Memoria mecanica

Eu folosesc de cele mai multe ori memoria mecanica, cu toate ca nu este cea mai
buna.
Memorarea mecanică implică simpla repetare a materialului, folosirea asociaţiilor
de contiguitate (coincidenţă) în timp şi spaţiu. Ea
duce la învăţarea formală (adică doar a formelor
verbale, dar nu şi a conţinutului logic), este
aparent sau momentan eficientă, în esenţă fiind
însă ineficientă.
Situaţional, conjunctural, memorarea
mecanică se soldează uneori cu succes (cine nu a
obţinut uneori nota 10 fără să fi înţeles nimic din
ceea ce a memorat!); dacă privim însă lucrurile în
perspectivă, vom constata că efectele ei sunt de
suprafaţă, inautentice, fără durabilitate în timp. Din
acest punct de vedere, memorarea mecanică
trebuie combătută.
Nu trebuie să neglijăm însă faptul că în
anumite situaţii (mai ales atunci când materialul de
memorat nu dispune prin el însuşi de diverse
semnificaţii, de o structură logică, sau atunci când
gândirea, operaţiile ei sunt insuficient formate) memorarea mecanică este necesară.
Se ştie că numerele de telefon, numele de
persoane, datele istorice, denumirile geografice,
formulele, denumirile latineşti ale
plantelor etc. sunt reţinute de cele mai multe ori
pe baza memorării mecanice. Chiar şi în aceste
situaţii însă, individul „introduce” singur în
material o serie de semnificaţii, îl leagă de
experienţa sa, foloseşte tot felul de procedee de
memorare pentru a uşura reţinerea.