Memoria mecanica presupune intiparirea informatiilor fara a intelege
semnificatia acestora, fara a avea o perspectiva inteligibila asupra lor. Ea se bazeaza pe asociatii de natura fonetica ( cum suna informatiile respective ) obtinute prin simpla repetare a informatiei. Din acest motiv ea conduce la o invatare formala, superficiala a formei,dar nu si a continuturilor logice. Desi uneori se soldeaza cu succes, in majoritatea cazurilor memoria mecanica este ineficienta, fara durabilitate. Întipărirea mecanica dureaza mult iar cunostintele nu sunt temeinice. Din acest punct de vedere memoria mecanica ar trebui combatută. Dincolo de aceste neajunsuri, existenţa şi utilizarea memoriei mecanice este absolut necesară în câteva situaţii cum sunt: (i) atunci când materialul de memorat nu are o structură logică internă; de exemplu, în retinerea denumirilor geografice, a datelor istorice, a numelor de persoane, a numerelor de telefon etc. (ii) la copii, la care mecanismele gândirii sunt încă insuficient dezvoltate pentru a permite memorarea logică. Ca un mecanism de compensare, copii dispun de o capacitate de memorare mecanică superioară adulţilor. Este în acelaşi timp metoda principală de întărire şi antrenare a memoriei. Este necesară la studierea limbilor străine, a terminelor medicali, ecuaţiilor matematice ş.a. Alături de memoria mecanică, spre exemplu, dacă ne străduim să construim şi un desen cât mai atractiv colorat, vom avea o memorare mai eficientă.