ibo, care îşi rădeau capul şi apoi lăsau părul să crească doar după un
model elaborat făcut creţ pe ţestele lor. … În secolul 15 doamnele distinse din Europa de nord îşi
tăiau puţin bretonul ca să facă să aibă frunţi mai late… secolul 19 … Atât bărbaţii cât şi femeile îşi
tăiau părul foarte scurt, precum împăraţii romani, sau femeile îşi suceau părul în noduri greceşti, cu
încreţituri scurte făcută după forma feţei, sau mai târziu în cosiţe netede din jurul capului. … Ca
rezultat al Primului Război Mondial, femeile îşi tăiau s-au îşi făceau bucele la păr ca un simbol de
emancipare politică şi socială al lor. Apoi a urmat o succesiune de stiluri de păr prelins, scurt,
inspirat din starurile de film, inspirat de cel ce ducea trena miresei din Garbo, mijoarca din
Veronica Lake. Părul scurt a crescut mult popularitatea permanentului… În anii 1950 invenţia
sulurilor de încreţit a făcut apariţia tunsorii foarte scurte italiene. În timp ce tinerele femei active,
familiare au lăsat pălăriile, stilurile de păr bufant şi cel plan, tăieturile geometrice au devenit cu
toate importante”12.

Din ceea ce am putut studia despre istoria părului, nu se pare că societatea a privit cu ruşine
tăierea părului unei femei pentru mii de ani, şi nici că ar fi fost o ruşine pentru secole, şi nici că
pentru mii de ani în aproape fiecare societate a fost adecvat pentru bărbaţi să-şi taie părul iar
femeile deloc. Aceasta nu era politica generală pentru toate timpurile şi toate popoarele. Sunt
convins că cu cât ar studia cineva acest subiect, cu atât ar găsi mai multe instanţe care să arate
aceste idei a fi false.

Da, au fost vremuri când s-a privit cu încruntare, dar în decursul anilor opiniile societăţii despre
stilul de păr s-a schimbat şi fără îndoială că vor continua să se schimbe aşa cum s-a întâmplat în
alte privinţe. Conform Dicţionarului de Istorie Americană, citat anterior, „Unul Joseph Palmer care a
murit în 1840, a înscris pe mormântul său în Leominster, Mass., ‚Persecutat pentru creşterea
bărbii’, o insuficienţă care după douăzeci de ani, bărbile erau privite ca simboluri de sinceritate şi
soliditate”13.

Vă amintiţi când eraţi mai tineri că articolul de îmbrăcăminte sau un anumit fel de ochelari era la
modă? Ei bine, credeai că eşti cineva pe atunci! După câţiva ani, privind înapoi la vechile fotografii,
abia dacă-ţi vine să crezi să ai purtat aşa ceva, decât dacă ţi-ar fi plăcut! Stilul de păr, lungimea
părului şi părul de pe faţă se pare că a trecut prin multe schimbări în timpuri şi culturi diferite şi
aparent va continua să fie astfel.

Istoria părului din referinţe biblice

Să explorăm ce spun câteva din referinţele biblice despre acest subiect.

Pagina 13 din 159

1. New Smith's Bible Dictionary (Noul Dicţionar Biblic al lui Smith) declară că „grija şi stilul de păr
era o materie de obicei în Biblie, şi avea şi o semnificaţie religioasă. Acesta era uneori pus cu
unsori aromatice… Tăierea şi ajustarea părului erau semne de necaz… într-o vreme de război sau
de calamitate naţională. Dar israeliţilor li se interzicea să se tundă în jurul templelor (Levitic 19:27)
sau să se tundă atunci când le murea o rudă (Deuteronom 14:1) datorită asocierii acelor practici cu
ritualurile păgâne. Părul era asociat cu lungimea… şi puritatea; şi netăierea părului era considerat
un semn de consacrare faţă de Dumnezeu ca Nazireaţii (Numeri 6:5)”14.

2. Today’s Dictionary of the Bible spune „Printre greci obiceiul din această privinţă varia în vremuri
diferite, precum şi între romani. În vremea apostolului, printre greci bărbaţii purtau părul scurt, în
timp ce al femeilor era lung (1 Corinteni 11:14-15). Pavel îi mustră pe corinteni pentru că s-au
adaptat cu un stil de maniere care confunda oarecum distincţia dintre sexe şi era un detriment faţă
de bunele morale. … În vremea Noului Testament distincţia naturală dintre sexe era păstrată de
femeile care purtau părul lung… în timp ce bărbaţii aveau ca regulă o lungime moderată prin
tăierea frecventă”15.

3. New Bible Dictionary: Second Edition spune că „Obiceiul normal al israeliţilor, pentru ambele
sexe, pare să fi fost de a lăsa părul să crească la o lungime considerabilă. Bărbierii sunt menţionaţi
(Ezechiel 5:1), dar funcţia lor era dea aranja mai degrabă decât a tăia părul. Dar în perioada Noului
Testament părul lung era o ‚ruşine’ pentru un bărbat (1 Corinteni 11:14), deşi Pavel a făcut această
afirmaţie către o biserică din Grecia. Femeile, pe de altă parte, purtau părul lung şi netăiat în
ambele perioade. Talmudul nu menţionează pe frizerii femeilor, ci rădăcina cuvântului… este ‚de a
împleti’ mai degrabă decât ‚a tăia’. … În Egipt capul şi faţa era rasă, totuşi, şi Iosif a trebuit să se
supună obiceiurilor locale (Geneza 41:14). … Aranjarea acestuia trebuia făcut în anumite feluri;
bretonul nu trebuia tăiat niciodată (Levitic 19:27), din moment ce aceasta era o caracteristică a
cultelor idolatre… Până în această zi iudeii ortodocşi observă acest obicei: copiii mici pot fi văzuţi
cu capul tuns scurt, cu excepţia verigilor care atârnau la urechi. Preoţilor li se dădeau instrucţiuni
despre părul lor prin Ezechiel (44:20). Nazireatul trebuia să-şi lase părul netuns atâta timp cât dura
jurământul său, şi apoi să-l radă complet. Această radere semnifica purificare (Levitic 14:8)”.

Referitor la femei, acesta spune „Pavel a tratat situaţia locală din biserici prin a le cere să se
observe convenţiile vremurilor. Între timp el a pus un principiu că ‚Dumnezeu nu arată nici o
parţialitate’ şi că în Hristos ‚nu mai este nici bărbat şi nici femeie’, din moment ce creştinii sunt toţi
una în Hristos Isus (Galateni 3:28)”16.

4. The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible notează „anticii purtau de obicei părul lung,
deşi preoţii, luptătorii şi tinerii erau adesea raşi. Băieţii îşi lăsau o buclă într-o parte. Amintiţi-vă de
părul lung al lui Samson şi Absalom. Deoarece părul era ras într-o iniţiere în cadrul devenirii unui
preot în Arabia, tăierea părului era o dezgustare la evrei (Ierusalim 49:32). Nazireatul cunoştea că
tot trupul aparţinea lui Dumnezeu inclusiv părul, aşa că briciul nu îi atingea niciodată pielea
(Judecători 16:17) până ce se încheia serviciul său (Numeri 6:18). Femeile captive îşi rădeau capul
pentru purificare, dar şi leproşii (Levitic 14:8). Preoţii îşi ţineau părul la o lungime moderată
(Ezechiel 44:20), dar li se interzicea să îşi facă tunsori (Levitic 21:5). … În vremurile Noului
Testament părul lung îi degrada pe bărbaţi, dar pentru o femeie era o sursă de mândrie (1
Corinteni 11:14). … Pierderea părului la o femeie era ruşinoasă (1 Corinteni 11:6). Femeile erau
avertizate împotriva împodobirii elaborate a părului lor (1 Petru 3:3)”17.

5. The Dictionary of the Bible spune „Aluziile Vechiului Testament arată că bărbaţii purtau părul
lung… părul, totuşi, era ocazional tăiat. … A tăia părul şi barba scurt era o dezonoare (2 Samuel
10:4). Părul şi barba erau tăiate scurt ca semn de doliu… Această practică a fost urmată atât de
bărbaţi cât şi de femei. Părul era tăiat cu un cuţit. … Femeile, se pare, purtau în general părul liber,
atârnând pe spate mai jos de umeri. Acesta era uneori legat cu o bandă în jurul templelor şi era
purtat lung în cosiţe sau uneori în plete. … În vremurile Noului Testament stilurile de frezări erau în
mare partea aceleaşi între evreii palestinieni ca în vremurile Vechiului Testament. Bărbaţii şi
femeile purtau părul lung, şi bărbaţii aveau barbă. … stilurile romane de frezat din secolul întâi
poartă o asemănare apropiată cu stilurile moderne. … Pavel când vorbeşte corintenilor acceptă
stilul roman mai degrabă decât cel palestinian şi spune că este ruşinos pentru un bărbat să poarte
Pagina 14 din 159
părul lung (1 Corinteni 11:14). El admite că este potrivit pentru o femeie să-şi lase părul să
crească, care este slava sa (ibid). Pentru o femeie a-şi tăia părul scurt sau să-şi radă capul era o
ruşine (1 Corinteni 11:5 şu); probabil că părul scurt era un semn de prostituţie”18.

6. The Bible Almanac spune că „Apostolul Pavel a pus că părul era acoperământul natural, sau
învelitoarea pentru femeie; el indică faptul că în ziua sa era ruşinos pentru o femeie creştină să-şi
taie părul (1 Corinteni 11:15). Femeile purtau părul lor lung şi împletit”19.

Întrebări

Oferă Biblia vreo menţiune complementară a faptului ca femeile să-şi taie părul? N-am găsit nici
una, dar nici nu am găsit vreo menţiune negativă care să arate o femeie care să-şi taie părul ei.
Susţinătorii doctrinei ‚netăierii’ ar afirma prin urmare că nu ar fi nici o menţiune că femeile nu şi-au
tăiat niciodată părul lor. Bazat pe ceea ce am putut studia, nu cred că ar putea presupune cineva
că aceasta nu s-a făcut niciodată. S-ar părea că aceasta era făcută adesea printre israeliţi.
Aceasta nu constituie, totuşi, o interzicere biblică a actului. Dacă Biblia nu are prea multe de zis
despre părul unei persoane şi se crede că aceasta „se datorează oarecum părerii adecvate atât de
liber acceptată în trecut, fiind o lecţie înnăscută a naturii”20, atunci trebuie să pun câteva întrebări.

1. Dacă acesta era aşa de ‚înnăscut’ printre femei, cum se face că bărbaţii, care erau liderii
spirituali din cămin, nu aveau aceiaşi cunoaştere ‚înnăscută’ în ei cu privire la părul lor?

2. Dacă tăierea capului unei femei este aşa de greşit şi poartă cu sine atâtea implicaţii, atunci de
ce nu este clar şi explicit declarat că a face astfel este greşit? Crima, adulterul, minciuna şi alte
acţiuni greşite sunt menţionate repetat în mod clar în Scriptură. Oare nu ar trebui să ne dăm
seama că aceste lucruri sunt greşite fără să le mai indicăm, precum şi cu părul? Cu toate acestea
ele sunt declarate în mod specific mai mult de odată în multe părţi ale Biblie. De ce? Dumnezeu
vroia să facă extrem de clar faptul că astfel de acţiuni erau păcătoase şi că un urmaş al său nu ar
trebui să se angajeze în acesta care duc la iad şi nu în rai. În adiţie, vedem exemplele biblice din
Biblie referitoare la diferite acte de păcat şi nici o singură dată citim despre o femeie vă şi-ar fi tăiat
părul şi că ar fi cunoscut a fi ceva păcătos. Găsesc aceasta a fi total de imposibil să credem că
este păcătos, că nici o femeie din vream Vechiului Testament să fi comis acest act, fiind atât de
înnăscut, deşi femeile comiteau adulter, minţeau şi furau, printre alte lucruri.

3. În biserica corinteană, care avea multe probleme, ar fi presupus Pavel că ei erau atât de
înrădăcinaţi în chestiunea despre păr? Găsesc aceasta a fi destul de dificil de crezut când acei
omeni erau beţi şi sărbătoreau Cina Domnului, conducând servicii care nu erau decente şi
ordonate, diviziuni erau printre ei, şi incestul era comis, printre alte lucruri. Chiar şi Pavel a spus că
trebuia să le vorbească corintenilor ca „unor carnali, ca unor prunci în Hristos” (1 Corinteni 3:1).
Dacă chestiunea părului poartă o aşa mare importanţă, Pavel nu ar fi presupus niciodată că un
astfel de grup de credincioşi avea nevoie de vreo instrucţiune în această materie.

4. Era Dumnezeu cu o vedere scurtă încât să nu vadă înainte spre controversa şi lupta cu
chestiunea părului din secolul 20 şi să nu includă porunci clare împotriva unei femei care îşi taie
părul ei? Cu siguranţă dacă aceasta era important pentru Dumnezeu, şi ştia că femeile şi-ar tăia în
mod liber părul într-un punct de mai târziu din istorie, oare nu s-ar fi asigurat el că materia era
menţionată în Cuvântul său, la fel cum s-a adresat faţă de infidelitate, minciună şi alte păcate?

Mişcarea femeilor

Ce are de a face această chestiunea a mişcării femeilor cu părul lor? S-a declarat că „practica
tăierii părului femeilor era una lumească, păcătoasă, născută din dorinţa femeilor de ‚a rupe
lanţurile’ responsabilităţii faţă de autoritatea bărbatului. Aceasta nu a fost introdusă în generaţia
noastră de vreun predicator, ci de un dansator!”21 Anterior acestei mişcări, se pune întrebare a cui
idee a fost ca femeile să fie libere să-şi taie părul. „A fost oare vreo trezire spirituală în spatele
mişcării de fetişcane din anii 20? A primit un bărbat sau vreo femeie evlavioasă o revelaţie de sus

Pagina 15 din 159

că tăierea părului unei femei ar trebui să fie acceptabilă acum, după secole de a fi o ruşine? De
sigur că nu”22.

Am discutat deja istoria părului şi am văzut că acesta era tăiat sau ras în diferită societăţi şi
vremuri. Nimeni nu ar spune sau ar crede (sper) că o trezire spirituală a fost în spatele mişcării
femeilor. Totuşi, nu ştiu că Irene Castle ar fi fost implicată în mişcare de eliberare a femeilor. Ea şi
soţul ei erau dansatori de balet. De ce şi-o fi făcut ea părul bob? Nu ştiu care a fost motivul ei şi ea
nu mai e în viaţă ca să se apere (Notă: Părul tuns scurt nu era un păr doar tăiat, ci păr care era
tăiat scurt).

Cu toate acestea, găsesc puţine informaţii despre ea în cartea Notable American Women The
Modern Period. „Irene Castle şi-a atribuit succesul ei faptului că ei erau ‚tineri, curaţi, căsătoriţi şi
bine-manieraţi’. Credit trebuie acordat şi aparenţei lui Irene Castle: extraordinar de elegantă,
subţire şi băieţoasă, îmbrăcată scump dar simplu, ea era o schimbare proaspătă faţă de doamnele
bătute cu bijuterii, îmbrăcate elaborat ale modei. … Familia Castle a oferit ‚modei dansului’ o aură
de eleganţă şi respectabilitate. … Cu toate acestea ei au dezaccentuat senzualitatea dansurilor lor,
cântând în strună în locul harului şi valorii lor ca exerciţiu. Irene Castle a avut şi o măreaţă
influenţă asupra modei. În întrecerea sa, femeile din ţară şi-au tuns scurt părul şi au adoptat banda
de durere de cap, mica pălărie olandeză, şi lumina, ‚plutitoarea tunică Castle’”23. Cartea notează
de asemenea că ea a frecventat National Park Seminary dar nu a absolvit.

Dacă este făcut ceva din rebeliune aceasta este greşit, însă aceasta nu înseamnă că actul în sine
este greşit. Acesta poate sau nu să fie greşit ori păcătos. O mare parte din ceea ce facem se
învârte în jurul motivului şi a spiritului nostru în care este făcut un lucru. Este un fapt că tendinţele
de păr se schimbă. Uneori un stil de păr, etc. este acceptat de societate şi alte ori nu. Mai târziu,
acelaşi stil ar putea fi acceptabil. Aceasta nu înseamnă că dacă părul s-a tăiat din rebeliune odată
în istorie că nimeni care face la fel are aceiaşi manieră. Precum exemplul anterior despre bărbi,
într-un timp din anii 1800 în America nu era considerat ca ceva adecvat, cu toate acestea mult mai
târziu aceasta a fost privită ca o manieră favorabilă. Cineva nu pateu spune că toate bărbile sunt
greşite deoarece odată ele au fost neacceptabile de societate sau că erau crescute din rebeliune.

Cred că dacă ceva care vrei să faci te-ar asocia în prezent cu ceva profan sau ţi-ar pune reputaţia
de creştin în joc, nu ar trebui să faci acel lucru. Se poate să nu fie greşit în sine. O femeie care-şi
taie părul acum nu se asociază cu mişcarea de eliberare a femeilor. Ea nu este privită ca imorală.
Nu cunosc nici un însemn ataşat acestuia decât în anumite biserici.

O scurtă privire în trecut

De ce ar trebui să înceapă ceva de la o persoană evlavioasă cu o revelaţie pentru ca acest lucru

să fie acceptabil? Alte lucruri sunt făcute sau folosite de creştini care n-au fost începute de oameni
evlavioşi (nu vorbesc de lucrurile care sunt în mod clar greşite în Scriptură). Oare tot ceea ce ni se
permite sau nu să facem este judecat în aceiaşi manieră?

Cum explicăm vremea din cadrul mişcărilor penticostale când radiourile erau respinse atât de
vehement precum televizorul astăzi, iar acum este acceptat? Televizoarele sunt dezaprobate
pentru că ele arată răul. La fel şi radiourile.

Cum explicăm noi că purtatul de papuci cu limba scoasă era odată inacceptabil, iar acum este în
regulă? Dar cu privire la purtatul culorii roşii? Aceste învăţături n-au fost începute de oameni
‚lumeşti’, ei erau oameni evlavioşi. Cu toate acestea, găsim schimbări în aceste standarde. Au fost
ele la început revelaţii de la Dumnezeu. Dacă este aşa, de ce s-au schimbat? Dacă nu, de ce au
fost impuse asupra oamenilor? Se poate ca anumite învăţături să fie culturale?

Aceasta nu este spus pentru a micşora sau a-i ridiculiza pe cei care încă mai se ţin de aceste
crezuri. Nu mă îndoiesc că mulţi, probabil toţi, care au predicat aceste standarde erau chiar sinceri
şi au crezut că aceste lucruri ar fi un detriment pentru creştin. Dacă o persoană simte că ceva este
greşit, nu ar trebui să facă acel lucru. Aceasta se aplică la faptul dacă este sau nu o doctrină
Pagina 16 din 159
biblică. Ceva poate fi greşit pentru mine, ceea ce pentru tine poate că nu este, pur şi simplu pentru
că ne afectează în mod adversar. Aceasta nu înseamnă că este greşit pentru cineva, şi nici că ar
trebui să fie predicat ca un standard de biserică.

În vorbirea despre clădirea de garduri, Jerry Bridges ne spune despre o călătorie de familie către o
plajă diferită, unde a descoperit femei foarte puţin îmbrăcate. După ceva timp s-a dus la maşina
sa, astfel evitând ispita. El conţină să spună, „Acum să presupunem, datorită experienţei mele, că
eu aş fi conclus că mersul la plajă ar duce întotdeauna la păcat. Puteam să-i fi spus fiului meu, ‚Nu
mai poţi să te duci la plajă’. Puteau să mă uit în jos pe nasul meu religios la alţii care mergeau la
plajă. Aş fi construit un gard permanent: ‚Tu să nu mergi la plajă’. La timpul potrivit acel gard ar fi
avut aproape aceiaşi forţă în gândirea mea precum cele Zece Porunci, în special dacă l-aş folosi
să judec sau să-i influenţez pe alţii. Cam aşa au fost făcut de om multe din ‚da-uri şi nu-uri’. Ele
încep cu un sincer efort de confrunta chestiunile păcatului real. Dar foarte adesea începem să ne
concentrăm asupra gardului pe care l-am clădit în ciuda păcatului de care a fost desemnat ca să
ne apere. Ne ducem bătălia în locurile greşite; avem de a face cu lucruri externe în loc de cele ale
inimii”24.

Pe de altă parte, standardele lui Dumnezeu sunt de neschimbat şi ar trebui predicate tuturor. Ele
nu se schimbă odată cu vremea. Deşi anumite locuri ar legaliza homosexualitatea, aceasta tot ar fi
greşită din punct de vedere biblic. Aceasta nu se va schimba niciodată.

Ce a schimbat dar acestea şi alte învăţături? A fost oare o revelaţie biblică la început? Nu se pare
a fi aşa din moment ce învăţătura s-a schimbat. Putea să fie culturală? Maniera în care am auzit
eu de papuci şi de haine roşii au explicat faptul că el au apărut acolo pur şi simplu. Uneori putem fi
prea zeloşi în umblarea noastră cu Dumnezeu şi să incorporăm învăţăturile făcute de om în
doctrina lui Dumnezeu. Aceasta este exact ceea ce a spus Isus despre farisei şi cărturari când a
spus că ei învaţă poruncile oamenilor ca fiind doctrină. Ei au înălţat aceste lucruri ca să fie egale
sau mai presus de poruncile lui Dumnezeu. Aparent aceşti oameni păreau a fi neprihăniţi dar Isus
i-a avertizat pe ucenicii Săi să fie atenţi la doctrina fariseilor. Ei aveau obiceiul să clădească cam
multe garduri.

NOTE DE SUBSOL:

1 Daniel L. Segraves, Women's Hair: The Long and Short of It (Dupo: The Good Word, 1979), 14.

2 Ibid., 6.

3 Ibid., 41.

4 James Strong, S.T.D., LL. D., Strong's Exhaustive Concordance of The Bible (Nashville:
Abingdon, 1980), 77 Hebrew dictionary.

5 Ibid., 28 Hebrew dictionary.

6 Ibid., 97 Hebrew dictionary.

7 Daniel L. Segraves, Women's Hair: The Long and Short of It (Dupo: The Good Word, 1979), 15.

8 Dictionary of American History, Revised ed., vol. III (New York: C. Scribner's Sons, 1976), 239.

9 Britannica Micropaedia Ready Reference, Volume 5, 1992 ed., s.v. "Hairdressing," 622.

10 Funk & Wagnalls New Encyclopedia, Volume 12, 1993 ed., s.v. "Hairdressing," 331-333.

11 The World Book Encyclopedia, 1993 ed., s.v. "Hairdressing," 11,12.

Pagina 17 din 159

12 Encyclopedia Americana Deluxe Library Edition, Volume 13, 1990 ed., s.v. "Hairdressing," 691-
695.

13 Dictionary of American History, Revised ed., vol. III (New York: C. Scribner's Sons, 1976), 239.

14 William Smith, The New Smith's Bible Dictionary, Revised ed. (Garden City: Doubleday-Galilee
Book, 1966), 131-132.

15 Compiled by T.A. Bryant, Today's Dictionary Of The Bible (Minneapolis: Bethany House
Publishers, 1982), 275.

16 The New Bible Dictionary: Second Edition, Edited by JD Douglas, FF Bruce, JI Packer, et. al.,
Revised ed. (1962; reprint, Wheaton: Tyndale House Publishers, Inc., 1986), 449, 1259.

17 The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible, General editor Merrill C. Tenney, vol. 3
(Grand Rapids: The Zondervan Corporation, 1976), 15-16.

18 John L. McKenzie, S.J., Dictionary of the Bible (New York: Macmillan Co., 1965), 331-333.

19 The Bible Almanac, Edited by J.I. Packer, Merrill C. Tenney, William White, Jr. (Nashville:
Thomas Nelson, 1980), 484.

20 See footnote number 1.

21 Daniel L. Segraves, Women's Hair: The Long and Short of It (Dupo: The Good Word, 1979), 17.

22 Ibid.

23 Notable American Women The Modern Period: A Biographical Dictionary, Edited by Barbara
Sicherman & Carol Hurd Green, et. al. (Cambridge: Belknap Press, 1980), 142-143.

24 Jerry Bridges, Transforming Grace: Living Confidently in God's Unfailing Love (Colorado

PĂRUL ŞI CONDUCEREA
1 CORINTENI 11:2-16

de Dr. Richard L. Pratt, Jr. împreună cu Ra McLaughin

IIIM Magazine Online, Volume 3, Number 50, December 10 to December 16, 2001

Pavel a început o discuţie (11:2-14:40) despre un alt domeniu controversat şi problemele dintre
creştini: închinarea. El a adresat trei subiecte importante: chestiunea acoperirii capului pentru
femei în închinarea publică (11:2-16); ceremonia Cinei Domnului (11:17-34); şi darurile Duhului
Sfânt în închinare (12:1-14:40). Aceste probleme aveau legătură specific cu biserica din Corint în
cultura lor specifică, dar răspunsurile lui Pavel faţă de problemele corintenilor au implicaţii pentru
fiecare biserică din fiecare eră.

CUVINTE DE LAUDĂ (11:2)

Pavel a început într-o notă foarte pozitivă, în contrast cu începutul foarte negativ al următoarei
secţiuni (11:17). El i-a susţinut pe corinteni, spunând, „Vă laud.” Cuvinte pozitive ca acestea erau
neobişnuite în scrierile lui Pavel deoarece el a petrecut o mare parte din timpul său pentru a
corecta problemele din biserică. El se va întoarce la corectare înainte de sfârşitul acestui capitol,
dar a deschis discuţia sa despre închinare remarcând ceva care ei au făcut corect. Făcând astfel,
Pagina 18 din 159
Pavel a ilustrat importanţa încurajării credincioşilor. Tendinţa multor conducători ai bisericii este
constant să corecteze şi să mustre. Cu siguranţă Pavel a făcut mult din aceasta în scrierile sale,
dar de asemenea el a cunoscut valoarea observării locului în care credincioşii făceau bine şi i-a
lăudat pentru succesul lor.

Cineva doar îşi poate imagina uşurarea care a venit spre corinteni când ei au auzit cuvintele de
început ale acestui capitol. Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine. Totul (NIV,
NASB, NRSV) în acest sens înseamnă „toate felurile de lucruri” („toate lucrurile” NKJV). În timp ce
mintea lui Pavel s-a mutat spre lucruri despre închinare, el a fost evident satisfăcut că multe dintre
învăţăturile sale erau urmate de majoritatea credincioşilor corinteni. Astfel, el a lăudat biserica
pentru că ţine învăţăturile întocmai după cum el le-a dat lor. În zilele lui Pavel, „transmiterea” era
terminologia tehnică rabinilor pentru transmiterea oficială, sacră a tradiţiilor religioase (compară
11:23). Probabil Pavel a sperat că acest cuvânt pozitiv îi va ajuta pe ei să se conformeze
corecturilor pe care el urma să le ofere, mai întâi subtil (11:3-12) apoi prin confruntare (11:13-16).

Versetul 16 descoperă faptul că Pavel trata o chestiune cumva controversată (11:16). Evident, unii
oameni din biserica din Corint au respins practica comună a bisericii că soţiile ar trebui să îşi
acopere capul lor în închinarea publică. Pavel era satisfăcut că un bun număr în biserică a înţeles
şi practica această politică, dar el totuşi a simţit nevoia de a explica motivele pentru care toţi ar
trebui să o continue.

Acest pasaj clarifică faptul că Pavel era preocupat de închinarea publică, nu cu viaţa în general.
Deşi având implicaţii pentru viaţa zilnică, cuvintele sale s-au concentrat pe rugăciune şi proorocie
(învăţarea şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu) (11:4-5), care puteau să aibă loc în primul rând
când credincioşii se adunau. Corintul era cosmopolit în vremea lui Pavel, şi cetăţenii săi reflectau
mult din diversitatea obiceiurilor şi a practicii închinării. În mod natural, Pavel şi creştinii corinteni
erau foarte conştienţi de diferenţele dintre ei şi cei necredincioşi, fie evrei fie greci (9:20-21), şi
aceste diferenţe au ridicat tot felul de întrebări. În acest pasaj, Pavel era preocupat în special cu
felul în care bărbaţii şi femeile din biserica din Corint se purtau unul faţă de celălalt în întrunirile lor
de închinare. Oare ei au imitat ce făceau alţii în închinare? Cum trebuia să fi fost ei diferiţi?

Răspunsurile lui Pavel faţă de aceste feluri de întrebări erau derivate din trei preocupări de bază
pe care el le-a menţionat din când în când în acest capitol şi în altele. În primul rând, el era dedicat
pentru a-l onora pe Dumnezeu prin aplicarea principiilor Scripturii faţă de închinare (11:3,8-9, 12,
23-26; 14:21, 34). În al doilea rând, el era preocupat pentru ca, credincioşii să arate atenţia
cuvenită fiecăruia în timpurile lor de închinare (11:7, 10, 21-22, 33-34; 12:14-16, 21-26; 13:1-2;
14:1-5, 12, 16-17, 19, 26, 34-35, 39). În al treilea rând, el era preocupat de mărturia întrunirilor de
închinare corintene înaintea celor necredincioşi (11:14-15; 14:22-25,35). Acest capitol se
concentrează asupra felului în care practica acoperirii capului pentru femei reflectă aceste trei
preocupări. De ce ar trebui să îşi acopere capul lor femeile în închinare? Răspunsul lui Pavel este
triplu: 1) aceasta este adevărată faţă de poruncile divine; 2) aceasta îi onorează pe soţi în
închinare; şi 3) aceasta reflectă aşteptările culturale ale decenţei în zilele lor.

În acest pasaj Pavel a trecut fără observare de la relaţiile bărbaţilor şi femeilor în general, şi soţi şi
soţii în particular. În greacă termenii traduşi de obicei prin „bărbat” şi „femeie” sunt destul de
flexibile pentru a fi folosiţi în amândouă sensurile. Trebuie să avem mare grijă să ne amintim că
cuvintele lui Pavel în orice moment se pot aplic în general bărbaţilor şi femeilor, către soţi şi soţii,
sau către amândoi. Totuşi, accentul său central, era pe comportamentul soţilor şi soţiilor în
închinare.

ORDINEA DIVINĂ (11:3)

Pavel şi-a început discuţia sa cu o triadă de propoziţii descoperind preocuparea sa pentru urmarea
ordinii pe care Dumnezeu a rânduit-o. El a afirmat că există trei relaţii paralele: 1) Hristos în relaţie
cu fiecare bărbat; 2) bărbatul în relaţie cu femeia (probabil soţii în relaţie cu soţiile, nu bărbaţii şi
femeile în general; compară Efeseni 5:23); şi 3) Dumnezeu (Tatăl) în relaţie cu Hristos. În fiecare
relaţie, el îl descrie pe primul ca şi cap al celui din urmă. Faptul că Pavel a învăţat existenţa
Pagina 19 din 159
paralelor dintre aceste relaţii este evident pentru fiecare interpret. Totuşi, controversa continuă, cu
privire la două chestiuni: 1) ce a înţeles Pavel prin conducere în fiecare caz; şi 2) cât de strâns ar
trebui să fie luate aceste paralele în aceste relaţii?

Motivul principal pentru dezacordul dintre interpreţi apare din faptul că Pavel nu a completat
explicit complet aceste metafore. El a descris toate aceste trei relaţii prin termenul cap: Hristos
este capul; soţii sunt capete; Dumnezeu este capul. Totuşi, el nu a afirmat explicit rolurile
analogiilor corespondente (bărbaţi, soţii şi Hristos). Dacă un membru al fiecărei perechi este capul,
ce rol joacă celelalte? Pentru cea mai mare parte, interpreţii au căutat să răspundă la această
întrebare în acelaşi fel pentru toate cele trei relaţii. Ca un rezultat, au apărut două interpretări
principale.

Prima, un număr de interpreţi au argumentat că în acest pasaj „capul” înseamnă „sursa,” precum
„capul” unui râu este sursa din care curge râul. În această viziune, Hristos este sursa bărbaţilor în
sensul că Hristos l-a creat pe Adam din ţărână (Geneza 2:7; Coloseni 1:16; Ioan 1:3). În manieră
similară, bărbaţii sunt sursa femeilor în sensul că Eva a fost luată din Adam (Geneza 2:22).
Dumnezeu Tatăl este capul lui Hristos pentru că Hristos „a venit de la Tatăl” (Ioan 1:14; 16:27-28).

Un cuplu de fapte sprijinind această viziune merită menţionare: 1) anticii greci au folosit frecvent
termenul „cap” în mod metaforic pentru a indica sursa din care a venit ceva; şi 2) în acest pasaj,
Pavel a menţionat specific că bărbatul nu a venit din femeie, ci femeia din bărbat (11:8). „Sursa”
este cu siguranţă una dintre implicaţiile pe care Pavel le-a aşteptat să fie înţelese de corinteni prin
folosirea sa a termenului cap.

A doua, un număr de interpreţi au argumentat că în acest pasaj cap implică „autoritate.” În această
viziune, un lanţ de autoritate se extinde de la Dumnezeu Tatăl, spre Hristos, spre soţi şi spre soţiile
lor. Această interpretare câştigă sprijin în primul rând din felurile în care termenul evreiesc „cap”
este folosit în Vechiul Testament (Numeri 17:3; Deuteronom 20:9; Iosua 11:10; 22:14; 1 Samuel
9:22; 15:17; 1 Cronici 24:31; Isaia 7:8, 9; Habacuc 3:13, 14; dar numai în Habacuc 3:13, 14
cuvântul grec „cap” apare în Septuaginta, şi acesta se referă clar la capul literal al unui trup într-o
metaforă). Acest lucru este sprijinit şi de folosirea de către Pavel a termenului „cap” în Coloseni
2:10, şi în Efeseni 5:23 (singurul pasaj din Noul Testament care foloseşte acest tip de limbaj cu
privire la soţi şi soţii, şi la Hristos şi biserică). Acesta este de asemenea sensul din spatele
„capului” ca o metaforă în Efeseni 1:22 care spune despre Hristos că Dumnezeu „El I-a pus totul
sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui.” În plus, mai
mulţi autori ai Noului Testament au citat Psalmul 118:22 care foloseşte „capul” pentru a însemna
„principal” sau „şef” (Matei 21:42; Marcu 12:10; Luca 20:17; Fapte 4:11; 1 Petru 2:7).

O interpretare alternativă la aceste perspective populare sugerează că Pavel nu a completat

metaforele pentru că paralelele printre Hristos, soţi şi Dumnezeu nu sunt strict sau precis aceleaşi.
Recunoscând că aceste analogii ar putea să fie întinse prea departe prin tratarea paralelelor prea
strict, Pavel însuşi a calificat aceste metafore în următoarea porţiune din acest capitol (11:11-12).
Hristos, soţii şi Dumnezeu sunt toţi surse şi/sau autorităţi în moduri diferite. Termenul cap are o
varietate de implicaţii, incluzând „sursă” şi „autoritate.” În anumite privinţe implicaţiile „sursei” ar
trebui să fie accentuate şi în alte privinţe „autoritatea” pare mai clară în vedere. Potrivit acestui
pasaj, Pavel în mod voit a lăsat înţelesul lui cap ambiguu deoarece termenii nu aveau aceleaşi
implicaţii în toate cele trei metafore.

În anumite privinţe, această variaţie ar trebui să fie evidentă în sine. Soţii nu sunt niciodată capul
soţiilor lor în exact acelaşi fel în care Hristos este capul bărbaţilor. După toate, Hristos a creat
fiinţele umane şi este autoritatea perfectă şi absolută. Nici un bărbat nu ar putea să fie astfel
pentru o femeie. Nici Hristos nu este exact capul bărbaţilor exact în felul în care Dumnezeu este
capul lui Hristos. Tatăl nu l-a creat pe Fiul, nici Hristos nu este simplu subordonatul Tatălui.
Diferenţele printre feluriţi membri ai acestor analogii fac imposibile comparaţiile exacte. Este dificil
să ne imaginăm un singur fir care să lege împreună aceste trei metafore în acelaşi fel.

Pagina 20 din 159

Atunci ce spunea Pavel în 1 Corinteni 11:3? Acest pasaj este foarte clar în anumite privinţe, dar nu
în alţii. Pe de o parte, nu este evident în sine ce a înţeles exact Pavel prin cap în acest pasaj. Este
un lucru să afirmi că Dumnezeu a rânduit roluri de conducere, dar chiar altul să specifici ce
înseamnă „conducere” în orice relaţie particulară. Trebuie să ne uităm la alte porţiuni ale scrierilor
lui Pavel, cât şi la alte porţiuni ale Scripturii, pentru a şti cum Tatăl este capul lui Hristos (Matei
11:27; Luca 1:32; 10:22; Ioan 3:35; 5:20-27; 8:28; 10:37-38; 13:16-20; Romani 2:16; 8:17,34; 1
Corinteni 3:23; 15:28; 2 Corinteni 4:4; 5:19; Efeseni 1:17; Filipeni 1:11; 2:11; 1 Timotei 2:5; Evrei
1:5), cum Hristos este capul bărbatului (Ioan 13:16-20; Romani 9:5; 12:4-5; 1 Corinteni 3:23; 8:6;
9:21; 10:16-17; 12:12-27; Galateni 2:20; Efeseni 1:22-23; 3:6; 4:11-16; 5:22-33; Coloseni 1:16-20;
2:19; 3:15) şi cum soţii sunt capul soţiilor lor (1 Corinteni 7:4; 14:35; Efeseni 5:22-33; Coloseni
3:18-19; Tit 2:4-5; 1 Petru 3:1-7). Pentru această chestiune, putem extinde acest principiu şi faţă
de alte relaţii. Deşi Pavel nu a folosit terminologia specifică de conducere pentru a descrie aceste
relaţii, este potrivit să vorbim despre părinţi ca şi capi ai copiilor lor (1 Corinteni 7:14; 2 Corinteni
12:14; Efeseni 6:1-4; Coloseni 3:20-21;), stăpânii ca şi capi ai slujitorilor lor (Matei 10:24; Efeseni
6:5-9; Coloseni 3:22; 4:1; 1 Timotei 3:4, 12; 6:1-2; Tit 2:9; 1 Petru 2:18), conducătorii bisericii ca şi
capi ai bisericilor lor (Fapte 14:23; 15:4-6,22; 20:17,28-32; 2 Corinteni 10:8; 13:10; 1 Tesaloniceni
2:6; 1 Timotei 5:17; Iacov 5:14-15; 1 Petru 5:1-3, 5) şi oficialii guvernamentali ca şi capi ai
cetăţenilor lor (Romani 13:1-7; Tit 3:1; 1 Petru 2:13-14). Pentru a şti mai exact ce înseamnă
conducerea în aceste relaţii felurite, trebuie să ne uităm dincolo de simplul termen „cap” şi să
înţelegem trăsăturile unice ale fiecărei relaţii.

Pe de altă parte, trebuie să ne amintim că preocuparea principală a lui Pavel de aici nu era de a
specifica ce a înţeles el prin conducere. El i-a lăudat pe corinteni pentru că au înţeles această
doctrină (11:2), şi evident a simţit puţin nevoia de se a explica pe sine. Preocuparea sa primară era
mai practică. În acest pasaj, domnia lui Hristos, soţii şi Dumnezeu aveau un lucru în comun faţă de
care el a atras atenţia: fiecare cap ar trebui să fie onorat. Această preocupare practică vine în
primul plan în repetiţia cuvântului „dezonoare” (11:4, 5). Prin acţiunile lor în închinare publică, se
aşteaptă de la bărbaţi ca ei să îl onoreze pe Hristos (11:4), şi de la soţii se aşteaptă să îşi onoreze
soţii lor (11:5). Desigur, Pavel a realizat că 11:3 nu a spus totul. Astfel, în 11:11-12 el a clarificat că
soţiile trebuie de asemenea să îl onoreze pe Hristos aşa cum o fac soţii lor, şi că soţii nu trebuie să
considere pe ei înşişi superiori soţiilor lor. Cu toate acestea, el s-a concentrat aici asupra
principiului că toţi ar trebui să îşi onoreze capul lor. Hristos aduce onoare şi slavă Tatălui său
ceresc (15:24), şi bărbaţii şi femeile ar trebui să imite exemplul lor perfect în timp ce se străduiesc
să aducă onoare capilor lor de asemenea.

RESPONSABILITĂŢIILE CAPILOR (11:4-16)

Deoarece din natura creaţiei, onoarea este datorată de la bărbaţi spre Dumnezeu, şi de la soţii
spre soţi. În societatea corinteană, acoperirea capului bărbaţilor îl dezonorau pe Dumnezeu, şi
acoperirea capului femeilor îi onora pe soţii lor. De aceea, soţiile trebuiau să poarte acoperitori pe
cap în închinare, şi bărbaţii nu trebuiau să poarte acoperitori pe cap în închinare.

11:4. Pavel s-a adresat mai întâi bărbaţilor, spunând că orice bărbat, care se roagă sau proroceşte
cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său, Hristos. Este posibil ca Pavel să fi avut în minte pur şi
simplu că bărbaţii îşi dezonorează capul lor fizic, dar această interpretare pare puţin probabilă din
context. În Imperiul Roman, bărbaţii în general îşi acopereau capul lor cu toga lor în timp ce
realizau ritualurile lor de închinare păgâne. Este cunoscut cu certitudine că această practică a
ajuns o închinare corinteană păgână, dar se pare că Pavel cel puţin a avertizat împotriva adoptării
acestei practici în biserică.

Într-un cuvânt, pentru bărbat care îşi acopereau capul în închinarea faţă de Hristos însemna să se
închine în acelaşi fel păgân în care bărbaţii se închinau zeilor lor. Imitând această practică
amestecată cu religia falsă în închinarea faţă de Hristos, şi de aceea îl dezonorau.

Un punct extrem de important de amintit în această clipă este că nu este posibil ca Pavel să fi
intenţionat aceasta ca o afirmaţie mai degrabă absolută decât una cultural specifică pentru că
Dumnezeu însuşi a poruncit lui Aron ca marele preot să poarte mereu un turban când slujeşte,
Pagina 21 din 159
care ar fi putut include profeţia şi rugăciunea (Exod 28:2-4,37-39; 29:6). Mai mult, în toată istoria
bisericii bărbaţii creştini şi-au acoperit capul lor în închinare de dragul căldurii şi decoraţiei, arătând
prin acţiune poziţia lor. Învăţătura lui Pavel era în răspuns faţă de influenţa păgână particulară care
a venit în Corint, nu o afirmaţie absolută în privinţa etichetei închinării biblice pentru bărbaţi.

11:5-6. După ce a tratat cu bărbaţii, Pavel s-a întors spre femei, sau mai specific spre soţii. În
primul rând, el a afirmat că uneori o femeie se roagă sau prooroceşte în închinarea publică.
Practica rugăciunii publice ar include cu siguranţă rugăciunea în adunare şi cea tăcută, dar Pavel
nu a limitat explicit femeile la aceste feluri de rugăciune. Mai mult, prorocia în Noul Testament
includea expresia şi explicaţia cuvântului lui Dumnezeu pentru poporul său. Deşi Pavel a interzis
femeilor să slujească în poziţii ordinate de păstor, bătrân şi învăţător (1 Timotei 2:12), el nu a
limitat femeile de alte forme mai neoficiale de a vorbi adevărul cuvântului lui Dumnezeu, chiar în
închinare. Precum bisericile moderne încurajează femeile să cânte Cuvântul lui Dumnezeu şi să îşi
împărtăşească înţelegerile lor din Scriptură, Pavel s-a aşteptat ca femeile să facă la fel în biserica
din Corint.

Cu toate acestea, Pavel a insistat că orice soţie care se roagă sau prooroceşte în închinare publică
ar trebui să facă aceasta cu capul ei acoperit. Dacă ea vorbea în închinare cu capul ei acoperit,
atunci ea îşi dezonora capul ei. Din nou, Pavel ar fi putut avea în mintea sa că femeia ar aduce
ruşine capului ei fizic, dar această interpretare este puţin probabilă. El aproape cu siguranţă a
înţeles că ea îşi dezonora soţul ei. Mulţi comentatori au sugerat că, în lumea Mediteraneană din
zilele lui Pavel, era un obicei în unele cercuri pentru femei cu o reputaţie bună să poarte un voal
sau să îşi acopere capul în public, şi că prin această practică ele îşi onorau soţii lor. În timp ce
acest lucru era adevărat în anumite zone, nu este nici un motiv să ne îndoim că acesta era cazul în
Corintul secular (vezi Săpând mai adânc, secţiunea B). Era totuşi, din motive nu în întregime clare,
o practică care îi onora pe soţi în biserică, şi care bisericile lui Dumnezeu au practicat-o în mod
universal (11:16).

Pentru a convinge sectanţii de punctul său de vedere, Pavel a făcut o legătură între femeile având
capetele descoperite şi a fi rase în cap. Soţiile care nu îşi acopereau capul lor în închinare
aduceau ruşine soţilor lor ca şi când capul lor era ras. Aici Pavel se poate să se fi referit la obiceiul
din primul secol din lumea Mediteraneană că având capul lor ras în dezonoare a femeilor adultere
pedepsite. Cineva doar îşi poate imagina ruşinea pe care această practică o aducea femeilor.
Dacă aceste femei erau căsătorite, aceasta ar fi adus multă dezonoare soţilor lor.

De aceea, Pavel a argumentat că dacă este o ruşine faţă de soţul ei pentru ca o femeie să aibă
capul ras, atunci ea ar trebui să îşi acopere capul ei în închinarea publică. Într-o cultură care nu
vedea nici o ruşine în femeile cu capul descoperit, aceasta ar fi fost un argument în întregime inutil.
Probabil Pavel s-a simţit încrezător argumentând că această cale era diferită de lumea seculară în
acest punct doar datorită sub-culturii bisericii. (Sub-cultura bisericii poate să fi fost determinată de
adaptarea la biserici în alte domenii în care societatea a egalat public capul descoperit al femeilor
cu imoralitatea.) În orice caz, el a concluzionat că, pentru a-l onora soţul ei în biserică, o soţie ar
trebui să îşi acopere capul ei când participă în închinarea publică.

11:7a. Pavel a elaborat pe poziţia sa prin sprijinirea (pentru) punctului său de vedere faţă de
Scriptură. În primul rând, el a argumentat că un bărbat nu ar trebui să imite o acoperire păgână a
capului pentru că el este imaginea şi slava lui Dumnezeu. Potrivit lui Geneza deopotrivă Adam şi
Eva au fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu. „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut
după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27). Atunci
ce a vrut să spună Pavel când a afirmat că bărbatul este imaginea ... lui Dumnezeu în contrast cu
femeia? Cu siguranţă Pavel nu a negat învăţătura clară din Geneza că bărbaţii şi femeile
deopotrivă sunt imaginea lui Dumnezeu. Probabil, el a vrut să spună că Adam a deţinut un statut
special (slava) ca imaginea lui Dumnezeu pentru că el a fost creat primul (vezi 11:8). Dumnezeu l-
a făcut pe Adam direct din ţărână, dar el a făcut-o pe Eva din trupul lui Adam. Aceasta i-a dat lui
Adam şi descendenţilor săi bărbaţi un rol unic pe pământ pe care femeile nu îl completează
(compară cu 1 Timotei 2:12-13).

Pagina 22 din 159

Această perspectivă pare chiar mai probabilă pentru că Pavel nu doar l-a descris pe bărbat ca
imaginea lui Dumnezeu, ci de asemenea ca slava lui Dumnezeu. Adam nu a fost planificat pentru
slava sa, ci pentru slava lui Dumnezeu. Înainte de a o face pe Eva, Dumnezeu l-a pus pe Adam în
grădina lui Dumnezeu (Ezechiel 28:13) şi i-a dat instrucţiunea de a lucra pământul în slujba sa
(Geneza 2:15). De aceea, în acest sens, descendenţii de parte bărbătească ai lui Adam au o
responsabilitate mai directă de a-l sluji pe Dumnezeu în împlinirea mandatului creaţiei sale. Acest
rol special pentru bărbaţi nu micşorează responsabilităţile femeilor. Ele de asemenea sunt imagini
ale lui Dumnezeu şi oferă slujire lui. Chiar astfel, bărbaţii sunt în poziţia unică de a fi de acelaşi gen
ca primul care a stat înaintea lui Dumnezeu şi l-a slujit.

Pavel a argumentat că istoria biblică a creaţiei indică faptul că bărbaţii ar trebui să se vadă pe ei
înşişi ca slujitori ai lui Dumnezeu într-un sens imediat. Din acest motiv, ei au responsabilitatea
serioasă de a aduce onoare lui Dumnezeu în toate lucrurile, dar în special în închinare. Dacă
bărbaţii urmează practica păgână de a-şi acoperi capul lor în închinare, ei nu împlinesc acest rol.

11:7b. În timp ce soţii sunt slava lui Dumnezeu, femeia este slava bărbatului. Pavel nu a înţeles că
femeia nu este slava lui Dumnezeu pentru că toată creaţia este pentru slava lui Dumnezeu
(Romani 11:36). Mai probabil, el a înţeles că femeia este slava deopotrivă a omului şi a lui
Dumnezeu, şi nu doar a lui Dumnezeu. Determinarea dacă soţiile ar trebuie să poarte sau nu
acoperitori ale capului a decât mai complicată decât a fost pentru bărbaţi. De fapt, acesta era exact
punctul în care el era pentru a-l dovedi: femeile ar trebui să poate acoperitoare ale capului, chiar
dacă bărbaţii nu ar trebui.

Pavel şi-a bazat argumentul său pe Scriptură prin notarea faptului că Dumnezeu nu a făcut-o pe
Eva direct din ţărână. În schimb, ea a fost slava soţului ei. Observaţi că Pavel nu a spus că femeia
este „imaginea bărbatului.” Aceasta ar face femeile în întregime derivate din bărbaţi, ceea ce nu
este adevărat. Pavel a cunoscut că Geneza 1:27 a respins o astfel de eroare, şi a spus la fel de
mult ca în 11:11-12. în schimb, Pavel a numit femeile slava soţilor lor pentru că acesta este unul
dintre rolurile ei unice în ordinea creaţiei. Potrivit lui Geneza 2:18, 20. Dumnezeu a creat-o pe Eva
pentru a face posibil pentru rasa umană să împlinească sarcina originală pe care i-a dat-o lui
Adam (Geneza 2:15). Din acest motiv Moise a numit-o pe Eva „un ajutor potrivit pentru [Adam]”
(Geneza 2:18). Cuvântul evreiesc pentru „ajutor” nu înseamnă „inferior,” ci „ajutor” sau „asistent.”
El poate fi folosit chiar pentru superiori sociali. Mai mult, termenul „potrivit pentru” înseamnă
„similar lui” sau „imaginea oglindită a lui.” Adam a numit-o pe Eva „femeie” pentru că el a realizat
deplina sa umanitate. Chiar aşa, Eva a fost slava lui Adam într-un mod foarte special. Cu unirea ei
cu Adam, rasa umană a devenit tot ceea ce Dumnezeu a intenţionat pentru aceasta să fie, şi
deopotrivă ea şi Adam va primi multă onoare ca un rezultat.

Acest rol unic deţinut de Eva şi femeile căsătorite descendente ale ei, l-au condus pe Pavel să
vadă soţiile ca având o responsabilitate de a aduce multă onoare sau slavă soţilor lor. Ca urmaşi ai
lui Hristos, toţi creştinii trebuie să caute binele altora mai presus de binele lor (1 Corinteni 10:24).
Relaţia specială dintre soţii şi soţi doar intensifică această responsabilitate. Pentru a fi siguri, soţii
trebuie să caute de asemenea binele soţiilor lor. Pavel a clarificat aceasta în altă parte (Efeseni
5:25-33; 1 Timotei 5:8), dar în acest context el s-a concentrat asupra unei responsabilităţi speciale
pe care relatarea creaţiei o descoperă că soţiile trebuie să o aibă faţă de soţii lor. Datorită acestei
responsabilităţi, soţiile trebuie să caute să aducă onoare soţilor lor în închinarea publică.

11:8-9. Mai departe argumentul lui Pavel că femeia este slava bărbatului este sprijinit prin apelarea
la un alt aspect al relatării creaţiei. El a amintit cititorilor săi că bărbatul nu a venit din femeie şi că
bărbatul nu a fost creat pentru femeie. De aceea el a implicat că soţii nu sunt slava femeii. În
schimb, femeia a venit din bărbat şi a fost creată pentru bărbat. Pentru că ea a fost creată din şi
pentru bărbat, o soţie trebuie să aducă slavă soţului ei.

11:10. În acest punct din argumentul lui Pavel, cineva s-ar putea aştepta ca el să fi concluzionat că
soţiile trebuie să îşi acopere capul lor în închinarea publică. De fapt, aceasta este ceea ce
sugerează majoritatea traducerilor, dar nu poate fi exact ceea ce a spus el. Pavel a concluzionat
(din acest motiv) că femeile trebuie să aibă ... autoritate asupra capilor lor.
Pagina 23 din 159
Acest pasaj prezintă un număr de dificultăţi. Majoritatea traducerilor principale adaugă la textul
original cuvintele „un semn al” sau „un simbol al” astfel că versetul spune „un semn al autorităţii”
(NIV), sau „un simbol al autorităţii” (NASB, NRSV, NKJV). Dacă această abordare este corectă,
atunci aceasta probabil înseamnă că femeile atunci trebuie să poarte acoperitori ale capului ca
simboluri că ele sunt sub autoritatea soţilor lor. În general, majoritatea interpreţilor preferă această
opţiune. Chiar dacă această opţiune este corectă, trebuie să ne amintim aţi că acoperitoarele
capului erau un simbol specific cultural al autorităţii bărbatului. Creştinii moderni nu pot simplu să
îşi pună voaluri pe soţiile lor şi să creadă că astfel au împlinit intenţia învăţăturii lui Pavel.

Totuşi, este posibil ca traducerile majore să fi greşit prin inserarea cuvântului „un semn / simbol al.”
Păstrând mai mult pasul cu greaca este mai bine să traducem versetul „femeia ar trebui să aibă
autoritate asupra capului ei,” însemnând că femeile trebuie să ia sau să exercite autoritate asupra
capetelor lor fizice. Această înţelegere ar indica faptul că Pavel a dorit ca femeile să acţioneze
responsabil şi pe cont propriu în chestiune de acoperitori ale capului. Această citire mai literală
este confirmată de următoarea afirmaţie, „totuşi, femeia nu este independentă de bărbat” (11:11).
Această clauză pare să califice o afirmaţie a autorităţii femeii încurajată în 11:10.

Pavel a argumentat de asemenea că femeile ar trebui să aibă (un semn al [?]) autorităţii deasupra
capetelor lor datorită îngerilor. Termenul îngeri apare de patru ori în această epistolă (4:9; 6:3;
11:10; 13:1), dar folosirea sa aici este neclară. Două interpretări ale acestei expresii sunt larg
răspândite. Prima, „îngeri” ar putea să se refere la creaturile celeste reale. Noul Testament indică
faptul că bisericile au îngeri care frecventează biserica şi reprezintă biserica lui Dumnezeu
(Apocalipsa 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14). Chiar indivizii pot avea astfel de îngeri (Matei 18:10). Dacă
Pavel se referea la aceşti îngeri, apoi el a înţeles că îngerii supranaturali priveau închinarea din
biserica din Corint pentru a se asigura că ea era acceptabilă. Femeile şi bărbaţii ar trebui să fie
atenţi să nu încalce comportamentul propriu în închinare datorită ochilor îngerilor care veghează.

În mod alternativ, termenul îngeri poate fi tradus prin „mesageri,” referindu-se la mesageri umani
(Matei 11:10; Marcu 1:2; Luca 7:24, 27; 9:52; Fapte 12:15; Iacov 2:25). Dacă aceasta este
înţelegerea corectă a acestui pasaj, atunci Pavel se poate să se fi referit la mesageri umani care îi
raportau lui (compară 1:11; 5:1). În acest caz, Pavel i-a avertizat pe corinteni să îşi amintească de
faptul că comportamentul lor în închinare era monitorizat de oameni care îi raportau lui, şi că el îi
considera pe ei responsabili (compară 4:21).

Pavel se poate să se fi referit la mesagerii din alte biserici. Unele dintre biserici care ţineau practica
acoperirii capului pentru femei (11:16) făceau aceasta fără îndoială pe baza faptului că societăţile
lor cereau astfel de veşminte pentru femeile respectabile. Se poate ca Pavel să se fi îngrijorat că
mesagerii vor fi ofensaţi, şi vor duce rapoarte rele despre Corint înapoi la bisericile lor. Aceşti
mesageri ar fi putut raporta că soţiile din Corint nu îşi onorează soţii lor în închinare. Acest caz din
urmă ar fi putut deveni o ocazie pentru apariţia poticnirilor – femeile din Corint ar fi putut influenţa
negativ comportamentul altor biserici (compară 8:7-13).

10:11-12. Oricând cineva face o afirmaţie, există potenţialul ca afirmaţia să fie înţeleasă greşit.
Acest lucru nu era mai puţin adevărat pentru Pavel decât este pentru indivizii moderni. Afirmaţiile
lui Pavel despre bărbaţi şi femei (şi alte lucruri, compară 2 Petru 3:16) erau uşor înţelese greşit în
zilele sale, chiar aşa cum sunt ele azi. Astfel, afirmând responsabilităţile soţilor şi soţiilor de a-şi
onora capii lor în închinare, el s-a temut că instrucţiunile sale ar putea fi luate ca o afirmaţie
completă despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei. De aceea, Pavel a calificat (totuşi) ceea ce a spus.

Calificarea sa a început cu expresia în Domnul, o frază pe care el a folosit-o în altă parte pentru a
identifica oameni în trupul lui Hristos (Romani 16:8, 11, 12, 13; 1 Cor. 4:17; 7:22, 39; Efeseni 2:21;
5:8; Filipeni 4:2; Coloseni 3:18). Cu alte cuvinte, calificările pe care el urma să le exprime ar trebui
să fie amintite întotdeauna de cei care îl slujesc pe Hristos. Alţii ar putea să facă mai mult din
afirmaţiile lui Pavel din 11:3-10, dar cei în Hristos ar trebui să înţeleagă că Pavel nu a contrazis
alte adevăruri Scripturale.

Pagina 24 din 159

Fără restul învăţăturii creştine, unii ar putea să concluzioneze din pasajul anterior că bărbaţii nu
poartă responsabilitatea de a-şi onora soţiile lor în închinare. Alţii ar putea gândi că soţiile nu ar
putea purta nici o relaţie directă cu Domnul. Pavel a dorit să clarifice că astfel de presupuneri nu
aveau nici o bază în învăţătura sa. În biserica din Corint rolurile diferite ale bărbaţilor şi femeilor în
închinare trebuie să fie privite prin alte consideraţii.

Pavel a adus două consideraţii în primul plan. Prima, nici soţii nici soţiile nu sunt independente unii
faţă de alţii. Pavel a reafirmat că femeia (o soţie) nu este independentă de bărbat (un soţ), un
principiu evident din 11:3-10. Autoritatea sa (11:10) era înţeleasă mereu ca o completare pentru
bărbat, astfel că ea nu trebuie să se gândească despre ea ca fiind autonomă. Apoi, Pavel a
adăugat corolarul că bărbatul (un soţ) nu este independent de femeie (o soţie). Soţii nu trebuie să
gândească că, conducerea lor implică independenţa sau superioritatea faţă de soţiile lor.
Dependenţa lor de soţiile lor îi califică pentru rolurile lor ca şi capete.

Pentru a sprijini această pretenţie (căci), Pavel s-a referit la interdependenţa biologică de bărbaţi şi
femei. Pentru a fi siguri, femeia a venit din bărbat (11:8) când Eva a fost făcută din coasta lui Adam
(Geneza 2:22), dar este de asemenea adevărat că bărbatul este născut din femeie. Fiecare bărbat
are o mamă, şi acest fapt biologic uşurează împotriva oricărei ispitiri a bărbatului de a se gândi pe
sine ca fiind liber de obligaţia de a onora femeile. Principiul de a onora mamele (Exod 20:12;
Deuteronom 5:16) implică faptul că soţii ar trebui să aibă o considerare înaltă şi o onoare pentru
soţiile lor.

A doua, ca nimeni să nu greşească descrierea sa a conducerii în 11:3, Pavel a clarificat faptul că

soţiile au de asemenea o relaţie cu Dumnezeu prin amintirea corintenilor că totul vine de la
Dumnezeu. Cu alte cuvinte, faptul că Eva a venit din coasta lui Adam nu contrazice faptul că
Dumnezeu însuşi a întocmit prima femeie. De aceea, femeile au o relaţie cu Dumnezeu aşa cum o
au şi bărbaţii. Ei nu depind în întregime de mijlocirea bărbaţilor în vieţile lor. Soţiile se închină şi îl
onorează pe Dumnezeu în mod direct pentru că „nu mai este nici parte bărbătească, nici parte
femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28). Mai mult, această origine
comună implică o obişnuinţă a închinării, astfel că distincţiile dintre sexe în rolurile lor de închinare
nu implică separarea completă. Bărbaţii şi femeile trebuie deopotrivă să îşi împlinească rolurile lor
împreună dacă închinarea vrea să fie acceptabilă (compară 12:20-21).

Apostolul a făcut o pauză pentru a da aceste calificări pentru că el a cunoscut că un mare rău ar
putea veni peste biserică dacă el ar fi fost înţeles greşit. Dacă soţii eşuează să îşi onoreze soţiile
lor, ei eşuează în una dintre cele mai de bază responsabilităţi ale lor, determinând un rău enorm
familiilor lor. Când femeile percep autonomia ca mergând mână în mână cu autoritatea, ele ar
putea de asemenea să determine probleme semnificative (compară 7:2-5). Suplimentar, când
femeile eşuează să realizeze relaţiile lor directe şi responsabilităţile faţă de Hristos, ele trăiesc
uneori pentru şi prin soţii lor în locul lui Hristos. Pentru a fi sigur, soţii au un rol de conducere, dar
acest rol nu elimină nevoia ca soţiile să cultive relaţiile lor personale cu Hristos. În contextul
închinării, aceasta înseamnă că femeile trebuie să caute să îl onoreze pe Hristos tot atât de mult
ca şi pe soţii lor.

CONSIDERAŢII CULTURALE (11:13-16)

În acest punct, Pavel s-a întors explicit la chestiunea acoperitorilor capului. Aici el a utilizat o
strategie diferită. El nu a apelat direct la Scriptură pentru a sprijini această perspectivă, ci la natură
şi la practicile obişnuite ale bisericii.

11:13. Această secţiune începe cu o expresie neobişnuită: Judecaţi voi singuri. Prin aceste cuvinte
Pavel nu i-a încurajat pe corinteni să ignore instrucţiunile sale. Mai degrabă, el a vrut să spună că
ei nu ar trebui să asculte orbeşte de directivele sale. Ei trebuiau să gândească chestiunea. Pavel a
spus aceasta pentru că el era convins că credincioşii din Corint aveau abilitatea de a gândi potrivit
despre această chestiune (vezi 11:2). El a sperat că ei vor raţiona aceste probleme cu el şi vor
vedea cum a ajuns el la concluziile sale. De fapt, de vreme ce aceasta era o zonă în care el ştia că
biserica urma instrucţiunile sale (11:2), probabil el s-a aşteptat ca majoritatea cititorilor săi să fie de
Pagina 25 din 159
acord cu poziţia sa. Direcţia sa ca ei să judece ei înşişi poate să fi fost un ghiont retoric pentru a-i
face pe corinteni să compare notele unul cu altul. Poate că Pavel a dorit ca această afirmaţie să
înceapă un dialog între corinteni astfel ca majoritatea să-i influenţeze pe sectanţi într-un mod
pozitiv.

Pavel a pus chestiunea clar faţă de ei, întrebând dacă este potrivit pentru femei să se roage în
închinarea publică cu capul lor descoperit. Prin afirmarea întrebării în termeni de potrivire, Pavel a
evitat să vorbească direct despre păcat. Deşi unele lucruri nepotrivite sunt de asemenea păcate,
cele două nu sunt atât de strâns înrudite că cineva trebuie să se abţină de la orice nepotrivire
(compară Matei 3:15; Efeseni 5:3; 1 Timotei 2:10; Tit 2:1; Evrei 2:10; 7:26). Pavel a ales conştient
să argumenteze mai degrabă din ceea ce era potrivit decât din ce era drept. El a apelat la noţiunile
corintenilor. Cunoscând perspectiva lor globală, el a aşteptat un acord puternic cu poziţia sa.

11:14-15. Această porţiune a argumentului lui Pavel este dificil de desluşit. Evident el i-a condus
pe corinteni spre răspunsul corect prin punerea unei alte întrebări, cerându-le să considere dacă
nu era adevărat că chiar natura lucrurilor învăţa punctul său de vedere particular în această
chestiune. Totuşi, înţelesul acestei întrebări este destul de enigmatic. Au fost avansate mai multe
explicaţii, dar nici una nu pare a fi potrivită.

1. Expresia chiar natura lucrurilor poate fi de asemenea tradusă „natura în sine” (NASB, NRSV,
NKJV). Pe această bază, unii interpreţi au argumentat că întrebarea lui Pavel era un apel la
decretele creaţiei. Ei au presupus fie că Pavel prin ordinea creată a demonstrat că bărbaţii ar
trebui să aibă părul scurt şi femeile părul lung, fie că el a crezut că Dumnezeu de fapt i-a creat pe
bărbaţi cu părul mai scurt decât femeile. Unii au sugerat (deşi greşit, vezi Săpând mai adânc)
punctul de vedere din urmă de a fi fost opinia filozofului Stoic Epictetus, şi de aceea au bănuit că
aceasta a fost viziunea corintenilor.

Dat fiind faptul că Vechiul Testament nu spune nimic despre lungimea relativă a părului, totuşi,
este puţin probabil că Pavel a sprijinit un punct de vedere particular despre lungimea părului în
vremea originilor umane.

Mai mult, Vechiul Testament se referă la părul lung al bărbaţilor într-o lumină pozitivă în cel puţin
două ocazii: cu privire la Nazirei (Numeri 6:5, 18); şi în descrierea lui Absalom (2 Samuel 14:25-
26). Instrucţiunea ca Nazireii să îşi crească părul lung ca o parte a separării sfinte pentru
Dumnezeu demonstrează că nici un păcat sau ruşine înnăscută nu însoţeşte părul lung la bărbaţi.
În plus, Biblia afirmă şi explică înfăţişarea chipeşă a lui Absalom şi meritul său prin descrierea
cantităţii mari a părului său. Aceste pasaje indică faptul că scriitorii biblici au văzut părul lung pe
bărbaţi ca meritoriu, nu dezonorant.

2. Unii au sugerat că „natura” se referă aici la lumea naturală aşa cum a existat atunci. Problema
cu această viziune este că nici o paralelă pentru punctul lui Pavel nu se poate găsi în natură. În
împărăţia animală, masculii tind să aibă pene mai mari (păsările), păr mai lung (leii), coarne mai
mari (cerbul), etc. Când bărbatul este considerat în starea sa „naturală,” părul bărbaţilor creşte la
fel de lung ca şi cel al femeilor. Natura în acest sens simplu nu oferă tipul de exemplu necesar
pentru a sprijini argumentul lui Pavel. De asemenea, Dio Chrysostom (anii 40-120 d. Hr.) a
argumentat că lumea naturală sugerează că bărbaţii ar trebui să îşi lase părul să crească lung, şi
că bărbaţii cu părul lung nu sunt dezonoraţi deoarece practica lor este probabil corectă pe baza
lumii naturale (vezi Săpând mai adânc).

3. Alţi comentatori subliniază că „natura” ar putea însemna simplu „felul în care sunt lucrurile,” sau
„practici acceptabile.” Ei afirmă că Pavel nu a apelat la creaţie, ci la experienţa umană obişnuită, la
practicile răspândite care nu erau puse sub semnul întrebării şi bunul simţ al zilei sale. Prin acest
argument, în timp ce aceasta ar fi putut fi greşit şi ruşinos în cultura lui Pavel ca bărbaţii să poarte
părul lung, nu ar fi fost aşa, nici nu ar fi aşa acum, în culturi să avem practici contrare. În sprijinul
acestei viziuni, Pavel a sprijinit concluzia sa prin apelarea la practica obişnuită a bisericii, nu la
creaţie sau Scriptură (11:16). Punctul său era că problema lungimii părului bărbaţilor era atât de
larg stabilită de convenţiile culturale umane obişnuite încât aceasta i se părea lui bun simţ.
Pagina 26 din 159
Problema cu acest punct de vedere este că el se bazează pe presupunerea că, cultura corintenilor
considera dezonorant părul lung la bărbaţi, dar aceasta nu pare să fi fost cazul. Epictetus şi Dio
Chrysostom oferă exemple care indică faptul că părul lung la bărbaţi nu era dezonorant, chiar dacă
acesta era modelul (vezi Săpând mai adânc).

4. Dovada din lumea antică sugerează că mulţi din cei care purtau părul lung erau filozofi greci sau
clerici păgâni. Dacă Pavel s-a referit la aceşti bărbaţi, înţelesul exact al „naturii” ar putea să nu fie
teribil de important. Fraza „nu vă învaţă chiar natura lucrurilor?” ar servi scopul primar de a întreba,
„Nu este evident?”

În acest caz, dezonoarea nu ar fi recunoscută în mod obişnuit, ci percepută doar de creştinii care
stăteau în opoziţie faţă de filozofii greci şi religia păgână. Ar fi dezonorant pentru bărbaţii creştini
să pară că sprijină ori religia păgână ori filozofia anti-creştină îmbrăcându-se ca liderii altor religii.
Această citire interpretează aici argumentul lui Pavel ca o paralelă la cel din 11:4 care apelează la
practica păgână a bărbaţilor de a-şi acoperi capul lor cu togi când ei aduceau jertfe zeilor lor. Din
soluţiile prezentate aici, doar aceasta nu este respinsă direct de dovada din timpul lui Pavel, dar
absenţa acestei respingeri nu o face pe aceasta în mod necesar corectă.

În rezumat, cel mai mult din ce se poate spune este că Pavel s-a aşteptat ca, corintenii să
recunoască faptul că bărbaţii ar trebui să aibă părul scurt şi femeile părul lung. De asemenea el s-
a aşteptat ca ei să vadă că slava părului lung al femeii implica proprietatea acoperitorilor capului
femeii în închinare. Pentru că „natura” nu poate fi identificată, acest argument nu ajută audienţele
moderne să determine dacă soţiile sau femeile ar trebui să poarte sau nu acoperitoare ale capului,
sau bărbaţii părul lung, cu excepţia stabilirii regulilor de bază că, creştinii nu ar trebui să adopte
practicile de închinare care îl dezonorează pe Dumnezeu sau pe soţi, sau care compromit mărturia
bisericii faţă de evanghelie.

11:16. Pavel a anticipat rezistenţa faţă de argumentul său, recunoscând că unii ar fi putut dori să
fie certăreţi în această privinţă. Termenul „certăreţ” înseamnă „dornic de a argumenta sau de a
lupta.” Certurile ar putea veni de la oricine, adică, de la bărbaţi sau femei. Totuşi, Pavel a căutat să
stabilească chestiunea apelând la practica larg răspândită a bisericii, spunând, „Noi nu avem nici o
altă practică.” Această frază poate fi de asemenea tradusă „Noi nu avem nici un astfel de obicei”
(NRSV, NKJV).

În consecinţă, unii interpreţi au înţeles că Pavel a spus că în biserică nu exista nici un obicei de a
argumenta sau de a disputa. Totuşi, este mai bine să îl înţelegem pe Pavel aşa cum sugerează
versiunea NIV. Pavel a înţeles că el şi alţi lideri ai bisericii (noi) şi bisericile lui Dumnezeu nu aveau
nici o altă practică decât ca femeile să îşi acopere capul lor în închinarea în public. Practica larg
răspândită trebuie să îi fi determinat pe sectanţi cel puţin să ezite în privinţa obiecţiilor lor.

SĂPÂND MAI ADÂNC

A. Fiecare bărbat care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit (11:4)

În Imperiul Roman antic, bărbaţii purtau tradiţional togi pe capul lor când ofereau jertfe. Arheologia
a descoperit o statuie mare a lui Augustus, care a domnit din anul 27 î. Hr. până în anul 15 d. Hr.,
pe care „toga sa, veşmântul învelit exterior al cetăţeanului roman, este purtat pe cap, aşa cum era
caracteristic într-o jertfă religioasă romană” (Thompson, Cynthia L. „Coafuri, acoperitori ale capului,
şi Sf. Pavel: portrete din Corintul roman.” Arheologul Biblic, vol. 51, nr. 2, iunie, 1988, p. 101).
Statuia „a fost expusă proeminent într-o clădire civică mare la capătul forumului din Corintul roman,
numită Julian Basilica,” dar nu a fost ridicată decât „la mai multe decade după moartea lui
Augustus” (Thompson, p. 101). De când ea a fost ridicată aproape de timpul când Pavel a scris 1
Corinteni, pare raţional să concluzionăm că cititorii lui Pavel au ştiut despre practica bărbaţilor de
a-şi acoperi capetele lor cu togi când jertfeau zeilor păgâni. Când nu jertfeau, toga era în mod
normal purtată în jurul umerilor.

Pagina 27 din 159

Ridicând întrebări despre jertfele romane, Plutarch a întrebat, „De ce ei îşi acoperă capul lor când
se închină zeilor, dar când ei întâlnesc pe oricare dintre semenii lor bărbaţi ei sunt descoperiţi?”
(Plutarch. Moralia, vol. 4., p. 21 Cambridge: Harvard University Press, 1936. Aka Moralia, Întrebări
romane 266c). De asemenea se poate să fi fost un obicei pentru bărbaţii evrei să poarte o
acoperitoare a capului numită himation când se roagă, echivalentul modernului tallith (de
asemenea menţionat în Talmud) (Hurley, James B. „A cerut Pavel voaluri sau tăcerea femeilor? O
Considerare a lui 1 Corinteni 11:2-16 şi 1 Cor. 14:33b-36.” Westminster Theological Journal, vol.
35, no. 2, Winter, 1973, pp. 194-195).

B. Orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul descoperit (11:5)

Multe artefacte recuperate din Corintul din zilele lui Pavel, inclusiv figurine, statui, şi monede, le
prezintă pe femei cu voaluri sau acoperitori ale capului (vezi fotografii în Thompson, Cynthia L.
„Coafuri, acoperitori ale capului, şi Sf. Pavel: portrete din Corintul roman.” Arheologul Biblic, vol.
51, nr. 2, iunie, 1988, p. 106-111). Cineva ar putea specula pe această bază „că, descoperirea
capului nu era un semn al unui stil de viaţă dezaprobat social. Aceste femei îşi doreau să fie
văzute ca respectabile” (Thompson, p. 112). Totuşi, în nici unul dintre aceste artefacte nu sunt
arătate femei angajate într-o activitate religioasă.

În contrast cu aceasta, Dio Chrysostom (anii 40-120 d. Hr.), scriind către oraşul natal al lui Pavel,
Tars (Fapte 9:11) scurt după ziua lui Pavel, sugerând că în public femeile se înveleau complet,
astfel că ele nici nu puteau vedea. De asemenea el a pretins acest obicei a fi extins pentru o
perioadă înainte de Pavel. El a scris: „Multe dintre obiceiuri încă în forţă descoperă într-un fel sau
altul sobrietatea şi severitatea comportamentului din acele zile timpurii,” referindu-se la zilele când
Athenodorus, un contemporan al lui Augustus şi Cicero, a fost guvernator în Tars. „Printre aceştia
este convenţia referitoare la veşmintele femeilor, o convenţie care prescrie femeilor să fie aranjate
astfel şi să se comporte încât când merg pe stradă nimeni să nu poată vedea vre-o parte din ele,
nici faţa şi nici restul trupului, şi ca ele să nu vadă nimic dincolo de stradă. (Dio Chrysostom.
Discursul treizeci şi trei, secţiunea 48. Cohoon, J.W., şi H. Lamar Crosby, trans. Dio Chrysostom,
vol. 3., p. 319. Cambridge: Harvard University Press, 1940.) Tot astfel Plutarch, scriind într-o
lucrare probabil publicată după anul 96 d. Hr., a sugerat că printre romani era „mai uzual pentru
femei să meargă în public cu capetele lor acoperite” (Plutarch. Moralia, vol. 4., p. 27 Cambridge:
Harvard University Press, 1936. Aka Moralia, Întrebările romane 267a).

Poate că Pavel a venit dintr-o cultură (Tars) în care dezonoarea ataşată femeilor care nu se
înveleau în public, dar a scris unei biserici din cultura (Corint) care nu împărtăşea acest punct de
vedere. În timp ce multe femei poate că îşi purtau voalurile în închinarea publică (11:2) potrivit
obiceiului bisericii (11:16), unele preferau ca practicile din Corint să renunţe la voaluri.

C. Ca şi când capul ei ar fi ras (11:5)

Poate că a fost un obicei în primul secol al lumii Mediteraneene ca femeile adultere şi prostituate
să fie pedepsite prin raderea capului lor în dezonoare. De exemplu, Dio Chrysostom (anii 40-120
d. Hr.), a înregistrat că cipriana „Demonassa, o femeie înzestrată deopotrivă în politică şi în drept...
a dar oamenilor din Cipru următoarele trei legi: o femeie vinovată de adulter i se va tăia părul şi va
o prostituată – fiica ei a devenit o adulteră, i s-a tăiat părul potrivit legii, şi a practicat prostituţia,”
deşi el a atribuit aceasta „zilelor din vechime,” indicând probabil o dată anterioară lui Pavel (Dio
Chrysostom. Discursul şaizeci şi patru, sect. 2-3. Dio Chrysostom, vol. 5, p. 47).

Lucian (cca. 120-200 d. Hr.), într-o piesă scrisă pentru audienţa sa contemporană, a scris despre o
femeie care şi-a lăsat soţul pentru compania filozofilor având „părul său tuns scurt în stil spartan,
băieţeşte şi total masculin” (Lucian, „Fugarii,” 27. Lucrările lui Lucian, vol. 5, p. 85). S-a raportat de
asemenea despre ea că a fost o adulteră (Lucian, „Fugarii,” 31 [compară 18-19]. Lucrările lui
Lucian, vol. 5, p. 93). În păstrarea ideii că părul scurt era „masculin,” în altă dintre lucrările sale
Lucian a scris despre un cuplu lesbian „căsătorit” Megilla şi „soţia” sa Demonassa din Corint.
Megilla, care s-a numit pe sine „Megillus” (un nume de bărbat), şi-a dat jos peruca ei pentru a arăta
că „pielea capului ei era rasă destul de apropiat, tocmai ca cel mai energic dintre atleţi” (Lucian.
Pagina 28 din 159
„Dialoguri despre curtezani,” 291. Lucrările lui Lucian, vol. 7, p. 383). În acelaşi Dialog, Leaena, o
femeie care s-a angajat în acte lesbiene cu Demonassa şi Megilla, a pretins în privinţa aventurii,
„Mi-e ruşine, căci este nenaturală (allokotos)” (Lucian. „Dialoguri despre curtezani,” 289. Lucrările
lui Lucian, vol. 7, p. 381).

Astfel, Dio Chrysostom a indicat că o femeie rasă ar putea indica adulterul şi prostituţia înainte de
vremea lui Pavel. Lucian a indicat că după vremea lui Pavel acesta ar fi putut fi un semn de
lesbianism. Lucian de asemenea a asociat părul scurt cu o femeie convinsă de adulter. Dincolo de
aceasta, Biblia însăşi pare să indice că raderea capului unei femei era dezonorantă sau
„umilitoare” (Deuteronom 21:12-14), deşi fără referire la adulter sau prostituţie.

D. Un semn al autorităţii (11:10)

Textul grec spune literal că o femeie trebuie să aibă „autoritate (exousia) pe / peste (epi) capul ei.”
Versiunea NIV introduce cuvintele „un semn al” pentru că ea presupune că Pavel vorbeşte despre
o acoperitoare a capului care reprezintă autoritatea. În timp ce epi înseamnă adesea „pe” sau
„peste,” dovada din folosirea greacă în altă parte în Biblie sugerează că epi când era folosit după
exousia se referă la domeniul în care autoritatea este posedată (de exemplu, „autoritate pe
pământ” [Matei 9:6; 28:18; Luca 5:24]), sau lucrul asupra căruia este posedată autoritatea (Luca
9:1; 10:19; Apocalipsa 2:26; 6:8; 11:6; 13:7; 14:8; 16:9; 20:6; 22:14). Dovada gramaticală
sugerează că Pavel a înţeles că femeile trebuie să aibă autoritate peste capetele lor.

E. Nu vă învaţă chiar natura lucrurilor că dacă un bărbat are părul lung (11:14)

Multele artefacte (monede, statui, etc.) recuperate din Corintul antic indică faptul că în mod tipic
bărbaţii purtau păr scurt în Imperiul Roman în vremea lui Pavel (vezi fotografii în Thompson,
Cynthia L. „Coafuri, acoperitori ale capului, şi Sf. Pavel: portrete din Corintul roman.” Arheologul
Biblic, vol. 51, nr. 2, iunie, 1988, p. 100-103). Plutarch, scriind nu mult după Pavel, a înregistrat, „În
Grecia ... este obişnuinţa ca bărbaţii să se tundă iar femeile să îl lase să crească” (Plutarch.
Moralia, vol. 4., p. 27 Cambridge: Harvard University Press, 1936. A.k.a. Moralia, Întrebările
romane 267b). Relatarea lui Herodotus este mult mai veche, el fiind născut în 484 î. Hr., şi arată o
varietate de obiceiuri: „De atunci încoace aceste Argives, care înainte şi-au purtat părul lor lung
prin obiceiul fixat, şi-au ras capetele lor, şi au făcut o lege, cu un blestem adăugat la ea, ca nici o
Argive să nu îşi lase părul să crească, şi nici o femeie Argive nu ar trebui să poarte aur, până când
îşi recuperează Thyreae; şi Lacedaemonianii au făcut o lege contrară, că vor purta părul lor lung;
căci până acum nu l-au purtat astfel” (Herodotus. Cartea I, sect. 82. Cambridge: Harvard University
Press, 1920. p. 105).

Totuşi, Epictetus, care a trăit probabil între anii 50-120 d. Hr., nu a sugerat că natura a dat
bărbaţilor părul scurt, aşa cum i s-a atribuit lui. El a scris: „Veniţi, să lăsăm lucrările majore ale
naturii, şi să considerăm doar ce face ea în trecere. Poate fi ceva mai inutil decât părul pe o
bărbie? Ei bine, atunci apoi? Nu a folosit natura chiar acestea în cel mai potrivit mod posibil? Nu a
distins ea prin aceste mijloace între bărbaţi şi femei? Oare nu strigă natura de departe printre noi
de departe, „Sunt un bărbat; cu această înţelegere apropiaţi-vă de mine, cu această înţelegere
vorbiţi cu mine; nu întrebaţi mai departe; iată semnele?” Din nou, în cazul femeilor, tocmai precum
natura a contopit în vocea lor o anumită notă mai moale tot astfel ea a luat părul de pe bărbiile lor.
Nu astfel, spuneţi voi; ci din contră animalul uman trebuie să fie lăsat fără trăsăturile distinctive, şi
fiecare dintre noi trebuie să proclame prin cuvântul gurii, „Sunt un bărbat.” Nu, dar cât de corect şi
potrivit şi demn este semnul! Cu cât mai corect decât creasta cocoşului, cu cât mai splendid decât
coama leului! De aceea, noi trebuie să păstrăm semnele pe care Dumnezeu ni le-a dat; nu trebuie
să le înlăturăm; nu trebuie, atât cât ţine de noi, să confundăm sexele care au fost distinse în
această manieră.” (Epictetus 1.16.9-14. Page, T.E., ed. Oldfather, W.A., trans. Cambridge:
Harvard University Press, 1925.)

În altă parte, Epictetus a apărat onoarea filozofilor, dintre care a fost şi el unul, şi i-a descris ca
purtând „o pelerină ordinară şi părul lung” (4.8.5). Dio Chrysostom, scriind nu mult timp după
Pavel, şi-a apărat părul său lung, şi de asemenea a încercat să risipească o idee evident
Pagina 29 din 159
predominantă că bărbaţii cu părul lung erau puri în special într-un anumit mod: „În prezent destul
de posibil oamenii suspectează că eu sunt unul dintre încrezuţii voştri, unul dintre ai voştri care
ştie-totul, bazând suspiciunea lor pe o dovadă ridicolă şi absurdă, şi anume că eu port părul lung”
(Discursul treizeci şi cinci, secţiunea 2 Dio Chrysostom, vol. 3, p. 391). De asemenea, el a
menţionat multe tipuri de bărbaţi care purtau părul lung, indicând că în nici un caz ruşinea nu îi
însoţea. Mai mult, el a sugerat că lumea naturală a fiarelor şi a animalelor indica înţelepciunea
bărbaţilor care îşi lăsau părul să crească lung:

„Remarcile mele nu sunt nivelate de toţi sofiştii, căci există unii care urmează acea chemare
onorabil şi pentru binele altora... Vreau să spun mai degrabă că cei pe care ei îi numesc să vă
slujească pe voi ca experţi în înţelepciune, trei din patru persoane cu părul lung ca şi mari-preoţi ai
riturilor voastre locale. Mă refer la „cei binecuvântaţi,” care îşi exercită autoritatea asupra tuturor
preoţilor voştri, a căror titlu reprezintă unul din cele două continente în întregimea lor. Căci aceşti
bărbaţi îşi datorează de asemenea „binecuvântarea lor coroanelor şi purpurei şi îmbulzelii tinerilor
cu părul lung care poartă tămâie... Încă susţin că părul lung nu trebuie luat în nici un caz ca un
semn al virtuţii. Căci multe fiinţe umane îl poartă lung datorită unei zeităţi, şi fermierii poartă părul
lung, fără a fi auzit de cuvântul filozofie; şi, prin Zeus, majoritatea barbarilor de asemenea poartă
părul lung, unii pentru o acoperire şi unii pentru că ei cred că acesta este potrivit. În nici unul dintre
aceste cazuri nu este un bărbat supus dispreţului sau ridiculizării. Motivul poate fi deoarece
practica lor este corectă. De exemplu, voi observaţi că iepurii, creaturi slabe, sunt protejaţi de părul
lor, şi că printre păsări chiar cea mai slabă găseşte penele sale o protecţie suficientă împotriva
vântului şi ploii. Dar în privinţa fiinţelor umane, în timp ce ne tundem părul... şi de asemenea ne
bărbierim bărbile noastre, noi facem acoperitori pentru capetele noastre... Şi totuşi ce bonetă cea
Arcadiană sau Laconiană ar fi mai potrivită pentru părul unui bărbat?” (Discursul treizeci şi cinci,
secţiunile 10-12. Dio Chrysostom, vol. 3, p. 401-403).

În altă parte, reflectând asupra laudei lui Homer a părului bărbaţilor, Dio Chrysostom a mers atât
de departe spunând, „Podoaba permisă de păr, pentru a judeca prin Homer, pare să fie mai
potrivită mai mult pentru bărbaţi decât pentru femei” (Dio Chrysostom din a sa „Elogiul părului,”
după cum este citat în Elogiul lui Synesuis despre chelie. Dio Chrysostom, vol. 5, 341-343). În timp
ce Dio Chrysostom a admis de asemenea că bărbaţii care purtau „o pelerină dar nici o tunică, cu
părul şi barba curgând” (Discursul şaptezeci şi doi, secţiunea 2. Dio Chrysostom, vol. 5, p. 177-
179) au fost adesea ridiculizate, insultate şi chiar bătute, el a indicat clar că aceasta se datora
faptului că ei purtau înfăţişarea tradiţională a filozofilor, şi că cei care i-au maltratat au făcut
aceasta datorită prejudecăţilor lor împotriva filozofilor, nu împotriva bărbaţilor cu păr lung (întregul
Discurs tratează cu chestiunea prejudecăţii împotriva filozofilor).

Aceste pasaje par să indice faptul că în zilele lui Pavel nici un stigmat sau nici o dezonoare ataşată
bărbaţilor cu părul lung potrivit culturii, religiei, filozofiei, sau chiar lumii naturale.

PROBLEME PENTRU DISCUŢIE

1. De ce i-a lăudat Pavel pe corinteni? Vi se pare că această secţiune din Scriptură sună a laudă
pentru voi? De ce şi de ce nu?

2. Ce se înţelege prin „cap”? Ce au feluritele capete în comun? De ce a folosit Pavel această

metaforă? Credeţi că el a introdus metafora pentru a ne învăţa multe lucruri despre „conducere,”
sau doar pentru a face unul sau două puncte? Este sigur să tragem concluzii din această metaforă
pe care Pavel nu le-a implicat?

3. În care părţi ale argumentului său a apelat Pavel la cultură? În care părţi a apelat el la
Scriptură? Cum vă ajută recunoaşterea acestor diferenţe să determinaţi care porţiuni din învăţătura
lui Pavel sunt principiile obligatorii şi care sunt aplicaţiile ne-obligatorii?

4. Ce roluri joacă femeile în închinarea publică din biserica voastră? Se roagă ele? Proorocesc
ele? Deţin ele slujbe ordinate? Ce simt bărbaţii şi femeile din biserica voastră în privinţa rolurilor pe
care le joacă în închinarea publică?
Pagina 30 din 159
Cum îşi onorează soţiile soţii lor în închinarea publică din biserica voastră? Cum percepe biserica
voastră cultura voastră?

5. Cum este cultura voastră similară faţă de şi / sau diferită faţă de lumea lui Pavel? Se
adaptează biserica voastră la cultură, sau ea sfidează cultura? Dacă aceasta se adaptează la
cultură sau o sfidează, este ea justificată în a face aceasta?

Şi sunt feluri în care biserica voastră ar putea schimba în ordine pentru a-l onora mai bine pe
Dumnezeu, biserica, soţii şi evanghelia în închinarea sa publică?

6. Cum sunt practicile de închinare ale bisericii similare sau diferite de cele din alte biserici?

7. La sfârşitul acestui pasaj, Pavel a apelat la practica „bisericilor lui Dumnezeu” pentru a-şi
sprijini punctul său – este acest tip de apel posibil azi? De ce sau de ce nu?

8. De ce este atât de important contextul acestui pasaj? Dacă nu ai şti contextul cultural, cum ai
citi acest pasaj? Ce implicaţie are aceasta faţă de întrebările pe care le punem despre Scriptură?
Indică aceasta că probabil ai nevoie să re-evaluezi înţelegerea ta a altor texte?

9. Cum funcţionează acest pasaj în argumentul mai larg al lui Pavel în această scrisoare? Este
doar o fărâmă izolată de învăţătură, sau decurge cumva din ceea ce el a spus mai înainte de
acesta, şi a condus spre ceea ce a spus el după aceasta? Ce indicii puteţi găsi în pasaj pentru a
sprijini concluziile voastre?ISUS A AVUT PĂRUL SCURT!
De Dr. Jack Hyles

CONŢINUT:

1 DUMNEZEU ESTE PREOCUPAT DE VEŞMINTELE NOASTRE, COAFURĂ, ETC

2 REVOLUŢIONARII SUNT DE ASEMENEA INTERESAŢI DE EXTERIOR
3 BIBLIA ÎNVAŢĂ CLAR CĂ ESTE „RUŞINE” PENTRU UN BĂRBAT SĂ POARTE
PĂR LUNG
4 BIBLIA NU SPUNE NIMIC DESPRE ISUS CA AVÂND PĂRUL LUNG
5 ISUS NU A FOST UN NAZIREU
6 DACĂ ISUS AR FI FOST UN NAZIREU, TOTUŞI EL NU AR FI AVUT ÎN MOD
NECESAR PĂRUL LUNG
7 ABSALOM A FOST REBEL ŞI A AVUT PĂRUL LUNG
8 Despre acest document

Cu câţiva ani în urmă grupuri muzicale cum ar fi Beatles au prezentat societăţii o coafură care era
nouă pentru generaţia noastră. Curând tinerii cu părul lung au început să apară pe străzile noastre.
Mişcarea hippi a adoptat această coafură, după cum au făcut şi gruparea „Jesus freaks” şi alte
culte religioase.

Curând mulţi bărbaţi şi băieţi care nu sunt hippi, Jesus freaks, cultişti religioşi sau revoluţionari au
adoptat aceste coafuri.

Când protestele au început să vină din părţi ale lumii creştine, apărătorii acestor noi coafuri au
replicat că ei nu au văzut nimic greşit ca bărbaţii să poarte părul lung de vreme ce Isus Însuşi a
avut părul lung. Ei s-au referit la picturile cu Hristos care îl înfăţişează pe El cu părul lung curgând.
Aceasta a trimis generaţia vârstnică şi pe unii lideri creştini grabnic spre Biblie şi cărţile istorice
pentru a găsi, de fapt că, Isus nu a avut părul lung. Acest broşură este dedicată sarcinii de a
descoperi un astfel de studiu.

1. DUMNEZEU ESTE PREOCUPAT DE VEŞMINTELE NOASTRE, COAFURĂ, ETC

Pagina 31 din 159

Faptul că El este preocupat de veşmintele noastre este găsit în Proverbe 7:10, „Şi, iată că, i-a
alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.” Observaţi cuvintele, „îmbrăcată
ca o curvă” Există filozofie rea care este răspândită în străinătate de unii creştini că Dumnezeu nu
este interesat în hainele noastre. Această filozofie ne spune că Dumnezeu priveşte la inimă şi noi
nu suntem judecaţi după înfăţişarea exterioară. Cei care îmbrăţişează această teorie o folosesc
pentru a justifica îmbrăcămintea nepotrivită, părul lung, fustele mini, etc. Ei ignoră evident astfel de
pasaje precum Matei 5:16, unde Domnul nostru ne porunceşte, „Tot aşa să lumineze şi lumina
voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru,
care este în ceruri.” Ei par să creadă că Dumnezeu nu este preocupat de ceea ce poartă un
creştin. Acest lucru nu este adevărat. Proverbe 7:10 ne arată că există o „îmbrăcăminte de curvă.”
Acum care este acea îmbrăcăminte, nu este chestiunea în discuţie. Problema este că Dumnezeu
este interesat în ceea ce poartă creştinul. De aceea, Biblia ne învaţă în privinţa exteriorului cât şi a
interiorului.

În 1 Timotei 2:9 Apostolul Pavel îi porunceşte lui Timotei să îndemne femeile să poarte
„îmbrăcăminte modeste.” „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip
cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine
scumpe.” În Deuteronom 22:5 îl găsim pe Dumnezeu îndemnând bărbaţii şi femeile în privinţa
îmbrăcămintei. „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu
haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului,
Dumnezeului tău.”

În 1 Petru 3:3 Dumnezeu arată un interes în exterior deoarece El discută despre coafura femeilor,
bijuterii şi îmbrăcăminte. „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura
părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor.”

În 1 Corinteni 11:14 Dumnezeu discută coafura bărbaţilor, şi în versetul 15 El vorbeşte despre

lungimea părului doamnelor. „Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte
părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost
dat ca învelitoare a capului.”

De aici, cel mai întâmplător observator al Scripturii găseşte că Dumnezeu manifestă un interes faţă
de exterior. El este interesat de felul în care poporul Său îşi poartă părul, hainele, bijuteriile, etc.
Argumentul că Dumnezeu este interesat doar în partea interioară face un clişeu foarte spiritual, dar
acesta pur şi simplu nu este bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Părul era foarte important pentru Domnul nostru. El ne aminteşte în Matei 10:30 şi Luca 12:7 că
„până şi perii din capul vostru sunt număraţi,” însemnând importanţa pentru El a fiecărui aspect al
vieţii noastre şi al înfăţişării noastre.

2. REVOLUŢIONARII SUNT DE ASEMENEA INTERESAŢI DE EXTERIOR

Radicalul Jerry Rubin spune în cartea sa, FĂ ACEASTA, „Copilaşii identifică părul scurt cu
autoritatea, disciplina, nefericirea, plictiseala, severitatea, ura de drept, şi părul lung cu
îngăduinţa... Oriunde mergem, părul nostru spune oamenilor unde stăm în Vietnam, Wallace,
dezbinare de tabără, narcotic. Noi trăim reclamele TV pentru revoluţia... Părul lung este începutul
eliberării noastre de opresiunea sexuală care înclină întreaga societate militară.”

Nu este nici un secret că lucrurile exterioare precum arta, sculptura, îmbrăcămintea, coafurile, etc.
sunt schimbate înainte de revoluţia comunistă. O revoluţie culturală precede o revoluţie politică. De
exemplu, Lenin s-a pornit să distrugă clasicii în zilele timpurii ale revoluţiei sale. El a spus, „Dacă
vom răspândi doctrina noastră, vom re-lucra cultura.” Plato a spus în Republica sa, „Introducerea
unui nou fel de muzică ar trebui să fie evitată deoarece primejduieşte tot statul.” Henry David
Thoreau a făcut această afirmaţie în scrierea sa în Walden: „Muzica poate intoxica. Ea a ajutat
cauza distrugerii Imperiilor grec şi roman şi aceasta va distruge mai curând sau mai târziu America
şi Anglia.”

Pagina 32 din 159

Revoluţia cere o ruptură faţă de vechi. De aici, revoluţionarii folosesc arta modernă, muzica
modernă, şi o schimbare în stilurile de îmbrăcăminte şi coafură ca o parte a acestei rupturi faţă de
întemeiere. Aceasta deschide mintea tânărului spre o ruptură cu ideologiile politice vechi şi îl
pregăteşte pentru o revoluţie. De aceea creştinul nu ar trebui să cadă pradă duşmanului prin
adoptarea schimbării exterioare care sunt folosite pentru a aduce o nouă ordine socială.

În nici un caz această schimbare culturală nu este atât de evidentă ca în literatura noastră. De
exemplu, în faimoasa carte CATCHER IN THE RYE (Prinzătorul din secară), care este în lista
lecturilor cerute în multe licee, cuvintele sunt folosite chiar dezgustător, vulgar şi ne-cărturăresc
pentru creştinul curăţat. Este dincolo de înţelegere că părinţii din America îngăduie astfel de
cuvinte vulgare, hulitoare să fie citite de tineretul nostru.

De vreme ce exteriorul este atât de important pentru revoluţionar, nu este surprinzător că el

recurge la folosirea simbolurilor ca o parte a tacticii sale. De exemplu, una dintre metodele pe care
revoluţionarul le foloseşte în bătălia sa pentru minţile bărbaţilor şi în efortul său de a capta tineretul
este simbolul acum familiar al păcii. Acest simbol este găsit brodat pe veste şi alte haine pe care le
poartă americanii. El este fabricat ca un breloc metalic care este purtat pe un lanţ, revista TIME a
purtat pe coperta sa în 7 iunie, 1968, o imagine a unui tânăr cu o barbă lungă reprezentând
absolvenţii din 1968. El purta un simbol al păcii. Magazinele bărbaţilor şi doamnelor sunt să vândă
acest simbol în mod deschis pe haine şi să îi facă reclamă pentru publicul american. Mulţi
americani dezorientaţi îl poartă fără să realizeze ce reprezintă el.

Se crede că simbolul păcii merge înapoi cu 2.000 de ani, şi tradiţia spune că primul a fost proiectat
de Nero în anul 67 d. Hr., pentru crucificarea Apostolului Petru. Simbolul păcii a fost raportat găsit
imprimat pe uşile închise ale bisericilor ruse şi întipărit pe trupurile moarte ale evreilor martiri. Este
simbolul crucii rupte. Este emblema lui anticrist.

Richard Wurmbrand, anterior din România, este citat ca spunând, „Simbolul Comunităţii PACE
este un simbol foarte bine cunoscut. El a fost numit piciorul vrăjitoarei în Evul Mediu şi era un
simbol comun al diavolului, cu crucea inversată şi ruptă.”

În generaţia noastră el a fost destinat în 21 februarie, 1958, pentru o marş al păcii de Paşte în
Anglia. La început el era considerat doar un compus al literelor semafoare „N” şi „D” stând pentru
dezarmarea nucleară. Proiectantul ei a fost raportat ca fiind Bertrand Russell, care era raportat ca
un Marxist din tinereţe. El este citat ca spunând, „Lumea este condamnabilă... Nu există nici o
speranţă decât în calea Sovietică.”

Mişcarea hippi foloseşte de asemenea mult simbolul florii. Această floare este vândută ca etichetă
şi poate fi găsită în mod regulat pe maşini americane, cutii poştale, coperte de carte, etc. Această
floare este un simbol al mişcării hippi. Hipioţii vorbesc repede despre „floarea putere,” atâţia dintre
ei câţi îşi iau „puterea” lor din floare. Este tragic, dar adevărat, că adesea această floare putere
este marihuana şi heroina. Mulţi americani nu realizează ce fac atunci când ei afişează această
emblemă pe maşina lor, pe haine, etc.

Alături de semnele menţionate anterior este semnul precis al părului lung purtat de băieţi şi bărbaţi.
Un astfel de semn nu ar trebui să fie purtat de americanii patrioţi şi loiali care iubesc moştenirea
noastră, care îmbrăţişează principiile creştine, şi care se opun revoluţiei comuniste. De vreme ce
tinerii cu părul lung folosesc ca argument faptul că Isus este presupus a fi avut păr lung, este
corect să examinăm Scripturile pentru a descoperi dacă aceasta este adevărat.

3. BIBLIA ÎNVAŢĂ CLAR CĂ ESTE „RUŞINE” PENTRU UN BĂRBAT SĂ POARTE PĂR LUNG

1 Corinteni 11:14 spune, „Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte
părul lung?” Cuvântul grec pentru „ruşine” în acest verset este tradus în altă parte în Noul
Testament ca „dezonoare,” „scârboşenie,” „degradare.” În Romani 1:26 acelaşi cuvânt este tradus
„scârbos”, „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor
au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii.” Veţi observa că aceste
Pagina 33 din 159
„patimi scârboase” au de a face cu homosexualitatea. Este foarte interesant că în timp ce
orientarea spre păr lung creşte, acceptarea homosexualităţii creşte. Aceasta nu a spune că părul
lung şi homosexualitatea merg totdeauna împreună, ci înseamnă a nota faptul că amândouă cresc
în generaţia noastră. Mai multe dintre denominaţiile principale au acceptat acum homosexualii. În
unele oraşe există biserici pentru homosexuali păstorite de păstori recunoscuţi ca homosexuali.
Cel puţin o denominaţie principală a ordinat un predicator homosexual şi altele consideră să facă
la fel.

4. BIBLIA NU SPUNE NIMIC DESPRE ISUS CA AVÂND PĂRUL LUNG

Picturile cu Hristos sunt simple concepţii ale artiştilor şi nu au nici o autorizare Scripturală. Cel
puţin un istoric din zilele Sale L-a descris ca fiind un bărbat înalt cu părul de pe piept colorat,
împărţit în mijloc, cu părul scurt care era întors la capăt. În cartea VIAŢA MODERNĂ DE
STUDENT A LUI HRISTOS de Irving Vollmer, publicată de Fleming H. Revell, autorul spune,
„Obiecţia arheologilor faţă de picturile cu Hristos este că ele nu sunt adevărate faţă de istorie.” Un
pictor german, L. Fahrenkrog, spune, „Hristos nu a purtat niciodată barbă, şi părul Său era fără
îndoială tuns scurt. Pentru aceasta noi avem dovada istorică.” Cele mai vechi reprezentări încă din
primele secole creştine şi care au fost descoperite în principal în catacombele Romei l-au pictat
toate pe El fără barbă. Toate imaginile lui Hristos de la începutul primului secol şi chiar mai târzii
sunt de acest fel. Studenţii primului secol şi ai istoriei romane sunt conştienţi de faptul că Hristos
era caracterizat de părul scurt pentru bărbaţi. Acest autor a văzut multe monezi şi statui care
poartă asemănarea împăraţilor care au domnit în timpul şi după timpul lui Hristos. O astfel de
asemănare descoperă că Cezarii şi alţi stăpânitori şi împăraţi aveau părul scurt, şi desigur, supuşii
au urmat exemplul dat de împărat. Adevărul simplu este că în timpul vieţii lui Hristos, părul scurt
era stilul acceptabil. Faptul că Isus a purtat felul convenţional de tunsură din zilele Sale este
dovedit de faptul că Iuda a trebuit să îl sărute pentru a-L indica soldaţilor. Dacă Isus ar fi fost
cumva diferit, ca un ciudat cu părul lung, Iuda ar fi putut simplu să le spună soldaţilor că Isus era
Cel cu părul lung. Aceasta, desigur, nu este adevărat, astfel că Iuda a trebuit să Îl sărute pentru ca
ei să Îl identifice.

5. ISUS NU A FOST UN NAZIREU

De vreme ce în general se crede că un Nazireu trebuie să îşi lase părul să crească lung, şi de
vreme ce Isus era din Nazaret, există mulţi care în mod greşit Îl identifică cu un Nazireu. Nu există
nici o astfel de dovadă Scripturală. Isus era un „Nazarinean” pentru că El era din Nazaret, dar El
nu era un „Nazireu,” şi El nu a făcut legământul de Nazireu. Un Nazireu nu putea să mănânce
struguri sau să bea suc de struguri sau să mănânce ceva făcut din viţa de vie.

Numeri 6:2-4 spune, „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când un bărbat sau o femeie se va
despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat, ca să se închine Domnului, să se ferească de vin
şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură
îmbătătoare; să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi nici
uscaţi. În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sâmburi până la
pieliţa strugurelui.”

De aici, Domnul nostru nu ar fi putut fi un Nazireu. Observaţi ultimul Paşte din Luca 22:14-18,
„Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult
să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo, nu le
voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi a luat un pahar, a mulţumit lui
Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai
bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Paştele era
caracterizat de rodul viţei, şi ca Nazireu Domnul nostru nu ar fi fost lăsat să se împărtăşească din
Paşte.

De asemenea el s-a împărtăşit din rodul viţei când a instituit Cina Domnului. Luca 22:19, 20 spune,
„Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este
trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce
Pagina 34 din 159
au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în
sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

Tot astfel, un Nazireu nu putea să atingă un trup mort. Numeri 6:6, „În tot timpul cât s-a făgăduit
Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort.” Când Domnul nostru a înviat-o pe fiica lui
Iair în Marcu 5:41, Biblia spune, „A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi” care, tălmăcit,
înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Apoi El a atins racla care conţinea trupul unui mort în Luca
7:12-15. „Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al
maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnul, când a văzut-o,
I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi s-a apropiat şi s-a atins de raclă. Cei ce o
duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a
început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.”

De vreme ce un Nazireu nu putea atinge rodul viţei sau să se atingă de un trup mort, şi de vreme
ce Domnul nostru le-a făcut pe amândouă, trebuie să ajungem la concluzia categorică, El nu a fost
un Nazireu.

6. DACĂ ISUS AR FI FOST UN NAZIREU, TOTUŞI EL NU AR FI AVUT ÎN MOD NECESAR

PĂRUL LUNG

Legământul de Nazireu era făcut doar pentru o scurtă perioadă de timp. Biblia spune că el era
doar pentru câteva „zile.” În Numeri 6:5, 6 şi 13 citim, „În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă
pe capul lui; până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi sfânt; să-şi lase părul
să crească în voie. În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un
mort; Iată legea nazireului. În ziua când se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la uşa
cortului întâlnirii.”

După aceste „zile” se terminau un Nazireu trebuia să îşi radă capul. Numeri 6:18 spune, „Nazireul
să-şi radă, la uşa cortului întâlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat
Domnului şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de mulţumire.”

Astfel este evident că nazireul era probabil să fie chel după cum era să aibă părul lung. Desigur,
acest argument nu inutil de vreme ce Domnul nostru nu a fost un Nazireu.

7. ABSALOM A FOST REBEL ŞI A AVUT PĂRUL LUNG

Singura persoană cu părul lung în afară de Nazireu menţionată în Biblie a fost Absalom, un fiu al
lui David. El a fost cel care s-a răsculat împotriva tatălui său. El a fost cel care a început o
revoluţie. Este vrednic de notat că chiar în zilele Bibliei rebeliunea, revoluţia, neascultarea faţă de
părinţi şi părul lung erau asociate.

Acum care ar trebui să fie atitudinea creştină cu privire la stilurile de tunsură bărbăteşti? În primul
rând, noi bărbaţii ar trebui să urmăm avertizarea Scripturii şi să avem părul scurt. El ar trebui să fie
destul de scurt încât să fie evident contra faţă de simbolul revoluţionar. Mulţi creştini lasă ca părul
lor să devină mai lung într-un efort de a nu fi identificaţi cu credincioşi fundamentali. De ce nu ar
trebui un creştin să fie tot atât de mândru de identitatea sa cu Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum
hippiotul se identifică pe sine cu revoluţia? Bărbaţi, haideţi să purtăm părul scurt cu mândrie ca un
simbol al credinţei noastre în Biblie şi în Hristosul ei.

Părinţi, învăţaţi pe fiul vostru să aibă părul scurt de când este un copil mic. Cu disciplină şi, dacă
trebuie, cu pedeapsă, căutaţi ca în timp ce el creşte să îşi folosească părul său ca un simbol al
patriotismului şi al creştinismului, de aceea, urmaţi îndemnul Scripturii care spune în Romani 12:2,
„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să
puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

8. Despre acest document

Pagina 35 din 159

Acest document a fost convertit într-un fişier HTML de Thomas Black, un membru al Primei Biserici
Baptiste din Hammond. Acest document poate fi reprodus şi distribuit gratuit (cărţile lui Dr. Hyles
nu au copyright). Totuşi, el trebuie să fie reprodus în întregime fără nici o modificare faţă de text
(inclusiv această parte). Dacă sunteţi interesat în obţinerea altor lucrări similare cu acesta,
contactaţi-mă cu cererea voastră la thomasblack@mail.com.

Yarmulke
Acoperirea capului la bărbaţi

De obicei evreii de azi poartă o mică tichie ca acoperire a capului în închinarea lor. Unii evrei sau
grupuri Mesianice au adoptat de asemenea acest obicei, care este contrar scrierilor lui Pavel.
Ignorând 1 Corinteni capitolul 11, unii scriitori forţează de fapt contrariul din Scriptură a ceea ce a
intenţionat Iehova. Interpretarea lor pune deoparte adevărul pentru a accepta sau pentru a
întemeia o doctrină falsă. Haideţi să examinăm 1 Corinteni capitolul unsprezece pentru a învăţa
inima chestiunii. Închinătoarelor feminine li se spune să poarte un voal şi bărbaţii în închinare sunt
avertizaţi să aibă capetele descoperite.

Ştim că evreii nu vor permite nimănui să intre într-o sinagogă decât dacă vizitatorul poartă o scufie
cunoscută ca yarmulke sau kepah. Un bărbat nu poate vizita Zidul Plângerii de la Ierusalim fără o
acoperitoare a capului. Azi în locurile sfinte ale Israelului sau în altare toţi bărbaţii care vizitează
trebuie să poarte o acoperitoare pe capul lor. Atât de penetrantă este această practică încât
însoţitorii vor pune pe capul neacoperit al vizitatorului bărbat o mică bonetă rotundă de hârtie.

Vom examina un articol care încearcă să justifice purtarea de către bărbat a unei acoperitori pe
capul său. Prin citarea unor versete forţate din Scriptură, dovada presupusă este întemeiată.
Cunoscute printre studenţii Bibliei ca „texte-dovadă,” majoritatea versetelor oferite astfel nu au nici
o relevanţă faţă de chestiunea avută în vedere. Vom examina remarcile cel puţin ale unui autor şi
vom arăta eroarea concluziilor sale.

Marii Preoţi şi jelirea

Dat ca exemplu că David a purtat yarmulke în închinare este 2 Samuel 15:30: „David a suit dealul
măslinilor. Suia plângând şi cu capul acoperit şi mergea cu picioarele goale; şi toţi cei ce erau cu el
şi-au acoperit şi ei capul şi suiau plângând.” Aceasta dovedeşte vorba vine că Împăratul David se
închina mereu lui Iehova cu capul său acoperit.

Examinând contextul acestui verset, totuşi, învăţăm că Împăratul David este prins în mijlocul unei
răscoale, cu fiul său Absalom încercând să uzurpe tronul tatălui său. Observaţi versetul 31, „Au
venit şi au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Şi David a zis:
„Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!”

Observaţi versetul 32, „Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată
că Huşai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâşiată şi capul acoperit cu ţărână.” Aceasta
întăreşte afirmaţia că David era într-o consternare profundă şi ruşine datorită trădării lui Ahitofel, şi
se umileşte, până în punctul jelirii.

Ieremia 14:4 dă un alt exemplu de ruşine şi pocăinţă conducând la acoperire, „Pământul crapă,
pentru că nu cade ploaie în ţară şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acopăr capul.”

Mersul cu picioarele goale este de asemenea un semn al jelirii. Pentru că David jelea şi în ruşine
şi-a acoperit capul său şi a mers desculţ – nu este o practică normală de închinare.

Marele preot purta o mitră, şi ajutoarele sale de asemenea purtau pălărie în timp ce făceau slujba
lui Iehova, Exod 28:39-41. Aceste versete instruiesc facerea unei haine de pânză fină, mitra de
pânză fină, şi brâul lucrat de mână. Fiii lui Aron trebuiau să aibă haine şi cingători şi bonete pentru
slavă şi frumuseţe.
Pagina 36 din 159
Unii cărturari spun că ungerea fiilor lui Aron nu era necesară pentru ca ei să oficieze în acel timp ci
pentru a-i pregăti să preia lucrarea oricând Aron nu era în stare să îşi continue slujba sa ca mare
preot. Totuşi, noi nu suntem mari preoţi – Yeshua este marele preot. Dacă El ar fi fost un Levit, El
ar putea purta mitra în cer. A lui este din ordinul lui Melhisedec aşa cum suntem noi, nu din cel
Levitic, Evrei 5:6.

Propunătorii acoperirilor bărbaţilor susţin greşit că bărbaţii nu trebuie să îşi înlăture acoperirea lor
nici chiar pentru cei morţi. Ei citează Levitic 10:6, unde Moise i-a poruncit lui Aron şi preoţilor să nu
îşi descopere capul lor după ce Iehova i-a distrus pe cei doi fii ai lui Aron pentru că au ars foc
străin pe altar. Motivul a fost că aceşti doi fii, Nadab şi Abihu, au fost neglijenţi în datoriile lor ca
preoţi.

Versetul 6 afirmă: „Moise i-a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă
descoperiţi capetele şi să nu vă rupeţi hainele, ca nu cumva să muriţi şi să Se mânie Domnul
împotriva întregii adunări. Lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a
venit de la Domnul.”

Interesant, versiunea NIV afirmă: „Nu lăsa părul tău să fie nepieptănat,” în loc de „să nu vă
dezveliţi capul.” (Să nu vă ciufuliţi părul, afirmă versiunea periferică Tanakh). Aici este o chestiune
extremă despre ruşine şi dezonoare pentru preoţia Aronică. Eleazar şi Itamar nu trebuiau să îşi
arate tristeţea pentru desconsiderarea mascată a poruncilor lui Iehova de către Nadab şi Abihu.
Mai mult, acoperitoarea preoţească nu este la fel cu yarmulke.

Înţelepciunea ca o coroană

Propunătorii au încercat să egaleze yarmulke cu un ornament al harului în Proverbe 1:9. Fraza

trebuie să înceapă din versetul 7, „Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc
înţelepciunea şi învăţătura. Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei
tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ din aur la gâtul tău.”

Aceasta nu are nimic de a face cu yarmulke ca fiind un ornament al harului. Aici harul este
bunătatea nemeritată pe care Iehova care vine cu împlinirea instrucţiunilor tatălui şi al sfatului
mamei. Un ornament al harului îl împodobeşte pe individul ascultător care se supune lui Iehova.
Nu este o poruncă de a purta yarmulke sau scufia, nici nu este o avertizare de a purta lanţuri în
jurul gâtului. Proverbe 1:9 laudă disciplina şi ascultarea.

Proverbe 4:7-9 este citat de asemenea citat pentru a implica faptul că înţelepciunea este
reprezentată printr-o pălărie sau yarmulke. „Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea
şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei
îmbrăţişa. Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună
împărătească.”

Din nou, înţelesul şi sensul este simplu înţelepciunea sau o înţelegere mai profundă a cuvântului
lui Iehova care dă onoare ca o coroană frumoasă de slavă pe capul nostru. Nimic de a face cu
kepah.

Versetul 10 continuă să spună, „Ascultă, fiule şi fă cum iţi spun şi vei avea o viaţă lungă şi bună.”
(versiunea Living Bible) Aceasta nu are nimic de a face cu kepah sau yarmulke. Aceasta arată
simplu că o coroană de VIAŢĂ va fi dată celor care biruie şi ascultă cuvintele lui Iehova şi fac
Poruncile Sale să vină la viaţă.

Un scriitor spune, „Isaia aseamănă Sionul cu kepah, ca o coroană de slavă şi o diademă regală,” şi
el citează Isaia 62:3, „Vei fi o cunună strălucitoare în mâna lui Iehova, o legătură împărătească în
mâna lui Elohim al tău,” (Tanakh). Înţelesul nu are nimic de a face cu purtarea unei yarmulke! O
yarmulke nu este un substitut pentru o coroană de slavă. Mai degrabă, în ochii lui Iehova noi
suntem ţinuţi sus ca un exemplu pentru ca toţi să vadă o coroană splendidă pentru Împăratul
Pagina 37 din 159
Împăraţilor. Răsplata pe care Iehova o dă pentru poporul Său pe care El l-a ajutat să biruie şi care
au devenit împăraţi şi preoţi în Împărăţie. Purtarea unei yarmulke nu are nimic de a face cu
această onoare. Nu este o coroană sau o insignă. Este un limbaj poetic care slăveşte ascultarea
faţă de Iehova.

DESPRE VEŞMINTELE FEMEIEŞTI

„Sunt numite o haină de laudă în Isaia 61:3,” spune un scriitor. Cuvântul evreiesc tradus aici ca o
haină este maateh şi înseamnă o acoperitoare a capului aşa cum este folosit în Isaia 3:20 şi
Ezechiel 44:18.

De fapt, cuvântul maateh este nr. 4594 din Concordanţa lui Strong şi este tradus straie. Brown,
Driver, Briggs Gesenius traduce maateh ca „şal, manta.” Şi în Isaia 61:3, ca o mantie de laudă în
sensul figurat. El nu înseamnă o acoperitoare a capului, ci veşminte, haine.

Scriitorul susţine, „El înseamnă „o acoperitoare a capului” aşa cum este folosit în Isaia 3:20.” Isaia
3:20 afirmă: „legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu miresme şi
amuletele.”

Există două cuvinte faţă de care scriitorul poate să se refere. Cuvântul bonetă este Nr. 6287, „egal”
în evreieşte, o pălărie extravagantă. Celălalt este diademă, Nr. 7196 (quishur) sau cingătoare.

De ce autorul ar aduce acesta tocmai în Isaia 3:20 este dificil de înţeles. Contextul versetelor 16 şi
17 arată că Iehova vorbeşte aici despre haina femeii. Acesta nu are nimic de a face cu faptul că
bărbaţii poartă o acoperitoare a capului. „Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului,
Domnul le va da pe faţă goliciunea”. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca
podoabă la picioare şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi vălurile; legăturile de pe cap,
lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu miresme şi amuletele.” (Isaia 3:17-20)

În căutarea inutilă a oricărui verset care promovează acoperirea capului pentru bărbaţi,
propunătorii yarmulke s-au prins de versete care se referă la veşmintele femeilor şi au aranjat
eroarea lor.

Unii apărători ai yarmulke încearcă să câştige sprijin din Ezechiel 44:18, care afirmă: „Vor avea pe
cap şi bonete de in şi pantaloni din in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă
sudoarea.”

Versetul 15 arată că aceasta se referă la preoţi, fiii lui Ţadoc. Aşa cum am notat mai înainte, preoţii
ordinului Levitic trebuiau să poarte ceva pe capul lor când oficiau închinarea. Cum poate încurca
cineva îmbrăcămintea femeilor în Isaia 3:20 cu cea a preoţilor în Ezechiel 44:18, în timp ce
încearcă inutil să construiască un caz pentru nebiblicul yarmulke pentru bărbaţi?

S-au făcut apeluri de asemenea la Isaia 61:10 care afirmă, „Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu
este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu
mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă, împodobită
cu sculele ei.”

Observaţi că kepah nu este menţionat aici, ci aceasta ilustrează mantia de neprihănire a lui Iehova
care ne este dată în timp ce îl urmăm pe El şi suntem ascultători de poruncile lui Iehova. Nici o
Yarmulke nu este aici.

NIMIC PENTRU A NE BUCURA

Un autor spune, „Lui Ezechiel i-a fost poruncit de Iehova să poarte turbanul (evreiescul egal) pe
cap şi să poruncească copiilor lui Israel să facă la fel, Ezechiel 24:17 şi 23.” Este important să
notăm şi să includem versetul 16 din Ezechiel 24, care vorbeşte despre moartea soţiei lui Ezechiel.
Versetul 16 afirmă, „Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să
Pagina 38 din 159
nu te jeleşti, nici să nu plângi şi să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea.” Versetul 17 continuă, „Suspină
în tăcere, dar nu plânge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi
acoperi barba şi nu mânca pâinea de jale!”

Este destul de evident aici că bărbatul nu trebuie să jelească şi nici să îşi dea jos „turbanul” său
(egalul evreiesc, însemnând un turban sau o pălărie extravagantă). Ezechiel trebuie să poarte
pălăria şi să nu meargă desculţ aşa cum a făcut Împăratul David când el jelea. El nu trebuia să îşi
dea jos papucii de pe picioare şi nu trebuia să îşi acopere buzele nici să mănânce pâinea
bărbaţilor. Din nou aceasta are de a face cu jelirea şi nu are nimic de a face cu închinarea faţă de
Iehova.

Observaţi versetul 23, care afirmă, „veţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu vă
veţi jeli şi nici nu veţi plânge; ci veţi tânji pentru nelegiuirile voastre şi vă veţi văita între voi.” Iehova
îi spune lui Israel că El va lua tăria şi bucuria slavei lor. Dorinţa ochilor lor şi lucrurile pe care ei le
descoperă vor fi înlăturate pentru că judecata vine. Aceasta nu are nimic de a face cu purtarea
unui kepah pentru a se închina lui Iehova.

Ei au mers purtând pălării de stradă

Scriitorul spune, „Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur şi a poruncit tuturor să se închine
şi să îl laude. Dar au fost trei evrei în împărăţia sa care nu au vrut să se închine imaginii, ei se
închinau numai lui Iehova. Deci împăratul i-a aruncat în cuptorul mistuitor. Ei au mers în acest foc
încrezându-se în Iehova cu bonetele pe capetele lor, Daniel 3:1, 21. Şi cred că ei se rugau pe tot
drumul.”

Interesant, cuvântul s-a referit la Daniel 3:21 este din evreiescul karbela (Nr. 3737 în a lui Strong).
El apare doar în acest verset şi este tradus pălărie. Aceasta implică haine obişnuite aruncare ca o
manta; înruditul akkadian este şapcă. Acesta nu are nimic de a face cu închinarea fie în sinagogă
fie în templu. Este un articol al bonetei sau al turbanului, potrivit Cartea Teologică a Vechiului
Testament. Este o îmbrăcăminte de stradă.

Majoritatea propunătorilor yarmulke din Scripturi oferă pentru simpla dovadă referinţe la ceva pe
capul preoţilor. Mulţi dintre ei au legătură cu acei care jelesc sau sunt în nenorocire ticăloasă.
Unele dintre referinţele lor se referă la pălăria femeilor. Altele sunt turbane ocazionale purtate de
cei care umblă pe stradă. Unii indică alegoric spre roade spirituale. Majoritatea nu au nimic de a
face cu kepah sau cu yarmulke. Să încerce cum vor vrea, nu este nici o poruncă pentru un bărbat
decât ca un preot Levitic să poarte o acoperitoare a capului în Vechiul Testament. Încercarea
„probării textului” de a sprijini yarmulke sau kepah nu ţin.

ACOPERIREA ÎN NOUL TESTAMENT

Un scriitor întreabă, „Ni se spune de Pavel să ne rugăm fără încetare, 1 Tesaloniceni 5:17. Să
presupunem că un bărbat lucrează în câmpurile de petrol unde trebuie să poarte o cască pe capul
lui şi trebuie să lucreze 10 ore pe zi. Ar fi un păcat să ne rugăm în timp ce lucrăm? Modul în care
majoritatea oamenilor ar explica Corinteni, ar fi: Să înţelegem şi să ne întoarcem la cărările vechi,
care sunt căile bune.”

Scriitorul răspunde la întrebarea sa. Dacă înţelegem că versetul înseamnă că un om literal trebuie
să se roage fără încetare, el nu ar trebui să lucreze în câmpuri de petrol în timp ce se roagă.
Înţeles corect, Pavel ne spune că noi ar trebui să fim într-o atitudine de rugăciune şi de reverenţă
şi de comuniune strânsă cu Iehova tot timpul. Aceasta nu înseamnă că bărbaţii nu ar trebui
niciodată să fie pe genunchii lor rugându-se cu yarmulke pe capul lor. Nimic de acest fel.

Apoi, scriitorul notează, „În 1 Corinteni 11, Pavel explică pălăria bărbaţilor şi femeilor în rugăciune
şi proorocie. De vreme ce acest articol îi priveşte pe bărbaţi, nu vom intra în partea femeilor despre
aceasta. „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi

Pagina 39 din 159

că Dumnezeu este capul lui Hristos.” 1 Corinteni 11:3. Avem trei capete menţionate aici; capul
bărbatului (Mesia), capul femeii (bărbatul), capul lui Mesia (Iehova).”

„Să mergem acum la următorul verset acum. „Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul
(Mesia) acoperit, îşi necinsteşte Capul său (Mesia).” Noi ne rugăm în Numele Capului nostru, care
este Mesia. Dacă pentru vre-un motiv nu facem aceasta, noi acoperim capul nostru (Mesia) şi îl
necinstim pe El.”

Observaţi cum autorul îşi face judecăţile sale. El spune, „Oricând nu ne rugăm în Numele lui Mesia
noi îl acoperim pe El.” Scriptura nu foloseşte această terminologie, spunând că oricând nu ne
rugăm în Numele lui Iehova noi îl „acoperim pe El.” Acesta nu este un concept Scriptural. Este o
noţiune făcută de bărbat pentru a justifica o doctrină făcută de bărbat.

Să continuăm, „În zilele lui Pavel existau oameni care încercau să ascundă faptul că ei credeau în
Iehova dacă erau în jur evrei care nu credeau în El. Astfel, ei acopereau faptul că ei credeau în El,
şi aceasta îl dezonora pe El, Capul lor.”

„Aceasta nu înseamnă să vorbim despre capul de pe umerii tăi ci despre capul Mesia şi noi nu
trebuie să acoperim acel cap când ne rugăm. Noi trebuie să ne rugăm în Numele Lui arătând
tuturor că El este capul nostru.”

Evident bărbatul încearcă să construiască un caz prin inserarea gândurile sale şi proiectarea
anumitor concepte în interpretarea sa particulară, făcând Cuvântul lui Iehova fără efect. El
încearcă să ne facă să credem că oricând ne rugăm lui Iehova şi nu cerem în Numele Fiului Său
Iehova Mesia noi ne acoperim Capul nostru, însemnând Mesia. El nu oferă nici un pasaj Scriptural
pentru a susţine afirmaţia sa că noi „îl acoperim pe Mesia” prin a nu ne ruga în Numele Lui. Unde
spune Biblia că atunci când noi ne rugăm în numele Mântuitorului Iehova noi nu îl acoperim pe El
şi prin a nu chema numele Său îl acoperim pe El? Nu există nici un loc.

El continuă, „acum haideţi să ne uităm la următorul verset. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă
sau proroceşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul ei (bărbatul), pentru că este ca una care
ar fi rasă, 1 Corinteni 11:5.”

„Astfel, Pavel spune că un bărbat ar trebui să aibă o acoperire pe capul său fizic, capul de pe
umerii săi (cât şi) când femeia care se roagă sau prooroceşte o determină să îl dezonoreze (capul
ei).”

Acoperit prin mandat?

Înţelegeţi contorsionare Scripturii? El spune că dacă o femeie se roagă, atunci BĂRBATUL trebuie
să aibă o acoperitoare pe capul său sau ea îl dezonorează pe soţ! Nu acesta este înţelesul
versetului, ci este o pervertire grosolană a Scripturii. Dacă o femeie se roagă neavând ceva pe
capul ei, cum ar putea împiedica acoperirea capului bărbatului ca ea să nu îl dezonoreze?

Eroarea continuă: „Dacă un bărbat nu are o acoperitoare fizică a capului, este la fel ca şi când
soţia sa ar avea capul ras.”

Evident, atunci, un bărbat nu ar trebui să aibă nici o acoperitoare a capului dacă soţia sa nu este în
auditoriu fie la sinagogă fie la întâlnirea pentru a-l lăuda pe Iehova. Atâta vreme cât bărbatul este
singur el nu ar avea nevoie de nici o acoperire, potrivit cu raţionamentul scriitorului. Dacă soţia se
roagă (potrivit interpretării sale pervertite) şi SOŢUL NU ÎŞI ACOPERĂ CAPUL SĂU, ATUNCI
ESTE ca şi când EA ar avea capul ei ras!

Pavel spune diferit. El spune că dacă femeia nu îşi acoperă capul ei (de pe umerii ei) este ca şi
când ea ar fi rasă, pe care versiunea NIV o traduce corect spunând că este un semn al unui act de
dezonoare. Acoperitoarea capului bărbatului nu are nimic de a face cu capul femeii fiind ras. Capul
ei este cel care trebuie acoperit.
Pagina 40 din 159
„Şi doar femeile prinse în adulter li se rădea capul. Acesta a fost întotdeauna un obicei printre evrei
chiar azi, pentru femeile prinse în adulter, să li se radă capul. Pavel arată de asemenea aceasta în
versetul 6 că femeia trebuie să îşi acopere capul ei fizic. Bărbatul şi femeia deopotrivă trebuie să
aibă o pălărie pe cap când ei se închină lui Iehova. Aceasta arată că nici unul nu este fără altul în
Iehova, 1 Corinteni 11:11-12.”

Concluzia de mai sus a scriitorului uită total reacţia de bază a scrisorii lui Pavel către Corinteni.
Pavel învaţă clar că dacă femeia nu are o acoperitoare pe capul ei ea este mai puţin decât
evlavioasă. Contextul lui 1 Corinteni 11:11-12 înseamnă simplu că bărbatul nu este fără femeie
pentru că toţi bărbaţii sunt născuţi din femeie. Dar femeia a fost făcută din coasta bărbatului.
Totuşi, deopotrivă bărbatul şi femeia sunt de la Iehova Care este Creatorul oricărei vieţi.

Să mergem la inima chestiunii

Din această carte, Ce este un evreu, Rabinul Morris N. Kertzer afirmă în secţiunea, „Oare toţi
evreii poartă pălării când se roagă? Există o tendinţă a tuturor credinţelor să înalţe obiceiuri în
principii religioase ferm întemeiate.”

Liderii în Iudaism recunosc ei înşişi că nu este nimic în Biblie care învaţă bărbaţii să poarte ceva
pe capul lor sau chiar să poarte un şal de rugăciune.

Profesorul Jacob Z. Lauterbach a subliniat, „Obiceiul de a se ruga cu capul descoperit sau acoperit
nu este o chestiune de lege. Este doar o chestiune de maniere sociale şi bună cuviinţă.” Aceasta
este adevărat în măsura în care este considerat Vechiul Testament, dar Pavel clarifică evident că
în Noul Testament, bărbaţii nu trebuie să aibă nimic pe capul lor, şi femeile trebuie să îşi acopere
capul lor.

„De fapt, nu este nici o lege sau directivă Biblică pentru acoperirea capului. A-ţi acoperi capul cu
un turban sau o bonetă (yarmulke) ca un semn al umilinţei, respectului sau veneraţiei a fost un
obicei larg răspândit printre mulţi oameni din Orient, în special printre hinduşi, arabi sau perşi.
Evreii având originea estică (cei care urmează tradiţia religioasă) sunt grijulii să îşi acopere capul
lor, deopotrivă când umblă sau dorm.”

„În credinţele evreieşti antice se găseşte o severă dezaprobare a capului descoperit, fie el al unui
bărbat fie al unei femei. Dar „păcatul” este combinat din descoperirea capului într-un loc sfinţit,
precum sinagoga sau Bet ha-Midrash (Casa Studiului) sau în rugăciune sau în timpul studiului
Torei. Bărbatul evlavios a fost îndemnat întotdeauna să se păzească împotriva neglijenţei în
această chestiune. Când capul său este gol inevitabil, lui i se interzice să pronunţe numele lui
Iehova, să recite Shema, sau să citească din Tora.” – Cartea înţelepciunii evreieşti, p. 191.

„Obiceiul evreiesc a cerut de-a lungul erelor femeilor să îşi acopere părul lor ca o dovadă a
modestiei lor înaintea bărbaţilor, şi a cerut bărbaţilor să îşi acopere capul pentru a arăta umilinţa şi
reverenţa lor înaintea lui Iehova.”

„Capul descoperit era obişnuit printre bărbaţi în timpuri biblice, as cum este arătat în povestea lui
Samson (Judecători 13:16) şi în cea a lui Absalom (2 Samuel 14:26), şi prin folosirea numelui
„coroană” pentru părul lung al unui Nazineu (Numeri 6:5).”

„David Halevi din Ostrog (secolul 17) a fost primul care a declarat că interzicerea descoperirii
capului era bazată pe o lege religioasă, în opoziţie faţă de modul creştin de închinare. El şi-a bazat
decizia sa pe interpretarea Talmudică a lui Levitic 18:3: „să nu vă luaţi după obiceiurile lor.”
Aceeaşi viziune a fost adoptată de medicul Solomon Levi din Verona, Amsterdam, 1731. Pe de
altă parte, Elijah of Wilna, precum Solomon Luria, susţine că interdicţia era bazată doar pe obicei
sau proprietate.” – The Jewish Encyclopedia, pp. 530-532.

Pagina 41 din 159

„Obiceiul de a se ruga cu capul gol sau acoperit nu este o chestiune de lege. El este doar o
chestiune de maniere sociale şi bună cuviinţă.”

„Ca multe tradiţii vechi, au existat multe speculaţii cu privire la originea acestei practici. Noi ştim,
desigur, că religia evreiască şi-a avut originea sa în Orientul Apropiat. Nu am întâlnit niciodată o
rază de soare atât de strălucitoare şi de orbitoare cum am găsit în Ierusalimul modern. Cu multe
secole în urmă, de asemenea, evreii care se rugau un curtea Templului din Ierusalim trebuiau să
aibă protecţie pentru capul lor împotriva soarelui pârjolitor.”

„O altă explicaţie este că în timpurile străvechi evreii îşi ridicau şalurile lor de rugăciune deasupra
capului lor în timpul închinării pentru a-şi acoperi ochii lor. Aceasta înlătura toată distragerea faţă
de rugăciune şi făcea posibilă realizarea celei mai mari concentrări. Pălăria sau boneta este
descendentul simbolic al acoperirii şalului de rugăciune.”

„Ştim din resturile arheologice că în zilele antice, poporul lui Israel era adesea cu capul gol. În
Muzeul englez, am văzut un basorelief al împăratului asirian, Sanherib, portretizând evrei care nu
purtau turbane. De aceea, practica modernă Ortodoxă, de a ţine capul acoperit tot timpul nu se
întoarce în Palestina antică.”

„Totuşi, în est clasele privilegiate purtau anumite ornamente ale capului ca un semn al statutului
legal şi în timp acest obicei s-a răspândit spre toate grupurile.” (What Is a Jew? (Ce este un
evreu?) Rabbi Mossis N. Kertzer, p. 93)

„Printre evreii moderni, acoperirea capului ca un simbol al reverenţei în timpul închinării a rămas
un simbol religios al semnificaţiei. Dar originea şi dezvoltarea acestui simbol religios este învăluit în
incertitudine.”

„Deşi acoperirea capului cuiva era privită în timpul perioadei Talmudice ca un semn de respect,
există insuficiente dovezi că evreii din curtea Templului sau din sinagoga timpurie li se cereau să
poarte vre-un turban.”

„Cu trecerea timpului, obiceiul acoperirii capului în timpul închinării a devenit tot mai mult
mandatară. În timp ce persecuţiile asupra Bisericii au crescut, aversiunea evreiască faţă de tot ce
este creştin s-a adâncit. Descoperirea capului a devenit asociată cu eticheta Bisericii şi de aceea a
devenit respingătoare. A se închina sau chiar a merge cu capul descoperit era privită ca o imitare a
creştinilor şi un act de lipsă de respect faţă de Iehova. Invers, acoperirea capului a devenit un act
al evlaviei evreieşti. Pentru comoditate scufia, sau yarmulke, a fost adoptată.” (Jewish Worship,
(Închinarea evreiască) Abraham Millgram, p. 351-352)
„Acoperirea capului, a nu fi cu capul gol, este afirmată în Talmud şi în coduri dar nici una din ele nu
a făcut din ea o obligaţie precisă. Totuşi, în cursul timpului, ea a devenit un simbol al conştiinţei şi
cunoştinţei prezenţei lui (Iehova) şi un fel de a distinge evreii de non-evrei, şi de aici ea a fost
considerată o cerinţă şi o obligaţie.” (A Basic Jewish Encyclopedia, (O Enciclopedie evreiască de
bază) p. 136)
Astfel, încercând să apărăm obiceiul evreiesc de a purta o acoperitoare a capului nu are nici o
bază biblică. Autorităţile evreieşti sunt de acord că acoperirea capului este o tradiţie mai târzie şi
nu este bazată pe Biblie.

Pavel ne spune că femeile ar trebui să poarte o acoperitoare a capului, dar bărbaţii nu ar trebui, 1
Corinteni 11:1-15.

© 1999 Yahweh’s New Covenant Assembly

PO BOX 50
KINGDOM CITY, MO 65262

Acoperirea capului în legea evreiască

Pagina 42 din 159
Acoperirea capului în legea evreiască

Există două chestiuni separate ale acoperirii capului în Iudaism, una pentru bărbaţi şi una pentru
fenmei.

Bărbaţi

Simpla halacha de acoperire a capului pentru bărbaţi este că este interzis să umble patru coţi
(aproximativ 8 picioare) cu capul descoperit. (Potrivit unor autorităţi este interzis să mergi vre-o
distanţă fără o acoperire a capului. Chiar este considerat nepotrivit să stai în casa unuia cu un cap
descoperit.) De asemenea este interzis să spui vre-o rugăciune cu numele HASHEM sau de a
studia Tora fără capul acoperit. De asemenea bărbaţii ar trebui să poarte o acoperire dublă a
capului când se roagă, aceasta este realizată prin purtarea unei pălării deasupra yarmulkah/kippa.

Sursa

Sursa pentru a nu umbla patru coţi cu capul descoperit este afirmaţia din Talmud că mama lui
Rabbi Nachman bar Yitzchak nu îi va permite să meargă cu capul descoperit căci ea a zis,
„Acoperă-ţi capul pentru ca să ai frica cerului asupra ta.” Mai există o altă afirmaţie că Rav Huna
brei d'Rabbi Yehoshua să nu meargă patru coţi cu capul său descoperit.

Yarmulkahs/Kippot

Kippot, cunoscut de asemenea ca Yarmulkahs(Yiddish), acoperămintele purtate de obicei de

bărbaţii evrei tot timpul (chiar şi când dorm) ca un semn al reverenţei şi umilinţei faţă de puterea
măreaţă a lui HASHEM (Dumnezeu).

Purtarea unui yarmulkah tot timpul face acesta mult mai uşor să nu trebuiască să caute un
yarmulkah când se roagă cele trei rugăciuni pe zi, nu acesta este motivul de a le purta tot timpul, ci
doar ca un bonus adăugat.

Yarmulkahs (kippot) negre de catifea sunt purtate de obicei de cei care participă în comunităţi mai
observatoare.

„Observatorii moderni” (adică Ortodocşii moderni) în principal poartă "Kippah Srugah" (knit kippot)
de culori solide sau felurite, şi pot să le poarte sau nu tot timpul, ele sunt purtate cu orice fel de stil
modest şi orice culoare de îmbrăcăminte. O altă bază dată pentru această practică a acoperirii
capului este evitarea obiceiurilor non-evreilor (adică păgâni).

(NOTĂ: Aceasta nu se aplică celor care sunt născuţi ne-evrei şi au venit în Yisroel, Messianic
Ger'im care sunt membri Sinagogii non-Evreieşti care „s-au alăturat”, (precum scrie Rabbi Sha'ul
haShaliach credincioşilor romani in al 11-lea capitol al scrisorii sale către ei) sunt o parte din ceva
descris ca „bunăstare” cu Klal Yisroel (corperate Yisroel).

Termenul „goyim” este acelaşi cu a spune „păgâni”, sau „naţiunile care sunt în afara Yisroel”,
„necredincioşi”. Sectele creştine chiar folosesc termeni similari pentru a spune acelaşi lucru ca şi
cuvântul „GOYEEM”, ei spun „secular”, „lumea”, sau „nemântuiţi”, pentru noi ca evrei pentru a
spune „goyim” (goy-eem) el înseamnă acelaşi lucru.}

Pagina 43 din 159

Uneori evrei creştini (care sunt evrei care au lăsat căile Biblice şi şi-au lăsat chemarea lor ca evrei
credincioşi pentru a se alătura bisericii şi a trăi ca neamurile) îmi spun că acoperirea capului meu
este împotriva Moshiach datorită unui lucru pe care ei îl citesc într-o traducere greşită a Bibliei
creştine din 1 Corinteni 11:7

Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul [său], căci el este imaginea şi slava lui Dumnezeu:
dar femeia este slava bărbatului.

DAR, cuvântul de aici pentru acoperire înseamnă „a înveli sau a se acoperi pe sine.” ....katakalupto
{kat-ak-al-oop'-to} (sursa: concordanţa Strong, cuvântul #2619).

Cuvinte înrudite sunt ...#2596 kata {kat-ah'}, care înseamnă... 1) jos din, prin. Şi #2572 kalupto
{kal-oop'-to} ...1) care înseamnă „jos din”, sau „prin”.

Aceştia erau bărbaţi care încrucişau îmbrăcămintea prin purtarea voalurilor ornamentale ale
femeilor, şi Rabbi Shaul a trebuit să îi corecteze spunându-le să aibă tshuvah, să se întoarcă din
călcarea Torei şi în schimb să se îmbrace ca bărbaţii aşa cum i-a creat Dumnezeu.

Chiar dacă cerinţa de a acoperi capul tot timpul nu a fost afirmată în Tora, sau în Talmud, cu toate
acestea este un obicei evreiesc întemeiat şi este obligatoriu pentru toţi bărbaţii evrei. Cerinţa de a
urma obiceiuri religioase stabilite se bazează pe învăţătura Biblică, „Ascultă, fiul meu, instrucţiunile
Tatălui tău, şi nu uita Tora Mamei tale” (Mishlei - Proverbe 1:8). Este învăţat că „Tată” din acest
verset se referă la Dumnezeu, în timp ce „Mamă” se referă la naţiunea lui Israel. „Tora Mamei tale”
se referă la obiceiuri religioase care au fost stabilite de poporul evreu. Acestea au statutul de Tora
şi sunt obligatorii. Cerinţa faţă de bărbaţi de acoperire a capului este un astfel de obicei. (Cerinţa
de a-şi acoperi capul în timpul rugăciunii este discutată în Mesechta Sofrim 14:15.)

DE ASEMENEA, în SHEMOS 28:40 (Exod 28:40) (doar ca exemplu, căci el vorbeşte despre
aceasta în multe alte locuri)

Aharon benAsah katones asah abnet migba`ah asah kavod teferis. (Am tradus aici fără vocale,
deci suportaţi-mă, voi verifica mai târziu în Chumash)

TRADUCEREA ENGLEZĂ Şi pentru fiii lui Aron veţi face haine, şi veţi face pentru ele gartels
(century eşarfă), şi acoperăminte pentru cap (turbane, sau kippot) veţi face pentru ei, pentru slavă
şi pentru frumuseţe.

migba`ah {mig-baw-aw'} turban, head-gear, kippa, yarmulkah, bonnet, cap...ect.

(NOTĂ: Gartels??? Luând aici kabalistic ,,,lol, Yeshua poartă o jartieră în Apocalipsa 2.)

Femeile

Femeile care sunt sau au fost căsătorite (văduve şi divorţate) trebuie să îşi acopere părul lor. O
femeie care nu a fost niciodată căsătorită nu trebuie să facă aceasta. Pălării, sheitels (peruci), sau
tichele (care uneori sunt numite snood) sunt purtate în funcţie de comunitate, si Rov-ul lor, sau
Rebbe poskins (reguli).

Sursa

Talmudul în Kesuvos 72a afirmă că sursa pentru această interdicţie este din Tora She Biksav
(Tora Scrisă) Bamidbar (Numeri) 5:18 care tratează legile unui sotah – o adulteră suspectă – si
afirmă, „Preotul va pune femeia adulteră înaintea lui Dumnezeu şi va descoperi părul ei...”. Rash'i
(Rabbi Shlomo Yitchaki, 1040-1105, autor al primului comentariu despre Talmud) oferă două
Pagina 44 din 159
explicaţii pentru concluzia Talmudului, una, din faptul că ea este pedepsită midah kneged midah
(măsură pentru măsură) pentru expunerea ei, o femeie căsătorită, părul faţă de al ei iubit vedem
că este interzis şi, a doua, din faptul că noi expunem părul ei vedem că, condiţia sa normală ca
femeie evreică a cărei păr ar trebui să fie acoperit.

ACOPERIREA CAPULUI LA BĂRBAŢI

de Bruce R. Booker, Ph.D.

Copyright 2001

În timp ce nu se porunceşte expres bărbaţilor (cu excepţia lui cohen hagadol [marele preot] în
înfăptuirea datoriilor sale preoţeşti) să poarte o acoperitoare a capului, nu este interzis în mod
expres de Scriptură, decât dacă cineva vrea să interpreteze astfel scrierea lui Sha'ul (Pavel) din 1
Corinteni 11.

Scopul acestui studiu este să arate că Pavel nu scria împotriva purtării de către bărbaţi a ceva pe
capul lor în timp ce se roagă sau proorocesc, ci împotriva unor Corinteni care aduceau în Trupul lui
Mesia unele dintre practicile păgâne ale religiei lor păgâne anterioare, cum ar fi acoperirea capului
bărbaţilor cu un voal.

Când el scrie în 1 Corinteni 11:4:

„Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său” el a ştiut
foarte bine că marelui preot i se cerea să poarte o acoperitoare a capului în timp ce îşi înfăptuia
sarcinile sale.

În TANAKH (Scripturile evreieşti), marelui preot i se poruncea de către Dumnezeu în Shemot

(Exod 28:4 & 40-41) să poarte un turban (miter) în înfăptuirea datoriei sale preoţeşti (Vayikra
(Levitic) 10:6).

Pavel ştia aceasta şi respecta aceasta, deoarece preoţii încă îşi înfăptuiau datoriile lor până la
distrugerea Beit Hamikdash (Templul) în 70 d. Hr.

Dacă Pavel ar fi scris împotriva bărbaţilor care purtau o acoperitoare a capului de orice fel aici în 1
Corinteni 11, atunci el spune că atunci când marii preoţi îşi înfăptuiau sarcinile lor preoţeşti, prin
porunca lui Dumnezeu, îşi dezonorau capul lor; de vreme ce marele preot nu doar se roagă şi
mijloceşte pentru popor ci de asemenea prooroceşte în cursul datoriilor sale.

Considerând că evreii din Bereea (Fapte 17:10-11) au studiat Scripturile să vadă dacă ce a spus
Pavel se potriveşte, se întemeiază un precedent că revelaţia mai nouă trebuie să fie verificată de o
revelaţie precedentă. Noile revelaţii ale lui Pavel nu trebuie să fie în conflict cu revelaţia existentă.

Yeshua (Isus) Însuşi a afirmat: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea (Tora) sau Prorocii; am
venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul,
nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege (Tora), înainte ca să se fi întâmplat toate
lucrurile. Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci (mitzvot) şi va învăţa pe
oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe
alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.”

Matei 5:17-19

Dacă Pavel ar fi spus că bărbaţii care îşi acoperă capul lor în timpul rugăciunii sau al proorociei şi-
ar dezonora capul lor, el spunea că marii preoţi, de asemenea îşi dezonorau capul lor – fiind în
conflict cu Scriptura deja întemeiată şi violând ceea ce Yeshua nu ar face. Sugerez că Pavel nu
Pagina 45 din 159
făcea aceasta, ci mai degrabă, el vorbea împotriva bărbaţilor care purtau un anumit fel de
acoperitoare.

Interliniarul Grec-Englez al Noului Testament, de Nestle/Marshall, traduce acest pasaj: Orice om

care se roagă sau prooroceşte peste (grecul „kata”) [al său] cap (grecul „kephales”) având [orice]
îşi necinsteşte capul său.1

În engleza proprie: „Fiecare bărbat care se roagă sau prooroceşte având ceva peste capul său îşi
face capul său de ruşine.”

În cartea Jewish New Testament Commentary a lui Dr. David H. Stern, copyright 1996 de Jewish
New Testament Publications, Inc., Clarksville, MD, Dr. Stern scrie: Fiecare bărbat care se roagă în
întrunirile publice de închinare sau prooroceşte având ceva peste capul său. Aceasta este
traducerea literală, şi este folosită aici pentru a arăta că Pavel vorbeşte aici despre a purta un voal,
nu o pălărie. Traducerea uzuală, „cu capul acoperit,” ascunde acest fapt, şi ca un rezultat s-a
ridicat o problemă în iudaismul mesianic care nu trebuia să apară deloc, şi anume, dacă este
potrivit pentru un bărbat evreu mesianic să poarte kippah („scufie” sau, în Yiddish, yarmulke) în
închinarea publică. Desigur, este potrivit, de vreme ce obiecţia este bazată doar pe o traducere
greşită a acestui verset. Pentru mai mult despre aceasta, vezi al meu my Messianic Jewish
Manifesto, pp 170-171).

Vorbind în general, evreii ortodocşi poartă kippot tot timpul, evreii conservatori doar în contexte
religioase, şi evreii reformaţi rar sau deloc. Obiceiul de a purta kippah nu are nici o bază
Scripturală şi nu este cerut nici chiar în Talmud; el nu a dobândit un statut mandatar (dintr-un punct
de vedere evreiesc ortodox) până după scrierea Shulkan Arukh în secolul 16, deşi el a devenit
obişnuit cu câteva secole mai devreme. În sinagogă un evreu care îşi spune rugăciunile îşi trage
uneori tallit-ul său (şalul de rugăciune) peste cap; el face aceasta pentru a crea o intimitate şi o
izolare între sine şi Dumnezeu şi aceasta distinge situaţia sa de rugăciunea în public sau prorocia
despre care scrie Pavel.2

Urmând mai departe cu această sugestie pentru a obţine mai multe informaţii din Messianic Jewish
Manifesto, paginile 170-171 găsim:

c. Kippah. Un evreu bărbat nu este constrâns de halakhah să poarte kippah; nu există nici o
menţionare a sa nicăieri în Talmud. Dar el este cu siguranţă un semn de identificare, de vreme ce
el a devenit un obicei atât de universal printre evreii religioşi încât acesta aproape că poartă
greutatea unei cerinţe halakhik. Este interesant că ceea ce identifică kippah în diasporă este diferit
de ceea ce identifică acesta în Israel. În diasporă el spune „evreu;” dar în Israel el spune „dati”
(religios), şi stilul său (împletit, negru, brodat, etc.) spune ce fel de evreu ortodox îl poartă.

Datorită lui 1 Corinteni 11, s-a ridicat chestiunea dacă un bărbat evreu mesianic poate purta kippah
când se roagă. Răspunsul meu, aşa cum a apărut în „Răspunsul” meu către Arnold
Fruchtenbaum's "A Quest for a Messianic Theology" în Mishkan este:

Nu este nescriptural pentru bărbaţii mesianici evrei să poarte yarmulkes când se închină, deoarece
este evident din înţelesul cuvintelor greci folosite în 1 Corinteni 11:4-5a, 7a. O traducere literală a
acestui pasaj este: „Fiecare bărbat care se roagă sau prooroceşte având [ceva] pe capul său îşi
necinsteşte capul său, dar fiecare femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul dezvelit îşi
necinsteşte capul său... Căci un bărbat într-adevăr nu trebuie [să aibă] capul învelit.” Pavel scrie
despre voaluri, care acoperă capul cuiva. Un kippah nu este un voal, şi acesta nu acoperă capul
cuiva. De aceea nu este un conflict între 1 Corinteni 11 şi un bărbat care poartă o scufie.3

Dacă este adevărat ceea ce sugerează Dr. Stern că Pavel scria împotriva purtării voalurilor de
către bărbaţii Corinteni pe capul lor ca fiind dezonorant, avem altă dovadă pentru a stabili că
aceasta a fost scrisă împotriva?

Pagina 46 din 159

În Tora Un Comentariu Modern publicată de W. Gunther Plaut, se afirmă că multe culturi din ţările
Mediteraneane au avut practici religioase în care bărbaţii erau îmbrăcaţi ca femeile:

Tora interzice purtarea de veşminte obişnuite pentru sexul opus... Pe insula din Cos, spune
Plutarch, preoţii lui Hercule se îmbrăcau ca femeile; în timp ce, în Roma, bărbaţii care participau în
misterele primăverii ale acelui zeu făceau la fel. De asemenea, în cultul lui Dionysis, bărbaţii
adoptau adesea costumul feminin, la fel precum la festivalul anual de la Oscophoria băieţii
înveşmântaţi ca fete şi, la Skirophoria, bărbaţii erau îmbrăcaţi ca femeile. Aceeaşi practică este
certificată de asemenea în legătură cu cultul lui Leukippos în Creta...

Originea obiceiului este disputată... de asemenea s-a sugerat că, în cazurile în care bărbaţii poartă
haine femeieşti în înfăptuirea ritualurilor magice, aceasta reflectă credinţa mult răspândită că
magia (în special când ţinteşte spre promovarea fertilităţii) este în primul rând regiunea sexului
feminin, şi că – cel puţin în unele exemple – utilizarea poate merge înapoi spre un timp când
preoţia era în mâinile femeilor.4

Explicaţia precedentă iluminează dinamica în joc din pasajul din 1 Corinteni 11: 1) interzicerea
Torei ca bărbaţii (Deuteronom 22:5) să poarte îmbrăcăminte feminină şi invers. Trebuie să fie o
distincţie între sexe. 2) În multe culturi Mediteraneene, prostituaţii bărbaţi ai Templului purtau
îmbrăcăminte feminină în practicile lor religioase. Considerând că în Biserica de azi, multe practici
păgâne au fost încorporate de-a lungul secolelor de convertiţi păgâni care veneau în Trupul lui
Mesia, nu ar trebui să ne surprindă că, convertiţii la credinţă din timpul lui Pavel aduceau practicile
lor cu ei. Pavel distruge repede această practică încă din înmugurirea ei.

El trebuia să vorbească împotriva purtării de voaluri de către bărbaţi, de vreme ce acesta este
contextul pasajului (1 Corinteni 11: 5, 6, 7, şi 10). El ştia că cohen hagadol (marele preot) purta o
acoperitoare a capului în înfăptuirea datoriilor sale. El ştia că Leviţii îşi acopereau capul lor când
pronunţau Binecuvântarea Aronică asupra poporului lui Israel. 3) În multe culturi păgâne, femeile
deţineau preoţia. De aici, accentul asupra conducerii bărbăteşti (1 Corinteni 11:78) nu doar în
acest pasaj, ci şi în alte scrieri ale Apostolului Pavel (Efeseni 5:22; Coloseni 3:18; 1 Timotei 2:11-
14, etc.) Manualul Bibliei lui Halley afirmă:

Era un obicei în oraşele greci şi estice pentru femei să îşi acopere capul lor în public, cu excepţia
femeilor cu un caracter imoral. Corintul era plin de prostituate ale templului. Unele dintre femeile
creştine, profitând de noua lor libertate găsită în Hristos, îndrăzneau să îşi pună deoparte voalurile
lor în întâlnirile Bisericii, ceea ce i-a îngrozit pe cei mai modeşti. Ele sunt spuse aici nu pentru a
sfida opinia publică ceea ce este considerat propriu manierele feminine. Bărbaţii şi femeile au o
valoare egală în ochii lui Dumnezeu. Dar există anumite distincţii naturale între femei şi bărbaţi fără
de care societatea nu ar putea exista. Femeile creştine, trăind în societatea păgână, ar trebui să fie
prudente în inovaţiilor lor, altfel ar putea aduce reproş asupra religiei lor. Este rău în general când
femeile devin prea mult ca bărbaţii.5

Halley, de asemenea, priveşte la acest pasaj din perspectiva distincţiei sexuale şi a ordinii şi în
păstrarea în afara Bisericii a unei practici dintr-un templu păgân. Trebuie să fie amintit că
prostituaţii bărbaţi ai templului purtau voaluri în înfăptuirea religiei lor, Pavel se opune atât de
puternic purtării de voal de către bărbaţi (nu doar în timpul serviciilor, ci altfel) tot atât de mult cât
era faţă de femeile care nu purtau un voal.

CONCLUZIE

În concluzie, contextul pasajului din 1 Corinteni 11 relativ la acoperirea capului şi distincţiile

sexuale nu vorbeşte împotriva purtării de bărbaţi a unui kippah sau yarmulke (de vreme ce aceasta
nu acoperă tot capul) când se roagă sau proorocesc. Acesta vorbeşte despre faptul că femeile ar
trebui să îşi învelească capul lor când se roagă sau proorocesc şi despre conducerea bărbatului
care este sub conducerea lui Dumnezeu.

Pagina 47 din 159

În final, în Templul viitor aşa cum este descris în Ezechiel 40-44. Lui cohanim i se cere să poarte o
acoperire a capului (un turban) în timpul oficierii sarcinii sale (Ezechiel 44:18). Dacă interpretăm că
un bărbat care îşi acoperă cu ceva capul său cu ceva în timp ce se roagă sau prooroceşte îşi
dezonorează capul său, atunci aceşti oameni vor face astfel în viitoarea Împărăţie Milenară a lui
Mesia prin porunca Biblică. De aceea, pentru a fi cinstiţi cu pasajul din 1 Corinteni 11 în relaţie cu
altă Scriptură, nu putem găsi că unui bărbat i se interzice să poarte o acoperire a capului cum este
kippah în timp ce se roagă sau prooroceşte în adunarea lui Dumnezeu şi la o parte din slujirea lui
cohanim în datoriile sale, nici nu putem găsi că bărbatul este constrâns să poarte o acoperire a
capului.

Note de subsol
1. The Interlinear Greek-English New Testament, The Nestle Greek Text with a Literal English
Translation by Alfred Marshall, D. Litt., copyright 1975 by Zondervan Publishing House, page 685.
2. Jewish New Testament Commentary, Dr. David H. Stern, copyright 1996 by Jewish New
Testament Publications, Inc., Clarksville, MD., pg. 474
3. Messianic Jewish Manifesto, Dr. David H. Stern, copyright 1988 by Jewish New Testament
Publications, Jerusalem, Israel, pages 170-171
4. The Torah A Modern Commentary, Edited by W. Gunther Plaut, copyright, 1981 by the Union of
American Hebrew Congregations, New York, page 1490
5. Halley's Bible Handbook, by Henry H. Halley, copyright 1965 by Halley's Bible Handbook, Inc.,
page 59

Un comentariu asupra 1 Corinteni 11:2-16

de Norman E. Anderson

CUPRINS

Introducere
1 Corinteni 11:2-16 în Versiunea Autorizată (1611)
Comentarii asupra pasajului
O traducerea proaspătă a lui 1 Corinteni 11:2-16
Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17 expusă
Note despre chiasm
Remarci conclusive

Introducere

1 Corinteni 11:2-16 este atribuit Apostolului Pavel şi lui Sosten, „fratele” (1:1)*, dar se crede a fi
compunerea doar a lui Pavel (notaţi persoana întâia singular din versetele 11:2-3), adică, doar
dacă autoritatea Paulină nu este totodată provocată. Acesta este notoriu pentru a fi unul din cele
mai dificile pasaje din Biblie de interpretat, dar nu cel din urmă deoarece la fiecare câteva puncte
acesta poate însemna ceva total diferit, chiar opus faţă de lucruri. totodată este scris răspândit şi
plin de joc de cuvinte (mai ales jocuri de sensuri de cuvinte, uneori chiar peste limbi); acesta este
plin de aluzii, obscur din punct de vedere retoric, destul de interactiv cu o audienţă specifică a cărei
părţi de conversaţie este pierdută, şi rezistentă faţă de încercările de a produce un sens din
acesta, fie datorită unui sens coerent sau a unuia corespunzător realităţii, cel puţin după cum se
interpretează în mod obişnuit. În plus, acesta este şi a fost de mult susceptibil în mod specific faţă
de citirile anacronice, mai ales din partea supremaţiei masculine; şi acesta este interpretat adesea,
chiar şi astăzi, sub stăpânirea schimbărilor seismice din atitudinile faţă de femei şi sexualitate care
au avut loc în generaţiile ulterioare de după Apostoli. Atitudinile moderne şi post-moderne faţă de
culturi, obiceiuri şi tradiţii complică lucrurile; căci autorul fără îndoială că a cântărit astfel de lucruri

Pagina 48 din 159

conform preocupărilor lor – grija lor cu legea provincială romană, de exemplu – care nu este în
conformitate cu grijile noastre destul de diferite.

Acest comentariu este desemnat să scoată la iveală dificultăţile, mai ales cele care au alunecat
sub traduceri şi alte comentarii, şi de a explora opiniile interpretative. Centrul nu este aşa mult
asupra autorului şi a criticismului textual precum este asupra structurii gramaticale şi retorice şi a
contextului cultural precum şi al posibilităţilor de înţeles. Legat de acest comentariu este şi o
digresiune despre îngerii din versetul 10. Ţelul ultim al acestui comentariu este de a vedea dacă
sensul coerent poate fi extras din pasaj, mai ales un sens care se comportă cu ceea ce de altfel
cunoaştem drept părerile lui Pavel şi spusele lui Isus pe care s-a bazat acesta – cel puţin pentru a
face o contribuţie în această direcţie.

Comentariul începe cu Versiunea Autorizată din 1611 (a Bibliei în engleză, se va folosi

prescurtarea AV aici, n. tr.), nu printr-un proiect ci printr-un accident fericit, din moment ce
comentariul şi-a primit dezvoltarea sa într-un alt context Glosarul Termenilor despre Relaţii (sub
titlul „capul femeii”) unde se foloseşte AV s-a folosit doar pentru termenii săi familiari. Spun „fericit”
nu pentru cât de bună este traducerea, ci pentru că acesta reprezintă un text împodobit şi o
interpretare tradiţională aşadar serveşte cu atât mai bine scopului meu de scoatere la iveală a
dificultăţilor nu doar a textului ci şi a interpretării acestuia.

După comentarii urmează proaspăta mea traducere apropiată de text a acestui pasaj, care, cu
curaj, arată cursul pasajului în măsura în care l-am putut prelucra şi care, în acelaşi timp, este
desemnat să expună cele mai semnificative întrebări. În aspectul ulterior acesta diferă de
majoritatea traducerilor, în măsura în care acestea urmează deciziile despre cum este interpretat
textul.

Apoi urmează acea traducere prezentată în acord cu structura retorică a pasajului aşa cum îl
percep eu, cu opţiunile expuse.

Am scris acest comentariu şi digresiunea de după el nu doar pentru cercetătorii şi educaţii

teologici, dar şi pentru cititorul inteligent. Aşadar termenii tehnici şi neclari în general sunt ori evitaţi
ori explicaţi. Astfel, de exemplu, traducerea greacă antică a Bibliei (fără să cuprindă Noul
Testament) este numită Septuaginta mai degrabă decât LXX; o tratare a Talmudului, decât a fi
precedat de un b sau de un y este în schimb precedat de „Talmud Bavli” (acesta este Talmudul
Babilonian) sau „Talmud Yerushalmi” (acesta este Talmudul Palestinian sau din Ierusalim,
cunoscut şi sub numele de Talmud al Ţării Israel); în locul citării doar a LCL, aşa cum este practica
comună de studiu, eu dau în schimb o citare deplină a volumului The Loeb Classical Library,
oricând citez din acesta; şi în locul oferirii unui citat abia suficient faţă de o sursă antică, eu ofer
adesea câteva din căile cum putea fi citat acesta, cel puţin prima dată este menţionat. Subiectul
este destul de dificil, aşa că am încercat să fac restul să fie uşor, deşi sunt anumite contrapartide,
din moment ce explicarea şi plinătatea tind să se aglomereze.

În special pentru identificarea şi localizarea surselor citate, cititorul poate găsi folositor să aibă la
mână câteva cărţi de referinţă precum The Anchor Bible Dictionary (1992), The Oxford Classical
Dictionary (3rd ed. 1996), The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed., 1997), şi The
Encyclopedia of the Jewish Religion (1965).

Un ultim punct înainte de a purcede: Acest comentariu este atât de bun precum evidenţa pe care o
prezintă. Acesta nu se bazează pe nici o „autoritate” a autorului ei. Eu văd fiecare comentariu în
acest fel, şi recomand abordarea generală, mai ales când sursa este internetul.

* Referitor la Sosten, vezi Fapte 18:17. Era acelaşi Sosten ca cel menţionat în 1 Corinteni 1:1? Era
aceste Sosten din Faptele Apostolilor un creştin sau unul dintre evreii care se opunea creştinilor?
Era el acelaşi Crisp din Fapte 18:8 (cf. 1 Corinteni 1:14), care a fost descris ca un credincios, sau
era altcineva acesta? Dacă era ultimul, atunci sinagoga din Corint avea mai mult de un singur
bătrân (archisynagögos)? Notaţi menţiunea lui Eusebius despre Sosten:

Pagina 49 din 159

„Acum numele apostolilor Mântuitorului nostru sunt clare pentru toată lumea din evanghelii, dar
nicăieri nu există lista celor şaptezeci… Şi se spune că şi Sosten, care a scris cu Pavel către
Corinteni, era unul dintre ei” (Ekklësiastikës Historias = Historia Ecclesiastica = Ecclesiastical
History 1.12.1). [Din: The Ecclesiastical History, [by] Eusebius; cu traducerea în engleză de
Kirsopp Lake (Cambridge, Mass.: Harvard University Press): v. 1 (1926, 1965 printing), p. 83.
Regarding the Seventy, vezi Luca 10:1-20]

Dacă Sosten era într-adevăr unul dintre cei şaptezeci, e posibil ca rolul său primar cu privire la 1
Corinteni să fi fost oferirea unui sens de ancorare în viaţa şi învăţăturile lui Isus şi astfel să prevină
orice încercare de a se săpa învăţăturile lui Pavel împotriva celor a lui Isus (cf. 1:12).

1 Corinteni 11:2-16 în Versiunea Autorizată (1611)

2 Vă laud acum, fraţilor1, că vă amintiţi de mine în toate lucrurile şi că ţineţi ritualurile2-3, aşa cum
vi le-am transmis eu.

3 Dar vreau să ştiţi că capul fiecărui bărbat este Hristos, şi că capul femeii este bărbatul4; şi capul
lui Hristos este Dumnezeu.

4 Oricare bărbat ce se roagă ori profeţeşte cu capul acoperit5, îşi dezonorează capul.

5 Dar orice femeie care se roagă ori profeţeste6 cu capul descoperit7 îşi dezonorează capul: căci
atunci ar fi ca şi când ar fi rasă8-9.

6 Căci dacă femeia nu este acoperită, să-şi taie şi părul10: dar dacă11 acesta este o ruşine12
pentru o femeie să fie tunsă sau rasă13, aceasta14 să fie acoperită15.

7 Căci un bărbat nu ar trebui să-şi acopere capul, întrucât el este imaginea şi slava lui Dumnezeu:
dar femeia este slava bărbatului.

8 Căci bărbatul nu este din [ek] femeie, ci femeia este din [ex] bărbat.

9 Şi nici n-a fost creat bărbatul pentru [dia] femeie, ci femeia pentru [dia] bărbat.

10 Pentru această cauză femeia trebuie să aibă putere16-17 deasupra capului18 ei, din cauza19
ingerilor20.

11 Totuşi21, nici bărbatul nu este fără femeie, şi nici femeia fără de bărbat, în Domnul22.

12 Căci după cum femeia este din [ek] bărbat, tot aşa este şi bărbatul pentru [dia] femeie23; dar
toate lucrurile din [ek] Dumnezeu.

13 Judecaţi-vă singuri: este bine24 ca femeia să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit25?

14 Oare nu învaţă chiar şi natura că, dacă un bărbat are părul lung, acesta e o ruşine pentru el26?

15 Dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este o slavă27 pentru ea: căci părul ei îi este dat
acesteia28 pentru29 o acoperire30.

16 Dacă vreun bărbat31 este certăreţ32, noi33 nu avem un astfel de obicei34, şi nici bisericile lui
Dumnezeu.

Comentarii asupra pasajului

[Înainte de a începe, această notă: citatele din parantezele pătrate trebuiesc verificate.]

Pagina 50 din 159

1 Referitor la cuvântul „fraţi [adelphoi]” (v. 2): Cuvântul grecesc este absent din cele mai bune
manuscrise. Prezenţa cuvântului în alte manuscrise poate fi un exemplu al unei acumulări
contextuale de masculinizare.

2 Deoarece pasajul este intercalat aici, pe de-o parte, o menţiune a tradiţiilor (paradoseis în 11:2)
şi, pe de altă parte, o mentione a obiceiului (synëtheian în 11:16), în timp ce este înzestrat peste
tot prin apeluri către sentimentele subiective şi judecată, care pot fi condiţionate cultural, acesta
este scos în afară cu uşurinţă într-o eră când tradiţiile şi obiceiurile sunt adesea tratate în mod
relativist şi cazual, deşi biserica timpurie şi adversarii ei au luat uneori o astfel de extremă în mod
serios. Notaţi:

ethos din Fapte 6:14; 16:21; 21:21; 28:17; contrastează oarecum ta ethnë ... tais hodois autön din
14:16;

paradosis din Galateni 1:14; 2 Tesaloniceni 2:15; 3:6, totuşi contrastează Matei 15:1-9 = Marcu
7:1-13 şi Coloseni 2:8, de asemenea,

celelalte folosiri ale lui synëtheia din Noul Testament, la Ioan 18:39 şi 1 Corinteni 8:7.

Cu alte cuvinte, cei mai moderni tind să cântărească pasajul mult mai uşor decât cititorii săi
originali, nu doar în termeni de aplicare de către cei care încearcă să trăiască conform Bibliei, dar
şi în termenii de interpretare a studiului.

Nu e vorba că ceva care aproximează anumite atitudini moderne erau necunoscute anticilor. De
exemplu, contrarul şi filozoful cinic, Diogenes (ca. 412/403 – ca. 324/321 î. Hr.), care, apropo, a
murit şi a fost ulterior onorat la Corint, a dispreţuit ceea ce era conform convenţiei (nomos) relativ
faţă de ceea ce este natural (Diogenes Laertius, Biön = De vitis = Lives 6.71; regarding Diogenes'
death, see 6.76-79). Dar probabil mult mai caracteristic al erei era abordarea formulată mai târziu
de avocatul roman, Julian (fl. 131-168 d. Hr.), care se pare că s-a adresat legii obiceiului din
provinciile romane:

„în materiile în care nu avem legi scrise, ar trebui să fie observat ceea ce s-a introdus prin folosire
şi obicei” – (Justinian, Digest 1.3.32, as translated in: "The Glossators' Views on Custom," in The
Oracles of the Law, by John P. Dawson (Ann Arbor: University of Michigan Law School, 1968; in
series: Thomas M. Cooley Lectures; 1959): pp. 128-134, specifically p. 128).

În ciuda acestora, Pavel nu vorbea despre obiceiurile unui oraş sau provincie ci de tradiţiile şi
practicile unei mişcări religioase sectante, adică, o sectă creştină din cadrul cursului mai larg de
Iudaism. Referitor la toleranţa romană şi la validarea obiceiurilor evreieşti, vezi în special:

Josephus, Ioudaïkës Archaiologias = Antiquitaes Judaicae = Jewish Antiquities 12:125-126 =

12.3.2; 14:185-267 = 14.10.1-26; 16:58-61 = 16.2.5; 16:160-178 = 16.6.1-8; 19:274-291 = 19.5.2-
3;

Philo, Aretön Pröton ho esti tës autou Presbeias pros Gaion = De Legatione ad Gaium = On the
Embassy to Gaius 161 = 2.569.

Dio Cassius, Roman History 60.6.6.

Pentru un sumar folositor, vezi: "The Policy of the Early Roman Emperors towards Judaism," by
Vincent M. Scramuzza," being Note XXV, in: The Beginnings of Christianity. Part I, The Acts of the
Apostles, edited by F. J. Foakes Jackson and Kirsopp Lake. Vol. V, Additional Notes to the
Commentary, edited by Kirsopp Lake and Henry J. Cadbury (London: Macmillan, 1933): pp. 277-
297. Pentru politicile romane faţă de evreii din Diaspora, vezi în special a doua secţiune.

Pagina 51 din 159

3 Referitor la „ritualuri” (v. 2): Termenul grecesc este tas paradoseis, care înseamnă „tradiţiile” ori
„învăţăturile transmise”. Aceste învăţături erau posibil să fie anumite învăţături despre şi ale lui
Isus. Cf. 1 Corinteni 7:12, 25; 11:23; 15:1-3; 2 Tesaloniceni 2:15; 3:6. Se presupune că acest pasaj
este răspunsul lui Pavel la întrebările ridicate din interacţiunea cu anumite învăţături despre şi ale
lui Isus.

4 În cadrul acestui pasaj, cu excepţia versetului 16, cuvântul grec pentru „bărbat” este anër (sau o
formă flexibilă din acesta). Anër este tradus adesea ori ca „bărbat” ori ca „soţ” şi ambele sensuri
pot fi în joc în acest pasaj; adiţional, în acest pasaj, anër se referă uneori la omul primordial care
funcţionează ca arhetip.

În plus, cuvântul grecesc pentru femeie folosit aici este gynë (sau o formă flexibilă din acesta).
Gynë este tradus adesea ori prin „femeie” sau „soţie”, tipic ca „soţie” atunci când gynë este
împerecheat cu anër. Ambele sensuri pot fi în discuţie în acest pasaj. Adiţional, în acest pasaj
gynë se referă uneori la femeia primordială care funcţionează ca arhetip.

Cu privinţa la ambele termene anër şi gynë, Pavel modifica sensurile dintre acestea în acest pasaj.
Întrebarea din cadrul fiecărei instanţe este care sens l-a utilizat el.

Apropo, argumentarea lui Tertulian De Virginibus Velandis = On the Veiling of Virgins 7 (Despre
învăluirea fecioarelor) pare să presupună faptul că creştinii timpurii au înţeles 1 Corinteni 11:2-16
că se referă la soţii, în timp ce el vroia ca principiile enunţate să acopere şi pe fecioare.

Comparaţi celălalt pasaj Paulin „capul soţiei”, din Efeseni 5:21-33. (Pentru câteva comentarii la
acest pasaj, vezi articolul în engleză de la "head of the wife" in the Glossary of Relationship Terms)

5 Referitor la fraza „cu capul său acoperit” (v. 4): Redat în mod literal, aceste cuvinte spun: „de la
cap în jos”. Fraza kata kephalës echön este în mod evident o expresie idiomatică pentru purtarea a
ceva care atârnă în jos de la cap. Totuşi, se pare ciudat că acel ceva nu este numit. Comparaţi şi
contrastaţi Plutarch, Moralia 200F = Römaiön apophthegmata = Sayings of Romans 13: kata tës
kephalës echön to himation („având roba de pe capul”).

6 Referitor la fraza „fiecare femeie care se roagă sau profeţeşte” (v. 5): Una din cele mai vechi
enigme este felul în care acest pasaj, care se pare că o aprobă pe o femeie să profeţească într-un
serviciu de biserică, să se potrivească cu 1 Corinteni 14:34-35, care spune ca femeile să tacă în
biserici şi adaugă că aceasta este nepotrivit pentru o femeie să vorbească într-o adunare numită.
Verbul de acolo este lalein, care are un sens primar, „a sporovăi”. Deci parte a enigmei este
rezolvată prin a realiza faptul că Pavel spunea că conversaţia obişnuită era ieşită din comun într-o
adunare numită. Vorbirea profetică era diferită şi se pare să fi fost exprimată în tonuri distinctive
(cf. Apuleius, Metamorphoses = The Golden Ass 8:28 = 8:36 in the William Adlington numeration =
12 in The Robert Graves numeration).

Apropo, profeţia din partea femeilor nu era un fenomen ciudat pentru creştini. Vezi, de exemplu,
Pausanius, Hellados Periëgëseös = Description of Greece 2.24.1.

7 Referitor la fraza „cu capul ei descoperit” (v. 5): Acesta este un dativ de manieră. Totuşi, este
posibil ca un alt fel de dativ să fie intenţiona, precum cel de dezavantaj, caz în care fraza s-ar
putea traduce: „împotriva capului descoperit”.

8 Referitor la fraza „căci atunci ar fi ca şi când ar fi rasă” (v. 5): Acesta ar fi redat mai precis în
acest fel: „Căci ea [sau el] este una cu [sau ca] ea care a fost rasă”. Precizia aduce la iveală două
pete – aşa cum s-a indicat în parantezele pătrate – care face apel la decizia interpretativă.

Un cap ras şi înfăţişările cu agrafe semnificau multe lucruri diferite în lumea greco-romană şi cea
iudaică. Uneori aceasta avea o semnificaţie religioasă, cum se poate să fi fost şi aici. Vezi, de
exemplu:

Pagina 52 din 159

Referitor la femei şi fete, Pausanius, Description of Greece 2.11.6; 2.32.1.

Referitor la bărbaţi şi băieţi, Iov 1:20; Isaia 15:2; Apuleius, Metamorphoses 11:10, 28, 30 =
Adlington 11:47-48 = Graves 18-19; Pausanius, Description of Greece 2.3.7; 7.17.8. Contrast cu
Levitic 21:5; Ezechiel 44:20.

În Iudaism un cap ras uneori semnifica completarea jurământului de Nazireat. Vezi, de exemplu:

Numeri 6:9, 18;

Fapte 18:18; 21:23-26;

Philo, Peri tön en Merei Diatagmatön = De Specialibus Legibus = Special Laws 247-254 = 45-46 =
249-250;

Josephus, Jewish Antiquities 4:72 = 4.4.4; 19:294 = 19.6.1.

Aceasta nu era doar din partea bărbaţilor, dar şi a femeilor (vezi Numeri 6:2 şi, de exemplu,
Mishnah, Nazir 3:6; 4:1-5; 9:1).

9 Versetele 4 şi 5 pot fi redate ca o serie de întrebări retorice, în acest fel:

Oare fiecare bărbat [sau soţ] care se roagă sau profeţeşte cu capul împodobit îşi dezonorează
capul său?

Tot aşa fiecare soţie [sau femei] care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit [sau împotriva
capului descoperit] îşi dezonorează capul ei?

Oare nu este ea [sau el] cu siguranţă la fel cu [sau ca] cea care a fost rasă?

Dacă e să fie sau nu folosită punctuaţia interogativă aceasta este o chestiune de interpretare, din
moment ce punctuaţia textului este oferită de editori.

De sigur, în locul unei serii ori de întrebări ori de afirmaţii, am putea avea o anumită combinaţie de
întrebări şi afirmaţii.

Redarea versetelor 4 şi 5 cel puţin în parte în formă interogativă nu este mai puţin justificată decât
atribuirea versetelor 14-15a ca o întrebare (sau ca două întrebări), şi nici nu are un sens mai mic.
Totuşi, redarea ambelor segmente ca afirmaţii şi nici în formă interogativă ar fi probabil o greşeală,
din moment ce logica uzuală a lui Pavel se pare să se fi contrazis în mod strigător în acelaşi pasaj.

În contextul antic, versetul 4 are un sens mai bun ca o întrebare decât ca o afirmaţie, din moment
ce se pare că face apel la răspuns, „De sigur că nu! De sigur că nu e nici o dezonoare la un bărbat
care se roagă sau profeţeşte cu un cap acoperit”. A spune lucrurile altfel ar fi fost contrar Legii şi al
Profeţilor (Exod 28:4, 36-40; 29:6; 39:28; Levitic 8:9; 10:6; 16:4; 21:10; Ezechiel 44:18; Zaharia
3:5, notaţi prezenţa angelică; 6:11), aceasta ar fi ofensat pe creştinii evrei care erau „zeloşi pentru
Lege” şi pe care Pavel căuta să-i potolească la porunca lui Iacov (Fapte 21:20-26), şi aceasta ar fi
fost şi o insultă faţă de practica romană de pietate. Vezi, pentru începători:

Dionysius of Halicarnasus, Römaikës Archaiologias = Antiquitates Romanae = Roman Antiquities

12.16.1-4;

Lucretius, De Rerum Natura = On the Nature of Things 5.1196-1203;

Pagina 53 din 159

Macrobius, care referitor la practica romană uzuală de închinare a notat o excepţie, anume
îndeplinirea ritualurilor la un anumit altar al lui Saturn „cu capul descoperit, inc conformitate cu
obiceiul grecesc”; vezi Saturnalia 1.8.2; cf. 1.10.22; din moment ce Macrobius nu este în Loeb
Classical Library, să vă ofer o traducere completă.

1.8.2: „Dumnezeul [Saturn] are şi un altar în faţă la Sanaculum, şi ritualurile sunt îndeplinite acolo
cu capul descoperit, în conformitate cu folosirea greacă, deoarece se crede că aceasta era
practica originală, mai întâi a Pelasgianilor şi apoi a lui Hercules”.

1.10.22: „Philochorus spune că Cecrops a fost primul care să clădească în Attica, un altar lui
Saturn şi Ops, închinându-se acestor zeităţi ca lui Jupiter şi Pământ, şi să ordone ca, atunci când
roadele şi fructele erau strânse, capul gospodarului ar trebui să mance pretutindeni cu robii cu care
a purtat truda cultivării terenului, căci era plăcerea zeului ca să se acorde cinste sclavilor în
consideraţie faţă de truda lor. Şi de aceea noi urmăm practica unei ţări străine şi oferim sacrificii lui
Saturn cu capetele descoperite”. (din The Saturnalia [de] Macrobius; tradus cu o introducere şi
note de Percival Vaughan Devies (New York: Columbia University Press, 1969): pp. [63], 73)

Ovid, Fasti 3:363-366;

Plautus, Curculio 389-390;

Plutarch, Moralia 266C-267B = Aitia Römaïka = Quaestiones Romanae = Roman Questions 10;

Virgil, Aeneid 3:543-547; şi de asemenea,

capetele împodobite din: The New Testament World in Pictures, [by] William H. Stephens; Paula A.
Savage, designer (Nashville, Tenn.: Broadman Press, c1987): picture 6 (the Roman Emperor,
Augustus, as high priest); 14 (probably the Roman Emperor, Nero, as high priest); and 449 (priest,
Yugoslavia).

Deşi obiceiurile corintene erau diferite de cel romane, se merită să amintim faptul că Corintul era
capitala Ahaiei, o provincie romană (Apuleius, Metamorphoses 10:18 = Adlington 10:45 = Graves
16), şi că acesta a fost recolonizat de romani doar pentru 11 decade sau aproximativ mai devreme,
circa 44 î. Hr. (Pausanius, Description of Greece 2.1.2).

Apropo, obiceiul fiecărui evreu care purta o acoperire pe cap – în zilele de acum ori o pălărie ori
un kippah – în închinarea din sinagogă în mod evident că nu era cunoscut în zilele lui Pavel. Una
din primele indicaţii că un astfel de obicei era în formare provine din câteva secole ulterioare
(Talmud Bavli, Kiddushin 31a).

10 Prima parte pare a versetului 6 poate fi descrisă ca o întrebare. Totuşi, în acest caz, prin a face
astfel se poate introduce mai multă neîndemânare decât claritate:

Dacă, de fapt, o soţie [sau femeie] nu este acoperită, să se şi radă în cap?

Referitor la imperativele de la persoana a treia puse ca întrebări, vezi Greek Grammar, by Herbert
Weir Smyth; revised by Gordon Messing (Cambridge, Mass: Harvard University Press, c1956):
§1838.

11 Fiecare dintre dacă-urile din versetul 6 indică o condiţie de primă clasă (greaca are patru clase
de propoziţii condiţionale). Aceasta la rândul ei indică faptul că protasis (clauza „dacă”) este
presupus a fi cazul

Cu alte cuvinte, Pavel a presupus că cel puţin câteva femei din biserica din Corint se rugau şi
profeţeau cu capetele descoperite, care este un punct destul de special din moment ce este clar că
cel puţin o practică creştină timpurie era ca femeile să se roage şi să profeţească cu capetele
Pagina 54 din 159
descoperite. Pavel a presupus de asemenea că cel puţin câteva femei au privit a fi cu capetele
rase drept ruşinos şi hidos.

12 Referitor la „ruşine [aischron]” (v. 6): Cuvântul grecesc înseamnă hidos sau ruşinos.

Pe de-o parte, Pavel putea să afirme că pentru o femeie a avea capul ras era o ruşine sau ceva
hidos – deşi, notaţi de asemenea, nu aceasta a spus el de fapt în această propoziţie. Pe de altă
parte, el putea să laude pe femei pentru sensul lor de mândrie faţă de chestiuni aşa de
nesemnificative precum părul, mai ales dacă raderea acestuia avea în minte o semnificaţie
religioasă; căci ce loc are vanitatea înaintea lui Dumnezeu? (Cf. "smerirea," tapeinountes, înaintea
zeilor din Plutarch, Moralia 266D = Roman Questions 10) Moraliştii primului secol au văzut dincolo
de păr (vezi, de exemplu, Dio Chrysostom, Orationes = Discourses 35:3, 11). S-ar părea a fi
straniu dacă Pavel, care era aşa de forţat asupra relaţiilor interioare şi corecte (vezi, de exemplu,
Romani 6:17 şi 2 Corinteni 3:6), nu vedea nici el dincolo de păr.

13 Referitor la fraza „ras sau tuns [to keirasthai ë xurasthai]” (v. 6): Keirasthai este un aorist 1,
infinitivul de mijloc al keirö. Xurasthai este un infinitiv pasiv prezent al lui xuraö. Aşadar fraza poate
fi tradusă: „să se fi ras sau să fie tunsă”. Articolul to, indică că aceste infinitive sunt substantive;
aşa că fraza ar putea fi în schimb tradusă în felul insuportabil de stângaci ca acesta: „după rasul ei
sau tunsul ei”.

În Septuaginta, keirein (pentru a folosi infinitivul) traduce câteva cuvinte evreieşti diferite. Acesta
are aceste înţelesuri de bază:

„a tunde (oile)” – gazaz în Geneza 31:19; 38:12-13; Deuteronom 15:19; 1 Samuel 25:2, 4,7, 11; 2
Samuel 13:23-24; Isaia 53:7; qatsab în Cântarea Cântărilor 4:2; comparaţi cu 6:6 unde nu este alt
cuvânt evreiesc decât rachel, „oi” este tradus;

„a tunde (iarba)” – descris într-un fel curios ra’ah, „apare”, în Proverbe 27:25;

„a rade (capul unei persoane)” – galach în 2 Samuel 14:26; comparaţi, unde nu este nici un
cuvântul evreiesc tradus, Ieremia 52:31;

„a rade (capul unei persoane în doliu)” - gazaz în Iov 1:20; Ieremia 7:29; Mica 1:16; şi,

„a rade (faţa cuiva)” – qatsats în Ieremia 49:32 (numărătoarea evreiască şi din Thompson) = Hatch
& Redpath 30:10 = Rahlfs 30:27 = Bagster 30:32.

În Noul Testament, cuvântul apare de trei ori, aici în 1 Corinteni 11:6 şi de două ori în Fapte, unde
odată (în 8:32), ca un participiu, acesta înseamnă „frizer (de oi)” şi odată (în 18:18) înseamnă „a
rade (capul unui Nazireat)”.

În Septuaginta, xuran (ca să folosim din nou infinitivul) traduce trei cuvinte evreieşti şi are
următoarele înţelesuri de bază:

„a rade (capul unui captiv care are să fie primit ca membru de poziţie înaltă dintr-o casă)” – galach
în Geneza 41:14; Deuteronom 21:12; comparaţi folosirea din Septuaginta a lui keirein din Ieremia
52:31;

„a rade (capul şi barba unui lepros suspect)” – galach în Levitic 13:33-34; 14:8-9;

„a rade (capul unui preot)” – qarach şi galach în Levitic 21:5 = galach în Ezechiel 44:20; comparaţi
cu Epistola lui Ieremia 31;

Pagina 55 din 159

„a rade (capul unui Nazireat)” – galach în Numeri 6:9, 18-19; Judecători 16:17, 19, 22; comparaţi în
special cu Josephus, Jewish Antiquities 19:294 = 19.6.1.

„a rade (barba şi, într-un caz, capul şi picioarele ca un fel de umilire)” – galach în 2 Samuel 10:4 =
1 Cronici 19:4; Isaia 7:20;

„a rade (capul sau barba sau ambele în doliu)” – qarach în Ieremia 16:6; Mica 1:16; qarach şi gara’
în Ieremia 48:37 (Ebraică) = 31:37 (Septuaginta); galach în Ieremia 41:5 (Ebraică) = 48:5
(Septuaginta); comparaţi cu Epistola lui Ieremia 31.

În Noul Testament, cuvântul apare într-un alt loc pe lângă 1 Corinteni 11:5-6, anume, Fapte 21:24,
unde înseamnă „a rade (capul unui Nazireat)”.

Din moment ce Pavel foloseşte o pereche de sinonime, ar fi înţelept să urmărim apariţia acestor
perechi ori în Biblia Ebraică sau în Septuaginta. Aşa am nota:

qarach şi galach în Levitic 21:15, care este referinţa la preoţii levitici, cărora li se interzicea să fie
chei sau să-şi radă colţurile bărbilor;

qarach şi gara’ în Ieremia 48:37 (Ebraică) = 31:37 (Septuaginta), care este cu referire la anumiţi
Moabiţi, care s-au ras în cap ca plângere a lor şi şi-au tăiat bărbile scurt; şi,

qarach şi gazaz în Mica 1:16, care este cu referire la anumiţi oameni din Iuda, care au fost acuzaţi
că s-au tuns chel şi că şi-au tăiat părul în anticiparea doliului.

În Septuaginta, ultimul pasaj menţionat mai sus, Mica 1:16, este unica instanţă unde cele două
termene din 1 Corinteni 11:6 apar laolaltă: Xurësai kai keirai. Totuşi, Pavel nu se pare că ar vorbi
despre doliu, mai degrabă despre ruşinea sau urâţenia dintr-un context de închinare; şi aşa se
pare că nu este nici o aluzie nici la Mica 1:16 şi nici la pasajele despre „doliu”.

Folosirea lui Pavel a sinonimelor poate fi explicată mai bine ca un caz al generalului şi al
specificului. Termenul mai larg, kerasthai (pentru a-l oferi într-o formă flexibilă), a fost folosit ori
pentru că acesta era larg cuprinzător ori pentru că era folosit uneori, ca mai târziu de Luca în Fapte
18:18, ca să însemne ceva mult mai specific. Pavel a folosit termenul mai îngust, xurasthai, ori
pentru că sensul mai îngust era înţeles aici ori pentru că acesta îl folosea ca să ancoreze termenul
mai larg folosit uneori într-un sens mai îngust. În mod cinstit, se poate face un caz şi se poate lua
aparte oricare dintre primele patru sensuri ale lui xuran oferite mai sus. În referire faţă de:

captivul, un caz ar putea începe cu Luca 4:18; 1 Corinteni 7:22; şi 2 Corinteni 4:5;

leprosul, vezi teoria lui Fitzmyer, aşa cum este descrisă în digresiune;

preotul (preotesele??), notaţi baza lui 1 Corinteni 5-7 pe Levitic 21, şi

Nazirul, observaţi că ambele termene erau folosite adesea de creştinii timpurii cu referire la Nazir
(keirö în Fapte 18:18 şi xuraö în Fapte 21:24; şi vezi nota de mai sus.

Fără alte indicaţii clare ulterioare, probabil că este cel mai bine să lăsăm sensul la „a rade” în timp
ce am putea implica ceva mai mult decât acest sens.

14 Referitor la fraza „să se acopere” (v. 6): Acesta traduce un singur cuvânt, katakaluptesthö, care
poate însemna şi „să fie acoperit” sau „el să fie acoperit”, „Femeia” este antecedentul cel mai
aproape posibil. Totuşi, „capul” este subiectul principal. Şi este posibil ca şi capul la care se referă
aici să fie „bărbatul”. Aşa că se poate face un argument pentru oricare dintre pronume.

Pagina 56 din 159

15 Versetul 6 pare să sugereze că femeia profet are una din două opţiuni: ori să se acopere ori să
se radă în cap. Prima, amintiţi-vă că aceasta este o referinţă la femeia care se roagă sau
profeţeşte. A doua, notaţi că Pavel nu se plimba înainte şi înapoi între aceste două opinii,
ignorând-o pe cea mai evidentă, nici rasă şi nici acoperită. De ce? Cel mai simplu răspuns este că
ele erau oarecum complementare. Daţi-mi voie să sugerez două teorii, una Corinteană şi una de
Ierusalim:

Teoria Corinteană este că Pavel îndemna pe o viitoare prorociţă ori să îşi ia emblema de prorociţă
sau să ia locul unui iniţiat, amintind că în anumite religii de mister corinteane bărbaţii iniţiaţi erau
raşi în cap. Pavel transmitea ideea femeilor.

Teoria de Ierusalim este că dacă o femeie vroia să vorbească într-un fel legat, ea să o facă ori ca
prorociţă sau ca cineva care a preluat jurământul de Nazireat şi e gata să-şi facă oferta sa.

Nici una dintre teorii nu este bine potrivită, dar undeva pe lângă aceste linii trebuieşte explicat
mecanismul.

16 Referitor la cuvântul „putere [exousian]” (v. 10): Aceasta este citirea celor mai bune manuscrise,
totuşi, există o variantă. Redarea antică a acestui text în anumite manuscrise ne-greceşti (latine,
coptice şi armeane) şi discuţia acestui tex de către anumiţi creştini timpurii sugerează că unii au
lucrat cu un text care avea kalumma („voal”) în loc de exousian.

Cea mai semnificativă instanţă este găsită în menţinea lui Irineu (ca. 130 - ca. 200), Episcop de
Lyons, despre folosirea Velentinianilor a 1 Corinteni 11:10 (aceştia erau o sectă gnostică).
Menţiunea se găseşte în lucrarea sa Elenchos kai Anatropë tës Pseudonomou Gnöseös =
Adversus Haereses = Against Heresies 1.8.2.

Totuşi, varianta kalumma este uşor explicată ca un luciu (o notă tipică în margine sau între linii)
care s-a strecurat în text, un luciu care se potrivea bine atât cu ceea ce se aştepta din punct de
vedere natural cât şi cu tendinţele de masculinizare din istoria ambelor texte şi a interpretării
epistolelor Pauline. Cu alte cuvinte, kalumma este totodată prea uşor de explicat ca o deviaţie de
la textul original, în care exousian sau ceva apropiat acestuia poate fi cu greu explicat ca fiind
altceva decât originalul.

17 Încă o dată referitor la cuvântul „putere [exousian]” (v. 10): Se presupune că Pavel făcea un joc
de cuvinte cu cuvântul aramaic shiltonayah, care înseamnă ceva de genul „bandă de cap” sau
„voal” ([Talmud Yerushalmi, Shabbath 6, 8b, 48]). Shiltonayah poate fi derivat din shalat, care
înseamnă „a avea putere peste” (sau în schimb acesta poate fi o variantă dialectică din silbonayah,
adică „benzi împletite” purtate în păr). Aceasta nu înseamnă că Pavel folosea cuvântul exousian ca
să însemne „voal” sau „acoperire de cap”, care ar fi fost un sens necunoscut al termenului. Acesta
ar putea însemna că el avea în minte acelaşi fel de asociere, sau chiar un contrast, dintre o
acoperire de cap şi putere ori autoritate (pentru o idee de alternativă posibilă îndepărtată cu privire
la cuvântul de cuvinte dintre limbi, vezi digresiunea - în engleză, n. tr.).

18 Referitor la fraza „să aibă puterea pe capul ei” (v. 10): Uneori, în alte contexte, fraza grecească
exousian exein episcopi este tradusă drept „a avea putere peste”. Nu este nimic care să prevină
aceasta de la a fi tradusă în acel fel aici.

Referitor la „capul ei”, care se spune că este bărbatul (v. 3), şi totuşi capul ei în alte sensuri ale
acestuia (cu părul) este de asemenea menţionat (v. 5-6). Astfel există o ambiguitate (una
intenţionată?) care să însemne capul, o ambiguitate care poate fi rezolvată doar de context.
Întrebarea este care context, cel care precede sau cel care urmează imediat?

Apropo, versetul este înţeles greşit în mod frecvent în aceste linii (aici folosind Versiunea New
Revised Standard, 1989): „Pentru acest motiv o femeie ar trebui să aibă un simbol de autoritate pe

Pagina 57 din 159

capul ei, datorită îngerilor”. Interpolarea „un simbol de”, este nejustificată, decât să indice una din
posibilele interpretări al acestui verset criptic.

19 Referitor la „Pentru această cauză, [dia touto] … din [dia] cauza îngerilor” (v. 10): Antecedentul
lui „această” este ambiguu. Este acesta argumentul imediat precedent care are de a face cu faptul
că femeia a fost creată din bărbat, sau este „datorită îngerilor”? Sugerez ultima, dia indicând aici o
completare a ideii. Aşadar versetul ar putea fi tradus literal astfel: „Datorită acestui lucru aceasta ar
trebui femeia [sau soţia] să aibă putere peste cap: datorită îngerilor”. Vezi Herbert Weir Smyth
(1956): §1248; cf. construcţiilor similare la 1670 şi 2195. Modelul retoric susţine această
interpretare (vezi mai jos).

20 Referitor la „îngeri” (v. 10): Care îngeri? Opiniile sunt:

Îngerii ca o materie de folosire a limbajului

Îngerii ca reprezentanţi ai ordinii umane

Îngerii ca gardieni

Îngerii ca cei care au nevoie de totalitate fizică

Îngerii ca cei care necesită emblema unei prorociţe

Îngerii ca exemple

Îngerii ca fiinţe ispitite, adică care pot fi ispitite să se împerecheze cu femeile cum au făcut fii lui
Dumnezeu în Geneza 6

Îngerii ca agenţi ai dezordinii

Îngerii ca trimişi creştini către cei de afară

Îngerii ca vizitatori exploratori din regiunea din jur

Îngerii ca vizitatori din alte biserici

Îngerii ca episcopi

Îngerii ca premergători, adică Adam şi Eva

Îngerii ca simbol, de exemplu, a:

¤ sortarea celor nealeşi ruşinaţi de aleşii neruşinaţi; sau
¤ a fii în Hristos

Îngerii ca nedefiniţi dar subordonaţi unei femei, mai ales când aceasta vorbeşte cu autoritate
profetică

Mai mult de una din cele de sus

Nici una de mai sus

Puţin din cele de sus plus altceva, probabil datorită unei devieri greşite de mai sus

(Pentru discuţie, vezi digresiunea în limba engleză The Angels of 1 Corinthians 11:10: A Survey of
Interpretative Options)

Pagina 58 din 159

21 Referitor la „Totuşi [plen]” (v. 11): Cuvântul plen de aici este tratat adesea de parcă ar fi tranziţia
de la discutarea că femeia este pentru bărbat. Totuşi, aceasta ar putea fi tranziţia de la referinţa la
îngeri. Cu alte cuvinte, acesta poate indica ceva din aceste linii: „Îngerii sunt un motiv, cu toate
acesta în Domnul este un alt motiv”.

22 Comparaţi această afirmaţie similar de izbitoare atribuită lui R. Akiba (ca. 40 – ca. 135 d. Hr.):

„În trecut, Adam a fost creat din pământ, şi Eva din Adam; dar de aici înainte va fi, În imaginea
noastră, după asemănarea noastră (Geneza 1:26): nici un bărbat fără femeie şi nici o femeie fără
bărbat, şi nici unul din ei fără Shechinah” (Bereshith Rabbah = Genesis Rabbah 22:2 = 14d). (Din:
Midrash Rabbah, tradus în engleză cu note, glosar şi indicii sub conducerea redacţională a lui H.
Freedman şi Maurice Simon; cu o prefaţă de I. Epstein (3rd ed. London; New York: Soncino Press,
1983): v. 1, p. 181.

23 Referitor la „tot aşa este şi bărbatul pentru [dia] femeie” (v. 12): O greşeală făcută uneori de
interpreţi este de a trata dia în versetul 12 ca echivalentul lui dia în versetul 9. Totuşi, în versetul 9,
dia este urmat de un acuzativ, în timp ce în versetul 12 acesta este urmat de un genitiv. Prin
urmare translatorul trebuie să aleagă din seturi diferite de înţelesuri posibile. Versiunea Autorizată
reflectă diferenţa în mod corespunzător.

24 Referitor a „bine [prepon]” (v. 13): Prepon înseamnă „potrivit”, „adecvat”, sau „propriu”, în
special într-un anumit fel care este evident pentru simţuri.

25 Referitor la versetul 13 ca o întrebare, propoziţia poate fi în schimb traducă în acest fel, ca o

afirmaţie: „Judecaţi între voi: Este potrivit pentru o soţie descoperită să se roage lui Dumnezeu”.
Din nou, dacă să se folosească sau nu punctuaţia interogativă este pur şi simplu o chestiune de
interpretare, din moment ce manuscrisele antice nu au această punctuaţie. Apropo, comparaţi
Filipeni 4:8.

26 Referitor la versetele 14 şi 15a ca o întrebare, propoziţia poate fi în schimb tradusă în acest fel,
ca o afirmaţie: „Nu numai natura vă învaţă că, pe de-o parte, dacă un om poartă părul lung aceasta
e o ruşine pentru el, dar, pe de altă parte, dacă o femeie poartă parul lung aceasta este o slavă
pentru ea”.

Înainte de a continua, daţi-mi voie să menţionez că cuvintele greceşti men … de sunt descrise în
mod corespunzător ca „pe de-o parte… pe de altă parte”. Vezi Herbert Weir Smyth (1956): §2904.

Acum, nici în fundalul evreiesc al lui Pavel şi nici în cel grecesc al corintenilor nu exista ruşine
pentru un bărbat care purta părul lung.

Cu privire la fundalul evreiesc:

Amintiţi-vă de jurământul de Nazireat (Numeri 6:5; xyron ouk epeleusetai epi tën kephalën autou în
Septuaginta; apropo, contrastaţi regula pentru preoţii din Levitic 21:5 şi Ezechiel 44:20).

Amintiţi-vă de părul lung ca o parte vitală din povestirea lui Samson (Judecători 13:5 şu; ouk
anabësetai sidëros epi tën kephalën autou în Septuaginta) şi ca un semn de distincţie pentru
Absalom (2 Samuel 14:25-26).

Notaţi că Philo nu tratează părul lung al unui nazireat ca un semn de ruşine. Din contra. Vezi Hoti
Atrepton to Theion = Quod Deus Immutabilis Sit = The Unchangeableness of God 88 = 19 = 286.

Amintiţi-vă că Iacov cel Drept, fratele lui Isus, cap al bisericii din Ierusalim, şi cineva de la care
Pavel a primit instrucţiune (Fapte 15:2-30; 21:17-26; Galateni 1:19; 2:9-13) nu admitea ca lama să
treacă peste capul său (Hegessipus as quoted in Eusebius, Ekklësiastikës Historias = Historia
Ecclesiastica = Ecclesiastical History 2.23.5; xyron epi tën kephalën autou ouk anebë).
Pagina 59 din 159
Amintiţi-vă că în timp ce se afla în Corint, Pavel şi-a lăsat în mod evident părul lung (aceasta se
pare a fi implicaţia din Fapte 18:18; cf. Numeri 6:18).

Ca să ne întoarcem la exemplele de la greci:

Amintiţi-vă că, după ce s-au luptat între ei, Argivii şi Lacedaemonianii (adică Spartanii) şi-au
inversat obiceiurile lor opuse cu privinţa părului lung şi scurt pentru bărbaţi (Herodotus, Historiai =
History 1:82).

Notaţi că un scoliast din Aristophanes, Acharneis = Acharnians 911 a scris: „A purta părul lung era
semnul unui cetăţean liber”. Traducere din Hellenistic Commentary to the New Testament, edited
by M. Eugene Boring, Klaus Berger, Carsten Colpe (Nashville: Abingdon Press, c1995): p. 426

Amintiţi-vă că bărbaţii atenieni au purtat odată părul destul de lung ca să fie legat cu o broşă
(Thucydides, Historiai = History 1.6.3; cf. Duris of Samos as quoted by Scoliast M on Euripides,
Hecuba 934 = Jacoby no. 76, fragment 24) şi că Plutarch a descris un astfel de păr ca ceva
maiestuos (Moralia 406D = Peri tou Më Chran Emmetra Nun tën Pythian = De Pythiae Oraculis =
The Oracles at Delphi 24).

Amintiţi-vă că filozoful stoic, Epictetus (mijlocul secolului 1 – 2 secol d. Hr.), a îndemnat pe un

tânăr corintean să-şi lase părul să crească pe lângă a-l curăţa (Diatribön = Discourses 3.1.27-35,
42-45); and compare the slightly more moderate remarks of another Stoic, Musonius Rufus (30-
100 C.E.), as quoted in Boring (1995): §685.

Amintiţi-vă că Dio Chrysostom (ca. 40/50 – după 110 d. Hr.), un predicator ambulant de filozofie
stoică şi cinică, a purtat părul său lung (Orationes = Discourses 12:15; 35:2); acesta a menţionat
că şi alţii au purtat părul lung, inclusiv câţiva preoţi, alţii pentru motive religioase, fermierii, mulţi
străini (35:10-12), şi filozofii (72:2); şi a văzut un beneficiu clar în a face astfel înainte de a se opri
din a zice să părul lung era un semn de virtute (35:3, 11-12).

Aşa că dacă versetul 14 este o întrebare, e greu de ştiut la ce premisă se referea.

În acelaşi fel cu privire la versetul 15a. De exemplu:

Femeile ateniene purtau odinioară părul puţin strâns. Cf. Duris of Samos in Jacoby no. 76,
fragment 24.

Soţiile spartane purtau părul scurt. Vezi:

Heraclides of Lembus, Excerpta Politiarum 13 = 373 (V. Rose) = p. 18, line 3 (Mervin R. Dilts), fiind
un extras din Politiae pierdută a lui Aristotel, mai specific, „Cosntituţia Lacedaemonianilor”:
„Femeilor din Lacedaemon nu li se permite să poarte ornamente, să-şi lase părul să crească lung
[oude koman exestin] sau să poarte aur”; textul şi traducerea din: Heraclidis Lembi Excerpta
Politiarum, edited and translated by Mervin R. Dilts (Durham, N.C.: Duke University, 1971; in
series: Greek, Roman, and Byzantine Monographs; no. 5): pp. 18-19;

Propertius, Elegiarum = Elegies 3.14.28;

o Plutarch, Lycurgus 15:3;
o Xenophon of Ephesus, Ephesiaca = The Ephesian Story = Habrocomes and Anthia 5.1.7
(Dalmeyda): „… apoi ea [Thelxinoe] a fost de acord să fugă cu mine [Aegialeus, un spartan]. Aşa
că în noaptea nunţii [lui Thelxinoe cu Androcles] i-am tăiat scurt părul ei, am îmbrăcat-o în haine
băieţeşti, şi am plecat cu ea la Argos”; draducere din: The Ephesian Story, by Xenophon of
Ephesus; translated from the Greek by Paul Turner (London: Golden Cockerell Press, 1957): p. 47.
o Lucian, Drapetai = Fugitivi = The Runaways 27;
Pagina 60 din 159
o pentru contrast, Horace, Carminum = Odes 2.11.24.
· Femeile trace din Erythrae, dincolo de Marea Egee din Corint, erau onorate în mod perpetuu
pentru că au contribuit cu părul lor de dragul salvării unei imagini a lui Heracles din mare. Cf.
Pausanius, Description of Greece 7.5.7-8

Incidental, Duris de Samos poate fi găsit în Die Fragmente der griechischen Historiker (F Gr Hist),
von Felix Jacoby (Berlin: Weidmannsche Buchhandlung): 2A (1926): p. 145. El este citat parţial cu
traducerea engleză în lucrarea 1 Corinthians: A Commentary on the First Epistle to the Corinthians
de Hans Conzelmann; tradus de James W. Leitch; biografia şi referinţele de James W. Dunkly;
editată de George W. MacRae (Philadelphia: Fortress Press, c1975; in series: Hermeneia): p. 186,
n48. În referinţă faţă de atenieni, traducere citeşte: „[bărbaţii] purtau părul lung, dar femeile erau
tunse scurt”.

27 Referitor la părul lung ca „slavă” al unei femei (v. 15): Nu ar trebui presupus automatic că Pavel
folosea „slava” aici într-un sens pozitiv, căci slava nu era considerată întotdeauna bună (cf. Filipeni
3:19; Philo, Peri Gigantön = De Gigantibus = On the Giants 37-38). Sensul negativ este puţin
probabil aici, dar punctul este ridicat pentru a arăta că aici este o altă pată în care interpretările au
putea merge în direcţii opuse.

28 Referitor la ultimul „al ei” sau, ca să fim precişi, al doilea autë (v. 15): Unele dintre cele mai
bune manuscrise omit aceasta.

29 Referitor la „pentru [anti]” (v. 15b): Alternativ cuvântul ar putea fi tradus „în schimb a” sau „în
locul”. Astfel propoziţia ar putea fi tradusă: „Căci părul îi este dat în locul unei manta”.

30 Referitor la apelul faţă de natură (v. 14-15): Până în acest punct, argumentarea a fost îngrădită
în chestiunea rugăciunii şi a profeţirii, evident într-un serviciu de biserică. Brusc forţa argumentului,
deşi folosit numai cu privinţă la cele precedente, pare să se aplice la toate domeniile de viaţă, cel
puţin în interpretarea tradiţională aşa cum este reflectat de Versiunea Autorizată.

Unii văd în această importare a lui Pavel de atribute din oraşul său Tarsus, unde obiceiul era ca o
femeie de pe stradă trebuia să fie complet acoperită, faţa şi tot (Dio Chrysostom, Orationes 33:48
= 16:48), deşi (a) nu aceasta apăra Pavel în pasaj; (b) în aceste două versete particulare el vorbea
de păr, nu de îmbrăcăminte; şi (c) în orice caz, în acelaşi pasaj al lui Dio Chrysostom în care e
menţionat obiceiul, zădărnicia sa este de asemenea descrisă (33:49).

Unii cred că Pavel, în schimb sau în adiţie, manifesta atitudinile evreieşti de bază, unde părul lung
împletit din partea unui bărbat era considerat efeminat (Philo, De Specialibus Legibus 3:37;
Pseudo-Phocylides, Sentences 210-212) şi se aştepta pretutindeni ca fiecare soţie să-şi aibă părul
legat printr-o batistă în timp ce erau în public (vezi, de exemplu, Numeri 5:18 aşa cum e interpretat
în Philo, De Specialibus Legibus 3:56 and Josephus, Jewish Antiquities 3:270 = 3.11.6; 3
Maccabees 4:6; Bereshith Rabbah = Genesis Rabbah 17:8 = 12a; Mishnah, Ketuboth 7:6; Talmud
Bavli, Nedarim 30b, specifically the gemara on 3:8). Totuşi, Pavel în mod aparent că nu vorbea
despre părul decorativ prezentat al bărbaţilor, şi nici nu apăra o folosire generală a acoperirii
părului pentru femei în acest pasaj sau să vorbească despre acoperirea părului în aceste două
versete particulare.

Linia gândului lasă una din aceste trei posibilităţi:

Pavel încălca descoperirea capetelor în închinare de către soţii, când de altfel ele erau acoperite în
public.

Era o anumită legătură dintre argumentul lui Pavel la natură faţă de închinare. Sau,

Pagina 61 din 159

Premisa nu este aşa de presupusă în interpretarea tradiţională, o posibilitatea care a fost
menţionată mai devreme când s-a sugerat că versetele 14-15a formează o afirmaţie mai degrabă
decât o întrebare.

Apropo, este demn de indicat că multe discuţii asupra versetelor 14-15a prezintă citate conform
aceleiaşi înclinaţii. Referinţele la părul lung şi scurt, sau capetele rase pe atât de rele sau bune
pentru bărbaţi sau femei ori băieţi sau fete trebuiesc schiţate obiectiv şi trasate conform timpului,
locului, şi situaţiei. Doar pentru începători, pe lângă ceea ce s-a menţionat, vezi:

· Referitor la femei şi fete:

o Deuteronom 21:12
o Luca 7:38, 44
o Ovid, Ars Amatoria = Art of Love 133-168;
o Lucian, Hetairikoi Dialogoi = Dialogi Meretricii = Dialogues of the Courtesans 290-291;
o Apuleius, Metamorphoses 2:8-9, 17 = Adlington 2:9-10 = Graves 2;
o Apuleius, Metamorphoses 7:6 = Adlington 7:24 = Graves 10;
o Corinth: Results of Excavations Conducted by the American School of Classical Studies at
Athens. Volume XII, The Minor Objects, by Gladys R. Davidson (Princeton, N.J.: American School
of Classical Studies at Athens, 1952): nos. 235-289; aici se găsesc descrieri şi imagini a unei
varietăţi de capete de femei şi figurine din vremea târzie a secolului patru până în 146 î. Hr.; nos.
389, 391, 396-415, acelaşi dar din secolele 1 şi 2 d. Hr. (To see nos. 397-415, click here.)

Referitor la bărbaţi şi băieţi 1 Samuel 1:11; Ieremia 48:37; Ezechiel 5:1; 7:18; 29:18; Amos 8:10;
Heraclides of Lembus, Excerpta Poltiarum 28 = Rose 377 = Dilts 24:5-8; Apuleius, Metamorphoses
9:12 = Adlington 9:39 = Graves 13; Diogenes Laertius, Lives 6:31, 33, 66.

Referitor la fameni, Apuleius, Metamorphoses 8:24-25, 27 = Adlington 8:36 = Graves 12.

Acelaşi cu privire la acoperirile capului. Din nou, doar pentru începători, pe lângă ceea ce s-a
menţionat deja, vezi:

Referitor la femei şi fete:

o Ezechiel 13:18; 23:42;
o Lycosura inscription (Dittenburger, Sylloge, 3rd ed., 299);*
o Sappho, fragments 81 and 98a-b in the Lobel-Page numeration as found, for instance, in
Greek Lyric, with an English translation by David A. Campbell (Cambridge, Mass.: Harvard
University Press; in series: The Loeb Classical Library): v. 1 (1982);
o Lucretius, De Rerum Natura 1:87;*
o Virgil, Aeneid 7:341-353, 385-403;
o Pliny, Naturalis Historiae = Natural History 28.17.60;
o Plutarch, Moralia 232C = Apophthegmata Lakönika, Charillou = Apophthegmata Laconica,
Charillus = Sayings of Spartans, Charillus 2;
o Plutarch, Moralia 267A-C = Roman Questions 14;
o Apuleius, Metamorphoses 10:30-31 = Adlington 10:46 = Graves 17;
o Apuleius, Metamorphoses 11:9-10 = Adlington 11:47 = Graves 18;*
o Pausanius, Description of Greece 6.20.3;*
o Faptele lui Thomas 56
o The Cambridge Illustrated History of Ancient Greece, edited by Paul Cartledge (Cambridge;
New York, NY: Cambridge University Press, 1998): p. 131. Aici se găseşte o pictură a unei femei
ateniene (?) cu capul acoperit care ducea ofrande la un altar la uşa unei case. Datat 470 î. Hr.

Referitor la bărbaţi şi băieţi, Isaia 59:17; Ieremia 14:3-4; Ezechiel 23:15; 24:23; Epistola lui Ieremia
31*; Efeseni 6:17; Apuleius, Metamorphoses 1:6 = Adlington 1.2 = Graves 1.

Asteriscul (*) indică pasajele care menţionează închinarea de un anumit fel.

Pagina 62 din 159

31 Referitor la „bărbat [tis]” (v. 16): Cuvântul grecesc, tis, înseamnă „oricine” sau „cineva”, fie
bărbat sau femeie.

32 Referitor la „certăreţ [philoneikos]” (v. 16): Literal cuvântul înseamnă „iubitor de victorie”.
Imaginea pare să fie aceea a unui bărbat şi o femeie care concurează unul cu altul, fiecare
luptându-se să fie în top. O astfel de luptă nu este lăudată din partea nici unui sex.

33 Referitor la „noi” (v. 16): Cine este „noi” ca fiind distins de „bisericile”?

Pavel şi Sosten (cf. 1:1) în legătură cu soţiile lor sau, probabil, doar Pavel şi soţia sa? Dar se
presupune în general, pe baza lui 7:7-8, că Pavel nu era căsătorit în această perioadă din viaţa sa.

Sosten şi soţia sa? Dar aceasta ar presupune că doar el a fost autorul pasajului, care pare
îndoielnic din motive stilistice.

Pavel şi Sosten în legătură reciprocă? Probabil, mai ales dacă Pavel în tranziţia către următorul
pasaj despre diviziuni şi partide; totuşi, structura retorică a pasajului (vezi tabelul) sugerează că
Pavel încă mai vorbeşte despre conducere.

Cei care transmit tradiţiile şi cei care le implementează în sferele lor de autoritate când sunt
aplicabile, inclusiv Pavel şi Sosten? Aceasta pare mai puţin problematic şi se potriveşte structurii
retorice a pasajului.

Se remarcă adesea că „rugăciunea şi profeţirea” menţionate în 11:4-5 indică faptul că acest pasaj
se referă la ordinea bisericească mai degrabă decât la viaţa privată. Care este interpretarea
corectă a lui „noi” va avea ceva greutate dacă „rugăciunea şi profeţirea” menţionate includ
rugăciunea şi profeţirea din afara bisericii.

34 Referitor la „astfel de obicei” (v. 16): Ce obicei? Opiniile:

un bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit (v. 4)

o femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit (v. 5, 13)

un bărbat care poartă părul lung (v. 14)

a fi înclinaţi să iubească ajungerea în top (v. 16)

Ca procedură exegetică standard, mă uit să văd dacă un model retori poate fi discernut, amintindu-
ne faptul că Pavel se bazează în special pe a spune ceva şi apoi suplimentând aceasta în ordinea
inversă. În acest pasaj există şi puternice micro-modele cât şi un model larg chiastic în mare, care
începe din versetul 2, „Vă laud acum”, la versetul 17, „Nu vă laud”, cu versetul 10 (spre
surprinderea mea) în mijloc, fiecare parte a propoziţiei începe cu dia fiind în paralel una cu alta
(vezi tabelul „Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17”). În modelul general, „astfel de obicei
[toiautën synëtheian]” din versetul 16 pare să suplimenteze, într-un fel contrastant, „tradiţiile [tas
paradoseis]” din versetul 2; şi fraza „Dar dacă cineva intenţionează să fie un iubitor de ajungere în
vârf” în versetul 16 suplimentează, tot într-un fel contrastant, întregimea versetului 3: „Dar vreau să
ştiţi, capul fiecărui om este Mesia, şi capul unei femei este bărbatul şi capul lui Mesia este
Dumnezeu” (traducerile mele). Acest model sugerează faptul că versetul 16 nu se referă, în prima
instanţă, nici la acoperirile capului sau părul lung, ci mai degrabă la un contrast cu ordinea expusă
în versetul 3. Deci „astfel de obicei” ar fi dizolvant al acelei ordini prin încercarea, vorbind figurat,
de a fi cel din vârf.

O traducerea proaspătă a lui 1 Corinteni 11:2-16

de Norman E. Anderson
Pagina 63 din 159
2 Acum vă laud că aţi ţinut în minte tot felul de puncte ale mele şi, până la gradul că v-am
înzestrat, menţineţi darul învăţăturilor.

3 Cu toate acestea doresc să ştiţi că capul fiecărui bărbat [sau soţ] este Mesia, şi bărbatul [sau
soţul] este capul unei soţii [sau femei], şi Dumnezeu este capul lui Mesia.

4 Oare fiecare bărbat [sau soţ] se roagă ori profeţeşte având capul acoperit îşi dezonorează
capul? [sau Fiecare om care se roagă sau profeţeşte având capul acoperit îşi dezonorează capul.]

5 Dar fiecare soţie [sau femeie] care se roagă cu capul descoperit [sau împotriva capului
descoperit] îşi dezonorează capul? [sau Dar fiecare soţie care se roagă sau profeţeşte cu capul
descoperit îşi dezonorează capul].

Nu este ea [sau el] oare una şi aceiaşi [sau ca] cea care a fost rasă? [sau Căci ea este una şi
aceiaşi cu cea care a fost rasă.]

6 Dacă, de fapt, o soţie [sau femeie] nu este acoperită [după cum se presupune a fi cazul], aceasta
[sau ea ar trebui] să se şi radă. [sau un semn de întrebare]. Totuşi dacă s-ar fi ras sau este tunsă
este urât [sau ruşinos] pentru o soţie [sau femeie] [după cum se presupune a fi cazul], să [ea sau
aceasta sau el] fie acoperită.

7 Căci într-adevăr un bărbat [sau soţ] [vorbind în mod arhetipal] nu ar trebui să aibă capul acoperit,
fiind de la început o imagine şi slavă a lui Dumnezeu; dar soţia [sau femeia] [vorbind în mod
arhetipal] este o slavă a bărbatului [sau soţului].

8 Căci un bărbat [sau soţ] [vorbind în mod arhetipal] nu este din soţie [sau femeie] [vorbind în mod
arhetipal], ci o soţie [sau femeie] [vorbind în mod arhetipal] dintr-un bărbat [sau soţ] [vorbind în
mod arhetipal].

9 Tot aşa un soţ [sau bărbat] [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [sau soţiei]
[vorbind în mod arhetipal], ci o soţie [sau femeie] [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [sau
soţului] [vorbind în mod arhetipal].

10 Pe baza aceasta soţia [sau femeia] ar trebui să aibă putere peste capul ei: datorită îngerilor.

11 Totuşi nici o soţie nu este separată de un soţ şi nici un soţ separat de o soţie [sau nici o femeie
nu există fără un bărbat nici un bărbat fără o femeie] în Domnul.

12 Căci după cum soţia [sau femeia] [vorbind în mod arhetipal] este din bărbat [sau soţ] [vorbind în
mod arhetipal], tot aşa este bărbatul [sau soţul] prin femeie [sau soţie]; dar toate lucrurile sunt din
Dumnezeu.

13 Judecaţi voi înşişi: Adecvat este [sau este adecvat] pentru o soţie [sau femeie] descoperită să
se roage lui Dumnezeu. [sau un semn de întrebare]

14 Nici chiar natura nu vă învaţă [sau Oare nu vă învaţă chiar natura] că, pe de-o parte, dacă un
bărbat [sau soţ] poartă păr lung este o dizgraţie pentru el,

15 dar, pe de altă parte, dacă o femeie [sau soţie] poartă părul lung acesta este o slavă pentru ea,
din moment ce părul este dat în locul unei mantale. [sau un semn de întrebare]

16 Acum dacă cineva pare să fie iubitor de a se lupta pentru locul de vârf, noi nu avem un
asemenea obicei, şi nici [nu au] bisericile lui Dumnezeu.

Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17 expusă

Translaţie de Norman E. Anderson
Pagina 64 din 159
Pavel spune
Pavel face comentarii în paralel în ordinea inversă
2a Acum vă laud că aţi ţinut în minte tot felul de puncte ale mele

17 Acum cu privire la aceasta, o instruire, nu vă laud că v-aţi adunat pentru bine ci pentru rău.

2b {a} şi, până la gradul că v-am înzestrat,

{b} menţineţi darul învăţăturilor.
16b {a'} noi nu avem un asemenea obicei,
{b'} şi nici [nu au] bisericile lui Dumnezeu.
3 Cu toate acestea doresc să ştiţi că
{a} capul fiecărui bărbat este Mesia,
{b} şi bărbatul este capul femeii,
{c} şi Dumnezeu este capul lui Mesia.
16a Acum dacă cineva pare să fie iubitor de a se lupta pentru locul de vârf,
4 {a} Oare fiecare bărbat se roagă ori profeţeşte având capul acoperit îşi dezonorează capul?
5 {b} Dar fiecare soţie care se roagă cu capul descoperit îşi dezonorează capul?
{c} Nu este ea oare una şi aceiaşi cu cea care a fost rasă?
14 {a'} Nici chiar natura nu vă învaţă că, pe de-o parte, dacă un bărbat poartă păr lung este o
dizgraţie pentru el,
15 {b'} dar, pe de altă parte, dacă o femeie poartă părul lung acesta este o slavă pentru ea,
{c'} din moment ce părul este dat în locul unei mantale.

6 {a} Dacă, de fapt, o soţie nu este acoperită [după cum se presupune a fi cazul],
{b} aceasta să se şi radă.
{b'} Totuşi dacă s-ar fi ras sau este tunsă este urât pentru o soţie [după cum se presupune a fi
cazul],
{a'} să [ea] fie acoperită.
13 Judecaţi voi înşişi: Adecvat este pentru o soţie descoperită să se roage lui Dumnezeu.

7 {a} Căci într-adevăr un bărbat [vorbind în mod arhetipal] nu ar trebui să aibă capul acoperit, fiind
de la început o imagine şi slavă a lui Dumnezeu;
{b} dar soţia [vorbind în mod arhetipal] este o slavă a bărbatului.
8 {a'} Căci un bărbat [vorbind în mod arhetipal] nu este din soţie [vorbind în mod arhetipal],
{b'} ci o soţie [vorbind în mod arhetipal] dintr-un bărbat [vorbind în mod arhetipal].
12 {a'} Căci după cum soţia [vorbind în mod arhetipal] este din bărbat [vorbind în mod arhetipal],
{b'} tot aşa este bărbatul prin femeie;
{c'}, corespunde cu 3{c} dar toate lucrurile sunt din Dumnezeu.

9 {a} Tot aşa un soţ [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [vorbind în mod
arhetipal],
{b} ci o soţie [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [vorbind în mod arhetipal].
11 {a'} Totuşi nici o soţie nu este separată de un soţ
{b'} şi nici un soţ separat de o soţie în Domnul.
10 Pe baza aceasta soţia ar trebui să aibă putere peste capul ei:
datorită îngerilor.
Alternativ
9 {Aa} Tot aşa un soţ [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [vorbind în mod
arhetipal],
{Ab} ci o soţie [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [vorbind în mod arhetipal].
10 {Ba} Pe baza aceasta soţia ar trebui să aibă putere peste capul ei:
{Bb} datorită îngerilor.
11 {Aa'} Totuşi nici o soţie nu este separată de un soţ
{Ab'} şi nici un soţ separat de o soţie în Domnul.

Note despre chiasm

Pagina 65 din 159

Notez faptul că E. W. Bullinger a prezentat o schemă chiastică diferită pentru 1 Corinteni 11:2-16.
Vezi The Companion Bible (London: Lamp Press, [ca. 1910]): p. 1714. Modelul pe care îl percepe
el este următorul:

Un chiasm din 1 Corinteni 11:2-16 conform cu E. W. Bullinger

Q. Folosirea publică a darurilor spirituale
x (verset 2)
Lauda celor ascultători

y (verset 3)
Un principiu revelat

Y (versete 4-6)
Rezultat

Y (versete 7-12)
Motive

y (versete 13-15)
Învăţăturile naturii
x (verset 16)
Respingerea certăreţilor

Problema este că acest model urmează ceea ce a fost perceput a fi cursul logic mai degrabă decât
o asociere apropiată de cuvinte şi idei, când acesta este însăşi cursul care este în discuţie şi are
nevoie de elucidare pe baza asocierii de cuvinte şi idei. Totuşi, analiza mea coincide destul de
aproape, cel puţin pentru versetele 7-9, cu modelul mult mai detaliat pe care l-a expus Bullinger,
într-un tabel diferit, pentru versetele 7-12.

Analiza mea coincide mult mai aproape cu cea a lui Nils Wilhelm Lund, doar că a mea a mers mai
departe. Punctul esenţial de concurenţă este centralitatea versetului 10. Lund, apropo, sugerează
faptul că structura lui 1 Corinteni 11:8-12 a fost modelată după cea a Psalmului 89:30-34. Vezi
Chiasmus in the New Testament: A Study in Formgeschichte, by Nils Wilhelm Lund (Chapel Hill:
University of North Carolina Press, 1942): p. 148-150.

Un chiasm din 1 Corinteni 11:8-12 conform cu Nils Wilhelm Lund

Căci bărbatul nu este

Din femeie,

Ci femeia

Pagina 66 din 159

Din bărbat.

Căci nici bărbatul nu a fost creat

Pentru femeie,

Ci femeia

Pentru bărbat.

Pentru această cauză femeia ar trebui să aibă autoritate asupra capului ei datorită îngerilor.

Totuşi, nu este nici femeia

B'

Fără de bărbat,

Şi nici bărbatul

Fără de femeie în Domnul.

Pagina 67 din 159
Căci după cum femeia este

A'

Din bărbat,

Aşa este şi bărbatul

Prin femeie, dat toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu

O altă analiză a acestei structuri retorice din 1 Corinteni 11:2-16 se găseşte în The Shape of
Biblical Language: Chiasmus in the Scriptures and Beyond, de John Breck; cu o încheiere de
Charles Lock (Crestwood, N.Y.: St. Vladimir's Seminary Press, 1994): pp. 248-249. În tabelul
următor, translatarea şi parantezele pătrate sunt ale lui.

Chiasmele din 1 Corinteni 11:2-16 conform cu John Breck

11:2-7,
[v. 2 este o introducere, un exemplu ulterior de anacrusis]
Vă laud pentru că vă aduceţi aminte de mine în toate lucrurile şi menţineţi tradiţiile aşa cum vi le-
am transmis.
A (3): Dar vreau să înţelegeţi că capul fiecărui bărbat este Hristos, capul unei femei este bărbatul
ei, şi capul lui Hristos este Dumnezeu.
B (4): Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit îşi dezonorează capul,
C (5a): dar orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi dezonorează capul --
D (5b): e la fel ca şi când ea ar fi rasă.
E (6a): Căci dacă o femeie nu se va acoperi,
atunci ea ar trebui să-şi taie părul;
D' (6b): dar dacă este ruşinos pentru o femeie să fie tunsă sau rasă,
C' (6c): să poarte un voal.
B' (7a): Căci un bărbat nu ar trebui să-şi acopere capul său,
A' (7b): din moment ce el este imaginea şi slava lui Dumnezeu;
dar femeia este slava bărbatului.

11:8-12,
A (8): Căci bărbatul nu a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat.
B (9): Şi nici bărbatul nu a fost creat pentru femeie,
ci femeia pentru bărbat.
C (10): De aceea ar trebui ca o femeie să aibă un voal pe capul ei, din cauza îngerilor.
B' (11): Totuşi, în Domnul o femeie nu este independentă de bărbat şi nici bărbatul de femeie;
Pagina 68 din 159
A' (12): căci după cum femeia a fost creată din bărbat, tot aşa şi bărbatul este acum născut din
femeie. Şi toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.

11:13-16,
A (13): Judecaţi voi înşivă: este bine pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul ei
descoperit?
B (14): Oare nu învaţă natura că dacă un bărbat poartă părul lung aceasta este o ruşine pentru el,
C (15a): Dar dacă o femeie are parul lung: aceasta este mândria ei (lit: slava ei)?
B' (15b): Căci părul îi este dat ei ca o acoperire.
A' (16): Dacă cineva e dispus să fie certăreţ, noi nu recunoaştem nici o altă practică, şi nici
bisericile lui Dumnezeu.

Analiza lui Breck este intrigantă; totuşi, el ignoră uneori puternicul micro-paralelism, şi scapă din
vedere structura supra-arcuită care contribuie la unitatea acestui pasaj. Totuşi, propria mea analiză
poate păstra modificarea în lumina lui. De exemplu, paralelismul versetelor 2 şi 17 ar putea fi
arătate mai bine în tabelul meu ca două instrucţiuni care aparţin unităţii lor literare cu propria sa
structură literară.

Cu toate acestea, Breck pune versetul 10 în centrul chiasmului central (sau unii ar prefera
termenul „concentric” aici); şi în acel punct judecata sa o întăreşte atât pe a lui Lund cât şi a mea.

Remarci conclusive

Nu numai că este posibil dar pare şi probabil că întregul pasaj înseamnă exact opusul faţă de
înţelegerea tradiţională. Ceea ce contează pentru Pavel nu este aparenţa exterioară, ci autoritatea
cuiva în Domnul, inclusiv a unei femei. În timp ce recunoaşte diferenţele dintre bărbaţi şi femei
asociate cu era prezentă ca cea percepută de Pavel, în Domnul şi în particular în capacitatea
profetică ei sunt aceiaşi.

Aceasta nu înseamnă că totul s-a rezolvat. Departe de aceasta. Versetul 6 nu a fost explicat în
mod adecvat. Şi nici una din teoriile noastre discutate în digresiunea despre îngeri din 11:10 nu
este fără cusur.

Totuşi, această interpretare se potriveşte cu atitudinile lui Pavel din altă parte atât faţă de viaţa
interioară relativă faţă de lucrurile incidentale şi faţă de femei: nici parte bărbătească şi nici
femeiască în Hristos (Galateni 3:28), cu toate acestea credincioşii sunt încă în conformitate cu
Legea despre căsătoria pământească şi sexualitatea (de exemplu, 1 Corinteni 5-7 şi Efeseni 5:21-
33). Interpretat şi transpus astfel, originalul lui Pavel ar putea fi cel puţin recuperat după ce a fost
distorsionat în câteva generaţii de după apostoli.

Pavel şi capul femeii

Ceea ce urmează este un lung comentariu asupra lui 1 Corinteni 11:3-16. Salvaţi-vă cât mai aveţi
timp!

Barbara a scris:
Desigur, mie mi-a plăcut interpretarea ta a lui 1 Corinteni 11:3-16 mult mai mult decât imaginea pe
care mi-am făcut-o când doar am citit versetele în mod literal. Din nefericire, mulţi oameni nu au
educaţia în teologie pe care o ai tu (inclusiv eu) deci ar fi ajutător pentru mine în împărtăşirea
acestei interpretări cu alţii pentru a cunoaşte cum ai ajuns la această concluzie cu acest înţeles.

Aceste 14 versete sunt printre cele mai grele de urmat din Biblie, în special de vreme ce lumea s-a
schimbat atât de dramatic. În explicaţia ce urmează, îl parafrazez în mare parte pe Christopher
Bryan, care este un profesor al Noului Testament la şcoala de divinitate din Universitatea de Sud

Pagina 69 din 159

din Sewanee; în Bible Background Commentary; (Comentariul fundalului Bibliei) şi What Paul
REALLY Said About Women, (Ce a spus DE FAPT Pavel despre femei) de John Temple Bristow.

Cheia iniţială pentru a înţelege mai bine pasajul este cuvântul grec akatakalyptos, pe care cele mai
multe traduceri ale noastre îl redau ca „dezvelit” (versiunea NRSV) sau „descoperit.” În Levitic
13:45, totuşi el spune că o persoană care are „lepră” trebuie să semnalizeze acea stare lumii stând
murdară şi cu părul „ne-pieptănat” - akatakalyptos. Sunt destul de sigur că acest cuvânt nu este
nicăieri altundeva folosit în Biblie decât în traducerea Septuagintă (greacă) a lui Levitic şi 1
Corinteni. (De exemplu, când versiunea NRSV spune că Noe era „descoperit,” Septuaginta spune
că el era gol.)

Akatakalyptos de fapt înseamnă „descoperit” – rădăcina cuvântului este kalypto, a acoperi, plus
prepoziţia kata, sau „până jos,” plus negaţia a-. Totuşi, trebuie să ne amintim că în majoritatea
locurilor din lumea antică Mediteraneană, de fapt toate femeile adulte purtau acoperitoare ale
capului tot timpul. În Palestina evreiască, dacă un bărbat care nu era soţul tău sau un membru
intim al familiei tale îţi vedea părul desfăcut, soţul tău avea motive legale pentru divorţ!!

(Incidental, de aceea oamenii presupun că „păcătosul” nenumit din Luca 7:36-50 era o prostituată
– pentru ca povestea să meargă, trebuie să fim în stare să vedem părul ei desfăcut, curgând.
Astfel, femeia era fie sora, soţia sau logodnica lui Isus (după cum este implicat în a patra
Evanghelie, când Maria din Betania face aceasta), sau ea nu este ceea ce noi obişnuim să numim
o fată „drăguţă.”)

În cartea What Paul REALLY Said About Women, John Temple Bristow scrie,

„Pentru iudei, închinarea fără a avea capul acoperit era privită cu dezaprobare severă … ei
credeau că Shekhinah [un cuvânt adesea antropomorfizat feminin], slava şi strălucirea celui
Atotputernic îl înconjoară pe închinător şi rămâne peste bărbatul sau femeia care este plăcută lui
Dumnezeu. De aceea, era privit ca un act de reverenţă şi umilinţă ca o persoană sî poarte o
acoperitoare a capului în timpul închinării [de exemplu, voaluri pentru femei şi şaluri de rugăciune
pentru bărbaţi], tocmai precum Moise purta un voal după ce a coborât de pe Muntele Sinai … Unii
oamenii purtau ceva pe capul lor mereu, fie că erau treji, fie că dormeau.

„Femeilor evreieşti li se cerea să îşi poarte părul legat oricând îşi părăseau locuinţele. Părul
dezlegat, curgător era considerat ca senzual şi aproape o formă de nuditate. Dacă o femeie îşi
lăsa părul să cadă în public ea era privită ca ispitind bărbaţii să păcătuiască. De aceea, Mishnah
declara că un soţ ar putea divorţa de soţia sa şi să nu trebuiască să îi dea înapoi zestrea ei în
cazul în care ea „merge cu părul nestrâns … sau vorbeşte cu orice om” [care nu este înrudit cu
ea]… „Cu ce diferă un bărbat de o femeie?” întreabă Mishnah. „El poate merge cu părul nelegat.””

Mai mult, termenul natural pentru purtarea pe capul tău a ceva este epi. Pavel a scris, kata, literal
„în jos.” Cuvântul grec pentru păr este thrix, dar Pavel a folosit komao, a purta păr lung – deşi părul
scurt pentru bărbaţi era atunci stilul aprobat, într-o generaţie mai timpurie în Corint, părul lung la
bărbaţi era un semn al aristocraţiei. (În versetul 14, cuvântul fysis (fizică) însemna natură sau
ordine naturală, dar în acest context particular, o traducere mai clară ar fi, un obicei de mult
stabilit.)

Părul femeii era un obiect comun de poftă atunci, şi o femeie care eşua să îşi acopere capul ei era
mai degrabă ca o femeie de azi care ar veni la biserică purtând o sfoară în formă de G. În
Palestina evreiască, femeile chiar îşi înveleau feţele lor – adesea un ochi era tot ceea ce era
arătat, astfel că femeia putea să vadă unde mergea. În multe părţi ale lumii, femeile dintr-o clasă
de mai sus lipsite de acoperitori ale capului pentru ca să poată să îşi arate coafura lor incredibil de
elaborată – unele dintre acele înfăşurători le luau mai mult timp pentru a fi obţinute decât
înfăşurătoarele ca un porumb.

De asemenea, trebuie să ne amintim că lumea lui Pavel, şi Corintul în particular, era împânzit de
secte care dădeau o închinare orgiacă zeilor şi zeiţelor păgâne, şi că părul ciufulit al unei femei
Pagina 70 din 159
arăta că ea era o preoteasă a lui Isis (care avea o mare urmărire în Corint), Bacchus, sau din alte
religii „bacchanaliane.”

Dar rezultatul este, dacă ai fi trăit în Corint cam în anii grosolani 50 C.E., fie erai o femeie bogată
de clasă înaltă cu o coafură elaborată care lua ore şi ore pentru a fi realizată; fie erai o femeie
obişnuită cu păr care era înfăşurat ordonat sau „legat” şi acoperit cu un voal; dau erai o prostituată;
sau luai parte într-o orgie ca o parte a închinării tale a lui Isis sau a altor zei sau zeiţe păgâne.

În originalul grec, Pavel spune, „Fiecare bărbat care se roagă sau prooroceşte” – adică, este în
fruntea adunării conducând un serviciu de închinare („prooroceşte” în acest context însemna
predică) – „în timp ce are [ceva] pe capul său, îşi umileşte capul său.” (Cuvântul pe care l-am
tradus „umileşte” înseamnă literal „aduce urâţenie / ruşine / dezonoare / murdărie pe.”)

Bristow spune, „Obiceiul evreiesc de a purta acoperitoare ale capului în timpul închinării era legată
de ideea (Shekinah) [slavei] lui Dumnezeu strălucind pe cel credincios. La fel precum cineva ar
putea purta o pălărie pentru a se feri de razele soarelui, cineva ar purta o pălărie când intră în
strălucirea splendorii lui Dumnezeu. Obiceiul de a purta ceva pe cap a devenit un simbol al felului
de slavă pe care Moise îl acoperea cu un voal.” Dar Pavel spune că bărbaţii nu trebuie să aibă
nimic care să atârne în jos pe capetele lor pentru că al lor cap nu este Moise – ci Hristos. (Şi capul
lui Hristos este Dumnezeu.) „A-ţi acoperi capul, pare să spună Pavel, înseamnă să acţionezi ca
unul căruia îi este ruşine de Hristos, capul nostru, care este imaginea şi slava lui Dumnezeu.”

În greaca literară, Pavel continuă, „Dar fiecare femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul
akatalyptos îşi umileşte capul ei, de vreme ce aceasta este acelaşi lucru cu a avea capul ras.”
Bristow întreabă, dacă Pavel a fost la fel de egalitarist ca el, argumentează Bristow, de ce el nu
spus şi el să nu „kata” ele însele? Pentru că părul femeii avea o semnificaţie socială diferită.
„Pentru o femeie evreiască a-ţi dezlega părul în public ar fi fost chiar mai dramatic decât pentru o
femeie de azi să îşi arunce inelul ei de căsnicie.”

Întâmplător, versetul 6 spune literal, „Căci dacă o femeie nu este acoperită, îşi împarte îşi taie
părul [ei]” (multe prostituate îşi purtau părul tăiat aproape); „dar dacă [este] urât / dezonorant /
murdar să îşi taie [părul ei] sau să se radă, ea ar trebui să se acopere.”

În toată istoria, majoritatea femeilor purtau păr mai lung decât cel al majorităţii bărbaţilor, probabil
ca mijloace de diferenţiere sexuală – bărbaţi, la urma urmei, pot să îşi lase bărbile să crească. În
general un cap ras era un semn al jelirii. Dar îmi amintesc în Al Doilea Război Mondial, cum
femeile era umilite prin rasul capului, şi deşi nu pot găsi ceva în vre-una din cărţile de referinţă pe
care le am la îndemână, aş paria foarte mult pe faptul că aceasta era o umilinţă şi în urmă cu 2000
de ani.

Dar observaţi ce a furişat aici Pavel – dacă un bărbat conduce un serviciu de închinare, el trebuie
să facă X, şi dacă o femeie conduce un serviciu de închinare, ea trebuie să facă Y. LIMBAJUL
ESTE IDENTIC! În Iudaism, femeilor nu li se permitea să conducă închinarea publică, şi Pavel era
un Fariseu bun înainte să fie „măcelărit de Duhul.” Dacă Pavel credea că femeile nu ar trebui să fie
lidere ale închinării publice în primul rând, el ar fi spus ceva asemănător cu aceasta: „Dacă un
bărbat conduce un serviciu divin, el trebuie să facă X, dar acele femei despre care am auzit că ele
conduc închinarea în Corint ar trebui să înceteze aceasta chiar acum.”

Christopher Bryan a scris, „Întâi Corinteni 11:5 şi 13 ar trebui să fie tradus „cu părul ei desfăcut”
sau „cu părul ei dezlegat.” Versetul 10 ar trebuie atunci să fie tradus a însemna ceea ce chiar
marginea traducerii RSV admite că înseamnă într-adevăr: „o femeie ar trebui să îşi aibă capul ei
sub control.” ... Preocuparea lui Pavel este că prorociţele din Corint încep să se asemene cu
închinătorii unui cult orgiac. Să spunem sincer, preocuparea lui Pavel este ca creştinismul să nu
apară ca fiind lipsit de respect ... Din nefericire, Pavel s-a simţit obligat să producă o justificare
teologică pentru această poziţie.”

Pagina 71 din 159

Pavel îşi începe „justificarea teologică” revenind mereu la Geneza 2, unde ha’adam, persoana,
este împărţită în ha’ish, bărbatul, şi ha'ish-shah, femeia. (Atunci ca acum, era înţelegerea comună
că persoana era bărbat şi că femeia a fost luată din latura persoanei – dar NU aceasta este ceea
ce spune de fapt Biblia. Eu spun „despărţit” pentru că cuvântul care de obicei este tradus ca
„coastă” este în dispută. El poate însemna de asemenea „un element structural vital integrităţii
fizice,” ca şi coasta unei corăbii sau suportul unei clădiri, sau ar putea însemna „jumătate dintr-o
pereche de uşi franţuzeşti.”)

În 11:3, unde Pavel vorbeşte despre soţi ca fiind „capii” soţiilor lor, cuvântul ar trebui tradus corect
ca „sursă” mai degrabă decât ca „autoritate asupra” – altfel versetele 8 şi 9 nu au sens. (Există o
ceartă între cărturari despre această interpretare a lui kephalay, btw, dar eu nu înţeleg toate
nuanţele, deci nu voi intra în acestea.)

Şi vorbind despre versetele 8 şi 9 (mă voi întoarce puţin mai târziu la versetul 10) – versetul 8
reflectă înţelegerea obişnuită a lui Geneza 2, aşa cum am spus mai înainte. Când consideraţi
versetul 9, este important să vă amintiţi că în ebraica originală, femeia a fost creată pentru a fi ezer
kenegdo pentru bărbat – şi inteligentul Pavel a ştiut aceasta. Aceasta este singura dată în Biblie
când această frază (mai mult sau mai puţin, „ajutor potrivit”) este aplicată unei fiinţe umane. În
toate celelalte folosiri, Godde este umanitatea lui ezer kenegdo.

Cu alte cuvinte, înţelegerea tradiţională, a „perechii ajutorului” (dispensabil) este nepotrivită.

Dumnezeu a împărţit fiinţa umană în bărbat şi femeie pentru că ha'adam AVEA NEVOIE de
companie, sprijin şi tăria unei ezer kenegdo. Femeia nu a fost creată pentru a fi persoana care
loveşte într-o parte, ci pentru a fi salvatorul „său”! (Ştiaţi că limba ebraică nu are nici un cuvânt
pentru „lucru”?! – fiecare cuvânt este automat masculin cu excepţia cazului în care vorbeşti despre
ceva specific feminin, ca adevărul, înţelepciunea, frumuseţea, slava, etc.)

Bryan observă că apelul la Geneza 2 „totuşi pe marginea implicării faptului că femeile sunt într-un
fel inferioare bărbaţilor, Pavel, totuşi, caută unde argumentul conduce, declarând corect că nu
aceasta este ceea ce el a vrut să spună:

„Cu toate acestea, în Hristos femeia nu este diferită de bărbat şi nici bărbatul faţă de femeie; căci
după cum [Geneza 2 spune] femeia a fost făcută din bărbat, tot astfel acum bărbatul este născut
din femeie. Toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.”

De fapt Bryan este foarte aproape de o traducere a versetului 11, care se citeşte literal, „Cu toate
acestea, nici femeia [nu poate fi] fără bărbat nici bărbatul fără femeie în Domnul; căci la fel precum
femeia [a venit] din bărbat, de aceea în acelaşi fel bărbatul [vine] din femeie şi toate lucrurile [vin]
din Dumnezeu.”

Bristow comentează, „Noţiunea veche despre femei afirma că ele sunt inferioare bărbaţilor pentru
că Eva a fost creată din Adam. Pavel a observat că fiecare bărbat viu a venit din femeie (adică, s-a
născut dintr-o femeie). Implicaţia este că dacă Eva ar fi fost inferioară lui Adam prin virtutea
faptului că a fost făcută din trupul său, atunci fiecare bărbat este inferior mamei sale din acelaşi
motiv.” Şi toate lucrurile au venit din Dumnezeu; dacă Dumnezeu l-a proiectat pe ha’adam, atunci
Dumnezeu de asemenea a proiectat-o pe ha’ish şi ha’ish-shah.

Bryan continuă, „Din nefericire, efectul acestei declaraţii este că întregul argument, care a fost
bazat pe diferenţa declarată dintre bărbat şi femeie, se prăbuşeşte. În mod evident, Pavel a ştiut
că ai lui Corinteni vor fi destul de isteţi pentru a vedea aceasta. Schimbând tactica, el apelează mai
întâi la bunul simţ (11:13), apoi (ca un Stoic)* la „natură” (11:14-15).”

(* Tarsul era un centru important al Stoicismului, şi Pavel era bine antrenat în acea filozofie.)

Bryan continuă, „Nici un apel nu este convingător, chiar faţă de Pavel, după cum este evident din
comentariul său final, care este exact ceea ce spun adulţii unui copil când ei fie nu pot, fie nu vor
da glas obiecţiei lor reale: „Pur şi simplu nu se face!” (11:16).”
Pagina 72 din 159
Bible Background Commentary oferă ceea ce personal consider a fi cumva o mai buna explicaţie a
lui 11:16: un „grup filozofic numit Scepticii au respins toate argumentele cu excepţia celui aproape
universal acceptat: argumentul din obiceiuri: „pur şi simplu acest lucru nu se face aşa.””

Sentimentul meu este că Pavel încerca să acopere toate bazele – apelând mai întâi la teologia
iudaică, de vreme ce Mişcarea Isus a început iudaică, şi aceasta este ceea ce el a ştiut cel mai
bine; apoi după bunul simţ; apoi după Stoicism; apoi după Scepticism, o filozofie care afirmă că
adevărul întregii cunoaşteri este în dubiu şi trebuie să fie testat.

Versetul 10 este probabil cel mai dificil de înţeles şi de tradus în întregul pasaj. NRSV îl redă astfel:
„Din acest motiv o femeie trebuie să aibă un simbol al autorităţii pe capul ei, datorită îngerilor.” În
versiunea greacă se spune, „Din cauza acestui lucru” (adică, raţionamentul din versetele 8 şi 9), „o
femeie trebuie să aibă exousia pe/deasupra (epi, NU kata) capului, datorită / din pricina îngerilor.”
SAU, „datorită / din pricina mesagerilor.”

Cuvântul grec pe care Pavel îl foloseşte este exousia, şi cred că versiunea NRSV arată sexismul
său inconştient traducându-l ca un „simbol al autorităţii.” Exousia este folosit în legătură cu
Dumnezeu, împăraţi, şi alţi conducători, şi înseamnă putere, drept, tărie, sau autoritate – şi nu este
folosit niciodată în mod metaforic despre un articol de îmbrăcăminte. În Matei 9:6 şi 28:18, exousia
epi înseamnă „autoritate asupra” – pământului şi respectiv asupra demonilor.

Nu doar aceasta, ci Pavel nu spune „capul ei,” el spune „CAPUL.” Cu alte cuvinte, „o femeie
trebuie să aibă exousia deasupra capului” ar putea în mod egal să fie tradus prin, dat fiind
contextul, că „o femeie / soţie trebuie să aibă putere asupra bărbatului / soţului [ei].” Eu personal
presupun că Pavel a vrut să spună, „O femeie care conduce un serviciu de închinare ar trebui să
poarte ceva pentru a arăta că ea este responsabilă” – nu că ea este o preoteasa a lui Isis care
este gata să aibă un orgasm.

Se poate că „îngerii” sunt administratori divini care conduc Universal din partea lui Dumnezeu –
aceasta era o parte din gândirea din primul secol, după cum este imaginea de azi a lui Sf. Petru ca
portarul Raiului. Dacă acesta este înţelesul, Pavel spune că o femeie care conduce închinarea cu
capul dezvelit arată lipsă de respect faţă de ordinea divină, Calea Prin Care Dumnezeu A
Intenţionat Să Fie Lucrurile.

Ar putea fi că „îngerii” sunt puteri demonice, cosmice faţă de care este nevoie o protecţie – „fiii lui
Dumnezeu” din Geneza 6:1-3, care au poftit după femeile umane. Adică, „dacă voi arătaţi ca un
bacchanalian, aţi putea să fiţi violate.”

Bristow spune că înainte de Cincizecime, femeile nu erau recunoscute ca având autoritate

spirituală; dar la Cincizecime, Duhul Sfânt sa coborât deopotrivă peste bărbaţi şi femei, şi Pavel îl
citează pe Ioel ca spunând că deopotrivă fiii şi fiicele voastre vor prooroci, deopotrivă bărbaţi şi
femei roabe vor primi Duhul Sfânt.

Spre deosebire de bărbaţii din evanghelii, femeile erau cele care primeau vizite de la îngeri – un
înger a venit la Maria pentru a o convinge să îşi rişte viaţa, îngerii au anunţat Învierea femeilor
ucenice la mormântul gol. Bristow spune că îngerii din versetul 10 pot simboliza noua autoritate
spirituală care le-a fost conferită femeilor de către Duhul Sfânt. „Un lucru este sigur, totuşi: Pavel a
afirmat că femeilor li s-a dat autoritate în Biserică.”

Sau s-ar putea ca „îngerii” să fie simpli mesageri din alte biserici creştine din alte sate sau oraşe,
pe care femeile prorociţe din Corint nu trebuia să îi ofenseze. Majoritatea creştinilor din Corint
erau, la urma urmei, echivalentul în primul secol al conducătorilor de camioane şi personalul care
serveşte în cafenele cu linguri unsuroase. Aceasta este interpretarea pe care o prefer – Pavel
spune în tot pasajul, „Nu mai daţi alte motive în plus celorlalte biserici care au rădăcinile ca iarba în
mişcarea noastră copilărească de a vă discuta. Sunt obosit să tot primesc mesajul s—t de la
versiunea mesagerilor din primul secol de pe vremea lui Petru, care mergeau pe bicicleta.”
Pagina 73 din 159
În versetul 7, Pavel spune, „De aceea, într-adevăr un bărbat nu trebuie să aibă capul său acoperit,
imaginea şi slava posesiunilor lui Dumnezeu; dar o femeie este slava unui bărbat.” În versetul 9, el
ne aminteşte că femeia nu a fost creată pentru că bărbatul ARE NEVOIE DE femeie. El spune
foarte tare că femeia NU a fost un gând ulterior, după cum mulţi încă cred azi; nu o distracţie, după
cum pretindeau Esenienii; nu un obiect care trebuie să fie deţinut şi folosit, după cum credeau
grecii (şi mulţi bărbaţi din lume încă cred aceasta azi!) – ea este „slava” bărbatului, sau în limba
nativă a lui Pavel, Shekhinah.

Propria mea traducere foarte largă a lui 11:3-16 este:

Vreau ca voi să înţelegeţi că Hristos este sursa fiecărui om viu, şi Adam era sursa lui Eva, şi
Dumnezeu este sursa lui Hristos. „Cap” ca în capul sau sursa unui izvor. Sursă de hrănire, care
susţine fiinţa noastră, pe care Dumnezeu care a creat-o, a răscumpărat-o şi o susţine.

Orice bărbat care conduce închinare în public cu ceva pe capul său îşi necinsteşte capul său, dar
orice femeie care conduce închinarea publică având capul său dezvelit îşi necinsteşte capul ei –
este acelaşi lucru cu a avea capul ei ras. Căci dacă o femeie care vrea să fie într-o poziţie de
conducere nu se conformează ideii obiceiului care este potrivit pentru femei, fel de bine ea şi-ar
putea tăia părul ei scurt, ca o prostituată, sau s-ar rade în cap, ca şi când ea ar jeli.

După cum aţi ştiut toată viaţa voastră, multă vreme a fost un obicei deopotrivă pentru bărbaţi şi
femei să se roage cu capul lor acoperit, aşa cum Moise şi-a acoperit capul său când slava lui
Dumnezeu a fost peste el, ca nu cumva poporul său să fie orbit sau omorât. Dar eu spun că un
bărbat nu ar trebui să conducă servicii de închinare cu un şal de rugăciune atârnând în spatele
său, pentru că el este imaginea şi slava posesiunilor lui Dumnezeu. Pentru el a-şi acoperi capul
său ar arăta ca şi când lui i-ar fi ruşine de Hristos, imaginea şi slava lui Dumnezeu.

Femeia, pe de alta parte, este slava bărbatului – ce a creat Dumnezeu după puţină practică. Într-
adevăr, înţelegerea standard a lui Geneza 2 este că în loc ca femeia să dea naştere bărbatului,
bărbatul „a dat naştere” femeii. Prin acelaşi simbol, bărbatul nu a fost creat pentru că femeia avea
nevoie de el; femeia a fost creată pentru că bărbatul avea nevoie de ea.

În societatea noastră modernă de aproximativ 50 d. Hr., femeile drăguţe îşi ţin părul în cosiţe şi
acoperit. În acest fel, ele nu erau confundate cu preotesele cultelor orgiace, sau prostituatele, sau
mai rău. Deci când o femeie conduce un serviciu de închinare, ea trebuie să poarte un fel de
simbol al autorităţii sale, astfel că oamenii să ştie că ea are dreptul să fie acolo. Şi pentru ca
mesagerii de la Petru din Ierusalim să se dea jos din spatele meu în privinţa felului în care eu,
Pavel, sunt un „snob” în privinţa femeilor.

Totuşi, trebuie să insist că în Hristos, o femeie nu este fundamental diferită de un bărbat, nici un
bărbat faţă de o femeie. Amândoi au fost creaţi de Dumnezeu. La fel precum prima femeie a fost
„născută” din primul om, tot aşa toţi bărbaţii de azi sunt născuţi din femei – deci dacă voi spuneţi
că femeile sunt inferioare bărbaţilor datorită lui Geneza 2, ceea ce spuneţi voi de fapt este că toţi
bărbaţii sunt inferiori mamelor lor.

Judecaţi voi înşivă, voi Corinteni din anul 50 d. Hr.: Dacă voi spuneţi că o femeie care conduce un
serviciu de închinare cu părul ei lăsat să atârne şi tot deranjat, aţi crede că ea este un lider cu
autoritate, sau aţi gândi că ea era o preoteasă a lui Isis în mijlocul unui orgasm? Nu este un obicei
pentru oameni să râdă batjocoritor faţă de bărbaţii cu păr lung? Nu este un obicei pentru oameni
să considere părul lung al femeii a ei „coroană de slavă”?

Dar ştiţi, dacă cineva se va certa sau va culege ouă de păduchi, se va duce în iad. Este
aproximativ în anul 50 d. Hr., şi Mişcarea Isus este veche doar de câţiva ani. Noi facem aceste
lucruri în timp ce ne potrivim cu ei.

Pagina 74 din 159

Ce este acoperitoarea capului în 1 Corinteni 11:2-16 şi se aplică ea la noi astăzi?

De: Daniel B. Wallace , Th.M., Ph.D.

Următoarea „exegeză” (dacă o putem numi astfel) de fapt nu este mai mult decât o încercare de a
ne lupta cu principala întrebare dublă hermeneutică-pragmatică a acestui pasaj, şi anume, ce este
acoperitoarea capului şi în ce sens este aplicabil acest text azi?

Există mai multe viziuni la modă cu privire la text, dar în cadrul evanghelicilor trei sau patru ne vin
repede în minte:

(1) Acest text nu are nici o aplicabilitate pentru noi azi. Pavel vorbeşte despre o „tradiţie” pe care el
a dat-o mai departe. De aici, de vreme ce aceasta nu este tradiţia bisericii moderne, cu greu avem
nevoie să considerăm acest text.

(2) Acoperitoarea capului este părul. De aici, aplicabilitatea de azi este că femeile ar trebui să
poarte (relativ) păr lung.

(3) Acoperitoarea capului este o acoperitoare reală a capului şi textul este aplicabil azi, în acelaşi
sens cum era în vremea lui Pavel. În cadrul acestei viziuni există două sub-viziuni de bază:

· Acoperitoarea capului trebuie să fie purtată de toate femeile în slujba bisericească.

· Acoperitoarea capului trebuie să fie purtată de femei în slujba bisericească doar când se
roagă sau proorocesc în mod public.

(4) acoperitoarea capului este un simbol semnificativ în lumea antică, ce are nevoie de un fel de
simbol corespunzător azi, dar nu în mod necesar o acoperitoare a capului. De asemenea aceasta
implică aceleaşi două sub-viziuni ca punctul 3 de mai sus.

Propriile mele convingeri este că viziunea 4 este corectă. Sub-viziunea din cadrul acesteia pe care
eu o adopt este cea de-a doua: femeile trebuie să poarte un simbol doar când se roagă sau
proorocesc în public. Mai jos este o scurtă interacţiune cu felurite viziuni, incluzând o critică a
fiecăreia.

Viziunea fără aplicabilitate

Această viziune este uşor de îndepărtat. Ea se bazează pe o presupunere greşită despre înţelesul
„tradiţiilor” („paradovsei”) din v 2, cât şi al „obiceiului” (sunhvqeian) în v 16. Un caz mai bun ar
putea să fie făcut din v 16, dar numai dacă cineva ignoră v 2.

Termenul din v 16, sunhvqeian, este cel mai maleabil dintre cele două. În general el are de a face
cu un obicei. Cuvântul este folosit doar de trei ori în Noul Testament (aici, Ioan 18:39 şi 1 Corinteni
8:7). În Ioan 18 în special termenul pare să transmită doar o practică nobilă pentru a conchide că
obiceiul din Ioan 18 era înrădăcinat în tradiţia orală evreiască şi de aici, pentru evrei, ridicat la
statutul de lege obligatorie (ceva înrudit cu ţapul ispăşitor), nu avem nici o dovadă că acesta este
cazul. Morris spune că practica este „învăluită în mister.” Totuşi, aceasta poate să se refere la
Pesachim 8.6 (în Mishnah), dar acest lucru este problematic. Cu toate acestea, pur şi simplu noi
nu avem suficiente dovezi pentru a concluziona că acesta era un obicei obligatoriu. Întâi Corinteni
8:7 este similar. Noii convertiţi care erau mai înainte obişnuiţi cu idolii trebuie să fie trataţi cu
mănuşi de copii când vine vorba de chestiunea cărnii oferite idolilor. „Obiceiul” lor – pe care ei, ca
creştini, cumva încă îl păzesc – nu este ceva pe care Pavel îl susţine. Cu siguranţă el mai degrabă
ca toţi dintre ei să fie creştini puternici şi să nu aibă un astfel de obicei. De aici, obiceiul aici nu este
obligatoriu. El este unul născut din preferinţă sau atitudine personală. Însumat, când cineva se uită
tocmai la 1 Corinteni 11:16, s-ar putea face un bun caz din faptul că practica femeilor din biserica
primară de a purta o acoperitoare a capului se poate să nu fi fost mai mult decât un obicei al unei
comunităţi largi. Totuşi, o dată ce v 2 este examinat, este evident că v 16 spune mult mai mult.

Pagina 75 din 159

În v 2 Pavel laudă biserica pentru că ei păstrează tradiţiile („paradovsei”) pe care el le-a transmis
(parevdwka) lor. În v 3 el se lansează în una dintre aceste tradiţii (tranzitiv dev). Faptul că aceasta
este una dintre tradiţii se vede în repetiţia verbului în v 2 şi v 17. Aceeaşi temă este în minte: cum
urmează biserica instrucţiunile lui Pavel referitoare la închinarea colectivă. (Aparent ascultarea lor
în chestiunea acoperirii capului era mai mare pentru că el „nu îi laudă”, nu în mod explicit, în timp
ce în v 17 el în mod explicit „nu îi laudă” în ce priveşte Cina Domnului.)

Ce este semnificativ în v 2 este bogăţia termenilor „paradivdwmi” şi „paradovsi". Verbul este folosit
foarte frecvent pentru transmiterea adevărului către următoarea generaţie. Pavel foloseşte aceasta
de 19 ori. În contexte pozitive (adică, altele decât cele care implică „predarea” unui criminal, etc.)
verbul poartă forţa unei obligaţii de fiecare dată. Conform Romani 6:17 („voi aţi devenit ascultători
din inimă faţă de modelul învăţăturii faţă de care aţi fost încredinţaţi”); 1 Corinteni 11:23 („Căci ce
am primit de la Domnul şi de asemenea vă încredinţez şi vouă”); 1 Corinteni 15:3 (pe moartea şi
învierea lui Hristos). Celelalte exemple (negative) sugerează o încredinţare a cuiva către
închisoare, moarte, etc. Există o anumită aplicabilitate chiar aici: forţa de bază a verbului este
aceea că cineva nu îşi încredinţează doar mintea sa, ci viaţa sa faţă de ceva. Hristos s-a dat pe
sine pentru noi (Galateni 2:20; Efeseni 5:2, 25).

Substantivul „paradovsi” nu este mai puţin bogat în implicaţiile sale teologice. El este folosit doar
de cinci ori de către Pavel, dar când el are de a face cu tradiţiile pe care el le îmbrăţişează ca şi
creştin, acestea sunt intenţionate a fi obligatorii pentru toţi. În 2 Tesaloniceni 2:15 Pavel instruieşte
credincioşii să stea stabili şi să se ţină de tradiţiile pe care el le-a transmis lor. În 2 Tesaloniceni
3:6, credincioşilor li se porunceşte să stea departe de orice credincioşi care nu respectă tradiţiile lui
Pavel. Astfel, verbul paradivdwmi şi înruditul său nominal, „paradovsi” nu poate fi tratat cu
uşurătate. Ele nu înseamnă „tradiţie” în sensul modern englez al cuvântului despre un obicei
frumos de care cineva se poate lipsi dacă doreşte aceasta.

Cum împăcăm noi 1 Corinteni 11:2 cu 1 Corinteni 11:16? Versetul 2 guvernează v 16. Adică,
deoarece practica era „paradovsi”, ea era pusă la nivelul ortopraxiei. Ea era o doctrină pe care
biserica primară a urmat-o. De vreme ce ea era la acest nivel, majoritatea bisericilor o urmau cu
religiozitate. De aici, Pavel ar fi putut apela la ceea ce făceau alte biserici (v 16) ca un apel la
raţiune şi împlinirea pragmatică a acestei „tradiţii.” Aceasta ar fi ca spusa, „Hristos a murit pentru
voi; de aceea, voi ar trebui să păziţi Cina Domnului. În afară de aceasta, alţi creştini deja fac
aceasta şi nimeni nu are o practică diferită.” Practica pune carne la doctrină.

Însumat, viziunea că 1 Corinteni 11:2-16 nu are nici o relevanţă azi este bazată în mod corect pe
textul englez, dar nu pe cel grec. Aceasta presupune că astfel de tradiţii sunt opţionale, în timp ce
Pavel a folosit cuvinte pentru a le descrie pe cele pe care le-a rezervat pentru tradiţia morţii şi
învierii lui Hristos. În mod sigur, astfel de „tradiţii” nu sunt opţionale pentru Pavel.1

Acoperitoarea capului = părul

Una dintre cele mai populare viziuni de azi este aceea că acoperitoarea capului era de fapt părul
femeii. Această viziune este mai dificil de evaluat. Exegeza textului care adoptă această viziune îşi
are cheia în versetul 15:

hJ kovmh a*ntiV peribolaivou devdotai – „părul ei i s-a dat în locul unui voal”

Adesea presupunerea este că v 2-14 descrie o femeie care se înveleşte şi se dezveleşte pe sine.
Dacă este aşa, atunci punctul din v 15 este că părul ei este acel voal. Adesea Numeri 5:18 este
adus în imagine. Hurley argumentează:

Suspecta adulteră din Numeri 5:18 a fost acuzată că şi-a repudiat relaţia sa cu soţul ei prin
dăruirea ei faţă de altul. Ca un semn al acestui lucru, părul ei, care era strâns pe capul ei, a fost
dezlegat. Cuvântul evreiesc folosit pentru a descrie deopotrivă dezlegarea părului şi a fi dezvelită
(pr v) este tradus în greaca Vechiului Testament prin akatakalyptos, cuvântul pe care Pavel îl

Pagina 76 din 159

foloseşte pentru „descoperit.” Oare Pavel nu cerea femeilor din Corint să îşi pună voalurile, ci le
cerea să continue să îşi poarte părul într-o modă distinctivă femeilor?2

Afirmaţia lui Hurley pare să implice că versiunea LXX a lui Numeri 5:18 s-a „ajkatavkalupto”. Dacă
este aşa, atunci Pavel s-ar fi putut gândi la aceasta în acel text din 1 Corinteni 11. Totuşi, termenul
nu este folosit în textul din Numeri! Într-adevăr, nu se pot baza prea multe lucruri pe folosirea
versiunii LXX a acestui adjectiv, de vreme ce el apare doar într-un verset – şi aceasta într-o
variantă textuală (Levitic 13:45 în codex Ac; B are „ajkavlupto” şi A* are „ajkatavlupto”). Pentru a
argumenta că Pavel, în 1 Corinteni 11, înţelege prin „ajkatavlupto” „a dezlega” este înrudit cu
argumentul că „toţi indienii merg în şir indian. Cel puţin cel pe care l-am văzut făcea aceasta.” Mai
departe, BAGD oferă înţelesul acestui cuvânt în 1 Corinteni 11 neacoperit, chiar fără a întreţine
posibilitatea că aceasta înseamnă „dezlegat.” Această definiţie este bazată pe dovada clasică şi
elenistă disponibilă.3 Astfel, argumentului lui Hurley îi lipseşte o bază suficientă.

Pe de altă parte, două puncte sunt semnificative: (1) Nici un cuvânt pentru voal nu apare în v 2-14.
Astfel, faptul că părul ei este considerat de Pavel ca un voal în v 15 nu este în mod necesar un
argument că părul ei este acelaşi ca şi acoperitoarea capului care este descrisă în aceste versete.
(2) În toată această pericopă, Pavel punctează similarităţile dintre părul lung şi acoperitoarea
capului. Dar aceasta sugerează atât de puternic că cele două nu trebuie să fie identificate. Exact
pentru că ele sunt similare ele nu sunt identice. Observaţi versetele următoarele.

11:5 – „Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte
capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.”

11:6 – „Dacă o femeie nu-şi acoperă capul, să se şi tundă. Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să
fie tunsă ori rasă, să se acopere.”

11:7 – „Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul ...”

11:10 – „De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.”

11:13 – „Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul
descoperit?”

11:15 – „pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung?”

Mai multe puncte se pot face aici. (1) Dacă „acoperitoarea” = „păr”, atunci toţi bărbaţii ar trebui să
îşi radă capul sau să fie chei pentru că bărbaţii trebuie să aibă capul descoperit. (2) Dacă
„acoperitoarea” = „păr lung”, atunci v 6 pare să sugereze o tautologie: „Dacă o femeie nu va purta
părul lung, atunci ea trebuie să îşi tundă părul.” Dar aceasta nu avansează în nici un fel
argumentul. (3) Argumentul se fisurează prin subtilitatea sa. A vedea „părul” = „acoperitoarea
capului” înseamnă că acesta trebuie să meargă prin mai multe cercuri exegetice. Pe scurt, cu greu
pare a fi acesta înţelesul textului. (4) Versetele 10 şi 15 ar trebui să spună acelaşi lucru dacă părul
lung este acelaşi cu o acoperitoare a capului. Dar aceasta cu greu poate fi cazul. În versetul 10,
unei femei i se cere să poarte un „simbol al autorităţii.” Un astfel de simbol reprezintă supunerea
sa, nu slava sa. Pavel începe versetul prin a indica înapoi la v 9 (diaV tou'to în v 10, „din acest
motiv,” este deductibil). Pentru că „femeia a fost creată de dragul bărbatului ea ar trebui să poarte
un simbol al autorităţii pe capul ei.” Dar în v 15 părul lung al unei femei este slava ei. Grecescul
este chiar mai emfatic: dativul aujth'/ este un dativ de avantaj. O traducere literală ar fi: „este o
slavă pentru ea” sau „o slavă care îi sporeşte,” sau „spre avantajul ei.” Cu siguranţă nu acesta este
punctul din v 10!

Atunci, pentru a argumenta că părul lung este acoperitoarea capului femeii pare să piardă chiar
punctul funcţiei acoperitoarei capului şi a părului lung: una arată supunerea ei în timp ce alta arată
slava ei. Deopotrivă acestea sunt contrastate cu un cap descoperit în timp ce se roagă sau
prooroceşte, sau un cap ras în orice vreme: aceasta vorbeşte despre umilirea şi ruşinea femeii.

Pagina 77 din 159

Acoperitoarea capului reală, aplicabilă azi

Argumentul că este avută în vedere o acoperitoare a capului reală şi că aceasta este aplicabilă azi
este, în anumite privinţe, cea mai uşoară viziune de apărat exegetic şi cea mai grea de a fi înghiţită
în mod practic. De vreme ce nu este niciodată sigur să abandonezi conştiinţa referitoare la
adevărul Scripturii, eu am ţinut la această viziune până de recent. Sincer, mie nu mi-a plăcut (este
foarte nepopulară azi). Dar nu am putut, cu o conştiinţă bună să o desconsider. Esenţial, această
viziune presupune trei lucruri: (1) că o acoperitoare a capului reală este avută în vedere;4 (2) că
argumentul lui Pavel are o temelie mai mare decât o simplă convenţie; şi (3) că acoperitoarea
capului în sine este o parte esenţială a acestei viziuni. Observaţi următoarele argumente în
sprijinul acesteia.

· Versetul 2 (paradivdwmi, paradovsi) indică faptul că instrucţiunea lui Pavel este o parte a
pachetului tradiţional al doctrinei pe care el o transmitea Bisericii (vezi discuţia de mai sus, sub „o
viziune fără aplicabilitate”). Dar Pavel aici nu dă nici unul dintre detaliile instrucţiunii. Aceasta este
reluată în restul pasajului.
· Versetele 3-9 bazează această instrucţiune pe o ierarhie teologică şi pe creaţie. Dumnezeu
este capul lui Hristos, Hristos este capul bărbatului, bărbatul este capul femeii. Este important să
observăm că Pavel în nici un fel nu argumentează pentru inferioritatea ontologică a femeii faţă de
bărbat, căci el îşi înrădăcinează convingerile sale în Divinitate. Hristos este doar funcţional
subordonat Tatălui, nu ontologic subordonat.5 De asemenea, femeia este funcţional subordonată
soţului, dar în nici un fel ontologic inferioară (v 11-12).
· Versetul 10 bazează simbolul femeii de subordonare pe un punct distins al analogiei (una
care ne scapă azi, deşi presupunerile abundă).
· Versetele 13-15 constituie un argument din natură.
· Versetul 16 este un argument din înţelepciunea colectivă a bisericii universale, căci în altă
parte creştinii nu au o altă practică.

Astfel, argumentul este o convingere teologică generală (ca opusă de o simplă convenţie
sociologică), deşi creşte din mai multe doctrine cheie: (1) Trinitarianismul născând, (2) creaţia, (3)
îngeriologia, (4) revelaţia generală, şi (5) practica bisericii. Astfel, pentru Pavel, neascultarea faţă
de instrucţiunile sale despre acoperitoarea capului acoperă gustul unei insuficienţe îngeriologii,
imperfecte antropologii şi eclesiologii, şi un trinitarianism distructiv, şi se împotmoleşte în stâncile
revelaţiei generale. Mai departe, a ne concentra asupra versetului 16 ca o bază unică (aşa cum
face viziunea „nici o aplicabilitate”) înseamnă să alunecăm chiar prin inima acestei pericope fără a
observa nimic.

Aplicaţiile specifice ale acestei abordări sunt în general două: (1) aplicabile când o femeie este în
serviciul bisericii; (2) aplicabile oricând o femeie se roagă sau prooroceşte în public. Pe scurt, o iau
pe a doua să fie considerată simplu pentru că ea este explicită (v 4-5). După afirmaţia teologică
iniţială (v 2-3), Pavel introduce subiectul la îndemână: bărbaţii şi femeile ce se roagă sau
proorocesc în adunare. Faptul că acelaşi subiect este avut în vedere este evident prin repetiţia sa
în v 13 („dacă o femeie se roagă”). Pare negarantat să extindem aplicaţia dincolo de ceea ce
sugerează afirmaţia topică iniţială (v 4-5). Adică, toate argumentele şi principiile sunt echipate şi
aplicabile spre femeile ce se roagă şi proorocesc în public. Ocazional, dacă această restricţie este
corectă, aceasta constituie un alt argument împotriva viziunii „părul lung”, căci o femeie nu poate
să îşi schimbe părul lung pentru scurt şi invers dintr-o dată, aşa cum ar putea cu o acoperitoare a
capului.

Rămâne un lucru: o critică a realei acoperitoare a capului ca un simbol normativ pentru azi.

Viziunea simbolului semnificativ

Această viziune adoptă exegeza viziunii acoperitorii capului reale cu o excepţie. Aceasta nu
consideră o reală acoperitoare a capului un lucru esenţial pentru viziune. Aceasta este viziunea pe
care eu o adopt în prezent. În esenţă, ea este bazată pe o înţelegere a rolului acoperitorilor capului
în lumea antică faţă în faţă cu lumea modernă. În lumea antică acoperitoarele capului erau aparent
Pagina 78 din 159
în vogă în unele părţi ale imperiului greco-roman. Unele grupuri aşteptau ca bărbaţii să poarte
acoperitoare ale capului; alţii se aşteptau ca femeile să le poarte. Totuşi alţii simţeau că acestea
erau opţionale deopotrivă pentru bărbaţi şi femei. Nu este important să determinăm care grup a
făcut şi ce. Lucrul important de observat este că biserica primară a adoptat deja o convenţie deja
folosită în societate şi i-a dat o nuanţă caracteristic creştină. Faptul că Pavel a putut spune că nici
una dintre celelalte biserici nu avea o altă practică poate indica cât de uşor a putut să fie adoptată
o astfel de practică. Aceasta găseşte paralele cu botezul în Israel. Fariseii nu l-au întrebat pe Ioan,
„Ce faci?” În schimb, ei au întrebat, „De ce faci tu aceasta?” Ei au înţeles botezul (chiar dacă
botezul lui Ioan era primul botez făcut de altul decât botezul de sine); ceea ce ei nu au înţeles era
autoritatea lui Ioan şi ce simboliza acest botez. Într-un mod similar, practica bisericii primare de a
cere femeilor să poarte acoperitoare ale capului când se rugau sau prooroceau6 nu ar fi fost
văzută ca o cerinţă neobişnuită. În oraşele cosmopolite din Asia Mică, Macedonia şi Grecia, nimeni
nu ar fi putut să îl simtă ca deplasat. Acoperitoarele capului erau pretutindeni. Când o femeie purta
una în biserică, ea arăta supunerea ei faţă de soţul ei, dar nu era ceva deplasat în societate.
Cineva îşi poate imagina uşor o femeie umblând pe străzi spre slujba de închinare cu o
acoperitoare a capului fără a fi observată.

Totuşi, azi situaţia este destul de diferită, cel puţin în vest. Căci pentru o femeie a purta o
acoperitoare a capului ar părea să fie o experienţă caracteristic umilitoare. Multe femei – chiar soţii
supuse biblic – rezistă noţiunii exact pentru că ele se simt penibile şi stângace. Dar acoperitoarea
capului în zilele lui Pavel era intenţionată doar pentru a arăta subordonarea femeii, nu umilirea ei.
Ironic, azi, a cere femeilor să poarte o acoperitoare a capului în serviciul de închinare ar fi egal cu
a le cere să îşi radă capul lor! De aceea, efectul ar fi exact opus faţă de cel intenţionat de Pavel.
Astfel, în încercarea de a împlini spiritul instrucţiunilor apostolului, nu doar cuvintele sale, trebuie
să fie găsit un simbol substitut potrivit.

Rămân două întrebări. Prima, cum putem justifica un simbol diferit de autoritate pe capul unei
femei dacă acoperitoarea capului este acum un simbol al umilirii? A doua, ce simbol ar trebui să
folosim?

În primul rând, justificarea vine din mai multe unghiuri. (1) Ea este în rămânerea în spiritul din 1
Corinteni 11 şi în mod explicit cu două din argumentele lui Pavel (natura, convenţia). Dacă eşti
forţat să faci o alegere, este mai înţelept să adopţi o viziune care se ţine mai degrabă în spiritul
textului decât al literei. (2) Spiritul mai larg al creştinismului este în mod clar împotriva simbolurilor
de dragul simbolurilor. Scriitorii Noului Testament nu par să împingă ritualul şi simbolul, ci realitate
şi substanţă. (3) Motivul, suspectez eu, că acoperitoarea capului a fost implementată în biserica
primară era pur şi simplu că el era deja o convenţie socială stabilită care putea fi „botezată”, ca să
spun aşa. Faptul că acoperitoarea capului s-a potrivit în argumentul lui Pavel despre conducerea
lui Dumnezeu, Hristos, şi a soţului, este ceea ce pare a fi fost sugerat acest simbol special. Dar
chiar dacă simbolul îşi pierde ceva din simbolismul său, punctul are nevoie să rămână acelaşi.
(Adică, orice simbol pe care ar trebui să îl poarte o femeie ar trebui să indice supunerea sa faţă de
soţul ei şi / sau [dacă nu este căsătorită] faţă de conducerea bărbătească a bisericii8) (4) O
analogie cu Cina Domnului ar putea ajuta. Ea este potrivită pentru că o mare parte din ceea ce
este simbolic în Împărtăşanie şi această sărbătoare este de asemenea una dintre acele tradiţii pe
care Pavel le-a transmis (1 Corinteni 11:17). Simbolurile vinului şi a pâinii nedospite sunt luate
direct din Paşte. În primul secol Paştele implica folosirea a patru cupe de vin, miel, ierburi amare,
pâine nedospită. Partea hranei pe care Isus a transformat-o în Cina Domnului era aparent a treia
cupă a Paştelui şi pâinea nedospită. Lipsa aluatului era un simbol important, căci el reprezenta
lipsa de păcat a lui Hristos. Şi, desigur, era folosit vin real. Este necesar pentru noi azi să folosim
pâine nedospită şi vin real? Unele biserici fac aceasta o practică obligatorie, alţii una opţională. Alţii
ar fi înspăimântaţi dacă ar fi folosit vin real. Doar puţini au azi pâine nedospită (biscuiţii săraţi au
ceva aluat în ei). Ar trebui să pronunţăm o anatemă asupra acestora pentru că ei s-au rupt de
tradiţie – o tradiţie care are antecedente istorice şi biblice deopotrivă? Dacă implementarea unei
tradiţii atât de importante ca Cina Domnului poate fi variată, atunci tradiţia mult mai puţin
importantă a rolului specific (şi garderoba) femeilor să i se îngăduie o anumită flexibilitate de
asemenea?

Pagina 79 din 159

În al doilea rând, dacă simbolul actual nu este chestiunea de aici, ci ceea ce reprezintă acesta, ce
simbol ar trebui să folosim noi azi? Nu poate fi un răspuns universal, simplu pentru că abordarea
„simbolul cu înţeles” nu este o recunoaştere că se schimbă convenţiile. Dacă ar fi ca noi să
canonizăm un simbol – în special unul care nu este menţionat în Biblie – atunci noi am fi în
pericolul de a înălţa tradiţia orală la nivelul de Scriptură şi de a exterioriza şi a trivializa evanghelia.
Spuse fiind acestea, fiecare biserică trebuie să se lupte cu un simbol potrivit pentru această
perioadă. Destul de sincer, dacă voi (şi biserica voastră) credeţi că ceea ce am sugerat în această
lucrare are validitate, atunci conducerea bisericii ar trebui să facă o munca creatoare a creierului.
Aş dori foarte mult să aud veşti de la voi!

Încă există anumite controale. Atât de mult cât se poate ca spiritul şi simbolismul din 1 Corinteni 11
să fie transportat. Unii au sugerat că un inel de căsătorie nu ar fi un simbol acceptabil. Există
anumite puncte bune în aceasta. El este un simbol acceptat în mari segmente ale societăţii. O
femeie nu s-ar simţi conştientă de propria sa valoare purtând un inel. Acesta arată cu siguranţă
legătura ei cu soţul ei şi de aceea ridică bine forţa lui 1 Corinteni 11:9 (co-dependenţa!). Totuşi,
există probleme cu acest simbol. Inelul este insuficient datorită următoarelor motive: (1) folosind
acesta ca pe un simbol presupune că numai femeile căsătorite sunt avute în vedere; (2) el nu este
un simbol distinctiv al femeilor; bărbaţii căsătoriţi poartă de asemenea un asemenea inel; şi (3)
spre deosebire de acoperitoarea capului, el nu este un simbol prea vizibil.

Ce alte simboluri sunt disponibile? În această vreme – şi accentuez tentativa naturii acestei poziţii
– eu cred că purtarea unei rochii modeste este un simbol potrivit. El nu culege fiecare
corespondenţă în pasaj, dar aceasta face dreptate multora. În particular – şi acest lucru este cel
mai important – o femeie care poartă o rochie provocatoare (prea feminină) sau care împinge
graniţele proprietăţii în altă direcţie (cum ar fi blugii, costumul de afaceri9) adesea nu arată o
supunere potrivită chiar prin atitudinea ei.10 Astfel, simbolul corespunde realităţii sale teologice
foarte curat.11

Sper şi mă rog ca această lucrare să nu fie prea ofensivă pentru oricine o va citi. Întotdeauna
preocuparea mea este mai întâi să fiu credicios Scripturilor. Şi a doua, îmi doresc mereu să fiu
sensibil la oamenii reali cu nevoi reale. Unii ar putea obiecta că această lucrare nu este suficient
de biblică; alţii pot obiecta că aceasta este în afara culturii moderne. Dacă cineva nu este de acord
cu poziţia mea, acest lucru este bun. Dar pentru a mă convinge se cere ca el să respingă exegeza
mea. Eu pot fi greşit în exegeza mea, dar pentru aceasta trebuie să văd acest lucru. În măsura în
care simpatizez cu mişcarea feministă (şi simpatizez cu multe din ea), nu pot să îmi trădez
conştiinţa sau înţelegerea mea a Scripturii. Sunt deschis spre alte viziuni asupra textului, dar nu
mă voi schimba datorită argumentelor ad hominem. Toţi credincioşii au nevoie să fie convinşi de
viziunile lor în lumina Scripturii; nici unul nu ar trebui să se depărteze de la ceea ce învaţă Biblia
pur şi simplu pentru că astfel de viziuni nu sunt populare. Marele pericol, aşa cum îl văd eu, este
că mulţi creştini pur şi simplu ignoră ceea ce spune acest text pentru că orice formă de ascultare
faţă de el este inconvenientă.

NOTE DE SUBSOL

1 In addition to vv 2 and 16, there are several theological arguments within the passage that
indicate the seriousness of the head covering for Paul. See discussion below.

2 J. B. Hurley, Man and Woman in Biblical Perspective (Grand Rapids: Zondervan, 1981) 170-71.

3 LSJ also gives as the only meaning “uncovered.”

4 We are assuming that a real head covering is taught, due to the considerations against the ‘long
hair’ view mentioned earlier. At issue here, however, is the combination of real head covering and
present-day applicability.

5 If I may, I would like to add a personal observation. Much of the feminist viewpoint in the
evangelical church today is based on a simplistic view of the Trinity, rampant among evangelicals
Pagina 80 din 159
(largely because, I suspect, in the church’s reaction to the rise of the cults of the last century, part
of its theological convictions were suppressed). Evangelicals strongly affirm the ontological equality
of Son with Father. Yet it is difficult to find doctrinal statements—either in churches or in
seminaries—in which the Son is said to be functionally subordinate to the Father. Yet John 14:28;
Phil 2:6-11; 1 Cor 11:3; 15:28 all plainly teach the eternal subordination of the Son (John 14 and 1
Cor 11 speak of his present subordination; Phil 2 speaks of his subordination in eternity past; and 1
Cor 15 speaks of his subordination in eternity future). Since these same books strongly affirm the
ontological equality of Son with Father, the subordination in view must be functional.

6 I am assuming that the restriction was for women when praying or prophesying, although some
who hold this view would argue that the passage does not restrict it to this. See discussion earlier.

7 It must be kept in mind that a head covering is not the same as a hat. A hat’s function is to show
off the beauty of the woman, much as beautiful hair does. A head covering, however, was intended
to veil her glory.

8 We have not discussed at all whether single women or married women are in view in this text.
That will have to be left for another occasion. Suffice it to say that gunhv should be taken as
woman (as opposed to ‘wife’) unless there are sufficient contextual reasons to argue otherwise.

9 I do not mean that women may not wear jeans! I mean, rather, that in some parts of the country
for a woman to wear jeans to the worship service is tantamount to disrespect to those in authority.
In the northwest, however, jeans are almost the choice of the fashion-conscious, even when
attending Sunday services. (My brother has his dress jeans and his casual jeans . . . ) In that
region a different symbol may well be needed. If it is difficult to come up with a good symbol that
women can accept, then they should be responsible and creative enough to come up with one.
Certainly this issue is one that requires some fruitful dialogue between men and women. Whatever
symbol is chosen, it ought not to be one that humiliates, but simply displays the proper submission.

10 Ironically, long hair today has a similar effect. Often women who wear extremely short hair
today do so to be treated like a man. Thus, even though it is not the meaning of the passage, it is
possible that some churches will elect long hair worn in a certain way to be their meaninful symbol.
There are still problems with this, however. For example, the tension between vv 10 and 15 would
thereby be erased. And the fact of long hair—or even various styles of long hair—do not always
communicate a sense of submission. Further, women who wear shorter hair for a variety of
reasons would thereby be ostracized and cut out of public ministry. But climate and age often
dictate the length of a woman’s hair. Ironically, if long hair becomes the standard today, the
younger, less mature women would be permitted to minister publicly more than the older, more
mature women.

11 At the same time, some may object to this because the symbol related to ‘head’ is entirely lost.
But what head represents in the passage is authority. It is unwise to insist on one symbol because
of its correspondence to another symbol, when in the process the real point gets lost in the shuffle.
Such an insistence seems to smack of Pharisaism.

„Importanţa vitală a lungimii părului în tradiţia Paveliană timpurie”

GÂNDIREA K'BALIST RABINICĂ ÎN SCRIPTURILE MESIANICE

de Les Aron Gosling, Rebbe

BRI Honors Bible Scholar David C. Whitaker

Copyright © BRI 2003 - All Rights Reserved Worldwide

PROLOG

Pagina 81 din 159

BRI este lucrarea Mesianică a harului! Noi suntem în întregime înrădăcinaţi şi întemeiaţi în har.
Harul este perspectiva noastră teologică şi intenţia noastră. Noi ne bazăm în întregime şi numai pe
har pentru mântuirea noastră. Noi credem că Yeshua a venit din cer ca darul iubirii lui Dumnezeu
pentru omenire, fie evrei fie neamuri. Noi ţinem la aprecierea biblică, că dragostea veşnică a lui
Dumnezeu nu a fost niciodată modificată de la prima aprindere implozivă a singularităţii din care a
provenit, prin lumină, universul nostru. Stăm uniţi aici prin marele fapt indiscutabil al mântuirii prin
har prin credinţa LUI MASCHIAH (nu prin credinţa noastră!) exercitată în contul ucenicilor Săi,
dintre care noi de aici suntem doar primii. Noi depindem în întregime pentru mântuirea noastră de
zi cu zi, şi răscumpărarea noastră veşnică de puterea păstrătoare şi harul nemeritat al lui Yeshua
Ha Maschiah, şi nu de ţinerea legii... nu de ţinerea Torei. Noi suntem convinşi de axioma
fundamental biblică, că singura sursă de eliberare de păcat, iertarea păcatelor şi fărădelegilor, şi
creşterea în har, este Mesia. Doar Yeshua, întruchiparea spiritului mereu prezent a formei sursă,
memra, logosul lui Dumnezeu. Acestea sunt adevăruri pe care le susţinem a fi evidente în sine. Nu
doar aşa, ele sunt dovedite în întregime din cuvântul scris al Scripturii şi nu sunt determinate de
sentimente, emoţii, instantanee, dorinţe interioare sau cicălirile preţiosului Duh Sfânt din ele. În
mod egal de netăgăduit este faptul că, comunitatea creştină evreică a credinţei a perceput că Tora
era pentru oamenii harului lui Dumnezeu, o cale a harului.

Deci pentru a nu înţelege greşit ceea ce este scris în aceste pagini de lecturi vă rog să păstraţi
aceste afirmaţii în primul plan al gândurilor voastre, şi niciodată nu uitaţi că noi nu învăţăm
mântuirea prin fapte, sau prin ţinerea legii!

Rav Shaul (Pavel) a fost confruntat cu probleme şi chestiuni majore într-o adunare Mesianică de
credincioşi din Corint, în Grecia. Acolo era gelozie şi conflicte care conduceau certuri intense
printre fraţi, critica deschisă a conducerii (1 Corinteni 1:10-4:21), un caz flagrant de incest (5:1-13),
procese civile unul cu altul (6:1-8), o atitudine general libertină faţă de templul prostituatelor (6:9-
20), lupte şi dezbateri cu privire la chestiuni de căsătorie, celibat, divorţ, robie şi circumcizie (7:1-
40), dispute legate de mâncarea cărnii jertfite de păgâni idolilor (8:1-13; 10:1-33), comportamentul
de beţie şi lăcomie la „Cina Domnului” (11:17-34), manifestările mândriei asupra darurilor spirituale
care conduceau la confuzie în întâlnirile lor (capitolele 12-14), şi dezbinările doctrinale cu privire la
interpretarea învierii (15:1-58). Pavel chiar a trebuit să îşi accentueze autoritatea sa ca apostol
pentru a-i face pe credincioşi să susţină misiunea şi lucrarea sa (9:1-27). Şi apoi, exista o
chestiune specifică în privinţa lungimii părului (11:1-16).

Ceea ce vom încerca să facem, în această lucrare, este să discutăm importanţa părului şi a
învelitorilor părului în primul secol de gândire K’balistă. Păstraţi în minte în timp ce citim ce a scris
Rav Shaul, că el scria într-adevăr la convertiţi dintre neamuri din Mişcarea Mesianică
(„creştinism”). El nu scrie aici specific evreilor. El scrie neamurilor.

Studenţi BRI, lăsaţi-mă să fiu cinstit în privinţa altui lucru! Instrucţiunile lui Rav Shaul faţă de
Corintenii dintre neamuri din primul secol despre lungimea părului erau aplicabile tuturor celorlalţi
credincioşi dintre neamuri care au rămas în sfera influenţei învăţăturii Paveliene. Această
problemă a lungimii părului nu era un fenomen localizat. Dacă ne întoarcem spre introducerea
acestei epistole găsim scrisoarea rabbi clar şi apăsat adresată către „către Biserica lui Dumnezeu
care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către TOŢI cei
ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:” (1 Corinteni 1:2). Pavel
porunceşte mai departe instrucţiunile sale cu privire la lungimea părului „FIECĂREI persoane care
se roagă sau prooroceşte” (1 Corinteni 11:4). Preocupările ciudate ale lui Pavel cu privire la
lungimea părului cranial nu sunt în nici un fel limitate la oamenii şi femeile din Corint. „Dacă iubeşte
cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.” (1 Corinteni
11:16).

Nu este nici o îndoială că acest pasaj din 1 Corinteni 11:2-16 a stimulat tulburare printre cărturarii
din toate diviziunile bisericii istorice. Pentru că aici avem unul dintre cele mai misterioase pasaje
din toată Biblia care are de a face cu lungimea părului membrilor Comunităţii timpurii Mesianice a
Pagina 82 din 159
Credinţei – şi NEAMURILE din ea! Şi aceste porunci ciudate ale emisarului Rav Shaul sunt de un
interes crescând a multora în conducere şi la nivelul rădăcinilor din Mişcarea Mesianică care
creşte rapid în prezent.

Pavel afirmă următoarele:

„Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile [grecescul
paradosis este tradus greşit aici ca „hotărâri.” Mai bine, K'balah] întocmai cum vi le-am dat [cele
tipic evreieşti joacă rolul dovedirii acestor „hotărâri” care erau tradiţiile evreieşti secrete]. Dar vreau
să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este
capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte
Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi
necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi
tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească. Bărbatul nu
este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este
slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a
fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să
aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul
fără femeie. Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate Sunt de la
Dumnezeu. Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?
Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o
femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învălitoare a capului.
Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui
Dumnezeu.” (1 Corinteni 11:2-16)

Unii oameni (probabil MAJORITATEA oamenilor) care au citit această instrucţiune de la marele sol
către naţiunile neamurilor au primit-o bolborosind. Şi fraţilor, dacă nu sunteţi specialişti în forma de
gândire evreiască din primul secol aceasta este exact ceea ce este! Şi voi merge mai departe şi
voi afirma categoric, că dacă nu suntem familiari cu K’balah evreiască (învăţături mistice asociate
cu legile orale ale lui Dumnezeu) nici unul din aceste lucruri nu va avea nici un sens!

OBIECŢIILE MESIANICE ACTUALE

Există obiecţii puternice din partea unor conducători legalişti cu privire la faptul că părul femeii este
„învelitoarea” în discuţia lui Pavel. Ei preferă să creadă că un „voal” este sub semnul întrebării.
Majoritatea obiecţiilor pot fi însumate de această contribuţie despre care Pavel afirmă „dacă o
femeie se roagă fără o învelitoare a capului – un voal – ea ar trebui să fie rasă” şi că de aceea
„dacă ea putea să fie rasă ea nu putea să fie deja rasă. Este destul de greu să razi un cap ras –
dacă ea nu avea păr (de exemplu, o învelitoare) ea trebuia să fie rasă. Dar cum poţi să razi capul,
dacă nu este păr de ras?” (GSY la http://www.angelfire.com/wi/godseesyou/headcoverings.html).

Adevărul este că o citire atentă a lui 1 Corinteni 11 va arăta că Pavel nicăieri nu implică faptul că
femeile fără o „învelitoare” sunt deja „rase.” În nici un caz. Dar Pavel vorbeşte despre unele femei
din Corint care adoptau un stil de păr care a fost tăiat scurt sau tăiat în sensul masculin.

Din alt capăt al spectrului, Rebbetzin Penina Taylor (Asociaţia Mesianicilor atenţi la Tora)
recunoaşte că în timp ce femeile evreieşti au purtat voaluri ca un „obicei continuu de mii de ani” ea
admite corect că „noi nu găsim o poruncă directă în Tora care să poruncească ca femeile să îşi
acopere capul lor.” Rebbetzin continuă apoi să argumenteze că Rav Shaul era împotriva părului
femeii ca fiind esenţial un „aprinzător” referindu-se la opinia Talmudului că „Privirea părului unei
femei constituie un stimul erotic” (Berakhot 24a). În timp ce nici un bărbat sănătos, normal, cu
sângele fierbinte nu se poate îndoi că în anumite circumstanţe părul unei femei poate fi folosit ca
un stimul erotic sau provocare, insistenţa lui Rebbetzin că aceasta este ceea ce stăpânea mintea
lui Rav Shaul în acest caz este pur Tom Aiureală!

Cu siguranţă, Talmudul incorporează instrucţiuni cu privire la chestiuni de învelire sau neînvelirea

capului. Aceste obiceiuri erau iniţiate în mare parte post-Babilon. „Femeile evreice, căsătorite sau
Pagina 83 din 159
nu, nu ar trebui să umble în piaţă cu părul descoperit” (Shulhan Arukh, Even haEzer 21:2).
„Înţelepţii comentează că, „Ieşind în public cu capul gol, o femeie (căsătorită sau nu) violează o
interdicţie cu actul ei neruşinat.” „Este interzis să priveşti insistent asupra frumuseţii unei femei ...
sau să priveşti insistent la femeile care spală haine... Nu ai voie să le auzi cântând sau să vezi
părul lor (Even haEzer 21:2)” (R. Getsel Ellinson, Calea modestă: un ghid al izvoarelor rabinice).
Atât de strictă este Ortodoxia Talmudică, încât Ramban a afirmat: „Dacă se uită cineva insistent
asupra degetului mic al unei femei cu intenţia de a obţine plăcere el este considerat să s-a uitat la
părţile ei private. Este interzis chiar să o auzi cântând dai să vezi părul ei.” Prin contrast, vederea
părului unei femei, dacă ea este căsătorită, şi fără „insistenţă” este permisă (Sidrei Esh, 11,8).

Oare Rav Shaul vorbea despre aceste pervertiri Talmudice ale Torei lui Dumnezeu când a scris
Corintenilor despre problemele care implică lungimea părului?

Se aplică aceste interdicţii Talmudice la credincioşii Mesianici de azi în acest secol 21? Retractaţi
faptul că aceste interdicţii datează din alt timp, şi din altă lume. Ele au fost scrise de oameni. Ele
au fost scrise exclusiv de oameni cu complexe emoţionale mari, şi care aveau nevoie de consiliere
psihologică serioasă. Pentru femeia modernă (în special dacă se întâmplă ca ea să fie evreică)
aceste restricţii sunt etichetări sexuale ale genului feminin ca o ispitire sexuală, o ameninţare
extremă pentru bărbaţi. În loc să ridice femeile, aceste legi de fapt le degradează. Yeshua nu ar fi
făcut aceasta, Pavel nu ar fi făcut aceasta, şi nici eu nu voi face aceasta.

Esenţialul halacha Talmudic este că bărbaţilor le este interzis să umble patru coţi (1,8 metri) cu
capul neacoperit. În timp ce aceasta este afirmată în mod specific, alte autorităţi rabinice pretind că
orice distanţă parcursă cu capul neacoperit este un lucru interzis. Într-adevăr, chiar doar a sta în
casa cuiva fără o învelire a capului este inadmisibil.

În diferite yeshivot ortodoxe din Ierusalim femeile îşi acoperă părul pentru a indica faptul că sunt
căsătorite: în lumea mai largă a neamurilor o verighetă este folosită pentru a simboliza starea de
căsătorie a unei femei. Obiceiul păgân al verighetei reprezintă desigur vaginul în timp ce degetul
reprezintă penisul. Aici este originea verighetei (şi ea are aprobarea întreagă a lui Dumnezeu,
alături de anumite obiceiuri ambigue ale neamurilor, aş putea adăuga). Comunitatea evreică a
acceptat de asemenea inelul ca un semn al kedoshin dar comunităţile ortodoxe continuă să
urmeze obiceiul adiţional al femeilor căsătorite care îşi acoperă părul. Unele poartă eşarfe, pălării
şi berete şi altele recurg la peruci. Mulţi evrei Reformaţi se îndreaptă acum spre un ritual mai
aproape de tradiţie într-un număr de teritorii, inclusiv a purtării lui kippot.

În timpuri Talmudice, femeile erau cunoscute prin acoperirea întotdeauna a părului lor aşa cum
femeile păgâne mergeau cu capul descoperit (Ned. 30b; Midrash Numeri 9:16). Dacă o femeie
umbla cu capul descoperit pe străzi, soţul ei avea dreptul să divorţeze de ea cu replătirea zestrei
ei. În Ketuvim 7:6 termenul „dat Yehudit” înseamnă că o femeie nu ar trebui să îşi răsucească sau
să aibă părul descoperit în public. Tradiţionalismul bisericii creştine uzual a influenţat foarte mult
sinagogile aşa cum se poate vedea în faptul că în secolul 16, rugăciunea cu capul descoperit era
considerată a fi un obicei păgân. În jurul secolului nouăsprezece unele femei evreieşti au început
să poarte o shaytl – Yiddish pentru perucă – dar unele autorităţi rabine au văzut direct ipocrizia şi
s-au opus inovaţiei.

Nici una dintre aceste circumstanţe interzise de Talmud nu acoperă actele specifice a „rugăciunii
sau proorociei” enoriei care sunt în focarul primar al dezbaterilor lui Pavel din 1 Corinteni 11.

OPINII „NOBILE” CREŞTINE ALE NEAMURILOR

Unii cărturari creştini, fantezând în poruncile lui Pavel o dorinţă pentru credincioasele din Corint să
se întoarcă la datoria lor corectă faţă de soţii lor ca femei pretind că ei au ajuns sub puterea
învăţătorilor falşi (deşi Pavel nu menţionează nimic în acest context despre învăţătorii falşi).

Pagina 84 din 159

Ei afirmă: „Aceşti învăţători falşi învăţau că atunci când o femeie devine creştină, ea era egală cu
un bărbat în fiecare fel.” Apoi îl citează pe Marcus Dods (1890): „Punerea deoparte a voalului era
astfel o expresie din partea femeilor creştine că fiinţa lor era presupusă ca membră a trupului lui
Hristos înviat care le-a ridicat din această poziţie de dependenţă şi subordonare.”

Nu doar Marcus Dods a „ratat semnul.” Consideraţi aceste nestemate...

„A înlătura la voal însemna să renunţe la pretenţia lor la modestie, şi a refuza să îşi recunoască
subordonarea ei... Dacă voalul era înlăturat ca un simbol al subordonării, el trebuie să fi fost
înlăturat ca simbol al modestiei” (Charles Hodge).

„Tăierea părului, care este principalul ornament natural al femeilor, era fie un semn al supărării, fie
o pedeapsă ruşinoasă. Ea presupune semnul caracteristic al unei femei rău famate” (Hodge din
nou).

„Acest principiu este că ordinea şi subordonarea pătrunde tot universul, şi ea este esenţială pentru
existenţa ei. Capul bărbatului este Hristos; capul femeii este bărbatul; capul lui Hristos este
Dumnezeu. Dacă această înlănţuire [ordine de lucruri] ar fi tulburată în oricare dintre părţile ei,
ruina trebuie să fie rezultatul” (Încă mai mult Hodge).

„Pretutindeni era privit ca un lucru dezonorant şi nepotrivit pentru o femeie să pună deoparte
simbolul potrivit al sexului ei, şi emblema subordonării, şi a fi descoperit în prezenţa unui bărbat...
dacă ea punea deoparte emblema potrivită a sexului ei şi a condiţiei sale subordonate, ea ar fi
putut la fel de bine să îşi despartă părul, ceea ce toţi ştiau că ar fi dezonorant şi nepotrivit, că
femeia a fost creată pentru o condiţie subordonată, şi ar trebui să o observe... Şi acea natură cu
privire la acest subiect a fost un bun instructor, şi a arătat că era neatrăgător pentru o femeie să se
roage cu capul ei descoperit, că părul ei i-a fost dat ca un ornament şi pentru frumuseţe, şi că, aşa
cum ar fi nepotrivit ca ea să îşi înlăture voalul ei era să îşi taie părul, natura în sine cere ca acest
simbol al subordonării ei să nu fie pus deoparte în public” (Albert Barnes).

„Şi capul femeii este bărbatul. Sensul este că ea este subordonată lui; şi în toate circumstanţele –
în atitudinile ei, îmbrăcămintea ei, în public, şi în cercul familiei – ar trebui să recunoască
subordonarea ei faţă de el” (mai mult Barnes).

[Atunci, în veşmintele zilnice ale femeii, nu doar în închinare, ea ar trebui să poarte ceea ce este
potrivit pentru condiţia sa creată, altfel ea] „arată o nevoie [neglijenţă] a respectului adecvat
bărbatului – faţă de soţul ei, faţă de tatăl ei, faţă de sex în general. Voalul este un semn al
modestiei şi al subordonării... este semnul uzual al sexului ei, şi cel prin care ea dovedeşte
modestia şi simţul subordonării ei. A îndepărta acesta, înseamnă a îndepărta semnul
corespunzător al unei astfel de subordonări, şi este un act public prin care ea arată astfel
dezonoare faţă de bărbat. Şi aşa cum este propriu ca, chiar sub pretextul religiei, şi de a fi angajat
în slujba lui Dumnezeu, aceste semne să fie puse la o parte” (încă mai mult Barnes).

Aceşti bărbaţi nobili şi sfinţi (şi ignoranţi porci) – aceşti nobili Talmudici dintre neamuri care au
influenţat milioane de credincioşi (şi continuă să facă astfel, deşi sunt de mult timp morţi) au indicat
faptul că Pavel indica că femeile din Corint ar trebui să îşi pună învelitoarea (voalul) în spate şi să
se întoarcă la „condiţia lor frumos creată.”

„În toată istoria,” ucenicii lui Dods, Barnes şi Hodge notează, „până la sfârşitul secolului, unele
forme de acoperire [de către femei] au fost purtate. Era un simbol înţeles şi purtat în toate timpurile
în public. Această argumentare a venit din înţelegerea clară a condiţiilor universal predestinate [şi
că de aceea] învelitoarea nu ar trebui să fie văzută ca cerută doar pentru serviciile de închinare.
Femeia trebuie să rămână sub autoritate [veşnică] şi reflectă condiţia sa adecvată în toate
vremurile.” Mai departe, „Dacă ea îşi dă jos acoperirea ei [simbolul ei de subordonare], când
pleacă de la biserică, ea ar trebui să îşi arunce simbolul ei al modestiei.” Apoi ei citează autoritatea
lor finală: „Astfel, el [Pavel] a concluzionat că femeile care se arată în public şi în adunările clerice
fără semnul şi simbolul subordonării lor, adică, descoperite, să le fie ruşine. Concluzia: Femeile
Pagina 85 din 159
trebuie să fie acoperite, pentru a arăta prin acest semn exterior, supunerea lor, o acoperire care
este un simbol al supunerii” (Biblia Geneva, 1602 - note).”

Aceşti cărturari isteţi ai Bibliei îşi rezumă gândurile lor cu aceste aclamări finale: „Din nefericire,
lumea noastră s-a rătăcit departe de ... Creatorul nostru.”

Nu destul de departe, îi aud pe unii oameni spunând. Această imagine coruptă a Dumnezeului
Creator a ajuns să fie aruncată din gândirea noastră o dată şi pentru totdeauna.

LUNGIMEA PĂRULUI ŞI CAPETE... NU VOALURI!

Vă rog să observaţi că în contextul său lungimea părului este chestiunea majoră şi primară aici, nu
baticurile, pălăriile sau voalurile. Baticurile, pălăriile sau voalurile sunt implicate doar în principiu.
Într-adevăr, obiceiul creştin al lungimii părului (despre care Pavel vorbeşte atât de insistent) i-a
încurcat mult pe comentatorii Bibliei, cărturarii şi interpreţii amatori la fel.

De fapt, feminiştii au insistat că bazat doar pe acest text, Pavel este „de neînţeles, neclar şi
neconsecvent” când comparând ceea ce avea de spus despre bărbaţi şi femei în celelalte scrisori
ale sale. Şi, fără o înţelegere potrivită a condiţiilor lui Pavel în aducerea înainte a acestor puncte de
vedere, feminiştii au într-adevăr un caz.

Acum noi toţi ştim că deopotrivă în natură şi în Biblie există o distincţie făcută între sexe, şi tot
ceea ce pot spune este trăieşte diferenţa! Aşa ar trebui să fie. Dar DE CE este pentru Pavel
lungimea părului o asemenea chestiune? Ce spune de fapt Pavel despre capetele acoperite?

Această chestiune este într-adevăr foarte importantă. Şi aceasta devine evidentă când privim la
unele culte şi secte moderne ale creştinismului care şi-au creat „Talmudul” lor specific faţă de care
mulţi dintre susţinătorii lor au devenit sclavi totali. Deja am menţionat scrierile odată populare ale
lui Dods, Barnes şi Hodge. Apoi era Armstrong.

O sectă particulară (cu adevărat, un cult) ajunge imediat în minte. Fără VREO înţelegere a ceea ce
discuta Pavel, fără a lua în considerare atitudinile sociale şi culturale din primul secol, „apostolul
şef” al acestui cult Sabbatarian modern a impus o politică strict necompromiţătoare a aderenţei şi
încuviinţării calităţii sale de membru. Aceste porunci ale lui Pavel au devenit o problemă a
mântuirii. Bărbaţii trebuiau să poarte părul lor SCURT în spate şi pe lateral şi bărbile absolut
„afară.” Femeile trebuiau să îşi lase părul să crească cel puţin până la umeri şi cu cât era părul mai
lung cu atât ea era considerată mai dreaptă de această ierarhie ignorantă. Aceşti oameni
interziceau de asemenea purtarea machiajului, împodobirea cu cercei, lungimea rochiei era
interzis să fie mai scurtă decât genunchiul, etc.

Noi chiar am cunoscut un tânăr stabilit în Sydney, Australia, care a lucrat pentru o companie
germană de profil înalt care era specializată în chimicale şi casete de calitate VCR. Într-o zi, el a
fost chemat pe neaşteptate dintr-o întâlnire de afaceri la nivel înalt implicând reprezentanţi
europeni din străinătate pentru că trei „păstori” seniori ai cultului au venit la locul său de muncă şi i-
au cerut atunci şi acolo să îl vadă. El a fost escortat din premisele afacerii (ca şi când ar fi păzit –
imaginaţi-vă impresia asupra colegilor săi de lucru şi a reporterilor de peste hotare) şi a fost grăbit
într-o maşină mare neagră. Ei au condus până la cel mai apropiat parc şi i s-a spus în termeni
nesiguri că viitoarea sa căsătorie cu un membru al bisericii urma să fie pusă în aşteptare DACĂ
NU îşi tăia perciunii. Mai mult, dacă nu şi-i tăia la sfârşitul săptămânii, el ar fi fost dat afară din
„biserica adevărată,” botezul său va fi declarat invalid de către ei, şi urma să înfrunte să fie
„marcat” public de la amvon. Aceasta însemna că furia aprinsă a iadului îl aştepta. Aşa cum erau,
acei perciuni ofensatori îngrijiţi puşi la punct au coborât (aşa a pretins el faţă de noi) nicăieri
aproape de capătul lobilor urechilor sale! Când el s-a întors la birou, cam după o jumătate de oră,
Directorul General l-a chemat în apartamentul său de lux, destul de preocupat, pentru a discuta
dacă angajatul său avea nevoie de vre-un sfat despre chestiuni legate de lege. Întregul birou,
inclusiv managementul de la nivelul înalt, au crezut că vizitatorii săi impozanţi cu costume închise
erau nişte detectivi!
Pagina 86 din 159
Înţelegerea poruncilor lui Rav Shaul este într-adevăr foarte importantă!

ÎNVĂŢĂTURA LUI PAVEL DESPRE „CONDUCERE” – ADEVĂRUL REAL!

Înainte de a încerca să dezbatem chestiunea lungimii părului, consideraţi din nou că Pavel

I-a învăţat pe NEAMURI din Tora (care – ca Neamuri – nu au cunoscut-o în mod natural),
A dat ilustraţii din profeţi (care – ca Neamuri – nu i-au cunoscut în mod natural),
Şi i-a instruit din Scrieri (care – ca Neamuri – nu le-au cunoscut în mod natural).

Neamurile trebuie să fi avut acces prin Pavel la Scripturile evreieşti sau nu ar fi avut nici o idee
despre ceea ce vorbea Pavel... şi Tora trebuie să fi fost (cel puţin în mintea lui Pavel) importantă în
mod vital pentru neamuri, pentru ca el să petreacă atât de mult timp educându-i în modele biblice
de înţelegere şi cuprindere intelectuală.

Deci, el trebuie de asemenea să îi fi instruit să aibă acces la sinagogile locale unde aceste texte
erau în mod evident disponibile. Nu aceasta este ceea ce găsim înregistrat de Luca în „Fapte”?
Desigur! Amintiţi-vă, dacă neamurile din biserica timpurie au fost învăţate să ţină sabatul sfânt, şi
să respecte restul poruncilor, ei TREBUIE SĂ FI RESPECTAT şi Tora – şi au fost învăţaţi de Pavel
să facă aşa! Şi, întreb din nou, de ce să menţioneze aceste lucruri din Scripturile evreieşti
neamurilor dacă ele nu erau importante pentru ei?

Acum, în acest context, Pavel menţionează lungimea părului în relaţie cu ceea ce se referă el la
„natură” ci când noi vizităm grădina zoologică şi privim la urangutani observăm că masculii au
părul lung, şi leii au coame. Mai mult, în împărăţia păsărilor din nou masculii sunt împodobiţi
glorios cu pene, nu femelele. De fapt, în ceea ce priveşte omenirea, unii dintre cei mai viteji şi cei
mai masculini luptători ai oamenilor aşa numiţi primitivi au purtat părul lung ca un standard
emblemă al curajului şi cruzimii în bătălie. Triburile germanice antice şi unii Britoni şi Gauli au
apărut imediat raţionale, ca şi triburile Amerindiene. Nu, natura ca natură NU învaţă că este „o
ruşine pentru un bărbat să aibă părul lung.” În nici un caz.

Ce spune Rav Shaul ESTE că „ordinea naturală” a lumii civilizate, culturale – Pavel nu are în
vedere triburile semi-barbare germanice aici, ci acele popoare ale lumii civilizate din Pax Romana
– este pentru bărbaţii care au o tunsură a bărbaţilor asociată în mod normal cu cea a bărbaţilor
culturalizaţi şi civilizaţi, şi pentru femeile care au o tunsură asociată în mod normal cu cea a
femeilor culturalizate şi civilizate. Păstraţi în minte că Juvenal a ridiculizat părul lung pentru bărbaţi
ca „potrivit” în societatea sa. Tot astfel, Josephus este citat de Eusebius ca remarcând că evreii
erau observaţi în special pentru „părul lor aproape cules” (Prep. Evang. IX,9,412). Relevanţa
acestei învăţături va deveni evidentă mai departe în această lucrare.

Lăsaţi-mă să vă spun aceasta: CAPETELE în acest pasaj sunt cele mai importante când analizăm
învăţătura lui Rav Shaul (şi aceasta este adevărată în special când ne uităm la învăţăturile sale
mai timpurii). Şi, într-adevăr, „capetele” sunt de asemenea importante când citim orice literatură
care poartă un accent primitiv evreu-creştin. Aproape nu mai este nevoie să spunem, dacă
capetele sunt importante atunci de asemenea este şi părul.

Acum priviţi candid (şi sincer) la ce a scris Pavel despre „capete.” Rav Shaul ne spune clar că

Dumnezeu este CAPUL lui Mesia

Mesia este CAPUL bărbatului
Bărbatul este CAPUL femeii

Acest cuvânt „cap,” întâmplător, înseamnă „autoritate” şi NU „sursă.” Cu aceasta în minte, mai întâi
trebuie să facem un punct din anumiţi factori care ar putea să nu fie chiar evident pentru
majoritatea cititorilor noştri.

Pagina 87 din 159

Observaţi (1) că ni se spune că aceste instrucţiuni sunt poruncile lui Pavel (1 Corinteni 14:37). Ele
nu sunt limitate la Corint ci au o legătură enormă cu credincioşii Mesianici pretutindeni care l-au
avut pe Pavel Rabinul lor (învăţător). Toate Adunările Mesianice ale Credinţei erau aşteptate să
adere la ele (1 Corinteni 11:16). Acest lucru este destul de clar.

Observaţi (2) că problema este cu lungimea părului bărbaţilor şi femeilor în general, NU a soţilor şi
soţiilor exclusiv. Aceste instrucţiuni pot include poziţii conjugale, pentru că Pavel MENŢIONEAZĂ
soţii şi soţiile destul de puţin în această secţiune, dar apoi el continuă să vorbească despre bărbaţi
şi femei în general. Pasajul este adresat „fiecărui bărbat” şi „fiecărei femei.” Unii comentatori au
eşuat să aprecieze acest factor în învăţătura lui Pavel.

Observaţi (3) că avem de a face cu DOUĂ probleme: (a) închinarea parohiei şi (b) o problemă care
implică „SLAVA.” În acest pasaj Pavel a menţionat 3 slăvi:

Slava lui Dumnezeu

Slava bărbatului şi
Slava femeii.

Acum Pavel afirmă specific că slava lui Dumnezeu trebuie să fie VĂZUTĂ în închinarea parohiei.
Putem citi acest fapt destul de clar. Chestiunea este deschisă. „Vă dau aceste învăţături, dar nu vă
laud pentru că vă adunaţi [strângeţi] laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai
răi. Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi [vă strângeţi] la adunare, între voi sunt dezbinări.
Şi în parte o cred,” (1 Corinteni 11:17, 18).

Nimeni nu poate argumenta împotriva acestei propoziţii. Pavel discută despre închinarea în
adunare.

Şi el este implacabil că doar slava lui Dumnezeu trebuie să fie descoperită în serviciul de
închinare.

Sunteţi de acord? Ar fi bine ca egoul uman să nu fie o parte a serviciului de închinare. Desigur,
acest principiu ar putea acoperi de asemenea închinarea privată, dar textul nu clarifică aceasta.

Nu putem citi prea mult din aceasta aşa cum stă pentru că nu există nici o calificare. Într-
adevăr, Pavel rămâne tăcut cu privire la aceasta.

Cu siguranţă, Rav Shaul este conştient pe deplin că Dumnezeu nu îşi împarte SLAVA Sa cu altul
(Isaia 48:11). Dar cine este „slava” lui Dumnezeu? Pavel răspunde, bărbatul. Dar „slava” bărbatului
trebuie să fie acoperită. „Slava” bărbatului este femeia (v7). „Slava” femeii este părul ei (v15).

„Dacă o femeie nu-şi acoperă capul, să se şi tundă. Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie
tunsă ori rasă, să se acopere.” (1 Corinteni 11:6)

Consideraţi versetul 6, „acoperirea” este kaluma de la katakalupto = „a acoperi” (grecescul a

înveli). Comparaţi acest verset cu versetul 15. „pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte
părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.” (1 Corinteni 11:15)

În acest verset găsim din nou „învelitoare” dar este un cuvânt foarte diferit, peribolaiou = „broboadă
împrejur, sau şal.” „Slava” bărbatului, care ESTE femeia, trebuie să fie „acoperită”; „slava” femeii
care este părul ei, trebuie să o acopere de asemenea.

O aducere aminte este potrivită acum! Şi aceasta este că noi avem de a face cu Corinteni foşti
păgâni NEAMURI, nu cu evrei. Totuşi,

Această întreagă secţiune a scrisorii lui Pavel către Corinteni stabileşte că sub termenii şi condiţiile
Legământului Reînnoit neamurile trebuie să fie ascultătoare faţă de învăţăturile Torei în privinţa
închinării. Nu este nici o chestiune aici care să implice „o lumină ulterioară” sau „clarificare” în
Pagina 88 din 159
chestiune. AICI ESTE O CHEIE UITATĂ care deschide o înţelegere a ceea ce discută Pavel.
Lungimea părului este o chestiune ce implică Tora. Dar nu la CODUL SCRIS apelează Rav Shaul.
Mai degrabă, Tora orală este cea care se află în faţa minţii lui Rav Shaul (şi K’balah este o parte
integrală din Tora ORALĂ).

Şi ACUM Pavel începe să îi înveţe pe convertiţii dintre neamuri despre Yeshua, nu doar din Tora,
Profeţi şi Scrieri, ci le dă o informaţie mistică importantă direct din K'BALAH!

Nicăieri în Tora scrisă nu găsim o singură poruncă pentru bărbaţi şi femei să îşi acopere capul lor
în timp ce se roagă lăsaţi singuri chiar când proorocesc. Cheia învăţăturii misterioase a lui Pavel
despre „capete” şi „învelitori” poate fi localizată bine în acest pasaj care este în curând avut în
considerare. Pentru că în versetul 4 Pavel scrie, „Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu
capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.” (1 Corinteni 11:4).

Ceea ce scrie de fapt Rabinul evreiesc neamurilor din Corint, când privim la transcrierea strictă de
mai sus a textul grec este, „având ceva atârnând în jos de la capul său.”
Nu poate fi nici o ceartă că el discută Tallith. Despre aceasta nu există nici un dubiu. Versiunile
moderne mai noi ştiu că acesta este cazul pentru că acum ele tratează de asemenea cu forma de
gândire evreiască. Translatorii iau acum această informaţie în socoteală pentru o durată lungă. Şi,
poate fi o mică îndoială că neamurile care s-au privit ca o parte integrală din relaţia Legământului
Reînnoit cu Mashiach ar fi purtat Tallith. Dovada? Priviţi la sutele de mii de neamuri de azi care
constituie o proporţie majoră a calităţii de membru a adunărilor moderne Mesianice răspândite în
lume. Poartă aceste neamuri Talliths? Oh da! Absolut, ele poartă!

Observaţi câteva adevăruri despre Tallith pe care Domnul Nostru Yeshua Însuşi l-a purtat!

SEMNIFICAŢIA LUI TALLITH

În Numeri 15:38, 39 citim, „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un
ciucure [Tzitziot] la colţurile veşmintelor lor şi să pună un fir albastru [Evreiescul „un fir de albastru”]
peste ciucurele [Tzitzis] acesta din colţurile veşmintelor. Când veţi avea ciucurele acesta, sã vă
uitaţi la el [Evreiescul „să vă prindeţi ochiul vostru.” Ca un Semitism, aceasta implica faptul că el
trebuia să fie păstrat pentru închinarea în timpul zilei] şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile
Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor
voştri, ca să vă lăsaţi târâţi la curvie.”

Aceşti Tzitzis [franjuri, ciucuri] sunt menţionaţi în Ezechiel 8:3 indicând o buclă de păr.

Acest lucru este cel mai important de observat aşa cum vom descoperi în timp ce continuăm. De
asemenea, pentru evreii mistici, culoarea albastru indica în primul rând Divinitatea. În mod similar,
susţinătorii Hinduşi antici îşi imaginau despre Dumnezeul absolut ca o divinitate care avea
culoarea albastră. Firul albastru, sunt de acord rabinii, „seamănă cu marea, marea seamănă cu
cerurile, şi cerurile seamănă cu Tronul Slavei.” Mai departe, „Tzitzis sunt o amintire constantă
pentru un evreu a tuturor datoriilor sale faţă de Dumnezeu, şi a relaţiei speciale în care un evreu
stă faţă de Dumnezeu, a cărui „culori” el le purta” (Dr J.H. Hertz, The Pentateuch and Haftorahs,
1961, 634). Mai mult, firul albastru, care este înfăşurat în jurul altor şuviţe de 7, 8, 11 şi 13 ori (şi
care au noduri duble între ele) este denumit Shamash – SERVITOR.

Shamash indică spre Robul Suferind al lui Dumnezeu, spre Cel care poartă în Sine dreptul
la culoarea albastră care este purtată de regii estici antici: culoarea sângelui, sângele albastru.

Numerele 7 şi 8 adunate = 15, care este echivalentul evreiesc a lui vav şi hey, ultimele două litere
ale Numelui lui Dumnezeu. Numărul 13 este echivalent cu evreiescul echad care reprezintă
UNITATEA („Unul”). Tallith strigă tare, „YHWH Echad” – „DOMNUL este Unul.” Aceasta nu este
totul! Adunaţi numerele 7, 8, 11 şi 13 şi ajungeţi la cifra 39. Pentru mântuirea noastră [„vindecarea,
sau sănătatea, lui YHWH”] Yeshua a primit 39 de lovituri de bici. 39 este un multiplu al lui 13, şi 13
(şi multiplii de 13) este pretutindeni în toată Biblia numărul care înseamnă rebeliunea şi apostazia:
Pagina 89 din 159
natura umanităţii, adică, omenirea fără călăuzirea (şi prin respingerea) instrucţiunii lui Dumnezeu
de mântuire, Tora cea vie (Yeshua). Există 5 noduri într-o serie de răsuciri, şi ni se aminteşte de
cele 5 cărţi care cuprind Tora – Geneza, Exod, Levitic, Numeri şi Deuteronom. Uimitor, Tzitzit este
600 în numerologia evreiască şi dacă adunăm cu cele 8 fire şi 5 noduri avem 613 mitzvot
(poruncile) lui Dumnezeu. Da, tivul Tallith este cuprins din 613 fire de care se agaţă. Aceste 613
reprezintă bisericile dintre neamuri care au respins Tora!

Evreii reverenţioşi în timpul închinării, cu excepţia Kol Nidrei (când şalul de rugăciune este purtat zi
şi noapte), poartă Tallith de lână (sau mătase) în timpul zilei – ciucurii au menirea, potrivit poruncii,
„să capteze ochiul nostru,” implicând folosirea sa în timpul zilei – şi recită Psalmul 36 în timp ce el
se înconjoară pe sine în şalul rugăciunii: „cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La
umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adapi din
şivoiul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.”

Ciucurii din îmbrăcăminte sunt cei care dau importanţa sfinţitoare a Tallithei.

Există patru colţuri pe Tallith, şi acestea indică spre cele patru colţuri ale pământului, „căci întregul
univers este plin de Slava lui Dumnezeu.” Fiecare dintre cele 4 colţuri au 8 Tzitzit. Numărul 4
simbolizează toată creaţia în sine – există patru litere ale Numelui personal al lui Dumnezeu,
YHWH – în timp ce 8 simbolizează slava Divinităţii (şi mai specific „SLAVA Cuvântului” –
Mashiach). În evreieşte numărul 8 stă pentru chaim, VIAŢĂ. CUVÂNTUL are VIAŢĂ în SINE.
„CUVÂNTUL s-a făcut trup şi noi am văzut SLAVA sa,” a scris trimisul Ioan în Ioan 1:14. Există 22
Tzitzit esenţiale pe cele două margini ale lui Tallith – există 22 de litere în alfabetul ebraic. Toată
cunoştinţa lui Dumnezeu pentru omenire este însumată în 22 de litere. Într-adevăr, cele 22 de
litere „sunt temelia tuturor lucrurilor” (Sefer Yetzirah).

Acum unii dintre cititorii noştri îşi pot aminti o morală pe care am dat-o odată despre cărţile Bibliei
în care am afirmat că Scripturile oficiale ale Templului erau 22 în număr (acele Suluri din Templu
corespundeau în timpuri antice celor 22 de obiecte de mobilier din Templu cât şi din alfabetul
evreiesc). Acest număr 22 este de asemenea foarte important deoarece Adam (primul Om făcut
după imaginea lui Dumnezeu şi OBIECTUL întregii creaţii) a fost al 22 act creator al lui Dumnezeu
(Geneza 1). Nu doar acesta este cazul, ci generaţia a 22-a de la Adam ne duce la Iacov (a cărui
nume a fost schimbat în Israel) care a fost părintele seminţiilor lui Israel, Naţiunea Ideală şi
Completă prin care oamenii specifici restul lumii – goyim – urmau să audă CUVÂNTUL Domnului.

Deoarece Biblia este o carte evreiască – şi eu includ de asemenea Scripturile noastre Mesianice –
noi avem cele 22 suluri din Templul pre – Yeshua, apoi cele 5 volume care mărturisesc despre
Mesia (Matei, Marcu, Luca, Fapte, Ioan – aceste aranjamente corespund Torei lui Moise) şi apoi
noi avem 22 de volume mai multe înainte. Aceasta rezultă 22+22+5=49 (7x7) sau desăvârşirea.
Nu poate fi nici o îndoială că 22 înseamnă dorinţa intensă a lui Dumnezeu de a comunica intim cu
bărbaţii şi femeile.

Menţionarea istorică biblică a lui Tallith este cea mai lămuritoare şi datorită lucrării de traducere
coruptă această informaţie este adesea trecută cu vederea, sau interpretată greşit. Ca un prim
exemplu al acesteia, consideraţi-l pe proorocul Ilie. El folosea Tallith, în puterea simbolică, pentru a
despărţi râul Iordan (2 Împărăţi 2:8). Cel mai mare prooroc al lui Israel apoi a dat Tallith-ul său
ucenicului său dornic, Elisei, care a continuat să înfăptuiască exact aceeaşi faptă măreaţă cu şalul
Rabinului său (2 Împărăţi 2:13, 14). Într-adevăr, Elisei a fost recrutat de prooroc prin înfăşurarea în
veşmântul lui Ilie (2 Împărăţi 19:19-21). Elisei, ca un rezultat al întâlnirii sale iniţiale cu Tallith-ul lui
Ilie, a devenit în final investit ci autoritatea şi duhul lui Ilie.

IMPORTANŢA VITALĂ A LUI TALLITH PENTRU „BISERICĂ”

Domnul nostru Yeshua a dat o indicaţie profetică a faptului că El nu se aştepta ca Credinţa

adevărată să existe în vre-un fel considerabil înainte de a doua Sa Venire. El a meditat la auzirea
talmidim-ului Său, şi nu fără motiv, „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
(Luca 18:8).
Pagina 90 din 159
Această viziune descurajatoare a Domnului pare să fie dovedită într-o pildă pe care el o
împărtăşeşte cu privire la „Strigătul de la miezul nopţii,” sau „Cele zece fecioare.” Ea se găseşte în
Matei 25. În versetele 5 şi 6 citim, „Fiindcă mirele [Mesia] zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.
[starea bisericii” timp de cel puţin ultimii 1700 ani.] La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată
mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
Biserica universală este azi într-un necaz mare.

Ea l-a pierdut pe Mesia,

Ea a pierdut mesajul Harului,
Ea a pierdut toată cunoaşterea despre Tatăl despre care Yeshua a spus că El a venit să îl
descopere. Astfel că ea nu posedă inima Tatălui faţă de o omenire pierdută şi nenorocită.

O strigare „de la miezul nopţii” va fi lansată într-o zi în curând pentru lume. Yeshua ne-a dat o
cunoştinţă că această situaţie în întregime negativă va fi răsturnată.

În corpul „Noului Testament” o femeie este reprezentativă pentru o biserică (Marcu 5:21). În Marcu
5 relatarea despre o femeie cu scurgere menstruală, şi tânărul copil care este înviat din morţi,
amândouă identităţile din text sunt legate împreună prin numărul 12. 12 în numerologia evreiască
este „începuturi noi organizate” şi poartă cu sine un sens al autorităţii „guvernamentale”: o
autoritate suverană care este legată de importanţa teocratică a lui Tallith.

La o recentă întrunire BRI Yeshiva am spus că noi credincioşii Mesianici (deopotrivă evrei şi
neamuri) suntem ambasadori al Mashiach, şi că Rav Shaul a aplicat terminologia curentă de
guvernare – chiar guvernarea Romană – la structura Trupului lui Mashiach, că Trupul mistic care a
fost (din nefericire) denumit „biserică.” Azi, în acest acelaşi Trup mistic al lui Mashiach, Guvernarea
iubitoare de Păstor a lui Dumnezeu este restaurată cu durere la locul ei potrivit printre talmidimul
lui Yeshua. Cu siguranţă, NU există nici o ierarhie. Noi toţi ne supunem UNEI Autorităţi – Yeshua –
şi apoi fraţilor şi surorilor noastre în dragoste când suntem motivaţi clar de Ruach haKodesh, în
cele mai bune scopuri ale noastre.

Când examinăm cele două minuni ale Domnului Nostru care sunt descrise în textul din Marcu
5:21-43, găsim femeia („biserica,” sau adunarea) întinzându-se să atingă poalele lui Mashiach's
Tallith – pentru vindecarea ei personală după 12 ani lungi de afecţiune internă uterină! Ea
realizează că mântuirea sa este în acea Tallith care este purtată de evreul Mesia. El o poartă dar
mulţi dintre noi eşuăm să prindem semnificaţia acelei Tallith – şalul rugăciunii este ceea ce
reprezintă Dumnezeul VINDECĂTOR din Iudaism mai mult decât orice alt simbol. Rugăciunea şi
vindecarea merg ca mâna în mănuşă. Maleahi a afirmat, „Dar pentru voi, care vă temeţi de
Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi TĂMĂDUIREA va fi sub aripile [kanafei] Lui; veţi ieşi
şi veţi sări ca viţeii din grajd.” (Maleahi 4:2).

Femeia chinuită cu tulburări uterine nu ajunge până la haine. Ea îi atinge poalele ei – Tzitziot al
Tallith (conform Luca 8:44; Marcu 9:20). Tallith reprezenta autoritatea în Tora pe care Mesia
Yeshua al ei îl întrupa! Ea s-a întins pentru a atinge Tzitziot, ştiind foarte bine că, atât de necurată
cum era, ea avea nevoie disperată să se angajeze în tot ceea ce ESTE Dumnezeu şi în tot ceea
ce Dumnezeu a promis – pentru a fi adăpostită sub aripile Sale! Ca o consecinţă a realizării
contactului cu Tzitzit Dumnezeu a vindecat acea femeie. Şi după dialogul lui Yeshua cu ea aceasta
trebuie să fi plecat din prezenţa Sa săltând de bucurie – ca viţeii din grajdul lui Zaharia. Observaţi
de asemenea din relatare, că această femeie disperată, necurată nu a cerut permisiunea să se
apropie de Mashiach, dar atunci când ea a atins Tzitziot ea a fost cutremurată de PUTEREA LUI
DUMNEZEU care dădea energie Tallithei Domnului. Mai mult despre aceasta mai târziu.

Amintiţi-vă că în Numeri 15:38 Dumnezeu a poruncit „Faceţi Tzitzit la colţurile hainelor voastre.”
Cuvântul evreiesc pentru „colţuri” de aici este transcris askana'fei. Acest cuvânt poate fi transcris
în mod egal ca ARIPI. Şi astfel, „„Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi
[Ebraicul kana'fei] de vultur şi v-am adus aici la Mine.” (Exod 19:4). Din nou, „Aş vrea să locuiesc
pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor [kana'fei] Tale.” (Psalmul 61:4).
Pagina 91 din 159
Profetul Zaharia a fost luat la sfârşitul timpului „Zilei Domnului” unde a văzut neamurile care „vor
apuca pe UN IUDEU de poala hainei (Tzitzit Ha'Kanaf) [ciucurii culiselor Tallith], şi-i vor zice: Vrem
să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zaharia 8:23).

„Faceţi Tzitzit pe colţurile hainelor voastre,” (Numeri 15:38). Micul cuvânt „pe” este plin de
semnificaţie. „Pe” este de la natan, „a da.” Yeshua HaMashiach A FOST DAT DE TATĂL pentru a
împlini desăvârşit toate poruncile pentru fiecare dintre noi. Nici unul din noi nu ar fi putut vre-odată
să le observe perfect aceste 613, nimeni nu a dobândit vre-odată neprihănirea perfectă în prezenţa
unui Dumnezeu Sfânt. Dar Yeshua a făcut aceasta!

Doar Mashiah ÎN NOI poate observa potrivit Tora lui Dumnezeu. El a DOBÂNDIT descendenţa Sa
Regală ca ÎMPĂRAT AL NEPRIHĂNIRII.

Biserica S-A OPRIT DIN CREŞTERE în 1967, chiar anul în care evreii au luat Ierusalimul de la
arabi. Da, adunările Mesianice din jurul lumii sunt ridicate conform programului. Şi în măsura în
care BRI este preocupat, neamurile încep să vină la ACEST evreu Mesianic cu refrenul „Părinţii
noştri n-au moştenit decât minciună...” (Ieremia 16:19). Nu pot vorbi pentru celelalte adunările din
Mişcarea Mesianică.

Această vindecare a „scurgerii de sânge” are loc, în succesiune, în timp ce Mesia se îndrepta spre
casa lui Iair, unde fiica sa de 12 ani deja trecuse dincolo. Iair se întâmplă să aibă un nume
semnificativ (ebraicul Ya’Ir = „pe care Dumnezeu îl luminează”) şi el se întâmplă în mod
semnificativ să fie un oficial al sinagogii. Mesia Yeshua binevoitor o aduce pe ea la o viaţă nouă
prin gingaşa sa atingere şi porunca puternică.

Înţelesul ascuns, sau semnul, acestor evenimente legate ne conduce spre sfârşitul veacului când
adunările Mesianice vor veni la viaţă, apărând ca adevăratul Măslin al lui Dumnezeu. În momentul
viitoarei Revoluţii a lui Yeshua în Statul Israel, oficialilor din sinagogi li se va da viaţă învierii –
Israel va înţelege în final, şi va accepta pe Yeshua ca Mesia şi Rege al lor.

Fără orice îndoială, biserica (istorică) modernă a fost declarată MOARTĂ de Dumnezeu în mod
precis pentru că ea a avut o scurgere de sânge timp de prea multe secole.

Sângele este realmente „problema.”

Sângele preţios al lui Mashiach a fost vărsat pentru toată omenirea, şi după învierea sa, rămăşiţa
lui a fost stropită peste Chivotul lui Dumnezeu şi în tot sanctuarul interior din sfânta sfintelor din
Templul ceresc! Aceasta a avut loc pentru a curăţa cerurile şi pentru împăcarea lor cu Tatăl. După
ce aceasta a fost realizată cerurile au fost pregătite (de acel eveniment) pentru scopul final al lui
Dumnezeu cu privire la Univers – UNIREA cu El ca DUH aşa cum El, Dumnezeu este Duh.

Astfel în viziunea lui Rav Shaul întregul univers va trece printr-un reviriment complet (ca să spun
aşa) de la o materie „căzută” spre Duh aşa cum Dumnezeu este Duh. De îndată ce acest
eveniment are loc Dumnezeu spune „Iată am creat ceruri NOI şi un pământ NOU, în care locuieşte
dreptatea!”

Voi nu vom mai vedea universul din nou în acelaşi fel.

„Iată! Eu fac toate lucrurile Noi!”

Şi aceasta începe aici cu noi.

SIMBOLISM PUTERNIC DESPRE TALLITH & UN SEMN AL SFÂRŞITULUI

Practica strecurării firului albastru în Tallith a încetat după distrugerea Templului. Aceasta se
datorează faptului că vopseaua albastră – purpuriul regal – pentru colorarea firului era obţinută
Pagina 92 din 159
dintr-o moluscă specială localizată în adâncurile Mării Mediteraneene şi care iese la suprafaţă
odată la 70 de ani. După Risipire practica folosirii vopselei a fost permisă să treacă în primul rând
datorită nedisponibilităţii moluştei, şi în al doilea rând, şi în fine, datorită dispariţiei sale ciudate.

Despre simbolismul lui Tallith, învăţatul Rabin Brash a scris, „În ciuda ... deprecierii şi înlocuirii
temporare, Tallith-ul în sine a păstrat întotdeauna simbolismul lui puternic... Nici o deteriorare să îl
detracteze din misiunea sa. Azi, când evreul îşi pune Tallith, felurite gânduri şi mesaje tăioase îi
stârnesc şi îi provoacă mintea... Bătălia evreului nu este cea a măcelului. El îl slujeşte pe Împăratul
Împăraţilor. Lupta sa este cu atât mai puternică cu cât luptă nu pentru cuceriri palpabile, ci pentru
valorile duhului. Pentru a se identifica pe sine ca soldat al lui Dumnezeu şi pentru a se face pe sine
recunoscut astfel faţă de lumea de afară, el se înveşmântă cu uniforma sa, Tallith. Mărturia sa
simbolizează puritatea misiunii sale. Tallith ... marchează dragoste lui Dumnezeu pentru Israel şi
determinarea lui Israel pentru a se lupta pentru idealurile lui Dumnezeu, amintindu-şi să
împlinească toate poruncile Sale şi să fie sfânt pentru Domnul. Pentru că haina cu ciucuri era
„uniforma” specifică a evreilor, legea interzicea vânzarea acestuia către un neam, decât dacă
ciucurii săi erau înlăturaţi... Când se îmbracă cu Tallith-ul său evreul nu doar împlineşte o lege, ci
împlineşte un act al credinţei. Simbolic, el se pune pe sine sub dragostea protectoare a lui
Dumnezeu, ştiind că în mijlocul furtunilor şi tensiunilor vieţii umane el poate găsi acolo un cer de
siguranţă şi pace. „El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi
pavăză este credincioşia Lui! Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel
Prea Înalt turnul tău de scăpare.” Pentru evreu Domnul nu este un Dumnezeu îndepărtat ci un
Tată, adică aproape, la îndemână. El nu este doar „Domnul,” ci „Dumnezeul meu.” Punându-şi
Tallith, evreul pe punea pe sine credincios şi încrezător sub tutela lui Dumnezeu” (Steaua lui
David, 1955, 161, 164).

Evreii rămân Martorii „veşnici” şi apărătorii Providenţei lui Dumnezeu. Evreiescul Tallith rămâne
simbolul dragostei implacabile a lui Dumnezeu, şi un devotament nemuritor al poporului faţă de
toată revelaţia biblică reprezentată. Evreiescul Tallith este un tip al lui Ruach HaKodesh (Duhul
Sfânt) care descoperă CUVÂNTUL lui Dumnezeu pentru noi – Cuvântul Scris (Tora) şi Cuvântul
Viu (Yeshua).

Pentru fiecare închinător al lui Dumnezeu trebuie să fie important să afle că evreii Ortodocşi
folosesc încă o dată vopseaua albastră în al lor Tzitzit. Ei se întorc la „Firul Albastru” datorită unei
bruşte reapariţii a moluştei, care a ajuns din nou la suprafaţă exact în timpul actualei readunări a
Poporului Ales în Eretz Yisrael.

Acum toate aceste informaţii sunt importante pentru înţelegere profundă biblică a ceea ce spune
Pavel când a dat aceste instrucţiuni importante cu privire la păr neamurilor din Corint cu multă
vreme în urmă.

Totuşi, înainte să ne întoarcem la direcţiile lui Pavel, mai întâi trebuie să înţelegem...

FORMA DE GÂNDIRE EVREIASCĂ, TRADIŢII & OBICEIURI DE ÎNCHINARE DIN PRIMUL

SECOL

Dacă frecventaţi o sinagogă vei vedea rabinii care îşi acoperă feţele lor în timp ce cântă rugativ
Sh’ma. Ei fac aceasta din respect pentru Sh'kinah SLAVA lui Dumnezeu. În privinţa închinării
observăm că chiar îngerii îşi acoperă feţele lor în timp ce cântă în prezenţa intimă a lui Dumnezeu.

„Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi
acopereau picioarele şi cu două zburau.” (Isaia 6:2)

Tot aşa închinătorii lui Dumnezeu sunt arătaţi în multe locuri din Biblie căzând pe faţă lor înaintea
lui Dumnezeu şi aceasta îl include pe Yeshua însuşi (Matei 26:39). Musulmanii de azi încă
urmează această practică. Unii oameni din anumite „cercuri” cad pe spate deşi noi nu am
recomanda adoptarea unui astfel de comportament.

Pagina 93 din 159

În adunările Mesianice din primul secol citim despre îngeri fiind aşezaţi în autoritatea din vârf sau
în conducere printre credincioşii Mesianici (Apocalipsa 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14). Astfel ei au fost
asociaţi cu rugăciunea şi închinarea din adunările locale. De fapt, chiar citim despre lucrarea de
mijlocire a îngerilor asociată cu adevăraţii credincioşi, sau cel puţin găsim menţionarea unui anumit
înger mai târziu în Apocalipsa lui Ioan (Apocalipsa 8:3). Voi reveni la aceasta după un scurt
moment.

În mod obişnuit, în timp ce este adevărat că bărbaţii evrei trebuiau să poarte părul scurt dar li se
permitea să îşi lase barba netăiată, rabinii din secolul 1 din era noastră se aşteptau ca bărbaţii să
poarte o acoperitoare a capului în timp ce se rugau sau se închinau. Acest lucru este cel mai
important de notat.

Singurele excepţii de la această regulă de comportare erau trei la număr:

Cei care făcuseră un jurământ de Nazireat.

Domnul nostru Yeshua nu a făcut acest jurământ pentru că citim că el a făcut în continuu lucruri pe
care un Nazireu nu le putea face – el a ajuns în mai multe ocazii în prezenţa unui mort, el a atins
mortul, el a dat mâna cu cei consideraţi de ordinele Mozaice a fi necuraţi, a participat la petreceri
(„să nu mănânce miere”) şi a băut vin. Într-adevăr, Yeshua a fost cunoscut ca un „mâncăcios” şi un
„beţiv” de duşmanii săi. Deci, evident, el s-a bucurat de o anumită măsură de toleranţă personală.

A doua excepţie la regula părului erau Nazarinenii care erau un ordin al comunităţii Eseniene
(secta de la Marea Moartă a cărei centru era la Qumran) care îşi purtau părul relativ scurt (aşa
cum presupunea legea orală – şi Cezar a pus imaginea) dar aveau o coadă de porc care se
întindea până la mijlocul toracelui.

Acesta era un semn al ascultării absolute faţă de Dumnezeu, şi – aşa cum cercetările vor
descoperi într-o zi – un semn al celei mai înalte realizări în dezvoltarea spirituală. Acei ucenici
bărbaţi care erau într-o ascultare atât de strictă faţă de DOMNUL purtau de asemenea cercei care
indicau supunerea.

Adunările Mesianice timpurii erau cunoscute ca şi „Calea” şi „Nazarinenii.” Pavel a fost numit „mai
marele partidei Nazarinenilor” (Fapte 24:5). Yeshua a fost denumit „Nazarineanul” (şi nu datorită
unui sat mitic al „Nazaretului” – o adăugare târzie Romano Catolică la Evanghelii)

Cealaltă excepţie pare să fi fost printre cei dintr-un grup de oameni nomazi cu legături cu ilegalii
Sicarii (Tsa'ra-gi – o aripă de fanatici Esenieni) care gravitau în vecinătatea Masadei la jumătatea
primului secol din era noastră. Ei erau vestiţi în special pentru părul lor împletit. Aceasta devine o
curiozitate când considerăm că Amerindienii de nord Cherokee (Tsa'rag-gi) pretind a fi
descendenţii lor. Aceasta s-ar putea să nu fie ceva cam exagerat cum ar putea gândi unii. Noi
avem, la urma urmei, dovada arheologică a evreilor şi a prezenţei Romane în America datând din
primul secol CE şi legendele orale Cherokee care pretind că strămoşii lor s-au refugiat dintr-o
regiune, sau un loc numit „Masada” (Beverly Baker Northup). Cu siguranţă Josephus menţionează
evadaţiii din Masada (Războaiele, V11. X. 1).

Oricare ar fi cazul, întorcându-ne în primul secol al aşteptărilor culturale evreieşti, aşa cum se
aştepta de la bărbaţii evrei să poarte o acoperitoare a capului în timpul rugăciunii, aşa se aştepta
ca femeile Evlavioase evreice să aibă capul lor acoperit cu păr lung sau un voal. Astfel, în
adunările Mesianice, neamurile (în termenii Legământului Reînnoit – ca evrei spirituali,
descendenţi ai lui Avraam acum, altoiţi în Măslin) trebuie să îşi acopere capul lor:

Bărbaţii NU la rugăciune;
Femeile la rugăciune.

Aici avem din condeiul solului către naţiuni, Rav Shaul, dovada absolută că neamurile aveau să se
conformeze unor modele specifice sinagogii dacă ar fi fost să se considere membri ai Familiei
Pagina 94 din 159
Credinţei! Atât despre ideea absurdă că dacă eşti unul credincios dintre neamuri legea nu este
aplicabilă! Nimic nu ar mai putea să fie spus mai departe din adevărul acestei chestiuni.

Obiceiul era că dacă o femeie îşi tăia părul scurt ca şi bărbaţii atunci întreg capul (a poruncit Pavel)
urma să fie ras pentru că ea arăta lipsă de respect faţă de „capul” ei = bărbatul sau capul real (aici
este un joc de cuvinte evreieşti).

Imixtiunea Gnosticismului

Închinarea la îngeri era punctul focal al religiilor păgâne în literatura scrisă şi Manualele de Studiu
BRI. Gnosticii erau în mod deosebit respectuoşi faţă de puterile angelice, şi literatura lor existentă
este plină de referinţe şi menţionarea unor felurite Principate şi Puteri îngereşti care au primit
adoraţie de la naţiuni, şi care ca magistraţi au condus cosmosul.

Este suficient să spunem, atât cât este preocupată această lectură, creştinii au fost înălţaţi pe
povestea lui Moise ce a primit cele Zece Porunci de la Dumnezeu pe Muntele Sinai. Tot astfel au
făcut şi evreii moderni. Tot astfel şi păgânii moderni care au fost expuşi la extravaganţe
costisitoare de la Hollywood. Astfel noi stăm într-o manieră similară de credinţă cu anticii care de
asemenea au crezut că

Minos, întemeietorul lui Knossos, a primit de la un zeu pe un munte sfânt, acoperit de nori legea
Cretană (Dionysius din Halicarnassus, Antichităţi Romane 2.61)

Şi cu siguranţă împreună cu anticii babilonieni care au acceptat pe faţă că Hammurabi, de

asemenea pe un munte, şi-a primit faimoasele sale legi pe table de piatră chiar din mâna zeului
asirian cu aripi-disc Shamash (Robert Graves [Introducere], Noua Enciclopedie Larouse a
Mitologiei, 1959, p.53). O stelă recent descifrată care a fost dezgropată la Babilon zugrăveşte
paralela Mozaică aşa cum este ea notată în Biblia Clarendon (Oxford University Press).

Tot astfel Lycurgus a primit legea din Sparta de la Zeus (Diodorus Siculus, Bibliotheca Historica,
126.23,25; Herodotus, Istoria 1.65)

În timp ce Zoroastru pe Muntele Sabalan a obţinut legile persane de la Ahura-Mazda (Joseph

Gaer, Cum au început marile religii, 1929, p.127).

Psalmul şaizeci şi opt în versetul patru se bucură, „Cântaţi lui Dumnezeu [evreiescul, elohim – zei,
îngeri], lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui:
bucuraţi-vă înaintea Lui!” Puţin mai târziu, Psalmistul adaugă, „Carele Domnului [elohim] se
numără cu douăzecile de mii, cu mii de îngeri.” Un text alternativ citeşte „Carele Domnului [elohim]
se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii” (Psalmul 68:17).

Textele Ugaritice se referă la Ba’al ca „Călăreţ al norilor” (Gleason L. Archer Jnr, Un studiu al
introducerii Vechiului Testament, 1964, 1974, p.168, n.2).

Scripturile din Comunitatea de la Qumran menţionează „Paznicii” şi „Cei Sfinţi” coborând din ceruri
pentru a se amesteca în planurile muritorilor (conform Daniel 4:13, 17, 23; Strong's Exh.Conc.,
Heb #5894 „un paznic, adică, un înger ca păzitor”).

Faptul că extratereştrii sunt asociaţi cu darea legilor feluritor popoare pe munţi pustii sfinţi în mituri
şi legende ale antichităţii şi raselor antice nu ar trebui să ne surprindă pe nici unul dintre noi.
Cartea lui

Daniel asociază angelici-elohim distincţi cu naţiuni ca Persia, Grecia şi Israel (Daniel 10.13,20;
12.1).

Pagina 95 din 159

Şi Moise, potrivit revelaţiei biblice, a avut un fel de relaţii sociale cu Dumnezeul nostru YHWH pe
Sinai, primind legea scrisă cu degetul antropomorfic al lui Dumnezeu! Sau aşa face impresie la
început.

Totuşi, atât de uluitor precum ar putea fi pentru unii din „familia credinţei” a Domnului Dumnezeu al
lui Avraam, Isaac şi Iacov în mod decis nu a dat legea lui Moise pe munţii din Sinai – sau oriunde
altundeva pentru această chestiune!

Să ne întoarcem atenţia spre Galateni capitolul patru. Pavel scrie, „Ci [Israel] este sub epitropi şi
îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.” (Galateni 4:2). Israel, potrivit lui Pavel, era „sub
tutori şi gardieni.” Trimisul către neamuri pare să deducă în această afirmaţie că Israel era
guvernat de ceea ce el numeşte „gardieni.” Rav Shaul sugerează de asemenea că ajutorul acestor
„gardieni” era o parte integrantă a unui „acord global.” Tutorii şi gardienii sunt menţionaţi desigur
împreună. Există vre-o sursă extra-biblică care poate identifica aceşti „gardieni,” faţă de care Israel
a fost în sclavie în timpul conducerii Mozaice, cu îngerii [zeii] din ceruri?

Aristides (circa 120 CE), un creştin scriind spre apărarea credinţei sale, ne spune: „De asemenea
evreii s-au rătăcit de la cunoştinţa exactă. Ei presupun că îl slujesc pe Dumnezeu, dar în metodele
acţiunilor lor slujirea lor este faţă de îngeri” (Aristides, Iertare, XIV).

Acest Aristides din Atena se referă la sine ca un „filozof.” Cartea sa Iertare, menţionată de istoricul
bisericii Eusebius, a fost redescoperit în 1889 într-o versiune Siriacă care în final a întemeiat faptul
că volumul lucrării sale a fost inclusă în Bizantina Viaţa lui Barlaam şi Josaphat care a fost atribuită
mai înainte lui „Sf Ioan din Damasc... Două fragmente de papirus al originalului au fost găsite şi de
asemenea un fragment al unei versiuni armeniene” (J. Stevenson, ed., Un nou Eusebiu, 1957,
p.397).

Mărturia sa era atât de importantă că Dumnezeu a păstrat lucrarea sa în ciuda devastărilor acelui
timp. El a pretins că evreii din zilele sale din timpuriul secol al doilea slujeau creaturilor angelice.
Această recunoaştere aruncă lumină asupra revelaţiei biblice. Pentru Rav Shaul, mai timpuriu a
întărit această credinţă în recunoaşterea sa că în totalitate Legământul de la Sinai a fost de fapt
menit în Israel de ÎNGERI şi nu în mod direct de Dumnezeu.

Observaţi ce ne spune el în epistola sa (compusă) către Galateni.

„Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să
vină „Sămânţa” [Mesia] căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi A FOST DATĂ PRIN ÎNGERI, prin
mâna unui mijlocitor.” (Galateni 3:19).

Fără a intra în argumente cu privire la care lege este sub corectare care este inclusă în fraza „prin
urmare slujeşte legea [care] a fost adăugată DATORITĂ fărădelegilor,” şi toate opiniile populare
evreieşti şi comentariile biblice ale neamurilor aparte, acest „mediator” la Sinai nu a fost YHWH.

La urma urmei, întărirea atacului său verbal asupra adepţilor galateni a unui decret Iacovian atunci
curent popular – este atribuit (azi) ca 4QMMT (Miqsat Ma`ase haTorah „Câteva Fapte
[reguli/norme] din Tora”: Pavel foloseşte termenul grec romanizat, ergoon nomou, „fapte ale legii”)
– Pavel adaugă următorul gând, „Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când
Dumnezeu, este unul singur.” (Galateni 3:20).

Uimitor, punctul de vedere al lui Pavel este trecut cu vederea sau ignorat de povestitori, dar este
clar că mijlocitorul care i-a dat lui Moise legea pe muntele Sinai nu era Dumnezeu. Cum ar fi putut
Dumnezeu să îi dea legea lui Moise şi să acţioneze în acelaşi timp ca un mijlocitor între Sine şi
Moise? Şi mijlocitorul nu putea fi Moise, altfel Pavel ar fi fost tare pleonast în afirmaţia sa! Tot
Israelul ştia că Moise nu era Dumnezeu!

Dar acum, aici este un punct important. Comunitatea timpurie Mesianică era cuprinsă din evrei
care erau consideraţi „evrei” şi evrei orientaţi spre greci care erau cunoscuţi ca „elenişti” (Pentru un
Pagina 96 din 159
tratament interesant a lui Ştefan şi a partidei eleniste din biserică, vezi F.F. Bruce, Bărbaţi şi
mişcări din biserica primară: studii ale creştinismului timpuriu non-Pavelian, 1979, pp.49-85). Luca
mai degrabă introduce brusc eleniştii în povestirea din Fapte în 6:1. Ştefan, un elenist progresiv şi
primul martir creştin înregistrat, ne spune explicit cine era mijlocitorul. Vorbind despre Moise,
Ştefan mărturiseşte:

„El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, CU ÎNGERUL, CARE I-A VORBIT PE
MUNTELE SINAI şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.” (Fapte 7:38).

Apoi într-o confirmare ulterioară el exclamă, „voi, care aţi primit legea DATĂ PRIN ÎNGERI şi n-aţi
păzit-o!” (Fapte 7:53).

Nu este această mărturie de acord cu Pavel şi Aristides? Legea Mozaică, potrivit elenistului
Ştefan, a fost dată Israelului antic de îngeri (extra-tereştri, dacă preferaţi). Mai devreme, relatând
istoria lui Moise, Ştefan face remarca că Fiinţa care i-a apărut lui Moise în rugul aprins nu era
YHWH. Mai degrabă, el a spus că acesta era îngerul lui Dumnezeu!

„Peste patruzeci de ani, i s-a arătat UN ÎNGER în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.”
(Fapte 7:30).

Da, nu poate fi nici un dubiu că Ştefan a înţeles că economia Mozaică a fost extinsă la Israel prin
puteri angelice. Evreii din zilele lui au acceptat cu siguranţă acest fapt aşa cum se mărturiseşte
despre faptele acelei perioade. De asemenea, autorul scrisorii către Evrei menţionează acelaşi
eveniment al intervenţiei angelice în afacerile lui Israel. „Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a
dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire...”
(Evrei 2:2).

Puterea scrisorii către Evrei, este desigur, să arate evreilor că „Vechiul” a fost înlocuit de „Înnoitul,”
şi în paginile ei găsim de-accentuarea completă a oştilor angelice anunţate (Evrei 1:1-2:16).
Superioritatea lui Mesia peste conducerea angelică este menţionată timpuriu în această
comunicare şi în timp ce epistola progresează în argumentele sale scriitorul petrece mai mult din
timpul său detaliind schimbări relative faţă de Legământul Sinai scriind cu durere inferioritatea
acestuia faţă de Mesia însuşi care este numit în Isaia „Legământul.”

Când înţelegem că îngerii au dat legea lui Moise deopotrivă pentru beneficiul Israelului putem
aprecia mai bine de ce structura scrisorii ia forma aceasta. Întregul Legământ Sinai cu sabaturile
sale, lunile noi, restricţiile de dietă, circumcizia, ritualurile de spălare, jertfele, ceremoniile externe,
şi doctrinele superiorităţii naţionale şi separarea rasială a fost înlocuită (în măsura în care se
doreşte accentuarea) cu principiile non-ceremoniale ale duhului şi adevărului (Ioan 4:23,24
conform Galateni 5:22,23; 1 Corinteni 13:13). Aceasta nu înseamnă că restricţiile de dietă,
sărbătorirea sabatului etc. sunt GREŞITE, ci că ele NU AU NICI UN LOC în mântuire. Respectarea
Torei nu ne va mântui pe nici unul dintre noi. Noi respectăm Tora exact pentru că noi suntem deja
mântuiţi.

IMPLICAŢIILE LEMNULUI CRUCIFICĂRII PENTRU ISRAELUL NAŢIONAL

Cu siguranţă vor fi obiecţii autentice faţă de orice considerare a unei conduceri angelice a
perioadei Sinaitice. La urma urmei, nu era personajul care a dat legea lui Israel numit „Dumnezeu”
– nu purta El chiar Numele YHWH? Priviţi la înregistrare: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta ca să
te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui
şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu
este în El.” (Exod 23:20, 21).

Îngerul prezenţei Domnului (Isaia 63:9) purta numele sfânt al lui YHWH, Dumnezeul lui Israel, în
Sine. Cu alte cuvinte el a fost folosit de Dumnezeu pentru a vorbi în locul Său la persoana întâi ca
şi când el ar fi Dumnezeu însuşi (pentru dovezi abundente, consideraţi următoarele: Geneza 16:7-
11; 21:17; 22:11, 15; 24:7, 40; 31:11-13; 32:24-30; Exod 3:2; 14:19 cu 13:21, 22; 33:11; Numeri
Pagina 97 din 159
22:22; Iosua 5:14; 6:2; Judecători 2:1-5; 6:11-14; 13; 1 Cronici 21:15, 18, 27; 2 Samuel 24:16;
Zaharia 1:9-17). Amintiţi-vă că paidagogos, în timp ce îngrijea un copil evreu, avea de asemenea
„numele” sau „autoritatea” părintelui masculin „pusă în el.” Nu poate fi nici o îndoială că această
„prezenţă a Îngerului Domnului” era o formă a gândirii lui Dumnezeu, într-adevăr o extensie (într-
un mod angelic) a Personalităţii Divine (conform Geerhardus Vos, Teologia biblică a Vechiului şi
Noului Testament, 1948, p.106).

Totuşi, trebuie să avertizăm cu privire la de orice confuzie asupra chestiunii nemuririi originale. Un
înger, indiferent de cât de înălţat ar părea să fie, este doar o energie creată gândită de Dumnezeu
Însuşi. Doar Divinitatea în Sine are nemurirea originală intrinsecă (1 Timotei 6:15, 16). Nu au vorbit
proorocii pentru Dumnezeu la persoana întâi (Isaia 10:5-19)? Ei erau muritori experimentând
„pasiuni ca şi noi” după o bază zilnică de trudă (Iacov 5:17).

Mijlocitorul în afacerile Israelului antic era un înger al lui Dumnezeu, o creatură angelică specială
autorizată pentru sarcină. Acest înger specific alături cu nenumăraţi alţi extra-tereştrii au mijlocit în
realitate legea lui Moise. Dar acea lege era inferioară Realităţii, care era tipificată de sărbătorile şi
sistemul de jertfe. Îngerii au dat legea (Deuteronom 33:2 LXX) pe munţii din Sinai în mâna dreaptă
a Mesagerului superior al lui Dumnezeu în timpul unei perioade furtunoase şi haotice care aproape
a eclipsat rasa umană (vezi Înregistrări antice reconsiderate care subliniază distrugerea parţială a
planetei noastre care a avut loc în timpul exodului Israelit din dependenţa şi sclavia Egipteană). Şi
Pavel a scris că legea a fost dată lui Moise în mâna angelică a acelui mijlocitorului (Galateni 3:19).
Acesta a fost o hotărâre aprinsă (Deuteronom 33:2) de Principatele şi Puterile îngereşti (Coloseni
2:14, 15) care au creat o listă de acuzaţii împotriva fiecăruia dintre noi. Această listă de acuzaţii a
fost pironită de lemnul crucificării (Coloseni 2:14 Noul Testament evreiesc). În ciuda faptului cât de
repetat ar putea fi principiile de bază, avem nevoie să ni se amintească de faptul că Yeshua a
făcut în esenţă trei lucruri pe acel lemn de crucificare.

Yeshua „ne-a iertat toate greşelile” (Coloseni 2:13)

Yeshua „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a
nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 2:14)

Yeshua „a dezarmat puterile şi autorităţile” şi aceasta ne-a eliberat ca să fim dincolo de întinderea
oricărei jurisdicţii, fie pământească fie îngerească (Coloseni 2:15).

Azi, creştinii (fie evrei fie dintre neamuri) nu au nici o nevoie spirituală de „tutori şi gardieni” care
slujeau în primul rând ca mijlocitori între Dumnezeu şi om. Barierele nu mai există. Noi suntem
privilegiaţi să avem revelaţia directă a lui Mashiach în sine (Efeseni 2:13, 14). Şi deşi credincioşii
evrei Mesianici s-au concentrat în general pe o misiune angelică de mijlocire continuă (înaintea
distrugerii Ierusalimului şi a Templului în 70 CE – vezi Apocalipsa 8:1-4). Domnul nostru Yeshua
este singurul Mijlocitor recunoscut azi de Inteligenţa Infinită pe care o slujeşte toată creaţia (1
Timotei 2:5).

Profesorul F.F. Bruce comentează: „În erezia colosenilor ţinerea legii era considerată ca un tribut
al ascultării datorată acelor îngeri, şi călcarea legii atrăgea nemulţumirea lor şi îl făcea pe
călcătorul de lege să fie în datorie şi în sclavie faţă de ei... Îngerii prin care legea a fost dată sunt
descrişi ca „fiinţe elementare” (stoicheia)... ei nu sunt doar fiinţe elementare ci de asemenea unele
dominante – principate şi puteri, domni ai sferelor planetare, părtaşi ai plenitudinii divine... şi
intermediari între cer şi pământ.” Bruce enumeră faptul că aceste aceleaşi puteri angelice, într-
adevăr „domni ai sferelor planetare,” controlau „liniile de comunicare dintre Dumnezeu şi om, toată
revelaţia de la Dumnezeu spre om, şi toată închinarea de la om faţă de Dumnezeu ar putea să îşi
atingă scopul doar prin mijlocirea lor şi cu permisiunea lor” (F.F. Bruce, Pavel: Apostol al Duhului
Liber, 1977, p.414).

Conducerea paidagogos a stabilit. Termenul său de slujbă ca asistent-sclav este completat, acum
că Învăţătorul a venit. „Învăţăturile elementare” ale paidagogos (Coloseni 2:8, 20 cu Galateni 4:3) a
Pagina 98 din 159
făcut ca Israel să fie de fapt „contrar tuturor oamenilor” (1 Tesaloniceni 2:15). Datorită acestui
motiv întregul TRECUT este desfiinţat de realitatea prezenţei lui Mashiach (2 Corinteni 5:14-17).
Iudaismul, pe lângă Legământul (Contractul) Sinai şi legea lui Moise cu sistemul de jertfe, era fără
doar si poate o religie a puterilor angelice (Coloseni 2:18) faţă de care Israel ca naţiune era supus.
Gnosticii din primele două secole ale erei noastre moderne erau orientaţi de asemenea în jurul
închinării faţă de mijlocitorii angelici. Cu apariţia Mişcării New Age, lumea este acum un martor al
învierii interesului angelic în anumite fiinţe umane, multe dintre ele având origine evreică. Aceşti
îngeri vor începe în curând într-o zi să conducă Israelul spre o recunoaştere şi o acceptare a lui
Yeshua ca Mesia al lor şi Duhul lui Dumnezeu se va întoarce să viziteze poporul evreu. Intre timp,
totuşi,

Tutela angelică-elohim a fost eclipsată de paternitatea lui Dumnezeu din împrejurimile

sfinţite ale inimii convertite.

Înţelegerea structurii de conducere a Divinităţii

Femeia este supusă bărbatului aşa cum Mesia este supus Tatălui. Aceasta este doctrina marelui
trimis către naţiuni, Pavel. Acesta este de asemenea un truism care este sprijinit vehement de
fundamentalişti ultra-religioşi care pretind supunere elementelor aripii extreme drepte a bisericii
creştine universale apostate. Feminiştii detestă fără doar şi poate conceptul.

Dar să ne uităm din nou la acea afirmaţie.

Femeia este supusă bărbatului AŞA cum Mesia este supus Tatălui.

Totul este o chestiune a cuvântului mic „PRECUM,” vedeţi. Pentru că Mesia al nostru este egal cu
Tatăl (Ioan 1:1).

Dar pentru scopurile lui Dumnezeu Mesia este supus Tatălui în toate lucrurile. Este o subordonare
pe care El o ia de bună voie asupra Sa.

În K'balah, Metatron (Adam Kadmon, Creatorul real, în care există universul) este întotdeauna
supus lui Dumnezeu (Eyn Sof). Versetul cheie cu privire la această problemă este versetul 3: „Dar
vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, precum
Dumnezeu este capul lui Hristos.”

În mod uimitor, acesta pune femeia în paralelă cu Mashiach.

Acesta este exact MOTIVUL pentru care mişcarea timpurie Mesianică avea prorociţe femei (care
erau cele mai importante pentru ucenici în transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu), şi diaconi
(corelativ la „episcop” care umplea şi menţinea o slujbă fizică cu darurile lor de a dărui şi a
împărtăşi, de a organiza întâlniri de închinare, şi de a distribui ajutor financiar membrilor nevoiaşi –
printre alte lucruri planificate), şi APOSTOLI (putem întemeia fără nici o îndoială indiferent dacă
femeile au fost ordinate ca apostoli în zilele lui Pavel, şi cu aprobarea sa clară). Mai degrabă decât
excluderea femeilor din anumite câmpuri ale misiunii, precum majoritatea bisericilor istorice sunt
înclinate să facă aceasta, Rav Shaul confirmă de fapt dreptul femeilor nu doar de a sluji interesele
poporului lui Dumnezeu în capacităţile deja menţionate, ci şi să vorbească legitim în întruniri de
biserică.

adunării („profeţie”)
către Dumnezeu („se roagă”)

Observaţi ordinea propoziţiilor în 1 Corinteni 11:3. „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui
bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.”

Ordinea logică a propoziţiilor trebuie să fi fost:

Pagina 99 din 159

Dumnezeu – Mesia

Mesia – bărbat

Bărbat – femeie.

Dar aceasta nu este aşa cum este prezentat în învăţăturile bisericii apostate din Corint. Nu este un
indiciu al rangului, ordinului şi autorităţii ierarhice în această primă învăţătură a trimisului Pavel.
Pavel nu indică Dumnezeu>Mesia>Bărbat>Femeie>Câine>Pisică>Canar, ca şi când femeia sau
chiar canarul ar fi la capătul unui morman – ferească Dumnezeu.

Deşi fiecare bărbat îl are pe Mesia ca şi cap al său, femeia are bărbat ca şi cap EGAL CA Mesia
care îl are pe Dumnezeu ca şi cap. Este o paralelă, între femeie şi Mesia, de supunere faţă de rolul
de conducere, pentru scopurile cerului în istoria umană.

Din nou: Aceasta nu este subordonarea femeii, ci femeia este SLAVA bărbatului (1
Corinteni 11:7).

Deci despre ce este vorba? Să ne uităm din nou la 1 Corinteni 11:2.

„Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile [grecescul
paradosis] întocmai cum vi le-am dat.”

Aşa cum am subliniat mai înainte, Rav Shaul foloseşte cuvântul grec paradosis care din nefericire
a fost tradus greşit în unele versiuni ale Bibliei ca „hotărâri.” Nu este hotărâri ci mai corect „tradiţia.”
Şi trebuie să vă spun acum că este un fel particular de tradiţie. El foloseşte un „joc de cuvinte”
subtil pentru că el este evreu. El le dă ceea ce i s-a dat lui. În timp ce toţi cărturarii greci acceptă
aceasta la valoarea adevărată ei eşuează (pentru că ei sunt ignoranţi cu privire la forma de
gândire evreiască din primul secol şi practica religioasă) să înţeleagă ceea ce spune cu adevărat
Pavel neamurilor din biserica Corintenilor.

Aş vrea să înregistrez ce ne dă o traducere ebraică a afirmaţiilor de deschidere ale lui Pavel în

această secţiune a Scripturii.

„Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi K'balah întocmai cum le-am
primit şi vi le-am dat.”

Da, aşa este - K'balah [tradiţia/primită/tramsmisă] (vezi Mayer Schachter-Haham, Compuşi din
ebraică în o mie de cuvinte originare: dicţionar etimologic ebraic-englez, 1982, 589)!

Tradiţiile orale antice ascunse evreieşti de la Părinţi! Pavel era un K'balist aşa cum am arătat din
condeiul său în textele extrase din scrisorile sale din lecturile anterioare.

K'balah! Vedeţi, paradosis este exact echivalentul grec pentru evreiescul K'balah! (plural
k'balot = primit, sau transmis). Este exact cuvântul grec pe care evreii îl foloseau să se refere la
tradiţiile lor sacre înţelepte ascunse.

Rabinul evreu al Legământului Reînnoit informează credincioşii Mesianici dintre neamuri din Corint
(necăjiţi cu tot felul de confuzie doctrinară şi natură umană carnală) că ei aveau nevoie să crească
în cunoaşterea secretă a lui Dumnezeu aşa cum se găseşte în scrierile sacre ale înţelepţilor şi
rabinilor. Singura cale prin care ei urma să înţeleagă acel adevăr era să urmeze o anumită ordine.
Această K'balah a format o parte din tradiţiile orale (paradosis) ale poporului evreu. Aceasta nu
poate sta bine cu unii dintre noi dar este adevărul total al lui Dumnezeu.

Şi NU veţi găsi un răspuns la regulile lui Pavel de lungime a părului în altă parte decât în
K'balah – dovada pur şi simplu ne sare în faţă. Pentru că nici un creştin modern nu poate explica
satisfăcător ce a vrut să spună Pavel în această secţiune a Scripturii sacre. Timp de 2000 de ani
Pagina 100 din 159
lungi comentatorii biblici s-au certat cu privire la înţelesurile posibile ale acestui text fără a se
ajunge la vre-un acord!

În 1 Corinteni 11:15 Pavel afirmă că o femeie trebuie să îşi acopere capul cu părul ei lung în timp
ce se roagă sau prooroceşte – din cauza „îngerilor” sau a „mesagerilor.”

CE înseamnă aceasta?

Încă nu am citit nici o explicaţie satisfăcătoare de la NICI un interpret biblic, altul decât David
Whitaker, cu privire la acest verset al lui Rav Shaul. Dar răspunsul se găseşte în K'balah evreiască
mistică – aşa cum spune Whitaker: „locul exact unde ne spune Pavel să ne uităm.” Îmi amintesc
bine că le-am dat unor anumiţi pastori dintr-o denominaţie anterioară căreia i-am aparţinut,
informaţii detaliate şi bine-documentate cu privire la anumite aspecte ale K'balah care aruncă
lumină asupra unui număr de pasaje din Scriptură aşa-numite „NT”, şi ele au fost ignorate. De fapt,
ca o consecinţă directă, am devenit foarte suspect pentru bătrânii acestei denominaţii datorită
faptului că gândeam pentru mine şi am refuzat să aşez calitatea mea de evreu pe altarul lor pentru
Ba’al. Soţia mea a refuzat de asemenea dreptul de a învăţa religia copiilor dintr-o şcoală primară
seculară datorită refuzului ei de a se alătura unei misiuni frăţeşti locale. Mai mult, ei i s-a cerut să
nu participe la un studiu biblic Anglican pentru că ea îşi întreba colegii prea multe întrebări la care
ei nu aveau răspunsuri pregătite.

K'balah atribuie o putere mistică bărbii şi părului.

Exact! Credeţi sau nu credeţi, credincioşii timpurii Mesianici (şi asociaţii lor evrei din alte secte ale
Iudaismului de atunci) credeau învăţătura că Dumnezeu a comunicat cu omenirea prin PĂRUL lor.
De fapt, Dumnezeu este referit ca „Atika Kadisha – Bătrânul Cel Sfânt,” şi K'balaiştii au simbolizat
„cea mai transcendentă manifestare a lui Dumnezeu ca O BARBĂ CU 13 BUCLE, reprezentând
atributele milei divine (Exod 34:6-7)” (Enciclopedia simbolurilor evreieşti, „Barba,” 18). Aceasta
apare în relaţie cu Omul Ceresc, sau Adam cel Ceresc, Spiritul Adam, Metatron – Ad'am Kad'mon:
Omul Arhetipal în care TOATĂ creaţia este manifestat! Esenienii mistici din Qumran a proclamat
acest concept în timpul anilor de misiune a lui Yochanan Botezătorul. Metatron este de asemenea
Pilonul de mijloc (vezi aspecte ale acestei învăţături în Apocalipsa 3:11) al Triunicului – NU
Trinitarian – Divin în învăţătura K'balistică.

Mesia era Adam cel Ceresc ORIGINAL din care Adam cel fizic a fost copiat: Cuvântul „al doilea” în
ebraică [sheniy=shaynee] poate într-adevăr însemna „dublu.” Ne vom uita la doctrina „dublelor” în
următoarea noastră lucrare. Mai târziu, Pavel în aceeaşi epistolă către Corinteni introduce o
învăţătura mai departe din tradiţia mistică evreiască (K'balah).

„Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos... De aceea este scris: „Omul dintâi
Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine
nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este din
pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.” (1 Corinteni 15:22, 45-47).

Să nu ne oprim acolo pentru că Whitaker indică faptul că Pavel continuă să spună că ucenicii lui
Yeshua vor deveni „copii” ale Omului Ceresc prin învierea dintre morţi (1 Corinteni 15:47-49). Din
nou, nu mai este nevoie să spunem, aceasta este învăţătura şi aşteptarea K'balah.

K'baliştii erau filozofi a căror lucrare este denumită acum „fizica cuantică.” Ei înţelegeau

Că Dumnezeu ca Dumnezeu este transcendent.

Dumnezeu este dincolo şi mai presus de realitatea în care trăim noi în spaţiu şi timp (spaţiu-timp).

Inteligenţa Infinită a dat naştere la universuri [plural] în materie din spiritul / energia originală.

Pagina 101 din 159

Dumnezeu nu poate fi înţeles de intelect care este inevitabil finit şi programat cu relaţii faţă de
toate atributele spaţiu-timp – voinţă, intenţie, dorinţă, gândire, limbaj, acţiune – pentru că aceste
proprietăţi implică o limită şi aparţin astfel unor fiinţe finite în timp ce Eyn Sof [cel nemărginit] este
nemărginit.

Exact în momentul creării dimensiunii spaţiu-timp (când spaţiul şi timpul au venit prima dată în
existenţă) Dumnezeu a emanat SLAVA Sa ca Sefirot [inteligenţă divină şi dragoste] şi a creat
creaţia din Sine. În SLAVA Sefirot erau conţinute alte forme de gândire numite sefirot inferioare
[inteligenţe, influenţe, mesageri ai lui Dumnezeu] care se manifestau în creaţie din Sefirot-ul
original care la început a fost cu Dumnezeu şi era Dumnezeu neîmpărţit. El şi Tatăl erau Una. Una
cu siguranţă din veşnicie şi UNA în SLAVĂ.

Vă sună familiar? Ar trebui! Ioan, ca şi Rav Shaul, a înţeles K'balah.

„La început era Cuvântul [Memra/Logos] şi Cuvântul [Memra/Logos] era cu Dumnezeu şi Cuvântul
[Memra/Logos] era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin
El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor...
Şi Cuvântul [Memra/Logos] s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. (Şi noi am
privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.) El Şi-a arătat slava Sa şi
ucenicii Lui au crezut în El. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam
la Tine, înainte de a fi lumea. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una,
cum şi noi suntem una. Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să
cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 1:1-4; 2:11; 17:5,
22, 23).

Whitaker recunoaşte că K'balah învaţă cele 10 Sefirot [inteligenţe] – atributele divine ale lui
Dumnezeu – incluzând cele 13 atribute ale milei lui Dumnezeu (schiţate în Exod 34:6, 7) sunt
„canalizate în această lume joasă” (sau dimensiunea-vis a realităţii lui Dumnezeu) din Eyn Sof
[Nemărginitul; Cel Bătrân dintre Bătrâni] „unde trăim noi în prezent.” Ele sunt canalizate „PRIN
BARBA Omului Ceresc.”

Direct din barba Spiritului Adam al bărbii noastre.

„Fiecare păr din barba divină,” insistă corect Whitaker, „era privit ca un canal de energie prin care
Dumnezeu oferea energie spirituală şi fizică prin care el susţine creaţiile Sale spirituale şi fizice.”

De aceea este scris „cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.” (Matei 10:30).

Whitaker continuă: „Aşa cum toate lucrurile care sunt fizice există pentru scopul spiritual fiecare
păr din barbă oferea o formă necesară de energie pentru omenire şi lumea în care trăim.”

Astfel israeliţilor antici li se „poruncea să nu îşi taie sau să nu îşi bărbierească barba lor pentru că
bărbile lor erau privite ca senzori sau primitori pentru emanările energiei spirituale care îşi aveau
originea din barba Omului Ceresc.”

În primul secol cel puţin „barba era considerată o condiţie necesară pentru a primi inspiraţie divină,
în exact aceeaşi manieră ca realizarea unei băi de purificare ritualice era necesară înainte ca
trupul uman să poată intra în Prezenţa divină în cort sau în Templu.” Şi, mai mult, Dumnezeu
poruncea bărbaţilor Israeliţi să poarte un Tallith cu „TZITZIT” (ciucuri) pe margini. Aceşti ciucuri
erau priviţi „ca acţionând ca receptori adiţionali ai energiei şi inspiraţiei spirituale” (David Whitaker).

Ce se întâmplă când ne rugăm? Noi devenim închişi într-un curent al DUHULUI SFÂNT şi
Dumnezeu vorbeşte cu noi în timp ce noi vorbim cu El.
Pagina 102 din 159
Din nou, David Whitaker: „A se ruga cu capetele lor descoperite era pentru ca ei să nu oprească
curgerea energiilor divine spirituale.” Întrebăm, dar în privinţa femeilor?

Părul lung al femeii îi este dat ei pentru o acoperire. Aceasta a spus Pavel. O femeie este specială
– ea nu are nevoie ca bărbaţii de un şal de rugăciune. „Părul ei lung,” notează Whitaker, „este
Tallith-ul ei natural şi Tzitzit-ul dat ei de la Dumnezeu” ca un dar special.

Se considera că părul ei lung deja acţiona ca un receptor spiritual (nu este un adevăr că bisericile
şi alte instituţii sunt de obicei dominate de femei – şi nu este un adevăr că femeile sunt considerate
în multe feluri mai spirituale decât bărbaţii?)

Pentru că ei i s-a dat păr lung ca darul special al lui Dumnezeu pentru ea, ei nu i s-a poruncit să
poarte Tallith şi Tzitzit ca bărbaţilor. De vreme ce părul lung acţiona ca un receptor, senzor sau
primitor pentru energii spirituale, ea era într-adevăr „un ajutor intuitiv perfect potrivită pentru bărbat
– pentru a-l ajuta în viaţa sa spirituală” (D.C.W.).

În special acest caz cu privire la „inspiraţie – îngeri, mesageri – pe care o femeie o primea prin
părul ei nu dubla energiile şi inspiraţia spirituală pe care un bărbat o primea prin barba sa şi Tzitzit
de pe Tallith-ul său” (D.C.W.).

De aceea putem privi în perspectivă 1 Corinteni 11:8, 9 în lumina celor anterioare: „Căci bărbatul
nu este [derivat fizic] din femeie; ci femeia este [derivată fizic] din bărbat. Nici bărbatul nu era creat
[spiritual] pentru femeie; ci femeia [era creată spiritual] pentru bărbat.”

Versetul 10: „De aceea [de vreme ce femeia a fost original creată să îl ajute pe bărbat în chestiuni
spirituale, pentru a fi ajutorul spiritual al bărbatului] trebuie [în greceşte „este obligatoriu”] femeia să
aibă putere [exhousia = privilegiu, forţă, influenţă, libertate] din pricina îngerilor [„mesageri” ai
încurajării inspirate şi a intuitivităţii divine].”

Argumentul lui Pavel este însumat: dacă o femeie încearcă să se închine lui Dumnezeu cu capul ei
descoperit, ea încearcă să se roage în afara naturalului Tzitzit dat de Dumnezeu cu care ea este
împodobită (din nou) natural (11:6).

David Whitaker este de acord: „De vreme ce Dumnezeu nu îi dă unui bărbat părul de pe cap
pentru Tzitzit, el nu ar trebui să încerce să batjocorească poziţia spirituală a unei femei îngăduind
ca părul său să crească lung ca şi când ar încerca să mimeze Tzitzit-ul natural al unei femei care
este părul ei lung – acesta este înţelesul contextual al lui 1 Corinteni 11:14 „Nu vă învaţă chiar şi
firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung?” ... Este o ruşine pentru un bărbat să
încerce să umple poziţia spirituală a femeii în loc să asculte de responsabilităţile sale ca bărbat
înaintea lui Dumnezeu.”

Ruach HaKodesh se exprimă pe Sine unic prin fiecare gen sexual.

BRI este de acord din toată inima cu studiosul David C. Whitaker cu privire la K'balah, şi noi
amândoi recunoaştem această problemă a „părului” şi a „capetelor” nu a fost înţeleasă corect
niciodată de când Augustin şi Thomas Aquinas a de-evreizat Scripturile Mesianice în favoarea
propriei lor interpretări ca neamuri a unei cărţi evreieşti.

Unele dintre credinţele şi ideile credincioşilor Mesianici timpurii pot părea ciudate pentru noi azi
care trăim în lumea modernă care acum a îmbrăţişat acest secol 21.

Cu toate acestea, rămâne faptul că nici unul dintre noi nu poate pretinde o înţelegere corectă şi o
apreciere a sfintei Scripturi fără o acceptare deplină şi cu toată inima a formei de gândire a
primului secol evreiesc, care – datorită cărturarilor a fost timp de secole îndepărtata „Carte” ca
Pagina 103 din 159
evreiască, şi astfel irelevantă pentru creştinii dintre neamuri – face Cuvântul lui Dumnezeu să vină
la viaţă cu un înţeles nou şi bogat. Cu alte cuvinte, aceasta ajută cu adevărat când ştim ce a avut
în minte un autor evreiesc în timp ce a scris Scripturile evreieşti.

Ioan însumează aceasta astfel: „Şi VIAŢA veşnică este aceasta: să Te poată cunoaşte progresiv
pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi Y’Shu haMashiach, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3
greacă).

Slava bărbatului, slava femeii. Fie ca Yeshua – Viul K'balah – să aibă ultimul cuvânt: „Eu le-am dat
SLAVA pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie UNA [în Unitatea Sh’ma], cum şi noi suntem una
[în Unitatea Sh’ma]” (Ioan 17:22).

Acoperământul capului pentru femei

de Profesor Jeremy Rosen

Femeile ortodoxe evreieşti nu mai pot folosi părul în stilul hindus. Acesta era un titlu care a apărut
prima dată în Israel şi a mers în jurul globului pe prima pagină a New York Times.

Acest articol se relatează obiceiului evreiesc tradiţional vechi de cel puţin 2400 de ani în urmă care
le cerea femeilor căsătorite să se îmbrace în mod modest şi să-şi acopere părul. Părul era pe
atunci o potenţială afişare exterioară a sexualităţii femeii. Conform Talmudului femeile îşi
acopereau părul lor cu un fel de eşarfă largă care slujea adesea în diferite capacităţi de urgenţă,
un prosop de faţă ad hoc sau cârpă de şters vasele! Femeile sărace îşi acopereau adesea părul cu
un coş mai slab ca o pălărie care slujea ca bază pentru purtarea poverilor şi desigur că femeile mai
bogate purtau eşarfe foarte de fantezie.

Întrucât majoritatea evreilor trăiau în Europa Răsăriteană sau sub Islam ei urmau obiceiurile locale
în tipurile de acoperăminte ale capului pe care le purtau ei. Doar în Apus lucrurile vechi au început
să se schimbe şi majoritatea femeilor s-au oprit din a-şi acoperi părul lor. Aceasta s-a infiltrat mai
apoi către comunităţile mai bogate ale răsăritului unde occidentalizarea a făcut acoperământul
capului pentru femei ca ceva demodat. Acum de sigur că acolo unde decadentul Apus reprezintă
anti-religia cel mai mult oamenii foarte religioşi par că se întorc la modurile timpurii de
îmbrăcăminte.

Aceasta este una din ironiile hărţii curente politicile din lumea Apuseană că femeile musulmane
anti-americane care poartă Chador vor mărşălui alături de femeile seculare de Aripă Dreaptă care
abia dacă poartă haine pe ele.

Acoperământul capului pentru bărbaţii a trecut şi el prin schimbări. Acesta nu avea în original nimic
de făcut cu modestia ci era considerat ca un simbol de recunoaştere a prezenţei lui Dumnezeu de
sus, deşi acoperământul capului era şi el norma practică din Orientul Mijlociu unde îşi are originea
practica evreiască. Un bărbat important din Orient nu mergea mai puţin cu capul descoperit decât
o femeie. În Creştinism ţăranul era cel care mergea descoperit şi în Biserică oficianţii purtau ceva
pe cap chiar dacă ceilalţi oameni nu purtau.

În timpul secolului 18 noi variaţii s-au dezvoltat în Europa centrală care i-a dus pe bărbaţi să nu
mai poarte pălărie pe cap decât afară aşa că noi forme de acoperământ al capului pentru folosirea
în interior s-au dezvoltat pentru bărbaţi. Perucile care mai târziu au fost aproape obligatorii pentru
majoritatea bărbaţilor de stat (în Germania de exemplu doar evreilor de la Curtea cea mai înaltă li
s-a permis să poarte peruci dar fără să fie pudrate) au ieşit încet din modă dau au rămas la modă
pentru femei. Doar în vremurile Victoriane perucile femeilor au ieşit din favoarea Apusului.

Dar folosinţa cea mai larg răspândită pentru părul uman din perucile femeilor au lansat o idee nouă
în practica religioasă evreiască. Dacă trebuia ca părul unei femei să fie acoperit, probabil că o

Pagina 104 din 159

perucă făcea aceasta. Într-adevăr probabil că aceasta s-ar fi aplicat şi bărbaţilor dar mai putini
bărbaţi chei purtau peruci decât femeile.

Iniţial autorităţile evreieşti au respins această idee. Aparenţele erau cruciale şi dacă părul fals
părea ca cel real şi acesta trebuia să fie acoperit. Drept rezultat anumite comunităţi din răsărit au
insistat ca perucile să fie acoperite în public. Alţii din Apus au mers în partea cealaltă şi au
argumentat că atâta timp cât o femeie era îmbrăcată modest şi părul ei era pieptănat şi aranjat
aceasta era suficient pentru a face faţă cerinţelor legii evreieşti. Şi într-adevăr majoritatea femeilor
din Apus şi din Europa Centrală, chiar şi soţiile de rabini, nu îşi acopereau în mod normal părul
decât dacă ieşeau afară şi ele foloseau pălării.

Pe măsură ce comunităţile Apusene au fost asimilate tot mai putini evrei au păstrat vreo religie
dacă Ortodoxia şi acoperământul capului nu dispăreau.

Aceasta s-a schimbat atunci când Evreii din Europa Centrală au fost distruşi în majoritate de
Nazişti şi a fost rămăşiţa din Răsărit care a supravieţuit pentru a construi viaţa Ortodoxă Evreiască
în jurul lumii după cel de-al Doilea Război Mondial. Femeile lor toate purtau acoperământ pe cap
dar cele mai bogate, în particular din Ungaria, erau devotate către ‚sheitel’ aşa cum era numită
peruca şi a fost făcută o revenire dramatică. Cu toate acestea cei mai ortodocşi chiar şi de astăzi
nu aprobă sheitel şi insistă că dacă se poartă o perucă aceasta trebuie să fie acoperită.

Dar într-un exemplu frumos de putere feminină cererile grupării de femei a învins într-adevăr
scrupulele bărbaţilor lor.

Pe măsură ce Iudaismul Ortodox renăştea şi devenea mai bogat tot mai multe femei doreau
perucile la modă ca o nouă industrie ce s-a dezvoltat în oferirea şi îngrijirea pentru părul uman
foarte scump frumos coafat şi menţinut. Cele mai sărace dintre femeile mai idealiste poartă baticuri
sau plase pe cap. Mai există un număr semnificativ de femei ortodoxe care nu-şi acoperă capul
deloc precum şi cea mai mare grupare religioasă nu aderă la toate severităţile de practică
religioasă.

Acum a apărut o problemă nouă nu doar cu perucile foarte seducătoare fabricate în mod sintetic
dar şi cu cele mult mai scumpe din păr uman. Dacă părul provine de la un ateu, star porno din
Rusia, rabinii nu sunt prea preocupaţi cu aceasta. Dar dacă provine de la scumpă doamnă hindusă
care şi-a dedicat părul ei lui Vishnu sau Lakshmi aceasta este socotită drept închinare la idoli
aparentă şi conform legii evreieşti cineva nu poate beneficia de nimic din ceea ce este folosit ca
parte a unei ceremonii de închinare la idoli. Unul dintre cei mai reverenzi rabini şi cel mai mare
expert din legea iudaică tocmai a emis o interdicţie formală asupra părului Hindus!

Oferirea părului ca un act religios este restrâns acum către un cult specific din statul Indian din
Andhra Pradesh într-un oraş numit Tirupati. În centrul acestui oraş de circa 100.000 de rezidenţi,
se află Templul Sri Venkateswara. Cu o medie de 50.000 de vizitatori în fiecare zi, acesta este
unul din templele Indiei cel mai mult vizitat. Aceasta are mai mulţi vizitatori decât Mecca sau
Basilica Sf. Peter. Acesta este dedicat zeului hindus cu patru braţe Venkateswara, care se
presupune că este o reîncarnare a similarului înzestrat Domnul Vishnu, consorţiul zeiţei Lakshmi.
Acesta este probabil cel mai bogat templu din India datorită exportului său de comoditate: părul
uman. În fiecare zi un procentaj dintre pelerinii care vizitează locul oferă ceea ce oamenii de acolo
numesc „cea mai frumoasă parte a trupului uman”. Ca sacrificiu lui Dumnezeu. Liderii templelor o
numesc „o predare a egoului lui Dumnezeu”. Acest păr este colectat şi folosit pentru diferite
scopuri dar printre ele este piaţa de peruci feminine şi aşa de multe sheitel provin astăzi din India.

Problema este că Iudaismul pentru ultimii 1000 de ani a fost redefinirea a ceea ce biblia spune de
fapt prin idolatrie şi o interzice în orice lucru asociat cu aceasta. Marele rabin şi filozof din secolul
al 12lea Maimonides a argumentat faptul că Creştinismul era idolatru deoarece există imagini în
casele lor de închinare şi cei devotaţi pun adesea bani în faţa lor. Islamul pe de altă parte nu era
pentru că Allah nu are nici o reprezentare. Cu toate acestea autorităţile europene începând cu
Meiri în Provence au argumentat că dacă o religie are un cod moral şi credea în Intervenţia Divină
Pagina 105 din 159
atunci metodele sale de închinare erau irelevante. Prin urmare creştinii nu ar fi trataţi ca închinători
la idoli. Dacă cine aplică acelaşi test şi la Hinduism atunci ei cu certitudine că nu sunt mai mult
închinători la idoli mai decât evreii. Din contra, s-ar argumenta faptul că ateismul multor evrei este
mult mai ofensiv pentru credincioşi decât sincretismul Hindus.

Dorinţa mea este ca religiile de tot felul să se oprească să se mai flecărească reciproc. Nimic nu
este calculat pentru a înjosi religia mai mult de cât a avea pe cineva să îl invoce pe Dumnezeu sau
pe Allah cu dorinţa de a-l distruge pe celălalt. Închinarea la idoli este un lucruri şi masochismul
Divin este altul. În calitatea mea de evreu sunt îngrozit la insulta implicată de unii dintre co-religioşii
mei faţă de Hinduism şi îl privesc ca o trădare a sistemului nostru de valori.

Dar mai este o altă problemă aici, aceea de scoatere din cultură. Sheitel ilustrează felul cum evreii
din ţările Apusene au alterat sau modificat cerinţele lor religioase pentru a se adapta. Purtarea de
sheitel în toate aparenţele exterioare ii permite unei femei să arate exact ca oricare alta. Cineva nu
poate spune diferenţa decât dacă se uită foarte atent sau dacă atinge. Adesea sheitel face pe
femeie să arate mult mai atractivă şi seducătoare decât părul ei răvăşit. Dacă ideea este de a
realiza modestia cu siguranţă că eşuează pe această bază. Apărătorii ei argumentează pentru
părerea ultimă mai degrabă decât spiritul legii.

Modul curent al religiei Islamice nu face o astfel de acomodare. Nu cunosc nici un Mullah care să
aprobe perucile ca înlocuitoare pentru acoperământul capului. În aceasta mi se pare că lumea
Islamică este mult mai consistentă în refuzul său de a se acomoda cu valorile Apusene dar
consistenţa nu este în mod necesar întotdeauna cea mai bună soluţie de termen lung. Pe de altă
parte standardul dublu a multor musulmani care poartă haine acceptabile în ţara lor nativă şi
modele apusene din exterior sunt pur şi simplu necinstite, aşa cum este obiceiul unor evrei religioşi
de a fi ortodocşi în exterior dar nu la fel şi în spatele uşilor închise.

Întreaga chestiune a îmbrăcămintei religioase simbolizează luptele pe care le avem noi pentru a
putea găsi o balanţă dintre tradiţiile noastre şi cererile trăirii într-o lume Apuseană a-religioasă. Nu
există neapărat o contradicţie între cele două ci o luptă de a găsi un echilibru care necesită
convingere grozavă şi mai presus de toate onestitate.

Acoperirea capului

de Ellen Kavanaugh

„Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că
Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, îşi
necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul descoperit,
îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu-şi acoperă capul,
să se şi tundă. Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se acopere... Judecaţi
voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă
învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie
este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. Dacă
iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.” 1
Corinteni 11:3-6; 13-16.

Aceste versete par a fi atât de greşit înţelese de mulţi, deci să ne referim la diferite aspecte ale
pasajului care ar putea să fie confuze.

Începem prin observarea că scopul învelirii capului este datorită locului femeii în ordinea naturală:
Dumnezeu, bărbatul, femeia:

„Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe
când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din
bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea femeia, din
pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.” 1 Corinteni 11:7-10.
Pagina 106 din 159
De asemenea putem deduce din această „călăuzire” că ea se poate aplica doar femeilor măritate,
de vreme ce femeile celibatare sunt direct sub Dumnezeu, fără un soţ între ea şi Dumnezeu (decât
dacă presupunem că fiecare bărbat este peste fiecare femeie, şi aceasta este o poziţie care nu se
poate apăra Scriptural).

Acestea sunt câteva pasaje care indică faptul că acoperirea capului era o practică obişnuită printre
femeile căsătorite / logodite:

„Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă. Şi a zis robului: „Cine
este omul acesta, care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!”
Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.” Geneza 24:64, 65

Un alt verset care arată că practica acoperirii capului soţiei era o practică înfiinţată este cazul unei
femei înaintea preotului când soţul ei o suspectează de infidelitate:

„Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii şi să-i
pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie;
preotul să aibă în mână apele amare aducătoare de blestem.” Numeri 5:18

Fiind vorba de o descoperire, ea trebuie să fi fost anterior acoperită. Pasajul face o presupunere că
orice soţie adusă înaintea unui preot *va* fi acoperită. Din comentariul lui Saul din 1 Corinteni
11:16 „Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui
Dumnezeu” pare clar că el se referă la obiceiul că soţiile *îşi* acoperă capul lor.

Acum, ce fel de învelitoare este considerată a fi potrivită? Este suficient părul femeii? Nu. Aceasta
pentru că Saul a folosit cuvinte greci diferite pentru învelitoarea naturală a părului şi învelitoarea
capului. Să privim la cuvintele greci din pasaj:

Saul a spus că bărbaţii nu ar trebui să îşi acopere /katakalupto (Strong's 2619) capul lor. Şi în
versetul 11 Saul contrastează aceasta cu „Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se
roage lui Dumnezeu cu capul descoperit /akatakaluptos/?” (Strong's 177) Observaţi că „descoperit”
/akatakaluptos este opusul lui „a acoperi” /katakalupto. Katakalupto înseamnă în esenţă a
Descoperi sau a Dezvălui. Până aici, avem o poruncă „bărbaţii descoperiţi, femeile acoperite”.
Acum de unde vine confuzia: Când Saul se referă la acoperământul natural al părului femeii, el
foloseşte un cuvânt total diferit: „pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung?
Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare / peribolaion a capului.” (Strong's 4018). Peribolaion
înseamnă ceva aruncat împrejur (arată ca un voal, o manta, un înveliş). Părul este mai mult ca o
decoraţie glorioasă dată femeii. Acum dacă Saul a înţeles apariţia naturală a părului ca
acoperământ şi acoperământul de tip conducere a fi unul şi acelaşi, el ar fi folosit acelaşi cuvânt
pentru fiecare. În schimb, învelitoarea naturală a părului femeii (peribolaion) este contrastată cu
altă acoperire (katakalupto) pe care o poartă femeile. De fapt, katakalupto înseamnă de fapt
*acoperă* peribolaion.

Saul şi-a început mesajul său arătând contrastele dintre bărbaţi şi femei în acest pasaj: bărbaţii
sunt descoperiţi, femeile sunt acoperite. Apoi Saul îşi sprijină cazul său pentru acoperirea capului
arătând că chiar prin natură femeii i se dă o acoperitoare – prin părul ei lung. Dar Saul nu face nici
saltul că părul în sine *este* singur un acoperământ pentru cap potrivit. Dacă un astfel de
acoperământ natural ar fi fost suficient, atunci Saul îşi pierde timpul învăţând aceasta de vreme ce
femeile aveau un acoperământ natural din păr. Saul a folosit intenţionat cuvinte diferite pentru cele
două învelitori pentru ca noi să înţelegem că ele erau complementare una faţă de cealaltă dar nu
identice. Astfel că *nu* există nici o alegere oferită în acest pasaj pentru ca cineva să poată alege
fie să se radă în cap şi să îl acopere, sau să îşi lase părul lung şi să rămână neacoperit. Ordinea
naturală este fie să porţi o învelitoare peste păr fie să exploatezi pe deplin ruşinea de a fi
descoperit prin raderea părului. Mai bine: dacă rezişti să te supui faţă de acoperirea capului
obişnuită a femeii, ai putea la fel de bine să respingi de asemenea părul tău natural.

Pagina 107 din 159

Acum printre cei care sunt de acord că o femeie măritată ar trebui să poarte un fel de învelitoare,
există întotdeauna cineva care argumentează că acoperirea capului este datorată modestiei. Că
într-un fel părul este prea mult un stimulent sexual asupra bărbaţilor şi de aceea trebuie acoperit
pentru a ţine libidoul bărbaţilor sub control. În timp ce părul lung poate fi atractiv, aş argumenta că
porunca are puţin de a face cu farmecul, ci în schimb doar reprezintă conducerea soţului asupra
soţiei sale. Să vă demonstrez de ce:

„Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters
picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului. Yochanan/” Ioan 12:3

Dacă părul este atât de sexy încât el trebuie să fie ţinut acoperit, atunci versetul de mai sus se
citeşte lipicios – ca şi când Maria încerca să îl stârnească pe Yeshua. În mod clar părul nu avea
implicaţii atât de adânci sexuale ataşate lui. În plus, (presupunând că acest caracter sexual al
părului era motivul pentru acoperire) porunca de a acoperi este dată doar femeilor căsătorite (din
nou, observaţi că celibatara Maria nu purta astfel de învelitoare). Totuşi nu vor fi multe adolescente
mai probabil să momească prin înfăţişarea lor? De fapt, nu ele ar fi cele care ar avea nevoie cel
mai mult de această modestă învelitoare a capului? În timp ce cu siguranţă părul unei femei este
atractiv şi o desfătare pentru soţul ei, nu pot fi de acord că porunca pentru femeie să îşi acopere
capul este strictă datorită farmecului ei. Învelitoarea capului la care se referă Saul este mai puţin
cu privire la înfăţişare şi modestie, şi mai mult de a arăta 1) statutul conjugal al femeii şi 2)
supunerea ei faţă de conducerea soţului ei şi în fine, 3) ca dovadă pentru îngeri pentru a mărturisi
acest act supus (posibil de asemenea ca un exemplu pozitiv pentru îngerii căzuţi ca să vadă – cei
care au respins domnia lui Dumnezeu şi au refuzat să se supună Lui).

Aş dori să adresez problema *când* să îşi acopere femeia capul. Sunt mulţi care simt că
învelitorile capului ar trebui să fie purtate doar în timpul serviciilor întrunirilor religioase (de
exemplu, de „rugăciune şi profeţie”). Saul spune că noi trebuie să ne „rugăm neîncetat” (1
Tesaloniceni 5:17) – deci aparent, nu este nici un timp în care o femeie nu ar trebui să se roage,
de aceea, în nici un timp femeia nu ar trebui să fie descoperită.

În concluzie, nimic din 1 Corinteni nu indică părul (sau lipsa părului) că înlocuieşte o învelitoare
potrivită a capului femeilor căsătorite. Este opinia personală a scriitorului că aproape orice
învelitoare a capului ar fi potrivită; de la o bentiţă, eşarfă, pălărie, până la un văl total. Excepţia la
*aproape orice învelitoare* ar fi o perucă, de vreme ce o perucă învinge întreg scopul poruncii prin
crearea iluziei de a fi descoperită. Altceva decât o perucă, aproape orice învelitoare ar fi potrivită
pentru a împlini această poruncă, de vreme ce katakalupto înseamnă simplu „a acoperi” şi nu
specifică un accesoriu particular. Pentru mine, eu prefer o înfăţişare modestă, şi astfel eu nu aleg
baticuri care să atragă prea multă atenţie asupra mea. A fi foarte modestă şi acoperită în
societatea în care trăiesc ar putea conduce fie la o falsă modestie sau să dau altora impresia că
vreau să fiu observată pentru evlavie extremă. Scopul acoperirii nu este să atragă priviri fixe la
magazinul universal ci să arate supunere faţă de ordinea naturală a lui Dumnezeu.

Acoperirea capului femeii – un punct de vedere Mesianic

Introducere

În timpurile biblice, femeile îşi acopereau capul cu voalurile lor sau cu eşarfe ca un semn al
castităţii şi modestiei. Descoperirea părului unei femei era considerată o umilire şi pedepsire
(Numeri 5:18, Isaia 3:17, 2 Macabei 4:6, Sus. 32). În orient, capul era acoperit ca un gest al
respectului, în prezenţa unui notabil, un bătrân sau un cărturar. De la aceasta a urmat practica
acoperirii capului în prezenţa lui Dumnezeu în închinare, practica a devenit un semn al evlaviei.

Boneta era un ornament. Buclele lungi ale Sulamitei erau admirate (Cântarea Cântărilor 4:1, 6:5,
7:5 compară cu Ezechiel 16:7). Era dedicată multă artă în înfăşurare (Isaia 3:24, 2 Samuel 14:2, 6,
Pagina 108 din 159
Judecători 13). O femeie suspectată de adulter era ciufulită şi învelitoarea ei era înlăturată de preot
(Numeri 5:18 – comparat cu Levitic 21:10). Tunderea părului era insulta unei femei captive
(Ieremia 7:29, 1 Corinteni 11:15).

În vremurile Talmudice, femeile îşi acopereau întotdeauna capul lor (Ned. 30b; Num. R-9:1 6).
Unele surse agade interpretează acest obicei ca un semn al ruşinii unei femei şi simţirea vinovăţiei
păcatului lui Eva. Dacă o femeie umbla cu capul gol pe stradă, soţul ei putea să divorţeze de ea
fără să îi plătească înapoi zestrea ei. (În Ket. 7:6, termenul „dat Yehudit” înseamnă că o femeie nu
ar trebui să îşi învârtească părul sau să aibă părul descoperit pe stradă.) În secolul şaisprezece,
rugăciunea cu capul descoperit era considerat un obicei păgân.

Fetele nu trebuiau să îşi acopere părul lor până la ceremonia de nuntă (Ket 2:1). Totuşi, în unele
comunităţi Sephardice, este obiceiul ca fetele necăsătorite să îşi acopere capul lor.

Unii rabini au comparat expunerea părului unei femei căsătorite cu expunerea părţilor ei private de
vreme ce ei simţeau că părul unei femei putea fi folosit pentru excitaţie erotică (Ber 24a). Ei interzic
recitalul oricărei binecuvântări în prezenţa unei femei cu capul gol. Femeile evlavioase aveau grijă
chiar în casa lor să nu îşi descopere părul lor. Acest lucru este adevărat în special despre Kimhit,
mama a câtorva mari preoţi (Yoma 47A, Lev. R 20:11).

Obiceiul general era să apară în public în prezenţa unor bărbaţi străini cu părul acoperit. În mod
gradat a devenit acceptat a fi obiceiul general tradiţional pentru toate femeile evreice să îşi
acopere părul lor (Sh. Ar. EH 21.2).

Spre sfârşitul secolului al optsprezecelea, unele cercuri de femei au început să poarte o perucă,
numită în Yiddish, o shaytl, care era făcută din păr uzat real sau artificial, potrivit unei practici
evreieşti vechi a femeilor evlavioase ca un semn al modestiei. „Femeile evlavioase nu îşi
împărtăşesc niciodată părul lor în public şi îl acoperă frecvent cu o perucă.” Această inovaţie a fost
respinsă de anumite autorităţi precum Moses Sofer.
Literatura rabinică învaţă că este păcătos pentru o femeie evreiască să fie văzută de orice bărbat
altul decât soţul ei, sau să asculţi recitalul rugăciunilor fără ca, capul ei să fie acoperit. Unele femei
evreice foarte evlavioase obişnuiau să îşi taie părul în ziua nunţii lor şi să îşi ţină capul acoperit cu
o batistă, un obicei încă observat în unele comunităţi evreieşti deşi acesta a fost îndepărtat pentru
majoritatea.

În timpuri moderne, doar cei strict ortodocşi insistă ca femeile să îşi acopere părul lor tot timpul.
Totuşi rămâne practica în unele sinagogi Reformate ca femeile să îşi acopere părul lor. Majoritatea
evreilor îşi acoperă capul la rugăciune, studiu sau ritualuri religioase. Această practică nu se
bazează pe nici o lege din Biblie sau Talmud, ci pe o prim ordin din Codurile Medievale Evreieşti.

Există locuri în Statele Unite în care principalele distincţii separatoare dintre evreii Reformaţi şi cei
Ortodocşi sunt bunăvoinţa sau sila congregaţiilor de a se închina cu capetele descoperite.

II. Europa de est

Prima intervenţie a autorităţilor în această practică a apărut în secolul al treisprezecelea când un

consiliu ţinut în Breslav în timpul anului 1266 a ordonat evreilor din Polonia de vest să poarte o
pălărie galbenă. Regimul Piotrkow din 1538 i-a mustrat pe evrei pentru adoptarea veşmintelor
creştine şi i-a constrâns să poarte şi aceasta.

Regulamentul lituanian din 1566 cât şi Regulamentele poloneze din sud în 1595 au dat
specificarea limitării somptuozităţii îmbrăcămintei şi bijuteriilor femeii. Regulamentul lituanian a
poruncit pălării galbene pentru bărbaţi şi baticuri pentru femei.

Deşi îmbrăcămintea femeii era mai colorată, găteala ei nu avea menirea de a fi arătată afară din
casă bazat pe Psalmul 45:14. Îmbrăcămintea femeilor evreieşti era în general moda perioadei dar
mai supusă.
Pagina 109 din 159
În Polonia de vest, în timpul secolului optsprezecelea, era un obicei de a purta o bonetă în sabat
făcută din brocart îngrijit cu dantele şi cusătură de argint. În est, inclusiv Lituania şi părţi din Rusia,
cea mai timpurie formă de acoperire a capului consta în dantelă îngrijită cu panglici colorate,
bijuterii de sticlă şi mărgele. În timp, perlele şi diamantele au înlocuit treptat ornamentele populare.

În Polonia centrală, Galitia şi Ungaria, acoperirea capului era făcută din trei părţi: harband care
acoperea părul de pe frunte; grint care servea ca un fundal şi kupke pentru sabat care era un fel
de diademă. Peruca sau shaytl nu a fost niciodată considerată potrivită pentru cei mai Ortodocşi.

III. Femeile căsătorite

Obiceiul acoperirii feţei miresei cu un voal astfel ca ea să nu fie văzută nici măcar de soţul ei până
nu se termina ceremonia de căsătorie ca în Geneza 24:65 cât şi la Rebeca şi Lea (Geneza 29:23-
25). Mishnah Keith 2:1 afirmă că acest obicei a fost împiedicat de evrei în tot timpul Evului Mijlociu.
Căsătoria a început cu învăluirea miresei în casă şi era considerată un simbol al obligaţiei sale de
castitate.

Aşa cum am menţionat mai devreme, printre cauzele pentru divorţul de o soţie era umblarea pe
stradă cu capul ei descoperit. Este enumerat printre aceste cauze: adulterul, relaţiile cu soţul ei în
timpul menstruaţiei, expunerea antebraţelor ei şi comportamentul frivolă cu alţi bărbaţi.

Funcţia principală a femeilor era cea a prezidării genului şi gardianul casei. Aceasta era considerat
templul său: educaţia copiilor ei, serviciul ei divin; familia sa, adunarea sa. Era datoria ei să
supravegheze toate chestiunile casnice incluzând: păstrarea Kashrut, sărbătorirea acasă a
sabatului şi a festivalurilor, educaţia timpurie a fiilor ei cât şi o bună măsură din educarea fiicelor ei.
Soţia îl încuraja pe soţ să studieze Tora (Midrash Geneza 17:12).

Talmudul nu considera demn ca femeile să fie expuse grosolăniei din viaţa zilnică din afara casei
(Psalmul 45:14, Yeb 77a). Prin natură, funcţia principală a femeii era să acţioneze ca un ajutor
potrivit pentru soţul ei, „O soţie frumoasă, frumoasă fără cosmetice, dublează zilele soţului ei şi
măreşte mângâierea sa mintală.” (Yeb 63b, Ber 57b)

Era datoria soţului ei să încerce, cu orice preţ, să evite ca ea să verse lacrimi, „căci Dumnezeu
numără lacrimile femeilor.” Talmudul s-a opus de asemenea faţă de sprijinul soţului pe venitul
soţiei sale. Era interzis ca el să recite rugăciuni în faţa oricărei femei care nu era îmbrăcată total şi
aceasta includea învelirea capului soţiei sale.

În ultima parte a Evului Mijlociu, potrivit obiceiului evreiesc vechi, femeile căsătorite, de dragul
modestiei, îşi acopereau părul lor în prezenţa oamenilor străini datorită efectului erotic al părului.
Precauţiile Talmudului ca femeile să nu iasă afară cu capul lor descoperit, chiar laudă acoperirea
părului femeii în casă. Midrash 9:16 afirmă că doar femeile păgâne au mers cu capul lor
descoperit. Era interzis să te rogi în prezenţa unei femei necăsătorite cu părul descoperit (Ber
25A). Zohar numea părul acoperit al capului soţiei, „Castitatea casei.”

În timpuri Mishanice era o practică universală pentru femei să îşi acopere părul lor, încălcarea
acesteia era considerată motivul pentru divorţ fără plătirea kethubah. Obiceiul mai târziu a devenit
mai îngăduitor faţă de femeile necăsătorite. Era un obicei inviolabil evreiesc ca femeile să nu fie
văzute pe străzi cu părul lor descoperit (Ket 7:6).

În Septuaginta, Legea Mozaică cu privire la Numeri 5:18 este considerată de rabini a însemna,
„Preotul va descoperi capul femeii.” Aşa cum se afirmă în Midrash Rabbah despre Numeri 5:18:

În locul în care el a pus-o să înceapă cu acolo el o pune după aceea (Cu alte cuvinte, ea s-a mutat
din loc în loc.) înaintea „Domnului”: Nu este deja scris mai sus că el trebuie să o pună înaintea
„Domnului”?

Pagina 110 din 159

Da, dar repetiţia este pentru a indica faptul că el trebuie să o pună înaintea celui în faţa căruia ea
stă, înaintea „Domnului”. Şi părul capului ei să fie dezlegat. Aceasta se poate compara cu un preot
care intra într-un cimitir în timp ce robul lui rămânea aşteptând afară pentru a evita să fie murdărit.
Ca şi când nu era suficient pentru cea din urmă să fie ca stăpânul ei! În acelaşi fel pentru ca
preotul să nu iasă în afara unui obiect de mândrie pus într-un loc nepotrivit: „Oare să descopăr eu
capul unei femei? El spune, înaintea „Domnului,” şi ... dezleagă părul. Şi dezleagă părul ei (ib); de
ce? Pentru că este obişnuit pentru fiicele Israelului să îşi acopere capul lor. De aceea, când el
descoperă părul capului ei, el îi spune: „Tu te-ai depărtat de calea fiicelor lui Israel, a căror obicei
este să aibă capul lor acoperit, şi tu ai umblat în căile femeilor idolatre, care merg cu capul lor
descoperit.”

Rabinul Ishmael derivă din aceasta, legea le interzice femeilor să umble cu părul descoperit (Ket.
32a; Sifre Numeri 11).

Obiceiul tradiţional aşa cum este interpretat de rabinii care provine din Numeri R. 28:20, „Distincţia
kamlhit, care şi-a văzut şapte din fiii ei făcuţi mari preoţi şi doi oficiau în aceeaşi zi, unul dintre ei
fiind Simon ben Kamlhit, menţionat de Josephus (Antichităţi 28. 2,2) ca „Simon fiul lui Camithous”,
este atribuit de Rabini faptului că chiar tavanul casei sale nu a văzut părul capului ei.” Yer. Meg.
1.72a).

Înţelegerea Talmudică a văzut un cap descoperit ca un semn al goliciunii şi stimulentului pentru

priviri nepotrivite. Este ilegal să reciţi Shema în prezenţa unei femei cu capul dezvelit.

Original, obiceiul era pentru femeile căsătorite şi necăsătorite (Ned. 30b). De asemenea, legea
(B.K. 90a) era stabilită ca să se dea o amendă de 400 de drahme pentru sfâşierea pe stradă a
acoperirii capului unei femei. Pavel, în 1 Corinteni 11:12-13, susţine de asemenea aceasta.

Pirke R. El. XIV a spus că, ca un rezultat al blestemului lui Eva, o femeie trebuie să meargă
acoperită ca bocitoarele. Mai târziu în Talmud şi în ţările occidentale, există o menţionare a
femeilor necăsătorite cu capul descoperit.

V. Comentarii moderne

Gablein afirmă că o femeie care se roagă şi prooroceşte trebuie să aibă capul ei acoperit sau o
învelitoare pe cap. O învelitoare pe cap este un semn exterior de a fi în locul supunerii. Un alt
motiv este dat când femeile rugătoare ar trebui să poarte în exterior, ca semn al supunerii, datorită
îngerilor. Îngerii sunt observatori şi servitori ai moştenitorilor mântuirii. Biserica este cunoscută lor
şi (Efeseni 3:10) astfel observă ei închinarea creştină. Îngerii în sine sunt supuşi şi produc
ascultare.

1 Corinteni 11:10 afirmă, „De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al
stăpânirii ei.” Strong indică faptul că grecescul pentru femeie se referă la, „o femeie, propriu unei
soţii; o femeie; a fi căsătorit.” (#1135 gune, sdginomai). Îngerii au un semn de întrebare şi este
neclar (# 2465 sau 2432; issagelos similar lui înger / asemănător îngerului). Grecescul pentru voal
este „katakalupetai” care sugerează un voal care atârnă.

Comentariul lui Wycliffe al Bibliei afirmă, „Cuvântul pentru îngeri din expresia „datorită îngerilor” nu
se referă la bătrâni. Nici nu se referă la îngerii răi (Geneza 6:1-4). El se referă la îngerii buni care
sunt prezenţi în întâlnirile de închinare de vreme ce ei trăiesc în prezenţa lui Dumnezeu (1
Corinteni 4:9a; Luca 14:7,10l Efeseni 3:10; 1 Timotei 5:21; Psalmul 138:1). Nesupunerea femeilor
în refuzarea să recunoască autoritatea soţilor lor care îi insultă pe îngerii care, sub Dumnezeu,
păzesc universul creat (Coloseni 1:16, Efeseni 1:21) şi nu cunosc nici o nesupunere.” (Pg. 1247-
1248)

Pentru sfatul în privinţa acoperirii femeilor în închinarea publică există trei motive: 1. motivul
teologic, 2. motivul Biblic, 3. motivul fizic. „În analiza finală, pălăria sau voalul nu este lucrul
important, ci supunerea pentru care el stă. Prezenţa celor două este ideală.”
Pagina 111 din 159
Mattew Henry spune aceasta într-un semn pozitiv. Comentariul lui Adam Clarke al Întregii Biblii
afirmă că el era un semn al umilinţei şi foarte femeiesc.

Pasajul este adresat „fiecărui bărbat” şi „fiecărei femei” indicând cea mai largă aplicare şi
comunică idealul unui principiu universal, fără referire la căsătorie, eliminând conceptul că aceasta
se leagă doar de cele căsătorite.

Paul W. Marsh scrie în privinţa tradiţiei durabile a femeilor învelite din Asia:

Un studiu al vieţii printre femeile învelite din Asia descoperă că amândouă aspectele cuvântului
(autoritatea exousia) sunt adevărate. Un semn al a fi sub propria sa autoritate şi că în experienţă
nu există nici o contradicţie. Conceptul fundamental pentru toate culturile care folosesc voalul este
supunerea femeii faţă de bărbat. Totuşi în cadrul domeniului supunerii, femeia are un loc al
autorităţii, demnităţii, respectului şi securităţii. Acest lucru este oferit de voalul în sine care
păstrează demnitatea ei în contrast cu femeia descoperită a cărei faţă descoperită este dovada
moralelor dezlegate, sau neruşinarea generală a obiceiurilor vestice. Multe femei Musulmane
mărturisesc un sentiment de goliciune totală şi de ruşine de a fi văzute fără un voal; voalul este cel
mai mare drept şi securitate a lor. Pavel argumentează dintr-un fond oarecum similar. Pentru o
femeie din Corint a-şi arunca voalul ei în biserică nu era doar o negare a supunerii ei ci o
abandonare a demnităţii ei.

Potrivit lui Detweiler, porunca are un scop împătrit: 1. Ea este o mărturisire a ascultării şi dedicării
faţă de Dumnezeu şi Mesia, pentru că ea descoperă o dorinţă de a umple sfera vieţii indicată de
ordinea lui Dumnezeu.

2. Ea este mărturisire a bărbatului care îl provoacă să îi umple locul lui.

3. Ea este o mărturisire în frăţietatea creştină, pentru spiritul şi atitudinea supunerii voluntare ea

reprezintă femeile capacitate pentru a-şi împlini locul ei în biserică.

4. Ea este o mărturisire pentru lume, a unei societăţi care dispreţuieşte adevărul şi practica
Scripturală, şi care nu recunoaşte ordinea lui Dumnezeu.

Este interesant că a doua parte a pasajului tratează comuniunea este practicată în mod universal
dar prima jumătate a capitolului unsprezece este ignorată considerabil. Pavel scria nu doar celor
din Corint, ci „tuturor bisericilor lui Dumnezeu”. 1 Corinteni 14:39 afirmă că toate învăţăturile lui
Pavel de aici sunt porunci.

VI. Concluzii

Pentru cei care ar putea considera învelirea ca un simbol religios puţin bizar folosit doar de câteva
secte legate cultural, trebuie să fie amintit că toate culturile abundă în simboluri, incluzând cultura
noastră contemporană. De exemplu, există numeroase embleme deopotrivă a organizaţiilor
religioase şi seculare.

Nu este o chestiune de validitate a unui simbol particular cu care cineva trebuie să fie preocupat, ci
mai degrabă, este de o origine divină sau umană.

Dumnezeu este preocupat de atitudinea inimii noastre şi una din modurile în care ea a fost
evidentă este menţionarea învelitorilor capului. Ea s-a conectat evident pe sine cu multe aspecte
ale feminităţii şi a simbolizat modestia şi supunerea faţă de soţul acesteia, „ca să iţi aduci aminte
de „Domnul” Dumnezeul tău.”

Dr. Enos Martin afirmă cu privire la tensiunea prezentă din relaţiile bărbat-femeie:

Pagina 112 din 159

Grija din relaţiile bărbat-femeie de azi este frica de a „fi luat”. Mamele le avertizează pe fiice, „Fiţi
atente, bărbaţii vor profita de voi.” Bărbaţii se avertizează unul pe altul, „Fiţi atenţi când vă apropiaţi
de femeie sau ea vă va manipula.”

Biserica este un loc în lume unde noi ar trebui să fim liberi de frica de a fi luaţi; un loc în care
speranţele şi temerile noastre sunt cunoscute şi respectate. Acoperirea unei femei creştine este un
simbol că ea este într-o relaţie cu fraţii ei unde ea este protejată şi respectată, o relaţie unde ei nu
trebuie să îi fie frică de a fi luată sau folosită, o relaţie în care ea nu are nevoie să îşi manipuleze
fraţii ei ca să supravieţuiască, ci unde fraţii ei creştini se delectează să mărească viaţa ei.

Acoperirea înseamnă că femeia creştină este într-o relaţie unde fraţii ei îi poartă de grijă aşa cum
Mesia a purtat de grijă bisericii. Atunci acoperirea ar trebui să fie un simbol atractiv al unei relaţii
frumoase existente între fraţii şi surorile creştine.
Să fim atenţi cu priviri bune faţă de intenţiile inimii (Evrei 4:12). Noi nu trebuie să fim ca fariseii şi
saducheii, care îşi etalau religia exterioară fără raţiune sau convingerea inimii. A fost aceasta un
semn al originii divine de la începutul timpului? Era menţionat în toată Scriptura de la cel mai
timpuriu timp, şi era un fir prin toată istoria fiecărei culturi. Cât de mult ar trebui să fim influenţaţi de
stilurile şi moda culturii noastre? Responsabilitatea noastră este păstrarea, în proporţie, a noastră
faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi în ascultare faţă de El.

Dacă acceptăm acoperirea capului pentru noi înşine, nu este ea un semn al libertăţii noastre şi un
semn al logodnei noastre faţă de Mesia şi faţă de bărbat? Fiecare bărbat să fie convins în propria
sa minte (Romani 14:5).

Noi trebuie să realizăm că suntem liberi când nu trebuie să ne supunem unei tendinţe interioare
profane pentru a dovedi egalitatea noastră faţă de bărbaţi, ci mai degrabă să realizăm, „Cât de
plăcute sunt poruncile lui Dumnezeu; cât de bune sunt normele sale.” (Psalmul 119).

„Nu există un astfel de obicei”

EXPUNERE LA 1 CORINTENI 11:2-16

de Bruce Terry

A doua ediţie
EDITORII MESAGERI CREŞTINI
Montezuma Creek, Utah
84534-0220

1983

CUVÂNT ÎNAINTE
Exegeza lui Bruce Terry despre 1 Corinteni 11:2-16 este cel mai obiectiv şi cel mai meticulos
studiu despre învelitoare care mi-a atras atenţia. Fiecare creştin, bărbat sau femeie, ar trebuie să
citească cu atenţie. Am un mare respect pentru Bruce Terry ca şi creştin şi învăţat. Această
broşură ar trebui să meargă în jurul lumii. — Hugo McCord

„Nu există un astfel de obicei”

EXPUNERE LA 1 CORINTENI 11:2-16

Într-o zi şi vreme în care liberarea femeilor este o mişcare populară şi când chiar femeilor catolice
nu li se mai cere să îşi acopere capul în biserică, nu este popular să studiez pasajul biblic în
discuţie decât dacă are o vedere îndreptată către explicarea sa. Dar acest pasaj este biblic inspirat
şi ar trebui abordat cu acel respect care face un om să tremure. (vezi Isaia 66:2).

Cineva ar spune că problema dacă femeile ar trebui sau nu să poarte capul acoperit în biserică are
o atât de mică prioritate că nu ar trebui discutată deloc sau că nu contează. Într-adevăr, nu este
Pagina 113 din 159
una dintre doctrinele centrale ale creştinismului şi a neglija probleme mai importante ale Bibliei, în
timp ce argumentăm pe aceasta nu poate decât să aducă asupra noastră nenorocirea pe care Isus
a spus-o împotriva cărturarilor şi fariseilor în Matei 23:23. Dar Isus concluzionează acea vorbă cu
fraza: „fără a neglija celelalte”. Nici un punct din Biblie, oricât de banal în ochii noştri, nu trebuie
neglijat. Trebuie notat de asemenea, că apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, consideră
problema importantă destul pentru a-i dedica 15 versete acestui subiect. În plus, această situaţie în
particular introduce situaţii importante în toate zonele tradiţiei, culturii şi interpretării bibliei, cu a
căror valoare, toată lumea va fi de acord. .

Tradiţiile apostolice
„Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-
am dat.” (1 Corinteni11:2)

Cu această declaraţie, Pavel începe un subiect nou în epistola sa către Corinteni: acela al urmării
tradiţiilor apostolice. Capitolul 11 pare a fi răspuns la o propoziţii: (vezi 1 Corinteni 7:1) către Pavel
care spunea ceva de genul ”Ne amintim de tine în toate şi ţinem tradiţiile aşa cum tu ni le-ai dat.”
Pavel îi laudă pentru atitudinea aceasta, dar continuă şi menţionează două zone în care ei eşuau
în a ţine învăţăturile. Problema mai serioasă – abuzul lor cu privire la Cina Domnului – o lasă mai
la sfârşit, în schimb, abordează mai întâi problema mai puţin extensivă. Se pare din lauda lui
Pavel, din v.2 şi folosirea singularului „cineva” (gr. tis—tradus şi „cineva anume”) că era numai
unul ( sau numai câţiva) care încercau să schimbe învăţăturile apostolice cu privire la acoperirea
capului. Deoarece lipseşte sintagma „cu privire” (comparat cu 1 Corinteni 7:1,25; 8:1; 12:1; 16:1),
pare că Pavel nu răspunde la o întrebare directă din scrisoarea corintenilor ci răspunde la un
raport pe care l-a auzit, la fel cum a auzit despre abuzul cu Cina Domnului (1 Corinteni 11:18).

Cuvântul „tradiţie” are o conotaţie rea astăzi şi nu este pe de-a-ntregul injustă. Sunt mulţi cărora le-
ar place să îşi lege propriile lor opinii şi învăţături („întotdeauna am făcut astfel”) de biserică.
Această problemă a existat chiar şi în vremea lui Isus. El a trebuit să admonesteze pe farisei şi
cărturari deoarece ei invalidau Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiţiei lor (Matei 15:1-9; Marcu
7:1- 13). Pavel avertizează colosenii împotriva celor care vor ca ei să urmeze tradiţia oamenilor
mai degrabă decât a lui Hristos (Coloseni 2:8). Dar tradiţia însăşi este neutră, nici bună, nici rea. O
tradiţie este doar o învăţătură care este „transmisă” sau ”dată”. De fapt, cuvântul tradus „dată” (Gr.
paradidomi) din verset, este forma verbală a cuvântului tradus „învăţătură” (Gr. paradosis). O
tradiţie apostolică nu este rea ca o tradiţie a oamenilor. Aici, Pavel laudă pe corinteni pentru că se
ţin puternic de învăţături. El le scrie tesalonicenilor şi porunceşte creştinilor să ţină învăţăturile care
au fost învăţaţi şi să se depărteze de orice frate care nu merge în conformitate cu învăţăturile
primite de la apostoli (II Tes. 2:15; 3:6). „Terminologia învăţăturii” este folosită pentru a descrie
învăţături ca acoperirea capului, cina Domnului (1 Corinteni 11:23), şi moartea, îngroparea şi
învierea lui Hristos (1 Corinteni 15:3). Doctrina acoperirii capului poate fi o învăţătură minoră în
ochii noştri, dar este o învăţătură apostolică şi nu poate fi ignorată. A ţine majoritatea învăţăturilor
poate aduce laude, dar trebuie să aducă şi corectorul „dar” cu care începe v.3.

Argumentul cristologic
„Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că
Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit,
îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul
dezvelit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se
înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se
învelească” (1 Corinteni 11:3-6)

Dacă este un fapt că devenim oameni noi în Hristos, atunci comportamentul nostru trebuie să fie
legat de Hristos întotdeauna. Pavel simte aceasta foarte puternic şi leagă în mod consecvent
argumentul lui de Hristos, de ce ceva ar trebui sau nu făcut. Acest subiect nu este o excepţie.
Pavel începe acest argument cu Hristos. El mai întâi discută ordinea naturală a conducerii:
Dumnezeu, Hristos, bărbatul, femeia; faptul că Dumnezeu este capul lui Hristos nu este central
problemei acoperirii capului şi deci menţionează această relaţie ultima. Cititorul va vrea poate să
consulte Filipeni 2:5-7 şi 1 Corinteni 15:28 cu privire la această relaţie.
Pagina 114 din 159
Prima relaţie pe care o menţionează este aceea că Hristos este Capul bărbatului. Unii au susţinut
că sensul cuvântului „cap” aici este de „origine” 1 dar pare mult mai natural să-l luăm în sensul
autorităţii, ca în Efes. 5:23. Din aceasta, Pavel concluzionează că un bărbat nu trebuie să poarte
nimic pe capul lui fizic când se roagă sau prooroceşte. Dacă poartă ceva pe cap, el dezonorează
capul lui. Aici cap este folosit în sens dublu. Este o dezonoare pentru om însuşi să se roage sau să
proorocească cu capul acoperit, dar mai mult de atât, este o dezonoare faţă de Hristos, care este
Capul figurat.

Să notăm că Pavel spune „fiecare om”. Aceasta este important deoarece Pavel scrie unei biserici
greceşti. Bărbaţii greci nu purtau în mod normal nimic pe cap la închinare, dar romanii şi evreii
purtau. Plutarh este cel care, la sfârşitul primului secol discută următoarele probleme:

10. De ce atunci când se închină la dumnezeii lor, îşi acoperă capetele, dar când se întâlnesc cu
cineva care merită onoarea, om ca ei, dacă au toga pe cap, se descoperă?2

11. de ce jertfesc lui Saturn cu capul descoperit?3

13. de ce jertfesc zeului numit „onoare” cu capul descoperit?4

M. R. Vincent, care aplică acest pasaj evreilor, crede că Pavel se „referă la tallith, un şal cu patru
colţuri, cu franjuri din opt fire, fiecare înnodat de cinci ori şi purtat pe cap la rugăciune. Era pus pe
capul închinătorului la intrarea în sinagogă."5 (este totuşi o întrebare dacă bărbaţii evrei purtau
tallith înainte de distrugerea Ierusalimului în anul 70. d.Hr.) Vincent continuă şi spune:

Romanii, ca evreii, se rugau cu capul acoperit. Astfel, Enea: „Capetele noastre sunt înfăşurate
înaintea altarului cu un veşmânt frigian”(Virgil, Aeneid, iii., 545). Grecii rămâneau cu capul
descoperit în timpul rugăciunii sau jertfei , cum erau şi în viaţa din afară. 6

Deci Pavel aplică învăţăturile fiecărui bărbat, nu acceptă doar obiceiul grec din zilele lui, ci
transmite o regulă universală.

Deşi Pavel menţionează doar specific rugăciunea şi prorocia, se poate susţine că regula se aplică
unor astfel de funcţii de vorbire ca învăţarea şi predicarea datorită similarităţii lor cu proorocirea.
Totuşi, se poate susţine că regula se aplică la comunicarea cu Dumnezeu (rugăciunea este vorbire
cu Dumnezeu, în timp ce proorocirea este vorbire de la Dumnezeu) şi că învăţarea şi predicarea
sunt comunicare cu oamenii. Chiar şi aşa este un sens clar în care învăţătura scripturală şi
predicarea sunt comunicare de la Dumnezeu.

A doua relaţie pe care Pavel o menţionează este că bărbatul este capul femeii (vezi şi Efes.
5:22,23; Gen. 1:27; 3:16). Notaţi că Pavel nu spune „fiecare femeie”. Un bărbat nu este capul soţiei
altcuiva. Dar notaţi că Pavel nu spune „femeia” ca şi când reduce subiectul la soţie, numai femei
măritate. Folosirea lui a termenului fiecare femeie în v. 5 arată că se referă şi la femeile
nemăritate.7 În acest caz, capul unei femei poate fi tatăl, fratele, fiul, cum este cazul adesea în
ţările estice. Din această relaţie, Pavel conclude că o femeie trebuie să aibă capul fizic acoperit
când se roagă sau profeţeşte. Dacă nu îşi acoperă capul, îl dezonorează. „Capul” aici, este folosit
cu sens dublu. Este o necinste pentru femeie însăşi să se roage sau să profeţească cu capul
descoperit, dar mai mult, este o necinste adusă bărbatului care este capul ei figurat, fie soţ, tată
sau altcineva.
Pavel continuă să sublinieze cât de mare necinste: să se roage sau să profeţească descoperită
este la fel ca atunci când are capul ras. Capul ras era în primul rând simbolul durerii şi al jalei
(compară Deut. 21:12-13; Isaia 7:20; 15:2; 22:12; Ieremia 16:6; Mica 1:16; şi Josephus Antiquities
iv.8.23 [§257]). Plutarh, în contextul discutării jelirii la înmormântări, spune „În Grecia, când vine un
necaz, femeile îşi taie părul şi bărbaţii îl lasă să crească...”8 Dar este şi posibilitatea ca necazul să
însemne prins în adulter. Vincent spune cu privire la aceasta:

Pagina 115 din 159

La evrei o femeie condamnată pentru adulter are părul tăiat, cu formula: „Fiindcă ai părăsit felul
fiicelor Israelului, care poartă capul acoperit, ţi-a căzut ce ai ales.” Conform lui Tacit [sfârşitul
primului – începutul celui de-al doilea secol d.Hr.], între germani o adulteră era alungată din casa
soţului ei cu capul ras; şi codul lui Iustinian [secolul 6 d.Hr.] prescria această pedeapsă pentru o
adulteră, care după doi ani, este refuzată de a fi primită din nou de soţ. 9

Dacă practica aceasta se găsea între grecii primului secol, nu se cunoaşte, dar este posibil ca ei
să fi cunoscut semnificaţia. Pavel merge mai departe şi afirmă că femeia care nu îşi acoperă capul
când se roagă sau profeţeşte, să se tundă pentru ca dizgraţia ei să se vadă . Dar scopul lui în a
scrie aceasta nu este ca o femeie care ofensează în această situaţie să se tundă, ci să realizeze
dizgraţia, să poarte o învelitoare când se roagă sau prooroceşte. Astfel spune, „să se acopere” sau
cum se mai traduce pentru a se sublinia semnificaţia timpului prezent al verbului: „să se acopere
mereu.” În greacă, acest verb, ca şi cel precedent „să se tundă” sunt la persoana a treia, modul
imperativ. Sunt porunci care sunt bazate condiţional pe declaraţiile condiţionale ce le preced. Dar
sunt legate în aşa fel de parcă Pavel ar spune „să facă ori una ori alta.”

Să observăm că Pavel nu susţine că este o dezonoare în sine pentru femeie să aibă capul
descoperit. El apelează la dezonoare pentru un cap ras sau tuns. (este puţină diferenţă în aceste
cuvinte. Ambele sunt folosite cu referire la sfârşitul unui jurământ în Fapte 18:18 şi 21:24. Primul
era folosit pentru a descrie tunderea oilor în I Samuel 25:2, Isaia 53:7, şi Fapte 8:32, arătând că se
referă la maşina de tuns, ca tunsoarea modernă scai.) Chiar azi, dacă o femeie are capul ras
pentru operaţie va purta o perucă până îi creşte părul din nou. Nu este nici o dovadă că lipsa
învelitorii capului în Grecia indica faptul că o femeie era o prostituată sau avea moralul liber. Se
susţine adesea fără dovadă că adevăratul motiv pentru care Pavel vroia ca femeile să aibă capul
acoperit era ca oamenii să nu creadă că erau imorale. Este semnificativ că Pavel nu face un
argument cu adevărat cultural , datorită faptului că aceasta nu este universal adevărat: nu este
adevărat astăzi; de fapt, în VT, era adevărat exact opusul (vezi Geneza 38:15 unde Tamar pozând
ca prostituată şi-a acoperit faţa).

Să notăm şi că Pavel spune „fiecare femeie”. Aceasta este de asemenea important, deoarece
arată universalitatea acestei tradiţii. Este îndeosebi semnificativ, deoarece evidenţa indică faptul că
femeile grecoaice păgâne nu se închinau cu o acoperitoare pe cap. În discutarea obiceiurilor cu
privire la acoperirea capului la femei în Dicţionarul teologic al NT, Albrecht Oepke spune:

Pentru a fi siguri, vălul nu era necunoscut în Grecia. Era purtat parţial ca podoabă şi parţial la
ocazii speciale ca şi căsătoria sau potrivirea de perechi...jelirea...şi venerarea zeilor chthonici [din
lumea de sub apă—bt] (sub forma unei îmbrăcăminte trase peste cap). Dar este greşit să credem
că femeile grecoaice erau obligate în vreun fel să poarte vălul în public.10

El continuă să spună că această idee greşită este des luată din două pasaje din Plutarh. În
Întrebările romane, Plutarh spune:

14. de ce fii îşi acoperă capetele când îşi însoţesc părinţii la mormânt, în timp ce fiicele merg cu
capul descoperit şi părul ne legat?...Sau ceea ce nu este obişnuit este potrivit la jelire şi este mai
obişnuit pentru femei să iasă în public cu capetele acoperite şi bărbaţii cu capetele descoperite?11

Cum Oepke subliniază, acest pasaj se referă la obiceiul roman,12 nu grecesc. În plus, Plutarh mai
spune: „Înainte, femeile nu aveau voie să-şi acopere capul deloc...al doilea [bărbat care a divorţat
de soţie—bt] a fost Sulpicius Gallus, deoarece şi-a văzut soţia trăgându-şi pelerina pe cap...”13 Al
doilea pasaj pe care Oepke îl citează din Plutarh este în Sayings of Spartans unde el spune
despre Charillus, un rege al Spartaei „Când cineva întreba de ce îşi duceau fetele în locuri publice
cu capul descoperit, şi femeile măritate acoperite, el spunea, 'pentru că fetele trebuie să găsească
soţi şi femeile măritate trebuie să rămână cu cei pe care îi au!'”14 Deşi Sparta era o regiune în
Grecia, Corintul nu era în Sparta şi astfel este greu de ştiut cât de largă (dacă era) era această
practică în Corint. Oepke continuă şi oferă câteva dovezi că femeile păgâne grecoaice nu purtau o
învelitoare pe cap la închinare. El spune:

Pagina 116 din 159

Inscripţiile misterioase din Andania (Ditt. Syll.3, 736), care oferă o descriere exactă a femeilor ce
iau parte la o procesiune, nu menţionează deloc vălul. Într-adevăr, ordinea cultului din Lycosura
pare a interzice acesta [dar aceasta se poate aplica la bărbaţi—bt]. Împărătesele şi zeiţele...sunt
portretizate fără văl. . . .15

În plus, desenele de pe porţelanurile greceşti arată absenţa învelitorilor capului dintr-o perioadă
foarte vremelnică. 16 În acelaşi fel, interzicerea împletitului părului la femei cu podoabe de aur
găsit în I Timotei 2:9 arată de asemenea că unele femei cel puţin, nu purtau capul acoperit; altfel,
nu ar fi necesară o astfel de interzicere.

Pe de altă parte, femeile evreice, ca majoritatea femeilor din Tars şi la este de acolo, purtau capul
acoperit spre deosebire de obiceiul grec. Pare că majoritatea femeilor orientale îşi acopereau
capul în public. Oepke descrie folosirea mai degrabă stringentă a învelitorii capului de către evrei.
Philo, un evreu alexandrin din primul secol, descrie acoperitoarea capului (Gr. epikranon) ca un
simbol al modestiei folosit de cei nevinovaţi. Şi se spune că o anumită femeie, numită Qimchith,
care era mama marii preotese, era mereu acoperită, chiar şi în casă.17 John Lightfoot citează mai
multe surse ce arată că femeile evreice se acopereau pe stradă, dar apoi spune, „când erau la
serviciul divin, se descopereau şi îşi arătau feţele goale; şi aceasta nu din libertate, ci din
religie.”18 „Dovada vălului în Tars este făcută de Dio Chrys[ostom] Or[ationes], 33, 46 şi monede
ce poartă imaginea lui Tyche din Tars.”19 Cu privire la acoperirea femeilor din Tars, William M.
Ramsay relatează că Dio Chrysostom laudă doar o caracteristică a tarsienilor fără rezervă şi face
această laudă, deşi este, cum spune el, diferit de obiceiul elen [i.e., obiceiul grec—accentul meu—
bt]. El era foarte mulţumit cu obiceiul extrem de modest de îmbrăcăminte al femeilor tarsiene, care
erau întotdeauna mult acoperite când mergeau undeva. Când femeile tarsiene mergeau pe stradă
nu puteai vedea nici o parte din faţa sau din persoana lor, şi nici ele nu vedeau nimic în afara
drumului lor.20

Oepke notează mai departe că

Eticheta cu privire la văl devine mai strictă cu cât cineva merge spre est. Această regulă devine
clară prin prevederile unui cod asirian vechi. Femeile măritate şi văduvele trebuie să fie acoperite
în locurile publice. Pe de altă parte, capul unei curve, aici egalat cu al unei sclave, trebuie să
rămână, trebuie să rămână descoperit, sub ameninţarea pedepsei severe. Când un bărbat vrea să
facă una din acestea soţia lui legitimă, un act special de învelire se cere.21

Toate acestea se aplică locuitorilor oraşelor, deoarece nomazii din deşert se pare că nu şi-au
acoperit femeile.22

Semnificaţia acestei diferenţe de obiceiuri cu privire la acoperirea capului femeilor în primul secol
arată că nu exista o practică uniformă, mai ales în Grecia unde femeile apar fără o acoperitoare a
capului la riturile religioase. Deci Pavel, în aplicarea învăţăturii sale fiecărei femei, nu
condiţionează categoric obiceiurile greceşti din zilele lui pentru biserică, ci mai degrabă, din nou
transmite o regulă universală, bazată pe ordinea naturală a lucrurilor: Dumnezeu, Hristos, bărbatul,
femeia.

În concluzie, se poate observa că în primul secol, între romani, şi bărbaţii şi femeile se închinau cu
capul acoperit; la greci, şi bărbaţii şi femeile se închinau cu capul descoperit; şi la evrei, bărbaţii îşi
acopereau capul şi femeile se descopereau când se închinau. Deci Pavel, introduce o tradiţie nouă
creştină, pe care o împământeneşte, nu în obiceiurile sociale ale zilelor lui, ci în argumentele
teologice. Cu acest fundal, nu este greu de văzut de ce cineva ar vrea să renunţe la văl pentru
femei, în Corint. „La urma urmelor,” ar spune „femeile nu trebuie să poarte capul acoperit la
închinarea păgână sau evreiască; de ce să poarte la închinarea creştină?” Încă o dată, cultura
non-creştină se amesteca cu tradiţia creştină.

Considerarea variatelor obiecţii

La acest punct, este necesar să facem o pauză şi să privim la variatele puncte de vedere din care
este explicat acest verset cu privire la aplicarea lui modernă. Sunt trei argumente de bază oferite
de către cei care neagă faptul că femeile trebuie să aibă capul acoperit la rugăciune. Primul
Pagina 117 din 159
argument statuează că şi în zilele lui Pavel femeile nu îşi acopereau capul; ci, Pavel vorbeşte mai
degrabă despre părul lung ca învelitoare (1 Corinteni 11:15). Al doilea argument susţine vorbeşte
despre femeile ce poartă capul acoperit, dar că se referea doar la momentul de rugăciune publică.
Al treilea argument susţine că Pavel se referă la femeile ce poartă capul acoperit la orice fel de
rugăciune, dar că acoperirea era ceva ce aparţinea de cultura acelei vremi şi deci nu este cerut
femeilor creştine de azi. Alte obiecţii la acoperirea capului se ridică astăzi, dar acestea trei ar trebui
examinate deoarece se referă la v. 3 –6.

Primul argument se bazează pe 1 Corinteni 11: 15b: „Părul îi este dat ca învelitoare”. Cei care
susţin aceasta spun că Pavel a spun în v.5 că era o ruşine pentru o femeie să se roage sau să
proorocească cu capul descoperit, deci Dumnezeu i-a dat părul (sau „părul lung”) ca acoperire.
Sunt cinci motive pentru care acest punct de vedere nu poate fi acceptat.

Primul, în v.4, expresia tradusă „având capul acoperit” în King James Version este literal „a avea
ceva pe cap”. New American Standard Version traduce aceasta „cine are ceva pe cap”. Această
expresie nu se referă la un bărbat care are păr lung. De fapt, Plutarh foloseşte o expresie similară
(„având pelerina peste cap”) pentru a se referi la un bărbat care se acoperă cu pelerina.23 Şi în
Estera 6:12 majoritatea manuscriselor VT grec spun că Haman s-a dus acasă „jelind cu capul
acoperit” – un fel de a spune că a pus ceva pe cap pentru a arăta suferinţa. 24

Doi, grupul de cuvinte care include cuvintele traduse „acoperi” şi „descoperi” în v.5, 6, 7, şi 13 nu
este folosit nicăieri altundeva cu referire la păr, dar este folosit cu referire la alt tip de acoperire.
„Acoperitoare” („văl”—ASV, RSV din v.6) în v.6 şi 7 se traduce katakalupto ceea ce înseamnă
„acoperitoare, văl” şi în vocea de mijloc „a se acoperi”.25 Cuvântul apare doar aici în NT, dar se
găseşte de mai multe ori în VT grec. Este folosit în Geneza 38:15 despre Tamar unde se spune că
„şi-a acoperit faţa”. Se poate vedea uşor din versetul precedent că nu şi-a acoperit faţa cu părul, ci
cu un văl. Similar, cuvântul este folosit în trei manuscrise din Estera 6:12 unde se spune că Haman
s-a grăbit acasă în jale, cu capul acoperit. Aici este din nou evident că Haman nu şi-a lăsat părul
lung ca să-şi arate ruşinea, ci a pus ceva pe cap. „Descoperit” („neînvelit”—ASV, RSV v.5) în v.5 şi
13 se traduce akatakaluptos care înseamnă doar „dezvelit”. 26

Nici acest cuvânt nu se găseşte nicăieri în NT şi doar o dată în VT grec. Un manuscris conţine
cuvântul în Levitic 13:45 unde se spune că cineva cu o cădere a părului datorată leprei, trebuie să
se „descopere”. (Pentru aceasta vezi King James Version; evreieşte spune literal „să atârne părul
de pe capul lui liber”) Aici se poate vedea din nou că „descoperit” nu înseamnă a tăia părul.
Formele substantivului acestui grup de cuvinte (katakalupsis şi katakalumma, ambele însemnând
„acoperitoare”) nu se găsesc în NT. Katakalupsis apare în secolul doi în scrierile creştine The
Shepherd of Hermas, Viziunea 4, 2, 1: „. . . o fecioară îmbrăcată ca şi când iese din camera de
nunta , în alb şi cu sandale albe, învelită până la frunte şi învelitoarea de cap [katakalupsis]
consistând dintr-un turban şi părul ei era alb.”27 Este clar din nou aici că acoperitoarea nu este
părul, ci un turban. Din cele 17 ori în care apare katakalumma în VT grec, numai o dată se referă
la acoperitoarea capului. Vezi Isaia 47:2. (King James Version şi New English Bible care dau
sensul de „bucle” cuvântului evreiesc din spatele katakalumma sau „lete” dar celelalte traduceri
moderne şi lexicoanele evreieşti 28 definesc cuvântul ca şi „văl”)

Trei, cuvintele acoperitoare din v.6 şi „învelitoare” din v.15 se traduc prin două cuvinte greceşti
total diferite. Substantivul tradus acoperitoare în v.15 nu este katakalupsis sau katakalumma, ci
peribolaion, care înseamnă acoperitoare, şal, pelerină” şi este tradus ca fiind „un articol de
îmbrăcăminte ca o mantie sau pelerină”29 În Evrei 1:12 (singurul alt loc în care apare în NT), este
tradus „mantie” sau „acoperământ”. Peribolaion este un tip de acoperitoare, dar faptul că Pavel
foloseşte un cu totul alt tip de cuvânt care arată că nu este acelaşi tip de acoperitoare ca cel
discutat în versetele precedente. Punctul lui în v.15 este că deoarece natura dă femeii un fel de
învelitoare, ea trebuie să poarte şi altul când se roagă.

Patru, dacă „descoperit” în .5 înseamnă „a nu avea păr lung” sau „a nu avea păr”, apoi în v.5 şi 6
devine fără sens. Pe de o parte, cuvântul tradus „tăiat” sau „tuns” (Gr. keiro) este folosit de către
Plutarh pentru a se referi la părul bărbaţilor.30 Acum, dacă „descoperit” înseamnă „a nu avea păr
Pagina 118 din 159
lung” atunci prima parte a v.6 spune de fapt, „Dacă o femeie nu are păr lung ca o femeie, să se
tundă ca un bărbat.” Dar aceasta nu are sens. Căci dacă nu îşi poartă părul lung ca o femeie,
atunci deja s-a tuns ca un bărbat, scurt. De ce îi porunceşte Pavel atunci să facă ceva ce deja a
făcut? Pe de altă parte, dacă „descoperit” înseamnă „a nu avea păr”, atunci acest verset ar
însemna „dacă o femeie nu are păr atunci să şi-l taie” şi v.5 ar spune de fapt, „dar fiecare femeie
care nu are păr pe cap când se roagă sau profeţeşte, îşi necinsteşte capul; căci este la fel ca cea
al cărei cap este ras”. Declaraţia anterioară este atât de ridicolă şi ultima atât de evidentă încât
este dificil de imaginat că Pavel a vrut să spună aceasta. “Descoperit” înseamnă „a nu avea capul
acoperit şi declaraţia lui Pavel devine rezonabil „fiecare femeie care nu are capul acoperit când se
roagă sau profeţeşte, îşi necinsteşte capul, că este la fel cu cea al cărei cap este ras. Căci dacă o
femeie nu are capul acoperit, să se tundă; dar dacă este o necinste să fie tunsă sau rasă, să se
acopere.” Aceasta este mai de înţeles.

Cinci, se poate menţiona că primii creştini au înţeles că Pavel vorbeşte despre o acoperitoare a
capului, alta decât părul. Vincent spune „Mărturiile lui Tertullian şi Chrysostom arată că aceste
porunci ale lui Pavel aveau prioritate în biserici. În sculpturile din catacombe femeile au o
acoperitoare a capului potrivită, în timp ce bărbaţii au părul scurt.”31 Deci, învelitoarea de pe cap
din v.6 nu este părul lung din v.15.

Este regretabil că această interpretare incorectă şi-a găsit drumul în notele de subsol ale New
International Version cu aceste cuvinte:

Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu păr lung îşi necinsteşte capul. Şi fiecare femeie care
se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit [de păr] îşi necinsteşte capul—este ca o “femeie
rasă”. Dacă o femeie nu are capul acoperit, să aibă părul scurt, dar deoarece este o necinste
pentru o femeie să aibă părul tuns sau ras, trebuie să îl lase să crească. Un bărbat nu trebuie să
aibă păr lung…” 32

Această sărmană exegeză şi traduceri şi mai rele pe lângă adăugarea „de păr” din v.5, sunt mai
multe interpretări care implică schimbări ale sensului pentru a avea traducerea cu sens. Chiar şi cu
aceste interpretări, această traducere conţine încă mai degrabă declaraţii ridicole că fiecare femeie
fără învelitoare de păr pe cap este ca “femeile rase”. Notaţi că “ras” a fost schimbat în “tuns” pentru
a îmblânzi adevărul acestei declaraţii. De asemenea “femei rase”este pus în ghilimele, dar în
lumina studiului anterior (p. 5-6), este necesar să întrebăm “ce sunt aceste “femei rase”? Sigur nu
prostituate?” Alte trei interpretări trebuie puse sub semnul întrebării. Expresia „având pe cap” din
v.4 este folosită de Plutarh33 pentru a se referi la o pelerină sau togă (Gr. himation) peste cap;
traducerea ”cu păr lung” nu prea este potrivită. Interpretarea “să se radă” din v.6 ca “să aibă păr
scurt” are puţine care s-o recomande. Este o înţelegere greşită a pasivului “a fi ras” din King
James Version ca verbul “a fi” plus adjectivul “ras”. Verbul grec aorist exprimă o acţiune, nu o stare
de a fi. Şi în cele din urmă, interpretarea la “să se acopere” ca “să îl crească din nou” poate fi
apărată doar ca o traducere care este necesară pentru a face sens într-un context distorsionat.
Katakalupto înseamnă “acoperit”, în timp ce komao (pe care Pavel îl foloseşte în v.14) înseamnă
“a creşte păr lung”. Dacă Pavel ar fi vrut să spună “să-şi lase păr lung” ar fi putut spune astfel
foarte uşor. Se pare că această notă de subsol a fost făcută pentru a da oponenţilor părului lung la
bărbaţi un alt verset.

Al doilea argument împotriva acestui verset care se aplică astăzi susţine că în timp ce Pavel
vorbeşte despre femeile care poartă capul acoperit, se referă numai la momentul când conduc
rugăciunea publică. Interpretarea “rugăciunii” ca “conducere în rugăciune” este sub semnul
întrebării. Singurul verset de care acest scriitor este conştient că menţionează direct conducerea în
rugăciune este Neemia 11:17, deşi o astfel de practică ar putea foarte bine fi dedusă dintr-un pasaj
ca 1 Corinteni 14:16. Poate fi susţinut faptul că deoarece proorocirea este o funcţie publică de
vorbire, rugăciunea este de asemenea o funcţie publică de vorbire. Problema cu aceasta este că
în 1 Corinteni 14:34-35 Pavel interzice femeilor să vorbească să vorbească în biserică. Nu cred că
dă aici instrucţiuni pentru a reglementa o practică ce era interzisă. Cineva ar putea spune că cele
patru fiice fecioare ale lui Filip prooroceau (Fapte 21:9), dar se poate observa că textul nu specifică
faptul că aceasta se petrecea în public. În plus, se poate observa că biserica primară (de fapt,
Pagina 119 din 159
practica creştină până în sec.20) a înţeles că Pavel se referă la femeile ce poartă capul acoperit în
timp ce congregaţia se roagă. Această interpretare particulară pare a fi ca un pai pe care omul le-a
făcut pentru a justifica noua practică ce predomina, pentru cei care promovau ideea de a nu insista
ca femeile să poarte capul acoperit când conduc rugăciunea la cursurile biblice de femei, la mese
şi la întruniri de prieteni creştini pentru rugăciune.

Al treilea argument admite că Pavel vorbea despre femei care purtau capul acoperit probabil în
timpul rugăciunilor congregaţionale, dar susţine că acesta era doar un obicei social al zilei şi astfel
nu leagă biserica de astăzi. Presupunerea din spatele acestei învăţături este aceea că dacă o
acţiune, chiar dacă este poruncită, este o trăsătură culturală, nu este necesar să fie îndeplinită
astăzi. Folosind această presupunere, cineva ar putea pierde din vedere multe învăţături ale NT
care ar face pe cel ce le urmează un nepotrivit social. Nu este nici o autoritate biblică pentru o
astfel de presupunere a cunoştinţei acestui scriitor. Acesta este mai degrabă un caz de “învăţând
ca doctrină preceptele umane.” (Marcu 7:7). Se poate susţine că “bunul simţ” spune că poruncile
culturale nu leagă astăzi. Dar “bunul simţ” este doar înţelepciune omenească şi Pavel spune în 1
Corinteni 2:3,”lucrurile pe care le vorbim, nu cu cuvinte ale înţelepciunii (comparaţi de asemenea
cu 1 Corinteni 2:5-6). Trebuie să vorbim aşa cum Dumnezeu a vorbit în Cuvântul Său, nu cum ne
spune bunul simţ.

Mai mult, după cum s-a văzut mai sus, (p. 7-9), Pavel nu spunea numai corintenilor că ei trebuiau
să se închine conform obiceiurilor sociale predominante ale zilei; mai degrabă prezenta o tradiţie
creştină nouă care mergea în direcţie opusă practicii religiilor grecilor păgâni. Învăţăturile lui despre
rugăciune şi profeţire cu bărbaţi cu capul gol par a fi o inovaţie apostolică. În acest punct, se ridică
o obiecţie câteodată: “Nu pot să îmi văd soţia purtând un văl greu pe faţă”. Dar unde în acest
pasaj, dacă se poate întreba, menţionează Biblia o faţă învelită? Cuvântul pentru văl de faţă (Gr.
kalumma), deşi găsit în NT în I1 Corinteni 3:13-16, nu se găseşte aici deloc. Cuvântul “acoperit”
(Gr. katakalupto) este un cuvânt general.Din cele 25 de ori în care se găseşte în VT grec, se referă
o dată la o învelitoare a feţei (Geneza 38:15), o dată la învelitoarea capului (Estera 6:12), şi o dată
la un seraphim ce îşi acoperă faţa şi picioarele cu aripile (Isaia 6:2). În cartea apocrifă (Suzana 32)
este folosit exclusiv pentru a se referi la Suzana care are faţa (posibil şi capul) învelită. Dar în
pasajul în discuţie este specificat mai degrabă „cap” decât „faţă” ca fiind acoperit. Confuzia se
ridică din faptul că multe traduceri moderne ale NT interpretează katakalupto ca „văl”, dar „văl”
pentru majoritatea americanilor moderni sugerează un văl pentru faţă, deşi nu se referă neapărat
la aceasta. Nu era o practică generală în primul secol (poate cu excepţia Tarsului) acoperirea feţei
cu văl. Obiceiul modern de învăluirea grea a feţei în Estul Mijlociu şi Africa de nord se datorează
unei mari extinderi a influenţei islamice. 34 Vincent spune „Învelitoarea femeilor grecoaice consta
în plase, plase de păr, baticuri, uneori acoperind capul întreg. Un şal care învăluie corpul era
adesea aruncat şi peste cap, mai ales la nunţi şi la înmormântări.”35 Aici nu este nici un văl pentru
faţă.

Unii au susţinut că o pălărie nu este văl şi nu se califică azi. Dar Pavel nu a folosit un cuvânt pentru
un articol special de îmbrăcăminte. Nu foloseşte nici substantivul generic katakalupsis
(„acoperitoare”). Mai degrabă foloseşte verbul şi mai general katakalupto („A acoperi”).
„acoperitoare” este un termen foarte general şi nu poate fi limitat la un element particular de
îmbrăcăminte în cultura greacă. Deci, o pălărie, plasă, eşarfă, bucată de pânză sau orice fel de
obiect (deşi perucile sunt sub semnul îndoielii) care acoperă capul este potrivit. Discutând diferitele
obiecţii care se ridică de obicei la acest punct, expunerea textului poate începe.

Creaţia şi argumentele îngerilor

„Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe
când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din
bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea femeia, din
pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. Totuşi, în Domnul, femeia nu este
fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin
femeie, şi toate Sunt de la Dumnezeu.” (1 Corinteni 11:7-12)

Pagina 120 din 159

Pavel continuă argumentul său pe baza ordinii naturale a lucrurilor, ne mai privind la ordinea
conducerii, ci la ordinea creaţiei. Creaţia arată două lucruri despre legătura dintre bărbat şi femeie:
femeia a fost creată din şi pentru bărbat. De aceea, bărbatul este chipul şi slava lui Dumnezeu, în
timp ce femeia este slava bărbatului. Notaţi că femeia nu spune că este după chipul bărbatului – şi
ea este după chipul lui Dumnezeu (vezi Geneza 1:26-27), dar a fi al doilea în creaţie, ea este slava
omului, nu a lui Dumnezeu. Aceasta implică două lucruri: (1) un bărbat nu trebuie să îşi acopere
capul (versetul 7), şi (2) femeia trebuie să aibă autoritatea pe capul ei (versetul 10). Pavel continuă
şi adaugă, probabil pentru acei oameni care cercetează prea mult acest argument, că bărbatul şi
femeia nu sunt independenţi unul de celălalt deoarece bărbatul acum este născut din femeie şi în
ultimă instanţă toate lucrurile îşi au originea în Dumnezeu. Versetele 11 şi 12 nu oferă confort
acelor bărbaţi care îşi imaginează că sunt mai buni decât femeile deoarece Adam a fost creat
înaintea Evei.

Linia raţiunii din aceste versete este uşor de înţeles, cu excepţia a două puncte din v.10: (1) sensul
cuvântului „autoritate” şi (2) argumentul adiţional „din cauza îngerilor” care apare la sfârşitul acestui
verset. Patru interpretări diferite au fost date sensului cuvântului „autoritate” aici: (1) autoritatea
bărbatului peste femeie (2) autoritatea femeii de a vorbi (3) o autoritate miraculoasă împotriva
îngerilor răi şi (4) cuvântul „autoritate” ca şi colocvialism aramaic pentru „văl”.

Explicaţia cea mai comună a sensului autorităţii aici este că Pavel se referă la autoritatea pe care
bărbatul o are asupra femeii. Aceasta este adesea exprimată prin folosirea cuvintelor
„subordonare” sau „supunere”. Această explicaţie se potriveşte cu contextul destul de bine, deşi
trebuie observat că Pavel nu se referă explicit la subordonarea femeii faţă de bărbat în acest
pasaj. Cel mai aproape de aceasta ajunge în v.3 unde spune că bărbatul este capul femeii.
Aceasta este similar cu Efeseni 5:22-23 unde Pavel spune că soţiile trebuie să fie supuse (sau
subordonate) soţilor lor deoarece bărbatul este capul femeii. Mai mulţi traduceri moderne
englezeşti, inclusiv Moffatt, Goodspeed, Phillips, C. B. Williams, Ierusalimul, Amplified, Living, şi
New American Bibles, şi Today's English Version, au exprimat v.10 în aşa fel ca să apară această
interpretare.

Problema cu această interpretare este că Pavel spune literal că femeia trebuie să „aibă autoritate”.
În ciuda re exprimării traducerilor de mai sus, în sensul ei obişnuit, fraza „a avea autoritate” se
referă la autoritatea persoanei care o are - în acest caz autoritatea proprie a femeii. Din această
cauză, W. M. Ramsay spune că această interpretare „că autoritatea pe care o poartă femeia pe
cap este autoritatea la care ea este supusă [este] o idee nefirească de care un învăţat grec ar râde
oriunde cu excepţia NT, unde (după cum se pare că gândesc) cuvintele greceşti pot însemna orice
aleg comentatorii.”36 Şi John Lightfoot observă că expresia „a avea putere” denotă „a avea putere
în mână, nu o putere asupra cuiva: ca Mat. vii.29; Ioan xix.10; I Cor. vii.37; ix.4; şi în alte o mie de
locuri.”37

O altă problemă este lipsa de dovezi că învelitoarea capului era un simbol al supunerii femeii faţă
de bărbat în primul secol. Sunt paralele rabinice care tratează vălul ca pe un semn al femeii
măritate,38 dar chiar şi aceasta poate semnifica modestie şi castitate mai degrabă decât
supunere. Lightfoot declară că între rabinii evrei, vălul era un semn al ruşinii, nu al supunerii.39
Mai mult, el întreabă de ce, dacă vălul este un semn al supunerii, nu se cere femeii să îl poarte tot
timpul? „Este clar că apostolul vorbeşte de învelire numai la închinarea religioasă; şi aceasta
aparţine femeii cu privire la Dumnezeu, decât cu privire la soţul ei.”40

O a doua sugestie cu privire la sensul „autoritate” aici este că acest cuvânt se referă la autoritatea
proprie a femeii sau demnitatea. Traducerea lui William Barclay adoptă această interpretare când
se referă la „vălul care îi dă propria ei autoritate”. Cu privire la aceasta, Ramsay spune:

Autoritatea sau puterea care aparţine purtătorului, o astfel de putere pe care magistraţii o posedă
în virtutea funcţiei lui, este exprimată de cuvântul grec exousia. Diodorus, i. 47, descrie statutul
mamei regelui egiptean Osymandyas, purtând [literal, „a avea”—bt] trei regalităţi pe cap, avea
demnitatea regală în trei feluri diferite, ca fiică, ca soţie, şi ca mamă de rege. Femeia care are un
văl pe cap poartă autoritatea pe cap: aceasta spune textul grec.41
Pagina 121 din 159
El continuă să ilustreze acest sens apelând la obiceiurile secolului 19. din Siria şi Palestina,
descrise în W. M. Thomson, Pământul şi Cartea, pag. 31:
În zonele orientale, vălul este puterea şi onoarea şi demnitatea femeii. Cu vălul pe cap, ea poate
merge oriunde în siguranţă şi respect profund. Ea nu este văzută; este semnul proastelor maniere
să te uiţi la o femeie acoperită pe stradă. Ea este singură. Restul oamenilor din jur nu există pentru
ea, nici ea pentru ei. Ea este supremă în mulţime....dar fără văl o femeie este nimic, oricine o
poate insulta. Autoritatea unei femei şi demnitatea dispar odată cu vălul acoperitor la care ea
renunţă.42

Trebuie să întrebăm dacă există vreo relaţie între obiceiurile islamice ale secolului 19 şi cele ale
primului secol din Grecia. Şi deşi această interpretare dă cuvântului „autoritate” un sens corect, nu
este drept faţă de context: Pavel nu vorbeşte despre demnitatea femeilor, şi astfel această vedere
nu poate fi acceptată fără modificare.

Alte două păreri trebuiesc menţionate pe scurt. O a treia interpretare este că vălul era considerat
ca un fel de autoritate magică care protejează femeia de îngerii răi de fiecare dată când se apropie
de Dumnezeu. Aceasta reţine sensul „propria ei autoritate” şi de asemenea face legătura cu
sintagma „din cauza îngerilor”, dar este greu să-l vedem pe Pavel apărând o idee magică. În plus,
această imagine restrânge interpretarea îngerilor la îngerii răi şi este „o lipsă de dovezi care să fi
arătat că vălul unei femei ar fi avut o astfel de funcţie în antichitate.”43

A patra interpretare este o presupunere că „autoritate” ar fi fost un colocvialism aramaic pentru

„văl” şi înseamnă deci, văl şi nimic mai mult. Aceasta se bazează pe faptul că rădăcina cuvântului
aramaic sltwnyh, Care înseamnă „văl” sau „podoabă a capului” este slt care exact aceeaşi cu
verbul comun aramaic care înseamnă „a avea putere, a domina”.44 Deci, în limbajul aramaic
popular, „autoritate poate că a însemnat „văl”. Dar cât de simplu de înţeles face acest punct de
vedere pasajul, este totuşi numai o ipoteză şi nu este nici o dovadă că cuvântul „autoritate” a
însemnat vreodată „văl”. Mai mult, este îndoielnic faptul că Pavel ar fi folosit un colocvialism
aramaic scriind unei biserici greceşti.

Mai sunt şi alte păreri cu privire la sensul sintagmei „din cauza îngerilor”. Unul dintre ele este că
femeia trebuie să îşi acopere capul din cauza exemplului îngerilor lucrători (Evrei 1:14) care se
acoperă cu aripile (Isaia 6:2). Dar dacă este adevărat, de ce este limitată acoperirea capului numai
la femei? La urma urmelor, omul este cu puţin mai jos decât îngerii (Psalmul 8:5).

O altă părere este că îngerii sunt îngeri răi ca cei care şi-au părăsit locul şi au păcătuit (Iuda 6; II
Petru 2:4), posibil, seducând femei (Geneza 6:4; şi cartea apocrifă a lui Enoh, capitolul 15).
Femeia trebuie să poarte capul acoperit ca îngerii să nu o poftească. Aici acoperirea funcţionează
ca un şarm magic care sperie îngerii răi sau ca un văl care ascunde şarmul femeii.45 Dar, în
Biblie, cuvântul „înger” ne modificat se referă la îngerii buni; există într-adevăr îngeri răi, dar este
posibil să vedem aceasta datorită expresiilor de genul „diavolul şi îngerii lui” şi „ îngerii care au
păcătuit”.

O a treia şi mai probabilă părere este că îngerii în discuţie sunt îngeri buni care sunt prezenţi la
adunarea creştinilor pentru închinare publică şi a căror prezenţă necesită un anumit respect. Acest
sens este clar ilustrat de paralelele găsite în sulurile de la Marea Moartă. În sulul Regulilor
războiului (1QM vii. 4-6) se găseşte:

Şi nici un om neputincios, sau orb, sau olog, sau atins de o boală incurabilă, nici lovit de vreo
necurăţie în trup, nu va merge la luptă...deoarece îngerii sfinţeniei vor însoţi armatele lor.46

Din nou, în „Regula congregaţiei” (1QSa ii. 3-11), cunoscut de asemenea sub numele de „Regula
anexă” sau „Regulamentul mesianic”, se găseşte:

Nu lăsa nici o persoană lovită de vreo necurăţie omenească să intre în adunarea lui Dumnezeu. Şi
orice persoană atinsă de aceste impurităţi, nepotrivită să ocupe un loc în mijlocul congregaţiei, şi
Pagina 122 din 159
fiecare (persoană) atinsă în carne, paralizată de mâini sau picioare, neputincioasă sau oarbă sau
surdă, mută sau atinsă în carne de vreo boală vizibilă, sau oricine este bătrân care se clatină şi nu
poate sta drept în mijlocul congregaţiei: să nu intre să ia loc în mijlocul congregaţiei de bărbaţi de
renume, deoarece îngerii Sfinţeniei sunt [în] congregaţie.47

Aceste două pasaje, mai ales ultimul, amintesc unul din Levitic 21:17-23.

Ideea este că îngerii sfinţi sunt prezenţi în adunările de închinare (1 Corinteni 4:9; Psalm 138:1
LXX). Deci, lucrurile care sunt o ruşine nu ar trebui permise în adunare. Sub Noul Legământ, a fi
orb, şchiop, etc. Nu este o necinste, dar Pavel a spus că orice femeie care are capul descoperit la
rugăciune sau proorocire îşi necinsteşte capul; este la fel de ruşinos ca atunci când ar fi rasă. Deci,
o femeie nu trebuie să se roage cu capul descoperit în prezenţa îngerilor.

Cu această înţelegere, este posibil să se vadă mai clar sensul „autorităţii” în acest verset. Ramsay
are dreptate în a susţine că este autoritatea femeii la care se referă Pavel, Dar Pavel nu discută
aici demnitatea femeii – de fapt, nu discută deloc obiceiurile sociale. Ci, mai degrabă, spune că
deoarece femeia este slava bărbatului, nu a lui Dumnezeu, învelitoarea capului este simbolul
autorităţii ei sau dreptului ei de a comunica cu Dumnezeu. A face aceasta fără acest simbol al
autorităţii, este o necinste, căci acesta este un timp sacru în care îngerii sunt prezenţi. Ultima parte
a v.9 şi 10 poate fi parafrazată astfel: „Femeia a fost creată pentru bărbat. Pentru aceasta o femeie
trebuie să aibă o învelitoare pe cap ca simbol al dreptului ei de a se ruga, pentru îngeri.”

Argumentul sociologic
„Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? Nu vă
învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie
este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului” (1
Corinteni 11:13-15)

Până la acest punct, Pavel a dat trei argumente teologice de ce bărbatul trebuie să se roage cu
capul descoperit şi femeia acoperită. Cu v.13 el introduce un argument sociologic: un apel la
natură şi proprietate. O problemă de rezolvat, totuşi, este dacă Pavel se referă la societatea
întregii culturi greceşti sau la sub cultura creştină din cadrul ei.

Pavel începe acest argument apelând la ideile corintenilor despre ce este potrivit. El le spune să
judece singuri şi îi întreabă dacă se cuvine ca o femeie să se roage cu capul descoperit. La o
primă privire, pare că Pavel le cere să decidă pe baza simţului lor cultural al proprietăţii – adică,
conform cu felul în care au fost crescuţi. Dar când se ia în considerare că femeile păgâne
grecoaice se rugau cu capul descoperit, aceasta schimbă imaginea. Căci dacă acesta este un apel
la corinteni să judece conform cu creşterea lor, mulţi ar trebui să răspundă „nu este nimic nepotrivit
ca femeia să se roage descoperită”. Dar este clar că Pavel aşteaptă ca ei să judece aceasta ca
fiind nepotrivit. Aceasta ne face să ne gândim că apelul nu este la ceea ce se cuvine în lumina
creşterii lor, ci mai degrabă la ceea ce se cuvine în lumina învăţăturii lor creştine. Aceasta poate fi
ilustrat luând în considerare răspunsul pe care l-ar primi un predicator al evangheliei azi, dacă ar
întreba congregaţia dacă este potrivit pentru o femeie să se roage în public. Răspunsul pe care l-ar
primi va fi „nu”. Dar acest răspuns nu se va baza pe practica culturii americane ; mai degrabă
decât pe învăţăturile Bibliei. Această concluzie este întărită când se observă că Pavel spune ceva
similar în 1 Corinteni 10: 15 cu privire la mâncarea jertfită idolilor: „Vă vorbesc ca unor oameni cu
judecată: judecaţi voi singuri ce spun.” Şi aici apelul lui ca ei să judece nu se bazează pe creşterea
lor, ci pe învăţătura lor creştină.

Sunt câţiva care ar ignora cele de mai sus şi ar susţine că deoarece marea majoritate a creştinilor
americani de azi cred că se cuvine ca o femeie să se roage cu capul descoperit, este în regulă ca
ea să facă astfel. De fapt, ei spun că concluziile la cele trei argumente teologice care tratează
conducerea, creaţia şi îngerii nu sunt valide, deoarece argumentul sociologic nu mai este valid.
Aparent ei cred că argumentul sociologic este mai important decât cele teologice. Dar chiar dacă
argumentul sociologic nu mai este valid, aceasta nu schimbă faptul că Pavel a prezentat trei
argumente teologice care sunt valide.
Pagina 123 din 159
De asemenea, cei care apără această raţiune trebuie să recunoască faptul că are consecinţe greu
de atins. De exemplu, în 1 Corinteni 14:34-35 Pavel sprijină învăţătura că femeile trebuie să tacă
în adunarea publică, cu două argumente. Unul este teologic: că femeia este supusă, cum spune şi
legea; celălalt este sociologic: că este o ruşine sau o necinste pentru o femeie să vorbească în
biserică. Acum nu mai este o ruşine ca o femeie să vorbească în biserică în societatea americană;
când Gerald Ford a fost preşedinte al Statelor Unite, el a frecventat o biserică ce avea o femeie
predicator. Deci, dacă este adevărat că invaliditatea unui argument sociologic întrece validitatea
unui argument teologic, atunci femeile pot vorbi în biserici astăzi. Problema femeilor care nu
vorbesc în biserică şi care poartă capul acoperit trebuie să se ridice şi să să cadă. Mulţi oameni din
America de astăzi grupează cele două probleme. 48 Sunt susţinuţi de argumente similare. Dacă o
practică trebuie urmată, la fel şi cealaltă; dacă una trebuie neglijată, şi cealaltă trebuie. Cei care
susţin că argumentele sociologice invalide eliberează argumentele teologice trebuie să vadă
consecinţele învăţăturii lor şi să o aplice consecvent.

În trecere, se poate observa că Pavel nu mai menţionează rugăciunea şi proorocirea, ci doar

rugăciunea. Aceasta este de fapt miezul întrebării în zilele lui Pavel şi astăzi. Nu oricine proorocea
(1 Corinteni 12:29), chiar şi în zilele darurilor miraculoase, dar toată lumea se ruga. Şi deşi
proorocirea era interzisă femeilor în adunare (1 Corinteni 14:34), rugăciunea nu era. Aceasta era,
şi este, întrebarea importantă.

Dar să ne întoarcem la problema în discuţie, poate că Pavel nu este sigur că corintenii vor
răspunde la întrebarea lui în v.13 corect. El continuă şi susţine că răspunsul lor ar trebui să fie că
nu se cuvine ca o femeie să se roage descoperită. El nu lasă răspunsul, cum ar crede unii, la
latitudinea culturii; mai degrabă întreabă retoric cu privire la ordinea naturală a lucrurilor. El
întreabă dacă natura nu învaţă că bărbaţii trebuie să aibă capul descoperit şi femeile acoperit cu
învelitoarea naturală pe care o au? Răspunsul implicat este „da, natura ne învaţă aceasta”, cum
este arătat prin folosirea particulei negative greceşti oude care aşteaptă un răspuns afirmativ. Prin
natură, Pavel se referă la ordinea naturală a lucrurilor – obiceiurile societăţii în general – şi nu o
caracteristică psihologică. În mod psihologic, părul unui bărbat poate creşte ca şi al unei femei de
lung, dar în majoritatea societăţilor—şi atunci şi acum—bărbaţii îşi tăiau părul mai scurt decât al
femeilor. Pavel apelează la aceasta pentru a arăta că femeile natural au mai multă acoperire pe
cap decât bărbaţii; deci, trebuie să poarte şi o învelitoare. Să notăm că acest argument este valid
şi astăzi; în general, femeile au părul mai lung decât bărbaţii. Chiar şi în sub cultura în care bărbaţii
poartă păr lung, femeile îl au chiar mai lung.

El concluzionează spunând că părul lung al unei femei îi este dat ca învelitoare. Învelitoarea aici
nu este aceeaşi cu cea menţionată mai devreme. Aici el spune că părul unei femei slujeşte ca
mantie (Gr. peribolaion), o învelitoare care atârnă de pe capul ei peste umeri, ca un şal modern
cum este purtat uneori. Unii au presupus că părul lung poate înlocui acoperitoarea capului şi
apelează la prepoziţia greacă anti care este folosită aici şi care poate însemna „în loc de”. Deci
traduc „părul ei lung i-a fost dat în loc de învelitoare”. Dar aici anti nu se referă la
o înlocuire, ci la un echivalent şi trebuie tradus „pentru, adică, în loc de”. 49 Argumentul lui Pavel
aici nu este că femeia care are păr lung poate renunţa la altă acoperire, ci mai degrabă la faptul că
dacă ea are deja un fel de acoperire, trebuie să poarte o acoperitoare.

În trecere, se poate observa că v.14 şi 15 au fost deformate pentru a dovedi tot felul lucruri pe care
Pavel nu le-a spus niciodată. V.14 a fost folosit pentru a se spune că este păcat ca un bărbat să
poarte părul lung. Pavel nu spune că este păcat, ci o necinste (Gr. atimia), dacă un bărbat poartă
(sau creşte) părul lung. Bărbaţii greci purtau părul scurt de obicei şi îl lăsau lung numai când
jeleau. Astfel, Plutarh spune „În Grecia, când vine un necaz, femeile îşi taie părul şi bărbaţii îl lasă
să crească, deoarece este normal pentru bărbaţi să poarte părul scurt şi pentru femei să îl lase să
crescă.”50 Unii au încercat să lege în greacă cuvântul atimia cu homosexualitate, referindu-se la
astfel de pasaje ca Romani 1:24, 26 (tradus „ruşinos” în King James Version). Într-adevăr,
homosexualitatea este o ocară, dar la fel este şi moartea (1 Corinteni 15:43); şi Isus (Ioan 8:49),
Pavel (I1 Corinteni 11:21) şi toţi apostolii (I1 Corinteni 6:8) se spune că au fost ocărâţi. Nu se face
nici o referire la homosexualitate în aceste pasaje şi nu este nici o referinţă în pasajul în discuţie.
Pagina 124 din 159
Pe lângă aceasta, părul lung nu era simbolul homosexualităţii la bărbaţii din primul secol; ci a rade
părul de pe corp.51

V.15 a fost făcut să sune că o femeie nu trebuie să se tundă. Versetul nu spune nimic de acest
gen de fapt. Spune doar că dacă o femeie are părul lung, este o cinste pentru ea. Cotton Patch
Version spune în epistola lui Pavel „părul lung al unei femei este atractiv” şi J. B. Phillips traduce
că părul lung este „o frumuseţe glorioasă pentru o femeie”. În timp ce Biblia proslăveşte virtuţile
părului lung la femeie, nu se spune nimic se părul scurt. Nu se spune că este păcat, nici măcar
ruşine, deşi din pasaj cineva ar putea cu greu concluziona că este ceva glorios despre aceasta.

Argumentul eclesiastic
„Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui
Dumnezeu.” (1 Corinteni 11:16)

Prezentând trei argumente teologice şi unul sociologic de ce bărbatul trebuie să se roage cu capul
descoperit şi femeile acoperite, Pavel concluzionează spunând de fapt „şi dacă nu vă place, îmi
pare rău, dar aşa stau lucrurile.” Făcând aceasta el aduce un al cincilea argument la sfârşitul
discuţiei: această inovaţie pe care cineva o susţine nu este practicată în nici o altă biserică a lui
Dumnezeu. Prin apelul lui Pavel la practica universală a bisericilor, vedem că el nu spune că
cineva trebuie să facă ce face cultura lui. Mai degrabă este o practică pentru toate bisericile în
ciuda faptului că se găsesc în culturi diferite ale primului secol. Aceasta nu era ceva ce Pavel
inventase; era şi este tradiţie apostolică.

O întrebare se ridică des cu privire la ce obicei se referă exact Pavel în acest verset. Literal,
versetul spune „Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici
Bisericile lui Dumnezeu.” Unii au luat în mod greşit fraza „nu avem un astfel de obicei” Ei spun că
Pavel spune că dacă cineva nu este de acord, poate face ce doreşte. Această explicaţie, cu
siguranţă diferă de context, căci pare greu de crezut că Pavel scrie 13 versete susţinând o practică
şi chiar poruncind-o şi la sfârşit să spună „Dar dacă nu vreţi să faceţi astfel, nu este obligatoriu.
După cum spune Neil Lightfoot „Aceasta nu înseamnă că dacă cineva se luptă cu privire la
aceasta sau cauzează probleme, atunci să lăsăm tot subiectul. Pavel nu oferă raţiuni în plus cu
privire la acoperirea femeilor ca apoi să renunţe la subiect cu o propoziţie”52 Pavel nu spune „noi
nu avem un astfel de obicei”; mai degrabă, spune „nu avem un astfel de obicei ca cel pe care l-am
discutat”. „Astfel” nu înseamnă „orice”; şi se referă la ceva discutat anterior.

Unii au susţinut că Pavel spune „noi nu avem un astfel de obicei, ca cearta de vorbe”. Dar cearta
de vorbe nu prea poate fi numită un obicei.

La fel este şi cu obiceiul menţionat de Pavel, ca practica pe care a susţinut-o. Clar el nu spune,
„noi nu avem un astfel de obicei ca bărbaţii să se roage cu capul descoperit şi femeile acoperite”.
Că ei făceau aceasta este arătat prin faptul că aceasta era practica în creştinism până în secolul
20. Unii au trecut cu vederea faptul că biserica avea o astfel de practică şi s-au referit greşit cu
cuvântul „obicei” sau „practică” la femeile ce se roagă cu capul acoperit.Pentru acest motiv, multe
traduceri moderne au schimbat cuvântul „astfel” în „altă” pentru a face sensul mai clar.

Dar acest schimb de cuvinte nu este necesar şi adesea este chiar creator de confuzie pentru
cititorul obişnuit. O traducere mult mai bună şi mai clară este cea găsită în traducerea lui William
Barclay a NT: „este de ajuns să spunem că nu avem un astfel de obicei ca participarea femeilor
descoperite la închinarea publică, şi nici congregaţiile lui Dumnezeu”. O traducere similară este
dată de F. F. Bruce în Scrisorile lui Pavel: „nu avem un astfel de obicei cum încercaţi să îl
introduceţi, şi nici bisericile lui Dumnezeu de altundeva. ”Că aceste traduceri sunt corecte este
arătat de studiul tabelului următor:

OBICEI
PORUNCĂ
v. 4 „bărbatul care are ceva pe cap”

Pagina 125 din 159

v. 5 „Femeia care are capul descoperit”

v. 6 „femeia nu îşi acoperă capul”

v. 6 „să se acopere”

v. 7 „bărbatul u trebuie să aibă capul acoperit”

v. 10 „femeia trebuie să aibă un simbol al autorităţii pe cap”

v. 13 „femeia...cu capul descoperit”

Nu este practica bisericilor, în coloana din dreapta la care se referă Pavel în v.16. El niciodată nu
se referă la practica bisericilor fără a o porunci. Pe de altă parte, când se referă la obiceiul
necreştin, o face întotdeauna cu dezaprobare („îşi necinsteşte capul lui”; „al ei”; „să-şi taie părul”;
„se cuvine”?). Şi este dezaprobarea obiceiului la care se referă la început, la sfârşit şi de cele mai
multe ori. Deci, când spune „Nu avem un astfel de obicei”, obiceiul la care se referă este cel
discutat de el cu dezaprobare—obiceiul pe care vrea cineva, care nu este de acord, să îl introducă.
Este obiceiul femeilor care se roagă cu capul descoperit, aşa cum făceau în religiile păgâne
greceşti. Dar Pavel spune că practica femeilor ce se roagă cu capul descoperit53 este doar un
obicei grec şi în bisericile lui Dumnezeu nu există un astfel de obicei.

Există unele întrebări cu privire la cine se referă Pavel exact când foloseşte pluralul „noi” în acest
verset. Ocazional, Pavel pare a folosi pluralul „noi” pentru a se referi la sine şi a-şi sublinia
autoritatea. Pentru acest motiv, mai mulţi traducători, inclusiv James Moffatt, Edgar J. Goodspeed,
şi Charles B. Williams, au transmis pronumele „eu” mai degrabă decât „noi”. O altă sugestie este
că prin „noi” vrea să spună „voi şi eu”. Dar cea mai probabilă soluţie este că prin „noi” se referă la
apostoli. 53 El spune că obiceiul pe care cineva încearcă să îl introducă nu este o tradiţie
apostolică.

Concluzii
În concluzie, se poate observa că în mare măsură, argumentele lui Pavel se aplică încă. Faptul că
Hristos este Capul fiecărui bărbat şi că bărbatul este capul femeii nu s-a schimbat. Nici faptul
creaţiei, că femeia a fost creată din şi pentru bărbat. Şi oricare ar fi sensul frazei „din cauza
îngerilor”, este sigur că îngerii nu s-au schimbat .Femeile încă mai poartă părul mai lung decât
bărbaţii. Deşi pot exista obiecţii că omul modern nu consideră ca necuviincios ca femeia să se
roage cu capul descoperit, posibil că Pavel apela la judecata lor în lumina învăţăturilor lor creştine,
un fapt care va schimba bine verdictul. Şi deşi practica generală a bisericilor nu mai este aceeaşi
ca în primul secol, faptul că timp de 1900 de ani practica uniformă a bisericilor a fost ca bărbaţii să
se roage cu capul descoperit şi femeile acoperite stă ca o acuzare a practicilor moderne.

Argumentele lui Pavel sunt încă valide! Biblia încă spune că o femeie trebuie să aibă autoritatea pe
capul ei! Porunca lui Pavel pentru femeie ca ori să se tundă ori să se acopere, este încă în Biblie!
(Pot fi unele femei care vor începe să poarte capul acoperit în urma citirii acestea, dar nu vor fi
femei ca se vor tunde. Încă este o ruşine.) Porunca trebuie ascultată.

Pavel foloseşte argumente teologice mai degrabă decât culturale. Merită observat că nu face
argumentul cu adevărat cultural că oamenii vor crede că femeile sunt prostituate dacă merg fără
acoperire pe cap, deşi s-a susţinut des că acesta era adevăratul motiv pentru care Pavel a dat
această învăţătură. Pare că nu este atât cultura primului secol care a provocat lipsa învelitorii
capului, ci este cultura secolului 20.Trei factori culturali moderni par a fi produs ne respectarea
acestei învăţături: (1) faptul că pălăriile şi/sau vălurile nu mai sunt considerate la modă (2)
mişcarea pentru mai multe drepturi ale femeii şi egalitate cu bărbaţii (3) tendinţa spre lipsa
respectului pentru autoritate. Este cultura modernă cea care face bărbaţii şi femeile să nu fie de
acord cu învăţătura apostolului Pavel. Cum a spus C. M. Pullias:

Nu ar fi probleme în înţelegerea capitolului 11 din 1 Corinteni dacă nu era faptul că femeile au

obiceiul de a se
Pagina 126 din 159
tunde şi de a merge la întâlnirile bisericii cu capul gol şi caută să apere o astfel de practică.54

Scopul acestei broşuri nu este de a despărţi pe nimeni sau de a începe o sectă nouă; mai degrabă
este de a aduce practica modernă în linie cu învăţătura apostolică. Nu este bine să se pretindă că
se restaurează creştinismul NT şi apoi să se retragă şi să spună că nu trebuie să facem ce spun
aceste versete. Acest fel de învăţătură deschide uşa pentru tot felul de doctrine false. Un exemplu
bun pentru aceasta se găseşte într-un articol scris de Gerald A. Larue, profesor de istorie biblică şi
arheologie la şcoala de religie a Universităţii California de sud. În articolul care a apărut în Los
Angeles Times în 10 iunie 1975 a scris:

Dacă regulile în corespondenţa corinteană despre tăcerea femeilor în biserici (I Cor. 14:34ff) şi
acoperirea capului lor la închinare (I Cor. 11:4-10) sunt ignorate în cultura secolului 20, de ce
declaraţiile despre homosexualitate sunt selectate ca fiind ciudat autoritare şi pertinente? Cei care
folosesc Biblia ca armă trebuie să fie consecvenţi – să o accepte toată sau să justifice selectarea
câtorva pasaje cu excluderea altora. Mai mult, ei pot aplica pasaje biblice selectate vieţilor lor, nu
vieţilor altora.55

Singurul fel de a opri o astfel de învăţătură falsă este să trăim în supunere faţă de Cuvântul lui
Dumnezeu, pentru a opri acuzaţia de inconsistenţă. (Tit 2:7-8; 1 Petru 3:16).

În ultimul timp, singura folosinţă reală pe care aceste versete din 1 Corinteni 11 au văzut-o este
susţinerea faptului că femeile nu trebuie să se roage în adunare (apelând la v.3) şi că bărbaţii nu
trebuie să aibă părul lung (apelând la v.14). Dacă aceste versete se mai aplică, toate se aplică.
Este vremea ca acest pasaj să fie înapoiat scopului său original, deoarece „Toată Scriptura este
insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în
neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare
bună.” (2 Timotei 3:16-17).

Note de subsol

1See Colin Brown, "Head, NT, 3" Dictionary of New Testament Theology, ed. Colin Brown, II
(Grand Rapids, Michigan: Zondervan Publishing House, 1976), 160.

2Plutarch Moralia, The Roman Questions, 10. All references to The Roman Questions are from
Volume IV of the translation by Frank Cole Babbitt in the Loeb Classical Library edition
(Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press, 1962), pp. 20-27.

3The Roman Questions, 11.

4The Roman Questions, 13.

5M. R. Vincent, Word Studies in the New Testament (Wilmington, Delaware: Associated
Publishers and Authors, 1972), p. 786. Cf. also John Lightfoot, A Commentary on the New
Testament from the Talmud and Hebraica, IV (Grand Rapids, Michigan: Baker Book House, 1979),
230.

6Vincent, loc. cit.

7In the early third century Tertullian wrote an essay urging unmarried women to obey Paul's
command. Tertullian, On the Veiling of Virgins, found in Alexander Roberts and James Donaldson
(eds.) The Ante-Nicene Fathers, IV (Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing
Company, 1979), 27-37.

8The Roman Questions, 14.

9Vincent, op. cit., pp. 786-787.

Pagina 127 din 159

10Albrecht Oepke, "Katakalupto," Theological Dictionary of the New Testament, ed. Gerhard Kittel,
III, trans. Geoffrey W. Bromiley (Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing Co. ,
1965), 562.

11The Roman Questions, 14.

12Oepke, loc. cit.

13The Roman Questions, 14.

14Plutarch Moralia, Sayings of Spartans, Charillus, 2. All references to Sayings of Spartans are
from Volume III of the translation by Frank Cole Babbitt in the Loeb Classical Library edition
(Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press, 1961), pp. 392-393.

15Oepke, loc. cit.

16James B. Hurley, "Did Paul Require Veils or the Silence of Women? A Consideration of I Cor.
11: 2-6 and I Cor. 14:33b-36," Westminister Theological Journal, xxxv (Winter, 1973), 194, who
refers to E. Potter, M. Albert, E. Saglio, v.s. "Coma," Dictionnaire des Antiquites Grecques et
Romaines, eds. Ch. Daremburg and E. Saglio, I and II (Paris: Lib. Hachette, 1887).

17Oepke, loc. cit.

18John Lightfoot, op. cit., p. 231.

19Oepke, loc. cit.

20William M. Ramsay, The Cities of St. Paul (Grand Rapids, Michigan: Baker Book House, 1960),
p. 202.

21Oepke, op. cit., pp. 562-563.

22Hurley, loc. cit., who refers to J. L. Burckhardt, Notes on the Bedouins and Wahabys (London:
Colburn and Bently, 1830), pp. 233-234.

23Plutarch Moralia, Sayings of Romans, Scipio the Younger, 13. All references to Sayings of
Romans are from Volume III of the translation by Frank Cole Babbitt in the Leob Classical Library
edition (Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press, 1961), pp. 190-191.

24Mention should be made here of James Hurley's argument that "having down on a head" does
not refer to a head covering. He argues that if Paul did not wear the Jewish tallith he could not
properly participate in synagogue worship; now Paul declares that he became "all things to all
men" (I Corinthians 9:22). Hurley argues that if Paul is talking about a head covering in
I Corinthians 11:4 then he himself would be dishonoring Christ when he acted like a Jew in the
synagogue. Hurley, op. cit., p. 195. It may be replied that there is no evidence that a man had to
wear the tallith in the synagogue. Furthermore, Paul did not have to act like a Jew in such a minor
way to be accepted as a Jew; he was a Jew. But he was a Jew who believed that the Messiah had
come, and he was not afraid to act differently to proclaim that belief. It was his preaching of a
crucified, resurrected Messiah that got him thrown out of the synagogues, not his failure to comply
with head covering customs. His "all things to all men" did not include the tallith.

25William F. Arndt and F. Wilber Gingrich, A Greek-English Lexicon of the New Testament and
Other Early Christian Literature (Chicago: The University of Chicago Press, 1957), p. 412.

26Ibid., p. 29.

Pagina 128 din 159

27J. B. Lightfoot (trans.), The Apostolic Fathers, ed. J. R. Harmer (Grand Rapids, Michigan: Baker
Book House, 1967), p. 180.

28William L. Holladay (ed.), A Concise Hebrew and Aramaic Lexicon of the Old Testament (Grand
Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans, 1971), p. 307; Francis Brown, S. R. Driver and Charles A.
Briggs (eds.) The New Brown-Driver-Briggs-Gesenius Hebrew and English Lexicon (Lafayette,
Indiana: Associated Publishers and Authors, Inc., 1978), p. 855;, and Hebrew-English Lexicon
(London: Samuel Bagster & Sons Ltd., 1955), p. 222.

29Arndt and Gingrich, op. cit., p. 652.

3OThe Roman Questions, 14.

31Vincent, op. cit., p. 787.

32The Holy Bible: New International Version: The New Testament (Grand Rapids, Michigan:
Zondervan Bible Publishers, 1973), P. 378, footnote b.

33Sayings of Romans, loc. cit.

34Burton Scott Easton, "Veil," The International Standard Bible Encyclopaedia, ed. James Orr, V
(Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1939), 3047.

35Vincent, op. cit., p. 786.

36Ramsay, op. cit., p. 203.

37John Lightfoot, op. cit., pp. 236-237.

38Werner Foerster, "Exousia," Theological Dictionary of the New Testament, ed. Gerhard Kittel, II,
trans. Geoffrey W. Bromiley (Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1964),
574.

39John Lightfoot, op. cit., p. 235.

40Ibid.

41Ramsay, loc. cit.

42Ibid., pp. 204-205.

43J. A. Fitzmyer, "A Feature of Qumran Angelology and the Angels of I Cor. xi. 10," New
Testament Studies, IV (October, 1957), 52.

44Ibid.

45M. D. Hooker, "Authority on Her Head: An Examination of I Cor. xi. 10, New Testament Studies,
X (April, 1964), 412.

46Andre Dupont-Sommer, The Essene Writings from Qumran, trans. G. Vermes (Cleveland, Ohio:
The World Publishing Company, 1961), p. 181; also found in G. Vermes, The Dead Sea Scrolls in
English (Harmondsworth, Middlesex, England: Penguin Book Ltd., 1968), pp. 132-133; and in
Fitzmyer, op. cit., p. 55.

47Dupont-Sommer, op. cit., pp. 107-108; also found in Vermes, op. cit., p. 120; in Fitzmyer, op.
cit., pp. 55-56; and in Henry J. Cadbury, "A Qumran Parallel to Paul," Harvard Theological Review,
LI (January, 1958), 1.
Pagina 129 din 159
48As an example, consider the following quote by Jimmy Carter while a candidate for President, "I
find it difficult to question Holy Scripture but I admit that I do have trouble with Paul sometimes,
especially when he says that woman's place is with her husband and that she should keep quiet
and cover her head in church. I just can't go along with that." "Jimmy Carter's Big Breakthrough,"
Time, May 10, 1976, p. 20.

49Arndt and Gingrich, op. cit., p. 73; cf. also A. T. Robertson, Word Pictures in the New
Testament, IV (Nashville, Tennessee: Broadman Press, 1931), p. 162.

50The Roman Questions, 14.

51Epictetus Discourses iii.1. This reference is from the translation by George Long in the Great
Books of the Western World, Vol. XII (Chicago: Encyclopaedia Britannica, Inc., 1952), pp. 175-177.

52Neil R. Lightfoot, "Women, Headdress, Long Hair, Etc.—I Corinthians 11:2ff.," "I Am Not
Ashamed of the Gospel . . ." (Abilene, Texas: Abilene Christian College Book Store, 1975), p. 140.

53Archibald Robertson and Alfred Plummer, A Critical and Exegetical Commentary on the First
Epistle of St. Paul to the Corinthians, The International Critical Commentary (New York: Charles
Scribner's Sons, 1911), p. 235.

54M. Kurfees Pullias (compiler), The Life and Works of Charles Mitchell Pullias (Nashville,
Tennessee: Gospel Advocate Company, 1948), p. 557.

55Gerald A. Larue, "The Bible: Shaky Ground for Homosexual-Haters," Los Angeles Times, June
10, 1975, Sec. II, p. 7.

Învelitoarea capului unei femei şi slava lui Dumnezeu

Dr Peter H. L. Wee

CUPRINS

1 Introducere
2
3 Motive contra practicii
4
5 Sprijinirea practicii
6 Privire asupra 1 corinteni
7
8 Terminologie
9
10 Neglijenţă şi abuz
11 Învelitoarea capului
12
13 Importanţa practicii
14
15 Slava lui Dumnezeu
16
17 Egalitate şi independenţă, creaţie şi procreare
18
19 Semnificaţia practicii
20
21 Cinstea personală a femeii
22
23 Obiceiul stabilit
Pagina 130 din 159
 24
25 Sumar
26 Consideraţii practice
27
28 Partea femeii
29
30 Partea bărbatului
31
32 Partea bătrânilor
33 Concluzie

Introducere

Există un pasaj în NT care a fost ignorat, neglijat şi privit ca nedemn de atenţie, în parte din cauza
fricii de controversa pe care ar provoca-o şi în parte deoarece acest pasaj nu este considerat a fi
relevant astăzi. Femeile ar putea obiecta faţă de pasaj deoarece implică subjugarea femeilor şi
inferioritatea lor faţă de bărbaţi. Unii dintre prezbiteri şi alţi lideri ar evita mai degrabă acest pasaj
sau l-ar trata ca non existent, decât să discute despre el franc. Alţii au rezervele lor particulare cu
privire la validitatea acestui pasaj. Totuşi, acest pasaj este parte integrală a Scripturii, scris de
Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, cu un scop ce are o mare semnificaţie în adunările oamenilor lui
Dumnezeu.

Mă refer la 1 Cor 11:1 - 16. Deoarece credem că Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de
folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui
Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Tim. 3:16), este drept
şi potrivit să se considere această secţiune cu rugăciune, cu atenţie şi să ajungă la o decizie clară
– de a se supune poruncii Domnului sau de a nu se supune, respingând-o deliberat, ca pe un
exemplu nerezonabil de şovinism masculine al lui Pavel sau ca pe o practică demodată, limitată
pentru primii credincioşi, un obicei local, contemporan şi temporar, la care trebuie renunţat în
vremea noastră modernă, avansată şi tehnologică.

Este un credit pentru foarte multe adunări ce practică principiile NT ca surorile, la întâlnirile lor - de
închinare şi aducere aminte, rugăciune, lucrare, etc. – urmează această poruncă de a-şi acoperi
capul şi fraţii urmează porunca însoţitoare de a nu-şi acoperi capetele. Motivul, totuşi, s-ar putea
să nu fie clar pentru unii dintre ei, dar, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu o cere, se supun şi o fac o
grijă în această practică. Aceasta este foarte recomandat.

Motive împotriva practicii

Unele adunări, totuşi, nu încurajează acoperirea capului la femei şi uneori, indirect, descurajează
practica. Au fost avansate următoarele motive.

1. Obicei vechi

Pasajul aplicat femeilor corintene din zilele lui Pavel. Se pare că femeile fără reputaţie, curvele
umblau fără faţa şi capul acoperite, în timp ce femeile respectabile îşi acopereau capetele şi feţele.
Pentru a observa convenţiile corecte, sociale şi a evita credincioşii ofensaţi, femeile creştine ar
trebui să aibă capul acoperit la întâlnirile de închinare şi rugăciune! Porunca cu privire la
învelitoarea capului, deci, nu se aplică femeilor moderne, iar practica a fost abandonată!

Chiar dacă încerc, nu găsesc un astfel de motiv adus în pasajul din Corinteni. Este doar o
explicaţie umană de convenienţă şi deţinătorul unei astfel de opinii face ca diferenţa între o femeie
credincioasă şi una necredincioasă să fie o chestiune de exterior, nu una de transformare adânc
spirituală şi totală de către Dumnezeu.

2. Natura învelitorii capului

Pagina 131 din 159

Învelitoarea capului era un văl, care ascundea complet faţa şi capul, chiar întreg corpul. Dacă o
femeie nu are o acoperire completă, ci numai un pe cap, ea nu se supune poruncii şi nu ar trebui
să se mai chinuie să se acopere deloc!

Aceasta întinde argumentul prea departe. Învelitoarea capului este un simbol şi desigur, un simbol
nu trebuie să se conformeze cu toate măsurile piesei efective Vom vedea ce semnifică mai târziu.

3. Condamnarea individuală

Aceasta este o situaţie personală între surorile din adunare şi Dumnezeu. Dacă ele sunt convinse
de necesitatea de a-şi acoperi capul, să facă aceasta. Dacă nu sunt convinse, să nu se acopere!

Aici vedem pericolul selectării Scripturii pentru a ni se potrivi cu teologia noastră, în loc să lăsăm
Scriptura să ne conducă. Această alegere voită a pasajelor din Biblie, a alege ce trebuie cineva să
creadă ar trebui urmată şi respins ceea ce se crede a fi greşit (!), este reminiscenţa a două erori
din trecut. Marcion din secolul doi d.Hr. a împărţit Scriptura conform cu plăcerea lui, păstrând doar
scrierile lui Luca şi unele dintre epistolele lui Pavel, renunţând la tot restul! Sfânta Scriptură vine
atunci sub judecata personală a cuiva care este aşezată deasupra Scripturii înseşi! Cineva devine
judecătorul lui Dumnezeu!

Ne amintim de asemenea de israeliţii din vremea Judecătorilor, când fiecare om făcea ceea ce era
drept în ochii lui, şi nu conform cu Cuvântul lui Dumnezeu (Judecători 21:25).

4. Declaraţia aparent contradictorie a lui Pavel

În versetul 15 Pavel scrie „părul femeii îi este dat ca învelitoare”. Atunci de ce ar menţiona Pavel în
v.6 că ea „trebuie să se acopere” cu o bucată de material dacă părul ei este deja învelitoare! Pare
de prisos şi declaraţia lui Pavel apare contradictorie.

Această aparentă contradicţie va fi rezolvată când vom lua în considerare pasajul însuşi.

5. Problema subjugării sau a supunerii femeii

Aceasta ia două forme : a) pasajul trebuie că se referă doar la femeile măritate, deoarece numai
surorile măritate trebuie să se supună soţilor lor. Surorile necăsătorite nu trebuie deci, să poarte
învelitori ale capului. b) implicaţia aparentă a superiorităţii masculine şi a dominaţiei, şi supunerea
femeilor faţă de bărbat, faţă de toţi bărbaţii este detestabilă şi îngrozitoare pentru multe femei, şi
pe drept aceasta şi în biserica lui Dumnezeu, această noţiune trebuie evitată. Dacă învelirea
capului implică faptul că toate femeile sunt supuse tuturor bărbaţilor, tineri şi bătrâni, maturi şi
imaturi spiritual, atunci femeile nu vor accepta şi este de înţeles, această poruncă dată lor.

Vom vedea că situaţia superiorităţii masculine, a supunerii soţiei şi a supunerii femeii faţă de
bărbaţi în general, fie în stare căsătorită sau nu, nu este deloc considerată de Pavel. Ci un scop
mai nobil este urmărit în acest pasaj.

Pot fi alte argumente care să împiedice purtarea de învelitori ale capului, dar pasajul rămâne
neechivoc.

Suport pentru această practică

Pe de altă parte, s-au scris multe care susţin învelirea capului la femei, mai ales de către fraţi şi
surori din adunări. Dar de obicei, tratarea subiectului este foarte scurtă, învârtindu-se „ordinea
creaţiei, ordinea răscumpărării şi ordinea bisericii”. Pentru mulţi este de ajuns că a nu prevedea
învelitoarea capului pentru femei înseamnă a încălca porunca Domnului. Motivul dat, totuşi nu este
prea clar şi satisfăcător şi se doreşte ca scriitorii să trateze subiectul mai amănunţit. Unii scriitori
tratează situaţia învelitorii capului ca pe o exprimare a supunerii soţiei faţă de soţ, caz în care

Pagina 132 din 159

femeile necăsătorite vor obiecta în a avea capul acoperit! Deasemenea, femeile creştine ai căror
bărbaţi sunt necredincioşi, s-ar putea să nu vadă necesitatea acoperiri capului!

Am crezut întotdeauna că adunările de credincioşi (al căror semn distinct este credincioşia faţă de
întregul cuvânt al lui Dumnezeu) care au lăsat la latitudinea surorilor situaţia acoperirii capului sau
la capriciul lor sau la fantezia lor nu se supun Cuvântului lui Dumnezeu până la capăt. Dar nu am
putut să îmi pun degetul exact pe motivul nesupunerii lor, deoarece întreg pasajul considerat este
vag , chiar şi după ce m-am referit la multe comentarii cu privire la 1 Cor. – ex. W.E Vine, F.F
Bruce, Leon Morris, Matthew Henry, William Barclay – şi mai multe dicţionare şi alte cărţi.

Recent am dezvoltat mai mult interes faţă de atitudinile opuse adoptate de diferite adunări faţă de
această practică a acoperirii capului şi m-am convins că nu trebuie tratată doar ca o situaţie de
supunere a soţiei faţă de soţul ei, aşa cum o numesc multe comentarii, sau cum o menţin altele, o
convenţie locală pentru a distinge între o femeie respectabilă şi o curvă, m-am rugat şi am petrecut
mult timp studiind pasajul şi am ajuns la concluzia că Scriptura este foarte clară cu privire la
motivul pentru care femeile trebuie să poarte capul acoperit şi nu bărbaţii, şi că nu ar trebui lăsat la
discreţia individuală a accepta sau a respinge porunca Duhului Sfânt. Este pentru întreaga Biserică
a lui Dumnezeu, pentru fiecare adunare să se supună poruncii ca o expresie vizibilă a unei
doctrine importante. Am realizat că porunca nu este doar pentru femei sau soţii, după cum se
crede în mod comun, ci pentru femei şi bărbaţi, căsătoriţi şi necăsătoriţi, şi scopul acesteia este dat
în v.7.

Învelitorile capului nu au nimic de a face cu supunerea femeilor faţă de bărbaţi sau dominaţia
soţilor faţă de soţii, nu este legat direct de „Ordinea bisericească” sau de vreunul din motivele vagi
oferite. Este legat direct de ordinea creaţiei, bărbatul venind înaintea femeii. Porunca faţă de
bărbaţi de a NU avea capetele acoperite şi porunca pentru femei să aibă capetele acoperite are
de-a face în primul rând cu slava lui Dumnezeu.

Acest pasaj controversat are legătură direct şi relaţie cu restul din 1 Cor. Ar fi bine să privim la
întreaga epistolă pe scurt, înainte de a continua cu pasajul disputat.

O privire nouă asupra 1 Corinteni

Mulţi comentatori au observat că 1 Corinteni este o scrisoare foarte nefolosită pentru comentarii,
subiectele pe care Pavel le tratează fiind extrem de variate, cu domenii largi şi nelegate,
neasemănătoare, de exemplu, epistola către Romani, unde „neprihănirea lui Dumnezeu” reiese ca
firul ce leagă întreaga scrisoare, sau epistola către Filipeni, în care „bucuria creştinului” este
proeminentă. Cel mai mult ce se poate spune despre 1 Cor. Şi care este comun cu toate
subiectele diferite este – „comportamentul creştin” în toate expresiile sale diferite. Pot sugera să
reconsiderăm tema din 1 Cor. Ca fiind „Slava lui Dumnezeu în comportamentul creştin”, bazând
sugestia pe versetul 1 Cor 10:31. Slava lui Dumnezeu ca şi motiv pentru comportamentul creştin
va lega toate subiectele libere discutate de Pavel în scrisoare , culminând în slava învierii
credinciosului ca şi desăvârşire pentru viaţa creştinească. „Dacă beţi sau mâncaţi, sau orice faceţi,
faceţi pentru slava lui Dumnezeu”. Pavel subliniază aceasta după ce are de-a face mult cu
comportamentul rău şi abuzurile din viaţa particulară a creştinilor corinteni, având de gând să
discute comportamentul greşit aşi abuzurile din viaţa comună a adunării din Corint.

Terminologia „Slava” şi „a slăvi”

Cuvintele „slava” şi „a slăvi” sunt folosite pentru a traduce două cuvinte greceşti . Primul, doxa, are
sensul ce nu poate fi exprimat adecvat printr-un singur cuvânt. Doxa înseamnă „strălucire,
splendoare, luminozitatea, magnific, faimos, renumit, cinste”, dar „slava” este cuvântul cel mai bun
de folosit. Verbul este doxazo (slăvesc). Apare în 1 Cor. 2:7, 8; 6:20; 10:31; 11:7,15; 15:40,41,43.
Al doilea cuvânt tradus „slavă” înseamnă de fapt, „auto-slavă” sau „lăudăroşenie” Cuvântul este
kauchaomai ceea ce înseamnă „slăvesc” sau „laud”. Apare în 1 Cor 1:29, 31; 3:21; 4:7; 5:6;
9:15,16.

Pagina 133 din 159

Un cuvânt similar cu această slavă de sine este physioo care înseamnă „laudă exagerată” – un
mod figurat de a spune „arogant”, „lăudăros”, „îngâmfat”, „mândru”. Apare în 1 Cor 4:6,18,19; 5:2;
8:1; 13:4.

Aceste trei cuvinte apar frecvent în 1 Cor., primul asociat cu slava lui Dumnezeu şi a omului,
ultimele două fiind folosite pentru auto-glorificare sau lăudăroşenie sau aroganţă.

Comportament greşit şi abuzuri – şi slava lui Dumnezeu

Ca mulţi dintre noi, credincioşii corinteni erau vinovaţi de trăire nu pentru slava lui Dumnezeu ci a
omului, a sinelui, şi aici era rădăcina tuturor problemelor lor, a comportamentului lor nepotrivit.
Ieşind de curând dintr-un fundal păgân , aveau încă o părere bună cu privire la calităţile şi
realizările omului – conducerea umană, înţelepciunea umană, intelectul, cunoştinţa umană
înţelegerea şi dorinţa de ostentaţie. Acestea sunt semne ale imaturităţii şi a poftelor trupeşti, şi deşi
aveau o mare varietate de daruri acordate de Duhul Sfânt, aceste daruri erau de asemenea
abuzate.

Pavel începe cu exprimarea gratitudinii faţă de Dumnezeu pentru locul în Har al corintenilor,
chemarea lor înaltă, şi multele lor daruri. El laudă pe corinteni pentru aderarea lor la învăţăturile lui.
Apoi începe să se ocupe de problemele lor, despre care a fost informat.

Admonestându-i pentru sectantismul lor şi urmarea lor după conducători omeneşti , pe care îi pun
pe un piedestal, Pavel aplică rectificarea „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu”
(1:29), „pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul” (1:31).

În continuare, tratează exaltarea înţelepciunii omeneşti, a cunoştinţei, şi a elocinţei, Pavel spune

„Înţelepciunea lui Dumnezeu este slava noastră” (2:7) nu îndemânarea omului cu cuvintele;
ignorarea înţelepciunii lui Dumnezeu a dus pe prinţii acestei lumi la „crucificarea Domnului slavei”
(2:8). Nu este înţelepciunea omului, ci Duhul Sfânt care ajută la înţelegerea lucrurilor lui
Dumnezeu.

Apoi, scriind despre poftele lor trupeşti şi conceptele nepotrivite şi nedemne despre slujba creştină,
Pavel le spune că va fi o răsplată sau o pierdere a acesteia la Scaunul de Judecată al lui Hristos,
amintindu-le că sunt „templul lui Dumnezeu, care este sfânt”. „Nimeni să nu se fălească, deci, cu
oameni,” (3:16,21).

El continuă să le spună că nu ar trebui să se „laude nunul împotriva celuilalt” (4:6) deoarece nu am

primit nimic care să nu vină doar de la Dumnezeu. „de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (4:7).
Pavel adaugă o notă de sarcasm aici şi îi avertizează în legătură cu „a fi fălitori” (4:18,19).

Mergând mai departe, la imoralitatea sexuală, mai ales la păcatul trupesc şi libertinismul în
căsătorie, Pavel spune că erau mai răi ca păgânii şi totuşi „ Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai
degrabă” (5:2).”slăvirea voastră nu este bună” căci dospitura voastră mică (răul) dospeşte întreaga
plămadă. (5:6).

Vorbind despre judecarea unuia de către celălalt, Pavel subliniază ruşinea credincioşilor care se
dau în judecată reciproc în tribunalele lumii, în interesele lor proprii şi tratează şi sfinţirea în
căsătorie. El concluzionează – „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în
trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu” (6:20), repetând faptul că trupurile noastre
sunt templul Duhului Sfânt şi că nu suntem ai noştri (6:19, 20). Pavel lărgeşte relaţia căsătoriei,
accentuând că suntem cumpăraţi cu un preţ – nu pentru a sluji oamenilor (7:23) spunând din nou
că trebuie să slăvim pe Dumnezeu, nu oamenii.

Cu privire la a fi pietre de poticnire pentru cei care sunt mai slabi cu privire la mâncare şi băutură
jertfite idolilor, Pavel admonestează pe creştinii care cunosc dintre ei, să nu se fălească, ci să lase
dragostea lui Dumnezeu să îi călăuzească (8:1).

Pagina 134 din 159

Pavel se întoarce acum la propria lui slujbă. Coborându-se la nivelul lor şi recurgând la raţiunea
pur naturală, a afirmat că „căci aş vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de
laudă. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă” (9:16).

Venind la exemple din VT şi avertizând creştinii corinteni să nu urmeze exemplul israeliţilor care au
părăsit Egiptul, Pavel enumeră pedeapsa lui Dumnezeu la mulţi din ultimii – pentru pofta de lucruri
rele, idolatrie, păcate trupeşti şi imoralitate sexuală, pentru cârtire împotriva lui Dumnezeu, şi
avertizează credincioşii să nu fie aroganţi – cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”
(1 Cor 10:12). Pavel menţionează despărţirea la cina Domnului şi îşi repetă avertismentul
împotriva cauzării de ofense cu privire la carne şi băutură – şi ajunge la povaţa de căpătâi - 1 Cor
10:31 – „să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”

Acum ajungem la pasajul disputat. Considerând deja viaţa individuală a credinciosului care trăieşte
pentru slava lui Dumnezeu, Pavel vorbeşte despre creştinii uniţi care trăiesc pentru slava lui
Dumnezeu – în adunările creştine pentru închinare şi rugăciune, participare la cina Domnului,
exercitarea darurilor spirituale ca o adunare a poporului lui Dumnezeu (1 Cor. 11-14) şi avertizează
împotriva faptului de a fi lăudat pentru folosirea darurilor spirituale, oferind contra-argumentul,
dragostea – „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu
pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu caută folosul său,” (13:4, 5) –
remediul pentru slăvirea de sine în toate manifestările ei rele. În final, Pavel adună învăţăturile
sale, explicând învierea şi slava ce învăluieşte trupul nostru înviat, care este culminarea vieţii
noastre creştine pentru gloria lui Dumnezeu. „Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi
alta este strălucirea stelelor; Aşa este şi învierea morţilor” (15:40-42). El sfârşeşte spunând în v. 58
că noi trebuie să fim „neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului,” – slăvindu-L cu faptele
noastre bune.

Învelitoarea capului

Acum suntem gata să discutăm în detaliu 1 Cor 11:1-16. După cum am fost avertizaţi să trăim
pentru slava lui Dumnezeu tot timpul, trebuie să manifestăm acea slavă când ne adunăm pentru
închinare şi rugăciune. Aceasta este povara lui Pavel.

Scenariul este adunarea sfinţilor pentru închinare şi aducere aminte despre Domnul la Cina
Domnului. Îngerii sunt prezenţi ca martori la închinarea credincioşilor, deşi nevăzuţi. Dar există
dezordine datorită femeilor care se roagă şi vorbesc şi nu au capul acoperit.

În acest moment, trebuie să observăm obiceiurile din zilele lui Pavel. Când se rugau, bărbaţii şi
femeile evrei îşi acopereau capul. Bărbaţii şi femeile romane îşi acopereau capul. Bărbaţii şi
femeile greci, poate datorită lipsei lor de aceeaşi teamă de Dumnezeu ca evreii, se rugau şi
aduceau jertfe cu capetele descoperite.

Poate că această adunare particulară avea un amestec de evrei salvaţi, romani şi greci. Aceasta
ar explica situaţia cu care se confrunta Pavel. Pavel caută să explice de ce biserica , formată din
bărbaţi şi femwi căzute răscumpăraţi de Dumnezeu, trece prin obiceiurile zilei, deoarece Biserica
este noua creaţie a lui Dumnezeu, din evrei şi neamuri. Pavel nu le spune ceva nou, deoarece
Biserica avea deja 30 de ani. El doar enunţă şi reiterează o practică deja familiară bisericii creştine
din timpul lui. Pavel doar le reaminteşte credincioşilor corinteni de această practică din adunările
de peste tot, o practică pe care corintenii au ignorat-o sau au neglijat să o observe, la fel cum în
mod flagrnt au ignorat sau au abuzat codul creştin de comportament. Creştinii, în contradicţie cu
evreii, romanii şi grecii, au adoptat o practică a lor proprie datorită revelaţiei pe care au primit-o de
la Dumnezeu.

Pavel preia ideea şi explică cum trebuiesc conduse adunările creştine într-un mod ordonat de
închinare şi laudă în prezenţa îngerilor, pentru slava lui Dumnezeu.

Înainte de a merge mai departe, să vedem ce crede cititorul obişnuit când citeşte acest pasaj. El va
crede că Pavel îşi direcţionează toată energia pentru a spune femeii că trebuie să se acopere;
Pagina 135 din 159
dacă nu face aceasta, va fi nesupusă Domnului. Pavel nu are nimic de spus bărbatului, bărbatul
este liber de vreo poruncă, aşa se pare.

Când cercetăm îndeaproape întreaga secţiune, vom observa că Pavel nu se referă doar la femeie,
ca să îi spună că trebuie să îşi pună o învelitoare pe cap. De fapt, Pavel se adresează şi femeilor
şi bărbaţilor, şi ambii trebuie să se supună poruncii pereche a Domnului, pentru un scop definit.
Obiectivul lui Pavel este de a le spune că bărbatul nu îşi poate acoperi capul şi femeia trebuie să
aibă capul.

Pavel are atunci de răspuns la două întrebări pe care el însuşi le pune:

1. de ce trebuie să practicăm acoperirea capului?

2.de ce trebuie femeile să aibă capul acoperit, şi nu bărbaţii?

Importanţa practicii

Observăm apoi cum apostolul îşi începe explicaţia şi raţionarea. Mai întâi, să ne uităm la:

1. Autoritatea pentru învelitoarea capului – Domnul Însuşi

Călăuzit de Domnul Isus Hristos, prin inspiraţia Duhului Sfânt şi ca anticipare a fiecărei obiecţii
posibile la învăţăturile din această epistolă, apostolul Pavel a inclus în salutările lui o frază mică ce
nu se găseşte în nici una dintre celelalte epistole ale sale.

Desigur, Domnul trecutului, prezentului, viitorului şi al veşniciei ştia că spiritul laodicean al secolului
nostru 20 va face ca chiar credincioşii să se îndoiască de importanţa şi relevanţa 1 Cor. mai ales în
problema acoperirii capului!

Şi astfel, această mică frază, ce pare nesemnificativă şi totuşi cu implicaţii uriaşe, a fost pusă acolo
în mod providenţial în salutul apostolic din 1 Cor 1:2 „către Biserica lui Dumnezeu care este în
Corint, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru”.

Această frază mică numai ar fi trebuit să producă imediat o supunere voită şi umilă faţă de
învăţăturile sin această epistolă, aşa cum a făcut-o timp de aproape 2000 de ani, până când
teologia liberală a invadat biserica declarată şi chiar a influenţat adunările de credincioşi ai NT

Epistola către romani a fost adresată romanilor, totuşi acceptăm învăţăturile ca fiind obligatorii şi
aplicabile tuturor credincioşilor din toate generaţiile şi locurile

2 Cor. A fost scrisă adunării din Ahaia, Galatia, filipenilor din Filipi şi astfel, cu alte epistole ale lui
Pavel, ştim că tot ce s-a scris în ele era relevant pentru toate adunările din toate timpurile, în ciuda
faptului că nu s-a făcut o astfel de declaraţie.

Totuşi, când Pavel include specific fraza remarcabilă „către toţi cei ce cheamă în vreun loc” din 1
Cor., reacţia este incredulitate, necredinţă, respingere – o negare ca 1 Cor. este pentru toţi
credincioşii, că Pavel nu scria doar pentru instruirea corintenilor, ci pentru toate adunările şi toţi
credincioşii. Nu, oamenii susţin că 1 Corinteni este pentru corinteni, nu pentru toată biserica lui
Dumnezeu, în ciuda declaraţiei specifice „către toţi cei ce cheamă în vreun loc” care nu se mai
găseşte în nici un alt loc!

Nimic nu poate fi mai clar decât că această epistolă nu s-a limitat sau restrâns la credincioşii
corinteni, ci a fost pentru a fi citită, aplicată, să ne supunem ei, urmată şi practicată de fiecare
credincios din fiecare adunare din orice loc din toată perioada Bisericii. Nu este exceptat nimeni şi
nici absolvit. Timpul nu are nici un efect asupra adevărurilor conţinute în această epistolă, fie că
sfinţii au trăit în secolul 1 sau 20. Toate adunările din vremea Bisericii trebuie să dea importanţă

Pagina 136 din 159

instrucţiunilor inspirate ale epistolei şi Domnul care a făcut să fie scrisă, nu tolerează nici o scuză
pentru că nu se dă importanţă învăţăturilor Lui

Pentru ca să fie imposibil ca cineva să se îndoiască, să pună sub semnul întrebării sau să
respingă universalitatea aplicării ei, că toţi credincioşii din toate perioadele istoriei Bisericii trebuie
să se supună instrucţiunilor lui Pavel din 1 Corinteni, Pavel, accentuat, fără echivoc, declară mai
departe, spre sfârşitul epistolei (1 Cor 14:37) „ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.”

Pavel nu specifică doar Cina Domnului sau exercitarea darurilor în adunările poporului lui
Dumnezeu. A vrut să spună de asemenea, că învăţăturile cu privire la acoperirea capului din cap.
11 şi rolurile diferite ale bărbaţilor şi femeilor din cap. 14 au fost tot poruncile lui Dumnezeu!

Îndrăzneşte cineva să dispute acestea? Îndrăzneşte cineva din noi să obiecteze, să reziste, să ia
în râs, să nege? Îndrăzneşte vreunul dintre noi să nu se supună?

Dacă facem acesta, va trebui atunci să răspundem Domnului însuşi, care a dat aceste porunci, la
scaunul Lui de judecată (1 Cor 3:12-15; 2 Cor 5:10; Rom 14:10). Tremur când mă gândesc la
mulţii mei ani de dubii şi necredinţă cu privire la acest adevăr important şi sunt foarte recunoscător
fratelui care mi-a atras atenţia asupra lui.

Tratarea directă a acoperirii capului şi a altor aspecte ale adunării din cap. 11 până la 14 Pavel îşi
prefaţează învăţăturile cu cuvintele „mergeţi pe urmele mele, căci şi eu merg pe urmele lui Hristos”
11:1.

Mulţi comentatori leagă acest verset de secţiunea epistolei ce îl precedă şi nu cu versetele

subsecvente, poate fiind influenţaţi de un adverb englezesc „acum”, care pare a începe un subiect
nou.

Totuşi, particula greacă tradusă „acum” în v. 2 este de asemenea tradusă „dar” în v. 3. Arndt şi
Gingrich declară că poate fi tradus „şi” când se cere o simplă legătură este cerută pentru legare.
Particula poate fi deci tradusă „acum”, „dar”, „şi”, în funcţie de alegerea traducătorului.

Deci dacă folosim „şi” în loc de „acum” pentru v. 2, putem vedea forţa din spatele declaraţiei lui
Pavel din v. 1. „Călcaţi pe urmele mele, - imitaţi – întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos”. Această
declaraţie leagă secţiunea precedentă, cap. 1:1-10:33, cu versetele de mai târziu, cap. 11:2 la cap.
16, legând ambele împărţiri din 1 Cor. şi indicând sursa autorităţii lui Pavel.

A „imita” înseamnă a face exact ce face altcineva şi „imitaţi-mă pe mine” înseamnă a face ce Pavel
ne spune, a-l urma în învăţături şi practici.

Dar nu s-a oprit aici, ori ar arăta către el ca fiind autoritate. Dar el continuă „că şi eu sunt al lui
Hristos”.

Asta avem – apostolul urma exemplul suprem, Autoritatea Finală, Aminul (Apoc 3:14), Domnul
Isus Hristos singurul şi nimeni altcineva.

Dacă Domnul nu l-ar fi călăuzit să scrie mai mult de o duzină de epistole, nu ar fi făcut aceasta.
Dacă Domnul nu l-ar fi instruit să scrie ceea ce ştim ca 1 Corinteni, nu ar fi făcut-o. Dacă Domnul
nu l-ar fi condus să scrie pasajul despre acoperirea capului, nu ar fi făcut-o.

Este la fel cu toţi ceilalţi apostoli. Autoritatea din spatele tuturor scrierilor lor, Autoritatea din spatele
întregii Scripturi, este Domnul Însuşi.

Este Domnul Isus, Autoritatea ultimă care are dreptul de a le spune răscumpăraţilor Lui, Biserica,
ce să facă şi să aştepte supunere totală şi completă la poruncile Lui în virtutea faptului că este
Creator, Răscumpărător şi Domn.

Pagina 137 din 159

Dacă autoritatea lui Pavel ar fi fost a lui, auto-derivată, am putea discuta faptul că nu trebuie să-i
dăm importanţă deloc (deşi autoritatea apostolică încă este obligatorie pentru credincioşi), dar a nu
te supune poruncilor Domnului este foarte serios şi a nega Autoritatea Sa Supremă atrage
consecinţe foarte drastice.

Deci, vedem cât de vital este , cât de importantă această învăţătură despre acoperirea capului. Nu
trebuie să o ignorăm sau să nu ne supunem.

2. Revelaţie şi inspiraţie de la Domnul

Pavel nu a epuizat motivele necesităţii practicii acoperirii capului. Acum aduce revelaţia şi
inspiraţia. „Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai
cum vi le-am dat.” v 2

Nu numai că Domnul ne-a poruncit cu Autoritatea Lui Supremă, dar i-a revelat special lui Pavel ca
să ofere tuturor credincioşilor – aşa cum ceilalţi apostoli au primit învăţăturile direct de la Domnul
Însuşi. Doctrinele şi practicile pe care Pavel urma să le elaboreze au fost primite de el şi învăţate şi
explicate de el timp de mulţi ani.

Cum a primit el aceste învăţături?

Pavel a folosit cuvântul „revelat” şi „revelaţie”, „făcut cunoscut”, în multe ocazii - Gal 1:12,16; 2:2; 2
Cor 12:7, Efes 3:3, 5; şi Col 1:26, 27.

În 1 Corinteni şi alte epistole, ar trebui să mai observăm şi alte trei cuvinte folosite de Pavel:

1. „tradiţie” 1 Cor 11:2; 2 Tes 2:15 ţi 3:16;

2. „primit” 1 Cor 11:23; 15:3; Gal 1:12; şi

3. „transmis” 1 Cor 11:23; 15:5; şi Iuda 3.

Cuvântul „tradiţie” (Gr. paradosis) tradus şi „învăţătură” (1 Cor 11:2), înseamnă de fapt „ceva
transmis sau dat”. Este legat de cuvântul „a transmite” (paradidomi) ce înseamnă „a preda”.

Sursa acestei transmiteri poate fi un om sau Dumnezeu. Domnul nostru a vorbit despre „obiceiurile
bătrânilor”, ale oamenilor, pe care evreii le urmau orbeşte. În folosinţa lui Pavel în pasajele
relevante, el nu vorbeşte de oameni ca sursă, ci de Domnul Însuşi.

Pavel a primit toate învăţăturile sale de la Domnul Isus, şi a transmis aceste învăţături adunărilor.

El nu a primit învăţăturile de la un om, fie apostoli sau alţii care erau cu el, ci direct de la Domnul.
Cuvântul grecesc pentru „a primi” este în acest paralambano, cu sensul de „primit de la altcineva”.

Pavel a primit aceste învăţături nu numai cu privire la acoperirea capului ci şi la Cina Domnului (1
Cor 11:23) şi doctrina învierii şi a răpirii (1 Cor 15:3).

Ca un apostol credincios, el a transmis (paradidomi) aceste învăţături sau instrucţiuni transmise

original (paradosis de la paradidomi = tradiţii) de Domnul Însuşi pentru el.

Vedem atunci că subiectele acoperite de cap. 11 -15 au fost toate primite de Pavel, prin revelaţie
de la Domnul Isus şi scrise pentru instruirea noastră, prin inspiraţia Duhului Sfânt.

Vedem ce doctrine importante – autoritatea Domnului - (Mat 28:18), poruncile, revelaţia şi

inspiraţia Scripturii – sunt implicate în practicarea acoperirii capului.

Pagina 138 din 159

3. Recunoaşterea conducerii

„Vreau să ştiţi că capul oricărui bărbat este Hristos; şi capul femeii este bărbatul; şi capul lui
Hristos este Dumnezeu (Tatăl) (v.3).

Doctrina lui Hristos ca şi Cap în primul rând presupune şi implică salvarea şi în al doilea rând
indică subordonarea.

A. Conducerea şi salvarea

„Capul oricărui bărbat este Hristos”.

Dacă o persoană nu este un creştin adevărat – credincios născut din nou – se va gândi el vreodată
la Domnul Isus ca la un Cap – Capul creaţiei, Capul Bisericii, Capul familiei, Capul bărbatului?
Desigur că nu. Acest gând cu greu dacă trece prin capul unui necredincios, care nu are nimic de-a
face cu Domnul oricum.

Cine atunci, se va pleca înaintea Domnului Isus şi Îl va recunoaşte ca şi Cap? Numai cel care
realizează îndatorirea lui faţă de Domnul pentru harul şi mila Sa, iertarea şi pacea, cel răscumpărat
de sângele lui Hristos, care a curs la Cruce, la Calvar. Da, numai o persoană salvată cu adevărat Îl
va recunoaşte ca şi Cap.

Deci, acoperirea capului nu numai că implică dar şi include, necesită şi încorporează doctrina
salvării! Un suflet răscumpărat, salvat, bărbat sau femeie, va recunoaşte cu bucurie conducerea
Lui, şi deoarece acoperirea capului are de-a face cu conducerea, conducerea lui Hristos, cel salvat
cu adevărat se supune cu bucurie poruncii Lui cu privire la această practică. El sau ea va arăta
lumii prin această practică faptul că a fost salvat de Domnul, îi aparţine, Îl onorează ca şi Cap al
Bisericii şi Cap al bărbaţi.

Un suflet nemântuit nu va practica acoperirea capului, nici nu va recunoaşte conducerea lui

Hristos.

Nu este acest corolar valid? Cineva care nu practică acoperirea capului nu Îl recunoaşte pe
Domnul Isus ca şi Cap, deoarece el sau ea nu Îl recunoaşte pe Domnul ca Salvator! El sau ea Îl
pot recunoaşte pe Domnul Isus ca Salvator, dar nu ca şi Cap!

Fratele sau sora care nu practică acoperirea capului se apropie periculos de această situaţie!

Deci o soră sau un frate care practică acoperirea capului (neacoperirea pentru bărbaţi şi
acoperirea pentru femei) Îi recunosc autoritatea, revelaţia, inspiraţia şi lucrarea de răscumpărare!

Cineva care nu face acesta ar putea să nu recunoască doctrinele de mai sus!

Atât de serioasă este practica acoperirii capului şi cât de importantă este mai ales în societatea de
astăzi, când mulţi abandonează învăţăturile Domnului şi să îmbrăţişeze ideile unei lumi care Îl
respinge pe Hristos.

B. Conducerea şi subordonarea

În Dumnezeire, deşi toate trei persoanele au aceeaşi esenţă – Dumnezeu – şi toate sunt egale,
pentru ca ordinea să fie menţinută, trebuie să existe conducere şi subordonare. Tatăl precede pe
Fiu, care precede pe Duhul Sfânt, deşi toţi sunt consubstanţiali, co-egali şi co-eterni. Fiul este
subordonat Tatălui şi Duhul Sfânt (locuieşte în credincioşi) este subordonat Fiului.

În relaţia dintre Domnul nostru Isus şi umanitate, Domnul Isus este Capul bărbatului. Bărbatul este
subordonat Domnului Isus.

Pagina 139 din 159

În relaţia dintre oameni, bărbatul este capul femeii; femeia este subordonată bărbatului. Aceasta
se numeşte ordinea creaţia în care bărbatul a fost creat înaintea femeii. Deci femeia, venind după
bărbat, este subordonată bărbatului.

a) Terminologie – „Bărbatul” şi „femeia”

Înainte de a lua în considerare situaţia subordonării, să ne uităm la cuvintele bărbat” şi „femeie”.

Cuvântul grec aner înseamnă „bărbat”, distinct de „femeie” sau „soţ” distinct de „soţie”. Cuvântul
gune înseamnă „femeie” sau „soţie”. Versiuni diferite traduc cuvintele diferit în versete diferite.
Unele versiuni traduc cuvintele ca „soţ” şi „soţie”, dând impresia că numai capul soţului trebuie
descoperit, în timp ce numai capul soţiei trebuie acoperit. Implicaţia este că bărbaţii şi femeile
necăsătoriţi nu sunt implicaţi aici. Dar când vedem scopul acoperirii capului vom înţelege că nu
acesta este cazul, deoarece toţi bărbaţii, căsătoriţi sau necăsătoriţi şi toate femeile, căsătorite sau
necăsătorite, cad sub porunca lui Pavel. Deci cel mai corect mod de a traduce cuvintele aner şi
gune ar trebui să fie „bărbat” şi „femeie”, nu „soţ” şi „soţie”.

b) Problema subordonării

Adam a fost creat primul, apoi Eva. Deci, în ordinea creaţiei, bărbatul vine înainte, precedă, apoi
femeia şi

În acest sens femeia este subordonată bărbatului, venind după el. Diferit de sistemul militar al
lumii, această subordonare a femeii faţă de bărbat nu necesită ca femeia să primească ordine de
la bărbat, de la orice bărbat. Separat de prioritatea creaţiei, bărbatul şi femeia sunt egali.

i. subordonarea nu înseamnă inferioritate

Nu este nimic în aceste versete care să indice că bărbatul este superior femeii – anatomic,
psihologic, fiziologic, academic, social, moral sau spiritual. Nu există nici o bază de comparaţie.
Ambii sunt diferiţi. Fiecare îl completează pe celălalt, nici unul nu este complet fără celălalt şi ambii
sunt interdependenţi. Ce îi lipseşte unuia, celălalt adaugă. În astfel de circumstanţe, bărbatul nu
poate pretinde nici o superioritate în natură, deşi bărbatul este înaintea femeii ca poziţie şi
autoritate înaintea lui Dumnezeu, datorită creaţiei. Dumnezeu a făcut bărbatul lider, cel care
înaintează şi ia decizii în general.

Subordonarea femeii faţă de bărbat nu înseamnă că ea este inferioară sau în subjugarea

bărbatului ca să fie condusă ca o servitoare sau sclavă sau supusă. Ca şi Fiul care este
subordonat Tatălui, totuşi egal cu el şi are aceeaşi esenţă a dumnezeirii, Dumnezeirea, la fel
femeia este subordonată bărbatului, totuşi este egală cu el şi are aceeaşi esenţă umană.
Subordonarea nu este echivalentul inferiorităţii.

ii. Subordonarea nu înseamnă robire

Există o diferenţă între subordonare şi supunere. Soţiile sunt subordonate soţilor datorită creaţiei şi
trebuie să se supună soţilor lor pentru administrarea ordonată a casei lor, unde este doar un cap,
soţul. Dar soţia nu este supusă nici unui alt bărbat sau soţului altei femei!

O femeie necăsătorită, deşi subordonată bărbatului în ordinea Creaţiei nu este supusă nici unui
bărbat. Nu este nici o poruncă în Scriptură pentru o femeie necăsătorită de a fi supusă vreunui
bărbat, căsătorit sau necăsătorit, cu excepţia tatălui lor, dar aceasta vine sub relaţia părinte – copil,
unde supunerea este o o poruncă. O femeie nemăritată nu trebuie să se afle în raport de
subordonare faţă de nici un bărbat din afara familiei ei deşi femeia este subordonată bărbatului.
Subordonarea înseamnă doar că femeia a fost creată după bărbat, un fapt stabilit, nealterabil al
Creaţiei. Supunerea este numai în familie, a soţiei faţă de soţ, voluntar şi soţului nu i se cere să-şi
domine soţia sau să o forţeze să i se supună, ci să o iubească. Trebuie să fie o supunere
mutuală.(Efes. 5:21-33; Col 3:18,19; 1 Petru 3:1,5,6).

Pagina 140 din 159

Ordinea familiei despre supunerea soţiei faţă de soţ nu este considerată aici deloc, dar ordinea
creaţiei de supunere a femeii faţă de bărbat este semnificativă, după cum vom vedea.

Pavel, stabilind principiile autorităţii, revelaţia, inspiraţia, supunerea, conducerea şi subordonarea

şi dând motive neatacabile pentru practicarea acoperirii capului, continuă.

Slava lui Dumnezeu

Motive pentru descoperirea capului bărbatului şi acoperirea capului femeii.

Pavel răspunde celei de-a doua întrebări – de ce nu trebuie bărbatul să se acopere şi femeile să
se acopere?

Simbolurile – Capul descoperit al bărbatului

v.4 „Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte capul”.

Aici trebuie să privim la cuvântul „acoperirea capului”. În acest verset, (v.4), fraza greacă kata
kephales echon înseamnă literal „a avea ceva pe cap”, o învelitoare, cuvântul pentru „învelitoare”
fiin înţeles, deşi omis.

În toate versetele cu privire la acoperirea capului, substantivul „văl” nu se găseşte în greacă, ci un

participiu sau o altă parte de limbaj este folosită.

Participiul prezent pasiv:

Akatakalupto = neacoperit (v.5)
Akatakalupton = neacoperit (v.13)

Indicativul prezent pasiv:

Katakaluptetai = este acoperit (v.6)

Imperativul prezent pasiv:

Katakaluptestho = să se acopere (v.6)

Infinitivul prezent pasiv:

katakaluptesthai = a fi acoperit (v.7)

În versetul 16 numai este menţionat vălul, dar un cuvânt cu totul diferit este folosit – cuvântul este
peribolaion în sintagma anti peribolaiou (în locul unui văl). Aceasta se referă la părul lung al unei
femei, care îi este dat ca şi acoperitoare. Unii cred că acest „văl” este o acoperitoare pentru tot
corpul, astfel că părul lung al unei femei este ca o învelitoare pentru întreg corpul. Deci vedem în
aceste versete că capul unei femei trebuie acoperit (v. 5 6,13), capul unui bărbat nu trebuie
acoperit (v. 4, 7) şi părul unei femei îi este dat ca acoperitoare sau văl (v.16).

Ceea ce spune Pavel în v.4 va fi un şoc pentru un bărbat evreu sau roman, ambii acoperindu-şi
capetele când se roagă. Un bărbat grec ar încuviinţa imediat, deşi s-ar putea să nu cunoască
motivul încă. Dar în noua Creaţie – Biserica lui Dumnezeu – acoperirea capului unui bărbat este o
dezonoare faţă de capul lui. „Capul” aici poate însemna ori Domnul Isus care este în mod metafizic
capul bărbatului sau npur şi simplu capul anatomic al bărbatului. Ambele sunt acceptabile. El îl
necinsteşte pe Domnul, Capul lui, şi îşi necinsteşte propriul cap. Bărbatul evreu sau roman care a
devenit creştin, trebuie să fie pregătit să lase vechea practică şi să accepte noua revelaţie de la
Dumnezeu. Motivul pentru aceasta va fi văzut curând.

Capul acoperit al femeii

v. 5, 6 „ Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul dezvelit, îşi necinsteşte
capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar,
dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.” O femei evreică creştină
Pagina 141 din 159
şi una romană creştină vor accepta aceasta imediat, dar o femeie greacă, convertită ar putea avea
unele întrebări. Totuşi, sub călăuzire divină, toţi trebuie să se supună poruncii.

Aici Pavel tratează două probleme: prima, situaţia femeilor ce vorbesc şi se roagă la o adunare
mixtă şi doi, problema acoperirii capului. El va trata acoperirea capului mai întâi, deoarece este
mai relevantă. , şi mai apoi, va trata situaţia femeilor ce se roagă şi vorbesc în adunările mixte de
închinare şi rugăciune (1 Cor 14:34, 35) când are de-a face cu participarea la închinare şi spune
că o femeie trebuie să tacă în adunarea credincioşilor înaintea lui Dumnezeu. În acest v.4 Pavel
face doar aluzie la un alt abuz al adunării corintenilor, femeile ce se rugau şi prooroceau şi el
corectează această practică mai târziu. Versetul nu implică faptul că Pavel era de acord cu femeile
ce se rugau şi prooroceau. („audibil” se înţelege).

Pavel spune că atunci când o femeie se roagă într-o adunare mixtă, în linişte, aşa cum se face în
practica generală şi cuvenită sau cum în înţelegerea greşită a corintenilor, audibil, ea trebuie să
aibă capul acoperit. Dacă nu are capul acoperit, trebuie să îl aibă ras! Dar dacă nu îl vrea ras,
trebuie să îl acopere! Argumentul este foarte clar.

Ceea ce le spune Pavel bărbaţilor şi femeilor, după cum am observat, este împotriva tuturor
practicilor curente din iudaism şi din religiile neamurilor. A fost observat numai de Biserica creştină.
De ce acesta?

Scopul acoperirii capului

1. Exprimarea slavei

Pavel oferă acum motivul v.7, un verset foarte important, versetul cheie pentru înţelegerea
întregului pasaj.
„Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe
când femeia este slava bărbatului.”

Aici este deci scopul acoperirii capului. Slava lui Dumnezeu trebuie dovedită de biserica lui
Dumnezeu care se adună la închinare. Biserica lui Dumnezeu este formată din bărbaţi şi femei de
toate rasele şi este singura entitate de pe pământ El este mulţumit să îşi aşeze slava. Nici un alt
grup nu a fost ales de Dumnezeu cu excepţia poporului Său răscumpărat.

În Isaia 42:8 Domnul spune „Nu-Mi voi da slava altuia”, deoarece nimeni nu poate reflecta slava
Lui. Domnul nostru Isus care este chiar expresia strălucirii slavei Lui (Evr. 1:3) chiar înainte de
răstignire a dat slava lui Dumnezeu Bisericii Lui. „Eu Te-am proslăvit pe pământ...Şi acum, Tată,
proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte la Tine însuţi cu slava pe
care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea...Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi
i-ai dat din lume...şi Eu Sunt proslăvit în ei....Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca
ei să fie una, cum şi noi Suntem una...” (Ioan 17:4, 5, 6, 10, 22).

Domnul Isus a fost mulţumit să îşi pună slava peste Biserica Lui, formată din bărbaţi şi femei
răscumpăraţi, evrei şi neamuri. Biserica din lume trebuie să arate această slavă. Şi astfel, Pavel
ajunge la acest verset important. Noi trebuie să arătăm slava lui Dumnezeu în mărturia creştină
comună. Simbolistica nu este totuşi completă dacă Biserica reflectă numai slava lui Dumnezeu.
Biserica conţine fiinţe umane imperfecte care au căzut în păcat dar sunt răscumpărate de sângele
Domnului Isus. Deci, aşa cum este prezentă în biserică slava căzută a omului, biserică ce nu este
un organism perfect, reflectarea numai a slavei lui Dumnezeu nu este poziţia corectă a bisericii.
Biserica trebuie să reflecte şi natura ei adevărată , slava căzută, dar răscumpărată a umanităţii.
Biserica este deci, singura căreia i s-a dat responsabilitatea şi privilegiul de a reflecta slava lui
Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat şi slava căzută a omului şi aceasta este făcută în
adunările de închinare şi rugăciune.

2. Capul descoperit al bărbatului reflectă slava lui Dumnezeu

Pagina 142 din 159

Cum îşi găseşte aceasta expresie? Prin capul descoperit al bărbatului se reflectă slava
descoperită a lui Dumnezeu şi capul acoperit al femeii ce reflectă slava căzută a omului (a
bărbatului şi a femeii, căci omul reprezintă rasa umană. Unii restricţionează aceasta numai la
bărbat, deoarece cuvântul anthropos (= om, omenire) nu este angajat). Deci Pavel, spune că
deoarece omul este imaginea şi slava lui Dumnezeu nu trebuie să îşi acopere capul, deoarece
dacă are capul acoperit îşi va necinsti capul deoarece, simbolic, va acoperi slava lui Dumnezeu,
care trebuie descoperită, şi numai prin biserică. Această poruncă a lui Pavel ar fi avut o problemă
cu bărbaţii convertiţi de la iudaism şi păgânismul roman, unde ambii, şi bărbaţii şi femeile se
acoperea când se rugau şi cu întinderea Evangheliei spre nord, spre pământurile „barbare”, a
devenit o problemă şi pentru bărbaţii ce trăiau în ţările reci obişnuite cu protecţia călduroasă a
basmalei. Dar Duhul Sfânt din om va elimina şi depăşi obiecţiile lor şi supunându-se cu smerenie
poruncii lui Dumnezeu, aceşti oameni se vor închina lui Dumnezeu cu capetele descoperite,
reflectându-i slava. Trebuie să accentuăm că Scriptura nu spune că bărbatul este superior femeii,
de aceea capul lui nu este acoperit, ci pentru că omul este imaginea şi slava lui Dumnezeu şi
trebuie să manifeste această slavă.

3. Capetele acoperite ale femeilor reflectă slava căzută a omului.

Pavel se întoarce acum spre partea femeii. „femeia este slava bărbatului”. Pavel este atent să nu
spună că femeia este imaginea bărbatului. Femeia a fost luată din coasta bărbatului, latura lui, să-i
fie tovarăş în toate. Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, Eva era în Adam, şi unde se spune că
Dumnezeu a creat omul după chipul Său, acest chip include şi femeia. Deci, în timp ce bărbatul şi
femeia sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu, bărbatul este slava lui Dumnezeu şi femeia este
slava bărbatului, deoarece la început femeia a fost creată după bărbat. Acesta este aranjamentul
lui Dumnezeu.

În capitolele anterioare, Pavel a spus corintenilor că slava lui Dumnezeu este mult superioară
slavei omului. Deci, „nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu”(1:29). „Cine se laudă, să se
laude în Domnul.” (1:31) „Nimeni să nu se fălească, deci, cu oameni,”(3:21). Apoi le spune că,
deoarece femeia este slava bărbatului şi slava bărbatului este una căzută, femeia trebuie să aibă
capul acoperit, pentru a simboliza această slavă căzută. Dacă nu ar fi fost Căderea, când primii
noştri părinţi nu s-au supus lui Dumnezeu, nu ar fi fost necesară acoperirea capului femeii. Dar
deoarece a avut loc căderea, slava lui Dumnezeu este atinsă, şi aceasta se arată în capul femeii
care este acoperit. Dar căderea a implicat şi bărbatul şi femeia, deoarece şi Adam şi Eva au
păcătuit; deci acoperirea femeii simbolizează slava căzută şi a bărbatului şi a femeii.

Acoperirea femeii nu este, după cum vedem acum, simbolul supunerii sau ascultării faţă de bărbat
sau doar un obicei vechi şi demodat. Vorbeşte despre o doctrină importantă, a slavei căzute a
bărbatului şi femeii care au fost răscumpăraţi. Dacă femeia are capul neacoperit, slava omului îşi
asumă un statut egal cu cel al slavei lui Dumnezeu. Deci, slava omului trebuie aşezată într-o
perspectivă adecvată, complet umbrită de slava lui Dumnezeu. În timp ce slava lui Dumnezeu este
adecvat descoperită, slava căzută a omului este descrisă de învelitoarea capului femeii din
adunările creştine. Deci şi femeia şi bărbatul îşi îndeplinesc funcţiile lor respective de manifestare
a slavei.

Învelitoarea capului femeii este simbol pentru slava bărbatului şi a femeii care este acoperită, că
este slava căzută a întregii omeniri, reprezentată de capul femeii care este acoperit. Şi bărbatul şi
femeia sunt sub aceeaşi acoperire simbolică, deoarece amândoi au păcătuit şi au fost
răscumpăraţi.

Cât de clar este aceasta. Când poporul lui Dumnezeu se adună pentru închinare, sunt observatori
cereşti sau îngereşti care privesc la adunările noastre şi ei sunt mulţumiţi când întreaga adunare
reflectă

Slava neacoperită a lui Dumnezeu în strălucirea ei, simbolizată de capul neacoperit al bărbaţilor; şi
Slava căzută a omenirii, răscumpărată, descrisă de acoperitoarea de pe capul femeii.
Motivul – Ordinea Creaţiei
Pagina 143 din 159
De ce bărbatul reflectă slava lui Dumnezeu şi femeia slava bărbatului

Cineva ar putea obiecta şi este de înţeles, spunând: „de ce trebuie ca femeia să reflecte slava
omului, de ce nu reflectă ea slava lui Dumnezeu şi bărbatul să reflecte slava omului?” Pentru
răspuns, Pavel se întoarce la ordinea creaţiei. El a oferit deja motivaţia bazată pe Creaţie, din v.2.
„Capul oricărui bărbat este Hristos şi capul femeii este bărbatul”. Acum extinde –„Nu bărbatul este
din femeie, ci femeia este din bărbat. Nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru
bărbat. Pentru aceasta trebuie femeia să poarte un semn al stăpânirii ei pe cap, din cauza
îngerilor.” (v. 8, 9).

În Creaţie, bărbatul (Adam) a fost făcut înaintea femeii (Eva) şi Eva a fost luată din Adam. Deci nu
Adam a fost luat din Eva, ci Eva din Adam; adică Adam a fost sursa din care a fost creată Eva. Mai
mult, bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia a fost creată pentru a fi tovarăşa bărbatului,
compania lui şi împreună formează o unitate, un întreg complementar.

Datorită ordinii şi scopului creaţiei şi a conducerii bărbatului, femeia este cea care trebuie să
reflecte slava inferioară a omului şi trebuie să arate simbolul autorităţii lui Dumnezeu asupra
omului. Cuvântul exousia înseamnă în primul rând „autoritate”, deşi alte sensuri ca putere şi
privilegiu sunt posibile. Unii interpretează aici ca autoritatea individuală a femeii, alţii ca autoritatea
soţului, dar este mult mai rezonabil să gândim că este autoritatea lui Dumnezeu peste omul căzut.

Versetul face clar faptul că această autoritate este pe capul femeii. Ce pune femeia pe cap, în
context? Învelitoarea, desigur! Autoritatea este învelitoarea. Nu poate fi vorba despre autoritatea
individuală a femeii sau de autoritatea bărbatului, ci este învelitoarea ca simbol al autorităţii lui
Dumnezeu şi această autoritate este asupra omului. Deci, femeia trebuie să aibă această
învelitoare ca emblemă a autorităţii lui Dumnezeu peste om, pe capul ei, pentru a face diferenţa
între slava lui Dumnezeu şi slava căzută a omului sub autoritatea lui Dumnezeu.

Egalitate şi independenţă, Creaţie şi Procreaţie

Acum cineva va spune cu siguranţă „aceasta arată clar că femeia este inferioară bărbatului şi
supusă lui.” Pavel anticipă şi infirmă această gândire în următoarele două versete (11 and 12).
„Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. Căci dacă femeia este din
bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate Sunt de la Dumnezeu.”

Pavel ne spune că ambii sunt interdependenţi în Domnul. El spune că deşi în Creaţie, femeia a
venit din bărbat (v. 12) în procreaţie, fiecare bărbat vine din femeie. Fără femeie, deci, nu ar fi
bărbaţi pe pământ şi fără primul om, Adam, nu ar fi femei pe pământ. Există o reciprocitate
frumoasă aici. Toate lucrurile sunt de la Dumnezeu. El este Cel care este responsabil de existenţa
noastră pe pământ. Deci, bărbaţii şi femeile sunt egali, nici unul nu este supus celuilalt sau inferior,
ci se completează unul cu altul.

Semnificaţia practicii

Explicând scopul acoperirii capului, Pavel pune o întrebare retorică „Judecaţi voi singuri: este
cuviincios (potrivit, corect) ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?” (v.13). Toate lucrurile
fiind luate în considerare, răspunsul este un clar „Nu”.

Să privim la implicaţiile din situaţiile următoare:

(1) Capul bărbatului acoperit, al femeii descoperit.

(2) Capul bărbatului acoperit, al femeii acoperit
(3) Capul bărbatului descoperit, al femeii descoperit
(4) Capul bărbatului descoperit, al femeii acoperit

Capul bărbatului acoperit, al femeii descoperit

Pagina 144 din 159

Sunt sisteme religioase în care clerul îşi acoperă capul cu pălării la închinare, iar femeile membre
ale congregaţiei sunt amestecate, unele acoperite, majoritatea descoperite pe cap.

Înţelegând versetele de mai sus, realizăm că acesta înseamnă a nega sau a minimaliza slava lui
Dumnezeu şi a înălţa slava omului peste cea a Domnului. Este nebiblic, iar lipsa de respect şi
confuzia domnesc. Mai sunt şi alte implicaţii pe care le vom vedea curând.

Capul bărbatului acoperit, capul femeii acoperit

Aici slava omului este în poziţia corectă de după cădere, dar este egală încă cu slava lui
Dumnezeu, deoarece slava lui Dumnezeu este minimalizată, egalizată cu slava căzută. Este
nebiblic şi din nou rezultă lipsă de respect şi confuzie.

Capul bărbatului descoperit, al femeii descoperit

Slava lui Dumnezeu este recunoscută, dar căderea bărbatului în păcat şi slava mai puţină a omului
nu sunt recunoscute. Este egală cu slava lui Dumnezeu, fiind ridicată la acest nivel. Din nou este
nebiblic. Această situaţie se aplică la multe biserici denominaţionale şi la unele adunări astăzi. Să
luăm în considerare implicaţiile ce se ridică.

Capul bărbatului este descoperit. Slava lui Dumnezeu este recunoscută, descoperită.

Capul femeii este descoperit. Deoarece femeia reflectă slava omului, această slavă este pusă la
acelaşi nivel cu cea a lui Dumnezeu. Vedem secvenţa următoare de negare, deşi intenţionat
angajat:

(a) negarea slavei inferioare a omului

(b) negarea Căderii – că omenirea a păcătuit când Adam şi Eva s-au nesupus lui Dumnezeu
(c) negarea faptului că omul are nevoie de salvare
(d) negarea faptului că Domnul nostru Isus Hristos a venit să salveze
(e) negarea necesităţii Crucii
(f) negarea salvării noastre
(g) negarea răscumpărării noastre de către Dumnezeu, a dragostei Lui, a milei şi a iertării.

Aceasta înseamnă înălţarea slavei omului la nivelul slavei lui Dumnezeu! Avem curajul de a
întreţine chiar şi cea mai mică iotă dintr-o astfel de idee extrem de oribilă? Nu avem curajul, dar o
facem când această situaţie există în adunările noastre. Aceasta poate că nu este deliberat, dar
consecinţa este acolo. Din nou este vorba de lipsă de respect şi confuzie.

Capul bărbatului descoperit, al femeii acoperit

Aceasta este pe de-a-ntregul biblic deoarece prezintă imaginea perfectă dată de Dumnezeu a
slavei lui descoperite, nediminuate şi a slavei căzute a omului, cu răscumpărarea făcută de către
Domnul.

Deci, când se întâlneşte biserica lui Dumnezeu în multele adunări ale poporului lui Dumnezeu şi în
bisericile denominaţionale şi ei se supun Scripturii, slava lui Dumnezeu este arătată şi slava omului
este acoperită. Numai Domnul poate fi înălţat, nu omul. În întâlnirea pentru închinare, în acest mod
mărturisim slava lui Dumnezeu, slava căzută a omului şi răscumpărarea noastră de către
Dumnezeu. Astfel, împlinim 1 Cor 10:31 – „Faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu”.

Vedem acum că problema acoperirii capului nu este doar un obicei sau o practică ce trebui decisă
sau părăsită după capriciu, ci se bazează pe o doctrină concretă cu semnificaţie uriaşă, doctrina
slavei lui Dumnezeu în adunările creştine. Nu este de mirare că îngerii arată un interes mare în

Pagina 145 din 159

adunările poporului lui Dumnezeu şi ne putem imagina dezamăgirea lor când văd adunări ale
poporului lui Dumnezeu care reprezintă greşit slava lui Dumnezeu şi slava omului

Slava personală a femeii

Pavel mai are de acoperit încă două puncte. În anticiparea întrebării „Dar părul lung ca învelitoare,
pentru ce este?”, Pavel explică faptul că părul lung este important la o femeie deoarece este o
expresie a slavei ei personale. „Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să
poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-
a fost dat ca învelitoare a capului” (v 14, 15). Natura însăşi mărturiseşte ruşinea părului lung la un
bărbat. Dumnezeu permite părul lung la bărbat în situaţia specială a nazireatului (cineva pus
deoparte pentru Dumnezeu (Numeri 6:2). Conform legii nazireatului (care poate fi bărbat sau
femeie) cineva care se pune deoparte pentru Dumnezeu, nu trebuie să îşi taie părul şi făcând
astfel, un bărbat trebuie să fie pregătit să îndure ruşinea faţă de natură şi de alţi bărbaţi, în timp ce
îşi găseşte bucuria , pacea şi satisfacţia numai în Dumnezeu. Tipul îşi găseşte împlinirea perfectă
în Domnul nostru Isus Hristos.

Eliminând părul lung ca pe o ruşine la bărbaţi, Pavel spune cu privire la femei, părul lung îi este dat
pentru slava ei personală. Deci, în timp ce femeia însăşi reprezintă slava bărbatului şi a femeii,
adică a omenirii, slava personală şi individuală a femeii se află în părul ei lung; care îi este dat
pentru propria acoperire. Deci femeia are o funcţie dublă de îndeplinit în închinare – părul ei lung
este şi slavă şi învelitoare pentru ea şi învelitoarea pe care o poartă este simbol pentru slava
căzută a bărbatului şi a femeii. (un alt punct de vedere posibil este că slava căzută a femeii este
simbolizată de părul ei lung care îi este şi slavă şi învelitoare.) Cuvântul pentru „văl” este
peribolaion, şi este diferit de cel pentru învelitoare a capului (kata kephales echon). Vălul distinge o
femeie de un bărbat şi părul lung al femeii o distinge de un bărbat, fiind figurat vălul unei femei.

Obiceiul stabilit

În final, Pavel prevede argumentele ce vor apărea „Aceasta nu s-a făcut înainte de formarea
bisericii creştine. De ce s-o facem acum?” Declaraţia lui Pavel din v 16 a fost tradusă în mod
variat. „noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu” ; şi „nu cerem o altă practică,
nici bisericile lui Dumnezeu nu o fac”.

Sensul este că practica nu a existat înainte, deoarece înainte de ziua Cinzecimii nu a existat
biserică. Dar odată cu apariţia Bisericii şi cu deplina revelare a slavei lui Dumnezeu şi a slavei
căzute a omului şi răscumpărarea în Domnul Isus, această practică este necesară. Nu exista un
astfel de obicei în cercurile evreieşti, romane sau greceşti, dar acum, adunările poporului lui
Dumnezeu trebuie să îl practice. De asemenea, Pavel spune că nu există o altă practică sau
metodă sau manieră în afară de acesta când este vorba de a arăta slava lui Dumnezeu în
adunările sfinţilor.

Sumar

Importanţa acoperirii capului şi seriozitatea respectării ei de către fiecare credincios din întâlnirile
adunărilor poate fi măsurată din marile doctrine pe care Pavel le aduce în cadrul acestei învăţături.

Practica este legată şi este o expresie a următoarelor doctrine: autoritatea Domnului, autoritatea
Cuvântului Său, revelaţia Domnului, inspiraţia Duhului Sfânt, conducerea şi implicaţiile ei cu privire
la salvare, subordonarea şi supunerea faţă de Domnul, slava lui Dumnezeu, slava omului, slava
femeii, faptul creaţiei, egalitate şi interdependenţă între bărbat şi femeie, îngerii, şi răspunsul de
supunere a credinciosului faţă de poruncile lui Dumnezeu.

Practica acoperirii capului este cea mai simplă demonstraţie şi dovadă minimă externă şi expresia
dorinţei credinciosului de a se supune şi asculta de Domnul Isus Hristos. Trebuie respectat cu
bucurie şi gratitudine.

Pagina 146 din 159

Neglijarea şi respingerea practicii poate duce şa neglijarea şi respingerea altor adevăruri şi practici
ale NT pe care ne-a poruncit Domnul să le respectăm şi constituie capătul subţire al marginii care
ar putea deschide uşa spre respingerea finală a tuturor adevărurilor NT. Aceasta se vede
îndeosebi în zilele noastre, faza finală, laodiceană a istoriei bisericii. Fie ca Domnul să păstreze
adunările ca să nu meargă pe drumul multelor biserici de astăzi, care s-au conformat falsului
sistem babilonian (al curvei, al Izabelei) care va fi aruncat în Necazul cel Mare.

Consideraţii practice

Luând în considerare aspectul doctrinar, ne întoarcem spre aplicarea practică – când pune femeia
o învelitoare pe cap şi ce fel de învelitoare?

Partea femeii

Cine trebuie să poarte capul acoperit

După cum am văzut, cuvântul gune se referă corect, la „femeie” şi nu „soţie”, deci toate femeile
credincioase care s-au identificat cu Domnul Isus în moartea Lui, îngroparea şi învierea prin
botezul în apă, din ascultare porunca Lui, trebuie să aibă capul acoperit. Atâta timp cât au crezut şi
au fost botezate, fie adolescente sau cetăţene senioare, fie măritate sau nu, fie cu soţi credincioşi
sau nu, toate surorile din adunare trebuie să poarte această învelitoare a capului. Nici o soră nu
este scutită de porunca Duhului Sfânt, pentru ca slava căzută a omului să fie descrisă cum se
cuvine.

Unele adunări duc această practică mai departe şi personal cred că este încântător şi recomandat.
Deoarece femeia a venit din bărbat, înainte ca păcatul să apară şi deoarece bărbatul reflectă slava
lui Dumnezeu şi femeia slava bărbatului, această slavă poate fi manifestată chiar şi prim băieţii şi
fetiţele mici. Deci, unii părinţi îşi încurajează fiicele mici să poarte capul acoperit şi fii lor mici să
scoată căciulile la întâlnirile adunării, chiar dacă salvarea şi botezul nu au fost experimentate,
deoarece slava trebuie manifestată de toţi – bărbaţi, femei, băieţi şi fete, fiind legaţi de creaţie mai
mult decât de răscumpărare.

Circumstanţele

Pavel menţionează femei care se roagă şi proorocesc cu capul descoperit. Din acesta, unii
concluzionează că femeilor li se permite să vorbească în adunările publice ale credincioşilor. Pavel
subliniază corintenilor cu privire la aceasta, că fac două erori:

Femei ce se roagă şi proorocesc în adunări mixte

Femei ce au capul descoperit în adunări mixte

Adunarea corinteană era observată pentru multele abuzuri pe care deja le-am văzut, toate primind
un tratament corector din partea lui Pavel. În 1 Cor 11 el tratează mai întâi subiectul acoperirii
capului şi în 1 Cor 14 Pavel extinde spre femeile ce vorbesc şi proorocesc într-o adunare mixtă.
Pavel declară explicit că femeile trebuie să tacă (Gr. sigatosan = să tacă), nu le este permis să
vorbească (Gr. lalein = a vorbi), este o ruşine pentru o femeie să vorbească (= lalein) în adunare
(34, 35).

În 1 Tim 2:11-14 Pavel le aminteşte de asemenea femeilor credincioase de această poruncă a

Duhului Sfânt de a nu învăţa, ci de a fi tăcute. Cuvintele folosite sunt en hisuchia (= în tăcere).
Motivele date de Pavel sunt două, bazate pe Creaţie şi Cădere - a) bărbatul a fost făcut primul,
deci autoritatea este investită în bărbat; b) Adam nu a fost înşelat, deşi a păcătuit deliberat, ci Eva
a fost înşelată. Aici, pot spune, cu tot tactul posibil, că Pavel nu cumva spune că femeile sunt mai
uşor de înşelat decât bărbaţii, în general, şi fiind astfel nu trebuie să înveţe pe alţii , altfel
probabilitatea de a împărtăşi o învăţătură falsă este crescută când femeile funcţionează ca
învăţători peste bărbaţi? Dar Domnul suveran este plin de har şi Biserica a fost binecuvântată cu
Pagina 147 din 159
multe femei capabile de a învăţa şi instrui în Scripturi, unde nu erau învăţători bărbaţi capabili. Dar
când apar bărbaţii învăţători, femeile învăţătoare trebuie să predea rolul de învăţător bărbaţilor.
Comparând Scriptura cu Scriptura vedem că femeile trebuie să îşi acopere capul în adunările
generale şi să nu participe cu rugăciune audibilă sau cu vorba, sau să nu exercite autoritate, sau
să nu înveţe în prezenţa bărbaţilor.

În ce circumstanţe pot deci, femeile să înveţe? Fac aceasta în întâlnirile de femei şi copii şi tineri,
de ex. Întruniri de femei, şcoala duminicală şi în circumstanţe în care nu sunt disponibili învăţători
bărbaţi – ceea ce unii numesc „situaţii misionare”, pe care tocmai le-am luat în considerare. (aici
nu considerăm rolul femeii. Dacă o facem, vom vedea că domeniul în care o femeie în a-L sluji pe
Domnul este foarte larg, acasă, în adunare şi dacă trebuie să muncească să se întreţină sau să
suplimenteze venitul familiei, ea poate avea o influenţă mare la locul de muncă).

Învelitoarea capului trebuie deci purtată în toate circumstanţele când bărbaţii şi femeile se adună
pentru închinare şi rugăciune; şi când femeile „proorocesc” (predică) sau învaţă în situaţiile
menţionate.

Tipul învelitorii capului

Deoarece învelitoarea capului este un simbol al slavei căzute a bărbatului şi femeii, trebuie să fie
una simplă – specific, o bucată de material cu care să îşi acopere capul. Unii susţin că întreaga
faţă trebuie acoperită, dar nu există justificare pentru aceasta. Bărbaţilor li se spune să nu se
acopere. Bărbaţii evrei se roagă cu şaluri de rugăciune, sau tallith, acoperindu-şi vârful, lateralele
şi spatele capului. Bărbaţii romani făceau la fel. Bărbaţii arabi folosesc un keffiyeh pentru a acoperi
creştetul, lateralele şi spatele capului. Toate aceste învelitori trebuiesc puse deoparte. Femeile
folosesc văluri din motive sociale, pentru a-şi acoperi faţa complet. Scopurile acestor folosinţe sunt
diferite de cele de la închinarea creştină, unde capul semnifică slava şi faţa nu este semnificativă.
Contextul şi simbolistica cer o formă simplă de învelitoare pentru cap, deci un văl pentru
acoperirea feţei nu este necesar. Pe lângă aceasta, adevăratul văl al unei femei este părul ei lung;
dat ei ca acoperitoare. Simbolul este complet în acoperirea doar a capului. Multe surori folosesc
eşarfe simple, sau un fel de mantilă.

Dar pălăriile? Pălăriile sunt tot acoperitoare ale capului, dar sunt subiectul modei şi al capriciului şi
pot fi extrem de colorate şi de diferite forme şi mărimi; şi şi fiind piese de vanitate pot distrage
închinătorii către purtătoare. Cea mai simplă cerinţă este o singură piesă de material, care să nu
atragă atenţia ca şi culoare sau formă, ci una care va ajuta la sporirea atmosferei de închinare.

Acestea nu sunt stipulaţii ale Scripturii, dar par a se conforma cu cerinţele simbolului slavei căzute
a bărbatului şi femeii.

Partea bărbatului

În mod similar, fiecare bărbat – şi aceasta include adolescenţii ca şi bătrânii – care a crezut în
Domnul Isus şi a urmat porunca botezului, trebuie să-şi descopere capul în adunările poporului lui
Dumnezeu pentru rugăciune şi închinare. Dacă statutul lui social sau slujba ori creşterea religioasă
primită cerea vreo formă de acoperire capului (ex o şapcă de armată, pălăria unui lucrător, un
keffiyeh, un yarmulke sau şapcă a capului, un turban, o mitră, un fes sau songkok), sau orice
funcţie deţine el în adunare sau biserică denominaţională, trebuie să se supună poruncii de a-şi
descoperi capul. Mediul lui poate fi de aşa natură încât să poarte un keffiyeh pentru a nu se
acoperi cu praf din deşert sau un "topi" pentru protecţie împotriva soarelui sau a ploii în zonele
tropicale sau o pălărie sau eşarfă în climele reci din zonele temperate. Oricare ar fi situaţia lui,
bărbatul trebuie să îndepărteze orice formă de acoperitoare a capului pentru ca slava lui
Dumnezeu să fie descoperită când poporul Lui se adună la închinare. Lipsa confortului şi
inconvenienţa vor exista uneori, dar pentru a arăta slava lui Dumnezeu trebuie să ne supunem la
această poruncă dublă şi să o respectăm.

Partea bătrânilor
Pagina 148 din 159
Ca şi păzitori ai adevărului lui Dumnezeu, bătrânii trebuie să încurajeze activ sfinţii din adunări să
respecte această poruncă. Trebuie să se asigure că la fiecare întâlnire şi închinare, cel puţin, dacă
nu şi la alte întruniri, toţi credincioşii bărbaţi trebuie să îşi scoată tot ce au pe cap şi toate
credincioasele să poarte o învelitoare simplă. Pot fi aduse şi acoperitori de rezervă. Aceasta
trebuie făcut deoarece bătrânii sunt responsabili pentru învăţătura corectă a Cuvântului lui
Dumnezeu, şi în cazul acoperirii capului, este clar parte a Cuvântului lui Dumnezeu, ei doar se
supun Lui. Ei nu trebuie să facă aceasta într-un mod critic sau dur sau neprietenos sau din spirit
legal, ci într-o manieră care va aduce o încuviinţare cu zâmbet, ca nimeni să nu fie ofensat şi toţi
să fie încurajaţi. Chiar şi această încurajare va contribui la slava lui Dumnezeu.

Dar dacă cineva, bărbat sau femeie, refuză să se supună poruncii Domnului, deoarece el sau ea
nu o acceptă ca atare şi continuă în ignoranţă sau necredinţă sau nesupunere, nu trebuie să existe
nici o constrângere (1 Cor 14:38) – continuăm doar să învăţăm şi să practicăm adevărul noi înşine,
ne rugăm pentru fratele sau sora şi încredinţăm situaţia Domnului. El Însuşi va fi Judecătorul la
scaunul Lui de judecată.

Concluzie

Slava lui Dumnezeu este complet descoperită în Domnul Isus Hristos. Lucrarea Sa
răscumpărătoare a adus forma Bisericii, a Noii Creaţii a lui Dumnezeu, peste care Dumnezeu pune
acum aprobarea Sa ca expresie vizibilă a slavei Sale. Bărbatul reflectă slava lui Dumnezeu în
virtutea faptului că a fost creat primul, în timp ce femeia reflectă slava căzută a bărbatului şi a
femeii, dar ambii sunt egali în Domnul şi interdependenţi, deoarece în timp ce femeia a ieşit din
bărbat, la Creaţie, bărbatul iese din femeie, prin naştere. Deplina slavă a lui Dumnezeu este
manifestată şi simbolizată de bărbaţii ce se închină cu capetele descoperite, în timp ce slava
căzută a omului (reprezentând bărbaţi şi femei răscumpărate) este simbolizată de femeile ce au
capul acoperit. Aceasta se petrece în adunările mixte ale poporului lui Dumnezeu pentru închinare
şi rugăciune şi în circumstanţe speciale, unde femeile se roagă şi învaţă. Slava personală şi
individuală a femeii este văzută în părul lung dat ei ca învelitoare.

Slava lui Dumnezeu nu s-a micşorat niciodată şi Biserica va continua să reflecte această slavă
până la răpire. Dacă ignorăm sau eliminăm practica de a arăta slava lui Dumnezeu ca fiind
distinctă de cea a omului, suntem în pericolul de a nu ne supune unei importante porunci a
Domnului Însuşi.

Într-o vreme în care tot mai multe sisteme religioase şi oameni religioşi abandonează principii
importante ale credinţei noastre, acei credincioşi care se străduiesc să urmeze pe Domnul şi să se
supună Cuvântului lui trebuie să fie zeloşi şi diligenţi în a arăta slava Lui în vieţile lor şi în viaţa
adunării lor. .

Fie ca Domnul să primească toată slava.

Cuprins
Introducere
Cui îi este adresată această epistolă (scrisoare)?
Are basmaua (marama) numai motive culturale?
Excurs: Înserarea acestei teme în ordinea generală a creaţiei
Pro şi contra
A) Acoperirea capului femeii la rugăciunea în public în afara Bisericii
B) Acoperirea capului femeii în orele de strângere laolaltă ale Bisericii
Contra acoperirii capului în Adunare (Biserică)
Pro acoperirea capului în Adunare (Biserică)
Obiecţii la aceste pro-argumente aduse din partea contra şi răspunsul
Alte pro-argumente referitoare la acoperirea capului în Adunare (Biserică)
Pagina 149 din 159
 C) Acoperirea capului femeii în rugăciunea personală
Încheiere
Introducere
Ce spui tu? Să-şi acopere femeia capul? În ce timp trăieşti tu de fapt? Suntem aici la
mahomedani? Aşa sau asemănător se poate auzi, dacă se pune în discuţie tema „Acoperirea
capului femeii din perspectiva creştină”. De aceea nu este uşor într-un timp ca astăzi să editezi un
articol despre o astfel de temă. Dar să tăcem, dacă Biblia vorbeşte despre aceasta? Ar trebui mai
bine să ocolim această temă? Trebuie luată atitudine la toate şi la orice? Însă această întrebare
este mereu discutată între creştini. Şi nu pe nedrept, aşa cum gândim noi. În cele din urmă o
femeie este în pericol ca printr-o comportare falsă în privinţa aceasta să-şi dezonoreze capul
(versetul 5), să facă ceva care în ochii lui Dumnezeu şi înaintea îngerilor este ruşinos (versetul 6)
şi nu se cuvine (versetul 13). De aceea vrem să scriem câteva rânduri referitoare la această temă.
Este imposibil ca în locul acesta să ne ocupăm cu fiecare argumentare, care a fost adusă pe
parcursul istoriei Bisericii. Cu toate acestea cititorul va remarca că unele convingeri puse în
discuţie le considerăm neîntemeiate, discutabile sau chiar că trebuie gândite din nou. Acest articol
de fapt nu trebuie să introducă o poruncă nouă, ci să motiveze la reflectarea asupra unei teme
nelipsită de importanţă.
Cui îi este adresată această epistolă (scrisoare)?
Ca să se înţeleagă domeniul de valabilitate al acestei teme, trebuie să ne gândim cui i-a fost scrisă
această primă epistolă către Corinteni. Răspunsul la această întrebare ne va arăta deja, că ideea,
că acest mesaj ar fi valabil numai pentru corinteni, este nejustificată. Deja în primele două versete
ale epistolei 1 Corinteni se spune:
1 Corinteni 1.1-2: Pavel, apostol chemat al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele
Sosten, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Hristos Isus, sfinţi
chemaţi, împreună cu toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos,
Domn şi al lor şi al nostru.
Învăţăturile epistolei 1 Corinteni nu erau adresate numai bisericii din Corint, ci ele erau conform cu
învăţăturile pe care Pavel călăuzit de Duhul lui Dumnezeu le învăţa în toate bisericile. Vedem
aceasta nu numai din aceste prime două versete ale epistolei, ci şi din multe alte locuri din această
epistolă, ca de exemplu din 1 Corinteni 4.17; 7.17; 14.33,37; 16.1. Este interesant să se vadă, că
această multitudine de dovezi nu este în nici o altă epistolă aşa de mare ca în epistola care a fost
aşa de foarte mult contestată în istoria Bisericii – nu numai din pricina versetelor din capitolul 11,
unde este vorba de acoperirea capului, ci şi de exemplu din cauza versetelor din 1 Corinteni 14.34-
37, unde este vorba despre porunca, ca femeile să tacă în biserică.
Are basmaua (marama) numai motive culturale?
Epistola era deci nu numai pentru contemporanii greci din timpul acela, ci ea este pentru toţi
creştinii care se bazează numai pe Biblie ca singura sursă de comunicări a descoperirilor
dumnezeieşti. Dar, probabil vei replica tu, acoperirea capului era gândită numai pentru cultura din
timpul acela. – Aşa cum tocmai am văzut, indicaţiile epistolei 1 Corinteni sunt valabile pentru toate
locurile, unde este chemat Numele Domnului. Deja atunci existau adunări (biserici) în cele mai
diferite cercuri culturale. Prin aceasta este total lipsit de sens, să ne gândim că aici ar fi vorba de
indicaţii pentru o anumită cultură din Corint sau din Grecia. Dacă în afară de aceasta se ţine
seama că Pavel scrie în versetul 10: „De aceea, din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă un
semn de autoritate pe capul ei”, atunci devine şi mai clar, căci se spune: „din cauza îngerilor”. Sunt
îngerii fiinţe „dependente de cultură”?
Dacă se argumentează că acoperirea capului femeii ar fi fost dependentă numai de cultură – cine
ne dă atunci garanţia că multe lucruri din această epistolă şi în general din Biblie nu sunt exclusiv
„dependente de cultură”? De ce până la începuturile secolului 20 era total de la sine înţeles, că o
femeie îşi acoperea capul în serviciile divine? Conştient, întrebăm foarte exagerat: era probabil
drumul spre răscumpărare „dependent de cultură”, şi putem noi astăzi să obţinem mântuirea pe o
altă cale? În aceeaşi epistolă apostolul Pavel atenţionează cu privire la multe lucruri: idolatrie,
indiferenţă faţă oamenii răul din punct de vedere moral, abuzarea de daruri, şi aşa mai departe.
Erau aceste lucruri valabile numai pentru credincioşii din Corint? Erau aceste lucruri numai
„dependente de cultură” şi pentru noi astăzi nu mai sunt relevante? Desigur idolatria este astăzi de
regulă altfel decât a fost atunci, desigur răul moral de astăzi este deseori altfel decât atunci, şi
desigur femeia ar trebui să se întrebe în toată viaţa ei unde părăseşte eventual poziţia ei de femeie
şi ocupă poziţia bărbatului (sau invers!). Dar aceeaşi idolatrie ar fi şi astăzi la fel de respingătoare,
Pagina 150 din 159
acelaşi rău moral ar fi şi astăzi la fel de rău. Dacă Pavel ar scrie astăzi această epistolă, ar renunţa
el cu adevărat la pasajul din 1 Corinteni 11? Cu siguranţă, nu!
De ce nu avem nici un fel de probleme cu cele mai multe exprimări şi atenţionări ale apostolului
Pavel în această epistolă, numai cu privire la tema „acoperirea capului” şi „tăcerea femeii în
biserică” începem să avem îndoieli? Nu ar trebui să recunoaştem sincer, că întrebarea referitoare
la acoperirea capului şi interdicţia de a vorbi pentru femei sunt pur şi simplu total nepotrivite
timpului şi lăuntric ne împotrivim? Multora nu le este uşor să practice aceste principii într-un timp
ca cel de astăzi, în care cultura este total opusă. Nu vrem să încercăm să mergem sincer înaintea
Dumnezeului nostru şi să-I spunem: „Doamne, Dumnezeul nostru, Tu vezi timpul nostru, în care
trăim. Pentru înaintaşii noştri era mult mai simplu să practice aceste lucruri, deoarece în trecut
toate femeile mergeau la biserică cu capul acoperit; dar astăzi, Doamne, suntem priviţi ca fiind
caraghioşi şi totodată considerate mahomedane. Doamne, Te rugăm ajută-ne să luăm şi astăzi în
serios Cuvântul Tău. Te rugăm, ajută-ne, când deseori avem teamă cu privire la acest subiect, să
corespundem cu adevărat modelului biblic.” Nu ar fi o astfel de rugăciune mai sinceră decât toate
încercările teologice, pe care le oferim lui Dumnezeu, numai ca prin aceasta să ne liniştim
conştiinţa?
Excurs: Înserarea acestei teme în ordinea generală a creaţiei
În locul acesta dorim să cităm un extras dintr-un studiu al lui F. B. Hole, deoarece considerăm
foarte necesar să se înţeleagă, că nu este vorba de vreun detaliu secundar, ci de prezentarea
ordinii creaţiei lui Dumnezeu.
Pasajul nou începe cu versetul 2, care este în contrast direct cu versetul 17. … aici era ceva, de
care corintenii nu ştiau. Se pare că au respectat moştenirile care le-au fost date despre bărbat şi
femeie în legătură cu rugăciunea şi profeţirea, fără să înţeleagă adevărul care sta la baza acestor
învăţături. Că bărbatul trebuia să facă aceste activităţi spirituale având capul descoperit şi femeia
având capul acoperit, nu era o idee capricioasă sau o dispoziţie samavolnică. Dimpotrivă, stătea în
armonie cu ordinea divină, care a fost făcută în legătură cu Hristos. Versetul 3 aminteşte trei relaţii,
în care capul are de fiecare dată o poziţie de conducere.
Cea mai înaltă dintre ele se bazează pe faptul că Domnul Isus, când a devenit Om, ca să poată
prelua slujba de Mijlocitor, a ocupat locul de supunere. Isaia a profeţit despre Robul care va veni al
Domnului, că El va avea urechea unuia care se lasă învăţat şi niciodată nu se va abate de la
îndrumarea divină. Deci Domnul va fi Capul şi Conducătorul Lui în toate lucrurile. Aceasta s-a
împlinit în chip desăvârşit în Hristos, şi acum, când El a fost înviat şi glorificat, El nu Şi-a schimbat
poziţia. El este încă slujitorul voii lui Dumnezeu (cu toate că El niciodată nu este mai prejos de
Dumnezeu Însuşi), şi buna plăcere a Domnului va prospera veşnic în mâna Sa. În acest sens
Dumnezeu este Capul lui Hristos.
Însă apoi Hristos este Capul bărbatului, ca fiind diferit de femeie. O anumită ordine a fost stabilită
deja în creaţie, pentru că „Adam a fost creat întâi şi după aceea Eva”. La această ordine se face
referire şi în versetele 8 şi 9 ale acestui capitol. Femeia a avut parte împreună cu el de locul lui şi
de demnitatea lui, însă chiar în zilele inocenţei conducerea a fost încredinţată lui Adam. Păcatul nu
a schimbat această conducere, şi nici harul lui Dumnezeu arătat în Hristos nu a schimbat-o. Astfel
Hristos este Capul bărbatului, şi anume al fiecărui bărbat. Şi capul femeii este bărbatul.
Fiecare mădular al corpului omenesc este coordonat de cap. De aceea imaginea este foarte
simplă şi expresivă. Este o chestiune de conducere. Femeia trebuie s-o primească de la bărbat.
Bărbatul trebuie s-o primească de la Hristos. Şi Hristos primeşte conducerea de la Dumnezeu, şi
El face aceasta în mod desăvârşit. La toţi ceilalţi aceasta are loc în chip foarte nedesăvârşit. Cea
mai mare parte a omenirii nu recunoaşte pe Hristos, şi în timpul actual este multă revoltă în lumea
femeilor împotriva conducerii şi călăuzirii din partea bărbaţilor, şi aceasta - foarte remarcabil – în
mod deosebit în creştinătate. Însă niciuna din aceste înfăţişări nu schimbă idealul divin şi ordinea
divină.
Dacă un credincios, bărbat sau femeie, are a face cu Dumnezeu şi lucrurile Lui, fie la rugăciune
(adică, când el se adresează Lui) sau în profeţire (adică, când el rosteşte cuvinte de la El), atunci
trebuie respectate aceste îndrumări referitoare la capul descoperit şi capul acoperit ca semn că
ordinea lui Dumnezeu este recunoscută şi respectată. Versetele 14 şi 15 arată în continuare că în
legătură cu aceasta bărbatul poartă părul scurt şi femeia părul lung. (F. B. Hole, Grundzüge des
Neuen Testaments [tradus], vol. 3, pag. 149-151).
Pro şi contra

Pagina 151 din 159

Acum cu privire la argumentele propriu-zise referitoare la pentru şi împotriva acoperirii capului.
Această argumentare trebuie s-o împărţim în trei categorii:
A) Acoperirea capului femeii la rugăciunea în public în afara Bisericii
B) Acoperirea capului femeii în orele de strângere laolaltă ale Bisericii
C) Acoperirea capului femeii în rugăciunea personală
A) Acoperirea capului femeii la rugăciunea în public în afara Bisericii
Deja la acest prim punct se pune întrebarea: Cum trebuie să înţelegem pasajul din 1 Corinteni 11
referitor la acoperirea capului? Scrie Pavel aici numai cu privire la orele de strângere laolaltă în
Biserică (Adunare), sau ceea ce el scrie era valabil şi pentru viaţa zilnică normală a femeii
creştine? Părerea că pasajul se limitează la orele de adunare este justificată de unii prin aceea că
el stă în context cu 1 Corinteni 10, unde este vorba de înţelesul strângerii laolaltă pentru frângerea
pâinii, şi în continuare în capitolul 11 este vorba despre strângerea laolaltă ca Adunare (Biserică).
Şi capitolele 12 şi 14 au în vedere întrunirile Adunării (Bisericii). Însă aici se trece cu vederea, că
deja pasajul 1 Corinteni 10.23-33 nu se referă la Biserică, ci la practica zilnică a creştinului, şi
anume să umble fără să fie o pricină de poticnire.
Aceasta este la fel valabil şi pentru pasajul cercetat aici în 1 Corinteni 11.3-16, care descrie o
ordine generală a lui Dumnezeu: Dumnezeu ca şi Cap al lui Hristos, Hristos ca şi Cap al
bărbatului, şi bărbatul ca şi cap al femeii (versetul 3). Cu siguranţă nu este delimitat la întrunirea
Bisericii, că Dumnezeu este Capul lui Hristos, că Hristos este capul bărbatului şi că bărbatul este
capul femeii. Abia în pasajul următor din capitolul 11.17 apostolul revine să vorbească despre
strângerile laolaltă ale Bisericii: „… când veniţi împreună în adunare.”
În versetele 7 până la 9, cu privire la bărbat – că el nu trebuie să-şi acopere capul când se roagă -
se face referire la ordinea în creaţia lui Dumnezeu: bărbatul ca „fiind chipul şi gloria lui Dumnezeu”
(versetul 7; vezi Geneza 1.27), şi: „bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat”
(versetul 9; vezi Geneza 2.18). Şi pe baza acestei ordini în creaţie se rânduieşte în versetul 10 („de
aceea”), că femeia trebuie să se acopere („să aibă un semn de autoritate pe capul ei”). În
continuare în versetele 13 şi 14 se aduce ca argument pentru opțiunea, dacă se cuvine „ca o
femeie să se roage lui Dumnezeu neacoperită”, ceea ce deja natura ne învaţă: că un bărbat
trebuie să aibă părul scurt, iar femeia părul lung, ca voal respectiv acoperire, ceea ce corespunde
înclinaţiei (naturii) ei naturale, adică, aşa cum a creat-o Dumnezeu. Întreaga argumentare din 1
Corinteni 11.3-16 arată aşa de clar valabilitatea generală a îndrumării acoperirii capului femeii,
atunci când ea se roagă sau profeţeşte.
Dacă întrebarea referitoare la acoperirea capului în general are ceva a face cu Adunarea
(Biserica), vom încerca să explicăm la punctul B). În orice caz pasajul analizat arată că Pavel nu
vorbeşte aici de strângerile laolaltă ale Adunării (Bisericii), ci că îndrumarea referitoare la
acoperirea capului femeii posedă înţeles general, şi pentru viaţa zilnică normală.
Uneori se poate auzi argumentul, femeia nu are voie să dea învăţătură în Adunare (Biserică), însă
îi este permis să se roage şi să profeţească. Ne îndoim însă foarte serios, că această interpretare
este corectă. Această părere este dedusă uneori din pasajul tocmai cercetat din 1 Corinteni 11.3-
16, deoarece se trece cu vederea că acest pasaj nu se limitează la ordinea în timpul orelor de
adunare. Chiar dacă se priveşte mai îndeaproape 1 Corinteni 14.34, acolo nu rămâne de fapt nici
un loc pentru posibilitatea că o femeie poate să se roage sau să profeţească în Adunare (Biserică).
Interesant este aici şi faptul că în 1 Timotei 2.1 se spune, că bărbaţii ar trebui să se roage în orice
loc. În locul acesta nu ne putem preocupa în detaliu cu această problematică; am făcut aceasta
detaliat în alte locuri (vezi articolul nostru: Tăcerea femeilor).
Versetul 5 se referă în general, cel puţin la toate întrunirile respectiv activităţile împreună cu alte
persoane şi în afara Adunării (Bisericii), de exemplu în discuţiile de asistenţă spirituală, în orele cu
copiii, la întâlnirile femeilor, când mama se roagă cu copilul, şi aşa mai departe. Femeia ar trebui
să-şi acopere capul acolo unde ea prin rugăciune publică sau profeţire ocupă poziţia
reprezentativă sau de conducere a unui bărbat (pentru caracterul public vezi punctul C). Prin
aceasta ea arată înaintea lumii văzute şi nevăzute, respectiv înaintea lumii îngerilor, că ea
preţuieşte poziţia dată ei de Dumnezeu şi este mulţumită cu ea. Aceasta este valabil desigur în
mod deosebit atunci când sunt bărbaţi de faţă.
Desigur ştim cât de greu este să se transpună aceasta în practică. Noi înşine avem soţii, care nu
au greutăţi mai mici cu aceste lucruri. Însă nu renunţaţi la această întrebare, nu o bifaţi prea
repede ca fiind rezolvată, ci încercaţi mereu ca şi în cadrul acestei întrebări să întrebaţi care este
voia Domnului şi să cereţi putere, ca după aceea să o împliniţi. Dar aşa cum bărbaţilor li se cere să
Pagina 152 din 159
se roage în orice loc – şi mulţi bărbaţi nu au îndeplinit această sarcină -, ar fi fatal dacă aceşti
bărbaţi ar stabili odată pentru totdeauna ca principial să nu împlinească datoria lor. La fel şi voi,
iubite surori, ar trebui să nu vă închideţi principial înaintea acestui gând. Discutaţi-l deschis, când
aveţi cercul vostru de femei sau ceva asemănător şi vă temeţi că veţi fi privite ca fiind caraghioase,
dacă la rugăciune vă acoperiţi capul, sau la profeţire, adică când spuneţi ceva oamenilor despre
Dumnezeu. Deseori în privinţa aceasta este o teamă total nejustificată. Deci, noi nu vrem să
descurajăm, vrem să vă încurajăm.
B) Acoperirea capului femeii în orele de strângere laolaltă ale Bisericii
Aşa cum am spus mai înainte, pasajul din 1 Corinteni 11.3-16 conţine indicaţii generale referitoare
la acoperirea capului în timpul rugăciunii publice şi a profeţirii. Trebuie însă să punem întrebarea,
dacă versetul 5 şi versetul 10 se referă şi la orele de adunare. Orele de adunare constituie o parte
componentă foarte deosebită a vieţii noastre ca creştini. Şi în ceea ce priveşte ordinea divină
pentru viaţa noastră zilnică, este valabil în aceeaşi măsură şi pentru ordinea în orele de strângere
laolaltă ca Biserică, însă pentru orele de adunare sunt valabile şi alte rânduieli, de exemplu cele
referitoare la vorbirea femeilor (1 Corinteni 14.34), care exclud rugăciunea publică şi profeţirea.
Contra acoperirii capului în Adunare (Biserică)
Drept urmare o femeie ar putea argumenta, că rugăciunea şi profeţirea ar trebui să se refere la
manifestări audibile, ceea ce ele nu au voie să facă în orele de Adunare. Căci cum ai putea profeţii
în duhul şi în tăcere? În ceea ce priveşte rugăciunea, aceasta ar putea fi posibil, însă în ceea ce
priveşte profeţirea este foarte greu.
În continuare, împotriva acoperirii capului în timpul serviciului divin se aduce argumentul cultural,
dar pe care l-am contrazis deja mai înainte.
Cu regret se constată deseori în practică, că cei care sunt împotriva acoperirii capului în serviciul
divin nu sunt împotrivă pe baza convingerii biblice, ci pur şi simplu pentru că acoperirea capului nu
mai corespunde timpului actual. Pericolul ca noi să renunţăm la îndrumările biblice ca „ne mai fiind
spiritului timpului” este desigur foarte mare în multe domenii ale vieţii noastre creştine, şi noi
trebuie să ne întrebăm, bărbat sau femeie, în ce măsură ne lăsăm călăuziţi de duhul timpului şi nu
prin Duhul lui Dumnezeu.
Pro acoperirea capului în Adunare (Biserică)
S-au adus trei argumente împotriva „contra acoperirea capului în Adunare (Biserică)”:
1 Sperăm că o soră se roagă în tăcere în timpul orei de adunare.
2 O soră se roagă totuşi şi prin aceea, că ea cântă împreună cântările, care deseori
au caracter de rugăciune.
3 Un frate, care rosteşte cu glas tare o rugăciune, face aceasta ca gură a Adunării
(Bisericii), şi prin aceasta şi surorile se roagă.
Obiecţii la aceste pro-argumente aduse din partea contra şi răspunsul
1 Sperăm că o soră se roagă în tăcere în timpul orei de adunare.
Împotriva punctului 1 se poate spune, că o soră cu siguranţă se roagă în tăcere şi în timpul lucrului
ei zilnic şi atunci totuşi – din motive de siguranţă – ar trebui să aibă capul acoperit. Deci cine
susţine punctul 1, ar trebui, ca să fie consecvent, să aibă capul acoperit toată ziua. Însă aceasta,
după părerea noastră, nu poate fi conform cu gândurile lui Dumnezeu, pentru că atunci apostolul
Pavel nu ar fi dat îngrădirea: „dacă se roagă sau profeţeşte”. Această remarcă ar fi fost de prisos,
dacă femeile oricum ar trebui să aibă capul acoperit toată ziua. Pe de altă parte ştim, că Domnul
nostru a fost permanent în părtăşie cu Dumnezeul şi Tatăl Său, şi cu toate acestea citim despre
timpuri speciale, în care El era în rugăciune – aşa cum de exemplu şi despre Daniel citim, că el se
ruga zilnic de trei ori. Deci aici trebuie să fim atenţi, să nu cădem în cursa să introducem conştient
un argument ad absurdum.
2 O soră se roagă totuşi şi prin aceea, că ea cântă împreună cântările, care deseori
au caracter de rugăciune.
Împotriva punctului 2 se poate spune că în Scriptură cântatul este tratat despărţit de rugăciune.
3 Un frate, care rosteşte cu glas tare o rugăciune, face aceasta ca gură a Adunării
(Bisericii), şi prin aceasta şi surorile se roagă.
Împotriva punctului 3 se poate spune că noi nu găsim în Scriptură apus categoric, că atunci când
un frate se roagă, el face aceasta principial ca şi gură a Adunării (Bisericii). Însă gândim, că aşa ar
trebui să fie. Rugăciunea comună, care are cauze sau dorinţe, pentru care toţi „s-au învoit”, are o
mare făgăduinţă: „Din nou vă spun că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui
lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18.19). Acela care
Pagina 153 din 159
rosteşte rugăciunea în Adunare (Biserică), o aduce înaintea lui Dumnezeu ca reprezentant sau ca
şi „gură a Adunării (Bisericii)”, dar toţi cei prezenţi, bărbaţi şi femei se roagă împreună. Dar când
bărbaţii şi femeile se roagă împreună, atunci cu siguranţă diferenţele trebuie să se vadă clar.
Acesta este aproape clar subiectul principal al acestui capitol. Şi femeile ar trebui să se roage cu
capul acoperit, bărbaţii cu capul descoperit.
În Faptele apostolilor 4.24-31 şi 12.5 găsim exemple cum de la Adunare (aici sunt şi surorile
neapărat incluse) se înălţa spre Dumnezeu rugăciuni în unanimitate şi permanente. Rugăciunile
personale şi individuale, care nu sunt chestiuni ale Adunării (Bisericii), nu îşi au locul în orele de
adunare, ci în „cămăruţa” proprie (Matei 6.6).
Şi gândul referitor la slujba preoţească a credincioşilor ne fac să vedem un caracter reprezentativ
în multe slujiri/rugăciuni ale fraţilor în orele de adunare.
Alte pro-argumente referitoare la acoperirea capului în Adunare (Biserică)
În afară de aceasta sunt argumente suplimentare, care vorbesc pentru acoperirea capului femeii în
Adunare (Biserică).
• Pe de o parte în versetul 10 se spune: „De aceea, din cauza îngerilor, femeia
trebuie să aibă un semn de autoritate pe capul ei.” Dacă legăm acest verset cu învăţătura din
epistola către Efeseni, că îngerii văd în Adunare înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
putem spune: şi atunci când credincioşii se strâng laolaltă ca Adunare şi femeile nu se roagă sau
nu se roagă cu glas tare, îngerii ar trebui să vadă cum femeile exprimă acordul lor la ordinea în
creaţie prin acoperirea capului. Chiar dacă existenţa Adunării (Bisericii) este independentă de
strângerea laolaltă, trebuie totuşi să se ţină minte că, caracterul Adunării devine în mod deosebit
vizibil atunci când are loc strângerea laolaltă ca Adunare. Gândul că surorile ar trebui să aibă
atunci un semn deosebit pentru îngeri se potriveşte desigur în acest context.
• Un alt gând în acest context: în cazul rugăciunii şi profeţirii este vorba de două
aspecte principale ale activităţii creştine. La rugăciune noi ne adresăm lui Dumnezeu şi la profeţire
ne adresăm oamenilor din partea lui Dumnezeu. Prin aceasta nu este de nebăgat în seamă că
toate acţiunile, care au loc undeva, sunt incluse în aceasta. Din acestea ar face parte şi mersul la
strângerile laolaltă, frângerea pâinii, cântatul cântărilor spirituale şi aşa mai departe.
• Un alt argument ar putea fi, că în cele din urmă Capul bărbatului este Hristos
(versetul 3), motiv pentru care bărbatul nu ar trebui să-şi acopere capul (de altfel, în contrast cu
iudeii, unde bărbaţii trebuiau să poarte o acoperitoare a capului în toate obligaţiile religioase, din
cauza faptului că Hristos nu era încă revelat!), şi capul femeii este bărbatul. Însă în Adunare
(Biserică), unde Hristos este Capul, nu trebuie să se vadă capul femeii, deci bărbatul. De aceea
concluzia: „Să se acopere.”
• De asemenea – legat de argumentul anterior – femeia este slava bărbatului
(versetul 7), şi în Adunare (Biserică) nu trebuie să se vadă slava bărbatului, ci numai slava
Domnului Isus.
• De asemenea, părul lung al femeii este numit „slava” ei (versetul 15). Aici se
foloseşte în greacă pentru cuvântul „slavă” acelaşi cuvânt ca şi mai înainte. Deci şi aici s-ar putea
argumenta, că în Adunare nu ar trebui să se vadă slava femeii, ci numai „slava” Domnului. Numai
Lui singur I se cuvine „onoarea”.
• Pe lângă aceasta, femeia este întotdeauna o imagine a Bisericii. Domnul Isus a iubit
Adunarea şi S-a dat pe Sine pentru ea, citim în Efeseni 5. Acolo se spune, că bărbatul ar trebui să-
şi iubească soţia aşa cum Hristos a iubit Adunarea. Este deci clar, că femeia reprezintă o imagine
a Adunării. Şi deoarece Adunarea ar trebui să arate întotdeauna clar supunerea ei faţă de Capul
ei, unii propun, ca şi femeia – în mod deosebit când ne strângem laolaltă ca Adunare – să arate
supunerea ei prin aceea că îşi acopere capul.
Aceste argumente sunt desigur în primul rând concluzii, şi în mod cuvenit trebuie să spunem
aceasta. Dar dacă o femeie pe baza convingerilor are capul acoperit nu numai la rugăciunea
comună, ci pe toată durata orelor de adunare, după părerea noastră este desigur în armonie cu
gândurile exprimate în alte locuri din Biblie şi mai degrabă este spre onoarea Domnului, decât spre
dezonoarea Lui.
Şi argumentarea, că cei necredincioşi ar putea să se simtă eventual respinşi, este contrazisă prin
unele mişcări de trezire spirituală, când mulţimi mari de oamenii veneau la credinţă, cu toate că în
aceste Biserici se ţinea cu tărie la acoperirea capului femeii (şi aceasta chiar şi în timpul nostru!).
C) Acoperirea capului femeii în rugăciunea personală

Pagina 154 din 159

Unii comentatori cred că în pasajul acesta este vorba numai despre rugăciunea în public şi că
această prescriere nu se aplică atunci când o femeie, singură fiind, stă înaintea Dumnezeului ei şi
se roagă. Argumentele principale în privinţa aceasta sunt, că profeţirea de fapt poate avea loc
numai public şi că în al doilea rând, pe apostolul Pavel îl interesa să abordeze acele ocazii în care
femeia ocupă o poziţie reprezentativă sau de conducere, adică, poziţia bărbatului (deci acolo unde
ea se roagă public şi profeţeşte, ceea ce în primul rând este misiunea bărbatului; vezi 1 Timotei
2.8). Însă aceasta este exclus în rugăciunea personală.
Alţii consideră că aceasta nu se poate dovedi şi este o restricţie inacceptabilă. Şi aceia care văd în
rugăciune şi profeţire, cum am amintit mai înainte, punctele principale ale activităţii noastre
creştine, cred că femeia ar trebui să se acopere la orice rugăciune sau profeţire – personală sau în
public.
Încheiere
Dorinţa noastră a fost să prezentăm unele puncte care ne-au fost importante în acest context.
Fiecare femeie credincioasă ar trebui să gândească serios înaintea Domnului cum poate
corespunde versetului citat la început din 1 Corinteni 11. Pentru aceasta argumentele cercetate
mai înainte ar trebui să-i fie de ajutor. Ţelul nostru nu este să impunem cerinţe sau să stabilim legi,
pe care nu le putem recunoaşte clar din Scriptură. Cu toate acestea considerăm neglijenţă orice
superficialitate cu privire la această întrebare, care atinge ordinea creaţiei lui Dumnezeu. Vrem să
încurajăm, să se corespundă gândurilor lui Dumnezeu, în loc să se înlăture această temă,
folosindu-se de puţine argumente şi după părerea noastră chiar argumente îndoielnice.
Mai trebuie să se ţină seama şi de faptul că în întreaga istorie a Bisericii până în secolul 20 se pare
că nu a fost nici o problemă, faptul că o femeie creştină s-a acoperit în Biserică. Şi astăzi se văd
femei bătrâne mergând la Biserică şi nu-şi depun pălăria la garderobă. Însă bărbaţii bătrâni predau
pălăriile lor la garderobă – generaţia tânără bărbătească lasă deseori la rugăciune pe cap şapca
ajunsă la modă. Acest caracter particular ar trebui revizuit, căci se spune, că bărbatul să nu-şi
acopere capul la rugăciune.
Ne dorim nouă şi fiecărui cititor, ca în privinţa aceasta el să se lase călăuzit de Duhul lui
Dumnezeu şi nu de duhul timpului.

Capul și (ne)acoperirea lui (1Corinteni 11:2-16)

Introducere
Chiar şi fără să ne deschidem gura, noi comunicăm prin coafură, prin machiaj, prin îmbrăcăminte,
prin gesturi. De multe ori, vorbirea vorbeşte exact opusul informaţiilor primite prin celelalte
mijloace.
▪ După opinia comentatorilor este, probabil, cel mai dificil text din NT.
Nu de puţine ori, interpretarea acestui text este piatra de încercare a comentatorilor şi teologilor,
pentru că logica şi raţiune cedează adesea locul prejudecăţilor. Astfel, fragmentul 1Cor. 11:4-9
poate fi interpretat în mai multe feluri: (1) Text paulin, deci autoritativ; (2) Interpolare târzie, deci
neautoritativ; (3) Text paulin, citând opinia corintenilor, deci neautoritativ. Versetul 10 este greu de
interpretat pentru că „îngerii” sunt interpretaţi în moduri diferite (chiar ca şi predicatori itineranţi). La
ce se referă „obiceiul” a cărui existenţă Pavel o neagă în celelalte biserici: argumentările în
contradictoriu sau acoperirea capului?
▪ Din păcate, este şi singurul text care aduce vorba despre practica (ne)acoperirii
capului în închinarea din Biserică.
Mai există pasaje care vorbesc împotriva abuzurilor sau exagerărilor în purtarea părului (1Tim. 2:9-
11, 1Pt. 3:3-4), dar despre acoperirea capului nu există altele în NT. Nici chiar VT nu ne oferă prea
multe opţiuni care să ne ajute în clarificările necesare.
▪ Opinia corintenilor este, din nou, citată şi, aşa cum am mai văzut şi în alte pasaje,
opinia lor este o deformare a învăţăturii apostolice sau biblice.
Apostolul răspunde la întrebările corintenilor şi caută să le îndrepte cunoaşterea, adeseori folosind
ironia pentru a-i sancţiona pe încrezuţii corinteni.
▪ Interpretările acestui text sunt diferite.
(1) Citim aşa cum scrie. Se ignoră orice contradicţie din text, sau între textul acesta şi altele din
Biblie şi se susţine că femeile îşi acoperă capul în mod obligatoriu. Obiectul de îmbrăcăminte
folosit variază în interpretarea noastră: fie este acelaşi obiect, după tradiţia evreiască (voalul), fie
este unul corespunzător culturii în care trăim (şal, glugă, batic, pălărie, bentiţă etc.).
Pagina 155 din 159
(2) Obiceiul a expirat o dată cu cultura în care a apărut. Astăzi femeile dovedesc prin alte mijloace
faptul că sunt căsătorite şi acestea sunt specifice culturii din care fac parte, de la un caz la altul.
(3) Pavel combate o tradiţie pe care o respectau numai corintenii, motiv pentru care nu există nicio
obligaţie de a indica în închinare autoritatea soţului asupra soţiei.
Fundamentul problemei
Clarificarea subiectului acoperirii capului în închinare nu a fost solicitată de corinteni. Subiectul
este pus de Apostol în scrisoare, fiind printre acele teme pe care le-a auzit de la mesagerii
corintenilor că ar avea loc în adunare şi stârnea diviziune. Din acest motiv, Pavel abordează
diplomat subiectul: „Vă laud pentru că întotdeauna vă amintiţi de mine şi ţineţi tradiţiile (paradosis)
aşa cum vi le-am încredinţat” (v. 1). Finalul pericopei concluzionează: „noi nu avem un asemenea
obicei (sunetheia) nici bisericile lui Dumnezeu” (v. 16).
Contrastul apare imediat prin conjuncţia „dar” şi expresia „vreau să ştiţi”, tipică instruirii dată
corintenilor, care lansează principiul: „Cristos este capul bărbatului, bărbatul este capul femeii, iar
Dumnezeu este capul lui Cristos” (v. 3). Se susţine astfel că relaţia dintre bărbat şi femeie este
similară celei existente între Dumnezeu şi Cristos şi între Cristos şi bărbat. În ce fel îşi îndeplineşte
fiecare dintre aceste persoane rolul de cap pentru celelalte? Ca şi centru de comandă? Ca şi
ultimă autoritate? Ca şi sursă a deciziilor?
Din celelalte texte pauline care vorbesc despre relaţia dintre soţie şi soţ, înţelegem că soţia
datorează soţului ei supunere, aşa cum copiii le datorează – părinţilor lor, iar sclavii – stăpânilor lor
(Ef. 5:21-6:9). Ascultarea acestora nu este absolută şi necondiţionată, ci trebuie să fie controlată
de „frica de Cristos” şi compensată de dragostea celorlalţi. Aşadar soţul este capul soţiei în sensul
ascultării datorate. Alte texte mai târzii susţin acelaşi principiu: Tit 2:5, 1Tim. 2:11-15.
Ce este vălul?
Obiect de îmbrăcăminte care acoperă capul şi care ascunde ochii şi gura. Putea fi folosit atât de
bărbaţi cât şi de femei în diverse circumstanţe.
În textul din 1Corinteni 11 se vorbeşte despre „ceva căzând de pe cap” (v. 4), se vorbeşte despre
„cap acoperit” (v. 6) şi despre „acoperitoare” (periballaion) (v. 15). Pavel a mai vorbit despre văl
când Moise şi-a protejat faţa de slava care strălucea de pe faţa sa, kalluma epi to prosopoon
(2Cor. 3:13-16), toate apariţiile acestui termen fiind aici.
Pentru a avea un răspuns clar asupra purtării vălului trebuie să vedem cum se integrează această
învăţătură cu învăţătura VT şi a NT.
Cât de mult converge învăţătura din v. 4-9 cu învăţătura Bibliei şi A apostolului Pavel?
Versetele 4-9 oferă sfaturi practice pentru acoperirea capului de femei sau neacoperirea capului de
bărbaţi, pe baza unui raţionament care merge astfel:
1 Capul bărbatului este Cristos, bărbatul este chipul şi slava lui Dumnezeu.
2 Dacă se închină lui Dumnezeu cu capul acoperit îşi necinsteşte capul.
3 Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul.
Similar pentru o femeie, raţionamentul este după cum urmează:
1 Capul femeii este bărbatul, femeia este slava bărbatului.
2 Dacă se închină lui Dumnezeu cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul.
3 Femeia trebuie să-şi acopere capul.
Constatăm o diferenţă majoră în purtarea femeii faţă de a bărbatului deşi fundamentul
raţionamentului este acelaşi. Ca reflecţie a slavei lui Dumnezeu, bărbatului îi este interzis să se
acopere, dar femeii, ca reflecţie a reflecţiei îi este obligatoriu să se acopere. „Capul” femeii este
inferior „capului” pe care îl are bărbatul, dar din partea ei se cere să ascundă o slavă inferioară,
slavei reflectate de bărbat. Cum se face că ceea ce este cinstire din partea bărbatului este
necinstire din partea femeii?
Argumentul suplimentar pentru această stare de lucruri este derivat tot din istoria creaţiei: femeia a
fost făcută din bărbat şi nu invers, femeia a fost făcută pentru bărbat şi nu invers (1Cor. 11:8-9).
Prin urmare se susţine că prin originea şi scopul creării sale, femeia este inferioară bărbatului.
Aceste argumente sunt contrazise chiar în textul nostru. Afirmaţia din v. 11 începe cu expresia „cu
toate acestea” şi dă răspuns la v. 8-9. E adevărat că femeia a fost făcută din bărbat, dar alţi bărbaţi
nu se mai pot face decât dacă vin din femeie. Aşadar dacă Adam a fost superior Evei, pe baza
aceluiaşi argument, toţi bărbaţii născuţi din fiicele Evei sunt inferiori Evei şi mamelor lor. Dacă este
să considerăm superioritatea noastră în funcţie de originea noastră, originea Evei este cu 5 minute
mai aleasă decât a lui Adam, pentru că Adam a fost făcut din lut, dar Eva din coasta lui Adam.
Desigur diferenţa este falsă, pentru că amândoi sunt făcuţi din ţărână, şi tot în ţărână se întorc.
Pagina 156 din 159
Este adevărat că femeia a fost făcută pentru bărbat, dar bărbatul fără femeie a fost incomplet,
nedesăvârşit. Fără „ajutorul potrivit” bărbatul era neajutorat. Împreună ca bărbat şi femeie, au
primit misiunea de a stăpâni pământul populându-l şi exersând administrarea sa în Eden. Aşadar
femeia a fost făcută pentru bărbat ca şi singura fiinţă complementară şi compatibilă lui. În ultimă
instanţă, atât bărbatul cât şi femeia vin din Unul singur, adică din Dumnzeu.
Afirmaţia din v. 7, cum că femeia este slava bărbatului, iar bărbatul este slava lui Dumnezeu este
contrazisă şi ea. Textul din Geneza 1:26-27 şi 5:1-2 mărturiseşte că bărbatul şi femeia, ca un
întreg, au fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu numai bărbatul. Nu despre
femeie se spune că a fost creată după chipul lui Adam, ci despre Set, fiul născut lui Adam şi Evei
(Gen. 5:3).
În plus, dacă este ceva slăvit nu este ascuns, ci este înfăţişat, este scos la lumină. Pavel
meditează la imaginea trupului atunci când gândeşte la realitatea complexă a Bisericii. Principiul
absolut evident, pe care nimeni nu îl putea contrazice, era că părţile atractive ale trupului nu
necesită nici împodobire şi nici acoperire, pe când cele mai puţin atractive au nevoie de artificii de
acest tip (1Cor. 12:23-24). Înţelegem că bărbatul este slava lui Dumnezeu şi din acest motiv el nu
are nevoie să-şi acopere capul în închinare înaintea Domnului. Când Moise, reflectând slava lui
Dumnezeu, s-a întors printre oameni, tocmai el a avut nevoie de acoperirea capului şi a feţei. Cum
se face atunci că, din moment ce femeia este slava bărbatului are nevoie de acoperire a capului în
închinare? Cumva din cauza celorlalţi bărbaţi din adunare, sau din cauza îngerilor? Vom reveni la
v. 10 mai târziu.
Tot Pavel ne învaţă că soţul nu este stăpân peste trupul său, ci soţia lui. Tot la fel, trupul soţiei este
în grija soţului (1Cor. 7:4). De aici decurge şi principiul egalităţii dintre cei doi soţi, aşa cum nici
evreii şi nici neevreii nu îl practicau. Prin faptul că soţul nu are obligaţia acoperirii capului aşa cum
are femeia, soţul are mai multă libertate în purtare decât femeia. Este posibil ca principiul stăpânirii
partenerului să fie aplicat doar în problemele intimităţii, în timp ce acoperirea capului să fie aplicată
doar în chestiunea închinării publice. Totuşi, din moment ce femeia datorează ascultare bărbatului,
atunci de ce nu este bărbatul responsabil a decide pentru soţia sa cum să se prezinte în public?
De ce trebuie să fie o uniformizare?
Afirmaţia din v. 5-6 cu privire la acoperirea capului de către femeie este contrazisă de învăţătura
din v. 13 şi 15. În v. 5-6 citim că femeia are următoarele opţiuni: (1) îşi acoperă capul, (2) îşi taie /
rade părul şi se poartă rasă. Opţiunea purtării părului neacoperit este cu totul exclusă. În v. 15
citim, însă: „părul femeii este slava ei” şi „părul femeii este dat ca învelitoare”. Aşadar părului
capului este suficient ca învelitoare pentru ea. La fel cum femeia este slava bărbatului, părul de pe
cap este slava femeii. Diferenţa dintre sexe nu era atât de radicală în VT în privinţa purtării părului
(lung) şi al acoperirii capului.
În vechime femeile îşi acopereau capul şi faţa cu un văl în prezenţa bărbaţilor din afara familiei
(Gen. 24:65). Miresele îşi acopereau capul şi faţa pe toată durata ceremoniei. Aşa se face că Iacov
nu a ştiut că socrul său i-a dat-o pe Leea nu pe Rahela (Gen. 29:23). Prostituatele se protejau
ascunzându-şi identitatea, adică acoperindu-şi faţa (Gen. 38:15-16).
Chiar şi bărbaţii puteau să-şi acopere capul de soarele arzător al zilei, sau de roua dimineţii.
Profeţii erau cunoscuţi prin purtarea unor articole îmbrăcăminte specifice, cel mai probabil mantia
cu glugă, cum a fost cazul lui Samuel, a lui Ilie şi Elisei (1Sam. 28:14; 1Regi 19:13; 2Regi 2:14).
Preoţii trebuiau să-şi acopere capul cu un turban (Lev. 8:9, 13; Ez. 44:18).
Acoperirea capului neuns, chiar şi a feţei, purtarea părului nepieptănat este asociată cu bocetul,
după cum ne arată David şi oamenii retrăgându-se dinaintea lui Absalom (2Sam. 15:30-32), sau
Ezechiel bocindu-şi soţia (Ez. 24:17-18).
În ce priveşte părul lung, în Orient se obişnuia purtarea părului lung atât de femei cât şi de bărbaţi,
probabil scurtat din când în când. Absalom avea un păr deosebit de des şi frumos (2Sam. 14:26).
Preoţilor li se interzicea să-l tundă vreodată. Chiar şi în doliu aveau datoria ca să îl poarte ordonat
(Lev. 10:6; 21:10). Ezechiel purta părul lung (Ez. 8:3). Nazireii îl tundeau la sfârşitul consacrării lor
(Num. 6:5). Aşa face şi Ap. Pavel, pentru a respecta rânduielile mozaice (F. ap. 18:18; 21:23-24).
Bărbaţii purtau şi barbă ca semn al demnităţii.
Talmudul evreiesc interzicea femeii să-şi taie părul şi să iasă din casă cu capul şi cu faţa
neacoperite. Purtarea ei trebuia să se asemene cu a bocitorului pentru că era considerată
inferioară bărbatului. Aşadar practica din acoperirii capului (v. 4-9) este mai apropiată de practica
iudaică, susţinută de interpretarea rabinică a Legii lui Moise, decât de mărturia VT.

Pagina 157 din 159

Dar care era practica obişnuită în lumea greco-romană? Ca şi în alte circumstanţe, Pavel recurge
şi de această dată la cunoştinţele naturale şi la bunul simţ, ocazie cu care corintenii sunt invitaţi să
recunoască evidenţele: „Judecaţi voi singuri!” (v. 13-14). Ce încerca să spună Pavel prin v. 13 şi
14. În versiunile româneşti ale Bibliei, la fel ca şi în multe alte versiuni moderne, versetele sunt
redate ca întrebări retorice, adică răspunsul este evident, adică inversul formulării interogative: nu
este potrivit ca o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să aibă capul acoperit, este o ruşine
pentru un bărbat să poarte părul lung şi este o onoare pentru o femeie să poarte părul lung.
Din păcate pentru noi, în greceşte nu se foloseau semnele de punctuaţie ca să putem demonstra
fără nicio îndoială că aceste trei formulări erau întrebări. Întrebările se realizau cu ajutorul
pronumelor sau particulelelor interogative. Din păcate nu avem niciuna dintre acestea. Intonaţia
este o chestiune subiectivă pe care nu o putem verifica.
Exemple:
Poţi să mergi! (permisiune)
Poţi să mergi? (îndoială)
Poţi să mergi!! (jubilare)
Găsim, în schimb, că particulele folosite pentru a deschide primele două formulări se găsesc în NT
în afirmaţii nu în interogaţii. Astfel expresia „este potrivit” apare în alte două contexte ca afirmaţii
(Mt. 3:15; Ev. 2:10). Particula negativă οὐδὲ (nici, niciun, nici chiar) de la începutul v. 14 se
foloseşte numai în afirmaţii nu în interogaţii.
Chiar dacă aceste trei formulări ar fi întrebări retorice, ceea ce nu este cazul, răspunsul la care ne
obligă ele ar fi fost: „NU” pentru că Pavel şi-a invitat cititorii „să judece pentru ei”. În plus, oare în ce
fel ar putea să ne înveţe firea să purtăm părul scurt, într-o lume în care purtarea părului era un
semn al statutului social şi varia de la o cultură la alta, sau chiar de la o epocă la alta în cadrul
aceleiaşi culturi. Cum se putea promova o diferenţă în purtarea părului şi a acoperirii capului în
închinare între bărbaţi şi femei, din moment ce nu exista una distinctă nici în VT, nici în societate.
Cum se putea baza Pavel pe un argument atât de slab pentru a susţine cu fermitate ceva?
În VT, distincţia dintre femeie şi bărbat se făcea după haine nu după coafură (Deut. 22:5). Este
interesant că printre puritanii care citeau KJV, o versiune care traduce versetele acestea ca şi cum
ar fi o ruşine pentru bărbaţi să poarte părul lung, exista moda ca bărbaţii să poarte părul lung.
Ce înţelegem din v. 10? Întâi se poate vedea că versetul cu pricina se află în miezul textului nostru,
adică atenţia este atrasă înspre el. Întâi, să vedem ce spune acest verset.
διὰ τοῦτο ὀφείλει ἡ γυνὴ ˹ἐξουσίαν ἔχειν ἐπὶ τῆς κεφαλῆς διὰ τοὺς ἀγγέλους.
Din acest motiv, femeia să aibă autoritate asupra capului, din pricina îngerilor.
Se poate înţelege că „din acest motiv” este explicată prin „din pricina îngerilor”. Expresia „a avea
autoritate peste ceva” înseamnă că lucrul peste care ai autoritate se supune ţie. Exact aceeaşi
expresia se foloseşte pentru Domnul Isus care are autoritate peste demoni (Luca 9:1), sau pentru
creştinul biruitor care primeşte autoritate peste popoare (Ap. 2:26), călăreţul apocalipsei primeşte
autoritate peste o pătrime din pământ (Ap. 6:8). Alte persoane primesc autoritate în Apocalipsa
(13:7, 14:18, 16:9).
Termenul „semn” este introdus de traduceri, dar el nu există în original şi nici nu este necesar
pentru că a avea autoritate înseamnă exact opusul lui a te supune autorităţii. A avea autoritate
peste capul tău înseamnă a avea dreptul să te porţi cu capul tău cum doreşti. Dacă s-ar fi spus că
bărbatul are autoritate asupra capului săi, am fi putut înţelege că bărbatul decidea pentru femeie
ce să facă şi în privinţa părului sau a acoperirii capului ei. Dar aici se spune în mod clar că femeia
are această autoritate.
Am fi vrut să ştim mai multe despre ce înţelegea Pavel prin expresia „din pricina îngerilor”, dar nu
putem. Din moment ce creştinii îi vor judeca pe îngeri (oare femeile sunt excluse?), cum am aflat
tot de la Pavel (1Cor. 6:3), atunci de ce nu putem să decidem noi înşine pentru o chestiune
secundară ca acoperirea capului? Este cumva acoperirea capului un principiu care coboară de la
origini ca şi Sabatul? Dacă da de unde? Dacă este atât de important de ce nu aflăm de nicăieri în
mod suficient de clar?
Concluzii.
Am avut un text greu şi este normal să ne întrebăm la ce folos un astfel de mesaj. Pentru ce ne-am
supus la o asemenea suferinţă? Totuşi, dintr-un asemenea text putem învăţa câteva lucruri.
(1) Nu toate textele biblice sunt suficiente de clare şi fără echivoc aşa cum ni le dorim noi.
Epistolele sunt de regulă clare, deci mai uşor de înţeles. Aici avem o excepţie. Acoperirea
capului era una dintre problemele care a stârnit diviziune în Biserica din Corint. Pavel îi dă
Pagina 158 din 159
răspuns în această pericopă. Sunt convins că dacă ar fi scris astăzi cu toate facilităţile şi tehnica
de care ne bucurăm noi, Pavel ar fi reuşit să transmită un mesaj mult mai clar, care să nu ridice
atâtea întrebări şi neclarităţi. În acelaşi timp sunt convins că fraţii din Corint au ştiut să facă
diferenţa dintre opinia lor citată de Pavel, şi învăţătura apostolică, la fel cum şi noi suntem capabili
să facem această distincţie într-un discurs.
(2) Biserica primară nu a fost grădina Edenului. Şi acolo au fost probleme şi s-au rezolvat prin
învăţătură şi, la nevoie, prin mustrare şi excludere. Din toate cele prezentate mai sus înţelegem că
v. 3-9 sunt în opoziţie cu învăţătura VT şi cu învăţătura apostolică şi reprezintă concepţia
corintenilor cu privire la acest subiect. Practica acoperirii capului promovată în Corint copia
modelul evreiesc în Biserică, dar Pavel nu îl acreditează. Corintenii aveau principiile corecte dar au
extras aplicaţii greşite. În Bisericile din veacul apostolic existau practici diferite. Promovarea lor la
nivel universal trebuia autorizat de apostoli. Acoperirea capului nu figurează printre rânduielile
apostolice pentru argumentele prezentate deja şi pentru faptul că sunt contrazise nişte principii
biblice fundamentale. De aceea Pavel încheie, atrăgându-le atenţia că se luptă pentru ceva ce nu
are fundament apostolic şi nici nu este promovat în bisericile lui Dumnezeu (v. 16). Finalul acestui
argument seamănă cu cel oferit de Pavel pentru manifestarea darurilor spirituale (1Cor. 14:36-37).
(3) Inerţia interpretării tradiţionale ne poate împiedica să mai acceptăm alte opţiuni, oricât de
evidente ar fi ele. Deşi putem fi legalişti în privinţa purtării de către femeie a unui obiect de
îmbrăcăminte pe cap, nu părem a fi la fel de interesaţi de natura lui şi de inima (la care şi
Dumnezeu se uită) persoanei care îl poartă.
„Aşadar, toţi cei ce suntem maturi să avem acelaşi gând! Iar dacă gândiţi diferit cu privire la vreun
lucru, Dumnezeu vi-l va clarifica. Însă în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să trăim la
fel! Urmaţi exemplul meu, fraţilor, şi uitaţi-vă cu atenţia la cei care trăiesc după exemplul pe care vi
l-am dat. Căci v-am spus deseori şi vă mai spun şi acum, plângând, că sunt mulţi care trăiesc ca
duşmani ai crucii lui Cristos.” (Flp. 3:15-17 şi urm.)
Alături de comentariile consultate, am găsit folositor studiul lui Thomas Schirrmacher, Paul in
Conflict With the Veil: An Alternative Interpretation of 1 Corinthians 11:2-16 (Nurnberg, VTR,
2002).

Pagina 159 din 159